![]() |
![]() |
![]() |
Înălțarea Sfintei Cruci 15 Septembrie |
Pentru ca revista să nu ajungă in SPAM, ci în Inbox,
treceți adresa revistapi@agaton.ro în lista de contacte
|
Septembrie 2024 |
Sumar:
„Mântuitorul Iisus Hristos respectă libertatea omului”, a spus Patriarhul Daniel duminică, prezentând urmarea lui Hristos ca pe un exercițiu al libertății.
Patriarhul României a atras atenția că treptele mântuirii prezentate în evanghelia zilei încep cu alegerea liberă făcută de om: „prima etapă – voința omului de a veni la Hristos, a doua etapă – lepădarea de sine, a treia etapă – luarea sau asumarea crucii și a patra etapă – urmarea lui Hristos”.
„Dumnezeu este plin de iubire milostivă și de aceea El propune mântuirea, nu o impune. El respectă libertatea omului, fiindcă omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu cel Liber. Persoana umană a fost creată după chipul Persoanelor divine. Dumnezeu este liber. De aceea, libertatea este componentă esențială din taina și demnitatea persoanei umane”, a subliniat Părintele Patriarh Daniel.
„Mântuirea înseamnă iubire față de Dumnezeu și față de aproapele, exprimată în mod liber. Prin urmare, noi putem să ascultăm de Dumnezeu sau să fim nepăsători, să-L căutăm sau să-L ignorăm, chiar să afirmăm că El nu există, iar cerul și pământul sunt rezultatul întâmplării sau rezultatul hazardului, nu creația lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, omul poate răspunde la iubirea lui Dumnezeu sau o poate refuza, poate dobândi mântuirea sau poate pierde mântuirea, se poate uni cu Dumnezeu sau se poate despărți de Dumnezeu pentru veșnicie. De aceea, totul depinde de răspunsul liber pe care omul îl dă lui Dumnezeu.”
„În primele veacuri creștine a apărut o învățătură greșită, că, până la urmă, toți se vor mântui, inclusiv diavolul, fiindcă Dumnezeu este iubire”, a atras atenția Patriarhul României.
„Această învățătură s-a numit apocatastază în greacă, adică restabilirea tuturor în plinătatea existenței, ca urmare a iubirii lui Dumnezeu. Greșeala mare a acestei învățături eronate este faptul că nu respectă libertatea omului. Și anume, vrea să spună că omul poate fi forțat să fie fericit, chiar dacă nu a ales liber această cale.”
Prima treaptă care urmează după libera alegere de a urma pe Hristos este lepădarea de sine: „Această iubire de sine, filautia sau filaftia, pe care noi îl numim astăzi narcisism, iubire nerațională, pătimașă de sine, îl face pe om centrat în sine și pe sine”, a spus Părintele Patriarh Daniel.
„Și el, într-un fel, devine în sine un rob al egoismului. Ori, când Mântuitorul spune că cel care-L urmează pe El trebuie să se lepede de sine, e vorba nu de depersonalizare, ci de recentrare: de la egocentrism la cristocentrism, de a transforma sinele ca centrul vieții sale în căutător de Hristos.”
„Este foarte importantă această lepădare de sine înțeleasă ca eliberare de egoism sau narcisism, pentru a dobândi iubire smerită și darnică, sau milostivă. Astfel, omul iese din închisoarea pe care și-a creat-o prin iubirea de sine și devine ascultător față de Dumnezeu și darnic și iertător față de semeni”, a subliniat Preafericirea Sa.
„Crucea este o stare a vieții”, a mai explicat Patriarhul României. „Este o stare de luptă grea a omului cu o patimă egoistă, cu o boală grea sau cu o situație dificilă. Dar crucea poate fi și suferința unei neîmpliniri sau unui ideal nerealizat.”
„Pentru creștinii dornici de mântuire, crucea înseamnă îndeosebi efortul, sau osteneala, de a trăi viața în iubire smerită și darnică. Sau, de pildă, dăruirea de sine pentru o întemeia o familie creștină și osteneala de a crește copii în credință, sau strădania creștinului de a fi un monah smerit și nevoitor, rugător pentru mântuirea lui și a tuturor oamenilor.”
„Această lepădare de sine pentru a se uni cu Hristos și a dobândi prezența iubirii smerite și milostive a lui Hristos în sufletul nostru înseamnă purtarea crucii. Este o luptă duhovnicească, o suferință însă transformată în biruință spirituală”, a adăugat Preafericitul Părinte Daniel.
„Hristos Domnul dorește ca El să ne ajute la purtarea crucii, să nu purtăm crucea singuri. Cei care nu se roagă în timpul marilor încercări cad adesea în deznădejde. Fie se revoltă și cârtesc, fie slăbesc atât de mult în răbdare, încât își pun capăt zilelor”, a avertizat Preafericirea Sa.
„Dar cei care, în timpul suferinței, în boală, în încercare, în necazuri, se roagă, aceia nu poartă crucea singuri, ci, tainic, Hristos Domnul, prin rugăciune, revarsă iubirea Sa milostivă în sufletul lor și îi întărește, așa cum se arată și când Iisus S-a rugat în Ghetsimani și a venit un înger ca să-L întărească, să întărească puterea Lui omenească de a răbda suferința, încercările, necazurile.”
„Omul Tainic, Hristos Domnul, întărește pe cei care, în timpul suferinței, se roagă Lui și cer ajutor Lui”, a subliniat Patriarhul Daniel. Iar „experiența arată că cei care au trecut prin suferință înțeleg mai bine crucea din viața semenilor lor. Pentru că au trecut și ei prin suferință, înțeleg mai bine că cei care suferă”.
„Duminica de azi ne îndeamnă să ne rugăm Domnului Iisus Hristos să ne dăruiască dorința și puterea de a căuta mântuirea sufletului mai mult decât orice bogăție din lumea aceasta”, a încheiat Patriarhul României.
„Și, prin credință și prin rugăciune, să înțelegem că, atunci când trecem prin suferință, prin necazuri, prin ispite, prin lipsuri, Hristos Domnul, cel Ce cunoaște suferința fiecăruia, nu dorește ca noi să suferim, ci ne cheamă să ne apropiem mai mult de El, să simțim ajutorul Lui, transformând singurătatea în comuniune și suferința în bucuria întâlnirii cu El, cel răstignit și înviat.”
La începutul anului şcolar 2024-2025, îi felicităm şi binecuvântăm pe elevi, părinţi, bunici, învățători și profesori, îndemnându-i, cu dragoste părintească, să prețuiască și să cultive educația creștină în familie, biserică și școală.
Educaţia creştină vizează creșterea duhovnicească a omului în comuniune de iubire cu Dumnezeu. Fundamentul vieţii creştine este întruparea Fiului lui Dumnezeu, Care S-a făcut om, pentru a-i oferi omului posibilitatea de a ajunge la asemănarea cu Dumnezeu, la sfinţenie, la desăvârşire. De aceea, Domnul Iisus Hristos a poruncit: „Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este” (Matei 5, 48).
Omul nu poate tinde spre acest ideal fără ajutorul lui Dumnezeu: „Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15, 5). Ca prim mijloc pentru desăvârșire, i s-a dat omului posibilitatea unirii cu Hristos în Taina Botezului, pentru a putea lupta împotriva păcatului și a cultiva virtutea, deoarece omul este chemat la comuniune de iubire cu Dumnezeu și cu semenii săi.
Întrucât principiile educaționale creștine se întemeiază pe textele inspirate de Duhul Sfânt ale Sfintei Scripturi, cunoașterea învățăturii revelate reprezintă condiția înscrierii copilului pe calea creșterii duhovnicești.
Educația creștină se realizează în spațiul familial, eclesial și școlar. Transmiterea învățăturii de credință în familie este înlesnită mai ales prin modelul de viețuire al părinților și bunicilor, iar în biserică și în școală, prin răbdarea, înțelepciunea și dragostea elevului și a profesorului de Religie.
După cum lumina descoperă în întuneric persoane și lucruri necunoscute până atunci, atât disciplina școlară Religie, cât și cateheza parohială promovează o vedere a sensurilor profunde ale realității vieții și lumii, contribuie la reducerea efectelor negative ale crizei contemporane de identitate și orientare, propune modele de bunătate și sfințenie, îi ajută pe elevi să înțeleagă istoria și cultura continentului nostru.
Așadar, educația creștină, realizată în biserică și în școală, este necesară și pentru o bună conviețuire în familie și societate, potrivit îndemnului Sfântului Apostol Pavel: „Îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă-răbdare… Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi-vă întru dragoste, care este legătura desăvârşirii… Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăţie. Învăţaţi-vă şi povăţuiţi-vă între voi, cu toată înţelepciunea” (Coloseni 3, 12, 14, 16).
Ne rugăm Domnului Iisus Hristos, „Învățătorul” (Matei 23, 10) și „Mântuitorul nostru” (Tit 1, 4), să lumineze sufletele elevilor, părinţilor, bunicilor, învățătorilor și profesorilor, pentru a aduce roadă multă în familie și societate.
Cu multă prețuire și părintească binecuvântare,
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
În discursul de încheiere, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului a amintit că, în 2025, vor avea loc evenimentele aniversare dedicate împlinirii a 1700 de ani de la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea. La ceremonii a fost invitat să participe și Papa Francisc.
Peste 500 de gospodării au fost distruse sau afectate numai în județul Galați, iar inundațiile au afectat mai multe județe din estul Moldovei. Numărul persoanelor dislocate din casele lor este de aproximativ 20.000 numai în județul Galați. În județ au murit șapte persoane în urma dezastrului. Donează: Cont IBAN: RO33RNCB0141032864090007, Titular: Arhiepiscopia Dunării de Jos
Împărăția cea pregătită de la întemeierea lumii este „Împărăția care nu este din lumea aceasta” (Ioan 18, 36), împărăție pe care suntem chemați să o moștenim veșnic și pentru care trebuie să ne pregătim din această viață pământească. Împărăția cea pregătită de la întemeierea lumii este „casa Tatălui în care mai multe lăcașuri sunt”, după cum spune Mântuitorul Iisus Hristos în Cuvântarea de la Cina cea de Taină (Ioan 14, 2). Împărăția cea pregătită de la întemeierea lumii este „pace și bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14, 17), unde toți cei mântuiți vor veni de la răsărit și de la apus, de la miazăzi și de la miazănoapte și vor sta la masă împreună cu Avraam, cu Isaac și cu Iacob în Împărăția cerurilor (Matei 8, 11) și cu toți prorocii în Împărăția lui Dumnezeu (Luca 13, 28).
Împărăția cea pregătită de la întemeierea lumii este a celor săraci cu duhul (Matei 5, 3) și a celor prigoniți pentru dreptate (Matei 5, 10); Împărăție care se ia cu năvală (Matei 11, 12) și pentru care trebuie să fii „destoinic” încât, punând mâna pe plug, să nu te uiți înapoi (Luca 9, 62). Fiind „înlăuntru nostru” (Luca 17, 21), Împărăția cea pregătită de la întemeierea lumii, adică Împărăția lui Dumnezeu sau Împărăția cerurilor, „nu stă în vorbe, ci în putere” (I Corinteni 4, 20), în puterea Duhului Sfânt, făcută cunoscută prin cuvântul vestitorilor, mărturisitorilor și propovăduitorilor ei în lume, prin Evanghelie și Biserică. Împărăția cea pregătită de la întemeierea lumii este „Împărăție veșnică” (Daniel 7, 27), în care nu va intra nimic întinat sau spurcat, „nimic pângărit și nimeni care e dedat cu spurcăciunea și cu minciuna, ci numai cei scriși în Cartea Vieții Mielului” (Apocalipsă 21, 27), îmbrăcați în „haina de nuntă” a harului Duhului Sfânt la Nunta Fiului de Împărat (Matei 22, 11-12), având candelele aprinse, întru întâmpinarea Mirelui (Matei 25, 10).
„Toate împărățiile lumii și strălucirea lor” (Matei 4, 8; Luca 4, 5) nu se compară în balanță cu Împărăția lui Dumnezeu sau Împărăția cerurilor sau Împărăția Tatălui, în care „cei drepți vor străluci ca soarele” (Matei 13, 43). În Rugăciunea „Tatăl nostru”, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, „Împăratul împăraților și Domnul domnilor” (Apocalipsă 19, 16) ne îndeamnă să ne rugăm, zicând: „Vie Împărăția Ta” (Matei 6, 10; Luca 11, 2); Împărăție care a venit „întru putere” pe Tabor (Marcu 9, 1) și va veni în și mai mare putere și slavă la Parusia Domnului; de aceea, nădăjduind întru aceasta, încheiem de fiecare dată Rugăciunea Domnească prin cuvintele Mântuitorului: „Că a Ta este Împărăția și puterea și mărirea în veci” (Matei 6, 13). Împărăția cea pregătită de la întemeierea lumii și care nu are hotar cuprinde în nesfârșitul ei tot „ceea ce ochiul nu a văzut, urechea nu a auzit și la inima omului nu s-a suit”, adică cele pregătite de Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc pe El (I Corinteni 2, 9); de aceea „nădăjduim că ni se va da cu bogăție intrare în veșnica Împărăție a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos”, după cuvintele celui căruia i s-au dat „cheile Împărăției cerurilor” (II Petru 1, 11; Matei 16, 19); ca și celorlalți Sfinți și dumnezeiești Apostoli (Matei 18, 18) și, prin succesiune apostolică și prin Sfânta Taină a Preoției, tuturor arhiereilor și preoților canonici.
Împărăția cea pregătită de la întemeierea lumii este Împărăție veșnică, mai presus de timp și de vreme și decât toate împărățiile pământului, pe care le transcende, străbătând Revelația biblică și adumbrind-o, prin Duhul Sfânt, de la Facere la Apocalipsă. Ea este de negrăit, fără de hotar, nesfârșită și veșnică. Împărățiile pământului s-au născut în istorie, au trăit ani sau sute de ani și apoi au murit, s-au stins și au dispărut, unele sub lespezile de mormânt ale altora. Așa a fost împărăția egipteană, contemporană cu Moise; împărăția asiriană, contemporană cu prorocii Isaia și Iona; împărăția babiloniană, contemporană cu Sfinții proroci Ieremia, Iezechiel și Daniel; împărăția mezilor și perșilor, contemporană cu acesta din urmă; împărăția macedoneană, contemporană cu Macabeii; împărăția romană, contemporană cu Sfinții Apostoli Petru și Pavel; împărăția bizantină, contemporană cu Sfinții Părinți ai Bisericii; împărăția islamică, contemporană cu perioada postpatristică; împărățiile moderne, contemporane cu teologia neopatristică; până la încleștarea din vremurile noastre a balaurilor (sau dragonilor) din visul profetic al lui Mardoheu, de la începutul Cărții Esterei: „În anul al doilea al domniei lui Artaxerxe cel Mare, în ziua întâi a lunii Nisan, Mardoheu, fiul lui Iair, fiul lui Şimei, fiul lui Chiş, iudeu din seminţia lui Veniamin, om mare, care trăia în cetatea Suza şi slujea la curtea regelui, a visat un vis. Mardoheu era din robii pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, îi luase în robie din Ierusalim cu Iehonia, regele Iudei. Iar visul lui a fost acesta: «S-a făcut parcă zgomot mare pe pământ, tunet, cutremur şi tulburare. Şi deodată au ieşit doi balauri mari, gata să se lupte unul cu altul, şi urletul lor era cumplit. După urletul lor, toate popoarele s-au pregătit de război, ca să lovească pe poporul drepţilor. Şi iată a venit pe pământ zi de negură şi întuneric, de necaz şi strâmtorare, de mare durere şi tulburare. Atunci tot poporul drepţilor s-a tulburat, temându-se de răul lor; s-a pregătit să piară şi a început să strige către Domnul. La strigătul lor, a ieşit parcă dintr-un izvor mic un râu mare cu apă multă, a strălucit lumină şi soare, s-au înălţat cei smeriţi şi au nimicit pe trufaşi»” (Cartea Esterei 1).
Împărăția cea pregătită de la întemeierea lumii este străbătută și traversată de „râul vieții”, care izvorăște din tronul lui Dumnezeu și al Mielului, având în mijlocul ei „pomul vieții”, care este Hristos Domnul (Apocalipsă 22, 1-2). Din „Izvorul cel mic” al coastei Celui Răstignit, al Bisericii Lui și al Teologiei Ortodoxe, profetice, apostolice și patristice, prin care suntem chemați să moștenim Împărăția cea pregătită nouă de la întemeierea lumii, ia ființă „un râu mare cu apă multă” duhovnicească, pentru lumea întreagă, care „flămânzește și însetează după dreptate” (Matei 5, 6) și pentru „oile cele de-a dreapta”, peste care va străluci „lumină și soare”, la a Doua Venire a Domnului. De aceea, credem că inelele tainice sau ascunse din trunchiul copacului vieții noastre creștinești și duhovnicești, nu sunt altceva decât semnele „logodirii” cu Hristos, după cuvintele Sfântului Apostol Pavel (II Corinteni 11, 2), cu veșnicia și cu Împărăția lui Dumnezeu și ale hainei de lumină a harului Duhului Sfânt, pentru Nunta Fiului de Împărat (cf. Matei 22, 1-14).
Mircea Vlad, fost instructor de yoga, organizator de retreat-uri spirituale și neobosit căutător de răspunsuri ultime, a publicat recent pe Youtube mărturia lui despre drumul făcut de la New Age la Ortodoxie: „M-am întors Acasă”, spune el.
Tânărul a crescut într-o familie ortodoxă și mergea la biserică în copilărie, dar, după vârsta de 15 ani, s-a petrecut ceva care l-a trimis într-o zonă duhovnicească de negare.
Înainte de momentul revelator din Sfântul Munte, începuse să creadă „că fiecare își creează adevărul lui și că nu există un adevăr din punctul ăsta de vedere” și că „nu există bine și rău”.
„Am început să distrug tot ce însemna concept”, explică el. „În mintea mea însemna că, dacă există un concept, înseamnă că mă îngrădește, înseamnă că nu mai sunt liber și începeam să îmbrățișez tot ce era opusul acelui lucru, adică tot ce nu însemna reguli, tot ce nu însemna că suntem toți una.”
„Începusem să îmbrățișez foarte tare ideea că toate religiile spun același lucru sub o formă diferită și că toate duc în același punct. Și, ușor-ușor, au început toate conceptele și toate practicile și toate tehnicile să se bată cap în cap și să nu mai aibă un fundament foarte puternic. Și lucrul ăsta a început să trezească în mine foarte multă indecizie, foarte multă separare în interiorul meu”, continuă el.
Cu cât încerca mai multe, cu atât ceva lipsea
„Toată ciorba asta, cum spuneam, la un moment dat a început să nu se mai susțină și să-mi schimb foarte ușor credințele de la o carte la alta, de la un guru la altul, de la o practică la alta”, adaugă Mircea Vlad.
„Ajunsesem să fac practici care să băteau cap în cap, dar, pentru că nu mai voiam să bag lucrurile în cutiuțe, ajunsese să fie așa, o incluziune, o salată de astea toate în interiorul meu. Făceam din toate și bineînțeles că una venea pe plus, alta pe minus și asta se simțea la nivel de suflet, la nivel de trăire.”
Și, cu cât călătorea mai mult pe la gurușii orientali sau practica alte și alte tehnici orientale, cu atât simțea „că ceva lipsește”.
„Și ajunsesem în depresii care erau foarte drăguț mascate de acest dopamine healing pe care îl luam de la fiecare workshop, de la fiecare practică, de la fiecare curs, de la fiecare carte. Îmi luam câte ceva care să îmi dea voie și să-mi dea motor să merg mai departe”, continuă Mircea Vlad.
„Bineînțeles că, la un moment dat, am ajuns și la gânduri mai proaste, care m-au speriat foarte tare. Și, nu știu cum, dar am început să mă rog așa cum știam.”
Maica Domnului îl redă Bisericii prin vocea unui tânăr monah român
Când faci un pas spre Dumnezeu, El face o mie spre tine. Așa că, după ce Mircea Vlad a început să se deschidă și spre altfel de retreat-uri, cum ar fi cele pe la mănăstirile ortodoxe, a ajuns în Sf. Munte Athos. Într-un moment de maximă suferință dinainte de călătorie, se rugase: „Doamne, te rog, arată-mi calea adevărului oricare ar fi ea!”
„Prima și a doua zi am stat foarte mult în cap și încercam să analizez, să înțeleg ce se întâmplă acolo, de ce facem așa, de ce facem aia, de ce se simte așa, dar de ce nu simt și eu ceva”, povestește el.
La un moment dat, și-a zis: „Mai am două zile de stat aici. Fie aleg să rămân în energia asta și mă întorc frustrat acasă, fie mă predau, mă las cu totul în mâinile lui Dumnezeu. Având în vedere că m-a adus până aici, mă gândesc că are un plan cu mine”.
Ajuns la Mănăstirea Iviru, a intrat în vorbă cu un călugăr român, care nu s-a mai desprins de el. „La un moment dat, se uită la mine și îmi spune: Trebuie să mergi să te spovedești, să te împărtășești. Ai o inimă curată și Dumnezeu te-a chemat aici și Maica Domnului a îngăduit ca tu să fii aici, în Sfântul Munte, cu un scop. Du-te la biserică, fiindcă vei avea și pe alții de luat după tine.”
„În momentul acela, am simțit ceva ce nu știu să vă explic. Eram efectiv copleșit, doar mă uitam la el și absorbeam speriat tot ce se întâmplă,” continuă Mircea Vlad.
„În timp ce vorbea, se întoarce din nou la mine și îmi spune: De ce te uiți așa? N-ai cerut toate lucrurile astea? Ascultă-mă ce spun, că se vorbește prin mine și e voia lui Dumnezeu și e voia Maicii Domnului ca tu să primești informația asta.”
Mircea a plecat de la Iviru plângând neîncetat și ținând în brațe icoana timp de câteva ore. Atunci ghidul cu care venise i-a spus: Ți-ai primit deja răspunsul, nu?”
Siguranța celui care simte că a ajuns în casa Tatălui
„M-am întors la țară la mine, mi-am luat Biblia, mi-am luat icoana la care spuneam Îngerul, îngerașul meu când eram mic, si mi le-am adus aici: Biblia este pe masă, icoana este dincolo”, mai povestește Mircea Vlad.
„Am început să merg într-un mod foarte organic la biserică, fără să simt niciun fel de presiune, să merg cât de mult pot, în felul meu, să stau cât pot, să mă rog cum știu, să-mi caut duhovnic acolo unde știu, acolo unde pot.”
Nu mai caută nimic pe alte cărări, pentru că simte că a ajuns unde trebuie: „Trăiesc în adevărul ăsta, pe care-l simt acum și care va fi întotdeauna”, mărturisește el.
„În continuare am zile în care sunt trist, am zile în care mă pierd, am zile în care sunt furios, am zile în care am momente în care judec, momente în care gândesc prost.” Dar „e un altfel de jos, e altfel de simțire, e altfel de pace – e o siguranță” din momentul când i-a deschis ușa lui Hristos.
După prima lui călătorie revelatorie în Sfântul Munte, Mircea Vlad a trecut prin mai multe evenimente dificile în viața lui, care au culminat cu un divorț.
„Am cunoscut iadul pe pământ în această suferință de după divorț, care, însă, avea să culmineze cu recâștigarea relației cu Dumnezeu și cu alți oameni care să vină în viața mea”, spune tânărul.
Deși, ca instructor de yoga întors din Bali, începuse să se bucure de mult succes, Mircea Vlad a renunțat și la această practică, după ce și-a dat seama că nu poate pretinde că yoga este doar simplu exercițiu fizic.
Ce este postmodernismul?
Epoca în care trăim a fost definită ca o epocă a postmodernismului, în care teza de bază este aceea că nu mai există nici un adevăr absolut.
După cum spune Umberto Eco, termenul „postmodernism” este, din păcate, un termen aplicat astăzi la tot ceea ce se întâmplă să-i placă vorbitorului.
În mod obişnuit, postmodernismul a fost definit în antiteză cu modernitatea. Din punct de vedere teoretic, se consideră că este un curent apărut la mijlocul secolului al XX-lea, din argumente sociologice şi din dezbaterile privind „sfârşitul ideologiilor”. Dar, în unele domenii (cum ar fi critica literară), tocmai aceste idei au determinat o manieră nouă şi foarte sistematică de gândire.
Definirea postmodernismului
Termenul „postmodernism” fiind un termen atât de complex, se întâmplă foarte des să fie folosit greşit. Din acest motiv propunem aici doar o definiţie de lucru, din punctul de vedere al creştinului care încearcă să înţeleagă dinamica societăţii:
Postmodernismul afirmă că tot ceea ce acceptăm ca adevărat şi chiar modul în care înţelegem adevărul depind de comunitatea din care facem parte. Nu există adevăr absolut: mai degrabă, adevărul este relativ la experienţa comunităţii din care facem parte.
Totuşi, postmodernismul respinge anumite păreri. Respinge în mod absolut existenţa unei surse a adevărului, moralităţii şi coerenţei logice în afara omului, considerat ca subiect al cunoaşterii. În consecinţă, postmodernismul neagă existenţa unui Dumnezeu, fie el creştin, iudaic sau islamic.
Din punct de vedere istoric, tradiţia intelectuală creştină şi-a exprimat credinţa (cu rare excepţii) că universul, aflat sub conducerea unei fiinţe supreme, este inteligibil. Totuşi, începând cu Renaşterea, această încredere în inteligibilitatea lumii a fost erodată în cultura europeană. Postmodernismul, prin negarea oricărui adevăr absolut sau oricărei structuri ultime inteligibile a realităţii, continuă această erodare.
Postmodernism şi valori
Deoarece postmodernismul neagă existenţa adevărului obiectiv, prima preocupare „ştiinţifică” a teoreticienilor postmodernismului a fost să modifice radical obiectivele educaţiei.
Educaţia în epoca postmodernă trebuie să-i ajute pe oameni să „construiască” în mintea lor toată cunoaşterea. Cunoaşterea, ideile şi limbajul sunt create de oameni, nu fiindcă sunt „adevărate”, ci mai degrabă pentru că sunt folositoare.
De fapt, susţinătorii postmodernismului speră să le inducă ucenicilor lor un set de valori bine definit, şi anume:
Biserica în epoca postmodernă
Provocările postmodernismului
Din punctul de vedere al bisericilor, postmodernismul reprezintă un context particular în care ele trebuie să răspândească învăţăturile biblice.
Suntem nevoiţi să spunem că trăsăturile societăţilor postmoderniste diferă de la un continent la altul (de exemplu, societatea postmodernă din America nu poate fi suprapusă exact peste cea Europeană), de la o zonă geografică la alta (stilul de viaţă din ţările scandinave nu este acelaşi cu cel din ţările mediteraneene) şi poate chiar de la o ţară la alta (în funcţie de tradiţii şi de modelele pe care le respinge, implicit sau explicit). Există, totuşi, nişte tendinţe generale pe care le urmează societăţile, chiar dacă postmodernismul susţine că respinge orice tipar:
Concepţia creştinului despre Biblie: Zece motive pentru a crede în Biblie
Creştinismul consideră că Biblia ori Sfânta Scriptură este cu adevărat revelată de Dumnezeu iar evenimentele consemnate de Scripturi s-au petrecut în realitate. În apărarea Bibliei putem oferi oricând un set de argumente care nu pot fi respinse de nici o gândire raţională. De exemplu:
Biblia ori Sfânta Scrptură este dureros de sinceră. Ea descrie personajele Vechiului Testament atât în părţile lor bune cât şi în trăsăturile lor negative. Biblia sau Sfânta Scrptură prezintă natura umană ca ostilă lui Dumnezeu şi prezice un viitor plin de dificultăţi Ea ne învaţă că drumul spre rai este îngust, iar cel spre iad este larg. În mod sigur, Biblia nu a fost scrisă pentru cei care caută răspunsuri simple şi nici nu este o viziune simplă şi optimistă asupra religiei şi naturii umane.
Chiar în vremea în care Israelul modern renăştea după mii de ani de exil, un păstor descoperea documente care fuseseră ascunse pentru două mii de ani. Acestea s-au dovedit manuscrise ale unor cărţi biblice identice în principiu cu cele din Biblia noastră.
O Biblie care nu susţine că vorbeşte în numele lui Dumnezeu nu ar fi devenit temelia credinţei pentru sute de milioane de creştini şi evrei. Dar, cu argumente raţionale şi bazându-se pe evenimente concrete, autorii Bibliei susţin că sunt inspiraţi de Dumnezeu. Deoarece milioane de oameni mizează pentru prezent şi viaţa veşnică pe această susţinere, Biblia nu ar fi o carte bună dacă aurorii ei ar minţi sistematic cu privire la sursa de informare.
Dacă Iisus Hristos nu ar fi înviat din morţi, Sfântul Apostol Pavel admite că toată crednţa creştină ar fi construită pe o minciună. Pentru a-şi argumenta poziţia, Noul Testament numeşte nişte martori ai evenimentelor, şi o face într-o perioadă în care afirmaţiile din Evanghelie puteau fi testate. Mulţi dintre martorii acelor vremuri au murit ca martiri, nu pentru convingeri morale sau filosofice abstracte, ci tocmai fiindcă au susţinut că Iisus a înviat din morţi. Oamenii nu acceptă să moară pentru o idee pe care o ştiu ca fiind o minciună.
Patruzeci de autori, trăind în epoci diferite, au scris cele 66 de cărţi ale Bibliei. Patru sute de ani de tăcere despart cărţile Vechiului Testament de Noul Testament. Totuşi, de la „Facerea” până la „Apocalipsa”, ele ne spun o singură poveste în desfăşurare. Împreună, ele dau răspunsuri la cele mai importante întrebări pe care omul şi le pune: De ce suntem aici? Cum putem să ne dominăm temerile? Cum putem să ne ridicăm deasupra circumstanţelor şi să păstrăm speranţa? Cum putem să ne împăcăm cu Creatorul nostru? răspunsurile consecvente ale Bibliei arată că Scripturile nu sunt mai multe cărţi, ci una.
De-a lungul timpului, mulţi s-au îndoit de exactitatea geografică şi istorică a Bibliei. Însă arheologii moderni au descoperit de multe ori probe ale existenţei popoarelor, locurilor şi culturilor descrise în Scripturi.
Mulţi oameni au vorbit frumos despre Biblie, dar girul lor nu se compară cu acela dat de Iisus Hristos. El a întărit spusele Scripturilor nu numai prin cuvinte, ci şi prin viaţa Lui. El a crezut că Vechiul Testament este mai mult decât o tradiţie naţională şi a suferit şi a înviat din morţi pentru că aşa spuneau Scripturile că va face.
Când Biblia ori Sfânta Scriptură vorbeşte în mod profetic, ea este exactă. Sute de profeţii s-au îndeplinit cu exactitate. Pe acest considerent, putem să credem că Scripturile trebuie să vorbească şi despre evenimentele care urmează să se întâmple.
De-a lungul istoriei, nici o altă carte nu a fost atât de studiată şi judecată ca aceasta. În timp ce alte titluri vin şi se duc, Biblia sau Sfânta Scriptură este în continuare cartea în funcţie de care sunt apreciate celelalte cărţi.
Cele Zece Porunci au fost o sursă de îndrumare morală pentru nenumăraţi oameni. Psalmii lui David au oferit consolare în vremuri de necaz. Predica de pe Munte a fost pentru milioane de oameni un antidot împotriva mândriei. Descrierea iubirii făcută de Sfântul Apostol Pavel a liniştit inimi mâniate. Vieţile schimbate ale celor ca Sf. Pavel, Augustin, Martin Luther arată diferenţele pe care Biblia le poate face. Chiar şi naţiuni întregi au fost transformate de Cuvântul lui Dumnezeu şi de viaţa lui Iisus Hristos.
Concluzii: Cum să răspundem provocărilor postmodernismului?
Din nefericire, în dialogul cu lumea postmodernă, nu putem dovedi adevărul şi nici nu trebuie să încercăm. Postmodernismul a plasat deja adevărul nostru în categoria adevărurilor care nu pot fi dovedite.
Totuşi, nu se poate spune că nu putem oferi motive bune pentru acest adevăr. Aici postmodernismul ne devine mai degrabă prieten decât inamic demonstrând consecinţele pe care le are respingerea unei premise. Un observator imparţial e confruntat cu alegerea între o lume care are sens şi nonsensul postmodernist.
Dacă cineva nu-şi asumă existenţa unui adevăr obiectiv şi a unei lumi inteligibile, va găsi în lume numai îndoială şi confuzie. Dacă aşa arată alternativele care rezultă din respingerea premiselor noastre, nu avem nevoie de apologetică în alegerea noastră şi putem să încercăm să fim mai degrabă raţionali decât arbitrari. Dacă alegerea noastră este făcută fără echivoc, comunitatea oamenilor rezonabili va fi de acord cu noi, nu fiindcă ar vedea solidaritate socială în poziţia noastră, ci pentru că se poate vedea adevăr în ea.
https://steliangombos.wordpress.com/
Oricât de bine i-ar fi mers anterior și oricât de frumoasă și ușoară i-ar fi fost viața, atunci când este confruntat cu suferința grea și îndelungată, omul are ocazia să se oprească din alergarea sa înspre plăcere și, gustând din amarul durerii, să mediteze asupra ei și asupra lui, asupra mijloacelor de ușurare și de eliberare din ea. Iar în acest mod, suferința devine un extraordinar prilej de adâncă meditație asupra lumii și a propriei vieți, asupra sensului și a traiectoriei acesteia: de afundare în păcate sau de ridicare, prin pocăință și nevoință, spre fericirea deplină, din Împărăția ce va să vină.
Astfel, suferința îi prilejuiește celui încercat interogații existențiale. Citând apoftegma Sfântului Serafim de Sarov: „Prin boală, omul își revine în sine”, Jean-Claude Larchet arată că „întrucât zdruncină ființa, boala pune adesea în cauză falsele echilibre anterioare și-l face pe om să se întrebe asupra fundamentelor existenței sale. Ea slăbește multe din legăturile pătimașe cu lumea aceasta, dezvăluind deșertăciunea ei, și conduce la depășirea limitelor ei”.
Explorând și mai adânc gândirea Sfinților Părinți, autorul francez arată că suferința este o ocazie de experimentare a iubirii și milostivirii divine, o formă nu de certare, cât de cercetare din partea Părintelui ceresc. În boala și în slăbiciunile noastre, ca altădată Sfântului Apostol Pavel, ni se descoperă purtarea de grijă a Tatălui ceresc, Care vrea ca „toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină” (I Tim. 2, 4).
Dincolo de a fi pedepse pentru păcatele noastre și cu atât mai puțin pentru păcatul protopărinților noștri, ele sunt o dovadă a Proniei divine, căci, subliniază gânditorul francez, „în orice boală, Dumnezeu îi vorbește omului despre mântuirea sa și-Și arată voia de a-l ajuta s-o dobândească”. În suferință se manifestă astfel o pedagogie divină, căci „în boală, subliniază Avva Varsanufie și Avva Ioan din Gaza, se manifestă pedagogia dumnezeiască”.
Suferințele și bolile sunt, totodată, o dovadă a atotînțelepciunii lui Dumnezeu și a iubirii Sale față de fiecare dintre noi, întrucât ele ne oferă ocazia de a ne întoarce de la păcat și a ne îndrepta spre virtute și spre mântuire. „Dumnezeu știe mai bine decât noi cele de care avem nevoie. El dă fiecăruia ceea ce-i este cel mai de folos din punct de vedere duhovnicesc. El vindecă și mântuiește pe fiecare pe căile cele mai potrivite personalității sale, stării sale, situației sale particulare. Dacă El folosește adesea pentru această lucrare boala, face aceasta deoarece ea este, prin natura ei, un mijloc deosebit de puternic de a-l trezi pe omul al cărui duh este adormit de păcat, făcându-l să simtă, prin boala din trupul său, care îi atinge sufletul, fără care s-ar fi arătat mai puțin sensibil”.
