Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit! Ianuarie 2013
Botezul Domnului	Editor: Asociaţia Pentru Isihasm (Editura Agaton)

«Bucureşti, 19 decembrie 2012 – Casa Naţională de Asigurări de Sănătate anunţă finalizarea implementării şi testării cu succes a Sistemului Informatic pentru Cardul Electronic de Asigurări de Sănătate (CEAS). Momentul a fost marcat la Arad prin lansarea etapei-pilot de exploatare a sistemului, primul beneficiar fiind un veteran de război.»

Mulţi creştini se întreabă ce trebuie făcut cu noile carduri electronice de sănătate, care conţin cip. Să le primească? Să le refuze? Unii îşi fac probleme de conştiinţă ca nu cumva, prin acceptarea şi folosirea lor, să contribuie la “îndosarierea electronică” - pas spre o posibilă viitoare impunere a peceţii lui antihrist. Este mult discutată şi prelevarea şi donarea de organe, ca proces implicit al noului sistem informatic de evidenţă. Se vorbeşte despre un aşa-numit acord prezumat de a fi donator de organe.

Vom încerca, în continuare, să informăm cu privire la legislaţia în vigoare, poziţia oficială a Bisericii Ortodoxe Române (BOR), învăţături ale unor Sfinţi Părinţi, opinii ale unor persoane competente şi autorizate în domeniu.

Fiind în discuţie preocupări profund duhovniceşti, parcurgerea unor materiale de presă, fie ele şi bine documentate, nu va putea oferi răspunsurile potrivite dacă nu va fi asociată cu punerea în practică a învăţăturilor Bisericii despre credinţă, nădejde, dragoste, participarea deasă la Sfânta Liturghie, Spovedanie şi Sfânta Împărtăşanie. Aşadar,

Ce prevede legislaţia în vigoare

Cadrul legal din România cu privire la cardul electronic de sănătate este constituit din Legea 95/2006 şi HG 900/2012, cu modificările şi completările ulterioare*. Conform acestuia, cardul electronic de sănătate devine obligatoriu de la 1 ianuarie 2013 pentru toţi cetăţenii români în vârstă de peste 18 ani. În art.8, alin. 4 şi 5 din HG 900/2012 şi art.331, alin. 1 şi 2 din Legea 95/2006, sunt prevăzute datele cu caracter personal care vor fi înscrise pe card şi cip:

- numele, prenumele şi CNP-ul asiguratului;

- codul unic de identificare în sistemul de asigurări; 

- numărul cardului naţional de sănătate;  

- diagnostice medicale cu risc vital şi boli cronice; 

- grupa sanguină şi RH-ul; 

- acceptul exprimat în timpul vieţii de a dona organe, ţesuturi şi celule după deces;

- numele medicului de familie şi datele lui de contact. 

Normele metodologice instituie obligativitatea ca medicii de familie să preia cardurile de sănătate de la CNAS şi să le distribuie pacienţilor. Aceştia au şi obligaţia de a verifica corectitudinea datelor înscrise, precum şi de a completa restul de date solicitate prin lege. Referitor la acordul privind donarea de organe, ţesuturi şi celule, art.147 din Legea 95/2006, face următoarele precizări:

Persoanele care doresc să fie donatori de organe, trebuie să se adreseze unui notar public şi să dea o declaraţie de consimţământ, sau testament notarial. Notarul va înscrie respectiva persoană în Registrul naţional al donatorilor de organe, ţesuturi şi celule**.

Persoanele care nu doresc să devină donatori de organe, trebuie să dea un act de refuz al donării, avizat de medicul de familie, sau să fie înscrişi în Registrul naţional al celor care refuză să doneze organe, ţesuturi sau celule. Nu este explicitat în lege, negru pe alb, dacă actul de refuz trebuie autentificat notarial. De asemenea, nu se specifică cine este responsabil de a face înscrierea în Registrul naţional al celor care refuză să fie donatori. Dacă prin hotărâre publicată în Monitorul Oficial**, se decide înfiinţarea Registrului naţional al donatorilor, despre Registrul celor care refuză să doneze, nu găsim nicio explicaţie detaliată.

Ce înseamnă, de fapt, obligativitatea introducerii acestui tip de card de sănătate? Conform unor articole preluate de pe mediafax.ro şi evz.ro care citează surse din cadrul CNAS şi Ministerului Sănătăţii, ori de câte ori ne vom adresa unei instituţii medicale din sistemul public de sănătate, sau chiar unui spital sau policlinici private, aflate sub contract cu casa de asigurări, cardul de sănătate ne va fi solicitat. Neprezentarea lui echivalează cu incapacitatea de a face dovada de asigurat şi atrage plata cheltuielilor medicale în totalitate, sau lipsa accesului la serviciul medical. Cardul va fi cerut şi de către farmacii, pentru eliberarea reţetelor electronice, dar şi la camerele de primiri urgenţe. Totuşi, pentru urgenţe, tratamentul medical va fi acordat, chiar fără a fi prezentat cardul de sănătate.

Pentru a beneficia de servicii medicale decontate de CNAS, dacă nu deţinem card de sănătate, putem aduce instituţiei medicale o adeverinţă de la Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate, care să ateste calitatea noastră de asigurat şi să fie valabilă 30 de zile.

Accesul la date cu caracter personal, premisă pentru abuzuri şi încălcarea drepturilor la intimitate? Suntem protejaţi sau suntem vulnerabili? Conform art.8 al Legii 900/2012, alin.1, entităţile care au acces la informaţiile înscrise pe carduri (cu obligaţia de a respecta prevederile Legii 677/2001, privind protecţia datelor cu caracter personal), sunt:

-                    CNAS, CJAS;

-                    Medicul de familie la care asiguratul este înscris;

-                    Medicii specialişti;

-                   Furnizorii de dispozitive medicale şi furnizorii de medicamente, doar pentru identificarea titularului de card.

Suntem într-o epocă de viteză a progresului tehnic, când instituţii cu caracter de serviciu secret din importante ţări vestice s-au dovedit vulnerabile în faţa unor minţi geniale în ale informaticii. Aceeaşi vulnerabilitate a fost dovedită şi în cazul siguranţei conturilor bancare sau a cumpărăturilor online. Conform medicului şef al CNAS, dr. Marius Filip, România este singura ţară care implementează un sistem electronic de sănătate la nivel naţional. Este România infailibilă la capitolul securitate a datelor? Ce se va întâmpla în cazul în care industria farmaceutică şi medicală vor intra în posesia unor cititoare de carduri şi vor avea acces la întreaga bază de date? Interesul financiar de a previziona ce tipuri de medicamente şi aparatură medicală vor fi solicitate şi în ce cantităţi, poate determina o luptă murdară pentru accesul la informaţii.

Cum vom fi protejaţi de mafia traficanţilor de organe, când posibilul acces la informaţii de pe card le va uşura identificarea unor potenţiale victime? Cum se asigură statul că toţi cetăţenii au acces la informare, că vor accepta sau vor refuza în cunoştinţă de cauză să fie donatori de organe? Sunt deja confuzii, iar unii vârstnici din mediul rural nu fac diferenţa între scopul şi utilitatea dintre cardul de sănătate şi un card bancar. Se vorbeşte cu aplomb despre cum cardul poate oferi informaţii vitale în caz de accident, iar accesul rapid la istoricul medical al pacientului, poate face diferenţa între viaţă şi moarte. Nu se prea vorbeşte însă, despre riscurile lipsei unei protecţii reale şi durabile a confidenţialităţii datelor personale vitale.

Poziţia Bisericii Ortodoxe Române

În ediţia din 21 decembrie 2012, imediat după publicarea HG 900/2012, Ziarul Lumina al Patriarhiei Române a preluat şi difuzat, fără comentarii suplimentare, ştirea CNAS privind obligativitatea introducerii cardurilor electronice de sănătate din ianuarie 2013. (Există voci în blogosfera ortodoxă că BOR face astfel “propagandă” noilor carduri de sănătate).

