Maria, cea mai strălucită educatoare din istorie - Augusto Cury (CARTE)

Cartea de față a apărut la Editura For You, în anul 2011, autorul ei fiind Augusto Cury. Titlul cărții în limba portugheză este Maria: A Maior Educadora Da Historia, traducerea în limba română aparținându-i Georgianei Bărbulescu.

Augusto Cury s-a născut la data de 2 octombrie 1958 în Sao Paulo, Brazilia. A terminat Facultatea de Medicină din Sao Jose, Rio Preto. Este scriitor, psihiatru, psihoterapeut și cercetător în domeniul psihologiei. Cărțile sale sunt publicate în peste 40 de țări. Sunt best seller-uri în toată lumea.

El a creat proiectul Școala de Inteligență, un proiect revoluționar pentru dezvoltarea inteligenței, calitatea vieții și prevenirea tuburărilor psihice la tineri.

Această carte nu este altceva decât o viziune a psihologiei, psihiatriei și pedagogiei, asupra celei mai vestite și mai puțin cunoscute femei din istorie. Autorul prezintă aici într-un mod ingenios cele zece principii pe care le-a folosit Maria în educația Copilului Iisus. Înainte de a scrie această carte, autorul și-a dedicat un timp semnificativ, în limitele activității sale ca psihiatru, psihoterapeut și cercetător în psihologie, ca să studieze personalitatea Fecioarei Maria. S-a aplecat asupra detaliilor reacțiilor ei, redate în biografiile lui Iisus, așa numitele Evanghelii, prezentate în diferite versiuni. A căutat să evite textele fără credibilitate istorică.

‘A educa’ înseamnă a călători prin lumea celuilalt, fără a pătrunde vreodată în ea. Înseamnă a folosi ceea ce trăim, pentru a ne transforma în ceea ce suntem. Cel mai bun educator nu este cel care controlează, ci cel care eliberează. Nu este cel care arată greșelile, ci cel care le previne. Nu este cel care corectează comportamente, ci cel care îndeamnă la reflecție. Nu este cel care observă ceea ce este tangibil, ci cel care vede invizibilul. Nu este cel care renunță cu ușurință, ci cel care stimulează continuu, un nou început.

A educa este sarcina intelectuală cea mai fascinantă, și, în același timp, cea care ne scoate la iveală cel mai mult neputința. Dacă educarea unui copil sau a unui adolescent este o sarcină extrem de dificilă, imaginați-vă ce înseamnă să educi copilul cel mai remarcabil care a călcat pe acest Pământ, Copilul Iisus? Care educator s-ar achita cu bine de această misiune? De mic, El era specialist în a pune întrebări. Întreba, cerceta, voia să știe tot. Cine ar fi pregătit, din punct de vedere intelectual, să-l educe pe Acela care avea să devină Învățătorul învățătorilor?

Cartea este structurată pe unsprezece capitole, prefațate de o introducere în care autorul precizează că respectă toate religiile, însă nu se concentrează pe viziunea catolică, pe cea protestantă sau pe altă credință în prezentarea ei. Este o carte, spune autorul, care analizează latura umană a Mariei, personalitatea ei, inteligența ei, rolul ei fantastic ca educatoare, capacitatea ei de a depăși intemperiile vieții și de a-și proteja emoționalul. Nu are o viziune teologică sau religioasă, ci o percepție din câteva unghiuri de vedere ale psihiatriei, ale psihologiei, ale filozofiei și ale pedagogiei.

În introducere autorul ridică multe întrebări în legătură cu Fecioara Maria, numele ei fiind o formă grecească a numelui ebraic Miriam, ca de pildă: de ce a fost aleasă Maria să-L educe pe Fiul lui Dumnezeu, o tânără, în aparență fragilă și lipsită de experiență? Ce avea ea atât de special din punct de vedere psihic, psihologic și psiho-pedagogic? Nu era bogată, nu aparținea unei descendențe de înaltă clasă și, pe deasupra, locuia într-o regiune disprețuită din punct de vedere social, Galileea. Ce secrete deținea acea tânără, în țesătura intrinsecă a inteligenței sale, care L-a cucerit pe Cel despre care se spune că este Omniscient, că știe tot? Alegerea ei a fost întâmplătoare, sau bazată pe anumite criterii?

Răspunsul la aceste întrebări vor apărea pe parcursul cărții, pe măsură ce autorul prezintă, în capitolele cărții, cele zece principii pe care le-a folosit Fecioara Maria, în mod conștient sau spontan, în educarea fiului ei, principii pe care autorul susține că au transformat-o în cea mai strălucită educatoare din istorie și totodată în cea mai fascinantă dintre femei. Cartea, am putea spune că este o călătorie pe care o face autorul din momentul Nașterii Pruncului Iisus până la momentul răstignirii Lui, incluzându-l pe acesta din urmă, călătorie prezentată din punct de vedere psihologic și pedagogic, în care autorul urmărește personalitatea Mariei, rolul pe care l-a avut în educația Pruncului Iisus, precum și raportul dintre cei doi.

Felul în care e prezentată cartea e extraordinar, fiecare capitol și fiecare pagină conține elemente uimitoare în descrierea Mariei. Știm că în procesul educațional sunt fundamentale alegerea elementelor și dezvoltarea propriilor tehnici, și de multe ori, a propriilor obiective. Maria a urmat această cale în educarea lui Iisus. Lipsa unui manual de reguli teoretice poate să fi fost un factor important pentru Pruncul Iisus, în folosirea strategiilor sale pentru a relaționa pentru a-și extrage experiențele umane. Intuiția îi era busola, intuiție pe care trebuia s-o alimenteze în fiecare moment, printr-o bogată interiorizare, ca să dea răspunsuri conform necesităților Lui.

Fecioara Maria poate fi un bun exemplu pentru fiecare părinte, educator, profesor sau psiholog în relaționarea cu copiii, elevii, studenții, respectiv pacienții lor. Am citit cartea cu interes și o recomand cu căldură tinerilor, părinților, educatorilor, psihologilor și psihiatrilor care sunt implicaţi în procesul de educare al tinerilor, într-o societate post-modernă bolnavă, societate care îi îmbolnăvește pe oameni, deoarece aceștia nu știu să vorbească despre ei și nu au contact cu propriile lor vulnerabilități. Poate că aplicând principiile pe care Maria le-a pus în practică în educarea copilului ei ne va ajuta să-i educăm pe tineri pentru viață, să-i instruim să-și gestioneze conflictele, să-i învățăm să-și înfrunte temerile.

Cu unele excepții, educația modernă n-a fost inteligentă, este superficială, teoretică, lipsită de umanism. Ea ne pregătește pentru a conduce firme, pentru a realiza diferite sarcini, pentru a avea o profesie, dar nu ne pregătește pentru a vorbi despre noi înșine.

“Dascălul cel mai încântător nu este cel care impune reguli, care presează, care corectează greșeli, ci cel care îi învață pe tineri să cunoască viața, să reinventeze lumea. Este cel care, povestind caracteristicile propriei sale vieți, îi învață pe alții să trăiască.”

Bibliotecar,

Sava Daniela-Carmen