În orice boală, Dumnezeu ne vorbește despre mântuirea noastră și-și exprimă voința de a ne ajuta s-o realizăm.
Atunci când meditează profund asupra suferințelor sale, trupești sau lăuntrice, omul are prilejul de a descoperi în acestea căi și mijloace de progres duhovnicesc și de îmbogățire morală, căci „boala și suferințele care o însoțesc adeseori fac parte din multele necazuri pe care omul trebuie să le trăiască și prin care trebuie să treacă pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu (Fapte 14, 22); ele constituie în parte crucea pe care el trebuie s-o ia și s-o ducă pentru a fi vrednic de Hristos, pentru a-L urma în calea mântuirii pe care El a deschis-o (cf. Mt 10, 38; 16, 24. Mc 8, 34; Lc 9.23, 14, 27), pentru a trăi și a-și însuși deplin harul primit de la El prin botez, pentru a se identifica efectiv cu El, pentru a pătimi și a muri împreună cu El, spre a învia și a viețui împreună cu El (2 Cor. 4, 10-12)”. Omul duhovnicesc cunoaște și înțelege alternanța dintre bucurii și pătimiri și înțelege că, pentru a ajunge la Învierea cu Hristos, trebuie să treacă prin Cruce și Răstignire.
Pentru cel duhovnicesc, observă teologul francez, „boala trupului devine, prin Pronia dumnezeiască, un remediu pentru tămăduirea sufletului”. Ea are, astfel, un rol curățitor, asemenea „unui medicament, cu gust rău și neplăcut, dar care ne este de folos”. Suferința îl purifică de păcate și îl mântuiește pe cel care o primește cu demnitate și răbdare, căci „primind-o fără cârtire, omul scapă mai întâi de patimile pe care le iscă fuga de durere; apoi, lipsindu-l de bucurii, îl ferește de patimile prin care-și împlinește pofta de plăceri”.
Profund cunoscător al gândirii patristice, înzestrat cu un discernământ moral accentuat și o intuiție duhovnicească fină, izvorâtă din trăire și simțire, teologul francez nuanțează adânc și ziditor, arătând că „nu suferința în sine curățește de păcat, ci harul lui Dumnezeu, care-l trezește la pocăință pe cel aflat în cuptorul suferinței. Iar acest har e semn al iubirii Sale. Astfel, Sfântul Marcu Ascetul spune că «în durerile fără de voie se ascunde mila lui Dumnezeu, care atrage la pocăință pe cel ce le rabdă»”.
În același duh patristic, autorul arată că suferința este un bun prilej de mântuire, nu însă și cauză sau pricină, întrucât „nu suferința în sine curățește de păcat, ci harul milostivirii lui Dumnezeu, prin Care-Și arată iubirea, mișcându-l spre căință pe cel prins în vâltoarea suferinței. Suferința îndurată creștinește nu doar îl izbăvește pe om de vechile sale patimi, ci îl și ferește de altele noi; că, primind-o, nu va cădea în patimile la care duce fuga de durere; apoi, tăindu-i avântul spre desfătări, îl scapă și de patimile prin care-și împlinește pofta de plăcere”. Iar concluzia autorului, în duhul Sfinților Părinți pe care îi cercetează și urmează, este aceea că „îndurată duhovnicește, suferința fără voie se face virtute de bunăvoie”.
Suferința este o realitate de netăgăduit, dar care trebuie înfruntată duhovnicește și „până când boala, suferința și moartea vor fi definitiv desființate în Împărăția ce va să vie, va trebui ca oamenii să le îndure în continuare. Dar, prin harul lucrării mântuitoare a lui Iisus, ele au căpătat deja pentru om un alt sens: suferința a devenit armă împotriva păcatului, iar moartea, pieire a stricăciunii și nimicire a morții. Ele, care mai înainte erau roade și unelte ale păcatului și pedepse ale firii, trăite și privite în lumina lui Hristos, se preschimbă în chip minunat în cale de mântuire și scară către viața cea fericită și desfătările cele dumnezeiești”.
Fiecare pelerinaj reprezintă un prilej de a ne testa existența sau limitele anumitor virtuți, cum ar fi: credința, răbdarea, tăcerea, smerenia, rugăciunea, îngăduința, postirea, milostenia precum și altele asemenea, într-un cuvânt, dragostea. Dragostea față de aproapele dar, mai cu seamă, dragostea față de Dumnezeu și de sfinții Săi. Păcat că ne îndemnăm pe noi înșine la pelerinaje destul de rar, ținând cont de faptul că grijile inerente ale vieții nici nu ne-ar permite să le întreprindem cât de des ne-am dori, spre slava lui Dumnezeu. Oare așa să fie?
Nu este deloc așa, căci putem apuca pe drumul aceluiași pelerinaj în fiecare zi a vieții noastre. Pelerinajul despre care vorbesc este acea călătorie către adâncimea ființei noastre, inima omului: „Inima este clopotul ce cheamă omul la veșnicie.”[1]. De ce în fiecare zi? Pentru că în fiecare zi trebuie să ne primenim inimile, așa fel încât Mântuitorul să Își poată pleca capul sub bolțile sufletului nostru: „Şi Iisus i-a zis: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului, cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde să-Şi plece capul.“” (Lc 9, 58).
Omul este o taină, atât din punct de vedere al modului în care este compus – trup și suflet – cât și a modului în care interacționează cu ceilalți semeni ai săi, punându-și în valoare diversele și complexele puteri sufletești cu care a fost înzestrat de către Dumnezeu. În acest sens, observând o mare mulțime de oameni făcând parte din toate rasele, vârstele, proveniențele sociale, formațiile profesionale, cu idei și ideologii diverse, am ajuns la concluzia că omul poate fi definit, în cel mai concret fel cu putință, de modul în care simte față de oamenii din jurul său. Într-un cuvânt, omul este numai inimă, așa încât nu se poate pune problema comuniunii cu Dumnezeu, prin și în rugăciune, în afara inimii duhovnicești a omului: „Inima e mai adâncă decât orice; ea este omul” (Ir 17, 9). Inima omului se face oglinda în care Îi dăm voie lui Dumnezeu să se reflecte, această acțiune modelându-ne atât propriile vieți cât, mai cu seamă, comuniunea noastră cu semenii noștri însetați după aceeași iubire a lui Hristos pe care o căutăm și noi. În acest sens, tot ce contează în timpul rugăciunii este dacă omul este angajat cu inima sa în înfăptuirea acesteia: „Credeți frățiile voastre că dacă știți cum să te rogi cu adevărat, așa, exact, te rogi ca un înger…? Tot ca un om ai să te rogi. Dar contează dacă inima e cu adevărat acolo în rugăciunea ta.”[2].
Asta înseamnă că persoana, în sens ontologic, viețuiește fiecare clipă a vieții sale prin facultățile inimii sale. Cu alte cuvinte, viața sa este marcată de fiecare bătaie a inimii sale, asta însemnând o actualizare permanentă a veciniciei în cadrul vieții cotidiene. Înțelegerea și măsura acțiunilor persoanei, exponent al Bisericii, nu se face prin intermediul intelectului, acesta putând doar să traducă în termenii lumescului ceea ce inima înțelege prin sensibilitate și sensibilizare directă față de cele ce îi trec pe dinainte: „Noaptea în inima mea gândeam” (Ps 76, 6).
În mod practic, creierul este organ gânditor al celor văzute și se contaminează de la inimă. Pentru mine este extrem de clar, de mult timp, că inima reprezintă organul înțelegător al lumii și nu creierul, acesta fiind organul comunicator al celor înțelese la nivelul inimii: „Dumnezeu este un Dumnezeu al inimii. Roagă-te, deci, cu simțire! De unde aș înțelege că Dumnezeu nu este atât un Dumnezeu al minții, ci al inimii, spun Sfinții Părinți.”[3].
Dincolo de acest aspect, mai tehnic, a ceea ce înseamnă a fi numai inimă, această calitate se referă și la delicatețea omului de a se raporta la aproapele său, fie acesta prieten sau vrăjmaș. Este modul de mișcare și viețuire prin care se raportează concret, nemijlocit, față de întreg cosmosul, ca și creație ce I-l face vizibil, permanent, pe Creator.
În raport cu toate aceste situații, omul simte, pe de-o parte, o frângere a inimii care aproape că îi secătuiește ființa, o durere de a nu putea afla calea de a sta în comuniune, în raporturile cu cei care îi stau împotrivă: „Văzut-am pe cei nepricepuți și mă sfârșeam, că n-au păzit cuvintele Tale.” (Ps 118, 158); pe de altă parte, simte o tresăltare, o bucurie sfântă și o înălțare a inimii, în raporturile cu cei care îi împărtășesc idealurile și aspirațiile de îndumnezeire, în condiții de neatârnare față de patimi. Asta presupune, fără îndoială, să fi permanent în stare și chiar dornic să rupi din tine pentru celălalt, oricine ar fi acela, cu unicul scop de a-i face și lui posibilă calea către Dumnezeu. Practic, prin inimă îl văd pe celălalt de lângă mine, intru în comuniune cu inima sa, cu lăuntrul intim al ființei sale și, doar prin inimă, sunt capabil să îl oglindesc pe celălalt în mine însumi, pentru a-i putea înțelege scăderile și a-l ține de mână, plin de milă autentică, pe drumul către Hristos; sau, dimpotrivă, mă las atins de virtuțile sale, de mărimea sa de inimă, și mă înduplec, prin aceasta, să mă îndrept și eu, văzându-mă dezgolit de orice gând bun.
Inima, odată angajată în rugăciune pentru propria persoană, rugăciunea devine lucrătoare asupra ei, în sensul dobândirii disponibilității de a rupe din ea pentru oricine se află în nevoie, acest fapt dând naștere frumoasei și adâncii expresii „A ți se rupe inima de cineva”. Cu alte cuvinte, asumând rugăciunea la nivelul inimii, cu toate trăirile intime implicate în acest demers, nu mai poți rămâne nepăsător față de suferința cuiva, dorind din toată inima să te faci de folos pentru a ușura tristețea celui de lângă tine, a-i da nădejde și a-l însufleți să pornească și el pe calea rugăciunii, singura ce îl va duce, negreșit, la Doctorul sufletelor noastre îngenuncheate de păcat. Toate acestea trebuie considerate cu atât mai mult cu cât nimeni nu iese în calea noastră într-un mod aleatoriu ci doar pentru a ne folosi reciproc, spre mântuire, cu alte cuvinte orice întâlnire între oameni făcând parte din planul lui Dumnezeu, supus liberului nostru arbitru.
Practic, înțelesul concentrat este: cine va putea epuiza taina inimii omului drept credincios? Nimeni, afară de Dumnezeu care este sălășluit în inima acelui om: „Iisus i-a răspuns, zicând: De Mă iubește cineva, el va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi și Noi vom veni la el și Ne vom face locaș la el.” (In 14, 23).
Pentru a se asigura această stare este necesar, înainte de toate, să ne stăpânim inima, cu toate puterile sufletești ce sunt sălășluite în ea, acest fapt fiind imposibil, la rândul său, în afara rugăciunii, acest instrument care ne pune în legătură directă, imediată, de comunicare și comuniune cu Cel care a plămădit inimile noastre și Care observă, permanent, acest pelerinaj – dă, Doamne! – zilnic, către adâncimile noastre ființiale: „Eu, Domnul, Eu sunt Cel care-ncearcă inimile și scrutează rărunchii, ca să-i dau fiecăruia după căile lui și după roadele purtărilor lui.” (Ir 17, 10).
Alături de rugăciune este nevoie, ca și merinde și toiag pe drumul aspru al acestui pelerinaj continuu, de păzirea minții, de trezvie, credință, nădejde, smerenie, rugăciune, iubire și toate celelalte virtuți pe care suntem chemați să le permanentizăm nu doar în timpul pelerinajelor propriu-zise, cu ocazia diferitelor praznice de peste an ci, mai cu seamă, zi de zi, ceas de ceas, clipă de clipă. Practic, este nevoie de lupta permanentă cu patimile, pe moarte și pe Înviere! Este, oare greu acest tip de pelerinaj? Este imposibil, fără să cerem mila lui Hristos și ajutorul Măicuței Domnului, permanent. Dar, cât de frumos poate fi finalul fiecărei zile trăită într-o astfel de tensiune sfântă: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.” (Mt 5, 8).
Deodată, aflându-ne ca pelerini în propriile vieți, descoperim, fără putință de tăgadă, dragostea nemărginintă și permanent jertfelnică a lui Hristos, a Măicuței Domnului și a tuturor sfinților și puterilor cerești față de noi, această înțelegere făcându-se prilej de zidire și întărire a iubirii noastre față de Dumnezeu și de aproapele. Astfel, orice pelerinaj duhovnicesc și, mai cu seamă, acesta cotidian, devine o călătorie spre propriile inimi și spre descoperirea lui Hristos în interiorul inimilor noastre: „Și fiind întrebat de farisei: când va veni împărăția lui Dumnezeu?, El le-a răspuns: „Împărăția lui Dumnezeu nu vine în chip vazut. Și nici nu vor zice: Iat-o, e aici!, sau: Acolo! Că iată, împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru.” (Lc 17, 20 – 21).
La sfârșitul acestui pelerinaj, zi de zi, altfel sună în urechile sufletului nostru îndemnul liturgic: „Sus să avem inimile!”
19 septembrie 2024
NOTE
A urmat școala primară între anii 1922 și 1930, apoi cursurile Seminarului „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea. După absolvirea seminarului, între 1930 și 1934, devine studentul Facultății de Teologie din București. În luna martie a anului 1931 se căsătorește cu Ecaterina Popescu, de profesie învățătoare. Vor avea împreună cinci copii. În septembrie 1934 este hirotonit preot în Parohia Osica de Jos, din județul Olt. Ulterior, este chemat să slujească la Buicești, în Mehedinți. Se dedică cu râvnă slujirii pastorale, ajutându-i pe creștini în toate dificultățile existențiale, trupești și sufletești, cu care se confruntau. Între 1942 și 1943, Misiunea Ortodoxă Română îl trimite să facă misiune creștină la Odessa, apoi ca preot paroh la Biserica „Sf. Arhanghel Mihail” din Șerșenița, în Transnistria, într-o „parohie cu 974 de familii, respectiv 4.000 de suflete. În perioada bolșevică, biserica parohială fusese transformată în club politic, astfel încât la 3 noiembrie 1942 a resfințit-o. Ca slujitor, a împărțit obiecte religioase credincioșilor, a inițiat acțiuni de ajutorare cu lemne de foc pentru cei săraci, a înființat o cantină destinată școlarilor orfani, a predat religia în școli, totodată, de la 1 ianuarie 1943 suplinind Parohia Grabova din vecinătate.” (Adrian Nicolae Petcu, Părintele Ilie Lăcătușu sub persecuția comunistă, I, Ziarul Lumina, 29 aprilie 2014)
Încă din tinerețe, Părintele Ilie Lăcătușu și-a dedicat viața slujirii lui Dumnezeu și neamului românesc. Bolșevicii atei care, după 1945, aveau să cotropească România nu puteau vedea cu ochi buni acest țel. În 1952 aveau să fie arestați mulți preoți, printre ei, Părintele Ilie Lăcătușu. El va fi dus în colonia de muncă Galeșu, la Canal. Urmează alte puncte pe harta spațiului concentraționar, în care adevărații români și trăitorii creștini au pătimit, îndurând foamea, gerul, bătăile, torturile și munca forțată: Părintele Ilie este mutat, peste o vreme, la Colonia Peninsula, în Constanța, apoi la colonia de muncă 0680 din Onești. În 1954 este eliberat și rearestat în 1959, fiind condamnat la muncă silnică, în Deltă, la Periprava.
Arhimandritul Justin Pârvu rememorează o minune petrecută la Periprava, care îl are în centrul ei pe Părintele Ilie Lăcătușu: „Cu Părintele Ilie Lăcătușu am stat patru ani la Periprava, în Deltă. El s-a remarcat, în general, prin interiorizarea lui puternică și prin tăcere; rar îl auzeai vorbind ceva, și, atunci când o făcea, era foarte important ceea ce spunea; de cele mai multe ori ne îndemna să ne rugăm atunci când eram în vreo primejdie. Despre acest om pot să spun că avea cu adevărat darul smereniei. Căuta tot timpul să nu iasă în evidență cu ceva, făcea pe neînsemnatul. Îmi amintesc de o întâmplare minunată din Deltă, când Părintele Ilie a jucat un rol foarte important. În 30 ianuarie, ne-au trimis în colonie, la Canal, la tăiat de stuf. Vă dați seama ce însemna lucrul acesta pe un frig de iarnă? Moarte curată. Eram toți înspăimântați, mai ales că îi văzusem și pe caraliii noștri cu mitraliera, vreo patru mitraliere. Probabil așteptau să ne execute, crezând că vom refuza comanda. Era o deschidere acolo, de apă, de vreo 40 ha, și stuful era tocmai în adâncime. Toți am început să murmurăm și nu prea aveam de gând să intrăm în apă. Ne-au ordonat să intrăm și să scoatem câte doi snopi. Pentru cine făceam noi astea? Nu avea nici un sens. Măi, și cum să intri în apă? Calci, te duci într-o știoalnă, nu te mai scoate nimeni de acolo. Am ezitat la început.
Dar Părintele Ilie a avut un cuvânt foarte ferm și ne-a îmbărbătat pe toți: «Măi, intrăm, pentru că ăștia îs puși pe gând rău; ăștia trag în noi. Să intrăm în apă, că Maica Domnului și Sfinții Trei Ierarhi ne vor scoate nevătămați». Măi, și am intrat. Am ajuns acolo, până la bărbie am intrat în apă. Am tăiat frumos snopi. Și ne miram cu toții că lucram ca pe uscat. Unii până la piept, unii până la gât, unii până la jumătate, cum ne-a prins locul pe fiecare acolo. Și am scos. Am mers vreo trei ore în apă și am scos la mal cei doi snopi. Dar nu era numai așa, să-l tai cu frunze, trebuia frumos, curățat, măsurat, pus la dimensiune, și era un ger de -30 de grade afară, gheața groasă de 20-25 cm, încât vedeai nufărul galben înflorit sub gheață.
(...) Și așa Maica Domnului și Sfinții Trei Ierarhi au fost cu noi și ne-au ajutat, chiar în ziua de 30 ianuarie. Și vă spun că nu s-a întâmplat să fie nici un bolnav, nici un internat, n-a fost nimic. Și aceasta datorită rugăciunilor Părintelui Ilie, că altfel cred că eram cu toții morți...”
Dintr-o declarație din 1941, înțelegem angajamentul său politic, dar mai ales valorile centrale, care i-au definit Sfântului Ilie Lăcătușu întregul parcurs existențial - conștiința misiunii sale pastorale, credința în Dumnezeu, dragostea pentru neamul românesc: „Am lucrat cu înțelepciune și tact în rolul meu de educator în această latură de îndrumare civic-național-patriotică... Fiind preocupat și pătruns de conștiința misiunii hainei și prestigiului preoțesc, n-am făcut loc faptei de ocară și prilej de poticnire celor buni, deoarece eram înarmat nu cu munițiuni și arme ucigătoare pe care nu le-am avut niciodată, nici promise, nici în posesie, ci am avut, în ciuda tuturor vrăjmașilor, credință în Dumnezeu și respectul față de tot omul. Lucrând în dragoste evanghelică, am purces în prisosul de timp ce mi-l îngăduiau treburile bisericești la această muncă socială... Biserica a fost și este lăcașul unde inimile creștine și-au plecat simțămintele topite în calde rugăminți. Din fața Sfântului Altar am binevestit prin predici voia Domnului Hristos, nicidecum aluziuni și apologii politice... Purtarea în ținută și cuvânt mi-a fost cuviincioasă oricând și oriunde. La dragostea mea față de enoriași, pe care nu i-am amenințat niciodată prin vorbe necumpătate, mi s-a răspuns întotdeauna și mi se răspunde și azi cu cea mai însuflețită dragoste.” (Adrian Nicolae Petcu, Părintele Ilie Lăcătușu sub persecuția comunistă, II, Ziarul Lumina, 4 mai 2014)
Între 20 decembrie 1964 și 1 august 1970, Părintele Ilie Lăcătușu slujește în Parohia Gârdești. Peste un timp, este mutat la Parohia Cucuruzu, din comuna Răsuceni. La începutul anului 1978 se pensionează.
O întâmplare semnificativă se petrece în 1983 când, găsindu-se bolnav în spital, Părintele Ilie le mărturisește apropiaților că, dacă va trăi până după data de 22 iulie, Dumnezeu îi va mai dărui doi ani de viață. Tot atunci și-a manifestat dorința ca soția sa, când va sosi vremea, peste 15 ani, să fie înmormântată lângă el. Cuvintele părintelui se vor adeveri: se mută la cele veșnice la data de 22 iulie 1983, iar peste 15 ani, preoteasa Ecaterina este înmormântată lângă el. Cu prilejul acelei înmormântări, se va descoperi minunea: trupul Părintelui Ilie Lăcătușu - cel ce suferise în vremea comunismului ateu prigoană și temniță pentru credința sa fierbinte în Hristos - era întreg, neputrezit și răspândea bună mireasmă!
În 2010, cu binecuvântarea Părintelui Justin Pârvu, am strâns multe mărturii care atestau cât de mult mijlocește Părintele Ilie Lăcătușu la Bunul Dumnezeu pentru toate sufletele împovărate de boli, griji și necazuri. Mărturiile au apărut în volumul Viața, minunile și acatistul Părintelui Ilie Lăcătușu, la Editura Areopag, în 2011. Am întâlnit oameni care primiseră un diagnostic neîndurător (de cancer sau epilepsie, spre exemplu) care au fost vindecați prin mijlocirea minunatului părinte. Sfântul îi vorbea fiecăruia „pe limba lui”: unuia i se arăta cu ochii larg deschiși (poate pentru a-i întări credința că sfinții, prin Duhul Sfânt, sunt vii, ne aud, ne văd, participă la suferințele și luptele noastre), altuia i se înfățișa în vis și îl chema la el, la cripta din Cimitirul „Adormirea Maicii Domnului”, de la capătul Căii Giulești, unde atâtea suflete și-au găsit alinarea.
Cineva mi-a trimis e-mailul următor: „Numele meu este G.F., am douăzeci şi nouă de ani şi am avut ocazia, prin mila lui Dumnezeu, să-l «cunosc» pe Părintele Ilie Lăcătuşu în urmă cu trei ani. Eram foarte supărat din cauza problemelor de sănătate cu care s-a născut primul meu copil, care în acea perioadă avea aproximativ şase luni. Am aflat despre moaştele Părintelui Ilie Lăcătuşu de la părintele meu duhovnic şi am zis că nu ar strica deloc să ajung şi eu la moaştele sfântului. După o primă încercare în care nu a venit nimeni să deschidă uşa cămăruţei din cimitirul Giuleşti în care se afla sfântul, am mai încercat. Şi m-a binecuvântat Dumnezeu cu trei «întâlniri» cu Părintele Lăcătuşu. Dar faptul cel mai important, din vizitele pe care le-am făcut la mormântul Părintelui Lăcătuşu, a fost că în timpul acelor vizite la mormântul din cimitirul Giuleşti ni s-a întâmplat o minune. Băiatul meu, pe care l-am şi luat o dată la moaştele sfântului, s-a vindecat de sindromul Duane. Acest sindrom, care nu se poate vindeca medical (e vorba de lipsa nervului care face legătura de la ochi la creier), A DISPĂRUT TOTAL!!! O fi întâmplare? Eu zic că nu şi că pe mulţi o să-i mai ajute sfântul. Doar să i se ceară. Doamne ajută!”.
Condacul 1
Veniți cei credincioși din toate părțile lumii să o slăvim pe Maica Domnului, Fecioara ce a unit Cerul cu pământul Născându-L pe Hristos, Curcubeul păcii și al binecuvântării, căci ea ne umbrește și ne ocrotește cu prea cinstita ei Icoană din Sfânta Mănăstire cea numită ”Athosul Nordului”, și chemând-o în rugăciune o strigăm cu dragoste de fii: Bucură-te, Preacurată Maică, nădejdea creștinilor, apără-ne de ispitele vremurilor noastre!
Icosul 1
Îngerii din cer cântă în tăcere taina iubiri tale, Doamnă, și noi cei cu glasuri omenești te rugăm să ne dai a vedea prin ochii inimii Lumina îndurării tale, căci tu ești veșnic îndrumătoare pentru sufletele care te cheamă:
Bucură-te, izvor ce adapi lacrimile bucuriei;
Bucură-te, că la picioarele Crucii ne-ai primit pe toți ca mamă;
Bucură-te, că ești raza ce ai scăldat Golgota în speranță;
Bucură-te, că ești biserică a Duhului Sfânt;
Bucură-te, dăruindu-ne dulceața vieții întru Domnul;
Bucură-te, Preacurată Maică, nădejdea creștinilor, apără-ne de ispitele vremurilor noastre!
Condacul 2
Privind din Înaltul Cerului către durerea noastră, te-ai milostivit spre noi și ne-ai dat a fi pictat prea curat chipul tău dimpreună cu Pruncul Iisus spre mângâierea poporului întristat și spre încălzirea inimilor reci, iar noi, privindu-te îndeaproape în Icoană simțim inima cum înflorește și Îi strigăm Domnului cu mulțumire: Aliluia!
Icosul 2
Pictată pe lemn de tei, Icoana te arată în mărime naturală, Împărăteasă, stând pe un nor în picioare, cu privirea smerită și ținându-L în brațe pe Domnul Cerului care cu mâna dreaptă binecuvântează precum un Arhiereu iar în cea stângă ține un glob cu o cruce, mărturie că El este Ziditorul lumii și Stăpânul tuturor:
Bucură-te, nemărginită dragoste;
Bucură-te, vas cuprinzător al tuturor suferințelor omenești;
Bucură-te, cea ce torni har vindecător peste rănile noastre;
Bucură-te, dezlegând jurăminte și legăminte;
Bucură-te, revărsarea fericirii cerești;
Bucură-te, pogorând liniște blândă în vâltoarea inimii;
Bucură-te, Preacurată Maică, nădejdea creștinilor, apără-ne de ispitele vremurilor noastre!
Condacul 3
Chipul tău cel milostiv ne dă putere și tămăduire de toată stricăciune trupească, Maica Domnului, revărsând untdelemnul binefacerilor și hrănindu-ne cu apa vie a harului Tău, iar noi pentru acestea toate te lăudăm: Aliluia!
Icosul 3
Cum să nu ne mirăm de dragostea ta, Stăpână, căci tu ești Împărăteasa Cerului ce stai înaintea lui Dumnezeu plângând pentru cei rătăciți și bolnavi, cerând iertarea păcatelor și întărirea în Duh Sfânt a celor ce îți cântă:
Bucură-te, casă strălucitoare a bunătăților sfinte;
Bucură-te, dar al lacrimilor ce curg din milă;
Bucură-te, reînnoirea firii noastre stricată de păcate;
Bucură-te, cântec tăcut al mântuirii;
Bucură-te, oferindu-ne balsamul iertării;
Bucură-te, întorcând oștirile vrăjmașilor;
Bucură-te, Preacurată Maică, nădejdea creștinilor, apără-ne de ispitele vremurilor noastre!
Condacul 4
Arzând de dragoste pentru tine, monahii din Mănăstirea Noul Valaam te laudă cu cântări zi și noapte, căci toți cei ce se odihnesc sub acoperământul aripilor tale primesc ocrotirea ta cea nemijlocită: Aliluia!
Icosul 4
Mult iubita ta Icoană a fost pierdută mulți ani, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, dar prin Pronia dumnezeiască a fost găsită la vremea rânduită printr-o femeie credincioasă care, bolnavă fiind de artrită reumatoidă, a avut cinstea de a te vedea în vis de mai multe ori, spre bucuria celor ce te cheamă:
Bucură-te, că acea femeie era grav bolnavă și boala îi distrusese trupul;
Bucură-te, că trăia în durere aprigă de foarte mulți ani;
Bucură-te, că i-ai apărut în vedenie, spunându-i unde este Icoana;
Bucură-te, că părinții din mănăstire au uitat-o într-un pod;
Bucură-te, că femeia le-a spus exact locul, după cum i-ai arătat în vis;
Bucură-te, că mai apoi ai tămăduit-o desăvârșit;
Bucură-te, Preacurată Maică, nădejdea creștinilor, apără-ne de ispitele vremurilor noastre!
Condacul 5
De neînțeles sunt pentru noi tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar tu, Împărăteasă, trăiești nu doar în Cer ci și pe pământ, îmbrățișând cu blândețe credincioșii care plâng nemângâiați în boala lor, dăruindu-le vindecarea dar și fericirea cunoașterii Domnului Hristos, apărându-i de ispitele necazurilor și ale morții: Aliluia!
Primește-ne și pe noi sub mantia ta, să ne odihnim la umbra falnică a bunătății tale și să primim izbăvirea de stricăciunea cărnii ce ne muncește în durere de multă vreme, și acceptă de la noi cântările acestea:
Bucură-te, vindecătoarea bolilor autoimune;
Bucură-te, cea ce cureți sângele de tot ce e potrivnic vieții;
Bucură-te, că oprești războiul trupului cu el însuși;
Bucură-te, că liniștești mintea;
Bucură-te, că pui rațiunea pe făgașul bun;
Bucură-te, că oblojești traumele și aduci uitarea lor;
Bucură-te, Preacurată Maică, nădejdea creștinilor, apără-ne de ispitele vremurilor noastre!
Condacul 6
Minunata ta față ne limpezește gândirea, căci privind la chipul tău din Icoană ne smerim inimile cu sfințenia ta, mult iubită Maica Domnului. Cât de dulce este să cântăm numele tău binecuvântat și noapte de noapte să ridicăm mâinile la rugăciune mulțumind Domnului pentru tine: Aliluia!
Icosul 6
Strălucești ca o lumină de veghe în întunericul necunoștinței noastre, ne luminezi viața și ne arăți calea, vorbindu-ne în taina inimii și deschizând mintea spre a vedea adevărul ca să-ți strigăm cu lacrimi:
Bucură-te, cea ce descoperi în vise lucrurile ascunse;
Bucură-te, claritatea zorilor;
Bucură-te, amintirea celor prielnice mântuirii;
Bucură-te, înțelegerea celor de nepătruns;
Bucură-te, cucerind mintea noastră cu har;
Bucură-te, Preacurată Maică, nădejdea creștinilor, apără-ne de ispitele vremurilor noastre!
Condacul 7
Ne eliberezi sufletele din întristarea păcatului și ne arăți bucuria desăvârșită în Duhul Sfânt prin Icoana ta cea minunată, căci ne dai cele îndestulătoare a vieții duhovnicești ca să ajungem a-I cânta lui Dumnezeu într-un glas: Aliluia!
Icosul 7
Slăvim frumusețea și curăția ta, Maica Domnului, căci stând pe un nor în Icoană ne faci să înțelegem că tu niciodată nu ai fost despărțită de Cer, nici măcar atunci când viețuiai pe pământ, și dorindu-ne și noi bogăția celor înțelepți și fecioria trupului și a duhului, alergăm la tine cu rugăciuni:
Bucură-te, teologia cea profundă a Bisericii;
Bucură-te, abis nesfârșit al minunilor;
Bucură-te, râu al paradisului curgând pentru cei însetați de har;
Bucură-te, marea nemărginită a lacrimilor milostive;
Bucură-te, piatră ce zdrobești gândurile diavolești;
Bucură-te, înălțimea necontenită a dorului de Dumnezeu;
Bucură-te, Preacurată Maică, nădejdea creștinilor, apără-ne de ispitele vremurilor noastre!
Condacul 8
Ești lauda zidirii Tatălui, Fecioară, căci ești slăvită de apele liniștite, ești cinstită de pădurile ce îți cântă slava, ești bucuria lanurilor de grâu ce vara își pleacă bobul spre pământ în plecăciune, ești harfa pe care toamna își lasă cântarea cea din urmă a frunzelor arămii, ești oda câmpurilor ce-și lucesc fulgii de zăpadă în amiaza iernilor însorite și ești începutul vieții în primăvara ce se apleacă să culeagă în rugăciune bucuria Învierii Domnului: Aliluia!
Icosul 8
Precum odinioară ai adus milă din Cer celor bolnavi și chinuiți, Doamnă, fii milostivă acum și nouă, celor ce îți cerem să pogori peste noi razele tale de lumină dumnezeiască, să ne mângâi rănile adânci ale trăirilor omenești, și cu genunchii inimii plecați te chemăm cu dragoste:
Bucură-te, biruitoarea forțelor nevăzute;
Bucură-te, bucuria tainică a victoriei duhovnicești;
Bucură-te, bunătate și noblețe a iubirii curate;
Bucură-te, conducătoarea Oștirilor Cerești;
Bucură-te, cea ce mânui sabia dreptății;
Bucură-te, Preacurată Maică, nădejdea creștinilor, apără-ne de ispitele vremurilor noastre!
Condacul 9
Icoana ta izvorăște lacrimi înmiresmate, Născătoare de Dumnezeu, căci inima ta de mamă, străpunsă fiind de sabia dragostei de cruce, strigă după noi să venim la pocăință și la dreapta credință! Spală-ne cu aceste lacrimi de toată necurăția și unge sufletele și trupurile noastre cu ele, ca să ne tămăduim de bolile grele ale minții ce lovesc în trup pe nedrept și să ne desfătăm de sănătatea cea binecuvântată din Cer: Aliluia!
Icosul 9
Du-ne pe Muntele Taborului, Maică, și schimbă-ne din trup în har, să ne unim cu Domnul cel blând și smerit cu inima și să dobândim mintea cea dumnezeiască ca celor ce cu smerenie te cinstesc:
Bucură-te, mireasă nenuntită, Mamă de Dumnezeu;
Bucură-te, mireasmă dătătoare de viață;
Bucură-te, călăuzitoare spre înțelepciune sfântă;
Bucură-te, putere de neînvins;
Bucură-te, potolind durerile păcatului;
Bucură-te, îmblânzind mânia Stăpânului;
Bucură-te, Preacurată Maică, nădejdea creștinilor, apără-ne de ispitele vremurilor noastre!
Condacul 10
Umple mintea noastră cu Dumnezeu, să nu mai aibă loc să se strecoare în gânduri nimic necurat și acoperă cu Sfânt Acoperământul tău pe cei ce strigă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 10
Ai ales locuință Mănăstirea Noul Valaam, Împărăteasă, și ai făcut un palat strălucitor din Biserica unde Sfânta ta Icoană este așezată spre cinstire, iar noi, deși nu putem să ne închinăm decât în duh acestui chip prea luminos al tău, te chemăm în fiecare zi așa:
Bucură-te, vestind clipa împlinirii;
Bucură-te, aducând Cuvântul izbăvirii;
Bucură-te, încununarea trudei duhovnicești;
Bucură-te, pântece luminat cu Pâinea Vieții;
Bucură-te, descoperirea tainelor cerești;
Bucură-te, dându-ne să gustăm din izvorul veșniciei;
Bucură-te, Preacurată Maică, nădejdea creștinilor, apără-ne de ispitele vremurilor noastre!
Condacul 11
Întinde acum, Preasfântă Fecioară, vălul tău peste noi, și fii mereu ocrotitoare celor ce cu adevărat strigă Fiului tău: Aliluia!
