"Omul ca iarba, zilele lui ca floarea campului; asa va inflori."(Ps. 102, 15)
Asa canta de demult Psalmistul, vazand si intelegand ca omul nu poate, sarmanul, nicicum sa opreasca neinfranta curgere a clipelor care izvorasc una din alta si se revarsa fara incetare...
Taina de necuprins cu mintea, trecerea timpului a pus asupra "trestiei ganditoare" care e omul povara intrebarii despre rostul ultim al acestei treceri. Nu intamplator Scriptura ne vesteste ca vom da socoteala de timpul pierdut in desert.
Parintele Calistrat.
28-01-2016