Papa Francisc: Ideologia de gen este DEMONICĂ

Catolicism „gender-sensitive”?

de Rudolf Voderholzer/ First Things

Pe 22 octombrie 2015, Conferința episcopilor germani a atras atenția într-un comunicat de presă asupra unui pliant „de gen” intitulat „Geschlechtersensibel. Gender katholisch gelesen” [Nediscriminare după gen (Gender sensitive): O înțelegere catolică a genului]. Genul, după cum știți, este conceptul general folosit în limba engleză pentru identitatea sexuală și, în dezbaterea actuală, se referă mai restrâns la identitatea sexuală socială sau culturală, în contrast cu sexualitatea biologică. Această publicație a fost lansată în numele Conferinței episcopilor, din care fac parte, fără ca eu să-i fi văzut anterior conținutul, cu atât mai puțin să-l aprob. De aceea, consider necesar să-mi exprim în mod public opinia critică. Puteți găsi detalii pe site-ul web al episcopiei. Pliantul a fost scris ca să se susțină că aceste teorii ar fi, practic, compatibile cu credința catolică și se pretinde că ar corespunde cu poziția catolică oficială pe această temă. În opinia mea, această presupusă corespondență este imposibilă – oricum, nu există un astfel de lucru ca „gender light” [gender soft]. Conceptul coboară deschide calea unor poziții ireconciliabile cu credința creștină. Și pliantul nu numai că nu reușește să prezinte poziția catolică, dar o omite pe aceasta complet.

Teoriile de gen nu contribuie la oferirea de drepturi egale pentru toți

Oricine se angajează în apărarea egalității între sexe în fața justiției sau în sprijinul protecției demnității omului are în mine un aliat. Preocuparea Bisericii și grija și atenția ei sunt direcționate către toți oamenii, indiferent de vârstă, sex, formare sau orientare sexuală. Grija ei se prelungește chiar si înainte de naștere și apoi în orice situație și fază a vieții. Dar dezbaterea despre gen nu este despre toate acestea. Teoreticienii genului neagă natura bărbatului și a femeii și, prin urmare, exclud de asemenea și credința în Dumnezeu, Bunul Creator.

Este în joc esența bărbatului și a femeii, nu doar rolurile lor sau modele de comportament

Aceasta nu este doar o chestiune legată de ceea ce se presupune a fi „în mod tipic feminin” și ceea ce este considerat „tipic masculin”. Se referă la ceea ce este esențial. Și, în acest context, biologia nu poate fi separată de cultură. Biologia este un fapt care necesită cultivare. Separarea genului între cel biologic și cel social reprezintă eroarea de bază a teoriei de gen. Esența bărbatului și a femeii este potențialul de a deveni tată și, respectiv, mamă. Acestea nu sunt roluri interschimbabile, ci mai degrabă daruri de la Creator, chiar chemarea lor. Atunci când o femeie dă naștere unui copil, nu spunem: e ceva tipic feminin, ca și când un bărbat suficient de emancipat ar fi în măsură să facă ce a făcut ea. Nu, nu este „tipic”. Este esențial. Iar existența fizică a unei femei, hormonii ei, corpul ei, sunt orientate spre acest scop; această orientare rămâne valabilă chiar și în cazul în care trăiește singură și nu ajunge să aibă copii, deoarece poate a decis să-L urmeze pe Hristos într-un ordin religios, a decis în favoarea unei maternități spirituale. Am putea spune aceleași lucruri despre un bărbat și despre orientarea lui spre paternitate.

Respingerea creației

Mesajul de bază este repudierea ordinii creației. Oricine gândește astfel și poate chiar educă deja copii în grădiniță în acest sens – cea mai slabă și mai maleabilă, dar, de asemenea, și cea mai ușor de sedus categorie din societatea noastră, în sensul că este deosebit de dependentă de îndrumare părintească – , oricine sugerează copilului că este necesar ca la un moment dat să se decidă dacă dorește să fie bărbat sau femeie pentru ca apoi să crească într-una din diferitele forme de existență, neagă faptul că lumea a fost creată bună. Și mă tem, de asemenea, că păcătuiește împotriva acestui copil!

Nimeni nu este condamnat pentru că întâmpină dificultăți în acceptarea genului său biologic. Dar atunci cineva trebuie să-l ajute sau s-o ajute să-și accepte propria masculinitate, respectiv, feminitate. Acest lucru nu se realizează ca o intervenție chirurgicală, ci este posibil numai prin  îngrijire umană și  duhovnicească.

Adevăratul scop ar trebui să fie de a lucra împreună cu natura, nu împotriva ei.

Nu omiteți poziția catolică –  ce spune Papa Francisc despre teoria de gen. Pliantul pe care l-am analizat pretinde cu prețiozitate că prezintă poziția catolică cu privire la această problemă. Dar nu reușește să includă multele declarații pe această temă emise de episcopi și de Papa. Să auzim ce zice Biserica însăși pe tema genului:

Papa Francisc spune: „Ideologia de gen este demonică”.

El include teoria de gen printre pericolele fundamentale ale erei noastre, cu același potențial amenințător ca armele nucleare și manipularea genelor și o descrie ca pe o atitudine prin care omul creează un nou păcat îndreptat împotriva lui Dumnezeu-Creatorul. În cadrul audienței generale din 15 aprilie 2015, Papa a ridicat problema „dacă așa-numita teorie de gen nu este, în același timp, o expresie de frustrare și resemnare, care urmărește să anuleze diferența sexuală deoarece nu mai știe cum să se confrunte cu ea”. Și continuă:

„Da, riscăm un pas înapoi. Eliminarea diferenței de fapt creează o problemă, nu oferă o soluție. În scopul de a rezolva problemele din relațiile lor, bărbații și femeile trebuie să vorbească mai mult unul cu celălalt, să se asculte mai mult, să se cunoască mai bine, să se iubească mai mult. Ei trebuie să trateze reciproc cu respect și să lucreze în prietenie”.

În același timp, în timpul vizitei sale în Filipine, Papa se plânge de „colonizare ideologică”, ce constă în modul în care țările bogate condiționează aprobarea creditelor internaționale de includerea teoriei de gen în manualele școlare.

Nota noastră: Cu prilejul recentei întâlniri dintre Papa Francisc și Patriarhul ortodox Kirill al Moscovei, cei doi au dat o Declarație comună, în care se subliniază, între altele: 

Familia este centrul natural al vieții umane și al societății. Suntem preocupați de criza familiei din multe țări. Ortodocșii și catolicii împărtășesc aceeași concepție despre familie și sunt chemați să dea mărturie că aceasta este o cale de sfințenie, care dovedește fidelitatea soților în relațiile lor reciproce, deschiderea lor la procreare și educarea copiilor, la solidaritatea între generații și respectul pentru cei mai slabi.

Familia se întemeiază pe căsătorie, un act liber și credincios de iubire dintre un bărbat și o femeie. Iubirea este cea care sigilează unirea lor și îi învață să se accepte unul pe altul ca un dar. Căsătoria este o școală de iubire și fidelitate. Regretăm că alte forme de conviețuire sunt puse acum pe același nivel al acestei uniuni, în timp ce conceptul de paternitate și maternitate ca vocație particulară a bărbatului și a femeii în căsătorie, consfințită de tradiția biblică, este îndepărtat din conștiință publică.

Articolul integral  poate fi citit la sursă: cuvântul-ortodox.ro