Icosul 11
Acoperă-ne ca un nor strălucitor căci avem lacrimi de mucenici, Născătoare de Dumnezeu, și nimicește toată lucrarea diavolească ce se întinde peste noi, să fim apărați de tine, Mama noastră cea milostivă:
Bucură-te, rază de nădejde în patul întristării;
Bucură-te, îmbrățișarea celor țintuiți în așternut de boală;
Bucură-te, ridicarea celor neputincioși;
Bucură-te, Pântece binecuvântat al rodului sfințit;
Bucură-te, blândețea milostivirii lui Dumnezeu;
Bucură-te, luptătoare, ce birui diavolul mental;
Bucură-te, Preacurată Maică, nădejdea creștinilor, apără-ne de ispitele vremurilor noastre!
Condacul 12
Tu ești Chivotul tainic, aurită de Duhul Sfânt și umbrită de Heruvimi, Stăpână Doamnă, și ne hrănești cu Cuvântul Evangheliei și cu Trupul și Sângele Mântuitorului, căci ne dai să ne îndestulăm din Paharul mântuirii iar noi ne închinăm lui Dumnezeu cu pocăință: Aliluia!
Icosul 12
Cântăm slava chipului tău și ne rugăm ție prin Icoană, Maica Domnului! Fie ca lumina iubirii noastre de Dumnezeu să nu se stingă din pricina vântului necredinței și al fărădelegii, să rămânem neatinși de dezordinea și necurăția timpului în care trăim și să îți aducem veșnic rugăciuni:
Bucură-te, Mamă îndelung răbdătoare;
Bucură-te, zori de zi arătând Învierea și ordinea dumnezeiască;
Bucură-te, veghetoarea somnului nostru;
Bucură-te, dulceața sfântă a celor tămăduiți deplin;
Bucură-te, țesând veșmântul fericirii veșnice;
Bucură-te, păzitoarea celor ce cu smerenie te cheamă în rugăciune;
Bucură-te, Preacurată Maică, nădejdea creștinilor, apără-ne de ispitele vremurilor noastre!
Condacul 13
O Preasfântă Maică și Fecioară, cea care acoperi credincioșii cu milă alinând toată întristarea și durerea, mântuiește și sufletele noastre și dăruiește sănătate trupului, vindecând mai ales bolile autoimune, tămăduiește mintea să se împace cu Dumnezeu, dezvăluie adevărul și izbăvește-ne de moarte ca să cântăm Sfintei Treimi cântarea biruinței: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).
Icosul 1
Îngerii din cer cântă în tăcere taina iubiri tale, Doamnă, și noi cei cu glasuri omenești te rugăm să ne dai a vedea prin ochii inimii Lumina îndurării tale, căci tu ești veșnic îndrumătoare pentru sufletele care te cheamă:
Bucură-te, izvor ce adapi lacrimile bucuriei;
Bucură-te, că prin tine Dumnezeu S-a făcut Om;
Bucură-te, că la picioarele Crucii ne-ai primit pe toți ca mamă;
Bucură-te, că ești raza ce ai scăldat Golgota în speranță;
Bucură-te, că ești biserică a Duhului Sfânt;
Bucură-te, dăruindu-ne dulceața vieții întru Domnul;
Bucură-te, Preacurată Maică, nădejdea creștinilor, apără-ne de ispitele vremurilor noastre!
Condacul 1
Veniți cei credincioși din toate părțile lumii să o slăvim pe Maica Domnului, Fecioara ce a unit Cerul cu pământul Născându-L pe Hristos, Curcubeul păcii și al binecuvântării, căci ea ne umbrește și ne ocrotește cu prea cinstita ei Icoană din Sfânta Mănăstire cea numită ”Athosul Nordului”, și chemând-o în rugăciune o strigăm cu dragoste de fii: Bucură-te, Preacurată Maică, nădejdea creștinilor, apără-ne de ispitele vremurilor noastre!
Rugăciune:
Minunată Maică și Împărăteasă, ascultă-ne pe noi robii tăi cei păcătoși și nevrednici care cădem la tine și cu suspine ne rugăm: izbăvește-ne din adâncul patimilor, de toată întristarea și deznădejdea, ferește-ne de defăimare, de umilințe și de mărturii mincinoase, dă-ne înțelepciune duhovnicească și adu pacea inimii pentru noi.
Pe tine te avem mijlocitoare la Tronul lui Dumnezeu, nu îți întoarce fața de la noi și primește lacrimile acestea ce pornesc din durere! Vindecă boala, potolește fierbințeala, adu bucuria tămăduirii, învață-ne smerenia să nu ne mai luptăm cu ceea ce Dumnezeu a rânduit pentru noi, dă-ne înțelepciune să ne rugăm să se facă Voia Lui și încălzește inima noastră cu suflarea iubirii tale, ca să nu pierim în necazuri și să ținem calea cea dreaptă, slăvindu-L pe Fiul tău și pe Dumnezeu nostru dimpreună cu Tatăl Său fără de început și cu Duhul Său cel Preasfânt, acum și în vecii vecilor. Amin.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!
Acatistul Fecioriei Maicii Domnului (“Cea mai Minunată Fecioară din toată lumea”)(8 Septembrie)
Acatistul Icoanei Maicii Domnului făcătoare de minuni „Rugul Aprins” (4 septembrie)
Acatistul Maicii Domnului la icoana „Plângătoare” de la Boian (25 Septembrie)
Acatistul Pâinea Vieții la Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Solovetsky (8 septembrie)
Al doilea Acatist al Nasterii Maicii Domnului (8 septembrie)
Sursa: https://acoperamantulmaiciidomnului.wordpress.com
Acatistul Fecioriei Maicii Domnului (“Cea mai Minunată Fecioară din toată lumea”)(8 Septembrie)
Condacul 1
Preasfântă Fecioară Maria, la rugăciunea Părinţilor tăi, Drepţii Ioachim şi Ana, ai fost zămislită din porunca Bunului Dumnezeu, Care Te-a binecuvântat să fii, Cea Mai Minunată Fecioară din toată lumea, iar Numele tău să fie proslăvit în toate veacurile de toţi creştinii iubitori de cele sfinte, pentru care noi cu dragoste Îţi cântăm: Bucură-te, Preaminunată Fecioară Maria!
Icosul 1
Sfinţii Părinţi ai Preasfintei Fecioare Maria, au primit vestea cerească de la un Sfânt Înger al Domnului, că vor avea un copil minunat şi binecuvântat şi nespus s-au bucurat; iar noi smerindu-ne, cu dragoste să spunem aşa:
Bucură-te, Preaminunată Fecioară şi Maică a Dumnezeului nostru!
Bucură-te, Preabinecuvântată a Cerului Sfânt!
Bucură-te, Speranţa Sfinţilor tăi Părinţi!
Bucură-te, Preasfântă şi Prealuminată Fecioară!
Bucură-te, că din poruncă cerească ai fost zămislită!
Bucură-te, că de creştini eşti Preacinstită!
Bucură-te, Preaminunată Fecioară Maria!
Condacul al 2-lea
Sfintele Puteri Cereşti Protectoare au fost în jurul Drepţilor Părinţi, pe care i-au apărat din sfânta poruncă a Bunului Dumnezeu, Căruia cu iubire Îi înălţăm acum cântarea: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 2-lea
Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana s-au bucurat că le-ai fost dăruită lor de către Bunul Dumnezeu şi în casa lor ai fost crescută mai bine de trei ani; pentru aceasta cu evlavie să spunem aşa:
Bucură-te, Protejata Cerului Sfânt!
Bucură-te, Aleasa Atotfăcătorului Dumnezeu!
Bucură-te, de grija pe care au avut-o Sfinţii tăi Părinţi!
Bucură-te, că Părinţii tăi te-au iubit aşa de mult!
Bucură-te, că şi creştinii te iubesc duhovniceşte!
Bucură-te, pentru toţi cei care te laudă şi te preacinstesc!
Bucură-te, Preaminunată Fecioară Maria!
Condacul al 3-lea
Fiind afierosită Bunului Dumnezeu Savaot, după împlinirea vârstei de trei ani Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana te-au dus la templu, unde slujea Sfântul Prooroc Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Auzind toate acestea, să ne smerim şi să-I cântăm Domnului: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 3-lea
Sfinţii Îngeri protectori, ocrotitori şi aducători de daruri sfinte, au avut grijă de tine, Fecioară Preaminunată, să fii în siguranţă deplină şi nimic rău să nu ţi se întâmple; dar cei care au trăit în acele vremuri nu au priceput nimic din toate acestea, care ne-au fost comunicate nouă creştinilor:
Bucură-te, Preacurată şi Pururea Fecioară!
Bucură-te, de viaţa sfântă pe care ai avut-o pe Pământ!
Bucură-te, de primirea care ţi s-a făcut la templu, când erai micuţă!
Bucură-te, că Sfinţii tăi Părinţi s-au rugat şi I-au mulţumit Domnului!
Bucură-te, că Sfinţii Îngeri te-au ajutat şi te-au protejat!
Bucură-te, că nimic rău nu ţi s-a întâmplat!
Bucură-te, Preaminunată Fecioară Maria!
Condacul al 4-lea
Vreme de 12 ani ai fost hrănită cu mană cerească, de către Sfinţii Îngeri trimişi de Dumnezeu spre a avea grijă de tine; cu glas de bucurie să Îi cântăm Domnului: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 4-lea
O dată pe an te vedea doar Arhiereul, iar mulţi nici nu ştiau că exişti, Preasfântă Fecioară Maria, însă cele tainice s-au spus acum în poporul român, iar noi cu bucurie în suflete, spunem aşa:
Bucură-te, Fecioară Smerită!
Bucură-te, Bucuria Îngerilor!
Bucură-te, Frumuseţe Sfântă!
Bucură-te, Aleasa Lui Dumnezeu!
Bucură-te, Lauda Sfintelor Puteri Cereşti!
Bucură-te, Preasfântă Fecioară şi Maică a Lui Dumnezeu!
Bucură-te, Preaminunată Fecioară Maria!
Condacul al 5-lea
Bunul Dumnezeu a vegheat să fii sănătoasă şi bine apărată de orice vrăjmaş fizic sau spiritual şi de aceea nimic rău nu te-a atins; acum cu cinstire să-I cântăm Lui Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 5-lea
Din Iubire pentru Dumnezeu, Sfinţii Îngeri şi Sfintele Puteri Cereşti împlineau poruncile Dumnezeieşti care te priveau pe tine, iar noi, sperând în ajutorul Sfinţilor noştri Îngeri Păzitori, spunem aşa:
Bucură-te, Preacurată Fecioară, de sfânta apărare cerească!
Bucură-te, că nimeni nu ţi-a făcut vreun rău!
Bucură-te, că Bunul Dumnezeu a vegheat asupra ta!
Bucură-te, că nu ai fost deranjată de duşmanii văzuţi sau nevăzuţi!
Bucură-te, că Sfinţii Îngeri şi Sfintele Puteri Cereşti au fost lângă tine!
Bucură-te, că şi noi creştinii suntem apăraţi cereşte!
Bucură-te, Preaminunată Fecioară Maria!
Condacul al 6-lea
Frumuseţea fizică şi spirituală se îmbinau armonios în cazul sfintei tale personalităţi, iar noi ştiind că ai fost minunat alcătuită şi bine înstruită întru cele sfinte, Îţi cântăm cu bucurie: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 6-lea
Ales şi binecuvântat cereşte a fost sufletul tău, Preasfântă Fecioară Maria, iar creştinii care au multă evlavie la tine şi la Sfintele Personalităţi Cereşti, creştineşte spun aşa:
Bucură-te, Preafrumoasă Fecioară Maria!
Bucură-te, că ai fost minunat alcătuită!
Bucură-te, că ai fost instruită întru cele sfinte!
Bucură-te, că ai cunoscut multe din cele cereşti!
Bucură-te, că sufletul tău are mari calităţi sfinte!
Bucură-te, de virtuţile cereşti pe care le ai!
Bucură-te, Preaminunată Fecioară Maria!
Condacul al 7-lea
Iubitorii de Dumnezeu creştini fiind, au multă evlavie, respect sfânt şi iubire duhovnicească pentru tine şi pentru Sfintele Personalităţi Cereşti şi din toată inima cântă: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 7-lea
Oamenii cu gânduri curate, aduc cinstirea cuvenită Celor din Sfânta Împărăţie Cerească şi cer ajutor spre a înţelege toate cele sfinte şi cereşti şi cu aplecare sfântă spun aşa:
Bucură-te, Preaminunată şi Pururea Fecioară Maria! Bucură-te, de cinstirea celor cu respect sfânt!
Bucură-te, de lauda drept-măritorilor creştini! Bucură-te, Preamilostivă Fecioară!
Bucură-te, că poţi ajuta poporul nostru!
Bucură-te, că îi poţi ajuta pe cei care cu respect ţi se roagă!
Bucură-te, Preaminunată Fecioară Maria!
Condacul al 8-lea
Cu smerenia, ascultarea de Dumnezeu, împlinirea celor sfinte şi cu neprihănirea vieţii tale, ţi-ai câştigat cinstirea şi respectul tuturor celor care Îi cântă Lui Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 8-lea
Domnul şi Dumnezeul nostru ştie cu ce calităţi şi virtuţi sfinte te-a înzestrat la venirea în trup pe acest Pământ, în vederea împlinirii misiunii tale, iar noi Îţi aducem laudă, cinstire şi mulţumire şi din toată inima spunem acestea:
Bucură-te, Smerită şi Binecuvântată Fecioară Maria!
Bucură-te, Ascultătoarea înaintea Lui Dumnezeu!
Bucură-te, Împlinitoarea Sfintelor Porunci Dumnezeieşti!
Bucură-te, pentru viaţa minunată şi curată pe care ai dus-o pe Pământ!
Bucură-te, că ai fost înzestrată de Bunul Dumnezeu cu virtuţi şi cu calităţi sfinte!
Bucură-te, pentru toate darurile pe care Dumnezeu ţi le-a dat!
Bucură-te, Preaminunată Fecioară Maria!
Condacul al 9-lea
Timp de mai bine de 12 ani ai fost văzută de Sfinţii Îngeri ai Domnului, iar Arhiereul te vedea odată pe an. Oamenii de atunci neştiind toate acestea nu au cântat: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 9-lea
Viaţa ta de Fecioară Curată ai petrecut-o în post şi rugăciune, smerenie şi ascultare desăvârşită şi nu poate fi descrisă în cuvinte pământeşti, iar noi dorindu-le pe cele cereşti spunem din inimă aşa:
Bucură-te, Preaevlavioasă şi Smerită Fecioară Maria!
Bucură-te, Preafericită Fecioară şi Maică a Lui Dumnezeu!
Bucură-te, Prealuminată şi Îndumnezeită Fecioară!
Bucură-te, Preacurată şi Ascultătoare Fecioară!
Bucură-te, pentru viaţa desăvârşită pe care ai dus-o!
Bucură-te, pentru exemplul cel sfânt lăsat urmaşilor!
Bucură-te, Preaminunată Fecioară Maria!
Condacul al 10-lea
Pregătită ai fost pentru misiunea sfântă, pe către o aveai de îndeplinit, că de nimic nu te-ai temut, cât ai trăit pe Pământ, respectându-L şi iubindu-L pe Dumnezeu mai presus de orice şi cinstindu-i pe toţi cei din Ceruri care cântă: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 10-lea
O dată cu tine au mai fost pe Pământ şi multe alte persoane care aveau misiune sfântă de îndeplinit, dar fiecare persoană a fost chemată la timpul ei, iar noi, slăvindu-te Preacurată Fecioară, Îţi spunem aşa:
Bucură-te, Fecioară afierosită Domnului!
Bucură-te, că ai fost chemată din pruncie la o viaţă sfântă, demnă şi curată!
Bucură-te, pentru cei care te-au născut şi te-au crescut până la trei ani!
Bucură-te, că alta ca tine nu a fost şi nu mai este!
Bucură-te, Fecioară demnă de laudă şi de preacinstire creştină!
Bucură-te, că ai avut o viaţă tainică şi minunată!
Bucură-te, Preaminunată Fecioară Maria!
Condacul al 11-lea
Nu toţi cei care sunt acum pe Pământ ştiu să aducă laudă sfântă Celor din Sfânta Împărăţie Cerească, dar toţi cei care Îl iubesc pe Dumnezeu, Îi cântă cu dragoste: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 11-lea
Numai credincioşii cei smeriţi şi milostivi, care împlinesc Voia Lui Dumnezeu şi Îl iubesc mai presus de orice, se vor mântui, iar noi rugându-ne ţie şi primind ajutorul tău, Preasfântă Fecioară, Îţi spunem aşa:
Bucură-te, Fecioară, mai Fericită decât fericiţii!
Bucură-te, Fecioară, mai Evlavioasă decât evlavioşii! Bucură-te, Fecioară, mai Smerită decât smeriţii!
Bucură-te, Fecioară, mai Luminată decât luminaţii!
Bucură-te, Fecioară, mai Sfântă decât Sfinţii!
Bucură-te, Fecioară, mai Binecuvântată decât binecuvântaţii!
Bucură-te, Preaminunată Fecioară Maria!
Condacul al 12-lea
Prima parte a vieţii tale s-a împlinit în mod minunat atunci când Preaminunatul Arhanghel Gavriil a adus vestea întrupării Fiului Lui Dumnezeu în pântecele tău cel preacurat şi fecioresc, iar noi aplecându-ne în faţa acestei minuni, Îi cântăm Celui Veşnic: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 12-lea
Acceptând întruparea Fiului Lui Dumnezeu în pântecele tău cel preacurat, ai început lucrarea de împlinire a sfintei tale misiuni pământeşti, pentru care cu credinţă şi cu cinstire Îţi spunem aşa:
Bucură-te, de Misiunea Sfântă, dată de Domnul Dumnezeu!
Bucură-te, că ai primit cele sfinte, cu multă iubire pentru Dumnezeu!
Bucură-te, că ai rămas Fecioară Preacurată!
Bucură-te, că toate acestea s-au spus în toate veacurile!
Bucură-te, că toate acestea se vor spune şi se vor cinsti şi în viitor!
Bucură-te, de toţi cei care te vor preacinsti creştineşte!
Bucură-te, Preaminunată Fecioară Maria!
Condacul al 13-lea
Cu multă iubire sfântă, smerenie, cinstire şi evlavie, noi creştinii vom aduce în veci preamărire, laudă şi mulţumire Preaminunatei şi Preasfintei Fecioare Maria, cântându-I cu toţii: Aliluia! Aliluia! Aliluia! (Acest Condac se spune de trei ori).
Icosul 1
Sfinţii Părinţi ai Preasfintei Fecioare Maria, au primit vestea cerească de la un Sfânt Înger al Domnului, că vor avea un copil minunat şi binecuvântat şi nespus s-au bucurat; iar noi smerindu-ne, cu dragoste să spunem aşa:
Bucură-te, Preaminunată Fecioară şi Maică a Dumnezeului nostru!
Bucură-te, Preabinecuvântată a Cerului Sfânt!
Bucură-te, Speranţa Sfinţilor tăi Părinţi!
Bucură-te, Preasfântă şi Prealuminată Fecioară!
Bucură-te, că din poruncă cerească ai fost zămislită!
Bucură-te, că de creştini eşti Preacinstită!
Bucură-te, Preaminunată Fecioară Maria!
Condacul 1
Preasfântă Fecioară Maria, la rugăciunea Părinţilor tăi, Drepţii Ioachim şi Ana, ai fost zămislită din porunca Bunului Dumnezeu, Care te-a binecuvântat să fii, Cea Mai Minunată Fecioară din toată lumea, iar Numele tău să fie proslăvit în toate veacurile de toţi creştinii iubitori de cele sfinte, pentru care noi cu dragoste îţi cântăm: Bucură-te, Preaminunată Fecioară Maria!
Rugăciune către Maica Domnului pentru înmulţirea iubirii sfinte:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Care ne-ai fost dată şi nouă ca Maică Sfântă, te rugăm ajută poporul nostru şi pe toţi cei care te laudă şi te preacinstesc. Deschide-ne inimile şi pune în ele iubirea sfântă pentru Dumnezeu, pentru cei din Sfânta Împărăţie Cerească şi pentru aproapele nostru şi înmulţeşte această iubire! Dăruieşte-le celor dragi nouă şi celor care au mai multă nevoie, toată iubirea sfântă după care tânjeşte sufletul dornic de Dumnezeu. Luminează-ne, smereşte-ne, binecuvintează-ne şi ajută-ne ca tot ce facem să fie din dragoste pentru Dumnezeu şi pentru semenii noştri. Te rugăm, ajută-ne să ne mântuim sufletele! Vino Măicuţă Multiubitoare în inimile noastre, să se înmulţească acolo iubirea sfântă! Vino Măicuţă Sfântă în inimile noastre pline de iubire, că aici este în veci locul tău! Îţi mulţumim Preasfântă Fecioară Maria pentru mijlocirea ta pentru noi la Bunul Dumnezeu, pentru tot ajutorul tău sfânt, că eşti Grabnic Ajutătoare şi că fiind Maica Lui Dumnezeu ne eşti şi nouă Mamă iubitoare! Amin!
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Traducere din limba rusă
Tropar, glas 3
Mijlocirea și mila Ta ne-a dat icoana „Ascultătoarea”, Maica Domnului, care apără sufletele noastre în rugăciune, iar noi strigăm la Tine cu credință: fii Milostivă cu poporul Tău, vindecă-ne toate durerile, fii mângâiere inimilor noastre, auzi rugăciunile noastre și dă-ne mântuirea veșnică, Preacurată!
Condac, glas 3
Călugărul Cosma a căzut în fața icoanei Tale cu o rugăciune, iar Tu i-ai auzit grabnic cererea, iar noi Te laudăm neîncetat pe Tine, Maică Născătoare de Dumnezeu. Iar nouă care venim alergând sub acoperirea Ta sfântă, roagă-te ca Domnul să ne dea iertarea păcatelor și mare milă.
Condacul 1
Celei alease dintre toate neamurile, Maicii Domnului și Împărătesei Cerurilor care se roagă necontenit pentru noi la Tronul Fiului Său, îi înălțăm cu dragoste cântare de mulțumire. Iar tu, ca Mijlocitoarea plină de milă a tuturor celor care vin la Tine cu credință, scapă-ne de toate necazurile noastre, și noi te strigăm: Bucură-te, Maica Doamnului Atot-Milostivă, ducând rugăciunile noastre la Fiul tău!
Icos 1
Corul îngerilor din Rai îți cântă neîncetat Ție, Doamnă Născătoare de Dumnezeu, iar noi care suntem legați de cele pământești alergăm la icoana Ta, numită „Ascultătoarea” și din adâncul inimii noastre strigăm către Tine:
Bucură-te, că cinul îngeresc și neamul omenesc se bucură de Tine;
Bucură-te, că slava ta întrece laudele cerului și ale pământului;
Bucură-te, trimițându-ne mila Ta prin icoanele făcătoare de minuni;
Bucură-te, atot-milostiva noastră Învățătoare care ne atragi cu dragostea Ta;
Bucură-te, dând mare milă și daruri celor care te iubesc;
Bucură-te, Ajutor grabnic tuturor celor ce Te cheamă;
Bucură-te, Maica Doamnului Atot-Milostivă, ducând rugăciunile noastre la Fiul tău!
Condacul 2
Călugărul Cosma se ruga către Tine, Maica Domnului: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu! Roagă-te Fiului Tău și lui Dumnezeu să mă călăuzească pe calea mântuirii!”, plângând râuri de lacrimi și strigând spre Hristos: Aliluia!
Icos 2
Dumnezeu nu i-a lăsat rugăciunea fără răspuns, căci Cosma călugărul a auzit o voce minunată ieșind din Icoana Ta: „Fiul și Dumnezeul Meu! Învață-l pe robul Tău Cosma cum poate fi mântuit! ” Iar noi Te strigăm, buna Ascultătoare a rugăciunilor noastre, și cu tandrețea inimii te chemăm:
Bucură-te, Mama Luminii care nu se stinge niciodată, plină de darurile Duhului Sfânt;
Bucură-te, Floare nepieritoare a nestricăciunii de care și puteri îngerești se bucură;
Bucură-te, grabnică Ascultătoare a celor care ți se roagă fierbinte;
Bucură-te, speranță nerușinată a celor care vin la Tine;
Bucură-te, dăruind tuturor cu milostivire nenumăratele tale daruri;
Bucură-te, tufiș arzând fără foc, mângâindu-ne cu bucurie duhovnicească;
Bucură-te, Maica Doamnului Atot-Milostivă, ducând rugăciunile noastre la Fiul tău!
Condacul 3
Prin puterea Celui Preaînalt și prin harul Tău, Maica Domnului, Sfântul Cosma a fost întărit când a auzit răspunsul Mântuitorului: „Lasă-l să părăsească mănăstirea în tăcere!”, mulțumindu-I pentru purtarea de grijă binevoitoare printr-un cântec: Aliluia.
Icos 3
Călugării Sfântului Munte din Athos se îndreaptă spre minunata Ta icoane „Ascultătoarea”, primind călăuzire pentru mântuire și nenumărate faceri de bine, și cu buze recunoscătoare strigă către Tine Maica Domnului:
Bucură-te, Sfântă Fecioară, care ai alea Muntele Athos ca lăcaș al Tău;
Bucură-te, Preacurată, care ai pecetluit acest Sfânt Munte cu multe minuni;
Bucură-te, auzind grabnic rugăciunea Sfântului Cosma;
Bucură-te, căci nu respingi rugăciunile noastre fierbinți;
Bucură-te, că ai dat sfânta ta icoană credincioșilor ca ajutor;
Bucură-te, slăvindu-o prin semne și minuni;
Bucură-te, Maica Doamnului Atot-Milostivă, ducând rugăciunile noastre la Fiul tău!
Condacul 4
Deși era încercat de ispite și de gânduri de neîncredere, călugărul Cosma s-a minunat când a văzut-o pe Cea frumoasă ca o Împărăteasă vorbindu-i din icoana, dar cunoscând în Ea este Împărăteasa Cerului, Maica Domnului căreia îi pasă de călugării mănăstirii, a strigat către Dumnezeu în bucuria inimii sale: Aliluia.
Icos 4
După ce au auzit despre minunea făcută prin icoană la rugăciunile călugărului Cosma, călugării din mănăstirea Zografu s-au bucurat văzând arătarea îndurării Tale, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta, strigăm cu recunoștință:
Bucură-te, mijlocitoare harnică pentru noi aducând binecuvântări vremelnice și veșnice;
Bucură-te, deschizând credincioșilor ușile Împărăției lui Hristos;
Bucură-te, cea ce ne înalți la Rai cu dragostea Ta;
Bucură-te, adorând bunătatea Fiului tău pentru noi;
Bucură-te, împlinirea abundentă a milei și iubirii lui Dumnezeu;
Bucură-te, auzirea grabnică a celor care strigă către Tine;
Bucură-te, Maica Doamnului Atot-Milostivă, ducând rugăciunile noastre la Fiul tău!
Condacul 5
Ca o stea sfânta este cinstita Ta icoană „Ascultătoarea”, Maica Domnului, căci prin razele minunilor ce izvorăsc din ea se alungă întunericul durerilor și al tuturor bolilor din inimile noastre, călăuzindu-ne pe calea mântuirii pe toți cei care alergăm la Tine și strigăm la Dumnezeu cu credință: Aliluia.
Icos 5
Văzând valurile de minuni care izvorăsc de la sfânta icoană „Ascultătoarea”, toți călugării din Muntele Athos și din țările înconjurătoare se adună la ea pentru aiI se închina. Iar Tu, Maica Domnului, fiind și Maica sufletelor noastre, dăruiește-ne toate darurile îndurării Tale prin icoana Ta făcătoare de minuni, iar noi Te lăudăm:
Bucură-te, bucuria și mângâierea noastră;
Bucură-te, ocrotirea și acoperământul noastru;
Bucură-te, vindecând slăbiciunile noastre mentale și trupești;
Bucură-te, și înmoaie inimile noastre cu dragostea Ta;
Bucură-te, că ne izbăvești de căderile păcătoase;
Bucură-te, ridicând mintea noastră la Rai;
Bucură-te, Maica Doamnului Atot-Milostivă, ducând rugăciunile noastre la Fiul tău!
Condacul 6
Cântăm minunata Ta îndurare pentru noi și mare Ta milă, Preasfântă Fecioară, te rugăm nu înceta să te rogi pentru noi, păcătoșii, înaintea Tronului Fiului Tău și a Dumnezeului nostru, să întorci spre miluire mânia Lui care s-a pornit cu dreptate împotriva noastră și ai milă de toți care plâng cu credință: Aliluia.
Icos 6
Lumina strălucește în sufletele noastre, întristarea și descurajarea întunecate sunt alungate, primim mângâiere plină de har și inimile noastre sunt umplute de bucurie când Tu, Doamna noastră Născătoare de Dumnezeu ne călăuzești să strigăm către Dumnezeu să fie milostiv cu noi, păcătoșii și să ne iarte păcatele. Să nu taci, Maica Domnului, ci roagă-te pentru noi, iar noi te chemăm cu dragoste:
Bucură-te, transformând tristețea în bucurie;
Bucură-te, revărsând credincioșilor o dulceață de nedrescis;
Bucură-te, dând înțelegere ochilor noștri duhovnicești;
Bucură-te, bucurie și ridicare pentru cei care se întristează;
Bucură-te, învățându-ne răbdarea în tristețe și nenorocire;
Bucură-te, acoperindu-i pe cei slabi cu vălul harului Tău;
Bucură-te, Maica Doamnului Atot-Milostivă, ducând rugăciunile noastre la Fiul tău!
Condacul 7
Pentru a primi milă și vindecare de la Icoana Ta ”Ascultătoarea”, oamenii au făcut icoane după asemănarea ei, aprinzând flăcări de rugăciune în orașe din toată lumea unde Icoana Ta preasfânta s-a proslăvit, Maica Domnului, cerându-ți să îi salvezi cu rugăciuni la Fiul Tău Iisus Hristos, înălțându-I un cântec de recunoștință lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 7
Vedem minunea îndurării Tale, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, atunci când credincioții cad în genunchi în fața Icoanei Tale făcătoare de minuni, și Te cheamă așa:
Bucură-te, mijlocitoare caldă pentru cei care trăiesc în Sfântul Munte Athos;
Bucură-te, Dătătoarea tuturor binecuvântărilor celor care locuiesc aici;
Bucură-te, mântuindu-i pe toți cei care te cheamă din orice loc al lumii;
Bucură-te, ajutătoare în necazuri și nenorociri;
Bucură-te, că ai dat icoanelor tale puterea de a face minuni;
Bucură-te, cea ce ne mângâi cu dragostea Ta de mamă;
Bucură-te, Maica Doamnului Atot-Milostivă, ducând rugăciunile noastre la Fiul tău!
Condacul 8
Ritorii cei mult grăitori nu pot să audă, Maica Împăratului Cerului, cum oamenii care se roagă la icoana ta sfântă cu ochii și cu sufletele calde scapă de dureri și sunt mântuiți de necazuri. Dar noi, ascultând cuvântul Tău, Doamnă, care ai spus despre icoana Ta pictată prima dată: „Harul Celui Născut din Mine și al Meu să fie cu această icoană” – credem că icoana Ta „Ascultătoarea” emană harul Tău. Ne inchinăm ei cu evalvie, o sărutăm și strigăm spre Dumnezeu: Aliluia.
Icos 8
Este mângâietor pentru toți credincioșii să privească icoana Ta sfântă, Doamnă Maica Domnului, în care Te vedem ținând mâna stângă pe umărul Pruncului Tău Veșnic iar Domnul nostru Isus Hristos ne binecuvântează din slava Lui de Dumnezeu, iar pe Tine adevărată Maică a lui Dumnezeu cu tandrețe te lăudăm:
Bucură-te, Împărăteasa a toate, aducând pacea domnească și de lungă durată;
Bucură-te, Doamnă a Cerului și a pământului;
Bucură-te, călăuză la Cer;
Bucură-te, ajutându-ne împreună cu Îngerul nostru Păzitor;
Bucură-te, chemându-ne să Îl iubim pe Fiul Tău;
Bucură-te, făcând rugăciunile noastre plăcute lui Dumnezeu;
Bucură-te, Maica Doamnului Atot-Milostivă, ducând rugăciunile noastre la Fiul tău!
Condacul 9
Preasfântă Fecioară, Preasfântă Fecioară! L-ai născut pe Hristos Dumnezeu în trup și L-ai încăput în pântecele Tău pe Cel Neîncăput. Toate neamurile Te-au binecuvântat după datoria lor, Maica Domnului, de la răsărit la apus, Numele Tău este lăudat; Călugării te numesc apărătoarea lor, mai ales cei din Sfântul Munte Athos, făcând multe minuni în viața lor și aducându-le îndurările Tale bogate, așa încât ei strigă cu recunoștință lui Dumnezeu pentru Tine: Aliluia.
Icos 9
Glasurile noastre sunt prea sărace ca să laude după cuviință moștenirea Ta slăvită, Maica Domnului, icoanele făcătoare de minuni și ajutorul neîncetat pe care îl dai poporului ortodox. Noi ne bucurăm de nenumăratele minuni care se fac prin icoana Ta, și din sufletul și inima noastră îți spunem:
Bucură-te, revărsând bucuria;
Bucură-te, oferindu-ne mângâiere duhovnicească;
Bucură-te, cea ce domnești în Rai dar nu ne părăsești;
Bucură-te, drămuind viața noastră pământească;
Bucură-te, căci ne deschizi ușile cerului aducându-ne pocăința;
Bucură-te, luminându-ne sufletele cu bucurie veșnică;
Bucură-te, Maica Doamnului Atot-Milostivă, ducând rugăciunile noastre la Fiul tău!
Condacul 10
Ne-ai dat icoana Ta preacinstită ”Acultătoarea”, Maica Domnului, prin care ne salvezi de suferințe și boli, iar noi văzând mila Ta strigăm cu tandrețe către Dumneze, care Te-a făcut Mama noastră a tuturor: Aliluia.
Icos 10
Tu ești zid și mijlocire, Preafericită Fecioară, stând ca un stâlp în fața dușmanilor pentru toți cei care se roagă cu evlavie, căci Ți s-a dat o mare putere împotriva forțelor întunecate ale iadului. Pentru aceasta, de dragul credinței în Tine, Te chemăm:
Bucură-te, îmbrățișând întreaga lume creștină cu dragostea Ta de mamă;
Bucură-te, plină de compasiune pentru cei nevoiași;
Bucură-te, îndrumând credincioșii pe calea mântuirii;
Bucură-te, călăuzind viața noastră spre evlavie și feciorie;
Bucură-te, Paznică vigilentă a mănăstirilor;
Bucură-te, neobosită apărătoare a caselor și a familiilor celor cuvioși;
Bucură-te, Maica Doamnului Atot-Milostivă, ducând rugăciunile noastre la Fiul tău!
Condacul 11
Cântarea noastră nu este îndeajuns pentru a slăvire cu vrednicie îndurărilor Tale, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, dar Te lăudăm din plinătatea iubirii și a râvnei noastre, Te rugăm nu ne disprețui și nu Te îndepărta de noi cei nevrednici, ci ne ajută, Atot-milostivă, dă-ne pocăință pentru a ne curăța de murdăria păcatului și pentru a reuși să ducem o viață plăcută lui Dumnezeu, ca pomenind nenumăratele Tale minuni să strigăm spre Dumnezeu, Creatorul Suprem al minunilor: Aliluia.
