Nașterea lui Hristos prezisă de profeți și vestită de îngeri și păstori

Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler și preaiubiților credincioși din Arhiepiscopia Bucureștilor

Har, pace și bucurie de la domnul nostru Iisus Hristos, iar de la noi părintești binecuvântări!

„Cerul și pământul astăzi, după proroci, să se veselească; îngerii cu oamenii duhovnicește să prăznuiască: Dumnezeu în trup S-a arătat celor ce ședeau în întuneric și în umbră, născându-se din Fecioara […]” [1].

Preacuvioși și Preacucernici Părinți, Iubiți frați și surori în Domnul,

Scopul Întrupării Fiului lui Dumnezeu de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și al Nașterii Sale ca om în Betleem este mântuirea omenirii de păcat și de moarte, adică dobândirea vieții veșnice.

Prin păcatul neascultării de Dumnezeu, omul s-a despărțit de Dumnezeu – Izvorul vieții și a devenit muritor, supus stricăciunii. „Pre- cum printr-un om a intrat păcatul în lume, și prin păcat moartea, așa și moartea a trecut la toți oamenii, pentru că toți au păcătuit în el”, ne spune Sfântul Apostol Pavel (Romani 5, 12), adică toți oamenii au moștenit natura umană înclinată spre păcat.

Dar cine altul poate mântui sau elibera pe om de păcat și de moarte, decât Dumnezeu Cel fără de păcat și fără de moarte? Numai Cel care a creat lumea și pe om poate dărui oamenilor viața, fericirea și iubirea Sa veșnică.

Anul acesta, 2025, s-au împlinit 1700 de ani de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325. Sfinții Părinți de la Niceea au mărturisit și au arătat că dacă Iisus Hristos nu este Dumnezeu deplin, omul nu poate primi mântuirea sau viața veșnică [2].

Prin urmare, în Crezul Bisericii mărturisim credința „într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute”, credința „într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu […] născut, nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl prin Care toate s-au făcut” și credința „întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul”. Deși lucrarea este comună, totuși fiecare Persoană a Preasfintei Treimi participă într-un mod propriu la facerea lumii.

Dumnezeu Tatăl creează lumea prin Fiul și cu lucrarea Duhului Sfânt. Astfel, în Psalmul 32, 6 putem citi: „Prin Cuvântul Domnu- lui cerurile s-au întărit și cu Duhul gurii Lui toată puterea lor”. Sfântul Vasile cel Mare explică acest verset astfel: „«Cuvântul» este Cuvântul Care de la început era la Dumnezeu (cf. Ioan 1, 1), iar «Duhul gurii Lui» este Duhul Sfânt” [3].

Însă, crearea omului s-a decis în sfatul Preasfintei Treimi și a fost proiectată după chipul și asemănarea comuniunii de viață și iubire veșnică a Preasfintei Treimi. De aceea, Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul și după asemănarea Noastră” (Facerea 1, 26).

Pluralul misterios din acest verset se referă la consfătuirea Tatălui cu Fiul și cu Duhul Sfânt, după cum ne învață Sfinții Părinți ai Bisericii, precum Iustin Martirul și Filosoful și Irineu de Lyon.

Noul Testament arată că Taina Întrupării exprimă o legătură specială între Fiul lui Dumnezeu și creație, deoarece Întruparea Fiului lui Dumnezeu era însuși scopul creării lumii (cf. Efeseni 1, 4; 2 Timotei 1, 9).

„Toate prin El s-au făcut” (Ioan 1, 3). Toate s-au făcut întru El, prin El și pentru El (cf. Coloseni 1, 16).

În Prologul Evangheliei sale, Sfântul Apostol Ioan, care insistă cel mai mult asupra legăturii existente între Dumnezeu și viața lumii, afirmă întâi de toate dumnezeirea lui Hristos pentru a explica mai apoi că El este Viața deplină, existența ca iubire eternă desăvârșită:

„La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; și fără El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-a făcut. Întru El era viață și viața era lumina oamenilor” (Ioan 1, 1-4). Deci, Domnul Iisus Hristos vine în lume pentru a dărui lumii lumină (sens) și viață veșnică.

Dumnezeu a creat lumea și ființele raționale (îngerii și oamenii) pentru a împărtăși viața, iubirea și fericirea Sa veșnică ființelor raționale și libere, care răspund chemării Sale de a participa la viața veșnică din Împărăția cerurilor.

Sfântul Irineu de Lyon exprimă scopul Întrupării lui Hristos astfel: „Aceasta este pricina pentru care Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut trup și Fiul lui Dumnezeu, Fiu al Omului: pentru ca omul să intre în comuniune cu Cuvântul lui Dumnezeu și, primind înfierea, să fie fiu al lui Dumnezeu. Nu putem, într-adevăr, să participăm la nemurire fără o legătură strânsă cu Cel nemuritor. Cum am fi putut să ne unim cu nemurirea dacă ea nu s-ar fi făcut ceea ce suntem noi, pentru ca ființa cea muritoare să fie primită în ea și așa noi să fim înfiați și să fim fii ai lui Dumnezeu?” [4].

Dreptmăritori creștini,

Taina Fiului lui Dumnezeu, Care S-a făcut om din iubire nesfârșită față de om, este temelia și inima credinței creștine. Această sfântă și mare taină a fost scopul pentru care Dumnezeu a făcut lumea. Ea a fost prezisă și prevăzută de profeții lui Dumnezeu, inspirați de Duhul Sfânt, apoi a fost trăită și mărturisită de Apostolii Domnului Iisus Hristos (cf. Romani 1, 2), apărată și dogmatizată în fața ereziilor de către Părinții Bisericii și preamărită și cântată de către toți creștinii binecredincioși și iubitori de Dumnezeu.

Astfel, cu șapte sute de ani înainte de Hristos, profetul Isaia (766-686 î.Hr.) prezice Nașterea Domnului Iisus Hristos din fecioară, când vorbește despre semnul minunat pe care Dumnezeu îl va da casei lui David:

„Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuel” (Isaia 7, 14); „Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui și se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie” (Isaia 9, 5).

Iar profetul Miheia, în secolul al VII-lea î.Hr., a prezis Nașterea Domnului Iisus Hristos în Betleem, arătând, tot- odată, că obârșia Lui este veșnică: „Și tu, Betleeme Efrata, deși ești mic între miile lui Iuda, din tine va ieși Stăpânitor peste Israel, iar obârșia Lui este dintru început, din zilele veșniciei” (Miheia 5, 1).

Sfinții Evangheliști Matei și Luca au arătat cum ceea ce profeții au prezis cu sute de ani mai înainte s-a împlinit la Nașterea Domnului Iisus Hristos, în Betleemul Iudeii (cf. Matei 1, 18-24 și Luca 2, 1-20).

Mai precis, Sfântul Evanghelist Matei ne spune: „Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin prorocul, care zice: «Iată, Fecioara va avea în pântece și va naște Fiu și vor chema numele Lui: Emanuel, care se tâlcuiește: Cu noi este Dumnezeu»” (Matei 1, 22-23; cf. Isaia 7, 14).

Iar Sfântul Evanghelist Luca ne relatează că, după Nașterea Pruncului Iisus, un înger le descoperă păstorilor de lângă Betleem adevărata identitate a Copilului: „Și iată, îngerul Domnului a stat lângă ei și slava Domnului a strălucit împrejurul lor, și ei s-au înfricoșat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeți. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; că vi S-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David” (Luca 2, 9-11).

Sfântul Evanghelist Luca, singurul care vorbește despre prezența păstorilor la Nașterea lui Hristos, ne spune că păstorii de lângă Betleem, „stând pe câmp și făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor” (Luca 2, 8), au văzut slava lui Dumnezeu strălucind în jurul lor, iar mulțimea de oaste cerească a îngerilor lăuda pe Dumnezeu, zicând: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14).

Îngerii preamăreau, de fapt, iubirea milostivă a lui Dumnezeu, pacea pe care o aduce iubirea smerită a lui Hristos în lume și bunăvoirea între oameni, când în inimile lor se sălășluiește harul lui Dumnezeu.

Pruncul Iisus Se naște într-o peșteră și este culcat într-o iesle, noaptea, pe când dormeau locuitorii Betleemului. La marginea orașului, pe câmp, se aflau în stare de veghe doar păstorii oilor. Acestor oameni simpli și veghetori li se arată cete de îngeri întru lumină și cântare ca să vadă cum Dumnezeu schimbă câmpul smerit în slavă, iar singurătatea lor o preface în bucurie.

Păstorii din Betleem au fost primii martori ai Nașterii Pruncului Iisus, au fost primii oameni care „au slăvit și lăudat pe Dumnezeu pentru toate câte auziseră și văzuseră”, vestind apoi și locuitorilor din cetatea lui David vestea cea bună, „că S-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul” (cf. Luca 2, 11).

Este semnificativ faptul că în Vechiul Testament unii drepți care au preînchipuit simbolic pe Hristos Domnul au fost păstori de turme: Abel (cf. Facerea 4, 2), Iosif (cf. Facerea 37, 2), David (cf. 1 Regi 16, 11).

În Noul Testament, Hristos Domnul Se numește pe Sine Însuși Păstorul cel bun (cf. Ioan 10, 11), conferind acestei profesii conotații sfinte și mântuitoare în plan duhovnicesc. Tâlcuind cuvintele Domnului Iisus Hristos „Eu sunt ușa” (Ioan 10, 9), Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae spune: Hristos este „ușa prin care intră și ies oile înseși. Prin umanitatea Lui intră oile cuvântătoare la Dumnezeu, aflând o pășune spirituală. E ușor și folositor a intra prin Hristos la Tatăl, dar și a ieși cineva din sine spre semeni. Hristos este singura ușă prin care omul iese din închisoarea egoismului și omenescului închis în lume” [5].

Sfinții Părinți ai Bisericii care au explicat Evanghelia după Ioan, în special Sfinții Ioan Gură de Aur (†407) și Chiril al Alexandriei (†444), au remarcat că Păstorul cel bun se deosebește atât de furii sau hoții care intră în staulul oilor pentru a răpi, cât și de cei ce păstoresc doar pentru plată, arătând că scopul prim și ultim al lucrării pastorale nu trebuie să fie profitul personal, ci mântuirea credincioșilor, adică apărarea lor de cei ce răstălmăcesc dreapta credință și sfâșie unitatea Bisericii, precum și conducerea credincioșilor pe calea mântuirii, adică a unirii lor cu Hristos, prin Sfintele Taine, prin rugăciune și fapte bune [6].

Ca păstor, vindecător și mântuitor de suflete, odată cu începerea misiunii Sale, Hristos Domnul mergea din cetate în cetate ca să adune oile cele risipite, să le ofere hrană duhovnicească și să le vindece de orice boală și neputință (cf. Matei 4, 23; Ioan 10, 11-16).

Hristos, Călătorul și Pelerinul, Care colindă pretutindeni pentru a aduna și a mântui pe oameni, spune: „Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; Fiul Omului însă nu are unde să-Și plece capul” (Matei 8, 20). Dar cuvintele Sale nu se referă la neputința de a găsi o casă, ci la lucrarea Sa sfântă și misionară permanentă. El colindă lumea, caută pe cei care trăiesc vremelnic în lume, pentru a le dărui viața veșnică în Împărăția cerească a Preasfintei Treimi.

Călător sau colindător în lume, în timpul vieții Sale pe pământ, Hristos Domnul ni Se arată uneori ca un călător tainic chiar și după moartea și învierea Sa, când călătorește spre Emaus ca un pelerin necunoscut, cu Luca și Cleopa, cărora Se face cunoscut numai după ce L-au invitat să intre în casa lor (cf. Luca 24, 29-31), arătând astfel că Dumnezeu colindă lumea, în mod tainic, vine la noi sub chipul oricărui om care are nevoie de ajutorul nostru. Domnul Iisus Hristos ia față de om, pentru ca noi să ne întoarcem permanent fața spre El.

Întrucât taina Nașterii Domnului Iisus Hristos ne descoperă pe Fiul lui Dumnezeu întrupat ca fiind, în același timp, călător și binevestitor în lume, creștinii ortodocși români au văzut în colindătorii de Crăciun vestitori ai iubirii lui Dumnezeu pentru lume.

Colindătorii închipuie tainic pe îngerii care binevestesc păstorilor de la Betleem bucuria Nașterii lui Hristos, dar și pe Însuși Hristos Domnul, Care ne aduce bucuria iubirii lui Dumnezeu pentru oameni și așteaptă ca și noi să răspundem, cu bucurie și iubire, la chemarea lui Dumnezeu. Acesta este înțelesul duhovnicesc al colindelor noastre de Crăciun și al vizitei pastorale a preoților cu icoana Nașterii Domnului în casele credincioșilor.