Asupra transplantului de organe, BOR s-a pronunţat oficial în Şedinţa Sfântului Sinod din 17 iunie 2004. Documentele care au stat la baza deciziei au fost întocmite de către Comisia Naţională de Bioetică a BOR. Principiile generale respectate sunt: fundamentarea acestei învăţături pe teologia Bisericii, grija Bisericii faţă de oameni, respect faţă de ştiinţa medicinii. Se arată că transplantul de organe este o procedură îngăduită de Biserică dacă se ţine seama de nişte condiţii: scopul să fie terapeutic, în folosul aproapelui, să respecte viaţa şi chiar moartea, adică demnitatea persoanei, drepturile omului, luând mereu în considerare dimensiunea duhovnicească, să nu se facă pe criterii oportuniste, politice, economice sau din curiozităţi medicale.            Biserica acceptă nu doar transplantul de la om la om, ci şi prelevarea de ţesuturi şi organe de la animale, când sunt tolerate de organismul uman. BOR precizează ca transplantul se va face doar cu “consimţământului în scris prealabil, expres şi liber al donatorului sau al persoanei terţe căreia legea îi permite acest fapt; de asemenea, se va solicita şi acordul scris al primitorului.” 

Referitor la problematica cip-urilor, Sfântul Sinod al BOR a adoptat, în unanimitate, Hotărârea nr. 638/2009 în legătură cu problema noilor paşapoarte electronice care includ date biometrice. În Hotărârea Sfântului Sinod se arată că “întrucât unele persoane au reticenţe faţă de paşapoartele biometrice, Sfântul Sinod va interveni pe lângă instituţiile Statului Român (Preşedinţie, Parlament, Guvern) cu solicitarea de a se adopta măsurile necesare pentru modificarea şi completarea legislaţiei în vigoare prin extinderea prevederilor referitoare la cazuri de urgenţă (paşaport temporar) şi la cazuri când, din motive de conştiinţă sau religioase, persoana nu doreşte paşaport electronic care include date biometrice”. [...]“Văzând tulburarea provocată de opiniile confuze şi contradictorii cu privire la noile paşapoarte biometrice, Sfântul Sinod îndeamnă clerul, monahii şi credincioşii să rămână statornici în credinţa în Mântuitorul Iisus Hristos, Biruitorul iadului şi al morţii, să sporească în rugăciune şi fapte bune, vieţuind creştineşte în familie, mânăstire şi societate, fără a răspândi panică şi îngrijorare prin preocupare excesivă pentru lucruri trecătoare. Astfel, Dumnezeu ne va lumina, ne va apăra de tot răul şi ne va ajuta să săvârşim binele.”

Învăţături ale unor Sfinţi Părinţi

Redăm mai jos câteva sfaturi duhovniceşti ale unor Sfinţi Părinţi şi ale unor părinţi îmbunătăţiţi, cu directă adresare subiectului înregistrării electronice, cipurilor, transplantului. Observăm că părerile converg către faptul că nu ne aflăm încă în faza de “pecetluire a lui antihrist”, ci într-una premergătoare. Suntem avertizaţi să nu cădem în capcana de a ridiculiza sau minimiza aspectul religios al înregistrării electronice, indiferent că este prin intermediul paşapoartelor, cărţilor de identitate sau cardurilor de sănătate, acceptându-le fără drept de tăgadă. Pe de altă parte, ni se reaminteşte că exagerările pe acest subiect, ne pot dezbina şi îndepărta de valori morale şi creştine fără de care nu am mai ajunge la scopul vieţii noastre, iubirea lui Hristos şi unirea cu El în viaţa veşnică. Aşadar, să fim blânzi, să fim răbdători, să fim milostivi, să fim iertători, să ne iubim unii pe alţii şi să fim mădulare vii ale Bisericii Ortodoxe, păstrând mereu în alertă trezvia duhovnicească!

Cuviosul Paisie Aghioritul: "În spatele sistemului perfect de asigurare computerizată, ce se face prin "cartela" electronică, se ascunde dictatura mondială, sclavia lui antihrist...Se vor înşela cei care le vor tâlcui pe acestea cu mintea lor. În timp ce semnele sunt foarte clare. "Fiara" de la Bruxelles a sorbit în computer cu 666 aproape toate statele. Cartela, buletinul electronic, "înainte mergătoare ale pecetluirii", ce arată? Ce ne va spune Hristos? "Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, dar semnele vremurilor nu puteţi" (Mt. 16, 3). Avem puterea Cinstitei Cruci, a simbolului sfânt, şi harul dumnezeiesc al lui Hristos numai atunci când ne îndestulăm cu Sfânta pecetluire a Botezului, prin care ne lepădăm de satana, ne unim cu Hristos şi primim sfânta pecetluire: “Pecetea darului Duhului Sfânt”.

Sfântul Andrei al Cezareii scrie următoarele: “Despre numele cel murdar al lui antihrist şi despre tâlcuirea numărului precum şi despre altele ce s-au scris despre acela, vremea le va descoperi şi experienţa celor înţelepţi...,dar nu a binevoit harul dumnezeiesc să se scrie în dumnezeiasca carte numele lui cel pierzător. Insă cercetând cu raţiunea, cu adevărat multe (nume) se pot afla...”.

Comunicatul Sfintei Sinaxe Duble Extraordinare a Sfântului Munte: “Căderea din dreapta credinţă şi secularizarea, spiritul general de apostazie şi de înaintare în diverse rătăciri şi slujiri ale diavolului, saltul progresului tehnologic al sistemelor de înregistrare, arhivare şi supraveghere, universalizarea economiei şi constatarea încercării de pătrundere clandestină a simbolurilor anticreştine în domeniile vitale ale vieţii sociale - cum sunt produsele comerciale, tranzacţiile economice şi relaţiile stat-cetăţeni - fac cu adevărat mult prea palpabile şi apropiate cele pe care Sfântul Evanghelist Ioan le descrie în versetele 16-18, din capitolul 13 din de Dumnezeu insuflata Carte a Apocalipsei. Îndreptăţita nelinişte şi protestele cinstitului popor nu au, desigur, scopul de a împiedica împlinirea desăvârşită a proorociilor la o vreme de care ''nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl" (Matei 24, 36). Declarăm încă o dată că datoria fundamentală a mărturisirii credinţei, dar şi încrederea în cele câte Mângâietorul le-a predat ca proorocii în Biserica creştină ne obligă să refuzăm a accepta orice fel de buletin electronic de identitate cu Cod Numeric Matricol Unic, ca aducând prejudicii libertăţii persoanei şi conştiinţei noastre creştine...”

Pr. Iustin Pârvu: “Ai sau nu ai cip? Căci în fond cipul ce este? O armă împotriva omu­lui. Iar noi nu mai avem arme; tinere­tul nos­tru este obosit, încât chiar să vrea să se ridice din vraja în care trăieşte, nu mai are put­ere. Sin­gurele noas­tre arme sunt numai cele duhovniceşti: rugăci­unea, smere­nia, dragostea, dar şi măr­tur­isirea. Nu se poate dragoste fără măr­tur­isire. Dragostea este jert­fi­toare, iar noi dacă ne temem să măr­tur­isim adevărul, ce jertfă mai avem? Sau dacă nu ne pasă de aproapele nos­tru care este în neşti­inţă şi noi nu îl infor­măm şi îl lăsăm să cadă pradă aces­tui sis­tem, ce dragoste mai avem? Cei care se mai luptă astăzi să trezească pe fratele lor, care nu au rămas nepăsători faţă de viitorul unei naţii şi al unei Bis­erici, aceia sunt fii ai dragostei lui Dum­nezeu, care îşi pun viaţa pen­tru fraţii lor.”