Icos 11
Cu razele luminoase făcătoare de minuni icoana Ta sfântă strălucește fără încetare, Doamna Atot-milostivă, și luminează cu slavă întreaga lume creștină, alungând tot răul prin puterea lui Dumnezeu. Din acest motiv, din anii străvechi, creștinii ortodocși vin la ea să se închine, cântând cu tandrețe laude:
Bucură-te, întinzând mâna Domnului pentru noi;
Bucură-te, rugându-te mereu pentru noi la Dumnezeu;
Bucură-te, izvor de vindecare pentru bolnavi;
Bucură-te, vindecare rapidă a celor slăbiți trupește și sufletește;
Bucură-te, că nu-i lași pe credincioși fără mijlocirea Ta;
Bucură-te, că ne înveți pe toți nădejdea în Dumnezeu;
Bucură-te, Maica Doamnului Atot-Milostivă, ducând rugăciunile noastre la Fiul tău!
Condacul 12
Harul lui Dumnezeu din icoana Ta numită ”Ascultătoarea” îi atrage pe toți cei care se întristează și sunt împovărați dar care aleargă la izvorul îndurărilor și a bunătății Tale, iar Tu le dai bucurie în tristețe, apărare în ispite, vindecare în boală, iar ei strigă cu recunoștință Fiului Tău și înalță un cântec de laudă lui Dumnezeu: Aliluia.
Icos 12
Cântând minunile Tale, Doamnă Născătoare de Dumnezeu, Te lăudăm ca Sursa a Harului Dătător de Viață, ca un izvor inepuizabil de minuni, și căzând cu râvnă la sfânta Ta icoană Te sărutăm cu dragoste din inimă și ne rugăm către Tine: privește-ne cu milă, aducând cu smerenie laude ca acestea:
Bucură-te, bun ajutor pentru cei nevoiași;
Bucură-te, grabnică Ascultătoare;
Bucură-te, că ne îmbraci în haina strălucitoare a curăției;
Bucură-te, pregătindu-ne pentru întâlnirea cu Mirele Hristos;
Bucură-te, mijlocitoare la dreapta Judecata de Apoi a lui Hristos Dumnezeu;
Bucură-te, cea care ne ajuți să-L aducem pe Fiul Tău și pe Dumnezeul nostru în cămara inimii noastre;
Bucură-te, Maica Doamnului Atot-Milostivă, ducând rugăciunile noastre la Fiul tău!
Condacul 13
O, milostivă Mama a Iubitului Domnului nostru Iisus Hristos, slăvim sfânta Ta icoană numită ”Ascultătoarea”! Primește cu milă această mică rugăciune a noastră și îndeplinește cererile noastre bune, mijlocește tot ce ne este necesar pentru viață și dă-ne evlavie, scapă-ne de necazuri, boli și tristețe și fă-ne moștenitorii Împărăției Cerești, strigând cu credință către Dumnezeu: Aliluia. (Acest Condac se spune de 3 ori)
Icos 1
Corul îngerilor din Rai îți cântă neîncetat Ție, Doamnă Născătoare de Dumnezeu, iar noi care suntem legați de cele pământești alergăm la icoana Ta, numită „Ascultătoarea” și din adâncul inimii noastre strigăm către Tine:
Bucură-te, că cinul îngeresc și neamul omenesc se bucură de Tine;
Bucură-te, că slava ta întrece laudele cerului și ale pământului;
Bucură-te, trimițându-ne mila Ta prin icoanele făcătoare de minuni;
Bucură-te, atot-milostiva noastră Învățătoare care ne atragi cu dragostea Ta;
Bucură-te, dând mare milă și daruri celor care te iubesc;
Bucură-te, Ajutor grabnic tuturor celor ce Te cheamă;
Bucură-te, Maica Doamnului Atot-Milostivă, ducând rugăciunile noastre la Fiul tău!
Condacul 1
Celei alease dintre toate neamurile, Maicii Domnului și Împărătesei Cerurilor care se roagă necontenit pentru noi la Tronul Fiului Său, îi înălțăm cu dragoste cântare de mulțumire. Iar tu, ca Mijlocitoarea plină de milă a tuturor celor care vin la Tine cu credință, scapă-ne de toate necazurile noastre, și noi te strigăm: Bucură-te, Maica Doamnului Atot-Milostivă, ducând rugăciunile noastre la Fiul tău!
Rugăciune:
O, Doamna Prea Binecuvântată, Maica Domnului Celui Veșnic, grabnică Ascultătoare a tuturor celor care aleargă la Tine cu credință! Uită-te de la înălțimile măreției Tale la noi care cădem la icoana Ta făcătoare de minuni și, auzind umila noastră rugăciune, roagă-te Fiului Tău și Dumnezeului nostru să păstreze țara noastră în pace și prosperitate, să întărească Biserica Ortodoxă și să alunge necredința, ereziile și schismele.
Izbăvește-i, O, Atot-Milostivă, pe toți cei care Ți se roagă cu credință, de căderile păcătoase, de calomnii rele, de necazuri, dureri și boli; dăruiește-ne un duh de pocăință, de smerenie a inimii, curăția gândurilor, îndreptarea vieții păcătoase și iertarea păcatelor noastre, ca să cântăm laude și mulțumiri către Tine, Maica Domnului, si să fim primiți în Împărăția Cerului unde împreună cu toți sfinții să slăvim Sfânta Treime pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!
Condacul 1
Conducătoare nebiruită şi bună Îndrumătoare, care ne călăuzeşti spre Împărăţia Cerească, vino la noi cei care nu avem aici lăcaş veşnic şi cu plecăciune adâncă, Te rugăm fierbinte să ne dăruieşti ajutorul Tău atotputernic şi să faci o minune şi cu noi, cei care strigăm către Tine: Bucură-Te, Stăpână şi milostiveşte-Te asupra noastră şi a lumii întregi!
Icosul 1
PreaCurată, Îngerii au văzut cu uimire cum ai mers înaintea tuturor, călăuzindu-i cu lumina Ta cea sfântă pe oamenii din Kursk care s-au retras din calea cotropitorilor tătari ; iar noi cu mulţumire, strigăm către Tine astfel:
Bucură-Te, BineCuvântată Îndrumătoare!
Bucură-Te, Maică a Căii Celei Adevărate!
Bucură-Te, că faci să ţâşnească râuri de milă din Icoana Ta!
Bucură-Te, că ai întipărit în adâncul inimilor noastre, legea Fiului Tău, Domnul Iisus Hristos!
Bucură-Te, că stingi arşiţa mistuitoare a patimilor noastre!
Bucură-Te, Ocrotire Cerească pentru cei pribegi şi orfani!
Bucură-Te, Stăpână şi milostiveşte-Te asupra noastră şi a lumii întregi!
Condacul al 2-lea
Am văzut şi vedem mereu, Stăpână, semnele şi minunile Tale. Mărturisim mila Ta şi nu ascundem binefacerile Tale, ci strigăm cu glas mare: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 2-lea
Cine poate înţelege Gândirea Lui Dumnezeu şi poate spune taina judecăţilor Sale? Pentru că El înalţă şi dărâmă, smereşte sau slăveşte, face lumea să sufere sau o vindecă. Şi cine este interesat de sfatul Său? Iar atunci când se porneşte Mânia Lui Dumnezeu asupra noastră din cauza mulţimii păcatelor ce le-am făptuit, alergăm cu toţii sub ocrotirea Ta, Maica Lui Dumnezeu, întindem mâinile către Tine, PreaCurată şi cu inimile pline de pocăinţă strigăm către Tine:
Bucură-Te, că potoleşti Mânia Fiului Tău împotriva noastră!
Bucură-Te, Cea care alini Urgia Lui Dumnezeu cea dreaptă!
Bucură-Te, Cea care cureţi păcatele noastre!
Bucură-Te, că Te rogi pentru iertarea celor păcătoşi!
Bucură-Te, lumină nestinsă a speranţei noastre!
Bucură-Te, că acoperi totul cu Sfântul Tău Omofor!
Bucură-Te, Stăpână şi milostiveşte-Te asupra noastră şi a lumii întregi!
Condacul al 3-lea
Minunate lucruri faci cunoscute, BineCuvântată Fecioară, de la Icoana Ta cea sfântă, din care ţâşnesc râuri de milă pentru noi, cei care strigăm către Tine: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 3-lea
Fiind nespus de iubitoare, PreaBună Maică, trimiţi cu putere lumina milei Tale acolo unde sporeşte întunericul păcatelor şi se înmulţesc necazurile oamenilor. De aceea, vii în mod nevăzut prin intermediul Icoanei Tale la noi, robii Tăi, care slăvind bunăvoinţa Ta, strigăm către Tine astfel:
Bucură-Te, adâncime a milei!
Bucură-Te, fântână nesecată de vindecări!
Bucură-Te, că transformi întristarea noastră în veselie!
Bucură-Te, că preschimbi plânsul şi suspinele noastre în bucurie spirituală!
Bucură-Te, că transformi în câştig suferinţa şi nenorocul nostru!
Bucură-Te, că-i înveseleşti pe cei care pe Tine Te preaslăvesc!
Bucură-Te, Stăpână şi milostiveşte-Te asupra noastră şi a lumii întregi!
Condacul al 4-lea
Atunci când ne copleşesc ispitele, când necazurile şi durerile ne cuprind, când ne pierdem răbdarea şi avem sufletul întristat, alergăm la Icoana Ta, PreaCurată Fecioară Maria şi cu lacrimi de pocăinţă strigăm din adâncul inimii: Întinde asupra noastră mâinile Tale, Născătoare de Dumnezeu şi scoate-ne din adâncul răului, ca să strigăm cu recunoştinţă către Tine: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 4-lea
Demult, locuitorii Rusiei au auzit zvonul despre apariţia sfintei Tale Icoane în mijlocul stejarilor din Kursk şi plini de evlavie s-au grăbit să ajungă la ea strigând cu mustrare de cuget: De unde această bunăvoinţă a Maicii Domnului de a veni la noi? Şi, văzând, Stăpână, Icoana Ta aşezată lângă rădăcina unui copac, au ridicat-o ca pe o minunată comoară şi au strigat către Tine:
Bucură-Te, Rai strălucitor care ai crescut Arborele Vieţii!
Bucură-Te, grădină cerească în care a răsărit Copacul Bisericii!
Bucură-Te, floare plăcut mirositoare care parfumezi întreaga lume!
Bucură-Te, culme a mântuirii noastre!
Bucură-Te, că stârpeşti din rădăcină patimile noastre rele!
Bucură-Te, că ne îngădui să fim părtaşi ai vieţii cereşti!
Bucură-Te, Stăpână şi milostiveşte-Te asupra noastră şi a lumii întregi!
Condacul al 5-lea
Sfânta Icoană a străbătut provinciile şi oraşele Rusiei ca o stea călăuzită cereşte. Ţarii s-au plecat cu evlavie înaintea ei, ţarinele au împodobit-o cu dragoste, mai marii Bisericii ortodoxe au primit-o cu adânc respect, iar mulţimile de credincioşi au întâmpinat-o sărbătoreşte strigând: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 5-lea
PreaCurată Fecioară, văzând zădărnicită de Tine nelegiuita uneltire a necredincioşilor, ce voiau să distrugă Icoana Ta şi recuperând sfânta Icoană neatinsă, călugării şi laicii Ţi-au strigat astfel:
Bucură-Te, că ai dejucat uneltirea cruzilor atei!
Bucură-Te, că ai pecetluit gurile hulitorilor!
Bucură-Te, că ai păstrat neatinsă Icoana ta cea sfântă!
Bucură-Te, că nu Îţi întorci sfânta faţă de la cei sărmani!
Bucură-Te, că ne fereşti de cursele celui rău!
Bucură-Te, că rugăciunile Tale, deschid porţile Milei Lui Dumnezeu!
Bucură-Te, Stăpână şi milostiveşte-Te asupra noastră şi a lumii întregi!
Condacul al 6-lea
De când slăvita Icoană a părăsit prin grija Ta, PreaCurată, teritoriul Rusiei, nu a existat oraş ori sat în care să nu Îţi faci cunoscută puterea Ta. De aceea, toţi cei care sunt mântuiţi prin sfânta Icoană strigă cu mulţumire Lui Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 6-lea
PreaSfântă Născătoare de Dumnezeu aprinde în noi lumina speranţei şi nu ne lăsa nicicând în mâinile duşmanilor noştri! Fă ca mila să înflorească în sufletele noastre, să ne întărim în credinţă şi să slăvim ajutorul primit strigând către Tine astfel:
Bucură-Te, că luminezi întreaga lume cu dragostea Ta!
Bucură-Te, că ai înfiat neamul omenesc prin Îndemnul Fiului Tău!
Bucură-Te, Maica Lui Dumnezeu şi Maica tuturor creştinilor!
Bucură-Te, lumină veşnic neapusă pentru cei aflaţi în închisori!
Bucură-Te, Apărătoarea celor prigoniţi pentru dreptate!
Bucură-Te, răbdarea celor ce pătimesc pentru credinţă!
Bucură-Te, Stăpână şi milostiveşte-Te asupra noastră şi a lumii întregi!
Condacul al 7-lea
Dumnezeu a îngăduit ca pe Pământ să aibă loc războaie, unde popoarele se înfruntă, împărăţiile se clatină, iar moartea şi groaza mătură faţa pământului. Cei ce şi-au pus nădejdea în Tine, Născătoare de Dumnezeu, au găsit refugiu la Tine şi au strigat către Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 7-lea
Noi semne şi minuni ai făcut să izvorească cu putere de la Icoana Ta, atunci când s-au auzit zgomotele de bătălie. Şi chiar dacă oraşele au ars, pământul s-a cutremurat, palatele au fost distruse şi lăcustele au umplut văzduhul, ai păstrat neatinsă Biserica în care era păstrată Icoana Ta, PreaCurată. Şi văzând această minune, cei ce se rugau la sfânta Icoană au strigat către Tine astfel:
Bucură-Te, că în Tine toţi oamenii şi-au pus nădejdea!
Bucură-Te, stâlp şi întărire a Bisericii!
Bucură-Te, ocrotirea şi apărarea fiecărui Altar!
Bucură-Te, Mântuitoarea celor fără speranţă!
Bucură-Te, că prin intermediul Icoanei Tale ne întăreşti pe noi!
Bucură-Te, că ne păzeşti pe noi cu Sfântul Tău Acoperământ!
Bucură-Te, Stăpână şi milostiveşte-Te asupra noastră şi a lumii întregi!
Condacul al 8-lea
PreaSfântă Fecioară, minune a fost atunci când o casă fiind distrusă, ai păstrat neatinsă cămăruţa sfinţită prin prezenţa Icoanei Tale, scăpând nevătămaţi bătrâna şi copilul ascunşi acolo. Şi toţi cei care au auzit de această întâmplare au strigat plini de respect: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 8-lea
Cu adevărat îmbrăţişezi cu dragostea Ta întreaga lume, Pururea Fecioară şi-i cercetezi pe toţi cei care preaslăvesc icoanele Tale. Toţi credincioşii cu smerenie cântă către Tine, PreaCurată, astfel:
Bucură-Te, Mângâietoarea celor nefericiţi!
Bucură-Te, Cea plină de Har, care intri nevăzut în casele noastre prin icoanele Tale!
Bucură-Te, că odată cu icoanele ne dăruieşti binecuvântare şi veselie!
Bucură-Te, că sfinţeşti chiliile monahale cu imaginea Ta!
Bucură-Te, că locuieşti în mod nevăzut în casele celor care Te slăvesc pe Tine!
Bucură-Te, Stăpână ce dezvălui mereu semnele milostivirii Tale în lume!
Bucură-Te, Stăpână şi milostiveşte-Te asupra noastră şi a lumii întregi!
Condacul al 9-lea
Credincioşii vin la Tine cu grăbire, Stăpână, ca să ridici mâinile Tale, care l-au purtat pe Dumnezeu şi să te rogi pentru toţi. Tu ne luminezi, ne mângâi şi ne dăruieşti pururea cele de trebuinţă, PreaCurată. De aceea, bucurându-ne întru Tine, strigăm către Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 9-lea
Cei mai talentaţi oratori rămân tăcuţi atunci când doresc să Te slăvească după cuviinţă, o, Marie Născătoare de Dumnezeu, căci mintea lor nu găseşte cuvintele potrivite pentru aceasta. Noi, chiar dacă suntem nevrednici, cu buze întinate îndrăznim să strigăm către Tine:
Bucură-Te, sabia înflăcărată a Proorocilor!
Bucură-Te, vorbire răspicată a Apostolilor!
Bucură-Te, tăria şi cutezanţa duhovnicilor!
Bucură-Te, linişte cerească pentru cei virtuoşi!
Bucură-Te, fiică din neamul lui Adam, purtătoare de Dumnezeu!
Bucură-Te, că străluceşti lângă Dumnezeu cu nespusă slavă!
Bucură-Te, Stăpână şi milostiveşte-Te asupra noastră şi a lumii întregi!
Condacul al 10-lea
Născătoare de Dumnezeu, roagă-Te pentru mântuirea lumii, că cel rău a stârnit o furtună de ispite împotriva Bisericii Lui Dumnezeu! Roagă PreaCurată, pe Fiul Tău, Domnul Iisus Hristos, să se milostiveasvă asupra lumii că neîncetat noi Îi cântăm Lui Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 10-lea
Fii pentru noi Cetate Nebiruită, o, PreaCurată şi împotriveşte-Te armatelor de duşmani, văzuţi si nevăzuţi, luptând curajos pentru noi, ca să-Ţi cântăm cu dragoste astfel:
Bucură-Te, că întinzi mâinile pentru a Te ruga Lui Dumnezeu!
Bucură-Te, că goneşti mâhnirea din sufletele noastre!
Bucură-Te, Cea care-i călăuzeşti cu milă pe cei greu încercaţi sufleteşte!
Bucură-Te, că îi scoţi pe oameni din adâncul răului!
Bucură-Te, Milostivă Fecioară, că îi salvezi pe cei aflaţi în pragul pieirii!
Bucură-Te, că ne călăuzeşti paşii pe calea mântuirii!
Bucură-Te, Stăpână şi milostiveşte-Te asupra noastră şi a lumii întregi!
Condacul al 11-lea
Primeşte din partea noastră, PreaSfântă Fecioară, imnuri de slavă precum a primit Fiul Tău bănuţul văduvei şi ne călăuzeşte pe drumul vieţii dăruindu-ne iertare de păcate, pentru ca în acest fel să ajungem în locaşurile cereşti şi să-I putem cânta Lui Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 11-lea
PreaBună Maică, nevăzut întinzi peste întregul Pământ Sfântul Tău Omofor, risipind nelegiuirea şi luminând întreaga creaţie cu strălucirea Ta, pentru care Îţi strigăm neîncetat:
Bucură-Te, că eşti înveşmântată în raze de soare!
Bucură-Te, că eşti încoronată cu o cunună de stele!
Bucură-Te, frumuseţe neasemuită!
Bucură-Te, strălucire mai luminoasă decât luceafărul dimineţii!
Bucură-Te, lumina cea neapusă a Îngerilor şi oamenilor!
Bucură-Te, că alungi oştirile întunecaţilor vrăjmaşi!
Bucură-Te, Stăpână şi milostiveşte-Te asupra noastră şi a lumii întregi!
Condacul al 12-lea
Toţi cei care s-au apropiat cu credinţă de Icoana Ta, au primit fiecare după nevoie, Har de la Dumnezeu şi plini de bucurie au strigat Domnului: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cântări de slavă Ţi-aducem PreaCurată Fecioară şi ne plecăm cu smerenie înaintea Ta şi îngenunchind înaintea Icoanei Tale cu mustrare de cuget strigăm către Tine astfel:
Bucură-Te, slavă nepieritoare!
Bucură-Te, bunătate nemărginită!
Bucură-Te, Cea cu adevărat BineCuvântată!
Bucură-Te, Ceea ce eşti mai slăvită decât întreaga creaţie!
Bucură-Te, Ocrotitoare milostivă a credincioşilor, în clipa despărţirii de cele pământeşti!
Bucură-Te, că la Înfricoşătoarea Judecată îi vei mântui pe cei care şi-au pus nădejdea în Tine!
Bucură-Te, Stăpână şi milostiveşte-Te asupra noastră şi a lumii întregi!
Condacul al 13-lea:
O, PreaSlăvită Maică a tuturor creştinilor, în dragostea Ta pentru oameni eşti plină de milostivire precum Fiul Tău, Domnul Iisus Hristos. Cu blândeţe strigi către noi: Nu te teme turmă mică! Eusunt cu voi şi nimeni nu este împotriva voastră! De aceea aşezăm dragostea noastră înaintea Ta şi Te rugăm pogoară pacea asupra ţării noastre şi în sufletele noastre multă milă şi cu umilinţă Îţi mulţumim strigând cu tărie către Tine: Aliluia! Aliluia! Aliluia! (acest Condac se spune de 3 ori)
Icosul întâi:
PreaCurată, Îngerii au văzut cu uimire cum ai mers înaintea tuturor, călăuzindu-i cu lumina Ta cea sfântă pe oamenii din Kursk care s-au retras din calea cotropitorilor tătari ; iar noi cu mulţumire, strigăm către Tine astfel:
Bucură-Te, BineCuvântată Îndrumătoare!
Bucură-Te, Maică a Căii Celei Adevărate!
Bucură-Te, că faci să ţâşnească râuri de milă din Icoana Ta!
Bucură-Te, că ai întipărit în adâncul inimilor noastre, legea Fiului Tău, Domnul Iisus Hristos!
Bucură-Te, că stingi arşiţa mistuitoare a patimilor noastre!
Bucură-Te, Ocrotire Cerească pentru cei pribegi şi orfani!
Bucură-Te, Stăpână şi milostiveşte-Te asupra noastră şi a lumii întregi!
Condacul întâi:
Conducătoare nebiruită şi bună Îndrumătoare, care ne călăuzeşti spre Împărăţia Cerească, vino la noi cei care nu avem aici lăcaş veşnic şi cu plecăciune adâncă, Te rugăm fierbinte să ne dăruieşti ajutorul Tău atotputernic şi să faci o minune şi cu noi, cei care strigăm către Tine: Bucură-Te, Stăpână şi milostiveşte-Te asupra noastră şi a lumii întregi!
Rugăciune către PreaSfânta Născătoare de Dumnezeu:
ATotBună Stăpână, Sfântă Maică a Lui Dumnezeu, nu sunt vrednic ca să intri sub acoperământul meu, dar, fiind Maica Milostivă a Dumnezeului Celui Milostiv, spune numai un cuvânt şi se va tămădui sufletul meu şi trupul meu slăbit se va întări. Tu ai putere în tărie şi în cuvânt Împărăteasă a Toate. Stăpână Doamnă, prin dătătoarea de bucurie, PreaCinstita Icoană a Ta, Împărăteasă a Toate, mântuieşte-i pe cei (numele) care cu fierbinţeală cer Mila Ta! Slobozeşte-i din toate durerile pe cei care aleargă la Tine, din toate necazurile scapă turma Ta, care cere de la Tine mijlocirea Ta! Adu-mi biruinţă, roagă-Te pentru mine ca să măresc Numele Tău Cel Minunat, întotdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Pentru rugăciunile PreaSfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin!
Acatistul Icoanei Maicii Domnului cu Scara (Putivl sau Molchenskaya) (24 aprilie, 18 septembrie)
Traducere din limba rusă
Condacul 1
Împărătesei și Doamnei Milostive, slăvită mijlocitoare a orașului Putivl și tuturor creștinilor Speranță, alergăm cu credință și îi aducem cântări de laudă în cinstea icoanei sale celei mai cinstite, o sărutăm și cu un suflet tandru îi cântăm: Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!
Icos 1
Arhanghelul Gavriil a fost trimis din cer, spunându-i Maicii Domnului: ”Bucură-te!”, iar acum și noi ne bucurăm de apariția icoanei Sale slăvite la porțile orașului Putvil și o lăudăm:
Bucură-te, slăvită rădăcină a ramurii lui David;
Bucură-te, strălucind în templul lui Dumnezeu cu curăție și smerenie;
Bucură-te, căci prin tine s-au împlinit cuvintele profetice;
Bucură-te, aducând lumina Raiului lui Adam și Eva;
Bucură-te, strălucind în întreaga lume cu lumina Fiului Tău;
Bucură-te, promițând viață veșnică tuturor credincioșilor;
Bucură-te, distrugând intrigile demonilor blestemați;
Bucură-te, înlaturând calea nelegiuită, arătându-ne drumul spre mântuire;
Bucură-te, cea ce îndepărtezi adâncurile păcatului;
Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!
Condacul 2
Văzând minunile și semnele de la sfintele Tale icoane, Maica Domnului, Te slăvim pe Tine, si pe Fiul Tău Dăruitorul de Pace, strigând către Dumnezeu: Aliluia.
Icos 2
Mintea omenească nu poate înțelege taina Întrupării Fiului tău și buzele noastre rămân nedumerite de slava și măreția Împărătesei Ceresti; dar cu inima adâncită în rugăciune te chemăm:
Bucură-te, cea mai slăvită călăuzitoare a smereniei și a blândeții;
Bucură-te, prima protectoare creștină a neamului creștin;
Bucură-te, Doamnă, descoperindu-ne icoanele Tale slăvite;
Bucură-te, ajutându-i grabnic pe cei care Te cinstesc;
Bucură-te, Maică a Luminii nestinse;
Bucură-te, călăuzitoare bună spre Cer pentru toți cei care se chinuiesc pe patul de moarte;
Bucură-te, pedepsind tâlharii templelor lui Dumnezeu;
Bucură-te, binecuvântându-i pe cei care se bucură de frumusețea Caselor lui Dumnezeu;
Bucură-te, mai cinstită decât Heruvimii;
Bucură-te, mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii;
Bucură-te, nespusă bucurie a tuturor celor care jelesc;
Bucură-te, dulceață călugărilor și preoților evlavioși;
Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!
Condacul 3
Puterea lui Dumnezeu a venit în orașul antic Putivl, când icoana ta a fost dăruită credincioșilor, Maica Domnului. Nu ne uita Doamne nici pe noi care Îți strigăm necontenit: Aliluia.
Icos 3
Icoana ta slăvită ne dă veșnicia, orașul Putivl se bucură, și toată țara rusă împreună cu ea triumfă, iar noi îndrăznim să îți strigăm:
Bucură-te, căci ai iubit ținutul cetății rusești;
Bucură-te, căci aici credincioșii au construit biserici nenumărate închinate numelui Tău;
Bucură-te, dând ajutor armatei noastre în luptă;
Bucură-te, cea ce rușinezi la nesfârșit demonii;
Bucură-te, ridicându-ne mințile în rugăciunea credincioasă către Tine;
Bucură-te, învățându-ne să ne bucurăm și noi;
Bucură-te, îndemnându-i la pocăință pe conducătorii cei răi;
Bucură-te, ajutându-i pe săraci și pe necăjiți;
Bucură-te, alungând demonii înfricoșători prin puterea ta:
Bucură-te, căci îi întărești pe păcătoșii pocăiți în lupta duhovnicească;
Bucură-te, ridicând sufletele noastre către Domnul;
Bucură-te, vindecând durerile noastre trupești;
Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!
Condacul 4
O mare furtună s-a ridicat asupra credincioșilor din Putvil când au fost amenințați de tătari, dar Tu, Preasfântă Năascătoare de Dumnezeu, prin icoana Ta ai apărat orașul de cei murdari, ridicându-i pe cei mântuiți să strige cu recunoștință: Aliluia.
Icos 4
Ai făcut multe si mari minuni prin Icoana Ta binecuvântată, Maica Domnului, iar noi plini de recunoștință te lăudăm:
Bucură-te, apărându-i pe credincioșii din Putivl de tătari;
Bucură-te, rușinarea agarenilor fărădelege;
Bucură-te, alungând grabnic bolile mortale;
Bucură-te, aducându-ne harul lui Dumnezeu;
Bucură-te, zid neclintit tuturor celor care caută mântuirea:
Bucură-te, stâlp și încredințare pentru toți credincioșii care cred în Tine;
Bucură-te, dându-ne și nouă bucurie și inima curată;
Bucură-te, mângâiere tuturor celor care plâng pentru păcatele lor;
Bucură-te, odihnește-i pe cei care caută ajutorul Tău;
Bucură-te, și răsplătește-i pe care iubesc frumusețea templelor lui Dumnezeu;
Bucură-te, vindecând sufletul și trupul celor care cer;
Bucură-te, răsplată grabnică, dând milostenie celor care fac milostenie la rândul lor;
Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!
Condacul 5
Steaua divină a fost privită de către magi, ducându-i la Împăratul Slavei, un Prunc culcat într-o iesle. În același mod, călăuzește-ne și pe noi către icoanele Tale, Maica Domnului, spre cunoașterea Fiului Tău și pentru a primi mântuirea, cântând: Aliluia.
Icos 5
Văzând scara din mâna Ta dreaptă, Doamna mireasă, înțelegem taina descendenței Fiului Tău către noi. Tu, cea înălțată deasupra Heruvimilor și Serafimilor, ne ridici sufletele spre Rai, și noi ajunși la Muntele Ierusalimului cel Ceresc vom începe să-ți strigăm:
Bucură-te, scara văzută de Iacob în vechime;
Bucură-te, piatră de aur, plină de mană;
Bucură-te, logodită cu Iosif cel neprihănit;
Bucură-te, primindu-l bucuroasă pe Gabriel Arhanghelul;
Bucură-te, cădelniță parfumată, umplută cu Duhul Sfânt;
Bucură-te, lampă strălucitoare, aprinsă de harul lui Dumnezeu;
Bucură-te, Trapeză, pâinea vieții veșnice;
Bucură-te, Cupa de Aur, care L-ai născut pe Cel de necuprins;
Bucură-te, Rugăciune neobosită, rugându-te pentru noi Fiului Tău;
Bucură-te, bună mijlocitoare înaintea Lui, iertându-ne grabnic;
Bucură-te, stea de dimineață, strălucind în întunericul păcatului;
Bucură-te, lună strălucitoare, care precezi soarelui dreptății;
Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!
Condacul 6
Întreaga țară rusă predică mijlocirea Ta pentru neamul omenesc înaintea Fiului Tău și a Domnului nostru, Doamnă Cerească. La fel ne rugăm și noi Ție: dă mila Ta tuturor celor care cinstesc icoanele Tale, si lui Dumnezeu îi strigă: Aliluia.
Icos 6
Icoana ta a strălucit în timpurile străvechi pe porțile orașului Putivl, și împlinește o bucurie inexprimabilă chiar și până în ziua de azi în inimile noastre. Nimeni altcineva nu ne va lua această bucurie, iar noi cu același plâns te lăudăm:
Bucură-te, căci nu te-ai temut de apariția Arhanghelului;
Bucură-te, cea plin de har;
Bucură-te, primind mare cinste;
Bucură-te, prețuită de Duhul Sfânt;
Bucură-te, fiind numită de dreapta Elisabeta ca fiind binecuvântată în femei;
Bucură-te, slăvită cu nașterea celui mai Sfânt Prunc;
Bucură-te, O, cea ce ai născut pe Împăratul Slavei într-o peșteră sărăcăcioasă;
Bucură-te, văzând închinarea păstorilor și a magilor înaintea Fiului tău;
Bucură-te, întristată de cuvintele dreptului Simeon in templu;
Bucură-te, primind voia lui Dumnezeu cu smerenie;
Bucură-te, fugind în Egipt pentru mântuirea Pruncului Divin;
Bucură-te, căci până la moartea lui Irod ai rămas acolo;
Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!
Condacul 7
Oamenii îți aduc cântări duhovnicești de laudă, Maica Domnului, iar noi în nevrednicia noastră îndrăznim să strigăm către Tine: Aliluia!
Icos 7
Noi minuni de la icoana Ta s-au arătat, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, când de multe ori orașul Putivl împreună cu satele din apropiere au fost atinse de boală molipsitoare, iar credincioșii izbăviți de moarte au strigat cu recunoștință către Tine:
Bucură-te, căci la nunta din Caana ai cerut Fiului tău o minune;
Bucură-te, iar acum îi ajuti pe toți cei care vin la Tine;
Bucură-te, având recunoștința tuturor generațiilor;
Bucură-te, căci prin tine noi credincioșii suntem mereu înălțați;
Bucură-te, stând alături de Fiul tău chiar până la moartea Lui pe Golgota;
Bucură-te, văzând împlinirea profeției Sfântului Simeon;
Bucură-te, adoptând întreg neamul omenesc la Crucea Domnului;
Bucură-te, asezându-L pe Stăpânul Vieții în mormânt;
Bucură-te, bucurându-te de apariția Domnului Înviat;
Bucură-te, primind Duhul Sfânt împreună cu Apostolii;
Bucură-te, căci ai zdrobit idolii pe muntele sfânt Athos;
Bucură-te, cea ce ai ales acest munte pentru slava Ta;
Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!
Condacul 8
Cei care sunt atei și eretici au inima inchisă și nu pot vedea semnele milostivirii Domnului, chiar și prin sfintele icoane ale Maicii Sale, dar cei credincioși primesc minuni necontenite iar noi, lăudând Ortodoxia, strigăm către Cel Născut din Maica Domnului: Aliluia!
Icos 8
Toți cei cu evlavie o slăvesc pe Maica Domnului, căreia i se cuvine cu adevărat laudă, fiind mijlocitoare neobosită a creștinilor, iar noi în această zi cu dragoste Îi aducem astfel de cântări:
Bucură-te, icoană care ne binecuvântează cu darurile sale;
Bucură-te, rușinându-i pe cei fără credință;
Bucură-te, primind vestea Adormirii Tale de la Arhanghelul Gabriel;
Bucură-te, cea care ai urcat la Fiul Tău în suflet și trup;
Bucură-te, căci înainte de Adormirea Ta au venit Apostolii;
Bucură- te, aducând mângâiere celor adunați la patul Tău;
Bucură-te, plecând din această lume la ceasul al treilea;
Bucură-te, dându-ți sufletul în mâna Fiului Tău Divin;
Bucură-te, că trupul tău nu a cunoscut stricăciunea;
Bucură-te, că sufletul tău s-a înălțat în Rai;
Bucură-te, căci după Adormirea Ta ai oferit vindecări celor care ți se roagă;
Bucură-te, alungând nebunia celor care nu cred în Tine;
Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!
Condacul 9
Toți cei care au credință în icoanele Tale te slăvesc, Maica Domnului, iar tu le dai mântuire. Noi, cei cu puțină credință, te rugăm să ai milă de noi, păcătoșii, și îndrăznim să strigăm lui Dumnezeu: Aliluia.
Icos 9
Vicleanul Veliar tace, limba umană nu poate vorbi despre toată slava ta, Doamnă Născatoare de Dumnezeu, și mintea pământească întunecată de păcat nu poate întelege taina iconomiei mântuirii noastre, care a fost prin Tine, însă îndrăznim să strigăm:
Bucură-te, născând Bucuria lumii veșnice;
Bucură-te, căci în Adormirea Ta nu ai întristat pe nimeni;
Bucură-te, lăudată timp de trei zile și trei nopți la mormântul Tău de către Apostoli;
Bucură-te, lăudată și de Îngeri;
Bucură-te, primind lacrimile noastre în ruGăciune;
Bucură-te, descoperind slava ta tuturor Apostolilor prin Adormire;
Bucură-te, căci în adâncă smerenie ți-ai petrecut toată viața;
Bucură-te, că la fel ne înveți și pe noi;
Bucură-te, Preacurată, din pântecele Tău ai dat trup și sânge Fiului lui Dumnezeu;
Bucură-te, și ne cheamă să primim Împărtășania;
Bucură-te, așezată mai presus decât toți sfinții și decât toți drepții;
Bucură-te, înălțată mai presus de puterile cerești;
Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!