Iubiți credincioși și credincioase,

În societatea contemporană, marcată de secularizare sau indiferență duhovnicească, este tot mai necesară o reînnoire a chemării fiecărui creștin, cleric sau mirean, de a fi, asemenea îngerilor și păstorilor de la Betleem, vestitori sau apostoli ai iubirii milostive a lui Hristos în lume.

De aceea, Biserica ne îndeamnă pe toți să devenim colindători, martori și vestitori ai lui Hristos-Mesia, Care a venit în lume pentru a ne dărui pace și bucurie, mântuire, viață și fericire eternă!

Hristos Domnul, Iubitorul de oameni și Mântuitorul sufletelor noastre, să ne ajute cu harul Său să arătăm în jurul nostru iubirea Sa smerită și milostivă față de toți oamenii, dar mai ales față de copiii săraci, de bolnavi și bătrâni și să reverse în inimile și în casele tuturor pacea și bucuria Sa cea sfânta pe care a dăruit-o odinioară îngerilor și păstorilor din Betleem.

Ca și în anii precedenți, la cumpăna dintre ani, adică în noaptea de 31 decembrie 2025 spre 1 ianuarie 2026, și în ziua de Anul Nou, să înălțăm rugăciuni de mulțumire lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El în anul 2025, care a trecut, și să-I cerem ajutorul în toată lucrarea cea bună și folositoare din Anul Nou în care intrăm.

Să pomenim în rugăciunile noastre și pe toți românii care se află printre străini, departe de Țară, ca să păstrăm unitatea de credință și de neam.

Cu prilejul Sfintelor Sărbători ale Nașterii Domnului, Anului Nou 2026 și Botezului Domnului, vă adresăm tuturor doriri de sănătate și mântuire, pace și bucurie, fericire și mult ajutor de la Dumnezeu în toată fapta cea bună, urmând îndemnul „colindului sfânt și bun”: „Și-acum te las, fii sănătos / Și vesel de Crăciun, / Dar nu uita, când ești voios, / Române, să fii bun!”.

La mulți ani!

„Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți!” (2 Corinteni 13, 13).

Al vostru către Hristos Domnul rugător,

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

---

Descarcă de aici textul pastoralei în format pdf.

---

Note

[1] „Stihiră, glasul 1, la Litie”, Ziua a douăzeci și cincea, în Mineiul pe Decembrie, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2019, p. 513.

[2] Aristeides Papadakis, „Nicaea I”, în Alexander P. Kazhdan (ed.), Re Oxford Dictionary of Byzantium, vol. 3: K-O, Oxford University Press, New York/ Oxford, 1991, p. 1465.

[3] Sf. Vasile cel Mare, Tâlcuire la Psalmi, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2009, p. 110.

[4] Sf. Irineu de Lyon, Împotriva ereziilor III, 19, 1, în Irénée de Lyon, Contre les hérésies. Livre III, I.A. Rousseau, L. Doutreleau (eds), coll. Sources chrétiennes, vol. 210, Éd. Cerf, Paris, 1974, p. 368.

[5] Nota explicativă 1313 a Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae la: Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, în Sf. Chiril al Alexandriei, Scrieri. Partea a patra, coll. Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 41, trad., introd. și note de Pr. D. Stăniloae, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2000, p. 704/

[6] Vezi: Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Evanghelia după Ioan, vol. I, trad. din limba greacă veche de Maria-Iuliana Rizeanu, introd. și note Ierom. Policarp Pîrvuloiu, în coll. Părinți și Scriitori Bisericești, S.N., vol. 15, Ed. Basilica, București, 2016, pp. 268-284; Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, pp. 699-721.

 

Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universității din București s-a remarcat la Gala Premiilor Senatului Universității din București (UB) 2025, obținând distincțiile pentru cea mai bună teză de licență și cea mai bună teză de doctorat în domeniul Științelor umaniste. Gala ajunsă la cea de-a 9-a ediție s-a desfășurat miercuri în Amfiteatrul „Ioan Mihăilescu” al Rectoratului. Premiul pentru cea mai bună teză de licență a fost acordat Larisei-Mirabela Negru, absolventă la specializarea Teologie Ortodoxă – Asistență Socială, pentru lucrarea „Adopția – o naștere din inimă”, coordonată de lectorul Andreea-Cosmina Preda. Larisa-Mirabela Negru a absolvit specializarea Teologie Ortodoxă – Asistență Socială. Premiul pentru cea mai bună teză de doctorat i-a revenit lui Ioan-Daniel Manolache, pentru cercetarea „Iisus Hristos – Mirele în Noul Testament”, realizată sub îndrumarea părintelui Constantin Preda, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București. Ioan-Daniel Manolache este strănepotul Sfântului Dometie de la Râmeț. La primirea distincției, laureatul a scris într-o postare pe pagina sa de Facebook: „Eu m-am gândit întotdeauna că la Universitatea din București, prin munca noastră de cercetare, asamblăm corăbii pe care le trimitem apoi în larg… pentru ca noi, alături de ceilalți, să trăim împreună o viață mai bună, mai sigură, mai frumoasă și mai consistentă, pe marea aceasta întinsă a Existenței”.

În cadrul aceleiași gale, distincția „Alumnusul anului” pentru cele mai multe realizări după absolvire a fost acordată preotului Silviu-Constantin Nedelcu, absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă în anul 2013. De asemenea, părintele a absolvit și Facultatea de Litere din București în anul 2015, iar în anul 2018 a obținut titlul de doctor al aceleași facultăți. În prezent, preotul Silviu-Constantin Nedelcu este bibliotecar în cadrul Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române. Decanul Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”, părintele Cosmin Pricop, a reacționat pe pagina personală de Facebook, apreciind potențialul Facultății de Teologie Ortodoxă, recunoscut de mediul academic al universității-mamă. Potrivit organizatorilor, „Gala Premiilor Senatului UB urmărește să aducă recunoaștere performanțelor academice, în cercetare și implicare civică ale membrilor comunității academice a Universității din București”.

 

Lideri religioși creștini și musulmani din Balcani și Orientul Mijlociu s-au reunit marți în Regatul Hașemit al Iordaniei, cu prilejul marcării a zece ani de la lansarea Procesului Aqaba, o inițiativă internațională dedicată promovării dialogului interreligios și a coexistenței pașnice. Conferința internațională „Procesul Aqaba – dialogul balcanic interreligios” a avut loc în apropierea locului Botezului Domnului. Evenimentul a fost organizat de Majestatea Sa Regele Abdullah al II-lea al Iordaniei, împreună cu Excelența Sa Edi Rama, Prim-ministrul Republicii Albania. Reuniunea s-a desfășurat sub genericul „Punți între oameni: promovarea înțelegerii pentru o coexistență pașnică” și a reunit numeroși lideri religioși de prim rang.

Din partea Bisericilor Ortodoxe au participat Patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului, Patriarhul Ioan al X-lea al Antiohiei, Patriarhul Porfirie al Serbiei, Arhiepiscopul Ioan al Tiranei, Durresului și al Întregii Albanii, precum și reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe din România, Bulgaria și din Macedonia de Nord. Au participat, de asemenea, și Eminența Sa Pierbattista Pizzaballa, Patriarhul Latin al Ierusalimului, precum și importanți lideri musulmani din Balcani și Orientul Mijlociu, potrivit presei din Albania. Biserica Ortodoxă Română a fost reprezentată de Înaltpreasfințitul Părinte Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei, Mitropolit onorific și Exarh patriarhal. În mesajul transmis în cadrul conferinței, Înaltpreasfinția Sa a subliniat necesitatea imperativă a promovării păcii și a libertății religioase ca fundament al securității și al coexistenței într-o societate marcată de pluralism cultural și confesional. Totodată, a evidențiat responsabilitatea comună a liderilor religioși de a mărturisi valoarea sacră a vieții și de a contribui activ la construirea unei culturi a dialogului și a bunei colaborări. Participanții au discutat modalități concrete de încurajare a dialogului interreligios, de prevenire a extremismului și de consolidare a respectului reciproc între comunități, subliniind că unitatea în spiritul responsabilității și al solidarității reprezintă cheia unui viitor mai sigur pentru popoarele din Balcani, Orientul Mijlociu și restul Europei. În cadrul programului, delegațiile au vizitat situl arheologic al Botezului Domnului de pe râul Iordan și alte obiective religioase din zonă. Inițiat în urmă cu zece ani de Regele Abdullah al II-lea, Procesul Aqaba este o platformă internațională de promovare a păcii interetnice și interreligioase. Potrivit Casei Regale a Iordaniei, inițiativa își propune să îmbunătățească coordonarea, cooperarea și schimbul de expertiză între diverse părți regionale și internaționale în combaterea extremismului.

Ziua Internațională Drepturilor Omului este marcată în întreaga lume în data de 10 decembrie. Tema anului 2025 este „Drepturile omului, esențialele noastre cotidiene”, prin care Organizația Națiunilor Unite (ONU) invită la redescoperirea importanței drepturilor fundamentale în viața de zi cu zi. Această zi amintește adoptarea, în 1948, de către Adunarea Generală a ONU, a Declarației Universale a Drepturilor Omului – unul dintre cele mai importante angajamente globale pentru demnitatea și libertatea fiecărei persoane. Documentul, tradus în 577 de limbi, rămâne un reper moral și juridic pentru statele lumii și un fundament al legislațiilor moderne privind protecția drepturilor fundamentale. Este documentul ONU tradus în cele mai multe limbi din lume. Tema de anul acesta își propune să reamintească faptul că drepturile omului nu sunt concepte abstracte, ci realități trăite zilnic: de la libertatea de exprimare și accesul la informație, până la siguranța personală, sănătate, educație și oportunități egale. Organizația Națiunilor Unite subliniază că, într-un context global marcat de tensiuni, insecuritate și polarizare, drepturile omului rămân „terenul comun care ne unește”. ONU reamintește că Ziua Drepturilor Omului este un îndemn la acțiune și responsabilitate colectivă: protecția demnității umane nu este doar rolul instituțiilor, ci și al fiecărui cetățean. Într-o lume aflată în continuă transformare, drepturile fundamentale rămân temelia pe care pot fi construite pacea, justiția și dezvoltarea durabilă. 

 

Duminica a 28-a după Rusalii (Pilda celor poftiți la cină) Luca 14, 16-24

Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om oarecare a făcut cină mare și a chemat pe mulți; și a trimis la ceasul cinei pe slujitorul său ca să spună celor chemați: Veniți, că, iată, toate sunt gata! Și au început toți, câte unul, să-și ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Am cumpărat un ogor și trebuie să ies ca să-l văd; te rog, iartă-mă. Și altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat și mă duc să-i încerc; te rog, iartă-mă. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat și de aceea nu pot veni. Și, întorcându-se, slujitorul a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieși îndată în piețele și ulițele cetății, și pe săraci și pe neputincioși, și pe orbi și pe șchiopi adu-i aici. Și slujitorul a zis: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit, și tot mai este loc. Și a zis stăpânul către slujitor: Ieși la drumuri și la garduri și silește-i să intre, ca să mi se umple casa, căci zic vouă: Nici unul din bărbații aceia care au fost chemați nu va gusta din cina mea.

În Biserica lui Hristos cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică, găsim un nesfârșit ocean de învă­țături pentru toți cei care vor să guste din izvorul cel dătător de viață.

Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos e simplă, dar cu adânci înțelesuri duhovnicești pentru sufletul și viața noastră. În fiecare sat, comună sau oraș, în zilele de sărbătoare, auzim bătăile clopotului de la biserică, anunțul că Hristos ne cheamă să venim și să ne împărtășim, să gustăm din bogăția împărăției Sale, care se dă în dar tuturor celor care vor.

De mai bine de două mii de ani, Mântuitorul ne cheamă neîncetat sub diferite forme, pentru a ne pregăti în această viață ca atunci când vom pleca din lumea aceasta să fim și noi printre cei aleși la Cina cea Mare. Să fim precum fecioarele cele înțelepte care aveau cu ele aprinse candelele atunci când Mirele a venit pe neașteptate.

În duminica de astăzi avem Pilda celor poftiți la cină. Mântuitorul vorbea în pilde în chip tainic poporului despre Cina cea Mare, care nu e altceva decât împărăția Sa cea veșnică, care începe încă de aici, din lumea aceasta, și se continuă dincolo, unde există bucurie și fericire veșnică în Duhul Sfânt.

Stăpânul S-a mâniat pe cei care au refuzat și a trimis să cheme pe toți cei neputincioși, orbi, ciungi și toți cei ieșiți la garduri să-i silească la cină. Iar cei care au refuzat invitația - „nici unul nu va gusta din cina Mea”.

Cuvintele stăpânului sunt aspre, înfricoșătoare pentru cei care au refuzat chemarea. Stăpânul e Dumnezeu. Cina e împărăția Sa. Iar primii invitați sunt cei din poporul evreu, cunoscătorii Legii de atunci, mai-marii sinagogilor, care nu au răspuns cu recunoștință; în locul lor au fost chemați toți cei săraci cu duhul, curați cu inima și cei prigoniți pentru dreptate.