Pr. Arsenie Papacioc: “Răspunsul meu e ăsta: eu n-aş primi aşa ceva. A venit Hristos şi a dat această putere şi această libertate. Prin Mine se poate orice. Nu este încă o vreme, că nu este Judecata de Apoi ca să zicem că nu mai e valabil ce a spus Hristos. [Ce a spus Hristos] este valabil dincolo de veşnicie. Este Dumnezeu. Şi spune într-un loc Mântuitorul, ca să nu speculăm orice: nu se mişcă fir de păr fără voia Mea. Suntem guvernaţi de Mântuitorul, dragă, de povăţuirile Lui. Dar nu se poate fără cruce. Aşa este, pentru că, vă spun, Învierea Mântuitorului, care a fost atât de glorioasă, n-ar fi fost de valoarea asta, dacă n-ar fi fost Crucea întâi. (…)”

Arhimandritului athonit Gheorghie (Kapsanis), egumenul Sfintei Marii Mănăstiri Grigoriu: “Aşadar, problema nu este dacă vom primi un număr pe un document public, fie el dat şi într-un climat tulbure şi revelator al “semnelor vremurilor”, ci dacă îl vom primi ca semn al închinării la antihrist şi ca pecete a lui, atunci când va veni el însuşi. În acest sens, ca număr care i-ar înlesni statului îndeplinirea îndatoririi sale faţă de cetăţeni, este neutru din punct de vedere moral şi duhovnicesc. (Desigur am spus deja că aritmetizarea este problematică şi periculoasă în mâinile regimurilor tiranice sau în anarhia morală a epocii noastre). Pe de altă parte, prezenţa numărului în viaţa noastră ne aminteşte de îndatorirea noastră creştinească şi poate fi cel mai bun mesaj al lui Dumnezeu către noi toţi de a stărui în pocăinţă zilnică, de a lua aminte la noi înşine „ca să nu se îngreuieze inimile noastre de mâncare şi băutură şi de grijile vieţii, şi ziua aceea să vină peste noi fără de veste; căci ca o cursă va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa întregului pământ.” De vreme ce am primit poruncă de la Dumnezeu să luăm aminte la „semnele vremurilor”şi fiindcă vedem că globalizarea la nivel politic, economic şi religios înaintează, îndepărtarea de voia lui Dumnezeu se măreşte şi cea mai mare parte a lumii trăieşte în nepăsare faţă de viaţa duhovnicească, putem vedea aceste situaţii ca „semne ale vremurilor” care ne îndeamnă să ne cultivăm credinţa, pocăinţa, dragostea faţă de Dumnezeu şi cugetul mucenicesc. Astfel ne vom putea pregăti să înfruntăm înşelarea lui antihrist, dacă este ca el să vină în zilele noastre, cu nădejdea în viaţa veşnică împreună cu El în Împărăţia Tatălui.”

            Opinii

Dr. Vasile Astărăstoae, Preşedintele Colegiului Medicilor din România: “... Este periculos sa fie puse informaţiile medicale personale pe cip, deoarece acesta nu este protejat. Oricine are un cititor de cipuri compatibil poate afla tot. Acest lucru violează drepturile la intimitate şi la demnitate ale persoanei şi poate aduce mari prejudicii. De exemplu, la Consiliul Europei există o imensă presiune din partea angajatorilor şi a firmelor de asigurări pentru a deveni licită predictibilitatea că cineva este pasibil de a se îmbolnăvi de o anumită boală sau cum va evolua boala, pe baza unui prognostic. Predictibilitatea poate determina creşterea semnificativă a primei de asigurare pentru persoanele cu risc de a dezvolta anumite boli... Datele medicale pot fi utilizate inclusiv pentru a distruge o anumită persoană, mai ales într-o societate conflictuală ca a noastră. Devenim vulnerabili faţă de Stat şi faţă de anumite instituţii care ne pot marginaliza.

În privinţa donării de organe: vom intra în circuitul european şi vom transfera organe disponibile spre alte ţări. Chiar dacă ar exista mai mulţi donatori de organe, nu vor exista mai multe transplanturi în ţara noastră. Asta pentru că fondurile de la noi disponibile pentru transplanturi de organe sunt limitate, iar creşterea numărului de donatori ar depăşi limita bugetară. Lipseşte orice analiză etică a acestei acţiuni. Există o tendinţă, din partea Statului, spre autoritarism şi paternalism excesiv, în sensul de a căuta a se cunoaşte totul despre cetăţeni şi de a fi dirijaţi de către cei care “ştiu mai bine”. Medicii sunt şi ei oameni. Dacă ne uităm la istoria sec. al XX-lea,  o să vedem că medicii erau cei care făceau experimente în lagărele de concentrare naziste, medicii erau cei care făceau abuzuri în psihiatrie… Acolo unde există posibilitate de abuz e bine să ne reţinem.  Cel mai recent exemplu este A1H1 (gripa porcină). În acest moment s-a dovedit că cei care au întreţinut spaima au avut contracte cu firmele ce au produs vaccinurile. Cardul de sănătate – cu cip (putea fi şi o variantă fără), creează mari dificultăţi şi poate chiar împiedica accesul la serviciile medicale.”

Dr. Marius Filip, medic şef al CNAS: “ Distribuirea cardurilor electronice de sănătate va avea loc prin intermediul medicilor de familie, care le vor primi de la casele de asigurări în plicuri. Tot medicii vor fi cei care vor activa cardurile în prezenţa pacienţilor, urmând să stabilească împreună cu aceştia ce informaţii vor fi introduse în baza naţională de date. Pentru a putea citi cipurile din carduri, medicii vor trebui să-şi achiziţioneze terminale, care vor fi conectate la computere, acestea având acces la baza naţională de date prin intermediul unui program informatic special. “Probabil că din 2014 vor avea toţi cititoare de carduri (…)“Suntem singura ţară din lume care a implementat acest sistem la scară naţională” a spus Marius Filip. Pacienţii nu vor plăti cardurile, costurile fiind suportate de Ministerul Sănătăţii, însă în cazul în care cineva îşi pierde cardul, va trebui să plătească pentru eliberarea unuia nou, care va dura până la 30 de zile, timp în care bolnavii vor face dovada că sunt asiguraţi cu adeverinţă de la CAS. Primii doi români care au primit carduri sunt arădeni, cipurile fiind activate în prezenţa presei de către medicul lor de familie.”

Dr. Rodica Tănăsescu, Preşedintele Societăţii Naţionale a Medicilor de Familie din România (SNMFR): "Suntem de acord să folosim cardul, dar nu să-l distribuim şi să-l inscripţionăm. Aceasta necesită mult timp, în plus nu noi trebuie să validăm date de identificare. Nu suntem evidenţa populaţiei, ci medici".

N.n.: la data la care apare acest articol, medicii de familie din judeţele Cluj, Galaţi, Suceava, Dolj, Covasna şi Neamţ au declarat refuzul de a distribui cardurile electronice de sănătate.

Pr. dr. Mihai Valică: “Întreaga noastră viaţă personală trebuie trăită în dragoste şi vigilenţă creştină la toate nivelurile vieţii cotidiene, fără preocupare exagerată doar pe aspectul evidenţei biometrice. Fixarea exclusivă pe această acţiune precum şi canoanele disproporţionate şi descurajante date penitenţilor ar însemna căderea în capcana celui rău. A reduce şi a identifica pecetea lui antihrist doar în jurul sau chiar cu cipurilor biometrice, adică tocmai pe diavol care se neagă mereu pe sine şi care se ascunde permanent în „marele anonim prin excelenţă” şi se disipează mereu în generalităţi, în „legiune” (Marcu 5, 9), ne poate duce în eroarea de a ne concentra numai pe aspectul numeric al lui antihrist şi de a-i minimaliza acţiunea diabolică doar la actele biometrice. Or, noi ştim, că de la crearea lumii, ne duce în ispită zi de zi şi de aceea ne rugăm  să ne izbăvească de cel viclean. Prin înregistrarea şi prelucrarea datelor personale biometrice, omul nu poate fi nicidecum redus sau deteriorat din punct de vedere ontologic, întrucât chipul şi asemănarea omului cu Dumnezeu – Imago Dei - rămân intangibile. Omul se poate reduce sau degrada doar din punct de vedere al demnităţii teologice şi umane, deci moral şi civic de la imago Dei la un simplu număr sau cip electronic prin înscrierea într-o  evidenţă biometrică, întrucât cel care nu va figura într-o bază de date biometrice nu există; adică practic el nu va exista din punct de vedere social potrivit sistemului actual de evidenţă a populaţiei. Este mai mult o cădere din drepturile sale civile şi un atac asupra conştiinţei creştine decât o cădere din har. Căderea din har se face atunci când te lepezi conştient de Hristos şi de dreapta credinţă, precum şi prin păcate grele de moarte. Să ne păzească Bunul Dumnezeu!”

