Nu te contrazice! - o invățătură a Cuv. Ghelasie de la Frăsinei

Contrazicerea, adică efortul de a-­l convinge pe celălalt asupra unui anumit lucru, este o faptă riscantă, aceasta putând activa și dezvolta patimi precum egoismul, slava de sine, mândria, mânia, grăirea în deșert, calomnia, ținerea de minte a răului, disprețul și ura. Când un om se arată dispus să afle un anumit lucru, atunci putem încerca să-­l ajutăm cu explicațiile și cu mărturia noastră, însă atunci când omul nu dă nici cel mai mic semn că ar fi dispus să își schimbe anumite convingeri, contrazicerea cu acesta și efortul de a-l face să înțeleagă ceva anume se vor dovedi mai mult păgubitoare decât folositoare. Să nu înmulțim raul!

Când aproapele greșește, dar nu acceptă sub niciun chip faptul că se poate înșela în faptele sau gândirea lui, atunci nu mai are rost să ne folosim de cuvinte sau argumente pentru a-­l ajuta să înțeleagă ce anume greșește. Mintea lui este deja mult prea încordată spre a se apăra, deci nu mai poate privi liber lucrurile. Ne­-am lupta, de fapt, cu duhul care îi întunecă mintea, iar nu cu el însuși, iar acest lucru este, încă de la început, sortit eșecului. Nu îl judeca, deci, pe aproapele tău cel întunecat la minte, care nu știe ce face, căci nu omul, ci diavolul este cel care face răul în lume. Răbdarea răului din jurul nostru este un semn al apropierii noastre de Dumnezeu, care "face să răsară soarele și peste cei buni și peste cei răi".

Cuviosul Ghelasie de la Frăsinei spune: "Trebuie să înveți să trăiești cu răul, să-l iubești, că dacă te lupți cu el, îl alimentezi, însă dacă îl iubești (daca îl scufunzi în iubirea și lumina lui Dumnezeu), îl distrugi, moare. E o luptă rafinată în care trebuie să lucrezi cu înțelepciune, nu trebuie să alimentezi răul în niciun fel și, pentru aceasta, nu trebuie să intri în contradicții și dispute." Mântuitorului Iisus Hristos zicea ucenicilor Săi: "Vouă vă este dat să cunoașteți tainele împărăției lui Dumnezeu, iar celorlalți în pilde, ca, vazând, să nu vadă și, auzind, să nu înțeleagă" (Luca 8, 10). Acest "văzând, să nu vadă și, auzind, să nu înțeleagă" se referă la cei cărora li se spune un anumit lucru, însă, din pricina mândriei lor și a altor patimi, care le întunecă mintea, nu sunt dispuși să se smerească, pentru a pricepe cuvântul și a-­l primi în inimile lor.

Îndată după ce ne atrage atenția zicând, "fățarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea să scoți paiul din ochiul fratelui tau", Iisus Hristos spune: "Nu dați cele sfinte câinilor, nici nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare și, întorcându-­se, să vă sfâșie pe voi" (Matei 7, 6­7). Credem că "cele sfinte" și "mărgăritarele" sunt și cuvintele drepte de învățătură pe care, din mila lui Dumnezeu, le­-am înțeles și le trăim în viața noastră. Fără a ne mândri cu faptul că noi am cunoscut "tainele Împărăției lui Dumnezeu", se cuvine să avem mare grijă cui încercăm să le propovăduim, ca nu cumva să nimerim înaintea unui om nepotrivit, care "să le calce în picioare" și, apoi, "să ne sfășie" și pe noi. Trebuie să înțelegem, "călcarea în picioare" închipuie batjocorirea cuvintelor drepte pe care i le spunem, iar "sfășierea" noastră închipuie pierderea liniștii minții și a odihnei inimii noastre, în urma faptei necugetate de a le spune cui nu trebuie.

Cuviosul Ghelasie de la Frasinei spunea adesea: "Nu te contrazice!". Acest lucru se traduce astfel: nu intra în conflict verbal cu aproapele tău. De ce? Pentru că puterea minții de a înțelege un anumit lucru, de a-și verifica propria stare și de a primi o anumită învățătură este un dar de la Dumnezeu. Când ne întâlnim cu persoane care gândesc greșit asupra unui anumit lucru, adică în mod diferit față de noi, Tăcerea noastră este un mare semn de înțelepciune, de smerenie și de dragoste. De înțelepciune, pentru că evităm conflictul și grăirea în deșert, de smerenie, pentru că nu ne mândrim cu știința noastră, și de dragoste, pentru că evităm ispitirea aceluia. Se întâmplă, de multe ori, ca același lucru să fie văzut de oameni în moduri diferite, în funcție de experiențele și trăirea fiecăruia. Trebuie să știm că nu este obligatoriu să existe un singur mod de a vedea un anumit lucru. Doar adevărurile de credință (dogmele) trebuie înțelese la fel de toată lumea. Celelalte lucruri, în schimb, pot fi înțelese în mai multe moduri bune, dar diferite între ele. Acceptând varianta celuilalt, ne smerim, evităm ispitele, înmulțim dragostea și atragem harul lui Dumnezeu. Prin contrazicere se cade foarte ușor în mândrie, iar de la mândrie și până la aprinderea cu mânie împotriva aproapelui nu mai este decât foarte puțin.

Pentru aceasta, Cuviosul Ghelasie de la Frasinei spune: "Când ești mânios și pătimaș, în loc să te descarci, cere iertare, măcar și formal, ca să îmblânzești fiarele patimii ce caută să te sfâșie." Tot spre a evita contrazicerea, părintele mai spune: "Mare e taina tăcerii care oprește dezbinarea și căderea în stricăciunea păcatului, a neiubirii. Să-ți asumi tu însuți vina ta și a celuilalt, dar să nu le diseci în toiul ispitei, să nu te fixezi la ele, și să le arunci în focul închinării tăcute și răbdătoare, ca să ardă și să crape dracul mâniei din tine." Nu te contrazice, creștine, ci iubește tăcerea și te roagă pentru aproapele tău!

Teodor Danalache, Sursa: www.crestinortodox.ro/editoriale/contrazicerea­142470.html