Să stăm înaintea Tatălui ceresc și să răspundem chemării Sale sfinte

Tot omul este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Și de aceea, cu toții, ca într-o mare familie, trebuie să stăm înaintea Tatălui ceresc și să răspundem chemării Sale sfinte. Pe toți ne invită la cina Sa și totul depinde de fiecare în parte. Liber l-a creat Dumnezeu pe om și el este cel care hotărăște cu viața sa. Dacă voiește să colaboreze și să răspundă chemării pe care o face Hristos Bisericii Lui. A fi bun creștin înseamnă a urma lui Hristos, a te hrăni, a te împărtăși din Izvorul cel dătător de viață care ne dă bucuria vieții veșnice. Zile, luni, ani de-a rândul, Hristos ne așteaptă să-I deschidem ușa, să-L ascultăm, să-I urmăm și să cinăm cu El.

Pe vremea Domnului Iisus cei tineri mai ales Îl vedeau ca pe un mare învățător, veneau și se apropiau de Hristos și Îl întrebau ce trebuie să facă pentru a fi veșnic fericiți și să moștenească viața cea veșnică. Mulți dintre oameni începeau să-și pună întrebări, să se trezească la cuvintele spuse cu putere ce ieșeau din gura Mântuitorului. Astăzi, cu atât mai mult chemarea ne este adresată. Trebuie să ne gândim mai mult și să ne punem întrebarea cum să facem să ne păstrăm curaţi în Duhul iubirii lui Hristos, cum să agonisim fapte vrednice de cer? Aici, pe pământ, omul e doar călător, ca într-o excursie. De mici, din pruncie, noi suntem chemați la unirea cu Hristos prin cele șapte Sfinte Taine, să ne hrănim cu hrană dumnezeiască.

Din anii tinereții, din frageda vârstă auzim chemarea la Cina Domnului, să ne luăm crucea și să ne pregătim pentru veșnicie. A venit Hristos pe pământ, de la Duhul Sfânt a luat chip de om din Sfânta Preacurată Fecioară Maria și pentru toți, nu numai pentru unii, ne-a deschis ușile: a suferit pentru noi, a murit pentru noi pe cruce și a înviat tot pentru noi, ca să trăim veșnic cu El, fiindcă ne-a iubit și ne iubește fără limite.

Viața veșnică se agonisește prin credință tare, cu fapte, prin iubirea de Dumnezeu și de semeni. Ascultând de sfaturile Sfintei Evanghelii, păzind poruncile Domnului, avem nădejdea și credința că Mântuitorul ne deschide ușile Împă­răției cerurilor, ca să cinăm cu El, cu toți cei chemați de la întemeierea lumii.

„Păzește poruncile și vei fi viu” (Matei 19:17) - îi răspunde Mântuitorul tânărului bogat din Evanghelia duminicii de acum două săptămâni. Astăzi, noi, lumea întreagă, Îl avem pe Domnul Hristos atât de aproape în Biserica Sa, Îl găsim prin Sfânta Taină a Împărtășirii, această unică Taină care ne întărește credința, ne unește cu El, ne facem dumnezei și fii ai Celui Preaînalt (Luca 6:35).

După mărturisirea și căința de păcatele mărturisite, gustând din Trupul și Sângele lui Hristos, ne unim cu Domnul nu numai cu sufletul, ci și cu trupul nostru. Cel care se împărtășește din această masă tainică a lui Hristos poate să spună și să exclame ca Sfântul Apostol Pavel: „Nu mai sunt eu cel ce trăiesc, ci Hristos este cel ce trăiește întru mine” (Galateni 2, 20).

Strămoşii cei după trup ai Domnului Hristos

În această duminică se mai face cinstirea și a Sfinților strămoși ai Domnului. Minunea Întrupării Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost promisă și rânduită de Dumnezeu Tatăl pentru ca lumea să-L cunoască mai mult pe adevăratul Dumnezeu, Cel întreit în Persoane, și să fie răscumpărată din căderea păcatului strămoșesc. Lumea de atunci, ca și astăzi, a fost împărțită în două: cei care au crezut în Mesia și L-au urmat, au trăit ceea ce învăța Legea și s-au jertfit pentru adevăr și dreptate. Cuvântul cel Sfânt al Domnului l-au trecut prin propria lor inimă. Și când au fost siliți, nevoiți, l-au pecetluit cu prețul sângelui lor. Așa au fost Sfinții strămoși mărturisitori pe care Biserica îi pome­nește astăzi. Ceilalți, care nu credeau în Mesia, au fost prinși de ură, de invidie și de un formalism al Legii lui Moise, s-au afundat și s-au prăbușit, răzbunându-se pe toți cei care Îl urmau pe adevăratul Hristos, Cel nerecunoscut de ei, cărturarii, fariseii, tâlcuitorii de Lege. Aceștia sunt de fapt cei care au refuzat chemarea Domnului la Cina cea Mare.

Astăzi pomenim acele suflete sincere, moșii, strămoșii neamurilor, care s-au jertfit pentru a menține adevărul lui Dumnezeu în lume și dreptatea până la venirea Sa pe pământ.

În Legea cea Nouă, Hristos Domnul le-a rânduit pe toate cele de trebuință mântuirii noastre și tuturor celor care vor să-L urmeze, poruncind ucenicilor Săi să vestească în tot pământul, la toate neamurile, Evanghelia Sa.

Suntem în Postul Naşterii Domnului, zile de curățenie sufletească și de meditaţie, pentru că nimeni nu rămâne veșnic aici pe pământ. Postim, ne înfrânăm de la mâncărurile cele de frupt, grase, pentru a fi mai liberi să cugetăm către cele cerești, mai ușurați de povara pântecelui. Fiecare să aibă un preot duhovnic dacă nu-l are, să se mărturisească de toate păcatele sale din tinerețe dacă nu a făcut o spovedanie generală. Toți avem nevoie de această Taină a Po­căinței, fiindcă nu este om fără de păcat. O cercetare amă­nunțită a conștiinței noastre la scaunul de spovedanie este absolut necesară, fiindcă la Ușile Împărăției Cerești trebuie să avem haina sufletului curată, pentru a ne face vrednici de împărtășirea din ospățul cel mare al Tatălui ceresc. Cu toții, la Sfântul Botez, primim din mâinile lui Dumnezeu veșmântul cel duhovnicesc alb ca zăpada. Prima Taină a Bisericii, prin care omul se încreș­tinează și devine fiu al cerului pe veșnicie. Neîncetat este nevoie să ne îngrijim ca să nu pătăm acest veșmânt primit la Sfântul Botez. Să ne îngrijim de haina noastră duhovnicească, ce nu va putea fi aruncată de pe noi niciodată. Cu ea ne vom prezenta în fața lui Hristos Dumnezeu. Nimeni nu poate intra la Cina cea Mare a lui Hristos, a păcii, a iubirii, a luminii, fără a se curăța aici, pe pământ, de tot păcatul și a-și clădi casa sufletului, nu pe nisip, ci pe Piatra cea tare, prin fapte bune, milostenie, rugăciune, iertare și iubire.

Evanghelia Domnului nostru Hristos ne cheamă astăzi pe toți la Cina cea Mare, ne cheamă la ospățul credinței celei adevărate, la pocăință, la sfințenie, ne cheamă de la moarte la viață, la împărăția Slavei Sale celei Cerești. Lucifer, primind daruri cerești de la Dumnezeu, s-a ridicat cu pretenția de a fi egal cu El (Isaia 14:13-14). Fiecare dar pe care îl avem nu e de la noi înșine, este de la Dumnezeu și Lui trebuie să îl atribuim, pentru a înlătura din inima noastră înălțarea de sine, mândria și slava deșartă care ne afundă și ne duc departe de Dumnezeu.

 

un articol de Arhimandrit Natanael Haraga, Mănăstirea Sitaru, judeţul Ilfov - Ziarul Lumina

 

Toate aceste teorii se bazează pe așa-zisa încercare a creștinilor de a oferi păgânilor, a căror convertire și-o doreau, un praznic care să suplinească vechile sărbători cu care erau obișnuiți, în special cele din apropierea solstițiului de iarnă, momentul cu cea mai scurtă zi din an și cea mai lungă noapte. Din acest punct, durata zilelor începe să crească, solstițiul devenind un simbol al renașterii soarelui și al revenirii luminii. Lucrul de care nici unul din acuzatorii creștinis­mului nu ține cont este faptul că existau, cu mult înainte de stabilirea zilei de 25 decembrie ca dată a Crăciunului, sărbători creștine majore în această perioadă. Un exemplu interesant este acela al pomenirii Sfântului Apostol și Arhidiacon Ștefan, întâiul mucenic, la 27 decembrie. Cartea Faptele Apostolilor alocă o întindere semnificativă relatării martiriului Sfântului Ștefan, iar o explicație probabilă pentru faptul ăsta este aceea că pomenirea primului mucenic devenise încă din primele decenii o sărbătoare majoră a Bisericii primare, prăznuită și generalizată înainte ca Sfântul Evanghelist Luca să alcătuiască partea a doua a operei sale.

Dincolo de sărbătoarea Sfântului Arhidiacon Ștefan, este binecunoscut faptul că, în primele secole, Nașterea Domnului era sărbătorită odată cu Botezul Său, la 6 ianuarie, deci tot în apropierea solstițiului de iarnă, acest praznic purtând numele de Epifania sau Teofania, adică Dumnezeiasca Ară­tare a Domnului. Cele două evenimente semnificative din viața pământească a Mântuitorului, Nașterea din Fecioară și Botezul Său în Iordan, erau celebrate simultan în sensul arătării Sale către lumea pe care a venit să o mântuiască. Abia în secolul al 3-lea sau la începutul secolului al 4-lea, Nașterea Domnului a fost sărbătorită pentru prima dată separat de Botez, în Apus, la 25 decembrie. Așadar, până în acel moment, creștinii nu sărbătoriseră Crăciunul la o dată care să înlocuiască în mod evident vechile sărbători păgâne. Mai mult, în Răsărit, Naș­terea Domnului a început să fie prăznuită separat de Botez mai târziu, spre sfârșitul secolului al 4-lea, începând probabil cu Antiohia și continuând cu Constantinopolul și, abia mai târziu, cu Alexandria și Ierusalimul.

Constatăm, așadar, că din perspectiva înlocuirii sărbătorilor religioase păgâne de iarnă, stabilirea datei Crăciunului la 25 decembrie era tardivă în secolele în care păgânismul roman își dădea ultima suflare. Existau deja sărbători creș­tine în această perioadă, cel puțin una provenind probabil din perioada biblică a Bisericii primare.

Este firesc să stabilim, însă, de ce a fost aleasă data de 25 decembrie pentru sărbătorirea separată a Nașterii Domnului. În Liturgica Generală, pr. prof. dr. Ene Bra­niște amintește de o veche tradiție potrivit căreia recensământul Cezarului Octavian August, în timpul căruia s-a petrecut Nașterea Mântuitorului, a avut loc la 25 decembrie 754 de la fondarea Romei.

Există, totuși, o explicație mult mai plauzibilă pentru care a fost stabilită această dată a sărbătorii Crăciunului, explicație legată chiar de Primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325), de la a cărui convocare serbăm acum 1.700 de ani. După cum se știe, cei 318 Părinți adunați la Niceea au stabilit, pentru toate Bisericile locale, un mod comun de calcul al datei Paștelui. Pomenire a Pătimirilor, morții și Învierii Domnului, Paștele creștin a fost sărbătorit în primele trei secole la date diferite, în funcție de regiunea geografică a diferitelor Biserici locale: unii creștini sărbătoreau în prima duminică de după Paștele iudaic, care cădea mereu la 14 Nisan; alții sărbătoreau moartea și Învierea Domnului pe 14 și 16 Nisan, în orice zi ar fi căzut acestea, în timp ce alții sărbătoreau Paștele în data de 25 martie, considerată a fi echivalentul din calendarul iulian al lui 14 Nisan, ziua exactă a morții Domnului.

În perioada premergătoare Sinodului de la Niceea, anumiți Părinți sau scriitori bisericești au făcut apel la ceea ce ei considerau a fi o veche tradiție iudaică, numită astăzi de cercetători „tradiția vârstei întregi/desăvârșite”. Potrivit acestei idei, persoanele cu un rol semnificativ în istoria mântuirii, patriarhii și prorocii Vechiului Testament, au avut vieți depline sau desăvârșite, fapt reflectat inclusiv în durata lor. Cu alte cuvinte, data morții unui profet este aceeași cu data concepției sale. Considerându-se că Mântuitorul Iisus Hristos este împlinirea Vechiului Testament, autorii creștini I-au atribuit Domnului aceeași tradiție. Astfel, data morții Sale pe Cruce, socotită a fi 25 martie, coincide cu data zămislirii Sale, sărbătorită astfel în această zi prin praznicul Bunei Vestiri adusă de Arhanghelul Gavriil Fecioarei Maria. Dacă zămis­lirea Domnului a avut loc pe 25 martie, un calcul simplu ne arată că Nașterea Sa s-a petrecut la 25 decembre, nouă luni mai târziu.