            În loc de concluzie, un cuvânt al Părintelui athonit Gheorghie Kapsanis: “Epoca noastră nu este cea mai rea din istorie. Neapărat, însă, este una dintre cele mai grele. Problemele sociale, precum şomajul, imigraţia ilegală, corupţia, lipsa de transparenţă, creşterea vertiginoasă a criminalităţii, încălcarea legii la toate nivelurile vieţii sociale ş.a., creează nesiguranţă şi impas. Cetăţenii cinstiţi se întreabă dacă locul în care au crescut şi trăiesc, Patria în care, prin jertfe de mucenici şi de eroi, s-au pus temeliile principiilor duhovniceşti şi morale ale poporului nostru binecredincios şi ale tradiţiei lui ortodoxe, se mai conduce încă după legea lui Dumnezeu şi după morala evanghelică sau dacă centre obscure de putere şi-au impus stăpânirea asupra tuturor structurilor vieţii noastre sociale, naţionale şi spirituale răspândind o etică antievanghelică, etica Noii Ere a stăpânitorului întunericului veacului acestuia. În fiecare zi constatăm cum sunt dărâmate şi ultimele reazăme duhovniceşti şi morale pe care societatea noastră le-a întemeiat cu frica lui Dumnezeu, cu multă durere şi cu nădejdea ca ele să le fie reazem copiilor ei. În acest climat de incertitudine, de confuzie şi imoralitate, unii vestesc şi construiesc «omul nou», omul fără chip, fără inimă, fără suflet, fără dragoste, fără perspectivă veşnică, omul care va fi un număr între alte miliarde de numere. Aritmetizarea persoanei umane, despersonalizarea ei, constituie zbuciumul nemărturisit al tuturor celor care, înlăuntrul lor, mai sunt dispuşi încă să reziste duhovniceşte.” (Cristina Roman) 

*          Hotărârea Guvernului nr. 900/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la cardul naţional de asigurări sociale de sănătate din titlul IX "Cardul european şi cardul naţional de asigurări sociale de sănătate" din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 643, din 10 septembrie 2012.

**        În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 847 din data de 14 decembrie 2012 a fost publicat Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1158/2012 privind înfiinţarea Registrului naţional al donatorilor de organe, ţesuturi şi celule.

La iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în şedinţa de lucru din 25 octombrie 2011, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat ca anul 2013 să fie declarat Anul omagial al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena şi Anul comemorativ „Dumitru Stăniloae” în Patriarhia Română, la împlinirea a 1700 de ani de la Edictul de toleranţă religioasă de la Milano (313). Cancelaria Sfântului Sinod a elaborat un program-cadru naţional bisericesc pentru realizarea acestui proiect liturgic, cultural şi mediatic care poate fi accesat pe www.basilica.ro.

Sfântul Constantin, cinstit de Biserica Ortodoxă ca fiind “întocmai cu Apostolii”, iar de Biserica Catolică drept “cel Mare”, este cunoscut ca primul împărat creştin, cel care a emis la 28 octombrie 313, Edictul de la Milano (Mediolan), prin care creştinismul devine “religio licita” în Imperiul Bizantin. Contemporan cu istoricul Eusebiu de Cezareea, Împăratul Constantin, păgân până la anul 313,  i-a povestit acestuia semnele care i s-au arătat în chip minunat şi l-au încredinţat de puterea lui Iisus Hristos. Aflat în inferioritate numerică de trupe în apropiere de Roma, în lupta împotriva lui Maxenţiu, lui Constantin i s-a arătat în vis Domnul Iisus Hristos purtând semnul Sfintei Cruci. Acelaşi semn apăruse în timpul zilei, pe câmpul de luptă, deasupra soarelui, cu inscripţia: in hoc signo vinces (cu acest semn vei învinge). Constantin a confecţionat un steag (labarum), pe care a aplicat monograma creştină, iar lupta a fost câştigată. Astfel, Împăratul Constantin devine protector al creştinismului, elimină din legile penale pedepsele prin răstignire, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea sau arderea cu fierul roşu. Totodată, modifică legislaţia privind căsătoria îngreunînd divorţul şi pedepsind adulterul. Îi protejează pe orfani şi văduve, scuteşte pe preoţi de obligaţia impozitelor şi le acordă subvenţii. Episcopii şi preoţii au primit dreptul de a elibera sclavii, declarându-i liberi în biserici. Din fostul Bizanţ, Împăratul creştin decide să zidească o nouă capitală, Constantinopolis sau oraşul lui Constantin, inaugurată la 11 mai 330 şi care se va numi “Roma cea nouă”.Generalizarea sărbătoririi zilei de Duminică drept zi de odihnă în Imperiul Bizantin se datorează tot lui Constantin cel Mare şi începe din anul 321.

Împăratul Constantin cel Mare a convocat Primul Sinod Ecumenic, în anul 325, la Niceea, împotriva ereziei lui Arie, care nu recunoştea dumnezeirea Mântuitorului Iisus Hristos. Sinodul a proclamat Simbolul Credinţei sau Crezul, mărturisind că Iisus Hristos - Fiul este "Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut". Acelaşi Sinod a stabilit principiul stabilirii datei Paştilor - prima duminică după lună plină după echinocţiul de primăvară - şi a dat 20 de canoane bisericeşti. Împăratul Constantin cel Mare a trimis pe mama sa, Sfânta Elena, la Ierusalim, cu misiunea de a căuta crucea pe care a fost răstignit Domnul Iisus Hristos. Cu osteneală şi rugăciune fierbinte, Sf. Elena a reuşit sa afle Sf. Cruce, înălţată solemn de Episcopul cetăţii Ierusalimului, Macarie I, la  14 septembrie 326.

În Patriarhia Română, anul 2013 este şi Anul comemorativ „Dumitru Stăniloae”. Cu prilejul pomenirii a 20 de ani de la trecerea sa la Domnul, vor fi organizate momente comemorative în Bucureşti şi în alte oraşe, precum şi un concurs naţional privind cunoaşterea vieţii şi operei celui mai mare teolog român. Preot ortodox, profesor universitar la Facultăţile de Teologie din Sibiu şi Bucureşti, director al Telegrafului Român, membru titular al Academiei Române, cu numeroase studii şi conferinţe în străinătate, Dumitru Stăniloae a fost şi unul dintre mărturisitorii ortodoxiei în inchisorile comuniste. Ca membru al “Rugului aprins” a fost urmărit, anchetat, hărţuit şi închis de Securitate la Bucureşti şi Aiud. A fost un fin cunoscător al patristicii răsăritene şi apusene, al gândirii protestante şi catolice, dogmatist, doritor să descopere sensuri ascunse din mari lucrări duhovniceşti si să faca mai limpede, prin concizie şi sistematizare, cunoaşterea greutăţilor urcuşului spiritual. A studiat ascetica şi mistica şi a lucrat vreme de 45 de ani la traducerea lucrării "Filocalia sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii" (în douăsprezece volume), scriind totodată mii de articole, studii, făcând traduceri şi comentarii la învăţăturile Sfinţilor Părinţi. A primit numeroase premii, distincţii şi titluri academice din partea multor instituţii universitare din străinătate. A trecut la cele veşnice la 5 octombrie 1993, fiind înmormântat la Mănăstirea Cernica. 

