Va reuşi BOR, dar şi celelalte culte să profite de acest val antisecular la nivelul unei categorii de persoane cărora cu greu i se poate adresa un mesaj convingător şi totodată în acord deplin cu normele canonice? Este un pariu dificil, însă, odată înţelese premisele, este mult mai uşor a formula un plan de acţiune.
Cazul Colectiv a fost o nouă ocazie pentru a lansa în spaţiul public o campanie împotriva BOR. Precedenta ocazie a fost prilejuită de decizia Curţii Constituţionale nr. 669/2014 care modifica statutul disciplinei religie în şcolile publice. Pattern-ul mediatic a fost acelaşi: s-a pornit de la un caz specific pentru a se discuta despre relaţia stat-biserică în general, deşi acel caz se referea la circumstanţe, şi nu la un întreg sistem. De fapt, nu a existat o discuţie, ci poziţii extrem de diverse au fost vehiculate de către protestatari, de la respingerea totală a religiei la invocarea religiei pentru amintirea victimelor. Presa nu a considerat acest episod drept un bun pretext pentru a discuta din punct de vedere profesionist această relaţie, ci s-a preferat a se accentua derizoriul în care întreaga discuţie publică a fost purtată. Experţii nu au fost chemaţi să explice cum s-a poziţionat biserica, cum ar trebui să se poziţioneze ori care este semnificaţia teologică a accidentului.
Incă din primele ore ale tragediei, nu s-a comentat nimic despre prezenţa la faţa locului a preotului ISU din Dealul Spirii, Vasile Bârleanu, decorat ulterior cu Crucea Patriarhală, un preot care a acordat asistenţă nu numai spirituală, dar şi imediată victimelor. Raed Arafat şi Gabriel Oprea trebuiau să fie în prim-plan atunci când şi-au făcut apariţia, nu cei care s-au ocupat efectiv cu salvarea de vieţi omeneşti.
A urmat apoi episodul în care Patriarhul Daniel şi purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, părintele Stoica, au explicat absenţa Bisericii Ortodoxe exclusiv din perspectivă teologică. Într-adevăr, nu poţi cere unei biserici să organizeze slujbe religioase în orice loc, în afara lăcaşelor de cult. Biserica înseamnă nu ierarhia, ci comuniunea celor prezenţi la slujbă, or, o astfel de comuniune nu se poate realiza decât într-un cadru organizat, prestabilit. Desigur, nimic nu împiedică biserica să organizeze slujbe în afara lăcaşelor de cult, însă doar pe baza unor solicitări în acest sens. Răspunsul exclusiv teologic a iritat. Ar fi fost poate indicat ca Patriarhul Daniel, în calitate de persoană privată, să se reculeagă la locul tragediei, mai ales că de nenumărate ori tinerii s-au rugat împreună în acest loc. Gestul arhiepiscopului romano-catolic Robu de a veni la Colectiv pentru a se autoînvinui a fost mai degrabă retoric: de ce nu a existat această atitudine a aceleiaşi persoane şi în decembrie 1989?
Puţini dintre cei care au comentat poziţia BOR faţă de cazul Colectiv ştiu că, în duminica de după petrecerea tragediei, în multe biserici ortodoxe s-a vorbit despre semnificaţia teologică a acestei tragedii şi mai ales despre jertfa creştinilor pentru semenii lor, cu referire la soarta dramatică a celor care au preferat să salveze vieţi chiar cu preţul vieţii lor. Nu a existat vreo „directivă“ a Patriarhiei. A fost vorba de un sentiment mai larg, împărtăşit deopotrivă de clerici şi laici.
Ceea ce a determinat schimbarea atitudinii oficiale a BOR a fost scrisoarea de condoleanţe adresată de Papa Francisc. Această legătură de cauzalitate nu a fost sesizată în general, televiziunile fiind preocupate mai degrabă să descrie nemulţumirea unor protestatari la adresa bisericii. Cum competiţia simbolică interconfesională fusese declanşată, gesturile nu au întârziat să apară: slujba pentru familia celor cinci copii rămaşi fără mamă, slujba din dealul Patriarhiei de vineri seara, mesajul Patriarhului, slujbele din a doua duminică de după producerea tragediei. Pe măsură ce biserica s-a întrecut în a arăta compasiune, manifestanţii au dorit să arate şi mai multă compasiune, prin rugăciuni colective la locul producerii tragediei. A existat, aşadar, şi o competiţie internă în cadrul bisericii, între clerici şi laici, pentru a demonstra cine este mai aproape de Dumnezeu. Această competiţie simbolică, la fel ca şi cea dintâi, nu a fost observată de pretinşii comentatori ai situaţiei din punct de vedere religios. A fost mult mai facil să se arate că manifestanţii doresc să meargă la Patriarhie decât să se meargă la Patriarhie pentru a-i intervieva pe miile de credincioşi adunaţi să se roage pentru iertarea păcatelor celor decedaţi şi pentru unitatea bisericii. Majoritatea tăcută a devenit, fără temei, majoritatea absentă în percepţia publică.