Condacul 10
Pentru a salva orașul Putivl de grindină ai stat de pază prin icoana Ta, iar noi acum cu credință alergăm și o sărutăm cu dragoste, cerând să primim ajutor si apărare, strigând către Dumnezeu: Aliluia.
Icos 10
Ești un zid puternic, într-adevăr, pentru toți cei care doresc mântuirea, și credincișii ți-au ridicat biserici multe în numele Tău, Neprihănită Maica Domnului, ridicate peste tot în lume, unde se adună și îți cântă.
Bucură-te, fecioară neprihănită și dupa nasterea Fiului lui Dumnezeu;
Bucură-te, căci cu Adormirea ta nu ai părăsit lumea;
Bucură-te, Fecioară, aleasă ca soarele;
Bucură-te, Doamnă a bunătății, caldă ca luna;
Bucură-te, cea ce ai cea mai bună cunună de fecioare curate;
Bucură-te, depășind soțiile pline de har;
Bucură-te, cea mai îndurerată mucenică la Crucea Fiului Tău;
Bucură-te, primind mulțumiri de la toate generațiile;
Bucură-te, că în Adormirea Ta ai dobândit slava care depășește toți sfinții;
Bucură-te, fecioară nenuntită;
Bucură-te, cartea Cuvântul ipostatic;
Bucură-te, Mama Sfântului Sfintelor;
Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!
Condacul 11
Nu disprețui cântarea noastră, Cea Neprihănită, chiar dacă este adusă cu buze sărace și cu vorbe nepotrivite, dar tu ești Mama tuturor creștinilor, nu ne respinge pe noi păcătoșii, căci purtăm pecetea Sfântului Botez, iar noi îndrăznim să-L chemăm pe Cel născut din Tine: Aliluia.
Icos 11
Vedem icoana Ta, icoana primitoare a Luminii de la Fiul tău Cel Binecuvântat, ca fiind adevărată călăuzitoare, cale spre mântuire pentru toți cei care te așteaptă, și te strigăm:
Bucură-te, că nu suntem demni să te lăudăm;
Bucură-te, că ne duci și pe noi în Împărăția Cerurilor;
Bucură-te, ridicându-ne din adâncul păcatului;
Bucură-te, luminându-ne inimile la vederea mântuirii;
Bucură-te, căci sub mila Ta ne crește credința;
Bucură-te, căci toți cei ce aleargă la Tine câștigă ajutor;
Bucură-te, roua picurată din cer peste lâna lui Ghedeon;
Bucură-te, toiagul înflorit al lui Aaron;
Bucură-te, arca Legământului, umbrită de Duhul Sfânt;
Bucură-te, curcubeu strălucind de virtuți;
Bucură-te, zori de zi înmiresmat;
Bucură-te, ca fulgerul strălucind de har;
Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!
Condacul 12
Da Har poporului tău, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, căci noi slăvim întotdeauna icoanele Tale, iar lui Dumnezeu îi înălțăm strigătul: Aliluia.
Icos 12
Cântăm Minunile Tale, Doamna Atotmilostivă, propovăduim nașterea Ta, iar Tu binecuvintează-i pe cei care Ți-au slujit pe pământ, adu-i la credință pe cei care urăsc Numele Tău, dă-ne semne si minuni din icoanele Tale sfinte, iar noi îți aducem aceste laude:
Bucură-te, slăvită Împărăteasă a cerului și a pământului;
Bucură-te, fecioară preacurată;
Bucură-te, darul primit de părinții tăi sterpi;
Bucură-te, rușinarea ateilor și a agarenilor;
Bucură-te, cea ce ai distrus vechiul jurământ;
Bucură-te, rupând păcatul lui Adam și al Evei;
Bucură-te, căci cu nașterea Fiului Tău au răsarit zorii răscumpărării;
Bucură-te, că rugându-ne Ție trecem cu bine peste noaptea păcatului;
Bucură-te, cea binecuvântată de Duhul Sfânt;
Bucură-te, rugându-te tot timpul vieții tale către Hristos, Dumnezeul nostru;
Bucură-te, împreună cu Domnul, cunună a neamului omenesc;
Bucură-te, unsă cu Duhul Sfânt cu belșug;
Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!
Condacul 13
O, Doamna noastră, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, numită și călăuzitoare, nu respinge mica noastră cântare de rugăciune adusă în fața Icoanei Tale din Putvil, și dă-ne călăuzire si în viața aceasta vremelnică și în ceasul morții noastre, însoțindu-ne sufletul până în Lăcașurile Cerești, unde să Îi cântăm Domnului Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori)
Icos 1
Arhanghelul Gavriil a fost trimis din cer, spunându-i Maicii Domnului: ”Bucură-te!”, iar acum și noi ne bucurăm de apariția icoanei Sale slăvite la porțile orașului Putvil și o lăudăm:
Bucură-te, slăvită rădăcină a ramurii lui David;
Bucură-te, strălucind în templul lui Dumnezeu cu curăție și smerenie;
Bucură-te, căci prin tine s-au împlinit cuvintele profetice;
Bucură-te, aducând lumina Raiului lui Adam și Eva;
Bucură-te, strălucind în întreaga lume cu lumina Fiului Tău;
Bucură-te, promițând viață veșnică tuturor credincioșilor;
Bucură-te, distrugând intrigile demonilor blestemați;
Bucură-te, înlaturând calea nelegiuită, arătându-ne drumul spre mântuire;
Bucură-te, cea ce îndepărtezi adâncurile păcatului;
Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!
Condacul 1
Împărătesei și Doamnei Milostive, slăvită mijlocitoare a orașului Putivl și tuturor creștinilor Speranță, alergăm cu credință și îi aducem cântări de laudă în cinstea icoanei sale celei mai cinstite, o sărutăm și cu un suflet tandru îi cântăm: Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!
Rugăciune:
O Preasfântă Fecioară, Maica Născătorare de Dumnezeu, la Tine alergăm cu rugăciuni căci ne ești ajutătoare grabnică la Dumnezeu! Ascultă-ne pe noi, copiii Tăi păcătoși, că pierim în nelegiuiri, să nu te întorci de la noi pentru multele noastre păcate, deși Îl răstignim pe Fiul Tău în fiecare zi, și Ție, Născătoare plină de milă, îți amintim de suferința de pe Golgota.
Luminează-ne cu lumina slavei Tale, pentru ca toate păcatele noastre blestemate să fie văzute și iertate. Tu, Stăpână, care ai scăpat vechiul oraș Putivl de oștile cotropitorilor, luptă și pentru noi cu legiunile de demoni care ne atacă cu înverșunare, dându-ne eliberare din mila Ta. Călăuzește-ne spre mântuire, astfel încât să fim cinstiți, împreună cu toți sfinții care l-au încântat pe Dumnezeu, să-L slăvim și să-I cântăm în ceruri, renăscuți din Tine, lăudând numele Tău și al Preasfintei Treimi cu măreție în vecii vecilor. Amin.
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Condacul 1:
Din iubire pentru poporul tau cuprins de multe necazuri si nevoi, o Preacurata Stapana, Imparateasa Cerului si a pamanatului, ne-ai trimis icoana ta ce plutea pe apa Moldovei spre a fi noua mangaiere si scapare, de aceea iti cantam: Bucura-te Maica Domnului mult cinstita, Sfanta de la Trifesti numita.
Icosul 1:
Pe malul raului Moldova, un cioban ce pastea oile vazand lemnul icoanei tale care plutea pe ape l-a tras la mal. Dar frica l-a cuprins cand a vazut ca lemnul sangera ca si cand ar fi fost viu, pentru care aducem tie aceste laude :
Bucura-te, ca pentru noi pacatosii pe apa Moldovei ai venit si-ai fost gasita,
Bucura-te, ca ai fost trasa la mal de cel ce pastea oile, cu multa grija,
Bucura-te, ca ciobanul cu mirare si spaima la preot a alergat,
Bucura-te, ca lemnul icoanei tale care sangera, i-ai aratat,
Bucura-te, ca vie, in icoana ce-a venit pe ape, esti,
Bucura-te ca pe cei ce alearga la tine, cu dragoste-i primesti,
Bucura-te, Maica Domnului mult cinstita, Sfanta de la Trifesti numita.
Condacul 2 :
Plin de mirare si teama ciobanul a mers in graba la preot spre ai povesti cele intamplate si vazand amandoi minunea au dat slava lui Dumnezeu cantand cu bucurie: Aliluia!
Icosul 2 :
Vestea despre minunata descoperire s-a raspandit in toata zona Moldovei si multi alergand la icoana ta, au dobandit ajutor in necazuri si tamaduire pentru care aducem tie, Maica lui Dumnezeu aceste laude :
Bucura-te, ca mijlocesti mereu la Fiul tau,
Bucura-te, ca scapi tot sufletul din orice greu,
Bucura-te, ca esti a lumii intregi vindecatoare ,
Bucura-te, ca de toata primejdia ne esti aparatoare,
Bucura-te, ca ne scoti din scarbe si nevoi,
Bucura-te, ca te rogi pururi pentru noi,
Bucura-te, Maica Domnului mult cinstita, Sfanta de la Trifesti numita.
Condacul 3 :
Plin de bucurie ciobanul a luat icoana acasa spre binecuvantare, dar tu Maica lui Dumnezeu, te-ai aratat in vis spunandu-i ca voia ta este ca sfanta icoana sa fie pusa in biserica, iar el ducand odorul sfant in Casa Domnului a cantat: Aliluia!
Icosul 3 :
De multe ori in decursul timpului s-a incercat mutarea sfintei icoane de la Trifesti, la alte biserici sau manastiri, dar de fiecare data prin minune dumnezeiasca, sfanta icoana a ramas in acelasi loc, pentru care auzi de la noi aceste laude :
Bucura-te, ca de oameni nu te-ai departat,
Bucura-te, ca icoana ta de la Trifesti, nu s-a mutat,
Bucura-te, ca pe poporul tau nu l-ai parasit,
Bucura-te, ca orice incercare de a te muta in alta parte nu a reusit,
Bucura-te, a crestinilor zid puternic si aparare,
Bucura-te, ca de rautatea dusmanilor vazuti si nevazuti, ne esti ocrotitoare,
Bucura-te, Maica Domnului mult cinstita, Sfanta de la Trifesti numita.
Condacul 4 :
Multa mangaiere au aflat, toti care au venit sa se inchine cu credinta in fata cinstitei si de minuni facatoare icoanei tale si plini de bucurie vazand implinite cererile lor au strigat: Aliluia!
Icosul 4 :
Oamenii pagubiti de rautatea furilor au venit la icoana ta numita Sfanta de la Trifesti, ca sa iti ceara ajutor pentru necazul lor, iar tu descoperind iute paguba si pe cei ce au furat ai primit laude ca acestea :
Bucura-te, ca oamenii isi capata lucrul furat ,
Bucura-te, ca pe tot sufletul intristat l-ai ajutat,
Bucura-te, ca pe cel ratacit din calea credintei, l-ai indreptat,
Bucura-te, ca nimeni nu a plecat de la icoana ta neajutat,
Bucura-te, a celor pagubiti grabnica ajutatoare,
Bucura-te, a crestinilor nevoitori incununare,
Bucura-te, Maica Domnului mult cinstita, Sfanta de la Trifesti numita.
Condacul 5 :
Mult s-a tulburat poporul de seceta ce pusese stapanire peste pamant. Toata osteneala lor era in primejdie sa se piarda, fiind lipsiti de hrana cea trebuitoare. Dar au alergat la tine Maica lui Dumnezeu, cu nadejde strigand Imparatului Slavei: Aliluia!
Icosul 5 :
Au scos in procesiune prin satele Moldovei icoana ta de la Trifesti, o Maica a lui Dumnezeu care porti in sfintele tale brate pe cerescul tau Fiu si oamenii te intampinau cu credinta si bucurie aducandu-ti aceste laude:
Bucura-te, ca seceta degraba o gonesti,
Bucura-te, ca pamantului insetat ploi linistite ii daruiesti,
Bucura-te, ca in urma icoanei tale, norii se aduna,
Bucura-te, ca dupa procesiune, ploi binefacatoare seceta curma,
Bucura-te, ca prin sate icoana ta, cu cinste este purtata,
Bucura-te, ca de crestini cu credinta si bucurie e intampinata,
Bucura-te, Maica Domnului mult cinstita, Sfanta de la Trifesti numita.
Condacul 6 :
Norii s-au adunat in urma sfintei icoane aflata in procesiune si ploi linistite au adapat pamantul roditor, iar oamenii vazand ca milostivirea ta nu i-a trecut cu vederea au cantat: Aliluia!
Icosul 6 :
Ca la un izvor nesecat de binefaceri vin crestinii din toata tara, sa se inchine icoanei de minuni facatoare si pleaca acasa cu bucurie, pace si nadejde, pentru care primeste aceste cantari:
Bucura-te, ca tuturor le dai al tau ajutor,
Bucura-te, ca porti in brate pe al nostru Mantuitor,
Bucura-te, ca celor necajiti le dai alinare,
Bucura-te, ca esti celor sarmani si nedreptatiti nadejde tare,
Bucura-te, ca nimeni din cei ce au nazuit la tine nu a fost uitat,
Bucura-te, ca pe tot sufletul cel necajit si intristat l-ai mangaiat,
Bucura-te, Maica Domnului mult cinstita, Sfanta de la Trifesti numita.
Condacul 7 :
Oamenii invrajbiti au alergat la tine cu credinta, spre a capata ajutor in necazuri, liniste sufleteasca si impacare. Vazand ei multimea de binefaceri, belsug, spor, sanatate si implinirea cererilor bune ce o reversi tuturor au cantat cu multumire Domnului: Aliluia!
Icosul 7 :
Cei bolnavi s-au vindecat, furii si-au marturisitt pacatul si au dat inapoi lucrul luat cu nedreptate, cei invrajbiti s-au impacat, ploi roditoare pamantul a adapat oprind seceta cumplita, cei nemangaiati au aflat degrab mangaiere si ajutor in necazurile lor, cei ce nu aveau copii au dobandit prunci binecuvantati iar noi vazand multele tale minuni aducem aceasta cantare :
Bucura-te, ca nu ne lasi, cand suntem la greu,
Bucura-te, ca in cuget, la rugaciune ne raspunzi mereu,
Bucura-te, ca icoana ta de la Trifesti, minuni a aratat,
Bucura-te, ca celor pagubiti lucrul inapoi ai dat,
Bucura-te, ca celor ce te cinstesc le esti ocrotitoare,
Bucura-te, a lumii intregi aparatoare,
Bucura-te, Maica Domnului mult cinstita, Sfanta de la Trifesti numita.
Condacul 8:
Lumea acesta e plina de durere si intristare. Unde sa alergam decat la tine Imparateasa ceresca, caci pe cat poate Domnul a ne ajuta cu puterea, tot asa tu Doamna noastra, ne poti ajuta cu rugaciunea, iar noi vom canta: Aliluia!
Icosul 8 :
In durerile noastre alergam la sfintele icoane de minuni facatoare cu credinta, nadejde si dragoste din care se revarsa belsug de har, mangaiere si putere, iar noi vazand minunile tale aducem aceasta cantare :
Bucura-te, ca Sfanta de la Trifesti esti numita,
Bucura-te, Mireasa Cereasca nenuntita,
Bucura-te, ca mijlocesti la Domnul Imparat
Bucura-te, ca pe cei certati i-ai impacat,
Bucura-te, ca minunile tale s-au facut cunoscute,
Bucura-te, ca pe poporul tau il scapi de necazuri si de nevoi multe,
Bucura-te, Maica Domnului mult cinstita, Sfanta de la Trifesti numita.
Condacul 9:
Multe minuni ai aratat credinciosilor tai din Trifesti, din Moldova si din toata tara, care vin si se inchina Tie, caci nimeni nu a plecat nemangaiat de la sfanta ta icoana, pentru care zicem: Aliluia!
Icosul 9 :
Din dragoste pentru neamul omenesc ne-ai trimis sfintele icoane cu chipul tau si al Domnului Iisus, spre a afla alinare in tot necazul, tamaduire in boli de tot felul si mangaiere in intristari sufletesti. Iar noi cinstindu-le cum se cuvine si sarutandu-le cu smerenie, aducem aceasta cantare :
Bucura-te, ca sfintele icoane ne aduc bucurie,
Bucura-te, ca multele minuni scrise si nescrise stau ca marturie,
Bucura-te, ca din sfanta ta icoana primim har si putere,
Bucura-te, ca dobandim ajutor, vindecare si multa mangaiere,
Bucura-te, ca noi ca pe o faptura vie, in icoana te simtim,
Bucura-te, ca prin mila si ajutorul tau ne mantuim,
Bucura-te, Maica Domnului mult cinstita, Sfanta de la Trifesti numita.
Condacul 10:
Un logofat cu famila sa, din multa evlavie a ferecat cu multa cheltuiala in aur si argint icoana ta numita, Sfanta de la Trifesti, ca multumire pentru darurile dobandite si a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 10 :
Multe boli cuprind trupul nostru datorita pacatelor, dar tu Stapana roaga-l pe Doctorul cel mare, Creatorul cerului si al pamantului sa ne dea grabnic vindecare, iar noi iti vom canta aceste laude:
Bucura-te, ca icoana ta in argint si aur a fost ferecata ,
Bucura-te, ca spre mangaiere, oamenilor ai fost lasata,
Bucura-te, ca cei ce te cinstesc afla multa bucurie,
Bucura-te, ca intaresti pe cei ce traiesc in feciorie,
Bucura-te, ca celor casatoriti le esti aparatoare,
Bucura-te, ca prunci sanatosi le aduci ca binecuvantare,
Bucura-te, Maica Domnului mult cinstita, Sfanta de la Trifesti numita.
Condacul 11:
Am pacatuit cu voie si fara de voie, cu fapta si cu gandul si de multe ori te-am intristat Maica noastra, pe tine si pe Fiul tau, dar tu roaga-l sa ne ierte, iar noi ii vom canta: Aliluia!
Icosul 11 :
Maica Domnului, tu ne calauzesti pe drumul intortochiat al vietii, tu esti cea care aduci lumina in suflet si limpezirea mintii, alungand toate gandurile intunecate de la cei care te cheama in ajutor, iar noi cu credinta si nadejde aducem aceste laude :
Bucura-te, a lumii intregi Imparateasa,
Bucura-te, ca ai fost de Domnul Savaot aleasa,
Bucura-te, ca ai nascut pe al lumii Imparat,
Bucura-te, ca mijlocesti la el neincetat,
Bucura-te, ca mult cinstit e al tau nume,
Bucura-te, ca pururi te rogi pentru lume,
Bucura-te, Maica Domnului mult cinstita, Sfanta de la Trifesti numita.
Condacul 12:
Pe cruce fiind Fiul tau, Domnul nostru Iisus Hristos ne-a dat in grija Ta, Imparateasa cereasca numindu-te Mama a noastra a tuturor, iar noi slavind bunatatea si purtarea Sa de grija cu bucurie ii cantam: Aliluia!
Icosul 12 :
Cinstind icoana ta cea facatoare de minuni pe ape venita, Sfanta de la Trifesti numita, tot poporul aducem tie cantare de multumire zicand :
Bucura-te, rod al smereniei curate,
Bucura-te, cea plina de daruri binecuvantate,
Bucura-te, ca pe Domnul Hristos in brate l-ai purtat,
Bucura-te, ca din sanii fecioresti l-ai alaptat,
Bucura-te, ca de Fiul tau, noua pacatosilor Mama ne-ai fost incredintata,
Bucura-te, ca iei sub sfantul tau Acoperamant lumea toata,
Bucura-te, Maica Domnului mult cinstita, Sfanta de la Trifesti numita.
Condacul 13:
O prea binecuvantata Imparateasa a cerului si a pamantului, auzi-ne pe noi ce ce ne aflam in suferinte, boli, necazuri si intristari de tot felul si ne daruieste cele de folos spre binefacerea sufletului si a trupului. Roaga-te la Fiului tau sa ne izbaveasca de toata primejdia, mania, nevoia si de toata rautatea, ca ceilalti ani ai vietii sa ii petrecem cu sanatate, pace si buna sporire spre mantuire, iar noi ii vom canta cu bucurie: Aliluia, Aliluia, Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori),
Icosul 1:
Pe malul raului Moldova, un cioban ce pastea oile vazand lemnul icoanei tale care plutea pe ape l-a tras la mal. Dar frica l-a cuprins cand a vazut ca lemnul sangera ca si cand ar fi fost viu, pentru care aducem tie aceste laude :
Bucura-te, ca pentru noi pacatosii pe apa Moldovei ai venit si-ai fost gasita,
Bucura-te, ca ai fost trasa la mal de cel ce pastea oile, cu multa grija,
Bucura-te, ca ciobanul cu mirare si spaima la preot a alergat,
Bucura-te, ca lemnul icoanei tale care sangera, i-ai aratat,
Bucura-te, ca vie, in icoana ce-a venit pe ape, esti,
Bucura-te ca pe cei ce alearga la tine, cu dragoste-i primesti,
Bucura-te, Maica Domnului mult cinstita, Sfanta de la Trifesti numita.
Condacul 1:
Din iubire pentru poporul tau cuprins de multe necazuri si nevoi, o Preacurata Stapana, Imparateasa Cerului si a pamanatului, ne-ai trimis icoana ta ce plutea pe apa Moldovei spre a fi noua mangaiere si scapare, de aceea iti cantam: Bucura-te Maica Domnului mult cinstita, Sfanta de la Trifesti numita.
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Acatistul Icoanei Maicii Domnului făcătoare de minuni „Rugul Aprins” (4 septembrie)
Troparul Icoanei:
Înfricoşătoare este taina Rugului Aprins văzută de Proorocul minunat
Şi numai urcând pe scara rugăciunii este contemplată de gândul curat.
Veniţi să cădem cu umilinţă, plecând genunchii inimii înaintea Icoanei luminate!
Cu focul Iubirii Tale de oameni arde Hristoase, gândurile mele cele necurate,
Aprinde candela sufletului meu cea stinsă, ca să văd adâncurile Darurilor Tale
Şi să fericesc pe Cea Care în pântece Te-a purtat ca pe un foc spre a lumii luminare!
Împreună cu slăvitul Tău Prooroc aduc închinare cu umilinţă, Îndurate.
Slavă Ţie, Focul Cel nemistuit al iubirii celei mai presus de dreptate!
Bucură-Te Fecioară, Ceea Ce lumii ai dăruit Lumina cea înfricoşătoare ochilor îngereşti!
Cu ale Tale neîncetate rugăciuni risipeşte întunericul nostru, ca să-Ţi împletim laude cereşti!
CONDAC 1
[Descoperirea tainei întru uimire]
Glasul inimii întru contemplare s-a acoperit cu vălul tăcerii gânditoare;
Nu cuprinde nici un gând şi parcă toate tainele sunt înţelegătoare.
Cine este această Icoană a desăvârşirii străină pământului ?
Şi Îngerii se minunează şi dănţuiesc în jurul Luminii Duhului.
Acesta este Rugul Cel aprins de focul Dulcelui Cuvânt,
Întru Acesta s-au odihnit toate Darurile Duhului Sfânt,
Împărăteasa Îngerilor, covârşind zborul de foc al Serafimilor,
Altarul înţelepciunii cu totul înfricoşător apropierii Heruvimilor.
Spre asemănare îngerească am fost aşezat de înţelepciunea Dumnezeiască,
Dar pe căile inimii mele încă mân oile patimilor şi încă nu am aflat cămara cerească.
Ca Ceea Ce eşti Biserică vie a Cuvântului
Şi sălaş al tuturor Darurilor Duhului,
Prin mijlocirea Ta, ajută-mă, ca Moise să mă descalţ de sanda,
Să lepăd toată deşertăciunea patimilor şi cu darul Tău mă voi lumina,
Pe Tine avându-Te Mijlocitoare unirii cu Hristos şi Icoană a desăvârşirii,
Mă apropi cu frică şi gând smerit de rugul cel nemistuit al rugăciunii :
Bucură-Te, Mireasă a tuturor darurilor Duhului, mijlocindu-ne logodirea Cuvântului !
ICOS 1
[Sfat de taină în cămara inimii: Făgăduinţa pocăinţei spre apropierea de Focul nemistuit]
Ochii îngereşti privesc cu uimire taina neapropiată,
Cum porţi în Tine Focul Cel veşnic de slavă netransfigurată ?
Cum Cel Nevăzut întru Tine Îşi zideşte Icoană înţelegătoare ?
Cum Împăratul slavei ia trup ca să izvorască smerenie cugetătoare ?
Cum purtând în Tine pe Izvorul tuturor darurilor, ne dai picăturile desăvârşirii ?
Cum mintea se înalţă la vederea Ta şi se uneşte cu Hristos întru gândul iubirii ?
Cu focul darului Tău arde toată cugetarea deşartă a minţii mele întinate,
Ca să Te măresc pe Tine, Flacără după asemănarea Focului vederii luminate,
Stingându-mi patimile, însumi să mă fac foc înţelegător aprins de făclia rugăciunii,
Şi împreună cu Îngerii să-Ţi aduc laude culese din vistieria cea ascunsă a inimii :
Bucură-Te, Rug al tăcerii zugrăvit în Icoana inimii,
Bucură-Te, Cântec tainic al valurilor nepotolite ale iubirii,
Bucură-Te, Poartă de aur pe Care a intrat Împăratul măririi,
Bucură-Te, Înaintemergătoare pe Taborul înţelegător al inimii,
Bucură-Te, Podoaba de înţelepciune a minţilor smerite,
Bucură-Te, Aprinderea făcliei inimilor cu iubitoare cuvinte,
Bucură-Te, Rază ce luminează întunericul inimii,
Bucură-Te, Călăuzitoare tainică pe căile sfinţirii,
Bucură-Te, Ploaie de foc ce curăţeşte întinăciunea sufletului,
Bucură-Te, Mireasă neapropiată purtând inelul Duhului,
Bucură-Te, Îmbrăţişarea dulce la înfierea cea duhovnicească,
Bucură-Te, Poartă prin care intrăm în cămara cea împărătească,
Bucură-Te, Mireasă a tuturor darurilor Duhului, mijlocindu-ne logodirea Cuvântului !
CONDACUL al 2-lea
[Taina Treimii: ,, Dumnezeu este Iubire ! ”; Duhul iubirii]
Alergând până acum în căile patimilor, mă gătesc spre spălarea minunată,
Ajută-mă Stăpână, să mă descalţ ca Moise şi dă-mi lacrimă binecuvântată,
Ca să curăţesc întinăciunea patimilor şi cu cuget curat să vin la masa dumnezeiască,
Unde se descoperă taina Taborului întru ploaia de binecuvântare cerească.
Întru Hristos m-am îmbrăcat la Botez, dar fără grijă mergând pe căile vieţii,
Cu totul am necinstit podoaba sufletului şi m-am făcut purtător al morţii,
De aceea, alerg către Tine Cămara cerească, Tu să-mi deschizi porţile milostivirii,
Şi la masa Fiului Tău să mă primeşti, curăţindu-mă mai întâi în baia rugăciunii.
Şi aşa să mă apropii de masa Treimii aşezată pe vârful muntelui înţelepciunii,
Să aud şi eu, cel străin, glasul iubitor al Tatălui în urechile inimii smerite,
Şi întru adierile Duhului să primesc mângâierile Cuvântului prin gânduri umilite,
Ca apoi să-mi îndrept privirea inimii spre Tine, Împărăteasa rugăciunii,
Şi din adâncul sufletului să-Ţi grăiesc cuvinte izvorâtoare ale înţelepciunii,
Iar lui Hristos cu mulţumire să mă închin, strigând cu glas umilit: Aliluia !
ICOSUL al 2-lea
[Gătirea pentru cina cea de taină şi primirea binecuvântării taborice]
Pe Tabor lumii s-a descoperit Treimea ca fiind Iubirea Ce covârşeşte toate,
Neînţeleasă taină, dar nimeni nu vrea să întrebe, gustând descoperirile luminate,
Iubirea îmbrăţişează toate şi merge până la jertfa mai presus de minte,
Iubirea e lumină neapusă şi acoperământ al gândurilor sfinte,
Iubirea e străină de vederea oricărei umbre a răutăţii,
Dar ea se veseleşte, luând de mână cuvântul dreptăţii,
Născutu-Te-ai Fecioară, pe pământ ca rod al iubirii rugătoare,
Căci Cel Ce este Iubire a răspuns rugăciunii stăruitoare,
Deci, ca Ceea Ce eşti adânc al iubirii închipuit mai întâi în gândul Treimii,
Destupă Preacurată, inima mea cea înfundată cu gândurile întinăciunii,
Şi din vasul darurilor Tale toarnă-mi şi mie o picătură a căldurii sfinţitoare,
Ca în Duhul să iubesc zidirea mâinilor dumnezeieşti, aducându-Ţi laudă prisositoare :
Bucură-Te, Aripă serafimică a dragostei dumnezeieşti,
Bucură-Te, Acoperământ minunat al păcii celei cereşti,
Bucură-Te, Rază a iubirii călăuzitoare spre Soarele nepătimirii,
Bucură-Te, Cunună a laudelor împletită de îngerii Luminii,
Bucură-Te, Râu pururea curgător al milostivirii,
Bucură-Te, Vas cu totul de aur al înţelepciunii,
Bucură-Te, Lumină ce izgoneşte întunericul pătimirii,
Bucură-Te, Icoană a iubirii sfinţind gândurile inimii,
Bucură-Te, Dulceaţa ce hrăneşte pe slujitorii Treimii,
Bucură-Te, Cămară de taină adăpostind făcliile înţelepciunii,
Bucură-Te, Fântână adâncă a darurilor, nemăsurată de gândul omenesc,
Bucură-Te, Privighetoare a păcii, vestind taina iubirii în chip dumnezeiesc,
Bucură-Te, Mireasă a tuturor darurilor Duhului, mijlocindu-ne logodirea Cuvântului !
CONDACUL al 3-lea
[Duhul înţelepciunii]
Poartă închisă dinspre răsărit a cetăţii Ierusalimului
Te-a văzut Sfântul Prooroc Iezechiil, în lumina Duhului,
Pe Tine, Ceea Ce descui porţile milostivirii Tatălui,
Şi deschizi inimile noastre ca să primească bogăţia darului.
Din cămara rugăciunii am ieşit şi am intrat prin porţile păcatului,
Rătăcitu-m-am pe căi primejdioase şi nu am călăuză lumina sfatului,
Dar către Tine strig cu glasul inimii, ca să descui cămara inimii mele,
Şi să-mi închizi uşile simţurilor şi a minţii prin care intră gândurile rele.
Te-ai făcut Fecioară, Poartă înaltă prin Care a trecut Cel Ce covârşeşte înălţima cerurilor,
Şi ridici tainic porţile minţii noastre ca să intre toată înţelepciunea adevărurilor,
Deschide-mi mie uşa mântuirii ca Ceea Ce ai binevoit să fi Poartă cerească,
Prin Care Hristos, Mântuitorul meu, intrând, a sfărâmat a iadului uşă neputincioasă.
Şi plecându-mă cu mulţumire, cu îngerii voi aduce Treimii darul de cântare: Aliluia!
ICOSUL al 3-lea
[Poarta închisă dinspre răsărit- poarta mântuirii neamului omenesc]
Heruvimii cei cu ochi mulţi se înspăimântă văzându-Te pe Tine,
Ca fiind Priveliştea sfinţeniei mai presus de a minţii închipuire,
Duhul înţelepciunii Se odihneşte peste Tine cu putere ca o rază atoatevăzătoare,
Şi tot adâncul tainelor Duhului îl cercetezi cu privirea gândului cea fulgerătoare,
În pântecele Tău ai purtat Focul înţelepciunii mistuitor a toată cugetarea deşartă,
Flăcările Lui să ne cuprindă şi pe noi, ca lutul să se prefacă în vas de cugetare înaltă,
Deschide-ne porţile înţelepciunii ca Ceea Ce ai privit în oglinda gândului dumnezeiesc,
Şi ne fă şi pe noi văzători ai tainelor ce ne povăţuiesc la tot lucrul cel spre folos ceresc,
Să luăm trâmbiţa Duhului înţelepciunii şi să grăim cu fulger ce străbate toată înălţimea inimii,
Tu eşti Împărăteasa heruvimilor şi Ţie Îţi aducem laude care covârşesc înţelegerea firii :
Bucură-Te, Izvor nesecat al darurilor Cuvântului;
Bucură-Te, Adăparea celor însetaţi de apa Duhului;
Bucură-Te, Rouă de taină răcorind inimile smerite;
Bucură-Te, Priceperea tainelor nezugrăvite în cuvinte;
Bucură-Te, Contemplarea heruvimilor celor de raza Duhului luminaţi;
Bucură-Te, Palat deschis spre primirea celor de rugăciune însetaţi;
Bucură-Te, Potir al înţelepciunii din care ne împărtăşim cu Apa vieţii;
Bucură-Te, Strălucirea inimilor celor logodite cu plânsul neîncetat al dreptăţii;
Bucură-Te, Chemarea tuturor de pe căile rătăcirii;
Bucură-Te, Înţelepciunea tainică a căutătorilor Luminii;
Bucură-Te, Luminarea minţilor celor curate;
Bucură-Te, Vederea tainică a înţelesurilor luminate;
Bucură-Te, Mireasă a tuturor darurilor Duhului, mijlocindu-ne logodirea Cuvântului !
CONDACUL al 4-lea
[Duhul înţelegerii]
Scară de la pământ la cer patriarhul Iacov Te-a văzut,
Căci prin Tine ne suim la înălţimea gândului celui sfânt,
Prin Tine am văzut pogorându-Se pe Împăratul măririi,
Care pe scara Crucii ne-a înălţat pe noi la limanul nepătimirii.
Coborâtu-m-am în adâncul iadului prin împovărarea cu faptele răutăţii,
Dar tinde-mi scara milostivirii Tale şi mă ridică la hotarele Vieţii.
Ca o scară Te întinzi în chip minunat, ca să ajungem noi la lumina mântuirii,
Şi pe Taborul cel înţelegător ne odihnim, străbătând scara rugăciunii,
Pentru aceasta cu îngerii Te lăudăm, culegându-Ţi florile cuvintelor,
Ce au răsărit în pământul inimii udat cu înţelepciunea gândurilor de: Aliluia !
ICOSUL al 4-lea
[Scara de la pământ la cer- scara rugăciunii unită cu scara Crucii]
Cu înţelegeri luminate ale tainelor dumnezeieşti ai fost dăruită,
Şi blestemul neascultării Evei l-ai stricat, făcându-Te oglindă sfinţită,
Întru supunerea smerită a gândului ai primit taina închipuită,
Şi întru rugăciune Ţi s-a revărsat toată mireasma gândită,
Pe mine, cel cu minte pururea înşelată de cugetarea mincinoasă,
Mă curăţeşte, Preasfântă, îmbrăcându-mă întru porfiră luminoasă,
De întunericul neştiinţei fiind cuprins, rătăcesc neînţelegând rostul vieţii,
Dar ca Ceea Ce eşti Mijlocitoare între noi şi Cuvânt, adu-ne la limanul dreptăţii,
Şi limpede pătrunzând tainele cele arătate în voinţa dumnezeiască,
Cu tresăltări ale inimii Îţi vom cânta imnul de slăvire duhovnicească :
Bucură-Te, Fulger ce trezeşte mintea adormită în păcat;
Bucură-Te, Cunoscătoarea gândului Marelui Împărat;
Bucură-Te, Cămară întru care S-a odihnit Hristos;
Bucură-Te, Ancoră sfinţită a gândului luminos;
Bucură-Te, Risipitoarea gândurilor răutăţii;
Bucură-Te, Pace izvorâtă din Limanul vieţii;
Bucură-Te, Gând ce cercetează adâncurile Duhului;
Bucură-Te, Împăcarea noastră cu Tatăl Cuvântului;
Bucură-Te, Cuprinderea tainelor cu legătura gândului smerit;
Bucură-Te, Izvor de lumină de nici o patimă a firii umbrit;
Bucură-Te, Chemarea tuturor la înţelepciunea Duhului Sfânt;
Bucură-Te, Pricepere ce depăşeşte hotarul omenescului gând;
Bucură-Te, Comoară din care ne împărtăşim cu darurile Luminii;
Bucură-Te, Frumuseţe nepământească zugrăvită în icoana inimii;
Bucură-Te, Mireasă a tuturor darurilor Duhului, mijlocindu-ne logodirea Cuvântului !