(surse: www.basilica.ro, www.crestinortodox.ro)

Biroul de presă al Patriarhiei Române ne informează: Pentru a păstra neştirbit renumele regretatului regizor Sergiu Nicolaescu în memoria poporului român, majoritar creştin ortodox, Arhiepiscopia Bucureştilor a făcut în cursul zilei de 3 ianuarie 2013 un apel către familia renumitului artist pentru ca el să fie înmormântat creştineşte. În acest sens, Biserica s-a oferit să acopere cheltuielile de înmormântare a regizorului Sergiu Nicolaescu pentru ca mormântul său să devină loc de omagiere pentru numeroşii admiratori care i-au apreciat filmele de excepţie realizate de-a lungul unei cariere prodigioase. Cu toate acestea, familia domnului Sergiu Nicolaescu a ales să respecte dorinţa lui testamentară de a fi incinerat (ars la crematoriu). Biserica Ortodoxă Română respinge practica necreştină a incinerării, deorece aceasta este contrară credinţei ortodoxe bimilenare pe care se întemeiază hotărârile Sfântului Sinod din anii 1928, 1933 şi din 5 iulie 2012. Întrucât Biserica Ortodoxă are numai servicii religioase pentru înmormântare (punere în mormânt), ea nu poate asigura funerariile religioase pentru cei care sunt incineraţi. (www.basilica.ro)

În data de 21 ianuarie, Biroul de presă al Patriarhiei Române a dat un nou comunicat, cu privire la slujba de pomenire a lui Sergiu Nicolaescu, organizată la Catedrala romano-catolică din Bucureşti. Comunicatul cu titlul "Biserici diferite - practici diferite", poate fi citit aici.

Nota redactiei: Filmografia lui Sergiu Nicolaescu – regizor, actor de film, scenarist şi producător de film – cuprinde peste 50 de lungmetraje, dintre care cele mai cunoscute sunt "Dacii" (1967), “Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte” (1971), “Cu mâinile curate” (1972), “Osânda” (1976), “Ultima noapte de dragoste”, “Nea Mărin miliardar” (1979), “Ciuleandra” (1985), “Mircea” (1989), “Coroana de foc” (1990), “Triunghiul morţii” (1999), “Orient Express” (2004), “15″ (2005), “Supravieţuitorul” (2008). Dacă filmul “Orient Express” a fost cea mai vizionată premieră românească a anului 2004, probabil că cea mai impresionantă producţie semnată de regizorul Sergiu Nicolaescu a fost “Mihai Viteazul” (1979), cu Amza Pellea în rolul principal – creaţie de referinţă în istoria filmului românesc.  Ultimul lui film a fost “Ultimul corupt”, lansat la începutul acestui an şi care este o continuare a lungmetrajului “Poker” (2010).

ÎPS Dr. Laurenţiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, a declarat pentru EvenimentTV Sibiu că îi sunt adresate tot mai multe cereri de constatare a divorţului şi binecuvântare pentru o nouă cununie. Parcurgând Raportul 2012 al Institutului Naţional de Statistică, constatăm că în anul 2011 s-au înregistrat 105.600 de căsătorii şi 35.800 de divorţuri. Astfel, aproape 34% din cupluri divorţează.

În Pastorala de Crăciun 2012, IPS Laurenţiu spunea: "Cei căsătoriţi, după ani buni de convieţuire şi de luptă comună cu viaţa, cu copii şi bună rânduială, se despart fără nici o responsabilitate, căutând plăceri mult prea trecătoare. Tinerii trăiesc împreună ani buni în fărădelegi, înainte de a se căsători, pentru ca apoi să împartă, prin judecători, bunurile agonisite împreună şi pe copiii lor, la aşteptata lor despărţire. Multi dintre cei ce se căsătoresc o fac ca pe o convieţuire „de probă”, având alături soluţia divorţului, care este, de fapt, o „disoluţie”, o traumă profundă care ucide pe copii, dar şi pe soţi. Unde este răspunderea faţă de urmaşii noştri? Cei mai afectaţi însă, sunt copiii. Ne mirăm că nu ne mai putem înţelege cu ei, dar îi lăsăm să petreacă ore în şir în faţa acestor mijloace moderne, care ţin locul părinţilor, ca pedagogi, şi le fură tot timpul, devenind dependenţi de acestea. În casa unui creştin intră, cu bună ştiinţă, prin televizor şi internet, o lume străină a violenţei, a desfrâului, a adulterului şi a pornografiei, o lume pe care nici noi cei maturi nu o putem controla cum se cuvine sau nici nu dorim acest lucru. Suntem oare atât de neputincioşi încât nu le putem oferi tinerilor alte soluţii şi alte opţiuni de viaţă?

Să ne trezim, aşadar, iubiţi credincioşi, din acest somn şi din această amorţire şi vrajă a plăcerilor lumii acesteia. Să folosim cu multă luare aminte timpul vieţii noastre, în care fiecare clipă este extrem de preţioasă pentru dobândirea mântuirii. Sutele şi miile de ore pe care le petrecem noi şi copiii noştri în faţa televizorului ar putea fi altfel valorificate, îmbogăţindu-ne prin lectură folositoare,prin viaţa cât mai aproape de natură, dar, mai ales, prin căutarea celor aflaţi în boli şi suferinţe: prin spitale, prin azile, prin orfelinate. Dragostea altruistă, şi nu cea egoistă ne scapă din toate angoasele şi neîmplinirile vieţii noastre, făcând din noi fii ai lui Dumnezeu şi fraţi ai lui Hristos, ai Pruncului venit în lume ca să ne dăruiască nevinovăţia şi curăţia Sa."

Într-un articol recent publicat pe doxologia.ro, psihologul Dana Alecu îi sfătuieşte pe cei care au trecut prin experienţa unui divorţ: "Evitaţi să convieţuiţi cu viitorul partener fără Taina Cununiei! De aceea, înainte de a întemeia o a doua căsătorie, rugaţi-vă lui Dumnezeu să vindece rănile din sufletul vostru, precum şi pe cele din ale viitorului soţ/soţie şi să vă transforme în parteneri capabili să ofere şi să primească iubire într-un mod sănătos, nedependent. Evitaţi să convieţuiţi cu viitorul partener înainte de a fi legaţi prin Taina Cununiei, iar dacă deja aţi început acest lucru, luaţi decizia de a pune capăt relaţiilor intime, până după momentul în care deveniţi soţ şi soţie. Deşi este larg răspândită opinia conform căreia este bine să îţi cunoşti cât mai mult partenerul înainte de căsătorie, mai ales atunci când ai mai trăit o experienţă traumatizantă de divorţ, dacă îţi doreşti o căsătorie bine plăcută lui Dumnezeu, este important să respecţi legile Sale. "

Copiii nu au nevoie doar de dragostea părinţilor, ci şi de dragostea dintre ei. (a consemnat Cristina Roman)

Conform unei evaluări făcute de agenţia americană de ştiri Religion News Service, subiecte importante de etică şi morală au dat titlul unor ştiri de impact în anul 2012. De altfel, religia şi credinţa au fost subiecte fierbinţi ale campaniei electorale din SUA.

Mitt Romney, un mormon pentru Casa Albă

Conform ziarului american The Salt Lake Tribune, deşi învins la recentele alegeri prezidenţiale americane, Mitt Romney a adus un câştig de imagine Bisericii Mormone. În mod surprinzător, Mitt Romney a primit şi votul a 79% dintre evanghelici. Prin comparaţie, Preşedintele Obama a beneficiat de suportul consistent al catolicilor de origine hispanică, votul determinant venind însă din partea celor neafiliaţi religios - ateilor (23%). La aflarea rezultatelor, Stuart Reid, mormon şi guvernator republican din Ogden, Utah, declara că Mitt Romney „a făcut mai mult decât orice alt individ din istoria recentă a bisericii pentru a împărtăşi publicului general ce este un mormon, prezentând o imagine pozitivă a acestora şi generând un interes fără precedent pentru credinţa noastră".

Scandalul privind Contracepţia a adus în discuţie libertatea religioasă

Una dintre temele surprinzătoare ale campaniei electorale din SUA a fost dezbaterea privind obligaţia angajatorilor de a include în asigurările de sănătate şi plata mijloacelor contraceptive pentru angajate. Iniţiativa legislativă aparţine Preşedintelui Obama, iar scopul declarat este prevenirea sarcinilor nedorite şi a atras nenumărate controverse şi proteste din partea Bisericii Catolice şi Evanghelice, fiind considerată un atac la adresa libertăţii religioase. Au fost intentate deja 30 de procese pentru interzicerea acestei măsuri, deşi instituţiile afiliate religios (spitale, universităţi etc.) sunt exceptate.