Prin urmare, nu sărbătorim Crăciunul la 25 decembrie pentru a eclipsa festivaluri păgâne de iarnă. Dincolo de discuțiile privind istoricitatea acestei date, ziua de 25 decembrie a fost aleasă pentru a prăznui Crăciunul din rațiuni teologice. Sărbătoarea Nașterii Domnului ca Om este așezată astfel în contextul mai larg al lucrării Sale mântuitoare care începe cu zămislirea Sa în pântecele Preacuratei Fecioare și ajunge la apogeu prin moartea și Învierea Sa prin care distruge împărăția cea veche a păcatului și a morții.

Un articol de: Diac. Emilian Apostolescu -Ziarul Lumina

 

Condacul 1

Cel ce din veci Te-ai născut din Tatăl şi la plinirea vremii Te-ai întrupat de la Duhul Sfânt şi Te-ai născut cu trup din Sfânta Fecioară Maria ca să ne mântuieşti din robia păcatului, pace lumii Tale dăruieşte şi ne izbăveşte pe noi de toate ispitele şi necazurile, ca să cântăm Ţie cu uşurinţă aşa: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, miluieşte-ne!

Icosul 1

Îngerii din cer mirându-se, ziceau: „Cum Te va încăpea pe Tine, Cel ce eşti necuprins, cum Te va hrăni cu lapte pe Tine Fecioara, Cel ce eşti hrănitorul tuturor”. Iar noi de o taină ca aceasta minunându-ne, cântăm Ţie:
Iisuse, Cel ce din peşteră Te-ai născut, dă-ne nouă har să ne naştem spre viaţa de veci;
Iisuse, Cel ce prunc Te-ai făcut, dă-ne nouă nevinovăţia pruncilor;
Iisuse, Cel ce cu lapte Te-ai hrănit, hrăneşte-ne şi pe noi cu bunătăţile Tale cele duhovniceşti;
Iisuse, Cel ce cu scutece Te-ai înfăşat, dezleagă-ne şi pe noi de blestemul păcatului;
Iisuse, Cel ce în braţe Te-ai purtat, scoate-ne pe noi din ghearele diavolului;
Iisuse, Cel ce de stea ai fost arătat, fă să strălucească şi peste noi lumina dumnezeirii Tale;
Iisuse, Soarele Dreptăţii, scoate-ne din întunericul păcatului;
Iisuse, Păstorul cel bun, caută-ne pe noi, oile cele rătăcite;
Iisuse, Cel ce din cer Te-ai pogorât, smerindu-Te pentru noi, dă-ne şi nouă smerenie, ca să ne înălţăm la cer;
Iisuse, Cel ce ai luat chipul robului, scoate-ne din robia păcatului;
Iisuse, Cel ce ai venit să mântuieşti lumea, mântuieşte-ne pe noi, cei păcătoşi;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-ne!

Condacul al 2-lea

Iată, vine Hristos, pe cel viclean să-l sfarme, pe cei din întuneric să-i lumineze şi să-i dezlege pe cei legaţi de păcate, Căruia, cu îngerii întâmpinându-L, să-I strigăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Cu suflete curate, cu buze nespurcate, cu inima smerită, veniţi să mărim pe Hristos, Mântuitorul nostru, Care Se naşte cu trup pentru mântuirea noastră, strigând:
Iisuse, Cel ce pe pământ Te-ai pogorât, înalţă-ne pe noi la cer;
Iisuse, Cel ce ai luat trup ca al nostru, scapă-ne pe noi de patimile trupeşti;
Iisuse, Cel ce eşti Domnul Păcii, dă-ne nouă, celor învrăjbiţi, pacea Ta;
Iisuse, Cel ce ai fost lăudat de toată făptura cea necuvântătoare, dă-ne nouă, celor necuvântători, să Te lăudăm neîncetat;
Iisuse, Cel ce pe păstori, prin îngeri, i-ai chemat la Tine, cheamă-ne şi pe noi, smeriţii;
Iisuse, Cel ce darurile magilor le-ai primit, primeşte şi rugăciunile noastre, pornite din inimi smerite;
Iisuse, Cel ce la naştere n-ai avut locaş de sălăşluire, fă-Ţi lăcaş din inimile noastre;
Iisuse, Cel ce toate uşile le-ai găsit încuiate, deschide inimile noastre, cele zăvorâte de păcat;
Iisuse, Cel ce Te-ai născut la marginea cetăţii, dă-ne nouă să fugim de deşertăciunile lumii acesteia;
Iisuse, Cel ce prima dată ai venit la miezul nopţii, când vei veni a doua oară, miluieşte-ne;
Iisuse, Cel ce Te-ai născut în taina nopţii, viaţa noastră cea plină de păcate în taina nopţii o ascunde, miluindu-ne;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-ne!

Condacul al 3-lea

Steaua a vestit magilor pe Soarele Dreptăţii, Cel ce S-a născut negrăit, în peşteră, ca să ne mântuiască pe noi, cei ce ne-am făcut peşteră a toată necurăţia, prin călcarea poruncilor Lui, pentru care, pocăindu-ne, cântăm: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Cuvântul Tatălui, prin care toate S-au făcut, fără pătimire şi fără stricăciune Se naşte cu trup, din Sfânta Fecioară Maria, ca să mântuiască lumea, Căruia, întâmpinându-L, aşa să-I strigăm:
Iisuse, Cel ce cu Tatăl şi cu Sfântul Duh eşti lăudat de îngeri, miluieşte-ne;
Iisuse, Cel ce de îngeri eşti lăudat, fă ca şi noi, pe pământ, neîncetat să Te mărim;
Iisuse, Cel ce, pe pământ născându-Te, de cer nu Te-ai despărţit, cu smerenie Îţi slujim;
Iisuse, Care ai împreunat prin Naşterea Ta pe îngeri cu oamenii, pe Tine Te lăudăm;
Iisuse, Cel ce prin Naşterea Ta ne-ai deschis uşile raiului, închise prin neascultarea lui Adam, Ţie Îţi mulţumim;
Iisuse, Cel ce ai omorât moartea, prin Naşterea Ta făcându-ne părtaşi vieţii celei veşnice, Te preamărim;
Iisuse, Cel ce ai depărtat vrajba şi lumii pace ai adus prin Naşterea Ta, Ţie Îţi slujim;
Iisuse, Care prin Naşterea Ta mântuire lumii ai adus, dă-ne nouă iertare de păcate;
Iisuse, Cel ce ne-ai descoperit nouă, prin Naşterea Ta, pe Dumnezeu în Treime, Ţie ne închinăm;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-ne!

Condacul al 4-lea

Ca să mă izbăveşti din robia celui viclean, ai binevoit a Te îmbrăca în chip de rob, Cuvinte cel fără de început şi de o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, pentru care, slăvind milostivirea Ta, cântăm neîncetat: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Dumnezeu oamenilor asemenea S-a arătat şi în peşteră S-a născut şi a sărăcit cu trupul, ca noi să ne îmbogăţim în har; pentru aceasta credincioşii cu gând curat să-L primim, cântându-I:
Iisuse, născându-Te Tu, împărăţia păcatului s-a nimicit;
Iisuse, cugetele cele rele, născându-Te Tu, din multe inimi s-au descoperit;
Iisuse, venind Tu, puterea diavolului a slăbit şi oamenii asupra lui s-au întărit;
Iisuse, născându-Te Tu, de ispitele ce vin de la lume ne-am izbăvit;
Iisuse, trup luând, de ispitele trupului ne-am mântuit;
Iisuse, născându-Te Tu, trupurile şi sufletele de patimi le-am curăţit;
Iisuse, prin întruparea Ta, trupul nostru cel stricăcios cu nestricăciunea l-ai împodobit;
Iisuse, pogorându-Te Tu, din oameni pământeşti, prin har, îngeri ai făcut;
Iisuse, răsărind Tu, lumina adevărului peste toţi a strălucit;
Iisuse, născându-Te Tu, Dreptatea şi Adevărul pe pământ s-au pogorât;
Iisuse, arătându-Te Tu, pe Dumnezeu Cel într-o fiinţă am cunoscut;
Iisuse, lumea, prin Naşterea Ta, de bucuria mântuirii s-a umplut;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-ne!

Condacul al 5-lea

Hristos, cu trupul arătându-Se, Se sălăşluieşte în noi în chip negrăit. Veniţi, credincioşii, să vedem slava Lui, slavă ca a Unuia născut din Tatăl, şi să-I cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Cel ce a făcut cerul şi pământul astă zi Se naşte trupeşte ca un om, din tine, Maica Domnului, păzindu-te şi după naştere fecioară, pentru care, bucurându-ne, aşa-I strigăm:
Iisuse, născându-Te cu trup din Sfânta Fecioară Maria, o ai făcut Născătoare de Dumnezeu şi plină de har;
Iisuse, Cel ce Te-ai încredinţat spre îngrijire Maicii Preacurate, prunc fiind, încredinţează-ne şi pe noi purtării ei de grijă;
Iisuse, Cel ce în braţe Te-ai purtat, deschide şi nouă, păcătoşilor, braţele milostivirii Tale;
Iisuse, Cel ce cu scutece Te-ai înfăşat, încinge-ne şi pe noi cu puterea Crucii Tale, ca să biruim pe vrăjmaşii noştri;
Iisuse, Cel ce cu lapte Te-ai hrănit, hrăneşte-ne şi pe noi, flămânzii şi însetaţii, din darurile Tale;
Iisuse, Cel ce la sânul Sfintei Fecioare Te-ai odihnit, dă-ne şi nouă să aflăm linişte în sânul Bisericii Tale;
Iisuse, Cel ce Te-ai arătat supus Sfintei Fecioare, dă-ne şi nouă să ne supunem voii Tale celei dumnezeieşti;
Iisuse, Cel ce ai primit dragostea Maicii Tale, primeşte şi de la noi această puţină dragoste şi o înmulţeşte înaintea Ta;
Iisuse, Cel ce ai primit daruri de la magi, primeşte şi de la noi aceste puţine lacrimi, prin care curăţeşte păcatele noastre;
Iisuse, Cel ce primeşti pe toţi păcătoşii care se pocăiesc, primeşte-ne şi pe noi, cei cufundaţi în păcate, pentru Sfântă Naşterea Ta;
Iisuse, Cel ce voieşti să mântuieşti pe toţi oamenii, mântuieşte-ne şi pe noi, după mare mila Ta;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-ne!

Condacul al 6-lea

Cu gura şi cu inima, pe Hristos Cel ce S-a născut cu trupul în peşteră, din curata Fecioară, veniţi, credincioşii, cu un gând să-L lăudăm, cântând împreună cu îngerii: Aliluia!

Icosul al 6-lea

O, minune nouă, o, bunătate! O, nespusă răbdare, că iată, ca un prunc se socoteşte Cel ce locuieşte în Cele de Sus, pe Care de bunăvoie primindu-L în casa sufletului nostru, aşa să-I strigăm:
Iisuse, Cel ce Te-ai născut, de răutatea lui Irod fereşte-ne;
Iisuse, Cel ce Te-ai întrupat, de fariseismul lui Irod izbăveşte-ne;
Iisuse, Cel ce Te-ai născut în peşteră, de păcatul lui Irod păzeşte-ne;
Iisuse, Cel ce în peşteră Te-ai culcat, de necredinţa lui Irod scapă-ne;
Iisuse, Cel ce ai descoperit gândurile cele rele ale lui Irod, descoperă gândurile rele ale vrăjmaşilor noştri;
Iisuse, mielul cel nevinovat, nu ne da nouă, ca prin păcatele noastre, să fim ucigaşi ca Irod;
Iisuse, Cel ce cunoşti gândurile oamenilor, mintea noastră de gândurile cele rele o curăţeşte;
Iisuse, Cel ce Te-ai ascuns de Irod cel rău, nu Te ascunde de noi, păcătoşii;
Iisuse, Cel ce ai fugit de mânia lui Irod, acoperă-ne şi pe noi de mânia oamenilor, care se pornesc cu răutate asupra noastră;
Iisuse, Cel ce pe Irod ca pe un făcător de rele l-ai arătat, arată şi pe cei ce în ascuns ne fac nouă rău;
Iisuse, Cel ce iubeşti pe toţi oamenii, dă-ne şi nouă să iubim pe toţi, şi chiar pe vrăjmaşii noştri;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-ne!