CONDACUL al 5-lea
[Duhul sfatului]
Tulpină din rădăcina lui Iesei Ce a purtat pe Floarea Hristos,
Care a izgonit mirosul morţii cu mireasma darului îngeresc,
Te ştim Preacurată, pe Tine şi ne minunăm de a Ta mărire,
Căci în firavul pântece fecioresc ai încăput Darul de sfinţire,
Întru Tine S-a sălăşluit Mireasma de nepătimire adevărată,
Iar noi cu miresmele darurilor Tale împodobindu-ne inima curată,
Te lăudăm pe Tine şi alături de heruvimi Te înconjurăm cu gândul iubirii,
Mărturisindu-Te Născătoare de Dumnezeu şi Vas ceresc al înţelepciunii,
Şi la orice ceas gândul îl înălţăm spre Domnul, cu umilinţă şoptind : Aliluia !
ICOSUL al 5-lea
[Tulpină din rădăcina lui Iesei- Purtătoarea miresmei Vieţii]
Duhul sfatului Te luminează cu putere tare, Preacurată,
Şi corabia vieţii ne-o îndreptezi la limanul de mântuire luminată,
Tu povăţuieşti pe cei ce călăuzesc sufletele la Apa înţelepciunii,
Tu citeşti în inimile noastre toate gândurile rugăciunii,
Pe Tine Te avem Îndrumătoare pe căile desăvârşirii,
Şi rămânem neclătinaţi de viforul cel rece al ispitirii,
Pentru aceasta ne ridicăm inimile la înălţimea măririi,
Şi grăim cele ascunse în comoara cea de aur a slavoslovirii :
Bucură-Te, Luminătoare cea tainică a drumului mântuirii;
Bucură-Te, Îndreptătoarea celor rătăciţi pe căile pătimirii;
Bucură-Te, Mijlocitoarea noastră Cea neînfruntată la tronul Treimii;
Bucură-Te, Aducătoarea darurilor pentru cei ce aşteaptă raza Luminii;
Bucură-Te, Ploaie a gândurilor dumnezeieşti;
Bucură-Te, Strălucire tainică a minţilor îngereşti;
Bucură-Te, Cetate aşezată pe temelia înţelepciunii;
Bucură-Te, Mlădiţă ce împodobeşte cămara inimii;
Bucură-Te, Binecuvântarea celor ce pornesc pe căile desăvârşirii;
Bucură-Te, Darul de rugăciune făcut celor ce caută limanul nepătimirii;
Bucură-Te, Următoarea sfatului celui dumnezeiesc;
Bucură-Te, Împărtăşirea darului cu nume împărătesc;
Bucură-Te, Mireasă a tuturor darurilor Duhului, mijlocindu-ne logodirea Cuvântului !
CONDACUL al 6-lea
[Duhul puterii]
Cea a Cărei mărire a fost făcută mai înainte de prooroci,
Este Cartea Ce a purtat pe Cuvântul Evangheliei celor drepţi,
Despre Tine au grăit Apostolii Ce s-au slujit de condeiul Duhului,
Şi au arătat tainele minunate, cele prin care ne-a strălucit lumina Cuvântului,
Pe Tine Te rog să ştergi zapisul greşelilor mele celor multe,
Şi mâna Cuvântului mă va scrie în cartea vieţii celei slăvite,
Înaintea Ta plecând genunchii gândului smerit, Te rog cu umilinţă,
Scoate-mă din întunericul patimilor şi mă întăreşte ca să-Ţi cânt cu credinţă,
Şi cu minte curăţită de răutate voi striga către Stăpânul : Aliluia !
ICOSUL al 6-lea
[Evanghelia întru care s-a scris negrăit Taina Cuvântului]
Pe Piatra Cea Tare aşezată în capul unghiului lumii ai născut,
Şi prin Aceasta s-a zdrobit răutatea ascunsă în al şarpelui cuvânt,
Stâncă tare aşezată la înălţimi dumnezeieşti Te ştim pe Tine, Preacurată,
Şi Te rugăm să întăreşti mintea noastră pe a mărturisirii piatră,
Putere luând de la Cel Atotputernic toate Îţi sunt Ţie cu putinţă,
Însă Te roagă, Maică, ca inima mea împietrită să izvorască râuri de umilinţă.
Din Tine, Muntele Cel sfânt, S-a tăiat Piatra înţelepciunii,
Pe Care lăudându-O, Ţie îţi aducem imnele ştiute ale măririi:
Bucură-Te, Ruşinarea vrăjmaşului cu smerenia cea tare;
Bucură-Te, Dezlegarea Evei de întristarea cea pierzătoare;
Bucură-Te, Mijlocire neînfruntată înaintea Preasfintei Treimi;
Bucură-Te, Risipirea întunericului osânditoarei înşelăciuni;
Bucură-Te, Toiag al rugăciunii în călătoria minunată;
Bucură-Te, Izvor al înţelepciunii adăpând mintea însetată;
Bucură-Te, Munte din care S-a tăiat Piatra mântuirii;
Bucură-Te, Izbăvirea inimilor noastre din legătura împietririi;
Bucură-Te, Dragoste nebiruită de neputinţa omenească;
Bucură-Te, Solitoare neîncetată pentru cununa cerească;
Bucură-Te, Sprijinitoarea cetăţii sufletelor smerite;
Bucură-Te, Întăritoarea tuturor pe căile rânduite;
Bucură-Te, Mireasă a tuturor darurilor Duhului, mijlocindu-ne logodirea Cuvântului !
CONDACUL al 7-lea
[Duhul bunei credinţe]
Ca o Împărăteasă a îngerilor Te veseleşti în jurul slujitorilor Vieţii,
Şi de glasul Tău cel dulce se cutremură heruvimii, păzind porţile dreptăţii,
Serafimii cu făclii de rugăciuni se minunează de a Ta nepătimire,
Iar Arhanghelii Te întâmpină cu bucurie, aşteptând a Ta dorire.
Aripile îngereşti în adierile Duhului închipuie mişcările înălţării Tale,
Iar noi sub acoperământul iubirii Tale aflăm odihna cea săltătoare,
Nu se pricepe mintea noastră a zugrăvi taina frumuseţii Tale,
Iar îngerii ne îndeamnă la tăcere, covârşiţi de a Ta luminare,
Însă glasuri smerite urcăm către Tine, învăpăiaţi de focul iubirii,
Povăţuieşte-ne spre Soarele înţelepciunii, Ce e sfinţitor al gândirii,
Ca să săltăm cu gândurile până la înălţimea neajunsă în cântarea de: Aliluia!
ICOSUL al 7-lea
[ Împrăteasa Îngerilor ]
Glasul Arhanghelului, răsunând în urechile inimii, l-ai primit pe uşa umilinţei,
Iar raza credinţei odihnindu-se în inima Ta aşteptai plinirea făgăduinţei,
Prin Tine ne-am învăţat a umbla pe calea bunei credinţe, avându-Te acoperământ ,
Căci pe Hristos, Calea Cea adevărată, L-ai adus nouă cu trup pe pământ,
Pe mine, cel clătinat de valurile necredinţei celei pierzătoare,
Izbăveşte-mă de alunecările cumplite în amara întristare.
Avându-Te întăritoare în credinţă, plec gândul spre Cel Neapropiat,
Şi la masa duhovnicească mă aşez, măcar că sunt vrednic de lepădat,
Având sufletul întărit pe temelia credinţei, lucrat-ai mântuirea întru liniştire,
Dar glasurile inimilor noastre nu încetează a-Ţi aduce Ţie cuvânt de mărire :
Bucură-Te, Cetate nebiruită a credinţei noastre;
Bucură-Te, Lumină sfinţitoare a gândurilor evlavioase;
Bucură-Te, Poartă de scăpare a celor neputincioşi;
Bucură-Te, Împreună lucrătoare cu puterile cereşti;
Bucură-Te, Rodirea credinţei în sufletele umilite;
Bucură-Te, Rouă cerească ce ne cheamă la virtute;
Bucură-Te, Biruitoarea vrăjmaşilor nevăzuţi ai creştinilor;
Bucură-Te, Răspuns grabnic la marea suspinurilor;
Bucură-Te, Povăţuitoarea celor de pe cărările mântuirii;
Bucură-Te, Ridicarea celor căzuţi în groapa deznădăjduirii;
Bucură-Te, Întărirea turnurilor inimii spre biruinţă;
Bucură-Te, Izvor ce ne picură a învierii umilinţă;
Bucură-Te, Mireasă a tuturor darurilor Duhului, mijlocindu-ne logodirea Cuvântului !
CONDACUL al 8-lea
[Duhul temerii de Dumnezeu]
Îngerii slujesc glasului Tău, care ca un fulger străluceşte,
Şi cei mergători peste valurile timpului duc cereasca veste,
Ca Ceea Ce eşti Stăpâna lumii potoleşte tunetele deznădăjduirii,
Căci în furtuna necazurilor pe Tine Te avem Cămară înţelegătoare a iubirii,
Pe îngeri îi trimiţi să ne slujească, trezind conştiinţa noastră adormită,
Cu fulgerele gândurilor de pocăinţă ne îndreptezi spre cărarea smerită,
Cu ameninţarea Ta goneşte de la noi Stăpână, pe slujitorii răutăţii,
Ca la limanul cugetării cereşti să ne aşezăm gândurile dreptăţii
Şi cu îngerii cei ce-Ţi slujesc Ţie să aducem ca prinos cântarea: Aliluia !
ICOSUL al 8-lea
[Duhurile (Îngerii) puterii şi ai fricii de Dumnezeu]
Cu frica de Dumnezeu Ţi-ai acoperit inima Ta,
Deşi razele iubirii străluceau cu putere ca o stea,
Adâncul gândurilor l-ai cercetat, ca răutatea să nu Te cuprindă,
Şi ruşinând pe asupritor nu Te-ai abătut de pe calea de credinţă,
Îngrădeşte inima mea cu stâlpii fricii de Dumnezeu celei binecuvântate,
Ca să nu pătrundă înlăuntru săgeţile celui rău, cele cu totul necurate,
Cu îndrăzneală proastă mă apropi de Cel Neapropiat, fiind eu întinat,
Căci îmi lipseşte frica care naşte smerenia aducătoare de gând curat.
Dar Te rog pe Tine să mă întăreşti întru frica cea curată,
Ca să-Ţi cânt cu umilinţă laudă cu totul luminată :
Bucură-Te, Povăţuitoare spre temerea de Dumnezeu;
Bucură-Te, Stingerea grabnică a gândului celui rău;
Bucură-Te, Povăţuitoare spre cugetarea la moarte;
Bucură-Te, Milostivire ce ne povăţuieşte spre dreptate;
Bucură-Te, Sabie înfricoşătoare duhurilor răutăţii;
Bucură-Te, Cămara întru Care S-a odihnit lumina Vieţii;
Bucură-Te, Ridicarea minunată a Evei din adâncul întristării;
Bucură-Te, Săltarea îngerească a lui Adam în ceasul dezlegării;
Bucură-Te, Îngrădirea inimilor cu smerite cuvinte;
Bucură-Te, Păzitoarea noastră de căderile cumplite;
Bucură-Te, Vistieria Cea neîmpuţinată a darurilor cereşti;
Bucură-Te, Ploaie a milostivirii curăţind gândurile pământeşti;
Bucură-Te, Mireasă a tuturor darurilor Duhului, mijlocindu-ne logodirea Cuvântului !
CONDACUL al 9-lea
[Taina nedezlegată a pururea Fecioriei Maicii Domnului]
Cei ce strălucesc ca a doua lumină din Lumina începătoare,
În jurul Tău ţin aprinse flăcările cugetării lor rugătoare,
Ca un soare eşti în mijlocul îngerilor Luminii nestinse,
Şi strălucirile slavei Tale le picuri şi în sufletele smerite,
Pe bolta minţii îngerii aşează stelele înţelepciunii cereşti
Culese cu grijă din cununa slavei Tale celei împărteşti,
Arată-mă şi pe mine purtător al luminilor înţelepciunii,
Ca să strălucesc cu ele icoana aşezată în cămara inimii,
Mintea mea se află sub acoperământul întunericului vădit,
Şi genunchii gândului îi plec spre Tine, aproape deznădăjduit,
Ca Ceea Ce de Arhanghelul Gavriil ai fost povăţuită la toate tainele înţelepciunii,
Trimite-ne nouă spre călăuzire pe îngerii cei ce strălucesc toate marginile gândirii,
Şi cu aceştia vom învăţa meşteşugul laudelor cereşti pe scara cântării de: Aliluia !
ICOSUL al 9-lea
[Duhurile (Îngerii) înţelepciunii]
Preasfântă Împărăteasă, cele trei stele Te împodobesc ca pe o Mireasă,
Pururea Fecioria Ta a minunat peste veacuri mintea noastră omenească,
Cum fecioară ai rămas şi stricăciune nu ai suferit nicicând ?
Nu mă pricep a lăuda minunea cu lumina nici unui gând,
Dar cu chipul sufletului strălucit de razele măririi Tale,
Îndrăznesc cu gând umilit a cere a Ta neîmpuţintă îndurare,
Întru fecioria minţii fă să se zămislească în inima mea cuvânt dumnezeiesc,
Ca un izvor curat şi limpede din care să se adape tot sufletul omenesc,
Spală haina cea pătată de păcate a sufletului meu întinat,
Şi cu îngerii mă primeşte în cămara Dulcelui Împărat,
Ca să Te laud pe Tine cu podoaba gândului luminat :
Bucură-Te, Mireasma Cea preacurată a fecioriei;
Bucură-Te, Vas curat în care s-a lucrat taina veşniciei;
Bucură-Te, Oglindă privitoare a tainelor dumnezeieşti;
Bucură-Te, Înfricoşată apropiere cetelor îngereşti;
Bucură-Te, Curăţie neînchipuită de minte;
Bucură-Te, Palat zidit din piatră de virtute;
Bucură-Te, Îndreptarea paşilor pe căile curăţiei;
Bucură-Te, Munte dumnezeiesc al Împărăţiei;
Bucură-Te, Cununa fecioriei celei neajunse;
Bucură-Te, Vistierie a tainei nepătrunse;
Bucură-Te, Curăţirea inimilor prin gânduri umilite;
Bucură-Te, Sălaş sfinţit al cuvintelor smerite;
Bucură-Te, Mireasă a tuturor darurilor Duhului, mijlocindu-ne logodirea Cuvântului !
CONDACUL al 10-lea
[Râu nesecat al binecuvântărilor]
Evlavia întru Tine se oglindeşte în curgerea ei firească,
Şi nici un gând necurat nu întunecă a Ta sfântă dulceaţă,
Cu gând întinat cum voi îndrăzni să mă apropi de Tine ?
Cum Comoara credinţei să mă înroureze şi pe mine ?
Cu cuviinţă dumnezeiască eşti însoţită de alaiul îngeresc,
Şi împarţi daruri celor ce pentru mântuire se ostenesc,
Cu gând umilit îmi plec mintea cea întunecată,
Neîndrăznind a-mi ridica cugetul la slava minunată,
Însă glasul sfârşit al inimii Îţi aduce ultima grăire,
Pomeneşte-mă înaintea Împăratului spre mântuire !
Şi nu mă lepăda pe mine, cel ce aduc tămâia de rugăciune : Aliuia !
ICOSUL al 10-lea
[Duhurile evlaviei]
Prin Tine, Preacurată, s-a dezlegat blestemul celui căzut,
Şi izvorât-a binecuvântarea mai presus de al nostru gând,
Pe mine, cel ţinut în mrejele multor păcate cumplite,
Mă miluieşte Preacurată, cu ale Tale mijlociri sfinte,
Preabinecuvântată eşti, Ceea Ce reverşi tuturor râuri de milostivire,
Şi faci să rodească şi în inimile noastre gânduri tainice de-nţelepciune,
Făcându-Te izvor de binecuvântări sfinţit de Cel Ce a dezlegat blestemul lumii,
Şi pe mine mă binecuvintează, ca să lucrez cu smerenie faptele mântuirii,
Aducându-Ţi laude îngereşti, măcar că sunt eu străin de taina slavoslovirii :
Bucură-Te, Ploaia de binecuvântare cerească;
Bucură-Te, Hrănirea inimii cu mana duhovnicească;
Bucură-Te, Surpătoarea blestemului pământenilor;
Bucură-Te, Încredinţarea cea tainică a adevărurilor;
Bucură-Te, Izbăvitoarea noastră de întristare;
Bucură-Te, Făclie a rugăciunii spre luminare;
Bucură-Te, Călăuzitoarea spre cămara Mirelui ceresc;
Bucură-Te, Deschizătoarea inimii cu cheia gândului îngeresc;
Bucură-Te, Împărtăşire din suflarea rugăciunii;
Bucură-Te, Topirea grabnică a patimilor firii;
Bucură-Te, Liman al umilinţei celei curate;
Bucură-Te, Vas al virtuţilor prea luminate;
Bucură-Te, Mireasă a tuturor darurilor Duhului, mijlocindu-ne logodirea Cuvântului !
CONDACUL al 11-lea
[Biserică- Corabie a Îngerilor şi a oamenilor]
Ca O Biserică aşezată pe Piatra Cea nesfărâmată a vieţii,
Te arăţi în privirea minţii, trăgându-ne din vârtejul morţii,
Pe marea cea învoluburată a vieţii călătorind noi, Stăpână,
Pe Tine Te aflăm Corabie strălucindu-ne a milostivirii lumină,
În pântece ai purtat pe Cel Ce a stricat blestemul morţii,
Şi la Tine nădăjduind, ne facem plinitori ai cuvintelor dreptăţii,
Palat sfinţit al Împăratului Celui nemuritor Te-ai arătat pe pământ,
Şi în palatul ceresc al milostivirii Tale primeşti pe cei de sub al Tău acoperământ,
Nu mă pierde pe mine, cel rătăcit în căile păcatelor întunecătoare,
Ci sufletul meu îl luminează, gătindu-i haină de străluciri dăruitoare,
Ca să săltez de bucurie şi cu îngerii să-Ţi aduc cântarea : Aliluia !
ICOSUL al 11-lea
[Capătul drumului: sfinţenia]
Biserică sfinţită Te-ai arătat, purtând pe Cel Neîncăput,
Prin Tine Acesta Şi-a făcut sălaş în inimile noastre de lut,
Oglindă a sfinţeniei Te vedem şi de strălucirea Ta ne cutremurăm,
Arată-ne şi pe noi vase ale Duhului, prin care la cele cereşti ne înălţăm,
Cetele de Sfinţi pe Tine Te-au urmat pe cărările sfinţitoare,
Şi răpite de frumuseţea Ta s-au arătat grădini înfloritoare,
Seminţele gândurilor dumnezeieşti le aruncă şi în inima mea neroditoare,
Şi stropeşte-le cu roua rugăciunii, ca să aducă prinos de roadă sfinţitoare.
Podoaba sfinţilor eşti Preacurată, ca Ceea Ce ai purtat negrăit
Pe Împăratul slavei prin Care toţi ne-am învăţat a Te cinsti prin cuvânt :
Bucură-Te, Sfinţitoarea gândurilor curate;
Bucură-Te, Liman al cuvintelor înmiresmate;
Bucură-Te, Altar înţelegător la care se aduc jertfe de rugăciuni;
Bucură-Te, Întâmpinarea celor căzuţi în mrejele cumplitei deznădăjduiri;
Bucură-Te, Călăuzitoarea cetelor de Sfinţi pe cărările Împărăţiei;
Bucură-Te, Pahar de taină din care gustăm băutura veşniciei;
Bucură-Te, Deschizătoarea porţilor înţelepciunii;
Bucură-Te, Înfiere a tuturor sub aripa iubirii;
Bucură-Te, Împărtăşire din sfinţenia Cuvântului;
Bucură-Te, Lucrătoarea inimii cu înţelepciunea Duhului;
Bucură-Te, Legătură nesfărâmată a iubirii;
Bucură-Te, Împodobitoarea gândurilor inimii;
Bucură-Te, Mireasă a tuturor darurilor Duhului, mijlocindu-ne logodirea Cuvântului !
CONDACUL al 12-lea
[Dobândirea darului mântuirii; ajungerea la capătul desăvârşirii]
Ceasul judecăţii se aude bătând cu putere la uşa inimii,
Negreşit Judecătorul va veni cu suflarea focul pedepsirii,
Ca Ceea Ce fără ardere ai purtat întru Tine Focul Dumnezeirii,
De focul cel veşnic mă izbăveşte, ca să-Ţi aduc laudele mulţumirii,
Îngeri înfricoşători vor lucra porunca dreptăţii fără părtinire,
Cu ultimele curgeri ale milei scoate-mă din deznădăjduire,
Roua rugăciunilor Tale să stingă focul gătit mie pentru păcate,
Şi aducând ca daruri mijlocirile Sfinţilor, să mă răscumperi din veşnica moarte.
Şi glasul trâmbiţei să-mi vestească sfârşitul chinuirii,
Şi chemarea de-a dreapta Împăratului milostivirii,
Ca să cânt Domnului cu mulţumire : Aliluia !
ICOSUL al 12-lea
[Plinirea desăvârşită a mijlocirii : Judecata]
Anevoioase sunt căile mântuirii, iar noi, neputincioşi,
Întinde-ne mâna Stăpână, ca să urcăm la cele cereşti,
Întru Tine ne-am pus nădejdea de mântuire, Preacurată,
Cunoscând îndrăzneala Ta către Treimea Cea lăudată,
Ca Ceea Ce în pântece ai purtat pe Ziditorul Tău,
Pe mine mă scoate din pântecele păcatului rău,
Pe căile desăvârşirii ne eşti Sprijinitoare nebiruită,
Dă-mi şi mine să ajung la înălţime cu inimă smerită,
Setea Taborului zvâcneşte în inimă prin raze de lumină,
Dar calea-i lungă şi întunecoasă, lipsită de cunună,
Crucea smereniei se duce greu şi valurile ispitelor se ridică,
Cu al Tău cuvânt neauzit potoleşte toată tulburarea stârnită,
Ca întru seninătatea inimii să-Ţi aduc laudă curată,
Şi glasul sufletului să-Ţi şoptească, Împărăteasă :
Bucură-Te, Munte înalt al desăvârşirii;
Bucură-Te, Plinitoarea lucrărilor mântuirii;
Bucură-Te, Corabie în care ne adăpostim de mânia ispitelor;
Bucură-Te, Liman pe care îl contemplăm prin mijlocirea cuvintelor;
Bucură-Te, Solitoarea mântuirii celor deznădăjduiţi;
Bucură-Te, Izvorul de înţelepciune al celor smeriţi;
Bucură-Te, Poartă cerească a mântuirii;
Bucură-Te, Cununa prealăudată a măririi;
Bucură-Te, Scară prin care urcăm la înălţimea desăvârşirii;
Bucură-Te, Liman ceresc căruia se descoperă taina Luminii;
Bucură-Te, Arcuşul unui gând al desăvârşirii;
Bucură-Te, Izgonitoarea patimilor firii;
Bucură-Te, Mireasă a tuturor darurilor Duhului, mijlocindu-ne logodirea Cuvântului !
CONDACUL al 13-lea (acest Condac se zice de 3 ori):
Împărtăteasă a Luminii, Focul Cel nestins al slavoslovirii,
Aprinde candelele inimilor noastre stinse de viforul ispitirii,
Şi toarnă din destul untdelemnul darurilor Duhului,
Ca să ne înălţăm cu minte îndumnezeită la vederea Cuvântului,
Şi în străfulgerarea gândului să pătrundem taina rugului aprins,
Prin care şi întru noi S-a sălăşluit deplin Cuvântul Cel nescris,
Pe Care Îl slăvim neîncetat, iar pe Tine Te cinstim în cântări neîncetate de: Aliluia !
ICOSUL 1:
Ochii îngereşti privesc cu uimire taina neapropiată,
Cum porţi în Tine Focul Cel veşnic de slavă netransfigurată ?
Cum Cel Nevăzut întru Tine Îşi zideşte Icoană înţelegătoare ?
Cum Împăratul slavei ia trup ca să izvorască smerenie cugetătoare ?
Cum purtând în Tine pe Izvorul tuturor darurilor, ne dai picăturile desăvârşirii ?
Cum mintea se înalţă la vederea Ta şi se uneşte cu Hristos întru gândul iubirii ?
Cu focul darului Tău arde toată cugetarea deşartă a minţii mele întinate,
Ca să Te măresc pe Tine, Flacără după asemănarea Focului vederii luminate,
Stingându-mi patimile, însumi să mă fac foc înţelegător aprins de făclia rugăciunii,
Şi împreună cu Îngerii să-Ţi aduc laude culese din vistieria cea ascunsă a inimii :
Bucură-Te, Rug al tăcerii zugrăvit în Icoana inimii,
Bucură-Te, Cântec tainic al valurilor nepotolite ale iubirii,
Bucură-Te, Poartă de aur pe Care a intrat Împăratul măririi,
Bucură-Te, Înaintemergătoare pe Taborul înţelegător al inimii,
Bucură-Te, Podoaba de înţelepciune a minţilor smerite,
Bucură-Te, Aprinderea făcliei inimilor cu iubitoare cuvinte,
Bucură-Te, Rază ce luminează întunericul inimii,
Bucură-Te, Călăuzitoare tainică pe căile sfinţirii,
Bucură-Te, Ploaie de foc ce curăţeşte întinăciunea sufletului,
Bucură-Te, Mireasă neapropiată purtând inelul Duhului,
Bucură-Te, Îmbrăţişarea dulce la înfierea cea duhovnicească,
Bucură-Te, Poartă prin care intrăm în cămara cea împărătească,
Bucură-Te, Mireasă a tuturor darurilor Duhului, mijlocindu-ne logodirea Cuvântului !
Condacul 1:
Glasul inimii întru contemplare s-a acoperit cu vălul tăcerii gânditoare;
Nu cuprinde nici un gând şi parcă toate tainele sunt înţelegătoare.
Cine este această Icoană a desăvârşirii străină pământului ?
Şi Îngerii se minunează şi dănţuiesc în jurul Luminii Duhului.
Acesta este Rugul Cel aprins de focul Dulcelui Cuvânt,
Întru Acesta s-au odihnit toate Darurile Duhului Sfânt,
Împărăteasa Îngerilor, covârşind zborul de foc al Serafimilor,
Altarul înţelepciunii cu totul înfricoşător apropierii Heruvimilor.
Spre asemănare îngerească am fost aşezat de înţelepciunea Dumnezeiască,
Dar pe căile inimii mele încă mân oile patimilor şi încă nu am aflat cămara cerească.
Ca Ceea Ce eşti Biserică vie a Cuvântului
Şi sălaş al tuturor Darurilor Duhului,
Prin mijlocirea Ta, ajută-mă, ca Moise să mă descalţ de sanda,
Să lepăd toată deşertăciunea patimilor şi cu darul Tău mă voi lumina,
Pe Tine avându-Te Mijlocitoare unirii cu Hristos şi Icoană a desăvârşirii,
Mă apropi cu frică şi gând smerit de rugul cel nemistuit al rugăciunii :
Bucură-Te, Mireasă a tuturor darurilor Duhului, mijlocindu-ne logodirea Cuvântului !
RUGĂCIUNE LA ICOANA „RUGUL APRINS” AL MAICII DOMNULUI:
Preacurată Stăpână, Împărăteasa îngerilor şi Cetatea Cea nebiruită a pământenilor, Ceea Ce ai purtat în pântecele Tău binecuvântat pe Focul Cel nemistuit Ce aprinde făcliile stinse ale inimilor noastre spre dorirea celor cereşti, Scara pe care gândurile noastre urcă spre Lumina Cea neapropiată, Poarta Cea pecetluită cu numele înfricoşător al Cuvântului şi nedeschisă de mână omenească, Rugul Cel pururea aprins al rugăciunii dumnezeieşti, Tulpina mântuirii Ce a răsărit din pământul neamului omenesc, Preabinecuvântată Maică a Domnului şi Lauda strălucită a fecioarelor, înaintea Ta plecăm genunchii inimilor noastre când pietrele necazurilor ne împiedică pe calea mântuirii şi ne rănesc sufletele cu întristarea. Haina cea curată a Mirelui Hristos primită la Sfântul Botez am murdărit-o cu totul, tăvălindu-ne noi totdeauna în noroiul patimilor şi neascultând de poruncile Fiului Tău. În locul podoabei curăţiei ne-am trezit că privim în oglinda conştiinţei un suflet plin de rănile păcatelor. Cu ce îndrăzneală să mai privim spre Soarele dreptăţii, când toată viaţa petrecându-o în păcate ne-am făcut stâlpi ai întunericului, cu totul încremeniţi în împietrire ? Pentru aceasta, ştiindu-Te pe Tine, Maică a Milostivirii, Te rugăm, strigând din adâncul sufletului cu umilinţă : Cu dulcile Tale cuvinte îmblânzeşte mânia cea dreaptă a Celui de Care ne-am depărtat, alergând noi pe căile faptelor rele. Cu focul rugăciunilor Tale arde toată neghina gândurilor noastre neroditoare. Ajută-ne să ne dezleagăm încălţările păcatelor şi cu picioare curate ale sufletului spălate în baia de lacrimi a pocăinţei să ne apropiem de Focul Cel veşnic.
Hristoase Dumnezeule, Cel Ce stai pe scaunul heruvimilor şi primeşti gândurile cele umilite ale celor din nevoi, Cel Ce nu-Ţi întorci preasfânta Ta faţă dinspre ucenicii Tăi cei ce rabdă în lume povara necazurilor, ca trecând prin focul acestora să se curăţească şi să ajungă la odihna cămărilor cereşti, Cel Ce asculţi fiecare suspin al inimii noastre şi ca un Doctor mult milostiv şi iscusit legi rănile păcatelor noastre, Cel Ce nu ne închizi uşa milostivirii Tale, aşteptând pe toţi să intre în cămara pocăinţei, Dumnezeul serafimilor şi Tatăl celor necăjiţi, Cel Ce printre noi ai vieţuit şi din paharul smereniei ai băut, rămând nedespărţit de slava cerească de la masa Tatălui, Sfinte al Sfinţilor şi Lumina tuturor celor întunecaţi, auzi smeritele glasuri ale inimii noastre şi nu Te întoarce dinspre feţele sufletelor noastre întinate cu multe păcate. Nu suntem vrednici să intri iarăşi sub acoperământul sufletelor noastre, de vreme ce ne-am arătat mincinoşi făgăduinţei. N-am împlinit nici până acum voia Ta şi, deşi am gustat din paharul mântuirii Tale, tot vase nelucrătoare ne-am arătat, murdărindu-ne cu noroiul răutăţilor de tot felul. Oare vei mai veni iarăşi în casa sufletelor noastre? Pierzând îndrăzneala cea de fiu, acum ca nişte argaţi nevrednici batem la uşa milostivirii Tale şi Ţi-o aducem mijlocitoare pe Maica Ta, ca să nu Te întorci dinspre rugăciunile noastre. Pentru ploaia milostivirii Sale picură Stăpâne, ploaie de lacrimi în pământul sufletelor noastre, îngrămădind pe cerul inimilor noastre prin mişcările line ale adierilor Duhului norii îndurărilor Tale. Să biruiască iarăşi iubirea Ta de oameni cea nemăsurată şi rugăciunile Celei Ce în pântecele Ei fecioresc Te-a purtat ca să ne izvorăşti nouă, tuturor, mântuire. Trimite raza pocăinţei prin lucrarea Duhului Sfânt, ca să se curăţească sufletele noastre cele întinate în fărădelegi şi cu feţe luminate ale sufletelor să privim spre Tine, Soarele mântuirii noastre, Căruia aducându-Ţi totdeauna razele faptelor bune, să ne învrednicim la trecerea din această viaţă şi de vederea luminii celei veşnice întru mângâierile Duhului şi pentru milostivirea Tatălui, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!
Traducere din limba rusă
Condac 1
Împărătesei celei Înalte, Preacuratei Fecioare, Maica Domnului Dumnezeului nostru, Răscumpărătoarea ținutului Kaluga, îi aducem cântări de laudă căci prin icoanele Sale ne dă har si vindecare. Către Tine se înalță rugăciunile noastre, stând cu dragoste înaintea icoanei Tale, iar tu protejează-ne, Doamnă Născătoare de Dumnezeu, de toți dușmanii văzuți și nevăzuți și mântuiește-ne de toate bolile sufletului și ale trupului, iar noi îți strigăm din inimă: Bucură-te, Maica Domnului, Stăpâna vieții noastre, arătându-ne mila și mijlocirea ta!
Icos 1
Mulțime de îngeri Te slăvesc pe Tine, Împărăteasa tuturor și Maica Domnului, Tu ai împlinit bucuria inimii noastre arătându-ne icoanele tale miraculoase și făcând minuni în bisericile Tale. Iată, ne închinăm icoanei Tale, Ție, Fecioară aleasă de Dumnezeu, și ne rugăm cu teamă și cu dragoste:
Bucură-te, înfățișată de dinainte de timpuri de către profeți;
Bucură-te, cea ce ai născut Mielul, care ai luat păcatele lumii;
Bucură-te, că pe Adam și Eva i-ai eliberat de blestemul străvechi;
Bucură-te, căci prin icoana ta miraculoasă luminezi tot ținutul Kaluga;
Bucură-te, că ne-ai dat icoana în semn de milă pentru noi;
Bucură-te, căci uitându-ne la icoana Ta, ne închinăm înaintea Ta, cu adevărat Maica Domnului;
Bucură-te, Maica Domnului, Stăpâna vieții noastre, arătându-ne mila și mijlocirea ta!
Condac 2
Văzând icoana Ta fecioara Evdochia, Maica Domnului, în stricăciunea inimii ei a scuipat cu îndrăzneală asupra ei, iar tu ai pedepsit-o pe loc cu paralizia mâinilor și a picioarelor, i-ai luat vederea si glasul cel necuviincios, și făcând acest lucru ai arătat puterea icoanei Tale făcătoare de minuni, iar noi toți strigăm cu teamă către Tine și către Dumnezeu: Aliluia!
Icos 2
Mintea omenească nu poate înțelege marea Ta îndurare, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, căci ai primit pocăința sinceră a fetei bolnave și i-ai dat vindecarea, iar ea ți-a înalțat rugăciuni:
Bucură-te, scară cerească prevăzută de Iacov;
Bucură-te, taina Întrupării lui Dumnezeu;
Bucură-te, căci ești mare ajutor în războiul împotriva lumii și a diavolului;
Bucură-te, izbăvitoare de păcatele noastre nenumărate;
Bucură-te, căci pe cei ce cheama numele tău îi mîntuiesți de patimi;
Bucură-te, milostivă față de cei care caută cu stăruință să se ridice din păcate;
Bucură-te, Maica Domnului, Stăpâna vieții noastre, arătându-ne mila și mijlocirea ta!
Condac 3
Și cei ai casei fecioarei Evdochia au fost martori darurilor tale izvorâte din icoana Ta făcătoare de minuni, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ca semn al îndurării Tale. Iar noi, privind icoana ta și multele minuni care izvorăsc din ea, cu bucurie cădem în fața ei și din adâncul inimii îți mulțumim Ție, slăvită mijlocitoare, și îi strigăm lui Dumnezeu: Aliluia.
