Pornind de la o călătorie istorică în viaţa Bisericii, am putut indica modul în care Sfinţii Părinţi, începând de la perioada Apologeţilor, au ştiut să asume provocarea dialogului cu reprezentanţii culturii ştiinţifice şi filosofice din timpul lor, iar afirmarea şi recunoaşterea competenţelor celor două abordări, teologică şi ştiinţifico-filozofică, le evidenţiază discernământul. Astfel, metodologia selectivă a Sfinţilor Părinţi ne pare astăzi ca normativă, aceasta ar trebui să se repete la fiecare epocă: inculturaţia Evangheliei, purificarea culturii, denunţarea ideologiilor care falsifică raporturile dintre teologie şi ştiinţă, transfigurarea lumii (inclusiv cea a oamenilor de ştiinţă), toate acestea sunt aspecte care mărturisesc caracterul excepţional al mărturiei lor...
Pr. Răzvan Andrei Ionescu