Condacul al 7-lea

Steaua pe magi i-a trimis la Cel ce S-a născut, ca să mântuiască lumea de păcate, iar Irod cel rău ostaşi a trimis ca să ucidă pe dumnezeiescul Prunc, de a cărui răutate fugind, ca şi magii, neîncetat să cântăm: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Pentru mântuirea noastră, Bunule Doamne, ai venit în Betleem şi în peşteră Te-ai născut, Cel ce ai cerul scaun şi în iesle Te-ai culcat, prunc fiind, Cel ce eşti necuprins, cu scutece Te-ai înfăşat şi cu lapte Te-ai hrănit, din dragoste pentru noi, pentru care, cu smerenie lăudându-Te, strigăm Ţie:
Iisuse, Cel ce în peşteră Te-ai născut, vino şi în peştera sufletelor noastre şi ne mântuieşte;
Iisuse, Cel ce eşti necuprins şi Te-ai lăsat cuprins de o iesle mică, fă ca puterea Ta să cuprindă şi inimile cele micşorate de patimi;
Iisuse, Cel ce n-ai socotit lăcaşul acesta modest nedemn de măreţia Ta, fă-ţi lăcaş smeritele noastre trupuri;
Iisuse, Cel pe Care nu Te pot cuprinde cerul şi pământul, iar prin Naşterea Ta Te-ai lăsat cuprins de fiecare dintre noi, miluieşte-ne;
Iisuse, Cel ce prin Naşterea Ta ai luat firea noastră cea căzută, ridică-ne şi pe noi cei căzuţi în adâncul răutăţilor;
Iisuse, Cel ce Te-ai născut în chip dumnezeiesc, fă ca şi sufletele noastre să nască lucruri duhovniceşti;
Iisuse, Cel pe Care Te-a purtat trup fecioresc, curăţeşte şi trupurile noastre cele întinate de patimile desfrânării;
Iisuse, Cel ce ai făcut ca Sfânta Fecioară, născându-Te, să nu simtă dureri, tămăduieşte toate durerile trupurilor noastre;
Iisuse, Cel ce născându-Te, Maica Preacurată a rămas fecioară, păstrează sufletele şi trupurile noastre în feciorie duhovnicească;
Iisuse, Cel ce ai ales spre a Te naşte pe cea mai curată dintre pământeni, cu harul Tău ajută-ne să ne păstrăm curăţenia sufletelor şi trupurilor;
Iisuse, Cel ce pentru a Te naşte, pe Sfânta Fecioară o ai umbrit cu puterea Sfântului Duh, pe Acesta sălăşluieşte-L în sufletele noastre;
Iisuse, Cel ce prin Naşterea Ta s-a biruit rânduiala firii, dă-ne să biruim firea noastră cea stricată prin păcate;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-ne!

Condacul al 8-lea

Să alergăm, credincioşii, la Betleem şi înaintea ieslei celei de Dumnezeu primitoare, să aducem laudă, împreună cu îngerii şi cu păstorii, lui Iisus, Cuvântul lui Dumnezeu, Care din dragoste pentru noi trup S-a făcut, cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Smereniei Tale închinându-ne, Hristoase, Cel ce din Tatăl mai înainte de veci Te-ai născut, iar pentru mântuirea noastră, la plinirea vremii, cu trup Te-ai născut din Sfânta Fecioară, cu cântări ca acestea Te lăudăm:
Iisuse, Cel ce pentru noi Te-ai smerit, de păcatul mândriei scapă-ne şi în haina smereniei ne îmbracă;
Iisuse, Cel ce pe magi i-ai chemat la închinarea Ta, cheamă-ne şi pe noi, ca neîncetat, cu smerenie să ne închinăm Ţie;
Iisuse, Care pe păstori de la oi i-ai chemat la mărită Naşterea Ta, cheamă-ne şi pe noi, care stăm departe de Tine, păzind turma păcatelor;
Iisuse, Care prin Naşterea Ta Te-ai făgăduit să fii cu noi totdeauna, fii şi cu noi, păcătoşii şi întunecaţii;
Iisuse, Care Te-ai născut din Tatăl fără mamă şi din mamă fără tată, miluieşte-ne şi pe noi, cei născuţi în păcate;
Iisuse, Cel ce Te-ai zămislit de la Duhul Sfânt în pântecele Fecioarei, curăţeşte-ne şi pe noi, cei zămisliţi în fărădelegi;
Iisuse, Cel ce Te-ai născut peste fire, de păcatele cele peste fire izbăveşte-ne;
Iisuse, Cel ce Te-ai născut nu din pofta trupească, ci de la Duhul Sfânt, potoleşte toată pofta cea trupească de la robii Tăi;
Iisuse, Cel ce Te-ai născut în noapte, din întunericul păcatului scoate-ne;
Iisuse, Soarele Dreptăţii, cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu luminează-ne;
Iisuse, prin Naşterea Ta, bucuria a venit la toată lumea, căci cu noi este Dumnezeu;
Iisuse, prin Naşterea Ta, raiul s-a deschis, satana s-a biruit şi noi ne-am mântuit;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-ne!

Condacul al 9-lea

Cea negrăită smerenia Cuvântului lui Dumnezeu, cu ochii minţii, mai înainte văzând-o, Avacum a strigat: „De la miazăzi va veni Dumnezeu Mântuitorul nostru”, Căruia, întâmpinându-L, să-I cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Unicul Său Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, L-a trimis să mântuiască de păcate lumea, pe Care văzându-L în peşteră născut cu smerenie, să-L lăudăm, strigând:
Iisuse, Cel ce din dragoste pentru noi Te-ai născut, umple inimile noastre de dragoste pentru Tine;
Iisuse, Cel ce pe pământ Te-ai arătat ca să izbăveşti lumea de păcate, dă-ne nouă să urâm toate păcatele;
Iisuse, Cel ce din dragoste pentru oameni Te-ai smerit în chip de rob, dă-ne dragoste şi râvnă pentru binele aproapelui;
Iisuse, Cel ce Te-ai arătat ascultător voii Tatălui, dă-ne şi nouă ascultare de toate poruncile Lui;
Iisuse, Cel ce prunc Te-ai adus de Sfânta Ta Maică în Biserică, dă-ne să iubim Biserica Ta;
Iisuse, Cel ce prin stea ai luminat pe magi, luminează şi inimile noastre, pe care le-a întunecat pofta cea rea;
Iisuse, Cel ce pentru binele omenirii ai venit în lume, nu ne lipsi pe noi de binele Tău ceresc;
Iisuse, Cel ce ai apărat pe magi de răutatea lui Irod, apără-ne şi pe noi de toată răutatea omenească;
Iisuse, înflăcărează-ne inimile de dor pentru Tine, precum ai înflăcărat inimile celor trei magi;
Iisuse, condu-ne pe calea cea sigură, care duce la Tine, precum ai condus pe magi prin stea;
Iisuse, dă-ne şi-n viaţa aceasta, şi-n cea viitoare, să auzim corul cel dulce al îngerilor;
Iisuse, Care pentru mântuirea noastră Te-ai născut om, mântuieşte-ne pe noi, păcătoşii;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-ne!

Condacul al 10-lea

Pruncule, Iisuse, dă-ne nouă să Te iubim pe Tine mai mult decât am iubit păcatul şi să facem de acum numai voia Ta cea sfântă, cântând neîncetat: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Pe Hristos Cel ce S-a născut din Fecioara Maria în chip negrăit, cu îngerii toţi să-L lăudăm, strigând:
Iisuse, curăţenia desăvârşită, de toată întinăciunea curăţeşte-ne;
Iisuse, izvorul vieţii, dă-ne viaţa cea veşnică;
Iisuse, frumuseţea desăvârşită, dă-ne frumuseţea cea dintâi, pe care din cauza păcatelor am pierdut-o;
Iisuse, blândeţea desăvârşită, dă-ne să fim blânzi cu semenii noştri;
Iisuse, izvorul înţelepciunii, înţelepţeşte-ne;
Iisuse, lumina cea pururea veşnică, luminează-ne;
Iisuse, făcătorul nostru, nu ne lăsa să pierim;
Iisuse, de bolile cele trupeşti, care vin pentru păcatele noastre, tămăduieşte-ne;
Iisuse, de patimile cele sufleteşti, curăţeşte-ne;
Iisuse, de gândurile cele rele, izbăveşte-ne;
Iisuse, de nălucirile diavoleşti, fereşte-ne;
Iisuse, de obiceiul cel rău al patimilor, mântuieşte-ne;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-ne!

Condacul al 11-lea

Slavă întru cei de sus, cetele îngereşti în Betleem, înaintea păstorilor au stat cântând, la Naşterea Ta, Hristoase, iar noi, păcătoşii, pe pământ Te lăudăm, strigând: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Dumnezeu oamenilor S-a arătat, asemenea şi în peşteră S-a născut cu trup, ca pe noi, cei căzuţi în păcate, să ne facă fiii Lui, pentru care, cu mulţumire, aşa-I cântăm:
Iisuse, Cel ce ai venit în lume cu trupul, dă-ne să Te iubim mai mult decât am iubit plăcerile lumii;
Iisuse, Cel ce ai luat trup pentru noi, păcătoşii, dă-ne să Te iubim mai mult decât îndulcirile trupeşti;
Iisuse, Cel ce pentru păcătoşi Te-ai născut, fă-ne să urâm din tot sufletul păcatul;
Iisuse, Cuvântul lui Dumnezeu Cel întrupat, dă-ne să nu spunem niciodată cuvinte necuviincioase;
Iisuse, Cel ce voieşti să se mântuiască toţi oamenii, fă să nu piară nici un suflet din cauza purtării noastre celei rele;
Iisuse, Cel ce prin Întruparea Ta ne-ai dat nouă spre viaţa veşnică Sfântul Trup şi Cinstitul Sânge al Tău, fă-ne vrednici împărtăşirii acestora;
Iisuse, Cel ce Te-ai născut în peştera săracă, nu Te scârbi nici de sărăcia sufletelor noastre, când vii să locuieşti în ele prin împărtăşirea cu Sfintele Taine;
Iisuse, când ne apropiem de Tine, în Sfintele Taine, fă-ne să venim cu toată cucernicia, cu frică, cu credinţă şi cu dragoste;
Iisuse, când ne apropiem de Tine, fereşte-ne de răutatea lui Irod;
Iisuse, pe preoţii Tăi, când slujesc Sfânta Liturghie, curăţeşte-i de toată necurăţia şi-i fă vrednici slujirii acestei Taine dumnezeieşti;
Iisuse, pe credincioşii Tăi, care iau parte la Sfânta Liturghie, de darurile Tale cele cereşti îi împărtăşeşte;
Iisuse, pe cei ce iubesc bună-cuviinţa Bisericii Tale, cu darurile cele veşnice îi răsplăteşte;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-ne!

Condacul al 12-lea

Tatăl bine a voit, Cuvântul trup S-a făcut şi Fecioara a născut pe Dumnezeu întrupat, cu umbrirea Sfântului Duh, steaua vesteşte, magii se închină, păstorii se minunează şi toată făptura se bucură, cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Iată, a venit chemarea tuturor, Hristoase, curăţirea, lumina, izbăvirea, pacea, sănătatea, bunătatea, pe care primindu-le credincioşii cu inimi curate, să-I strigăm:
Iisuse, Domnul păcii, potoleşte războaiele şi dă lumii pacea Ta;
Iisuse, izvorul păcii, împacă pe toţi care sunt învrăjbiţi;
Iisuse, făcătorul păcii, pe soţii care sunt despărţiţi uneşte-i iarăşi în pace şi în dragoste;
Iisuse, Cel ce pe pământ Te-ai arătat ascultător Părintelui Tău, întoarce pe fii cu dragoste către părinţii lor;
Iisuse, Cel ce Te-ai arătat prunc, pe copiii noştri îi ocroteşte;
Iisuse, pe cei tineri îi înţelepţeşte şi pe calea învăţăturilor Tale îi călăuzeşte;
Iisuse, pe bătrâni îi sprijină şi cu darul răbdării şi al înţelepciunii îi împodobeşte;
Iisuse, pe cei buni în bunătate îi păzeşte;
Iisuse, pe cei răi de la răutatea lor îi întoarce;
Iisuse, pe cei rătăciţi de la adevăr pe calea cea dreaptă îi întoarce cu bunătatea Ta;
Iisuse, pe cei bolnavi şi suferinzi îi tămăduieşte;
Iisuse, pe Sfântă Biserica Ta în pace şi linişte o păzeşte;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-ne!