Unii manifestanţi au scandat „vrem spitale, nu catedrale“. Sloganul nu a fost nou, ci împrumutat din recuzita Asociaţiei Secular-Umaniste din România (ASUR). Membrii ASUR au scandat acest slogan, contaminând şi alţi manifestanţi care nu ştiau exact dacă sloganul se referă la o realitate sau la o ficţiune.
Câteva cifre sunt relevante, dar, în mod evident, ele nu erau cunoscute protestatarilor: în România există un spital la 43.000 de locuitori, în SUA la 56.000, iar în Suedia la 106.000 de locuitori. Cât despre biserici, în România există un spital la 40 de biserici, în Suedia la 41 de biserici, iar în SUA la 62 de biserici. Aceste cifre arată că, de fapt, raportarea biserică-spital este una cu totul arbitrară. De ce nu s-a folosit în spaţiul public o altă comparaţie, poate mai relevantă: în România există în total 425 de spitale la 1.243 de cluburi?
Se alocă în România mai mulţi bani pentru sănătate sau pentru religie? Iată ce ne spun cifrele bugetare referitoare la sănătate (cifrele sunt în miliarde lei):
Prin comparaţie, bugetul Secretariatului de Stat pentru Culte a fost în aceeaşi perioadă (mii lei):
Pentru a avea o imagine şi mai exactă, din bugetul Secretariatului de Stat pentru Culte pe anul 2013, 72,79% a fost alocat pentru salarizarea personalului clerical şi doar 25,95% pentru repararea şi construirea de lăcaşuri de cult. Într-un an, aproximativ 88.000 mii lei reprezintă bugetul total alocat tuturor cultelor religioase din România pentru construirea şi repararea lăcaşelor de cult. Ponderea bugetului SSC în PIB al României a fost pentru anul 2013 de 0,167% (Secretariatul de Stat pentru Culte, Statul şi cultele religioase, Litera, Bucureşti, 2014, pp. 55-56).
S-ar mai fi scandat în stradă sloganul „vrem spitale, nu catedrale“ dacă aceste cifre ar fi fost cunoscute?
A fost vorba doar de erori de comunicare din partea BOR în intervalul de timp imediat următor tragediei din Colectiv? Aparent, s-ar spune că biserica a interpretat doar în această cheie evenimentele: aducerea unui nou purtător de cuvânt în persoana lui Vasile Bănescu, o persoană care a dovedit excelente abilităţi de comunicare în slujba presei scrise şi audiovizuale a Patriarhiei, se înscrie în răspunsul BOR la provocările cu care a fost confruntată. Biserica a înţeles însă şi că nu este vorba doar de comunicare, ci de un mesaj mai profund: religiozitatea care s-a manifestat cu această ocazie poate fi canalizată instituţional, şi nu negată în numele canoanelor.
Demonstraţiile ocazionate de tragedia din Colectiv scot la suprafaţă o faţetă mai puţin cunoscută a României: o populaţie tânără, care nu a cunoscut deloc perioada comunistă şi care manifestă un grad intens de religiozitate, dar nu neapărat de participare la viaţa bisericii - fenomenul cunoscut în literatura de specialitate sub titlul de believing without belonging [n.red.: crezând fără apartenenţă]. Va reuşi BOR, dar şi celelalte culte să profite de acest val antisecular la nivelul unei categorii de persoane cărora cu greu i se poate adresa un mesaj convingător şi totodată în acord deplin cu normele canonice? Este un pariu dificil, însă, odată înţelese premisele, este mult mai uşor a formula un plan de acţiune. (sursa: www.revista22.ro)
30-11-2015BOR ar trebui sa-i "multumeasca" cardinalului Robu,care in spiritul agresiv al catolicismului s-a repezit la COLECTIV ca sa poata culege laurii.Cred ca in spiritul adevaratei credinte,cardinalul Robu ar fi trebuit sa-l anunte si pe Prea Fericitul Daniel si impreuna sa mearga la locul tragedei.Asa ar fi fost logic si normal,mai ales acum cand biserica catolica incearca sa se uneasca cu biserica orodoxa .Gestul lui mi se pare reprobabil.