Icos 3
Cu Milostivirea ta, părinții fetei paralizate au avut un vis, în care le-ai spus, Maica Domnului: ”Fiica voastră, prin fapta ei necuviincioasă faţă de chipul înfăţişat pe pânză, nu a jignit o călugăriţă, ci pe mine; fiindcă această înfăţişare este chipul meu prin care, din voia Fiului meu şi Dumnezeu, eu voi mijloci pentru oraşul vostru şi locuitorii lui. Mâine dimineaţă să-i înştiinţaţi pe preoţi şi, împreună cu ei rugându-vă înaintea icoanei mele ponegrite, s-o stropiţi pe cea slăbănogită cu apă sfinţită şi ea va primi tămăduire”. Iar ei, făcând asemenea poruncii Maicii Domnului, s-au bucurat de însănătoșirea fiicei lor Evdochia. Mântuiește-ne, Doamnă, prin credință și dragoste pe cei care Îți cântăm:
Bucură-te, ușă proorocită de Ezechiel;
Bucură-te, primind deplin întruparea Celui din Sfânta Treime;
Bucură-te, că nașterea Fiului Tău a însemnat mântuirea lumii;
Bucură-te, căci pe cei ce cheamă cu credință în numele Tău îi mântuiești de la moarte;
Bucură-te, lauda sfinților și a preoților evlavioși;
Bucură-te, apărătoarea călugărilor evlavioși;
Bucură-te, Maica Domnului, Stăpâna vieții noastre, arătându-ne mila și mijlocirea ta!
Condac 4
Năvălind armata lui Napoleon, Sfântul Evlampie s-a rugat înaintea icoanei Tale pentru eliberarea de dușmani, Maica Domnului, și armata cotropitorilor a fost învinsă la râul Cernăuți, și toți credincioșii I-au strigat cu bucurie lui Hristos: Aliluia.
Icos 4
Toți au văzut mila Ta, O Născătoare de Dumnezeu, dăruită prin icoana Ta pe câmpul de luptă, când a apărut plutind în aer, dându-le victoria. Suntem recunoscători ajutorului Tău, Stăpână, și cu speranță îți cântăm Ție:
Bucură-te, tufiș arzător, proorocită de Moise, martor al lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ne-ai mântuit de potopul păcatului;
Bucură-te, cădelnița de aur, înălțând mereu tămâia parfumată a rugăciunilor Tale către Dumnezeu, Fiul Tău;
Bucură-te, stingând repede prin rugăciunea Ta mânia lui Dumnezeu pornită cu dreptate împotriva noastră;
Bucură-te, căci arătând în aer icoana Ta ai alungat dușmanii;
Bucură-te, căci ai adus victorie în luptă armatei ruse;
Bucură-te, Maica Domnului, Stăpâna vieții noastre, arătându-ne mila și mijlocirea ta!
Condac 5
Ești o stea divină, Maica Domnului, luminându-ne și arătându-ne calea mântuirii, alungând dușmanii noștri. Mijlocirea Ta este puternică, iar noi cu tandrețe strigăm slava lui Dumnezeu: Aliluia.
Icos 5
După ce ți-ai arătat marea dragoste pentru oamenii care trăiesc în ținutul Kaluga, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, ai apărat pământul de mulți dușmani pe care i-ai alungat prin mijlocirea Ta atotputernică, iar noi în bucuria inimii noatre îți cântăm:
Bucură-te, rai de taină, profețită de Isaia;
Bucură-te, că ai adus împăcarea noastră cu Dumnezeu;
Bucură-te, căci I-ai dat naștere Mântuitorului omenirii căzute;
Bucură-te, căci nu îi părăsești pe cei care se încred în Tine în clipele de luptă;
Bucură-te, căci prin mijlocirea ta atotputernică ne-ai izbăvit de sabia dușmanilor;
Bucură-te, aducând victoria armatei ruse fără a se vărsa sânge;
Bucură-te, Maica Domnului, Stăpâna vieții noastre, arătându-ne mila și mijlocirea ta!
Condac 6
O femeie din orașul Borovsk era grav bolnavă și nu putea fi vindecată de către medici, spunându-i-se că va muri în scurt timp pentru că nu se mai putea hrăni. Dar ea, având credință în puterea lui Dumnezeu atotputernic, a venit la icoana Ta din Kaluga, Maica Domnului, primind prin rugăciuni vindecare. La fel și noi, Îl slăvim pe Dumnezeu și strigăm către El: Aliluia.
Icos 6
Femeia cea bolnavă de moarte a primit o a doua viață la icoana Ta, Maica Domnului, dăruindu-i vindecare miraculoasă, Tu fiind grabnic ajutătoare chiar și pentru cei care sunt în primejdie și nu îți respectă icoana. Oamenii se roagă înaintea icoanei Tale si pentru izbăvire de grindină, iar noi care înțelegem purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor, Te slăvim și Te lăudăm:
Bucură-te, arătând minuni pentru ocrotirea Bisericii Ortodocse;
Bucură-te, pedepsind nevăzut pe blestemătorii credinței adevărate;
Bucură-te, protejând dogmele credinței;
Bucură-te, căci ai slăvit credința dumnezeiască;
Bucură-te, căci ne întorci pe calea bunătății;
Bucură-te, vindecându-ne de rușine și de ocară;
Bucură-te, Maica Domnului, Stăpâna vieții noastre, arătându-ne mila și mijlocirea ta!
Condac 7
Icoana Ta făcătoare de minuni din Kaluga este adând sădită în inimile oamenilor, izvorând minuni celor care i se roagă: cei surzi aud, cei orbi văd, cei paralizați se vindecă, dând sănătate trupească și sufletească pentru timp îndelungat, alungând demonii. Iar noi, având dragoste pentru icoana Ta, cădem și Îl slăvim pe Dumnezeu, strigând către El: Aliluia.
Icos 7
Ești un zid puternic ce ne protejează de toate bolile sufletului și ale trupului, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu și îi ajuți pe toți cei care vin alergând la Tine cu rugăciune. La fel și noi, căzând la icoana ta, ne rugăm să ne vindeci de toate bolile mentale și fizice, și Te chemăm din adâncul inimii:
Bucură-te, soare al Lăcașurilor lui Hristos, înfățișată de psalmist;
Bucură-te, O, cea ce L-ai născut pe Mântuitorul, care a curățit neleguirea noastră;
Bucură-te, mijlocind pentru noi să păstrăm dreptatea ca să primim Pâinea vieții veșnice;
Bucură-te, căci cei care au venit cu credință la icoanele Tale miraculoase s-au vindecat de bolile sufletului și ale trupului;
Bucură-te, izbăvindu-i din moarte pe cei bolnavi, părăsiți de doctori;
Bucură-te, căci prin rugăciunile tale încetează ispitele și rănile de moarte;
Bucură-te, Maica Domnului, Stăpâna vieții noastre, arătându-ne mila și mijlocirea ta!
Condac 8
Tu, Suverana lumii, ne-ai dezvăluit o minune mare când ai vindecat-o pe femeia bolnavă care a primit a doua viață; noi suntem chinuiți, fiind înrobiți patimilor, dar Te rugam întoarce-ne cu credință către Tine, Maica Domnului, căci noi ne rugăm înaintea icoanei Tale și de la Tine dorim să primim vindecare. Pentru aceasta, și noi, având încredere în mila Ta, Te lăudăm, strigând către Dumnezeu: Aliluia.
Icos 8.
Locuitorii țării Kaluga văd în Tine o nouă fortăreață a Siloamului, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, așezând icoana Ta în Biserica Nașterii Domnului dinn ținutul Kaluga; celor care se roagă Icoanei Tale le dai sănătate, alungând bolile tuturor celor care aleargă la Tine cu credință. De dragul Tău Te lăaudăm:
Bucură-te, că de frica Ta duhurile răului tremură;
Bucură-te, deschizând tuturor porțile paradisului;
Bucură-te, dăruind sfântul tău ajutor în timp util tuturor sufletelor care Ți se roagă cu credință;
Bucură-te, că i-ai răscumpărat din patima beției pe cei care s-au întors la Tine cu rugăciune;
Bucură-te, căci îi salvezi pe cei fără speranță din furtuna pieirilor;
Bucură-te, dulce mângâiere revarsată din Icoana Ta;
Bucură-te, Maica Domnului, Stăpâna vieții noastre, arătându-ne mila și mijlocirea ta!
Condac 9
Două femei pline de mândrie care trăiau în ținutul Kaluga s-au îndoit de minunile făcute de Icoana Ta cea sfântă, Maica Domnului, iar Tu le-ai mustrat pentru lipsa lor de dragoste; noi ne închinăm chipului Tău strigând către Dumnezeu: Aliluia.
Icos 9
Ritorii cei mult grăitori din această epocă neagă închinarea la icoana Ta, O Preacurată Fecioară, ei nu înțeleg cinstea credincioșilor și credința lor neclintită în puterea Ta. Dar noi recunoaștem faptele bune ce izvorăsc din icoana Ta bucurându-ne în suflet, și Ție, Maica Domnului, îți cântăm:
Bucură-te, că ești cu totul milostivă;
Bucură-te, trapeză sfântă care ne hrănești cu pâinea vieții.
Bucură-te, rușinându-i și învățându-i pe cei care aleg înțelepciunea deșartă a viețuirii nelegiuite, aducându-i pe calea cea bună;
Bucură-te, că în mila Ta stingi focul răutății din noi cu flacăra focului Divin;
Bucură-te, avertizându-i cu semne și minuni pe cei care se clatină în credință;
Bucură-te, milostivă Născătoare de Dumnezeu, căci inspiri frica de Dumnezeu și smerenia în inimile noastre;
Bucură-te, Maica Domnului, Stăpâna vieții noastre, arătându-ne mila și mijlocirea ta!
Condac 10
Icoana Ta a salvat mulți oameni de la rău, a apărat copii, soțiile năpăstuite, a dat dreaptă judecată în procese. La fel îl slăvim și pe Domnul Dumnezeu, care a dat un astfel de har icoanei Tale și strigăm către El: Aliluia.
Icos 10
Esti un zid puternic care protejează neamul omenesc de necazuri, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, dând ajutor grabnic prin icoanele tale tuturor celor care Te cinstesc: tineri și bătrâni. Noi ne rugăm să ne eliberezi de orice calomnie, necazuri și dureri, și strigăm către Tine:
Bucură-te, cea ce ai zdrobit capul șarpelui, aducând lumii făgăduința mântuirii;
Bucură-te, cea ce ai născut Bucuria Veșnică, Mântuitorul lumii;
Bucură-te, că la nașterea Fiului lui Dumnezeu ai deschis ușa împărăției lui Hristos;
Bucură-te, mustrându-ne pentru păcate, dar stând lângă noi să ne mântuim;
Bucură-te, cea ce îi izbăvești pe cei care te iubesc și te cinstesc de toate necazurile și durerile;
Bucură-te, bucurie a lumii întregi;
Bucură-te, Maica Domnului, Stăpâna vieții noastre, arătându-ne mila și mijlocirea ta!
Condac 11
Un creștin s-a rugat cu lacrimi în fața icoanei Tale, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, pentru a i se naște o fiică. Iar tu, Născătoare de Dumnezeu, ai avut plăcere să-i auzi rugăciunile și să-i îndeplinești cererea. Dar noi, văzând pe icoana Ta și toate minunile, alergăm spre Tine binecuvântându-Te, Maica Domnului, din adâncul inimii îți mulțumim, dumnezeiasca noastră Regină, slăvind pe Dumnezeu: Aliluia.
Icos 11
Cu raze strălucitoare minunata Ta Icoana strălucește, Preasfântă de Dumnezeu Năascătoare, și alungă toate uneltirile vrăjmașilor cu puterea lui Dumnezeu; și noi, păcătoșii, vazând un astfel de semn al Milei Tale față de noi, ne bucurăm, slăvindu-Te! Roagă-L pe Domnul ca El să ne mântuiască să nu pierim în nepocăința față de păcatele noastre și auzi această laudă pe care ți-o oferim:
Bucură-te, căci în Tine s-a întrupat Creatorul cerurilor și al pământului;
Bucură-te, căci alungi de la cei care cad înaintea sfintei Tale Icoane toate uneltirile vrăjmașului;
Bucură-te, împlinind cererile noastre cele bune;
Bucură-te, izvor nesecat de binecuvântări și îndurări ale lui Dumnezeu față de poporul credincios;
Bucură-te, apărătoare a căsătoriilor evlavioase;
Bucură-te, împlinind rugăciunile celor în dureri și necazuri;
Bucură-te, Maica Domnului, Stăpâna vieții noastre, arătându-ne mila și mijlocirea ta!
Condac 12
Suntem recunoscători gingășiei rugăciunii Tale, Maica Doamnului! Icoanele Tale strălucesc și ne umplu sufletele cu dragoste, chiar dacă păcătuim mereu și cădem în nemulțumire. Trezește-ne din somnul rațiunii, să nu pierim fără pocăință și primește-ne ca fii Tăi, Maica Domnului, ca noi, bucurându-ne, să îi cântăm lui Dumnezeu care ne mântuiește: Aliluia.
Icos 12
Faci aâtea minuni prin Icoana Ta, Maica Domnului nostru Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, și ne rugăm către Tine, Împărăteasă: fii-ne ocrotitoare în zilele sfârșitului nostru, și noi te lăudăm:
Bucură-te, izbăvindu-ne de puterea celui rău, fiind răscumpărați de Tine;
Bucură-te, îndepărtând mânia lui Dumnezeu de la noi;
Bucură-te, binecuvântâand sfârșitul creștinesc al celor care se roagă cu evlavie;
Bucură-te, căci tu mijlocești pentru noi la vămile văzduhului;
Bucură-te, puternică speranță pentru mântuirea veșnică;
Bucură-te, deschizând ușa Raiului celor binecuvântați;
Bucură-te, Maica Domnului, Stăpâna vieții noastre, arătându-ne mila și mijlocirea ta!
Condac 13
O, atotînțeleaptă Maică a lui Hristos, Dumnezeul nostru! Primeste cu milostivire această rugăciune a noastră, căci plângem în fața icoanei Tale, și în ceasul morții dă-ne o mână de ajutor ferindu-ne de demonii care caută să ne răpească sufletul, și roagă-te PreaSfintei Treimi să ne elibereze de chinul cel veșnic, să moștenim Împărăția Cerurilor și să fim cinstiți împreună cu sfinții să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia. (Acest Condac se spune de 3 ori).
Icos 1
Mulțime de îngeri Te slăvesc pe Tine, Împărăteasa tuturor și Maica Domnului, Tu ai împlinit bucuria inimii noastre arătându-ne icoanele tale miraculoase și făcând minuni în bisericile Tale. Iată, ne închinăm icoanei Tale, Ție, Fecioară aleasă de Dumnezeu, și ne rugăm cu teamă și cu dragoste:
Bucură-te, înfățișată de dinainte de timpuri de către profeți;
Bucură-te, cea ce ai născut Mielul, care ai luat păcatele lumii;
Bucură-te, că pe Adam și Eva i-ai eliberat de blestemul străvechi;
Bucură-te, căci prin icoana ta miraculoasă luminezi tot ținutul Kaluga;
Bucură-te, că ne-ai dat icoana în semn de milă pentru noi;
Bucură-te, căci uitându-ne la icoana Ta, ne închinăm înaintea Ta, cu adevărat Maica Domnului;
Bucură-te, Maica Domnului, Stăpâna vieții noastre, arătându-ne mila și mijlocirea ta!
Condac 1
Împărătesei celei Înalte, Preacuratei Fecioare, Maica Domnului Dumnezeului nostru, Răscumpărătoarea ținutului Kaluga, îi aducem cântări de laudă căci prin icoanele Sale ne dă har si vindecare. Către Tine se înalță rugăciunile noastre, stând cu dragoste înaintea icoanei Tale, iar tu protejează-ne, Doamnă Născătoare de Dumnezeu, de toți dușmanii văzuți și nevăzuți și mântuiește-ne de toate bolile sufletului și ale trupului, iar noi îți strigăm din inimă: Bucură-te, Maica Domnului, Stăpâna vieții noastre, arătându-ne mila și mijlocirea ta!
Rugăciune:
O, Preasfântă Fecioară, Născătoarea lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, Împărăteasă Divină a cerului și a pământului! Ascultă îndelunga suspinare a inimii noastre, privește-ne din înălțimea sfântului Tău locaș pe noi care cu credință și dragoste stăm înaintea icoanei Tale făcătoare de minuni și cu tandrețe se roagă Ție, Stăpână! Ajută Biserica Ortodoxă să rămână în Legea Fiului Tău Iisus Hristos, ajută-ne pe noi, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, să ne păstrăm credința ortodoxă până la sfârșitul zilelor noastre, lucrând în toate poruncile Domnului.
Avem nădejde în Tine, dumnezeiasca noastră Împărăteasă, și prin Mila Ta curăță-ne mintea de gândurile păcătoase și sufletele noastre de nepăsare, căci suntem plini de păcate, copleșite de patimi, ispite și îndulciri ale păcatelor. Ridică-ne din adâncul păcatului și prin adevărată pocăință adapă-ne inimile secate, luminează-ne inimile spre vederea mântuirii și adu-i pe cei înșelați de demoni pe calea cea dreaptă. Distruge orice faptă rea și dă-ne evlavie; pune în inimile noastre duhul fricii de Dumnezeu, duhul evlaviei, duhul blândeții, al smereniei, al răbdării și al blândeții; Înmoaie inimile noastre rele și trimite-ne râvna pentru mântuire.
Luminează-ne și învață-ne, O, Milostivă Mijlocitoare, să pășim fără de păcat pe calea acestei vieți pământești, căci în Tine, Preasfântă, ne punem speranța noastră. Mângâie-i pe cei întristați, ajută-i pe cei necăjiți; ferește-ne de tunete și de trăsnet, de vânturi urâte, de boli grele și aducătoare de moarte, de războiul cel dintre noi și de dușmanii văzuți și nevăzuți.
O, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu! Eliberează-ne de moartea subită și violentă; dă-ne tuturor convertirea către adevărata cale și sfârșit creștinesc vieții noastre, nedureros, în pace, împărtășiți cu Sfintele Taine. În momentul plecării noastre, apare-ne, Fecioară Maria, și eliberează-ne de puterea demonilor, de încercările vămilor și de focul cel veșnic al chinurilor. Pentru cei care au murit de moarte subită, fii milostivă și ajută-i cu rugăciule Tale în fața Fiului Tau Iisus Hristos.
Căci pe toți cei care au nădăjduit în Tine, trăind în credință și cu pocăință această viață vremelnică, Tu i-ai ajutat să trăiască apoi veșnic în locașurile cerești împreună cu îngerii și cu toți sfinții, unde se aud glasurile celor care sărbătoresc și preamăresc cu bucurie PreaSfânta Treime, pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, acum și în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a doua:
O, Preasfântă Doamnă, Maica Domnului, Regina Cerului și a pământului, alergăm la Tine și strigăm după ajutorul Tău: Salvează pământul și toate sufletele de dușmanii noștri văzuți și nevăzuți, căci pe Tine te proslăvim, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pentru că ești o bună și Dumnezeiască Mijlocitoare pentru noi în vecii vecilor. Amin.
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Condacul 1
Ai izvorât ca o lumină în deșert strălucind ca o stea de la răsărit, Maica Domnului cea Slăvită și frumoasă, fiind stâlp de nădejde și de speranță în mijlocul suferinței. Cea ce ți-ai lăsat chipul pictat de Sfântul Apostol Luca, primește jertfa noastră de rugăciune și pictează-ți chipul și în inimile noastre, căci te chemăm cu lacrimi de iubire: Bucură-te, Doamna noastră cea Slăvită, izbăvește-ne din moarte și deschide-ne Raiul cu cheia rugăciunii tale!
Icosul 1
Îngerii din ceruri se închinină măreției tale, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Mamă și Fecioară deopotrivă, căci în tine a lucrat Harul lui Dumnezeu înfăptuind minunea minunilor, căci L-ai născut pe Domnul vieții noastre, Iisus Hristos. Îți sărutăm mâinile, Maica Domnului, ne plecăm iubirii tale de Dumnezeu, și te slăvim cu glasuri de copii:
Bucură-te, lumina pașilor nostri spre mântuire;
Bucură-te, putere nevăzută cu care arzi spinii păcatelor;
Bucură-te, privirea pătrunzătoare până în adâncul răului;
Bucură-te, sabie necruțătoare pentru demonii cei vicleni;
Bucură-te, strălucire orbitoare pentru ochii vrămașilor;
Bucură-te, fulger asurzitor pentru urechile iscoditoare;
Publicitate
Setări pentru confidențialitate
Bucură-te, cea ce cureți întinăciunea din inimile noastre;
Bucură-te, cea ce vindeci rănile de moarte ale sufletelor noastre;
Bucură-te, Doamna noastră cea Slăvită, izbăvește-ne din moarte și deschide-ne Raiul cu cheia rugăciunii tale!
Condacul 2
Ca semn al puterii Sale Dumnezeu a rânduit să se ridice Mănăstire închinată ție în pustiul Damascului în mijlocul agarenilor. În secolul VI, prin pronie dumnezeiescă, Împăratul Iustinian a primit acest îndemn urmărind o gazelă în deșert care i-a arătat un izvor de apă cu care să își salveze oastea de la moarte prin însetare, lăudându-L pe Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 2
Gazela s-a preschimbat deodată într-o icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, strălucind cu putere, o mână albă s-a întins din icoană şi o voce i-a zis: ”Tu n-o să mă omori, Justiniane, dar o să zideşti o biserică pentru mine pe acest deal.” Apoi şi lumina şi icoana au dispărut, iar noi ne rugăm ție, Maica Domnului, așa:
Bucură-te, că împăratul a cerut de îndată să se deseneze planul mănăstirii;
Bucură-te, că arhitecții lui nu reușeau să termine schițele;
Bucură-te, că i-ai apărut în vis împăratului;
Bucură-te, că i-ai arătat cum vrei să fie construită mănăstirea pe stânci;
Bucură-te, că în curând mănăstirea a dobândit multă faimă;
Bucură-te, că a ajuns al doilea loc de pelerinaj creștin după Ierusalim;
Bucură-te, că orașul are 40 de biserici și 40 de case de locuit;
Bucură-te, că locul este plin de har și lumină dumnezeiască;
Bucură-te, Doamna noastră cea Slăvită, izbăvește-ne din moarte și deschide-ne Raiul cu cheia rugăciunii tale!
Condacul 3
La finalul secolului VIII, Marina Stareța mănăstirii a rugat un pelerin grec să cumpere din Ierusalim o icoană prețioasă a Maicii Domnului ca să fie apărătoarea lăcașului de rugăciune, acolo unde maicile se rugau neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 3
Pelerinul Teodor, văzând că icoana cumpărată din Ierusalim este făcătoare de minuni, căci l-a izbăvit pe drum de tâlhari și de atacul fiarelor sălbatice, a vrut să fugă pe mare dar o furtună l-a oprit. Temându-se de înec, s-a dus la mănăstire dar acolo a fost ispitit din nou și a mințit că nu a cumpărat icoana, vrând să plece cu ea, tăinuind-o. Te rugăm, Maica Domnului, primește aceste laude:
Bucură-te, că atunci ai făcut una din primele minuni;
Bucură-te, că pelerinul a încremenit pe loc, parcă fiind zidit în piatră;
Bucură-te, că nu l-ai eliberat până nu și-a împlinit promisiunea;
Bucură-te, că ne ferești de prădători: om animal sau duh rău;
Bucură-te, zidind și pentru noi diavolul înșelător;
Bucură-te, că prin puterea ta se împlinesc promisiunile cele spre mântuire;
Bucură-te, că nu lași înșelăciunea să ne tulbure viața;
Bucură-te, că alungi mărturia mincinoasă și ne aperi de minciună;
Bucură-te, Doamna noastră cea Slăvită, izbăvește-ne din moarte și deschide-ne Raiul cu cheia rugăciunii tale!
Condacul 4
Ne închinăm Icoanei tale celei Slăvite, Maica Domnului, și ne bucurăm căci ea este una din cele patru icoane pictate de Sfântul Apostol Luca pe când erai încă în viață. Te rugăm trimite-ne și nouă binecuvântarea cu care ai pecetluit harul tău în icoanele pictate de Sfântul Luca, îți mulțumim iar lui Dumnezeu Îi cântăm: Aliluia!
Icosul 4
Aflată în Mănăstirea ”Doamna noastră din Saydnaya” cu hramul ”Nașterea Maicii Domnului” lângă Damasc, Icoana Maici Domnului este păstrată cu grijă de maici, fiind ferecată sub cheie într-o casetă argintată așezată pe o tablă de marmură cu o mică adâncitură, în formă de vas, pentru sfântul mir care curge neîncetat din icoană. O dată pe zi, o maică deschide caseta lăsând Icoana la vedere iar mirosul de mir inundă încăperea. Ne minunăm și ne rugăm:
Bucură-te, că Icoana este așezată pe peretele de Răsărit al Mănăstirii;
Bucură-te, că din acel loc ești inima care pulsează în pustiul sirian;
Bucură-te, întărirea creștinilor persecutați pentru credința în Hristos;
Bucură-te, că ai ajuns în Siria pe urmele Sfântului Apostol Pavel;
Bucură-te, că acesta a propovăduit Adevărul în părțile acelea ale lumii;
Bucură-te, că acum tu ești Doamna și Stăpâna locului;
Bucură-te, că te îngrijești de maici ca de copii tăi;
Bucură-te, că nici pe noi nu ne lași fără mila ta;
Bucură-te, Doamna noastră cea Slăvită, izbăvește-ne din moarte și deschide-ne Raiul cu cheia rugăciunii tale!
Condacul 5
Sub cerul aproape veșnic albastru al Saydnayei, Icoana ta este o poartă spre veșnicia Iubirii lui Dumnezeu, Maica Domnului, împăștiind raze de lumină și de vindecare tuturor celor care alergă cu umilință și îți cer ajutorul. Te chemăm și noi, care suntem acoperiți de norii întunecați ai ispitelor, să ne aduci o rază de speranță și de bucurie, ca împărtășindu-ne cu Iubirea lui Dumnezeu să Îl lăudăm pentru totdeauna: Aliluia!
Icosul 5
Construită pe stânci așa cum omul nu își poate inchipui, casa Icoanei Tale e plină de pelerini, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu. De-a lungul timpurilor ai fost mereu zid de apărare pentru maici, acoperindu-le în toate nevoile lor, iar noi te slăvim:
Bucură-te, că ai alungat cotropitorii agareni pe vremea sultanului Salahadin;
Bucură-te, că aceștia au jefuit mănăstirea de toate bunurile;
Bucură-te, că le-au lăsat pe maici înfometate și însetate;
Bucură-te, că au vrut sa plece cu cămilele încărcate de odoarele mănăstirii;
Bucură-te, că atunci cu puterea ta ai făcut animalele să nu mai miște;
Bucură-te, că ei au cunoscut că sunt mustrați de Dumnezeul cel Adevărat al creștinilor;
Bucură-te, că au dus înapoi tot ce au furat;
Bucură-te, apărătoarea celor nevinovați și nedreptățiți;
Bucură-te, Doamna noastră cea Slăvită, izbăvește-ne din moarte și deschide-ne Raiul cu cheia rugăciunii tale!
Condacul 6
Sfânta Icoană Saydnaya este slava Damascului, Maica Domnului, fiind cea mai renumită icoană din Orient. Chipul Maicii are un har deosebit, o seninătate și o dulceață negrăită, cu ochii mari și expresivi, învăluiți în aceeași smerenie și tristețe plină de Duhul Sfânt. Ne închinăm în fața ta, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu și ne rugăm fierbinte să ne izbăvești de ispite, iar Domnului Hristos Îi cântăm: Aliluia!
Icosul 6
Valuri de tandrețe curg din Icoană, Maica Domnului. Pruncul cel Sfânt Iisus Hristos te strânge în brațe, privirea Îi e ațintită spre tine și fața plină de iubire, iar din îmbrățisarea Lui primim și noi alinare. O carte stă pe genunchii tăi, Născătoare de Dumnezeu, întruchipând Evanghelia Adevărului, iar în jur sunt pictați Îngeri cu chipuri de copii. Ne cuprinde înduioșarea și lacrimile străbat inimile care te cheamă cu aceste cuvinte:
Bucură-te, podoaba cetelor îngerești;
Bucură-te, lumina celor care caută mântuirea;
Bucură-te, veșmântul celor iubitori de feciorie;
Bucură-te, biruința celor nevoitori în isihie;
Bucură-te, nădejdea neclintită a celor păcătoși;
Bucură-te, mijlocind iertarea celor pocăiți;
Bucură-te, cea ce ne adăpi din izvorul minunilor tale;
Bucură-te, vasul cel mai curat al Duhului Sfânt;
Bucură-te, Doamna noastră cea Slăvită, izbăvește-ne din moarte și deschide-ne Raiul cu cheia rugăciunii tale!
Condacul 7
Mulțimea minunilor ce se revarsă din sfânta ta Icoană ne umple inimile de bucurie, căci știm, Maica Domnului, că nu lași fără răspuns rugăciunea nici unui credincios care aleargă la tine cu umilință și credință. Credem cu tot sufletul că ai și pentru noi un cuvânt bun, o mângâiere, o ușurare din nevoi și necazuri, și te lăudăm la Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 7
Dintre multele dureri pe care le alini, Stăpâna noastră, ești din belșug dăruitoare de prunci buni și credincioși tuturor femeilor care se roagă cu nădejde în fața Icoanei tale. Te chemăm și noi să mijlocești la Dumnezeu să se îndure de inimile femeilor neroditoare să le binecuvânteze cu darul nașterii de prunci, iar noi te slăvim:
Publicitate
Setări pentru confidențialitate
Bucură-te, că maicile împart femeilor fitil de candelă;
Bucură-te, că acesta este mai întâi înmuiat în mirul ce izvorăște neîncetat din Icoană;
Bucură-te, că dăruiești prunci și femeilor necreștine;
Bucură-te, că acestea, de multe ori, se creștinează;
Bucură-te, că în Icoană bate inima ta de Mamă;
Bucură-te, că tu cunoști durerea femeii neroditoare;
Bucură-te, că prin mila ta, ștergi lacrimile celor care nu nasc;
Bucură-te, că le dezlegi pântecele și le pui copii în brațe;
Bucură-te, Doamna noastră cea Slăvită, izbăvește-ne din moarte și deschide-ne Raiul cu cheia rugăciunii tale!
Condacul 8
În Biserica Mănăstirii, Sfânta Liturghie curge mereu ca un râu dătător de viață veșnică. Harul Maicii Domnului pătrunde în fiecare colțișor al sfântului locaș, înfrumusețând aerul cu mirosul de mir venit din lumea Îngerilor, din Rai. Credincioșii se roagă plini de credință, iar Preasfânta Născătoare de Dumnezeu îi ascultă cum Îi strigă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 8
Fiind Mamă de Dumnezeu și Mama întregului neam omenesc, ai făcut încă o minune, Stăpâna noastră, când în perioada Cruciadelor în secolul XI, sfântul tău sân a devenit carne și din el a curs un lichid tămăduitor denumit ”laptele Fecioarei”. Ne minunăm și te chemăm:
Bucură-te, cea ce unești cerul cu pământul prin iubire;
Bucură-te, că ne aduci binecuvântarea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ne hrănești la sânul tău cu hrana vieții veșnice;
Bucură-te, că prin tine, Maica Domnului, ne izbăvim de patimi;
Bucură-te, că la tine, Stăpâna noastră, găsim apa cea vie a mântuirii;
Bucură-te, că doar cu tine, Fecioară Preacurată, ne salvăm de la moarte;
Bucură-te, sprijinitoarea femeilor care alăptează;
Bucură-te, hrănind pruncii noștri cu laptele cel mai dulce al Raiului;
Bucură-te, Doamna noastră cea Slăvită, izbăvește-ne din moarte și deschide-ne Raiul cu cheia rugăciunii tale!
Condacul 9
Nu întorci spatele la nici un om care se roagă Icoanei tale, Maica Domnului, așa cum nu l-ai alungat de la mila ta nici pe musulmanul care venise împreună cu soția să se roage în fața Icoanei tale în anul 2004, nefericiți fiind că nu puteau avea copii. Acesta ți-a promis o suma mare de bani dacă îi vei împlini rugăciunea și s-a întors la casa lui, crezând în puterea lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 9
După scurt timp soția lui a rămas însărcinată, iar musulmanul, plin de bucurie și recunoștință, a vrut să se întoarcă la Mănăstirea Saydnaya, la Icoană să își împlinească promisiunea, dar pe drum a fost înșelat de niște răufăcători care l-au omorât și l-au tăiat în bucăți ca să îi ia banii. Ne cutremurăm și te strigăm, Stăpână:
Bucură-te, că nu l-ai lăsat pradă morții pe rugătorul tău;
Bucură-te, că acesta a fost găsit în viață;
Bucură-te, că tăieturile îi erau cusute la loc, și trupul era sănătos;
Bucură-te, că el a mărturisit că Doamna din Icoana Saydnaya l-a miluit;
Bucură-te, că L-a văzut pe Mântuitorul Hristos cum l-a înviat, la rugăciunile Maicii Lui;
Bucură-te, că mărturie stau cusăturile pe care nici un medic nu le poate explica;
Bucură-te, că el apoi a donat mănăstirii de zece ori suma promisă;
Bucură-te, că a îmbrățișat credința ortodoxă;
Bucură-te, Maica Domnului, că i-ai dăruit o nouă viață în Hristos Domnul;
Bucură-te, Doamna noastră cea Slăvită, izbăvește-ne din moarte și deschide-ne Raiul cu cheia rugăciunii tale!
Condacul 10
În vremurile noastre Mănăstirea a fost atacată, devastată și pustiită de mai multe ori, însă de fiecare dată ai stat de pază, Maica Domnului, ocrotind maicile și ferindu-le de moarte năpraznică, de foamete, de sete, de amenințările cu răpirea sau incendierea. Harul tău a învăluit Sfânta Mănăstire mereu, acoperindu-o cu Sfântul tău Acoperământ, lucru pentru care îți mulțumim iar lui Dumnezeu Îi strigăm: Aliluia!
Icosul 10
În anul 2014 o altă amenințare a venit când rebelii musulmani au amenințat cu distrugerea, aducând forțe armate la porțile mănăstirii. Maicile au închis porțile și s-au adunat la rugăciune în Biserică, cerând ajutorul tău și al Sfintei Tale Icoane Saydnaya. Maica Domnului, te rugăm primește aceste laude:
Bucură-te, că zidurile mănăstirii se zguduiau de rugăciunile pline de lacrimi;
Bucură-te, că vrăjmașii au lansat cu zgomot asurzitor o rachetă spre mănăstire;
Bucură-te, că maicile așteptau lovitura rachetei;
Bucură-te, că se așteptau să moară în următoarea clipă;
Bucură-te, că lovitura nu a mai venit;
Bucură-te, că un ofițer musulman a văzut o Doamnă în văzduh;
Bucură-te, că aceasta era îmbrăcată în albastru și înconjurată de multă lumină;
Bucură-te, că Doamna a luat racheta în mâini și a aruncat-o departe;
Bucură-te, Doamna noastră cea Slăvită, izbăvește-ne din moarte și deschide-ne Raiul cu cheia rugăciunii tale!