Condacul al 13-lea

O, Preadulce Iisuse, Cel ce în peşteră Te-ai născut cu trupul, primeşte şi de la noi această smerită rugăciune, precum ai primit daruri de la magi şi cântare de la păstori, şi depărtează de la noi toată răutatea, cearta, vrăjmăşia, obiceiul cel rău şi toate ispitele şi necazurile ce vin asupra noastră, ca trăind în pace şi bună înţelegere unii cu alţii, cu un gând să Te lăudăm pe Tine, Dumnezeu Cel de sus, cântând: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Îngerii din cer mirându-se…, Condacul 1: Cel ce din veci Te-ai născut din Tatăl…

Icosul 1

Îngerii din cer mirându-se, ziceau: „Cum Te va încăpea pe Tine, Cel ce eşti necuprins, cum Te va hrăni cu lapte pe Tine Fecioara, Cel ce eşti hrănitorul tuturor”. Iar noi de o taină ca aceasta minunându-ne, cântăm Ţie:
Iisuse, Cel ce din peşteră Te-ai născut, dă-ne nouă har să ne naştem spre viaţa de veci;
Iisuse, Cel ce prunc Te-ai făcut, dă-ne nouă nevinovăţia pruncilor;
Iisuse, Cel ce cu lapte Te-ai hrănit, hrăneşte-ne şi pe noi cu bunătăţile Tale cele duhovniceşti;
Iisuse, Cel ce cu scutece Te-ai înfăşat, dezleagă-ne şi pe noi de blestemul păcatului;
Iisuse, Cel ce în braţe Te-ai purtat, scoate-ne pe noi din ghearele diavolului;
Iisuse, Cel ce de stea ai fost arătat, fă să strălucească şi peste noi lumina dumnezeirii Tale;
Iisuse, Soarele Dreptăţii, scoate-ne din întunericul păcatului;
Iisuse, Păstorul cel bun, caută-ne pe noi, oile cele rătăcite;
Iisuse, Cel ce din cer Te-ai pogorât, smerindu-Te pentru noi, dă-ne şi nouă smerenie, ca să ne înălţăm la cer;
Iisuse, Cel ce ai luat chipul robului, scoate-ne din robia păcatului;
Iisuse, Cel ce ai venit să mântuieşti lumea, mântuieşte-ne pe noi, cei păcătoşi;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-ne!

Condacul 1

Cel ce din veci Te-ai născut din Tatăl şi la plinirea vremii Te-ai întrupat de la Duhul Sfânt şi Te-ai născut cu trup din Sfânta Fecioară Maria ca să ne mântuieşti din robia păcatului, pace lumii Tale dăruieşte şi ne izbăveşte pe noi de toate ispitele şi necazurile, ca să cântăm Ţie cu uşurinţă aşa: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, miluieşte-ne!

 

Rugăciune către Mântuitorul nostru Iisus Hristos

Stăpâne, Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule, când Te-ai născut din Fecioara Maria în Betleemul Iudeii, cu spaimă făpturile s-au minunat şi lumea s-a bucurat de Naşterea Ta, Cel ce ai făcut pe om după chipul şi asemănarea Ta şi i-ai dat botezul spre pocăinţă; Care ne-ai adus pe noi la preacuratele zilele acestea pentru înfrânarea patimilor, spre nădejdea Învierii, şi ne îndreptezi pe noi spre adevărul dumnezeirii Tale şi ai luminat mintea noastră spre a Te cunoaşte pe Tine, Fiul lui Dumnezeu, Care ridici păcatele a toată lumea. Tu şi acum, Stăpâne, Iubitorule de oameni, primeşte pe robii Tăi precum ai primit pe Petru, care se afundase în mare, iar mai pe urmă, lepădându-se de Tine, dar plângând cu amar, iarăşi l-ai primit. Că am auzit glas grăind şi magii închinându-se cu daruri şi îngerii cântând, iar Irod tulburând-se, că Dumnezeu în trup S-a arătat spre mântuirea noastră. Pe Tine acum, Stăpâne, Iubitorule de oameni, toată făptura Te laudă, grăind: Hristos Se naşte, măriţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Puterile îngerilor se bucură, cetele mucenicilor se veselesc văzând mărita şi cinstita serbare, şi toţi după vrednicie o laudă cu inima şi cu buzele. Şi acum, Bunule, Iubitorule de oameni, primeşte pe robii Tăi, precum şi plecarea genunchilor şi umilinţa noastră, ca plinind poruncile Tale, curaţi şi neprihăniţi, ajungând acum la cinstită Naşterea Ta, să ne împărtăşim cu Preacuratul Trup şi Cinstitul Sânge al Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine mărirea, cinstea şi închinăciunea, împreună şi Tatălui şi Duhului Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.

  Virtuțile creștine sunt existențiale și prin aceasta obiective, create de Dumnezeu și pe care Acesta le dăruiește omului. Omul este liber să și le însușească sau nu. Omul a fost creat de Dumnezeu cu puterea de a discerne dintre bine și rău. Dar prin virtuți, valori transcendentale fiecare om își depășește fenomenalitatea existențială a păcatului, egoismului, înstrăinării, dorința de a avea și nu de a fi, devine conștient de sinele său mai adânc în care se întâlnește cu Dumnezeu și, prin Dumnezeu, în comuniune de iubire cu toți oamenii și universul întreg, se realizează că om adevărat, creat de Dumnezeu după chipul Său și cu vocația unei infinite asemănări după har cu Creatorul Sau, în lumea imanentă și în veșnicie, iar ființarea sa este întru ființa creată.

 „Virtuțile sunt forma umană a însușirilor divine„ ne spune Sfântul Maxim Mărturisitorul. Virtuţile au fost date omului în chip firesc de Dumnezeu. Contrar patimilor, care nu au o fiinţă sau ipostas, fiinţa virtuţii este Dumnezeu, Care ne solicită şi aşteaptă de la noi să devenim în această viaţă lucrători ai virtuţii şi aceasta, spre fericirea noastră în lumea şi viaţa aceasta trecătoare, dar şi în împărăţia Lui cea cerească.

 „Ce a dăruit Dumnezeu sufletului, conștiinței, inimii noastre: valorile divine – iubirea divină, lumina divină. Iar luminii divine, ochiul luminii divine – credința. Și celelalte virtuți: nădejdea, dragostea, bunătatea, pacea, îndelunga răbdare, blândețea. Și fiecare a fost înzestrat cu o harismă proprie, ca unul să devină slujitor al lui Dumnezeu, în felul lui: unul, ca medic, vindecând (cum Mântuitorul, Marele Medic, a vindecat femeia gârbovă și a înalțat-o, ridicându-i privirea), altul să devina învățător (și Mântuitorul S-a numit Învățător, și toată lumea așa I se adresa: “Învățătorule!”), altul iconomist (a pus pe om să fie ca un iconom al Lui, peste daruri; și cum să împartă bunătățile zidirii lui Dumnezeu pentru toți semenii lui, cei în lipsă, în suferință) s.a.m.d.. Fiecare cum este chemat, așa să lucreze.”( Părintele Constantin Galeriu )

  Conștiința este esența și trăsătura distinctivă a firii umane, a sufletului nemuritor al omului prin care acesta, ca persoană creată de Dumnezeu, se raportează la natură, societate, la propria sa ființă și, în mod deosebit, la Dumnezeu. Omul este singura ființă creată care are conștiința propriei sale existențe, poate cunoaște pe Dumnezeu și se poate raporta la Dumnezeu prin credință care este un fapt de conștiință. Sfântul Arsenie Boca vorbea despre conștiință ca fiind „un grai tăcut și o chemare lină” prin care omul poate să se reconstruiască ca ființă spirituală, să își regăsească structura sa autentică, dincolo de precaritățile și patimile existențiale, într-un cuvânt să redobândească libertatea autentică, spirituală pentru iubirea infinită și indefinită de Dumnezeu și de oameni. Credința ortodoxă este un fapt interior al conștiinței omului ca persoană. Fericitul Augustin spunea și el că „în noi este ceva mai adânc decât noi înșine”, referindu-se tot la conștiința omului, cu deosebire la conștiința de sine.

  Prin aceste gânduri și cuvinte de început vreau să subliniez importanța existențială pentru fiecare om a dreptei credințe în Dumnezeu, a conștiinței curate și a virtuților.

  Tatăl meu Nicolae Andreescu a fost și el un purtător al multor virtuți creștine pe care le-a afirmat în viața sa prin dreapta credință lucrătoare în iubire, prin fapte bune pentru mulți, prin smerenie. A știut să se dăruiască pe sine pentru alții și să împlinească astfel poruncile Mântuitorului, începând cu Porunca Iubirii, necondiționat și jertfelnic pentru toți oamenii pe care i-a întâlnit, a fost un răspânditor de bucurie pentru mulți, de nădejde și iubire pentru cei întristați și aflați în suferință.

 A cunoscut din plin și suferința, în mai toate etapele vieții sale, suferință pe care și-a asumat-o și a depășit-o prin curaj, lepădare de sine și credință în Hristos, în Maica Domnului. De aceea eu, din copilărie și până un ultimile clipe ale vieții sale nu l-am văzut întristat, supărat, necăjit, posomorât, ci întotdeauna blând și bine voitor. Cu toate că se afla în cruntă suferință, în cele din urmă zile ale vieții sale pământești, pe un petec de hârtie a scris o rugăciune scurtă, dar profundă și tulburătoare către Prea Sfânta de Dumnezeu Născătoare Pururea Fecioară Maria: „Sfântă Maica a lui Dumnezeu, Roagă-te pentru noi!”. A cerut Maicii Domnului să se roage nu numai pentru el, aflat la hotarul dintre viață și veșnicie, dar și pentru toți oamenii, pentru toată creația Domnului. Mare a fost credința și iubirea tatălui meu. Această rugăciune îl însoțește în veșnicie și sunt convins că este ascultată de Dumnezeu și Maica Domnului.

 Părinții mei, Nicolae și Elena sunt sfinți pentru mine, îi port mereu în inima, sufletul, conștiința și rugăciunile mele cu tot neamul lor cel adormit.

  Și-a iubit întotdeauna aproapele în cel mai profund sens Biblic și în egală măsură, neamul și țara. O mărturie în acest sens este și suferința și jertfa sa pentru neam și țară prin participarea pe front, la cel de al doilea război mondial. În arhiva personală am găsit un document cu însemnări ale tatălui meu cu privire la participarea și suferințele îndurate pe front. Redau mai jos acest document, scris de tatăl meu cu un an înainte de a trece la Domnul, în memoria Tatălui meu și pentru a fi de folos tuturor celor care le vor citi, pentru ca izvorul tuturor patimilor, „nepăsarea, uitarea și neștiința” să nu pună stăpânire pe conștiința și ființa lor, mai ales a celor tineri și a-i întări în dreapta credință și dragoste pentru neam și țară:

 

 

   Regimentul nostru a fost amplasat pe linia I, în zona Castelul Roznăvaru și Rediu lui Tătar. Între timp aflăm că pe 4 aprilie 1944 Piteștiul a fost bombardat foarte tare și nu știam nimic ce s-a întâmplat cu tatăl meu în vârstă de 78 de ani și soția mea (Elena, mama mea, n.n.) care-l îngrija îngrija și locuiau tocmai în zona podurilor (de pe peste Argeș, n.n.) unde a fost cel mai tare bombardament efectuat de americani și englezi și unde au murit mii de persoane.

   În luna aprilie, pe 26-29 și 30, au fost pe front lupte grele. Inamicul atacă din nou la Movila lui Samoilă și la Bogonaș, Avioane române bombardează mai multe locuri incendiare. Trupele noastre stăpânesc Movila și dealul Toplari, unde au căzut mulți ostași ai Diviziei eroice a III-a Infanterie, Pitești, iar Regimentul 4 Dorobanți a avut foarte multe pierderi atunci. Cotropitorul (rușii și ucrainieni) începe să se retragă spre baza de plecare.

   Această linie a frontului a rămas stabilă până la 20 august 1944. Totuși, acțiuni și bombardamente au fost mereu în această perioadă. Un exemplu pe 6-7 iunie 1944, când am fost bombardați de avioane americane care pe timp de noapte lansau parașute luminoase, vedeam cum cădeau din avioane bombele spre pământ. Am scăpat ca prin minune adăpostit într-un șanț (tranșee) cu alți ostași. Atunci au fost distrugeri mari și în Iași (case și spitale) și alte obiective civile. Dimineața se observau și pomii distruși de schije, până și păsări, vrăbii erau moarte pe jos. Compania noastră a 4-a pușcași a avut pierderi în oameni, printre care și un bun camarad, pe numele lui Băltașu, care în fiecare noapte, pe la ora 2 ne aducea cu căruța cu cai mâncarea în spatele liniei I-a pentru că ziua nu era posibil. În acea noapte el și caii au fost uciși de bombardament, când se întorcea de pe linia I-a la trenul regimentar unde era bucătăria.