Călugăriţe catolice criticate de Vatican

În primăvara lui 2012, Biserica Catolică a publicat un document  în care critică Congregaţia călugăriţelor catolice din SUA, The Leadership Conference of Women Religious, pentru refuzul lor de a lua o poziţie fermă împotriva avortului şi a căsătoriei între persoanele de acelaşi sex. Conform reprezentanţilor Vaticanului atitudinea călugăriţelor denotă "feminism radical". Congregaţia reuneşte peste 80% din călugărițele catolice din Statele Unite. Acestea sunt implicate în acţiuni educative, servicii sociale sau medicale, iar munca lor este în mare parte voluntară.

Eforturi fără precedent în chestiunea drepturilor homosexualilor

Prin referendum, în anul 2012, în Washington, Maryland şi Maine au fost legalizate căsătoriile dintre homosexuali, iar votanţii din Minnesota au respins un amendament constituţional care le interzicea. Sondajul de opinie efectuat de Gallup arată că 54% dintre americani consideră căsătoriile între persoane de acelaşi sex ca fiind acceptabile din punct de vedere moral. Acelaşi sondaj indică un optimism crescut în rândul homosexualilor americani privind posibilitatea ca, într-o zi, homosexualitatea să fie unanim acceptată, în SUA. Dintre statele care interzic căsătoriile între persoane de acelaşi sex, precum şi recunoaşterea celor efectuate în alte state, fac parte Carolina de Nord şi California. Pe măsură ce poziţia societăţii se schimbă, mai multe Biserici şi-au comunicat clar poziţia faţă de homosexualitate. Biserica Catolică a devenit donatorul principal printre instituţiile religioase, în lupta împotriva măsurilor de legalizare a căsătoriilor homosexuale în patru state americane, conform Human Rights Campaign. Biserica Metodistă Unită consideră căsătoriile gay drept incompatibile cu învăţătura creştină. În schimb, Biserica Mormonă a lansat o campanie pentru a-şi încuraja membrii să arate mai multă compasiune faţă de aparţinătorii comunităţii LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transsexuali). La fel a făcut şi  Biserica Adventistă, care a lansat un  studiu enciclopedic pe tema homosexualităţii.  

Violenţa armată, în centrul atenţiei activiştilor „pro-viaţă"

După atacurile armate de la cinematograful din Aurora, Colorado, templul Sickh din Wisconsin şi şcoala Sandy Hook, în care zeci de oameni au murit sau au fost răniţi, activiştii creştini s-au mobilizat pentru un control mai strict al permiselor de port-armă. Mesajul transmis de aceştia este acela că religia trebuie să lupte pentru apărarea demnităţii vieţii, iar prevenirea atacurilor armate este parte a a cestei lupte. Subiectul a fost pe agenda candidaţilor la preşedinţie în SUA, mai ales că în medie 80 de persoane sunt rănite zilnic sau sunt ucise în schimburi armate în America. Legislaţia actuală permite oricărei persoane cu vârsta de peste 16 ani să deţină o armă de foc, cu avizul FBI. Ştiri recente arată că numărul americanilor care au solicitat achiziţia unei arme creşte pe zi ce trece, de teamă că legislaţia va restricţiona în curând accesul la acestea.

Tendinţe noi în peisajul politico – religios din SUA

Pastorul Fred Luter din New Orleans a fost ales ca primul preşedinte al Conveţiei Baptiste Sudice, care a luat fiinţă în 1845 pentru interzicerea scalviei. Republicanul Mazie Hirono din Hawaii este primul budist membru al Senatului american. 

Potrivit unui sondaj de opinie realizat de Pew Forum on Religion and Public Life, persoanele neafiliate religios (atei, agnostici şi cei care declară că nu aparţin niciunei religii organizate) alcătuiesc cel mai mare al treilea grup în lume, după creştini şi musulmani. Ateii sunt astazi în număr de 1,1 miliarde de persoane şi reprezintă 16% din populaţia globului. Cea mai mare concentrare a ateilor o găsim în Asia şi Pacific. Dintre aceştia, 62% trăiesc în China şi reprezintă 52,2% din populaţia acestei ţări. Cu 72 de milioane de atei (57% din totalul populaţiei ţării), Japonia este al doilea stat cu cele mai multe persoane neafiliate vreunei religii. Pe locul trei în privinţa numărului de atei se afla Statele Unite cu un procent de 16,4% din populaţie.  Un procent de 84% din cele 6,9 miliarde de locuitori ai Pamântului se identifică cu o religie. Astfel, Creştinismul rămâne cea mai răspândita religie din lume, cu un procent de 31,5%, reprezentând 2,2 miliarde de credincioşi. Dintre creştini, 50% sunt romano-catolici, 37% protestanţi, iar 12% ortodocşi. Islamismul este îmbrăţişat de 23% din populaţia globului, adică 1,6 miliarde de persoane. (CR)

BBC informează că, în data de 15 ianuarie a.c., Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a adoptat decizii prin care a validat dreptul angajatorilor de a limita libertatea de exprimare religioasă la locul de muncă atunci când aceasta intră în conflict cu legile privind egalitatea de şanse. Hotărârile CEDO au fost imediat criticate de Vatican prin vocea arhiepiscopului Dominique Mamberti, ministru de externe.

În trei din cele patru procese, câştig de cauză au avut companiile care şi-au concediat angajaţii pentru că şi-au exprimat identitatea religioasă la locul de muncă. Este vorba despre o asistentă medicală care purta în timpul serviciului un crucifix (angajatorul a somat-o să renunţe la el pe motiv că „nu este igienic”...), despre o doamnă ofiţer de stare civilă care a refuzat să oficieze căsătorii între persoane de acelaşi sex şi despre un psiholog care a refuzat, de asemenea, să acorde consiliere cuplurilor gay. Toate aceste persoane sunt din Marea Britanie.

Singura care a avut câştig de cauză din partea CEDO a fost o angajată a unei companii de curse aeriene, care a fost concediată pentru că a refuzat să renunţe la purtarea la gât a unei cruciuliţe din argint. CEDO a decis că instanţele judecătoreşti din Marea Britanie nu au acordat reclamantei dreptul legal la exprimare religioasă, dispunând acordarea unei despăgubiri, cu argumentaţia că pandantivul crucifix era „prea discret” pentru a prejudicia imaginea companiei. La scurt timp după începerea procesului, compania de transport şi-a modificat regulamentul intern permiţând purtarea simbolurilor creştine.

În celelalte trei cazuri, CEDO a motivat că prioritar este tratamentul egal faţă de homosexuali şi nu libertatea religioasă, precizând că angajatorii ar putea chiar obliga prin contract angajaţii să accepte o politică de ignorare a vederilor religioase în faţa unei „politici rezonabile” faţă de homosexuali. Firmelor li se va permite să solicite la angajare chestionare prin care aplicanţii pentru un job să îşi exprime convingerile religioase şi poziţia faţă de homosexuali în cazul în care jobul le-ar cere să le ofere acestora diverse servicii.

Adepţii secularismului consideră că a da o atât de mare importanţă simbolurilor religioase, în detrimentul egalităţii de şanse, este o optică „de modă veche”. Judecătorul John Laws de la Curtea de Justiţie a Marii Britanii susţine că religia este o „chestiune de opinie personală” care nu ar trebui folosită ca bază pentru a construi legi, iar o legislaţie prea protectivă pentru convingerile religioase ar fi „iraţională, dezbinătoare şi arbitrară”.

La Radio Vatican, citat de religionnews.com, ministrul de externe al Vaticanului a protestat faţă de deciziile nefavorabile ale CEDO subliniind că „libertatea religioasă a devenit o chestiune complexă şi de conştiinţă în societatea europeană marcată de creşterea diversităţii religioase şi secularism...Oamenii au dreptul să îşi apere libertatea de conştiinţă”.

(a consemnat Cristina Roman)

       La sfârştul lunii decembrie 2012, autorităţile europene au certificat caracterul legal şi conform cu directivele comunitare al Iniţiativei cetăţeneşti Unul dintre noi (One of Us – en). Iniţiativa îşi propune să adune, până în luna mai 2013, un million de semnături prin care să ceară Comisiei Europene şi Parlamentului European „protecţia juridică a demnităţii, a dreptului la viaţă şi a integrităţii fiecărei fiinţe umane din momentul concepţiei, în domeniile de competenţă ale Uniunii Europene”. Iniţiativa este formată din reprezentanţi ai unor organizaţii creştine, preponderent romano-catolice, din 20 de ţări europene (între care şi România). Petiţia poate fi semnată on-line.

