Prezentare:
Biserica noastră cinstește și promovează evenimentul sfințeniei. Sfântul este un eveniment istoric, este darul și rodul Sfântului Duh, este acela care-și ridică de bună voie crucea sa umplându-se de harul Preasfântului Dumnezeu.
În Biserica noastră sfânt nu este socotit cel nepăcătos sau cel desăvârșit moral, ci acela care a dobândit o legătură cu Dumnezeu, care L-a iubit pe Dumnezeu, s-a legat de El, și Dumnezeu a devenit centrul vieții lui.
Biserica nu există ca să-l mângâie pe om pentru problemele lui cotidiene. Biserica nu există ca spațiu al certificării virtuții noastre, Biserica nu există ca să satisfacă promovarea și recunoașterea noastră socială, ci există ca spațiu al vieții, ca spațiu al libertății, ca spațiu al dragostei, ca spațiu al relației cu Dumnezeu, și prin Dumnezeu cu fiecare om.
Sfințenia este o invitație provocatoare către fiecare dintre noi. Nu am venit la existență ca să facem o familie și apoi să murim fără să fi fost avuți în vedere de Dumnezeu. Taina vieții pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu este o invitație la sfințenie, adică la unirea cu Dumnezeu. Este o invitație la a bănui pentru ce motiv trăim.