  Au mai fost și alte acțiuni pe linia I-a. La data de 20 august, în urma unor atacuri puternice a început retragerea noastră pe baza ordinilor primite. De-a lungul traseului regimentul nostru de infanterie a avut probleme în retragere pentru că rușii bombardau șoselele, însă noi am mers alături de drumurile principale.

  După 10-12 zile de mers numai pe jos, obosiți și fără hrană am ajuns la cazarma Regimentului 4 Dorobanți Pitești, din care făceam parte unde am găsit condiții foarte proaste de hrană (așa zisă ciorbă de pește sărat), care era cu viermi și dormitoarele pline de ploșnițe (păduchi de lemn) unde nu era posibil să dormi. De reținut că și la Tecuci ne-am retras în condiții grele, deoarece cu toate că nu opuneam rezistență ei (rușii n.n.) ne tratau în continuare ca dușmani, distrugând și luând prizonieri. La Pitești am găsit casa părintească bombardată, iar tatăl meu și soția care îl îngrijea, scăpând ca prin minune de bombardament, se refugiaseră la țară și nu știam nimic despre ei.

 

 

   P.S. Tatăl meu a fost de profesie croitor.

   După război a fost un om de acțiune, devotat familiei și comunității locale. S-a implicat în organizarea și dezvoltarea Cooperației Meșteșugărești, inițial în regiunea Argeș și apoi în județul Argeș. A muncit foarte mult, a avut importante funcții de conducere în Cooperația Meșteșugărească, a activat și pentru interesele comunității locale. A fost recompensat cu importante distincții și medalii, înainte de 1990 dar și după acest an.

   A ajutat în diferite feluri pe mulți oameni.

   Întotdeauna, în orice împrejurare și-a păstrat dreapta credință în Dumnezeu, smerenia, blândețea, bucuria voința, optimismul. Nu s-a temut de greutăți și încercări și mai târziu de suferințele trupești. Nu l-am văzut niciodată trist sau deprimat, cu excepția zilei în care mama mea Elena, cu care a conviețuit în armonie și pace mai mult de 50 de ani, a trecut la Domnul. Avea mare bucurie să fim împreună, familia și apropiații de sărbători și practic în orice împrejurare.

   După pensionare, a continuat să fie foarte activ. Din pasiune, pentru mine și apropiați și-a reluat meseria de croitor, pe care nu a uitat-o. După ce mama mea a trecu la cele veșnice, tatăl meu și el la o vârstă înaintată, s-a apropiat și mai mult de Dumnezeu, de Maica Domnului, Sfinții Părinți, de Biserică, a continuat să fie activ în gospodăria proprie, a fost deosebit de activ în Asociația Veteranilor de Război și a ajutat pe mulți veterani și urmașii lor să primească drepturile (puține) cuvenite după legile în vigoare. Întotdeauna a venerat memoria ostașilor români căzuți în al doilea război mondial și pe toți eroii neamului românesc.

   A trecut la Domnul la 4 august 2004.

   Mă bucur foarte mult când și acum mă întâlnesc cu oameni care l-au cunoscut și își aduc aminte cu recunoștință de tatăl meu.

   A fost și rămâne un model pentru mine. La fel și mama mea. Niciodată nu voi putea atinge înălțimea sufletească și morală a părinților, dar îi port în inima, gândurile și rugăciunile mele.

   Închei, încercând să-l parafrazez pe poetul Ovidiu spunând:

- Dacă ați iubit vreodată, rugați-vă și pentru tatăl meu Nicolae, pentru toți eroii neamului românesc.

A avea propriul telefon mobil a devenit ceva obișnuit pentru copii, însă bucuria de a-și petrece timpul jucându-se pe telefon sau interacționând pe rețelele sociale vine și cu o serie de riscuri pentru sănătatea lor fizică și psihică. Cum accesul la această tehnologie este inevitabil, recomandările medicilor către părinți sunt limitarea timpului petrecut de către cei mici pe telefon și să nu le cumpere telefon cel puțin până la vârsta de 12 ani.

 

Ca medic-urgentist de copii, doctorul Mihai Craiu spune că se confruntă tot mai des cu patologii care în urmă cu 10-20 de ani nu erau întâlnite la vârste mici, cum sunt excesul de greutate, probleme de somn sau chiar tulburări emoționale, iar cauza este expunerea prea timpurie și prelungită la ecranul telefoanelor.

 

Mulți copii care ajung la spital cu diferite urgențe, neavând legătură cu endocrinologia sau cu bolile de nutriție, au surplus de greutate, iar procentul acestor cazuri practic s-a dublat față de acum 10 ani, a constatat din propria experiență cunoscutul medic pediatru. 

 

Referindu-se la tendința multor părinți de a le cumpăra copiilor telefoane sau a le permite accesul la aceste dispozitive de la vârste foarte fragede, doctorul Mihai Craiu trage un semnal de alarmă pe Facebook asupra pericolelor pe care utilizarea necontrolată a acestor dispozitive le poate avea asupra sănătății copiilor. Din păcate, vârsta de la care copiii sunt lăsați să se joace pe telefon este din ce în ce mai mică și asistăm la o realitate îngrijorătoare: copiii din generațiile de azi au crescut spectaculos în greutate, comparativ cu gene­rațiile anterioare de copii, iar mulți au început să aibă probleme cu somnul sau au tulburări emo­ționale și de comportament. 

 

Rezultatele preliminare ale unui studiu ABCD (Adolescent Brain Cognitive Development) prezentate în revista Academiei Americane de Pediatrie, în care au fost analizate efectele pe termen lung ale utilizării telefonului mobil asupra adolescenților americani, arată că aproape două treimi dintre cei 10.000 incluși în studiu au avut telefon mobil de la vârste mici, în medie de la 11 ani. Dintre aceștia, aproape 40% erau obezi sau supraponderali, iar 62% se confruntă cu probleme. Înaintea vârstei de 12 ani, spune doctorul Mihai Craiu, telefonul mobil este ca o adevărată „otravă” atât pentru creier, cât și pentru corpul copiilor. În anii copilăriei există mai multe „ferestre” de vulnerabilitate, deoarece organismul reacționează diferit la vârsta de 3 ani față de cum reacțio­nează la 6 ani sau la 14 ani. Jocurile la care copilul are acces pe telefon și utilizarea rețelelor sociale creează o anumită dependență, de aici sedentarismul și riscul de creștere în greutate. Pe de altă parte, conținutul la care copilul are acces pe telefon, mai ales seara, acționează ca un energizant asupra creierului, întârziind ora de culcare și astfel apar probleme cu somnul. În plus, atunci când copiii sunt expuși la rețelele sociale la o vârstă la care nu au suficientă capacitate de apărare emoțională în interacțiunea cu persoane necunoscute sau identități virtuale apare riscul unor schimbări de comportament al celor mici, cum ar fi agresivitate, bullying și chiar stări de anxietate.

 

Experții Academiei Americane de Pediatrie au spus foarte clar că este absolut nerecomandat pentru copiii mai mici de 18 luni să petreacă timp pe telefonul mobil, exceptând cazurile în care dialoghează cu unul dintre părinți aflat la distanță. Între 2 și 5 ani, cei mici nu ar trebui să depășească o oră pe zi pe telefon, dar pentru activități de calitate, de exemplu, cu jocuri de strategie sau călătorii virtuale, iar între 6 și 12 ani părinții ar trebui să fie atenți la interacțiunile celor mici pe rețelele sociale. (I.N.)

 

 

            Biserica de lemn din Albac, Țara Moților, unde venea să se roage Horea, are o istorie aparte, ea fiind salvată de la distrugere printr-o minune! Dar acum, ca să o găsești, trebuie să te deplasezi undeva în nordul Olteniei, la Băile Olănești! Pare paradoxal, dar acesta-i adevărul!

După mai multe curbe, după ce ajungi în Olănești, GPS-ul te duce pe lângă Parcul Central, undeva în dreapta, pe o străduță ce urcă pe lângă versantul Muntelui Căpățânii. După vreo 200 de metri, undeva în stânga, pe versant se desfășoară multe trepte de beton care se opresc la o bisericuță din lemn.

            După ce parchezi mașina, urci acele trepte de beton și răsufli ușurat când ajungi în incinta bisericuței. În față, pe peretele exterior dinspre sud, observi tabloul lui Horea, flancat în ambele părți  de drapelul României iar sub el „Roata pătimirii martirului Horea”. De o parte și de alta a roții sunt două poze; una înfățișează „Citirea sentinței de execuție, 26 februarie 1785”, iar în partea cealaltă  imaginea cu „Execuția pe roată a lui Horea, 28 februarie 1785”. Pe peretele opus al bisericuței, cel dinspre nord, se află o serie de fotografii, deasupra  steagul României, sub el chipul martirului Horea, iar dedesubt o serie de fotografii cu  „Biserica lui Horea, Florica” din anii 1925 și 1926, figuri bisericești, inclusiv Patriarhul Iustinian la Sfințirea bisericii la Olănești în 1958 și a Episcopului Iosif al Râmnicului și Argeșului,  dar și Ion I.C. Brătianu, salvatorul  bisericii de la Albac la Florica în 1907.

            Intrarea în biserică este prin partea dinspre apus. Pătrunzând în ea te lași impresionat de picturile cu sfinți de pe pereții laterali și tavan, dar și de cele de pe altar.

            În dreptul ușii de la intrare în biserică, în dreapta este un scurt istoric prezentat de parohul Emilian Groșenoiu, iar în stânga o poezie a lui Octavian Goga pe care o voi prezenta mai jos. Biserica de lemn a lui Horea cu hramul „Sfântul Pantelimon” și „Nașterea Maicii Domnului” este declarată monument istoric.

            În urmă cu doi ani am plecat într-un pelerinaj în Munții Apuseni, mai precis în „Țara Moților”. Am vizitat zonele de la Câmpeni, Roșia Montană, Peștera Scărișoara, Casa Memorială a lui Avram Iancu etc.

            Locul de cazare l-am avut la o pensiune din Albac. Intrând în vorbă cu gazdele, aflând că suntem din Vâlcea parcă dintr-o dată s-au luminat la față și ne-au zis că la noi a fost mutată biserica lui Horea de la ei din Albac ca să nu fie distrusă de habsburgi!

Normal că știam de ea și am empatizat cu moții!

            Dar să vă spun câteva cuvinte despre istoria acestei biserici și cum a  ajuns în Vâlcea și salvată de la distrugere.

            Vasile Ursu Nicola, zis Horea, a fost alături de Cloșca și Crișan conducătorul răscoalei țărănești din 1784 din Transilvania împotriva asupririi austriece. Din păcate au fost trădați, închiși și apoi trași pe roată la 28 februarie 1785 la Alba Iulia.

            Biserica de lemn din Albac, Munții Apuseni, la care se ruga Horea și de aceea îi poartă numele, era în pericol să fie distrusă de imperiul Austro-Ungar. Ea a fost salvată, prin cumpărare, în 1907 de către Ionel I.C. Brătianu, „prim-ministru al României și membru de onoare al Academiei Române”, ca monument istoric și dusă la Vila Florica,  de la Ștefănești, de lângă Pitești unde a fost „reconstruită în 1918”.

            În 1958, Patriarhul României Iustinian Marina și Episcopul Iosif al Râmnicului și Argeșului hotărăsc mutarea acestei biserici la Olănești, Vâlcea, pe locul unde se află și astăzi.

           

 

Bisericuță din Albac,

Tu ești al vremurilor semn,

Tot bietul nostru plâns sărac

E-nchis în trupul tău de lemn.

 

Din ce-am cerut, din ce-am gândit,

Atâtea rugăciuni cuprinzi,

Și-atâta vis neizbândit,

Sub vechiul tău tavan de grinzi.

 

Tu știi cum ne-am trudit stingher

De-a pururi fără crezământ,

La Dumnezeu, acolo-n cer

Și la-mpăratu’pe pământ.

 

De-aceea ostenită acum

De zile rele câte-au fost,

Bătrână te-ai pornit la drum

Să-ți deie frații adăpost…

 

Rămâi aici, fă-ți un popas,

Fii sfetnic bun din veac în veac,

Și spune-acasă ce-a rămas,

Bisericuța din ALBAC

(Octavian Goga, Florica, 1908)

 

Recomand tuturor turiștilor care ajung în stațiunea Băile Olănești să-și facă timp să viziteze acest monument istoric!

 

Prezentare Arsenie Boca - Sfantul cu inima cat cerul:

Despre el se vorbește adesea în șoaptă, cu evlavie sau cu întrebări. Se pomenesc minunile și mulțimile, dar mai rar osteneala lui de o viață: setea de a-L înțelege pe Hristos, grija față de oameni și față de tineri, puterea de a rămâne demn în mijlocul încercărilor și bucuria cu care a readus frumusețea credinței în inimile celor care l-au ascultat.