După sarbătoarea Bobotezei (6 ianuarie), credincioşii gustă dimineaţa, pe nemâncate, Aghiasma Mare. Aceasta se poate lua încă opt zile după această dată, adică până pe 14 ianuarie, când are loc Odovania Praznicului. În această perioadă, credincioşilor le este permis şi să stropească locuinţele cu Aghiasma Mare, pentru a fi binecuvântate. La îndemnul părintelui duhovnic, Aghiasma Mare se poate gusta şi peste an, în situaţii speciale cum ar fi: ca mângâiere pentru cei care s-au spovedit, dar nu au primit dezlegare pentru a se împărtăşi cu Sfintele Taine; în caz de boală trupească; pentru vindecarea de diferite ispite sufleteşti.

Ca regulă generală, Aghiasma Mare se ia întotdeauna pe nemâncate, înainte de anaforă, cu credinţă şi frică de Dumnezeu, iar atunci când este recomandat de duhovnic, cu post şi rugăciune. Aghiasma Mare se păstrează în casele credincioşilor în loc ferit şi curat, de preferat într-un recipient de sticlă închis. Având în ea harul Sfântului Duh, Aghiasma Mare se păstrează nestricată vreme îndelungată, find proaspătă, curată şi plăcută la gust. Dacă nu este păstrată într-un vas curat şi capătă un miros neplăcut, nemaiputând fi folosită spre a fi băută, aghiasma  se varsă într-o apă curgătoare curată sau la rădăcina unui copac. Aghiasma Mare poartă puterea dumnezeiscă a Sfântului Duh şi s-a dovedit făcătoare de minuni. Prin botezul în râul Iordan, Mântuitorul Iisus Hristos a sfinţit firea apelor de pretutindeni şi a redeschis izvoarelor harului pe care omul îl pierduse prin căderea în păcat. În rugăciunea de la Bobotează se afirmă "astăzi firea apelor se schimbă", punând în lumină caracterul cosmic al Botezului şi puterea spirituală a apei sfinţite. (CR)

Însă, acest „de aia” mie mi se pare foarte interesant, pentru că aşa ajungem la…

 La credinţă.

 La acea tautologie primă, la acel „Eu sunt Cel ce sunt”. Pentru că şi această autonumire a lui Dumnezeu, numire a lui Dumnezeu de către El Însuşi, este tot un soi de tautologie.

 Sigur.

  Cine eşti Tu, Doamne? Eu sunt Cel care este. Eu sunt Cel care fiinţează.

De mic copil am incercat sa-l cunosc pe DUMNEZEU. Provin dintr-o familie de tarani care-si castigau painea trudind pamantul şi incercand sa-si hraneasca cei trei copii, bunicii, familia intr-un cuvant. Auzeam adesea, in zilele lungi de iarna, vorbindu-se despre DUMNEZEU, dar nimeni nu avea timp de mine sa-mi explice, sa-mi  spuna ceva despre biserica, sa-mi raspunda la intrebari.

A venit regimul comunist care ne-a inchis orice poarta spre credinta şi biserica. Acest regim parca ne intrase in porii trupului ai ai sufletului, devenind roboti ai muncii, truditori ai zilei de maine. Nu aveam timp  de traditii, de sarbatori. Ani de-a randul ma furisam in biserica şi ascultam intr-un colt o slujba minunata, dar nu intelegeam mare lucru. Plecam acasa cu o stare de liniste sufleteasca, neînteleasa la acea vreme.

Anii au trecut ca gandul, dar amaraciunea din suflet mi-a ramas, caci am ajuns la varsta pensionarii şi nu  L-am intalnit pe DUMNEZEU. Merg la biserica de SARBATORILE CRESTINE, ca orice muritor, citesc rugaciuni, dar lipsa informatiei, teama de a cunoaste mai mult, timiditatea de a cere ajutor, m-au tinut retrasa  ani de zile. Nu am cunoscut taina Spovedaniei şi a Impartasaniei inca din copilarie. Am amanat mereu sub diferite pretexte.

Teama de necunoscut, timiditatea, singuratatea [sunt vaduva de 15 ani ], lipsa informatiei crestine, m-au oprit in loc ani de zile. Intr-o zi banala de vara, cu temperaturi peste normal, s-a intamplat o minune. DUMNEZEU A DECIS SA MA SALVEZE şi SA DEVIN O CRESTINA ADEVARATA! El are cate un plan cu fiecare om şi incearca sa adune “oile ratacite” in TURMA SA.

Am trait, fara voia mea, o experienta inedita, suferind un accident nefericit, la tara, in gospodaria fratelui meu, Marin. Eram in curte şi participam la treburile gospodaresti. La un moment dat m-am impiedicat de lantul la care era legat magarul din curte, am cazut şi mi-am fracturat piciorul drept. Pe moment m-a naucit durerea iar spaima ca nu voi mai merge niciodata, m-au determinat sa incerc sa ma rog, asa cum ma pricepeam eu, la BUNUL DUMNEZEU. Era intr-o zi torida de vineri.

Am stat imobilizata la pat 3 luni, in aparat gipsat,  şi m-am rugat la DUMNEZEU. Cu ajutorul Lui, am evitat operatia care era riscanta la varsta mea de 78 ani. Pe patul de suferinta, am reusit sa-mi adun gandurile şi avand timp nelimitat, am inceput cu pasi timizi, sa-L  cunosc pe DUMNEZEU.

Cu ajutorul fiicei mele, ELENA, am inceput sa citesc BIBLIA, CARTI DE RUGACIUNI, CARTI CU PILDE RELIGIOASE, CU SFINTI, CU INGERI. O lume minunata am descoperit in perioada cat am fost imobilizata la pat. Cred ca acesta a fost Planul lui DUMNEZEU, caci eu nu aveam timp de citit şi aprofundat, niciodata. Ii multumesc lui DUMNEZEU pentru acest lucru, iar ziua de vineri, o voi cinsti mereu, cu post şi rugaciune pana la sfarsitul zilelor mele. Am simtit ca cineva ma ocroteste şi imi face batranetea mai usoara.

De curand, cu emotie şi bucurie, am cunoscut taina Spovedaniei şi a Impartasaniei. Acum, parca am renascut din nou, ma simt bine şi parca convalescenta dupa fractura va fi mai usoara. Multumesc  lui DUMNEZEU, ca a ingaduit sa-L descopar şi M-a ajutat sa merg din nou.

In IEREMIA 17, 7 se spune „BINECUVANTAT FIE OMUL CARE NADAJDUIESTE IN DOMNUL şi A CARUI NADEJDE E DOMNUL!”

Aceasta este povestea adevarata a mamei mele, Aurelia, care a reusit sa-L descopere pe DUMNEZEU, la o varsta inaintata şi sa devina o adevarata crestina. Niciodata  nu e prea tarziu  pentru a cunoaste adevarata credinta, pentru a fi salvati din haosul lumii, pentru a primi lumina in sufletul nostru.

ELENA TANASE, ALEXANDRIA-TELEORMAN

Biserica Sf. Nicolae ''Dintr-o zi'', Bucuresti (27-ian-2013).mp3

      La biserica noastra fratele Bogdan JUNCU din Fagaras, un fiu duhovnicesc al Pr. Arsenie Boca, ne-a vorbit atat de frumos despre parintele, despre cum acest om binecuvantat de Dumnezeu cu atatea daruri i-a schimbat viata si i-a asezat-o pe drumul cel bun al mantuirii, despre lucrarea vie a lui Dumnezeu prin Pr. Arsenie, despre increderea pe care trebuie sa o avem mereu, indiferent de situatie, in apropierea iubitoare a lui Dumnezeu de fiecare dintre noi, despre ce inseamna sa fii cu adevarat credincios si cum sa faci sa ajungi/ramai asa, precum si despre multe alte lucruri folositoare pentru viata noastra duhovniceasca. Întreaga marturie a fratelui Bogdan ne-a adus tuturor celor prezenti o mare bucurie si un mare folos, aprinzandu-ne putin ravna pentru cele sfinte. In felul acesta, lucrarea cea buna a lui Dumnezeu, lucrata prin Pr. Arsenie si ajunsa la noi prin marturia fratelui Bogdan, sa ne faca pe cat mai multi lucratori ai sfinteniei si ai voii lui Dumnezeu.

