Vecernia iertării, uşa Postului Mare

     La intrarea în Postul Mare, SfinÅ£ii PărinÅ£i au aÅŸezat Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, numită ÅŸi Duminica iertării. Numele acesta vine de la rânduiala specială de slujbă ce se săvârÅŸeÅŸte în seara acestei zile: Vecernia iertării. Este o slujbă cu totul deosebită, la sfârÅŸitul căreia cei prezenÅ£i îÅŸi cer iertare unii de la alÅ£ii într-o rânduială emoÅ£ionantă.
      Această Vecernie începe ca sâmbătă seara: preoÅ£ii slujesc cu veÅŸminte luminoase ÅŸi fac ieÅŸirea din altar cu cădelniÅ£a, în biserică fiind toate luminile aprinse. După imnul Lumină lină urmează prochimenul, o cântare din psalmii lui David care anunţă sfârÅŸitul zilei ÅŸi începutul celei noi. Acest moment marchează, deci, intrarea în Postul Mare. Acum preoÅ£ii schimbă veÅŸmintele luminoase cu cele mai întunecate de post. Tot acum se sting luminile în biserică, rămânând aprinse doar câteva candele ÅŸi lumânări.
      După rugăciunea Tatăl nostru, când se cântă troparele Postului Mare, se citeÅŸte pentru prima dată rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, însoÅ£ită de metanii mari. La sfârÅŸitul Vecerniei, preotul se închină spre credincioÅŸi ÅŸi îÅŸi cere iertare, iar cei prezenÅ£i răspund: “Dumnezeu să te ierte, părinte sfinÅ£ite!”. Apoi credincioÅŸii vin pe rând ca să sărute sfânta cruce din mâna preotului, cerând ajutor de la Dumnezeu ÅŸi binecuvântare pentru post. Cer ÅŸi ei, fiecare, iertare preotului, apoi fiecăruia din cei ce stau la rând. După primirea răspunsului: “Dumnezeu să te ierte!”, se urează “Post bun!” sau “Post cu folos!”, înÅ£elegând prin acestea un post care să se sfârÅŸească cu multe roade duhovniceÅŸti.
      Scopul Vecerniei iertării este acela de a ne învăţa să cerem iertare ÅŸi de a oferi iertarea celor ce ne-au greÅŸit. Fără iertare, fără împăcarea cu semenii, nu putem intra în atmosfera de pocăinţă ÅŸi de har a postului. Postul nu este doar o faptă bună care aduce folos sufletului, ci e o jertfă, un dar personal pe care îl aduc lui Dumnezeu. De aceea, ca darul să fie primit, sunt dator să cer iertare celor pe care i-am rănit prin cuvânt sau faptă: “Dacă-Å£i vei aduce darul la altar ÅŸi acolo îÅ£i vei aminti că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-Å£i darul acolo, înaintea altarului, mergi mai întâi ÅŸi te împacă cu fratele tău ÅŸi numai după aceea întoarce-te ÅŸi adu-Å£i darul” (Matei 5, 22-23).
      Postim ÅŸi pentru că vrem să dobândim harul vindecător al iertării păcatelor. Or, ca să primesc iertarea de la Dumnezeu, sunt dator să o ofer celor ce mi-au greÅŸit, după cum ne învaţă Domnul Hristos: “De nu veÅ£i ierta oamenilor greÅŸelile lor, nici Tatăl vostru Cel ceresc nu vă va ierta greÅŸelile voastre”.
      Vecernia iertării este o slujbă unică prin frumuseÅ£ea ÅŸi atmosfera duhovnicească pe care o degajă. Fără acest „bagaj” al iertării nu putem pleca în călătoria Postului cu folos. Trăirea acestei slujbe ca un eveniment la nivel parohial ne permite să începem postul împăcaÅ£i cu semenii, în relaÅ£ie de frăţietate, de solidaritate ÅŸi de unitate.
      Ca un toiag duhovnicesc pentru toată perioada Postului, de mare folos este cartea Părintelui Alexander Schmemann „Postul cel Mare”, un ghid care ne ajută să înÅ£elegem semnificaÅ£ia călătoriei: „Vom rătăci patruzeci de zile prin deÅŸertul Postului, dar la capăt străluceÅŸte deja lumina PaÅŸtelui, lumina Împărăţiei lui Dumnezeu”.
Să aveţi un post bun!
Pr. protopop Ion Tărcuţă

Apostolat în Å¢ara FăgăraÅŸului nr. 61 - februarie 2012