Dar cât de important este să pătrundem în acele amănunte ale vieții sale pentru care Dumnezeu l-a întărit, l-a păzit și l-a așezat în inimile atâtor oameni? Să vedem cum a slujit chiar și atunci când i s-a luat slujirea, cum a iubit Biserica în ciuda vremurilor potrivnice, cum, prin pictură, cuvânt și tăcere a chemat la schimbarea vieții – la convertirea inimii?

Povestea Părintelui Arsenie nu este doar biografia unui om, ci o chemare la pelerinaj interior, acolo unde fiecare își regăsește credința, răbdarea și frumusețea sufletească. Este invitația de a înțelege că sfințenia nu se naște din liniște, ci din luptă, suferință și dragoste neclintită pentru Hristos.

Nădăjduiesc ca această carte să îl așeze în fața cât mai multor cititori nu ca legendă, ci ca mărturisitor; nu ca mit, ci ca om; nu doar ca icoană pictată, ci ca icoană vie pe inimile celor care l-au simțit aproape.

Părintele Constantin Necula

 

Detalii despre carte / COMANDA 

 

Prezentare Din bogatia de gand si simtire. Articole, recenzii, meditatii:

Aniversarea Centenarului Patriarhiei Române poartă cununa proclamării canonizării celor 16 sfinți cuvioşi şi preoți mărturisitori din secolul XX, între care se numără şi Sfântul Cuvios Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus.

Acest volum care cuprinde articole, recenzii şi meditații apărute de-a lungul timpului în Telegraful Român, Revista Teologică, Îndrumătorul bisericesc sau Lumina Satelor şi poartă semnătura Sfântului Serafim doreşte să aducă în prim-plan preocuparea Cuviosului pentru studiul teologic, preocupare care s-a dovedit a fi folositoare minții, dar mai cu seamă inimii, în care a lucrat dragostea pentru Hristos.

 

Detalii despre carte / COMANDA 

 

Prezentare Ce, cat, cum, cand mai mancam. Ia-ti sanatatea in propriile maini:

Când înțelegi de ce, găsești și cum.

Mi-a plăcut enorm să scriu această carte. Am descoperit lucruri pe care mi-aș fi dorit să le știu acum 20 de ani, ca medic și ca om. Ani întregi am văzut suferință, panică, vieți schimbate într-o secundă. În camere de gardă, pe holuri de spital, în sala de operație – am înțeles cât de fragilă este viața și cât de prețioasă devine sănătatea atunci când se pierde.

Din păcate, oamenii realizează asta doar când le șuieră glonțul pe la ureche – adesea prea târziu. Am realizat ceva esențial: adevărata medicină începe înainte ca boala să apară. Această carte a apărut din dorința de a pune Prevenția, Cenușăreasa medicinei, la loc de cinste! Nu ca să-ți spun ce „trebuie" să faci, ci să înțelegi DE CE și CUM alegerile tale îți modelează viața.

În paginile ei vei găsi lucruri esențiale precum:

●      Când și cât să mănânci – Postul intermitent și mecanismele naturale de regenerare care te scapă de oboseala cronică, inflamație și kilogramele în plus.

●      Micronutrienții – De ce apar anxietatea, căderea părului sau imunitatea scăzută și cum corectezi aceste dezechilibre. Află ce face fiecare vitamină sau mineral în corpul tău.

●      Echilibrul macronutrienților – De ce ai poftă de dulce, de ce te simți „rău la foame" și cum folosești proteinele, grăsimile și carbohidrații în favoarea ta.

●      Ghidul alimentelor – Carne, lactate, ouă, cereale, fructe, legume, grăsimi. Niciun nutrient nu este erou sau vinovat, echilibrul rămâne adevărata cheie a sănătății.

●      Ce să bei – Înțelege de ce hidratarea corectă este esențială pentru energie și funcții corporale optime.

Această carte nu este doar despre nutriție – ci despre tine și ce te hrănește cu adevărat.

E cartea care te ajută să-ți iei sănătatea în propriile mâini, în pași mici, reali și durabili — pentru că sănătatea nu este o destinație, ci drumul pe care îl construiești cu fiecare alegere.

Cu prietenie, Doctor Cezar

 

Detalii despre carte / COMANDA 

 

Prezentare Cum l-am cunoscut pe Sfantul Mare Mucenic Mina:

     Cartea „Cum l-am cunoscut pe Sfântul Mare Mucenic Mina” este, de fapt, o mărturie de familie dată de autor în semn de mulţumire pentru minunile trăite alături de primul mucenic egiptean şi unul dintre cei mai iubiţi sfinţi din lumea ortodoxiei. Totul porneşte de la găsirea unor lucruri mărunte şi culminează cu o întâlnire de proporţii la spital cu „doctorul” care le vizitează băieţelul grav bolnav pe nume Efrem, micuţul băieţel mucenic ce a învins moartea de cel puţin patru ori. 
     Sfântul lui Dumnezeu, Mina, este cel care vine în ajutorul atâtor oameni care abia au aşteptat să găsească prilejul de a da mărturie, iar ocazia s-a ivit cu editarea acestei cărţi care are ca scop trezirea în conştiinţa cititorilor a faptului că nu sunt niciodată singuri în nevoi, că sfinţii le sunt alături, iar bineplăcutul lui Dumnezeu, Mina, este mai prezent în viaţa oamenilor chiar mai mult decât ne-am fi aşteptat. 
     Cartea mai cuprinde texte documentare despre viaţa Sfântului Mina, despre minunile de demult făcute de acesta, dar şi Acatist, Paraclis şi rugăciune către Marele Mucenic.

 

Prezentare Marele nerv. Cum sa activezi refelexele de vindecare ale nervului vag:

Sănătatea și fericirea ta depind de un mănunchi de 200 000 de fibre nervoase care leagă creierul de fiecare organ. Nervul vag, autostrada corpului, coordonează bătăile inimii, digestia, imunitatea și starea de spirit.

Când funcționează armonios, tot corpul este în echilibru. Când nu, apar oboseala, insomnia și bolile cronice.

Neurochirurgul dr. Kevin Tracey dezvăluie știința care arată cum nervul vag poate regla inflamația, echilibra sistemul imunitar și susține vindecarea naturală. Cercetările sale au dus la apariția unei terapii revoluționare – stimularea electrică a nervului vag – ce oferă speranță în boli precum artrita, lupusul, scleroza multiplă, diabetul, depresia, Alzheimer sau Parkinson.

Pe lângă dovezile clinice, autorul arată cum practici simple precum respirația, meditația, mișcarea sau expunerea la frig pot îmbunătăți funcționarea acestui sistem esențial.

Un singur nerv îți influențează digestia, nivelul de stres, imunitatea și somnul.

Îl ignori sau ai grijă de el?

ACEASTĂ CARTE ESTE PENTRU TINE DACĂ:

·        Te confrunți cu oboseală, stres sau inflamație și vrei să înțelegi de ce corpul reacționează așa.

·        Ai simptome greu de explicat medical și bănuiești că totul e mai complex decât „e doar stres.”

·        Cauți o explicație științifică pentru legătura dintre minte, emoții și sănătatea fizică.

·        Vrei să înțelegi cum poți regla sistemul nervos și imunitatea fără medicamente.

·        Ești curios cum funcționează bioelectricitatea corpului și cum influențează vindecarea.

·        Ai citit despre „nervul vag” și vrei, în sfârșit, o explicație reală, bazată pe cercetare.

·        Crezi în știință, dar vrei să afli cum o poți aplica concret în viața de zi cu zi.

·        Îți dorești o abordare modernă a sănătății — una care nu separă creierul de corp.

DR. KEVIN TRACEY TE VA ÎNVĂȚA SĂ:

·        Identifici semnele unui dezechilibru al nervului vag

·        Îți reduci inflamația prin activarea unui mecanism natural din corp

·        Recunoști când corpul tău e blocat în „modul de alertă” și cum îl scoți de acolo

·        Aplici principiile medicinei bioelectrice în viața de zi cu zi pentru o sănătate mai stabilă

·        Îți creezi obiceiuri simple care sprijină comunicarea corectă între creier și organe

 „O perspectivă revoluționară și plină de speranță asupra modului în care stimularea nervului vag va transforma medicina viitorului.” – Dr. Terry Wahls, autoarea volumului The Wahls Protocol

 

Detalii despre carte / COMANDA 

 

Prezentare Sunt bine si alte minciuni pe care ti le spui. Harta regasirii pentru femei la capatul puterilor:

Ai în mâinile tale trusa de prim ajutor emoțional a oricărei femei care vrea să fie sinceră cu sine.

Poate ai fost și tu acolo. Într-o zi în care ai băut cafeaua pe fugă și ai simțit că viața ta continuă… dar fără tine în ea. Într-o seară în care ai zâmbit, dar în spatele zâmbetului era doar oboseală. Într-un moment în care ai fi dat orice să fii altcineva.

Aceasta este o carte pentru femeia care simte că s-a pierdut printre roluri, griji și așteptări, dar care își dorește să se întoarcă acasă – la sine. Un ghid blând de regăsire, scris de psihologul Mirela Horumbă, după 20 de ani de lucru cu femei care au învățat să aibă grijă de toată lumea, mai puțin de ele.

SUNT BINE și alte minciuni pe care ți le spui este o călătorie interioară cu 13 locuri de conexiune personală. Cartea urmează modelul balanței din psihoterapia pozitivă, care arată că viața fiecărei femei se sprijină pe patru piloni esențiali – CORP, EMOȚII, RELAȚII și VISURI –, iar atunci când unul dintre ei este neglijat, întreaga existență se dezechilibrează.

Prin povești terapeutice, explicații psihologice clare și exerciții introspective, psihologul Mirela Horumbă îți oferă o hartă emoțională completă – una care nu cere perfecțiune, ci prezență, sinceritate și încredere.

E timpul să-ți regăsești bucuria și să trăiești, în sfârșit, o viață care îți aparține!

 CE ESTE MODELUL BALANȚEI?

Modelul balanței este un instrument terapeutic care te ajută să înțelegi unde s-a rupt echilibrul tău interior, privind cum este distribuită energia între cele patru domenii esențiale: corpul, relațiile, activitatea și sensul personal.

Când un domeniu primește prea mult sau prea puțin din atenția ta, întreaga viață se dezechilibrează, după cum urmează:

-         Corpul și sănătatea

Reprezintă felul în care ai grijă de tine: somn, alimentație, mișcare, respirație, ritm.

➤ Când dezechilibrul apare aici, corpul începe să „vorbească” prin dureri, tensiuni, epuizare.

-         Realizările și activitatea

Include munca, studiile, obiectivele și rolurile sociale.

➤ Când te identifici doar cu performanța, apare burnout-ul și senzația că „faci mult, dar nu simți nimic.”

-         Relațiile și conexiunile

Cuprind parteneriatele, prieteniile, familia și comunitatea.

➤ Lipsa echilibrului aici aduce singurătate, resentimente, dificultatea de a spune „nu” sau de a primi ajutor.

-         Sensul și viitorul

Reprezintă valorile, visurile și direcția personală.

➤ Dezechilibrul în acest domeniu duce la apatie, pierderea motivației și sentimentul că viața se repetă fără scop.

Aceasta carte este pentru tine dacă:

1.     Te simți epuizată fără un motiv clar. Dormi, mănânci, muncești, ai o viață „ok”, dar ceva în tine strigă după ajutor.

2.     Ești femeia care ține totul în echilibru, dar pe sine nu se mai regăsește. Ești mamă, soție, fiică, prietenă, colegă, și totuși, de prea mult timp nu te mai întreabă nimeni – nici măcar tu – „Ești bine?”.

3.     Îți e greu să spui „nu”, chiar și când știi că ai nevoie de pauză. Te simți vinovată pentru dorința de liniște, pentru o oră de singurătate, pentru nevoia de a nu fi disponibilă mereu.

4.     Te trezești des cu sentimentul că nu mai știi cine ești. Te adaptezi, te conformezi, te ridici, dar undeva, în tot acest efort, te-ai pierdut pe tine.

Această carte te va ajuta să:

1.     Înțelegi de unde vine oboseala ta emoțională și ce parte din viața ta are nevoie de echilibru.

2.     Te reconectezi cu tine, să-ți asculți nevoile și emoțiile înainte ca ele să devină durere, furie sau tăcere.

3.     Pui limite sănătoase, fără vinovăție, și să alegi relații în care te simți văzută și respectată.

4.     Te eliberezi de presiunea perfecțiunii, învățând să fii blândă cu tine și să accepți că nu trebuie să duci totul singură;

5.     Îți refaci echilibrul interior prin pași mici, ritualuri de introspecție și exerciții practice inspirate din 20 de ani de experiență terapeutică.

Detalii despre carte / COMANDA 

„Oriunde și-orice aș face,

Timpul nu se mai întoarce,

Dar dacă am sănătate,

Domnul mi le dă pe toate”.

                                                            Mioara Marinca