  Crăiasă alegându-te
  Îngenunchem rugându-te,
  Înaltă-ne, ne mântuie
  Din valul ce ne bântuie;
  Fii scut de întărire
  Si zid de mântuire,
  Privirea-ţi adorată
  Asupra-ne coboară,
  O, Maică prea curată
  Si pururea Fecioară,
  Marie!

  Noi, ce din mila Sfântului
  Umbra facem pământului,
  Rugămu-ne-ndurărilor,
  Luceafărului mărilor;
  Ascultă-a noastre plângeri,
  Regină peste îngeri,
  Din neguri te arată,
  Lumină dulce clară,
  O, Maică prea curată
  Si pururea Fecioară,
  Marie!
 

E o carte cuprinzând aproape 150 de întrebări ale adolescenților români din toate colțurile țării, la care răspund, în funcție de specialitatea fiecăruia, următorii autori:

1 ) Virgiliu Gheorghe – Biofizician şi doctor în bioetică, autor al cărţilor: Efectele televiziunii asupra minţii umane (2005), Revrăjirea lumii (2006), Efectele micului ecran asupra minţii copilului (2006), Ştiinţa şi războiul sfârşitului lumii (2008), Pornografia, maladia secolului XXI (2011). Este coordonator al secţiunii ştinţifice a revistei Familia Ortodoxă.

2 ) Conf. dr. Claudia-Elena Ţuclea (Bucureşti) – cadru universitar la Facultatea de Comerţ, Departamentul de Turism și Geografie, autoare de cărţi și articole ştiinţifice în ţară şi străinătate. Între anii 1995-2001 a fost director economic și coordonator al colecţiei economice a Editurii Nemira.

3 ) Dr. Ioana Bratu din Bucureşti – a absolvit Facultatea de Pediatrie UMF Bucureşti (1972). Preocupată de problema gravă a dependenţei de droguri, a urmat trei ani cursuri în domeniu, susţinute de Fundaţia olandeză ,,De Hope”, obţinând certificatul de consilier în adicţii şi cotrainer. A funcţionat patru ani ca voluntar la o comunitate terapeutică pentru fete dependente de droguri, la Câmpina. În cadrul unui parteneriat cu Penitenciarul Jilava a mers la întâlniri săptămânale cu deţinuţii consumatori de droguri, timp de un an (2010-2011), ca voluntar cu acţiuni medico-socio-culturale.

4 ) Laurenţiu Dumitru din Pitești – în prezent e teolog, publicist şi editor ortodox, fiind implicat în activităţi misionare cu tinerii. Din 2008, editează o revistă de lifestyle orthodox, „Orthograffiti”, care se adresează în mod special tinerilor de liceu.

5 ) Pr. dr. Ştefan Negreanu din Arad – asistent universitar la catedra de Istorie Bisericească Universală a Facultății de Teologie Ortodoxă, din cadrul Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad. Din anul 2004 este duhovnic la biserica Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Arad.

6 ) Anamaria Jitea din Arad – „Sfinţii Părinţi nu clasifică oamenii în buni şi răi, în morali şi imorali, ci în bolnavi sufleteşte, cei în curs de vindecare şi cei vindecaţi.” (Hierotheos Vlachos). Anamariei îi place să creadă că face parte acum dintre oamenii ce se află în curs de vindecare sufletească. A căutat mulţi ani până când, întrun târziu, dar nu prea târziu, l-a aflat pe Hristos. E absolventă a Facultăţii de Drept.

7 ) Dr. Violeta-Olivera Radosav din Timişoara – absolventă a Universităţii de Medicină şi Farmacie din Timişoara (2001), medic specialist de medicină de familie. Este voluntar formator în campania „Vreau să aflu” a Fundaţiei Creştine „Părintele Arsenie Boca”.

8 ) Protosinghel dr. Teofan Popescu de la Mânăstirea Putna – între 1995-1999, a fost preşedintele ASCOR Bucureşti. Între 1997-2000, a fost redactor-şef al revistei „Schimbarea la faţă”. Din 2001, este închinoviat la mânăstirea Putna. În 2004, a fost hirotonit preot, iar în prezent împlinește ascultarea de ghid la muzeul mânăstirii. În anul 2010, a susţinut lucrarea de doctorat.

9 ) Dumitra Mioara Amihăesie din București – a absolvit Facultatea de Psihologie şi Sociologie, master în Psihoterapie Cognitiv-Comportamentală; formare în terapie de grup şi individuală, având atestat de liberă practică ca psihoterapeut. Dar cea mai importantă școală este învățătura Domnului nostru Iisus Hristos. În prezent, preocuparea ei prioritară este a-i ajuta pe tinerii cu probleme sufletești.

10 ) Pr. drd. Ioan Irimia din Suceava – a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă, din București, secția Pastorală (2002), este căsătorit și are 3 copii. În prezent este coordonator al secţiunii Cultura Duhului a revistei „Familia Ortodoxă”.

11 ) Cristian Filip din București – absolvent al Facultăţii de Electromecanică Navală din cadrul Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân” din Constanţa, a profesat ca ofiţer electromecanic maritim până în 1993, după care a intrat în sectorul privat, desfăşurând activităţi manageriale comerciale şi financiare. Din 2008 este implicat în sectorul social înfiinţând, alături de Dan Lucinescu (scriitor, om de ştiinţă şi fost deţinut politic), Fundaţia creştină „Părintele Arsenie Boca”. În prezent este şi student la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti.
12 ) Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu din Sf. Gheorghe, Covasna – a susținut doctoratul în teologie ortodoxă, în anul 2008, la Sibiu cu tema „Semnificaţia şi valoarea Înţelepciunii divine în spiritualitatea românească”, sub îndrumarea pr. prof. dr. Ilie Moldovan. Actualmente este consilier cultural al Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei şi director al Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”.

Cartea cuprinde 7 capitole și trei anexe. Capitolele sunt următoarele:
a) Viaţa şi sensul ei
b) Familia mea de acasă şi Biserica Ortodoxă
c) Şcoala, cariera, integrarea în societate
d) Cum să înţelegem iubirea şi căsătoria?
e) Distracţii şi patimi
f) Iubirea de Dumnezeu şi de neam
g) Necazurile şi moartea.

 Editura Sophia, 14 RON, 192 pagini

     Un neam trece şi altul vine (Ecles. 1, 14). Soarele răsare şi apune. Vremea zboară fără încetare. Veacurile vin, trec şi se afundă cu paşi grei în depărtările trecutului. Generaţii se nasc şi mor, ca să nu se mai întoarcă nicicând pe pământ. Oamenii îşi înalţă case pentru sine, dar le părăsesc îndată, pentru totdeauna, şi alţi oameni se sălăşluiesc în ele. Se zidesc cetăţi care mai apoi se năruie. Se nasc state care dispar. Hărţile istoriei se schimbă necontenit. Ceea ce a fost, iată, de acum nu mai este. Iar ceea ce va veni, numai Dumnezeu poate să ştie cum va arăta!
       Lumea e asemenea unei arene, în care actorii se schimbă unul după altul în decursul timpului. Oameni noi se arată pe scenă, dar în puţină vreme se afundă şi ei în întunericul de dincolo de culise.
       Tainei atât de înalte a morţii şi a învierii – pentru cei mai mulţi, una de nedezlegat – i se cuvenea, cu siguranţă, o carte de căpâtâi. Şi nu s-ar fi aflat un întocmitor mai destoinic al ei decât părintele Serafim Alexiev, cel mai de seamă teolog ortodox bulgar al veacului al XX-lea...

Descarca oferta de CARTI la zi
de la toate editurile ortodoxe din tara (2000 de titluri),
precum si icoane, tamâie, cruciulite, calendare, felicitari etc.