Condacul 11
Sfânta Icoană este izvorâtoare de mir sfințit care nu contenește niciodată, și harul Maicii Domnului tămăduiește trupuri și suflete care aleargă în rugăciune cu credință și sinceritate, căci aceia fără de credință au rătăcit drumul spre icoană sau, pur si simplu, un zid nevăzut le-a aținut calea spre sfântul locaș. Caută și spre noi, Maicuța noastră, și ajută-ne după necazul și nevoia fiecăruia, ca salvați de boli și de ispite să ne ridicăm inimile spre cer cu cântarea: Aliluia!
Icosul 11
În anticamera unde se află Sfânta Icoană stau mărturie cârjele, cadrele și bastoanele pe care cei tămăduiți le-au lăsat acolo ca semn al vindecării lor. Tămăduiești pe loc, Maica Domnului, ca o Mamă care știe ca suferința e grea, povara bolii e apăsătoare, și inima ta de mamă este atât de mare încât încap în ea milioane de oameni cu milioane de rugăciuni. Primește te rugăm și aceste cuvinte:
Bucură-te, cea care te pleci la plânsul celui bolnav;
Bucură-te, vindecând cancerul cel necruțător;
Bucură-te, stârpind bolile femeiești;
Bucură-te, că nu treci cu vederea osteneala duhovnicească;
Bucură-te, că la vreme potrivită alergi în ajutor;
Bucură-te, că ologii merg prin bunăvoința ta;
Bucură-te, că cei întristați râd prin mila ta;
Bucură-te, că cei în depresie se bucură, prin iubirea ta;
Bucură-te, Doamna noastră cea Slăvită, izbăvește-ne din moarte și deschide-ne Raiul cu cheia rugăciunii tale!
Condacul 12
Noi suntem copleșiți de adâncul nelegiuirilor, Maica Domnului! Ne-am așezat pe marginea unei prăpastii, și puțin mai avem până să ne prăbușim cu totul în oceanul de întinăciune pe care l-am adăpat singuri, dar te rugăm, Milostiva noastră Împărăteasă, slobozește-ne din temnița păcatului și nu ne părăsi în vremea primejdiilor, ca salvați de tine să ne închinăm ție și lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 12
Cea care L-ai născut pe Cel se stă pe Scaunul heruvimilor, pe Domnul nostru Iisus Hristos, caută cu milă spre noi căci tu ești ușa milostivirii, Maica Domnului, și noi te strigăm:
Bucură-te, adăpându-ne cu picăturile îndurării tale;
Bucură-te, că tu ești izvorul milei și al iertării;
Bucură-te, cea ce surpi toate uneltirile vrăjmașilor văzuți și nevăzuți;
Bucură-te, că alungi gândurile ce roiesc necurat în noi;
Bucură-te, că așezi pe cerul minții noastre gânduri dumnezeiești;
Bucură-te, că ne ridici oboseala și ne dai puterea de a ne ruga si munci;
Bucură-te, că ne dai înțelepciune duhovnicească;
Bucură-te, și te rugăm primește cununa laudelor noastre ca jertfă;
Bucură-te, Doamna noastră cea Slăvită, izbăvește-ne din moarte și deschide-ne Raiul cu cheia rugăciunii tale!
Condacul 13
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mama celor îndurerați și ispitiți, caută spre nodul necazului nostru și îl desfă cu puterea harului tău, așterne în calea noastră tămăduirea trupului și a sufletului, rodirea pântecelui, dezlegarea situațiilor ce par imposibil de rezolvat, adu salvarea noastră din uneltirile diavolului și rămâi cu noi pe veci, ca mântuiți să ne rugăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).
Publicitate
Setări pentru confidențialitate
Icosul 1
Îngerii din ceruri se închinină măreției tale, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Mamă și Fecioară deopotrivă, căci în tine a lucrat Harul lui Dumnezeu înfăptuind minunea minunilor, căci L-ai născut pe Domnul vieții noastre, Iisus Hristos. Îți sărutăm mâinile, Maica Domnului, ne plecăm iubirii tale de Dumnezeu, și te slăvim cu glasuri de copii:
Bucură-te, lumina pașilor nostri spre mântuire;
Bucură-te, putere nevăzută cu care arzi spinii păcatelor;
Bucură-te, privirea pătrunzătoare până în adâncul răului;
Bucură-te, sabie necruțătoare pentru demonii cei vicleni;
Bucură-te, strălucire orbitoare pentru ochii vrămașilor;
Bucură-te, fulger asurzitor pentru urechile iscoditoare;
Bucură-te, cea ce cureți întinăciunea din inimile noastre;
Bucură-te, cea ce vindeci rănile de moarte ale sufletelor noastre;
Bucură-te, Doamna noastră cea Slăvită, izbăvește-ne din moarte și deschide-ne Raiul cu cheia rugăciunii tale!
Condacul 1
Ai izvorât ca o lumină în deșert strălucind ca o stea de la răsărit, Maica Domnului cea Slăvită și frumoasă, fiind stâlp de nădejde și de speranță în mijlocul suferinței. Cea ce ți-ai lăsat chipul pictat de Sfântul Apostol Luca, primește jertfa noastră de rugăciune și pictează-ți chipul și în inimile noastre, căci te chemăm cu lacrimi de iubire: Bucură-te, Doamna noastră cea Slăvită, izbăvește-ne din moarte și deschide-ne Raiul cu cheia rugăciunii tale!
Rugăciune:
Slăvitei Născătoare de Dumnezeu, Împărătesei Cerului și al pământului, miluitoarei și apărătoarei noastre îi aducem aceste cuvinte de laudă! Tu ești lumina vieții noastre, Stăpâna gândurilor și Maica inimii noastre! Ție îți aducem cântări de slavă, ție îți ridicăm cuvinte de mulțumire, pe tine te căutăm și doar cu tine vrem să trăim, Preasfântă Doamnă!
Cutremur ne cuprinde când citim despre minunile care izvorăsc din Sfânta ta Icoană Saydnaya, căci mintea omenească greu înțelege puterea harului tău, Maica Domnului, dar mărturie stau cei vindecați, dovada este mormanul de cârje de lângă Icoană, și credem și noi cu tot sufletul în marea ta milă și în vindecările pe care le faci. De aceea, alergăm și noi măcar în gând, dacă nu putem în trup, și cădem în fața Icoanei tale celei Slăvite și te rugăm: dezleagă suferința, adu rezolvarea celor ce omul nu le poate desluși, tămăduiește boala trupului, alungă gândurile diavolești, depresia și teama, curățește-ne de patimi, liniștește-ne sufletele tulburate de diavol și încremenește ca un zid ispitirile lui, alungă oamenii vicleni care caută să ne înșele, și dăruiește rodul pântecelui femeilor care plâng după pruncii lor.
Primește rugăciunea noastră în inima ta de Mamă, primește îmbrățișarea noastră ca a unor copii care caută alinarea părintească și nu ne lăsa fără răspuns, Maica Domnului, căci toată nădejdea noastră e in tine și în Dumnezeu. Iar la sfârșitul vieții deschide-ne Raiul cu cheia rugăciunii tale, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, să fim primiți de-a dreapta Domnului Hristos, de unde să Îi cântăm slava Sfintei Treimi: Tatălui, Fiului și Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin.
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori). Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluiește (de trei ori), Slavă…, și acum…
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne irtă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Condacul 1
Apărătoare Doamnă, a popoarelor creştine şi a ţării noastre de toţi ştiută izbăvitoare, cântări de laudă îţi aducem noi, credincioşii, adunaţi pe sfântul tău munte, iar tu, ca ceea ce ai negrăită milă, o, Stăpână Născătoare de Dumnezeu, să nu lepezi rugăciunile noastre înălţate înaintea chipului tău celui făcător de minuni, ca întru umilinţa inimii să te lăudăm: Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!
Icosul 1
Arhanghelul Gavriil cel dintâi ţi-a adus “bucură-te”, atunci când ţi-a binevestit ţie zămislirea Fiului lui Dumnezeu, iar după preaslăvita ta Adormire toate Puterile Cereşti aceeaşi laudă necontenit în Ceruri ţi-o aduc; cum vom îndrăzni deci noi, păcătoşii, să ne unim glasurile noastre cu glasurile celor fără de trup? Dar, ştiind mila ta faţă de toţi cei ce se pocăiesc, deschidem cu frică şi cu dragoste buzele noastre, grăind acestea:
Bucură-te, noian de milă;
Bucură-te, nesecată mare a dragostei;
Bucură-te, bună mijlocitoare a neamului creştinesc;
Bucură-te, zid nesurpat al Mănăstirii Poceaevului;
Bucură-te, că pe creştinii ortodocşi prin dragostea cea către tine spre muntele Poceaevului îi atragi;
Bucură-te, izgonitoare a oricărei întristări de la sufletele noastre;
Bucură-te, căci chipul tău făcător de minuni din muntele Poceaevului este ca o stea povăţuitoare pe cale;
Bucură-te, că rugăciunile înălţate ţie alungă ispitirile pătimaşe;
Bucură-te, că i-ai mângâiat pe oameni prin arătarea ta pe munte;
Bucură-te, că pentru noi ai lăsat urma tălpii tale pe el;
Bucură-te, îndrăzneală neschimbată a celor credincioşi;
Bucură-te, întărire puternică pentru cei aflaţi în îndoială;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!
Condacul 2
Văzând sihaştrii Poceaevului şi fericitul Ioan cel desculţ pe Preasfânta Născătoare în stâlp de foc pe stâncă arătată, au sărutat urma tălpii ei şi stropindu-se cu apa izvorâtă din piatră, au strigat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 2
Cele de neînţeles căutând să le înţelegem cu mintea, ne întărim în această nădejde, că izgonind pe agareni, iar apoi pe eretici, ai binevoit să întăreşti pe muntele Poceaevului pavăza Ortodoxiei; pentru aceasta, venind în sfânta ta biserică, umplem inimile noastre cu credinţă fierbinte, zicând:
Bucură-te, întărire a adevăratei credinţe;
Bucură-te, mustrare a credinţei rătăcite;
Bucură-te, că ai fost prevestită demult de rugul cel nears din Sinai;
Bucură-te, că aici, în stâlp de foc, creştinilor te-ai arătat;
Bucură-te, că din cuptorul cel încins, de rouă fiind mântuiţi, fiii lui Avraam pe tine te-au preinchipuit;
Bucură-te, că cei vindecaţi în chip minunat de apa de la Urma ta te-au propovăduit;
Bucură-te, că pământul nostru pângărit de agareni în vremurile de demult, l-ai mângâiat prin arătarea ta;
Bucură-te, că şi astăzi cu multe semne întăreşti pe rugătorii de aici;
Bucură-te, grabnică auzire a celor ce se pocăiesc;
Bucură-te, ajutor şi adăpostire pentru cei ce se nevoiesc;
Bucură-te, înţelepţirea celor neştiutori;
Bucură-te, întărirea celor slabi;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!
Condacul 3
Puterea harului întreit ai arătat, Stăpână, pe muntele Poceaevului, unde de 300 de ani locul arătării tale l-ai împodobit cu icoana făcătoare de minuni, care a fost dăruită de mâna Preasfinţitului Neofit Elinul, ce venea de la Moscova, mai întâi Anei, ca mai apoi să fie primită de la ea la Mănăstirea Poceaevului pentru oamenii ce se bucură şi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 3
Nobila Ana, având în casă icoana ta, Stăpână, şi văzând vindecarea fratelui său Filip care era orb din naştere, s-a aprins de duhul râvnei pentru slava ta şi a zidit mănăstire din piatră în cinstea Preacinstitei Adormirii tale, pentru pustnicii din Poceaev şi aducându-se închinare în ea chipului tău cel făcător de minuni, strigă aşa:
Bucură-te, că prin sfânta ta icoană ne-ai dăruit nouă comoară plină de bogăţii;
Bucură-te, că chipul tău, dăruit de mâna Preasfinţitului, a sfinţit pământul nostru;
Bucură-te, ceea ce întorci sufletele noastre de la bogăţiile pământeşti;
Bucură-te, că ne înveţi să lăudăm slava lui Dumnezeu;
Bucură-te, că văzând minunile tale, inimile noastre sunt răpite la ceruri;
Bucură-te, că în locaşul tău ne aflăm precum în pridvorul Raiului;
Bucură-te, că ai mângâiat prin icoana ta pe creştinii ortodocşi;
Bucură-te, că pe credincioşii din toate ţările îi chemi la Mănăstirea Poceaevului;
Bucură-te, că prin ea se înmulţeşte credința;
Bucură-te, că prin ea se izgoneşte întristarea;
Bucură-te, bucurie neîncetată a călugărilor de la Poceaev;
Bucură-te, nădejde neruşinată a mirenilor;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!
Condacul 4
Viforul nebuniei ereticeşti s-a năpustit asupra locaşului tău, Stăpână, robind sfânta ta icoană prin mâna iconoclaştilor, şi spre hulire aceştia pornindu-se, în grabă de mânia lui Dumnezeu au fost opriţi, atunci când o putere nevăzută i-a răpus pe neruşinaţii hulitori, precum pe Artaxerxe şi Irod, aruncându-i în neputinţă pe batjocoritorii sfinţeniei tale ce nu ştiau să cânte: Aliluia!
Icosul 4
Auzind călugării Poceaevului şi tot poporul ortodox că sfânta ta icoană, după 17 ani de robie ereticească, se întoarce de la hulitorii ruşinaţi în sfântul locaş, au ieşit în întâmpinarea ei şi plângerea în bucurie o au preschimbat, strigând ţie:
Bucură-te, păzitoarea creştinilor;
Bucură-te, mustrarea ereticilor;
Bucură-te, că n-ai lăsat până la sfârşit Mănăstirea Poceaevului fără icoana ta;
Bucură-te, că ai mustrat batjocora cea rea a împotrivirilor cinstirii icoanelor;
Bucură-te, că ne înveţi în necazuri să nu ne pierdem nădejdea;
Bucură-te, că ne porunceşti să credem în dreptatea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că prin ea s-a întărit Ortodoxia în ţara noastră;
Bucură-te, că toată lumea prin tine s-a învrednicit să primească adevărul întrupat;
Bucură-te, că urmezi indelung-răbdării lui Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce întăreşti în răbdare pe aleşii tăi;
Bucură-te, că prin tine cei smeriţi primesc mângâiere;
Bucură-te, că cei mândri se smeresc prin tine;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!
Condacul 5
Ca o stea călăuzitoare spre Dumnezeu te-ai arătat, Stăpână, pentru cei ce caută mântuirea, aducându-i pe ei la Soarele Dreptăţii, că precum în viaţa ta pământească te-ai arătat mijlocitoare către Fiul tău în Cana Galileii, aşa şi după preaslăvită trecerea ta la Ceruri, aduci şi înalţi rugăciuni Fiului tău pentru credincioşii de aici de pe Muntele Poceaevului, dăruindu-le mulţime de tămăduiri tuturor celor ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 5
Văzând oamenii odinioară că şi astăzi mulţimea vindecărilor dăruite de tine pe Muntele Poceaevului, se întăresc în dorinţa mântuirii sufletelor lor şi aducând pocăinţă fierbinte, strigă ţie:
Bucură-te, vederea orbilor şi umblarea şchiopilor;
Bucură-te, slobozirea de demoni a celor îndrăciţi;
Bucură-te, că pe călugărul cel robit l-ai întors prin aer în chip minunat;
Bucură-te, că pe pruncul Simion, care era mort, pentru rugăciunile unei stareţe l-ai înviat;
Bucură-te, că prin astfel de semne puterea minunilor de odinioară oamenilor s-a arătat;
Bucură-te, că vindecările de la sfânta ta icoană nici în zilele noastre nu au secat;
Bucură-te, că în toată lumea izvorăşti tămăduiri prin sfintele tale icoane;
Bucură-te, ceea ce cu daruri duhovniceşti îi îmbogăţeşti pe rugători;
Bucură-te, că neamurile creştine se laudă cu tine;
Bucură-te, că şi cei puţin credincioşi aleargă la ajutorul tău;
Bucură-te, bucuria cetelor cereşti;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!
Condacul 6
Propovăduitori ai slavei Preacuratei Fecioare s-au arătat agarenii, care s-au năpustit asupra Mănăstirii Poceaevului şi arătarea Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu şi a Preacuviosului Iov nu au înţeles-o dintru început, dar atunci când săgeţile aruncate de ei s-au întors înapoi au priceput puterea Stăpânei şi pocăindu-se de nebunia lor, au strigat cu credinţă: Aliluia!
Icosul 6
Strălucit-a chipul tău, Stăpână, pe muntele Poceaevului, când fraţii mănăstirii, fiind împresuraţi de agareni, înălţau rugăciune adâncă înaintea sfintei tale icoane şi a raclei Preacuviosului Iov şi văzând ei pe agareni fugind, cutremuraţi de această vedenie, cu bucurie ţi-au cântat:
Bucură-te, izbăvitoarea şi mântuirea noastră;
Bucură-te, pururea ajutătoare a neamului creştinesc;
Bucură-te, că ai gonit pe nelegiuiţii vrăjmaşi de la sfinţenia ta;
Bucură-te, că i-ai adus la pocăinţă;
Bucură-te, că de tine se cutremură vrăjmaşii nevăzuţi ai mântuirii noastre;
Bucură-te, că ţie ţi se închină în ceruri Sfinţii îngeri şi răposaţii cei drepţi;
Bucură-te, că pe Preacuviosul Iov l-ai primit cu tine la rugăciune;
Bucură-te, că prin arătarea ta pe agareni i-ai adus la Sfântul Botez;
Bucură-te, că cei credincioşi prin tine se izbăvesc de frica morţii;
Bucură-te, că pentru tine unii dintre agareni s-au făcut călugări cu frică de Dumnezeu;
Bucură-te, arătare pururea a adevărului;
Bucură-te, bună înţelepţire a celor rătăciţi;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!
Condacul 7
Vrând să aprindă în inimile creştinilor dorirea vieţii veşnice, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu pe bolnavi îi vindecă cu minunile sale, pe morţi îi înviază, pentru ca şi noi împreună cu ei, înţelegând puterea lui Dumnezeu, să lepădăm cele pământeşti şi să ne îngrijim de sufletele noastre, neîncetat cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 7
Noi şi grele necazuri a suferit Mănăstirea Poceaevului atunci când, împreună cu întreaga ţară, a fost ruptă prin viclenie de la Ortodoxie şi s-a dat sub stăpânirea ereticilor, iar peste 110 ani a fost întoarsă drept-măritorilor creştini, care, venind, au scos de sub obroc sfintele moaşte ale Preacuviosului Iov şi căzând către chipul făcător de minuni al Stăpânei, au grăit:
Bucură-te, apărătoarea Ortodoxiei;
Bucură-te, mustrarea ereticilor;
Bucură-te, că locaşul tău nu l-ai părăsit până la sfârşit;
Bucură-te, că ne înveţi pe noi frica de Dumnezeu;
Bucură-te, că prin mijlocirea ta ţara Volîniei s-a întors la Ortodoxie;
Bucură-te, că încă din vremurile vechi mulţi eretici prin înţelepţirea ta s-au îndreptat;
Bucură-te, ceea ce chemi la rugăciune în Sfânta ta Lavră pe cei credincioşi;
Bucură-te, că îi înveţi pe cei necredincioşi să se închine sfinţeniei ortodoxe;
Bucură-te, că fără de încetare eşti preaslăvită de cuvioşi şi cuvioase;
Bucură-te, că și cei căzuți in fărădelegi vin la tine;
Bucură-te, întoarcerea la credinţă a celor ce s-au lepădat de ea;
Bucură-te, călăuză a celor înşelaţi spre lumina cunoştinţei;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!
Condacul 8
Minune străină vedem întru tine, Maica lui Dumnezeu, că precum bolile trupeşti prin sărutarea sfintei tale icoane şi prin stropirea cu apă de la Poceaev se tămăduiesc, aşa şi patimile sufleteşti la vederea sfinţeniei tale se izgonesc, credinţa se întăreşte şi inimile noastre se umplu de umilinţă, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 8
Plin de păcate fiind eu, nevrednicul, risipirii lumeşti cu totul m-am dat şi de păcatul meu nu mă îngrijesc, dar căutând la sfânta ta icoană, Stăpână, şi văzând cum nenumăraţi oameni primesc de la ea înţelepţire şi cu inima veselă se îndreaptă pe calea mântuirii, îţi cânt acestea:
Bucură-te, comoara curăţiei;
Bucură-te, noianul milostivirii;
Bucură-te, ceea ce înalţi către Fiul tău neîncetate rugăciuni pentru cei credincioşi;
Bucură-te, că nu te întorci de la rugăciunile păcătoşilor;
Bucură-te, că prin tine mulţi au părăsit deznădejdea cea păcătoasă;
Bucură-te, că cei ce cheamă numele tău s-au ridicat din căderea cea străină;
Bucură-te, că prin tine a fost ruşinată erezia împotriva icoanelor din toată lumea;
Bucură-te, că ai întors adevărata credinţă în ţara Volîniei;
Bucură-te, ceea ce înalţi inimile oamenilor la nevoinţa curăţiei;
Bucură-te, că pe cei obijduiţi îi înveţi să ierte;
Bucură-te, umilinţa inimilor noastre;
Bucură-te, nădejdea sufletelor noastre;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!
Condacul 9
Toate lepădările şi rătăcirile eretice i le-ai iertat poporului care s-a pocăit, Stăpână, şi ai slobozit oamenilor izvor de tămăduiri de la iocana ta cea făcătoare de minuni şi de la urma tălpii tale de pe Muntele Poceaevului din Sfânta ta Lavră, ca cei ce vor aduce pocăinţă înaintea lui Dumnezeu pentru păcatele lor să nu se îndoiască de ajutorul tău şi să-I cânte Lui: Aliluia!
Icosul 9
Ritori ai slavei tale s-au arătat, Stăpână, orbii şi şchiopii care au primit vindecare de la sfânta ta icoană, întoarsă dreptmăritorilor creştini, precum şi femeia eretică care era bolnavă, care în ajutor chemându-te, după vindecare, a primit credinţa cea adevărată şi a sărutat sfânta ta icoană, iar noi strigăm ţie aşa:
Bucură-te, milostivitoare a Împăratului Ceresc;
Bucură-te, pururea mijlocitoare a pământenilor;
Bucură-te, că pe femeia bolnavă, prin vindecare, ai întors-o de la rătăcirea luterană;
Bucură-te, că toţi oamenii s-au încredinţat de adevărul Ortodoxiei;
Bucură-te, că prin tine ortodocşii au biruit de multe ori înşelările agarenilor;
Bucură-te, că pentru tine cei înşelaţi de latini s-au întors la credinţa ortodoxă;
Bucură-te, că tot neamul creştinesc îşi ridică intru rugăciuni ochii către tine;
Bucură-te, că pe tine te cheamă în ajutor cei ce se roagă pentru odihna răposaţilor;
Bucură-te, că pe cei ce vin la tine îi slobozeşti din necazurile vieţii;
Bucură-te, că dăruieşti tărie celor care rabdă felurite nevoi;
Bucură-te, povăţuitoare bună a celor ce se războiesc împotriva diavolilor;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!
Condacul 10
Vrând să mântuiască Preacurata Născătoare de Dumnezeu pe o bătrână aflată în orbirea credinţei catolice, care avea o nepoţică mică, botezată în adevărata credinţă ortodoxă, dar oarbă trupeşte, le-a pus în gând dorinţa cea bună de a se închina chipului ei făcător de minuni de la Poceaev, unde pe fetiţă minunat a vindecat-o, iar pe bătrână a învăţat-o să mărturisească dreptmăritoarea credinţă, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Publicitate
Setări pentru confidențialitate
Icosul 10
Zid nesurpat al credinţei adevărate te-ai arătat, Stăpână, că precum nelegiuiţii eretici cu îndărătnicie s-au întors de la preamărirea ta, ca adevărată Născătoare de Dumnezeu, aşa şi credincioşii pravoslavnici au stat neclintiţi în credinţa cea către tine şi nu au voit niciodată să se îndepărteze de la neîncetatele rugăciuni aduse ţie, pentru aceasta nu îndrăznesc să primească în urechile lor cuvintele cele înşelătoare ale ereticilor, ci cu mulţumitoare inimi te laudă pururea pe tine, zicând:
Bucură-te, bucuria şi mângâierea creştinilor;
Bucură-te, slava şi închinarea cetelor îngereşti;
Bucură-te, ceea ce ne îngrădeşti de cuvintele mincinoase ale ereticilor;
Bucură-te, că prin aducerea aminte a milelor tale cugetele noastre le înalţi la Dumnezeu;
Bucură-te, că pe Sfinţii Apostoli i-ai adus pe norii cerului la adormirea ta;
Bucură-te, că pe muntele Poceaevului în fiecare an în zi de praznic aduni mii şi mii de oameni ce se roagă pentru iertare;
Bucură-te, că pentru tine creştinii duc greutatea căii ca pe o dulce împăcare;
Bucură-te, că penru tine şi cei trândavi se silesc să li se asemene lor;
Bucură-te, ceea ce îi ajuţi cu harul tău pe călugări să uite desfătările lumii acesteia;
Bucură-te, că pe cei ce caută în urmă îi înfricoşezi cu visuri grozave;
Bucură-te, cea mai frumoasă diademă a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, scut nebiruit al ţării noastre;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!
Condacul 11
Văzând, Stăpână, înălţându-se neîncetat ca tămâia la cer cântările de mulţumire ale creştinilor pentru toate binefacerile tale din întreaga lume, te rugăm ca nici ale noastre nevrednice laude să nu le treci cu vederea şi harul pocăinţei să ni-l dăruieşti, ca să-I cântăm lui Dumnezeu cu nădejde: Aliluia!
Icosul 11
Lumină a zilelor trecătoare şi nădejde a vieţii veşnice te-ai arătat, Stăpână, unui om din Basarabia ce era pe moarte, când deodată, după gustarea apei de la Lavra Poceaevului, s-a făcut sănătos, iar cei de aproape ai lui văzându-l, cu frică şi cu umilinţă ţi-au strigat:
Bucură-te, vindecătoarea bolnavilor;
Bucură-te, mângâierea celor scârbiţi;
Bucură-te, că moartea ce a venit s-a izgonit prin tine;
Bucură-te, că prin tine ni s-a dăruit credinţă neînfruntată;
Bucură-te, că cele proorocite de Gavriil s-au împlinit în ochii noştri;
Bucură-te, că după cuvântul tău eşti prea mărită de toate neamurile, acum şi pururea;
Bucură-te, că prin arătarea ta ai sfinţit Muntele Poceaevului;
Bucură-te, că al doilea Nazaret aici l-ai arătat;
Bucură-te, că nu ai ruşinat nădejdea nimănui;
Bucură-te, primitoare caldă a rugăciunilor tuturor;
Bucură-te, că ne dăruieşti sănătate;
Bucură-te, că ne ridici spre mântuire;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!
Condacul 12
Harul vindecărilor şi al facerii de minuni revărsat de la sfânta ta icoană, Stăpână, să nu rămână fără de folos pentru sufletele noastre, că pentru păcate am căzut în nesimţirea cea împietrită, însă având putere să înviezi morţii, înviază şi sufletele noastre amorţite şi luminează cu gândul cel bun inimile noastre, ca urând înşelăciunea păcatului, să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 12
Slăvind minunile tale arătate în Mănăstirea Poceaevului, te rugăm, Stăpână, să nu-ţi întorci faţa ta de la ţara noastră, ci către toţi ce vin la muntele tău cel sfânt caută cu mila ta, împlineşte-le lor cererile cele spre bine, ca să-ţi cânte ţie:
Bucură-te, milostivire a Dreptului Dumnezeu;
Bucură-te, îndrăznirea creştinilor către Cel Preaînalt;
Bucură-te, că ai arătat biruinţa credinţei în Lavra ta;
Bucură-te, că aprinzi dragostea în inimile oamenilor;
Bucură-te, că îi învredniceşti pe ei să vadă aici minuni asemeni celor din vechime;
Bucură-te, că muntele acesta ca al doilea Sinai s-a preaslăvit în ţările creştine;
Bucură-te, că pe Dumnezeu Cel arătat pe pământ L-ai purtat în pântecele tău;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale îi înalţi pe oameni la Dumnezeu;
Bucură-te, că ai lăsat icoana ta ca pe o propovăduitoare a mântuirii;
Bucură-te, că urma tălpii tale, umplută de apă tămăduitoare, cu minuni se preaslăveşte;
Bucură-te, că din înălţimea Cerurilor cauţi la robii tăi;
Bucură-te, povăţuitoarea credincioşilor spre fapte bune;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!
Condacul 13 (de 3 ori)
Preaslăvită Maică a lui Hristos Dumnezeu, căreia ţi s-au încredinţat ca fii toate neamurile creştine, nu ne pricepem noi, păcătoşii, să-ţi aducem laude cu vrednicie, dar fiind biruiţi de dragostea cea către tine şi ridicând ochii noştri la chipul tău cel făcător de minuni, te rugăm: nu ne lăsa pe noi, fiii tăi cei aflaţi în lupte şi în nevoi, care credem fierbinte în ajutorul tău şi Îi cântăm Fiului Tău: Aliliua!
Icosul 1
Arhanghelul Gavriil cel dintâi ţi-a adus “bucură-te”, atunci când ţi-a binevestit ţie zămislirea Fiului lui Dumnezeu, iar după preaslăvita ta Adormire toate Puterile Cereşti aceeaşi laudă necontenit în Ceruri ţi-o aduc; cum vom îndrăzni deci noi, păcătoşii, să ne unim glasurile noastre cu glasurile celor fără de trup? Dar, ştiind mila ta faţă de toţi cei ce se pocăiesc, deschidem cu frică şi cu dragoste buzele noastre, grăind acestea:
Publicitate
Setări pentru confidențialitate
Bucură-te, noian de milă;
Bucură-te, nesecată mare a dragostei;
Bucură-te, bună mijlocitoare a neamului creştinesc;
Bucură-te, zid nesurpat al Mănăstirii Poceaevului;
Bucură-te, că pe creştinii ortodocşi prin dragostea cea către tine spre muntele Poceaevului îi atragi;
Bucură-te, izgonitoare a oricărei întristări de la sufletele noastre;
Bucură-te, căci chipul tău făcător de minuni din muntele Poceaevului este ca o stea povăţuitoare pe cale;
Bucură-te, că rugăciunile înălţate ţie alungă ispitirile pătimaşe;
Bucură-te, că i-ai mângâiat pe oameni prin arătarea ta pe munte;
Bucură-te, că pentru noi ai lăsat urma tălpii tale pe el;
Bucură-te, îndrăzneală neschimbată a celor credincioşi;
Bucură-te, întărire puternică pentru cei aflaţi în îndoială;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!
Condacul 1
Apărătoare Doamnă, a popoarelor creştine şi a ţării noastre de toţi ştiută izbăvitoare, cântări de laudă îţi aducem noi, credincioşii, adunaţi pe sfântul tău munte, iar tu, ca ceea ce ai negrăită milă, o, Stăpână Născătoare de Dumnezeu, să nu lepezi rugăciunile noastre înălţate înaintea chipului tău celui făcător de minuni, ca întru umilinţa inimii să te lăudăm: Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!
Rugaciune la Icoana Maicii Domnului de la Poceaev:
O, Izvorule luminat al minunilor, cine poate măsura curgerea darurilor Tale de care ne-am împărtăşit noi, nevrednicii, cei ce înotam fără nădejde în marea păcatelor. Cu adevărat, razele milostivirilor Tale au strălucit asupra tuturor, şi asupra celor buni şi asupra celor răi, întorcând inimile împietrite spre privirea frumuseţii dumnezeieşti. Făcutu-Te-ai Preacurată, Izvor de binecuvântare celor ce se nevoiesc pe calea mântuirii, Sabie a rugăciunii pentru cei ce luptă împotriva duhurilor răutăţii, Grădină plină de miresmele darurilor pentru cei ce caută nectarul cuvintelor dumnezeieşti, Toiag strălucitor celor ce merg prin noaptea neputinţelor, Mângâiere sufletelor rănite de ascuţişul păcatelor, Strajă nebiruită celor ce îţi odihnesc gândul întru cugetarea la cele cereşti, Carte nescrisă a iubirii pentru cei însetaţi de mângâiere duhovnicească, Munte înalt al rugăciunii pentru cei aflaţi în călătoria de desăvârşire, Oglindă minunată întru care se zugrăvesc tainele neapropiate minţilor îngereşti, Vas al Apei Celei vii pentru cei însetaţi de îndumnezeire, Cărare sfinţită pentru cei ce-şi poartă paşii spre înălţimile cereşti, Izvor de tămăduiri pururea curgător pentru cei istoviţi de neputinţe trupeşti.
Dar ce laudă vrednică de înălţimea desăvârşirii Tale vom putea aduce, noi, nevrednicii, când şi minţile îngereşti cad întru uimire şi nu pot să laude măreţia slavei cu care ai fost încununată de Mâna Ziditorului? Nu ne pricepem mai mult a grăi cele dumnezeieşti, noi, cei ce nici măcar nu am pus început întru rugăciune. Dar ca să nu ne arătăm nemulţumitori darului Tău, îndrăznim a aduce înaintea Ta mulţumirea noastră cea nevrednică de răsplătirea Ta, căzând înaintea Ta cu credinţă: Bucură-Te, Maică Preasfântă, Ceea ce ai oprit năvălirea vrăjmaşilor şi din cursele ispititorilor nevăzuţi scoţi pe cei ce Te cheamă cu glas tare de rugăciune dintru adâncul inimii, bucură-Te, că pe calea dreptei credinţe aduci pe cei rătăciţi în noaptea ereziilor şi vălul întunecat al necredinţei îl iei de pe mintea noastră, ca să vedem înţelegător cu ochii minţii strălucirea razelor înţelepciunii Soarelui dreptăţii, bucură-Te, Liman binecuvântat la care se odihnesc toţi cei osteniţi de cugetarea cea lumească. Nu ne lăsa pe noi până în sfârşit, izgonind de la noi toată năvala gândurilor răutăţii. Cu braţul Tău milostiv să ne duci pe noi în cămările cereşti, încă de pe pământ aşezându-ne pe toţi la masa rugăciunii spre îndulcirea de înţelegerile cele cereşti. Mărire Ţie, Celei Ce cauţi pe toţi cei din întunericul ispitelor şi îi ridici iar la lumina milostivirii dumnezeieşti. Amin!
Acatistul Maicii Domnului la icoana „Plângătoare” de la Boian (25 Septembrie)
Condacul 1:
Apărătoare Doamnă, pentru descoperirea Sfintei icoanei Tale celei din Boian, mulţumire Îţi aducem Ţie noi nevrednicii robii Tăi, că ne-ai cercetat prin curgerea lacrimilor din ochii Tăi de pe icoană şi pentru că ai voit să ne întăreşti în credinţa cea adevărată, că izbăviţi fiind de tot răul, cu lacrimi să-Ţi cântăm Ţie: Bucură-te, Maică Preacurată că noi suntem rodul lacrimilor Tale!
Icosul 1:
Arhanghelul Gavriil, în Nazaret, Ţi-a adus cântare: „Bucură-Te, Domnul este cu Tine!”, iar Tu primind Bunavestire, Te-ai plecat în faţa lui cu mulţumire şi i-ai răspuns: „Iată roaba Domnului, fie Mie după cuvântul tău”. Şi noi, după două milenii, stând în faţa icoanei Tale nou-descoperite, cu umilinţă Îţi cântăm Ţie acestea:
Bucură-te, Maica Domnului că ne-ai descoperit icoana Ta;
Bucură-te, că printr-însa, Domnul ne-a dat mila Sa;
Bucură-te, că prin ale Tale lacrimi, ne trezeşti şi nouă conştiinţa;
Bucură-te, că ne-ai aprins iubirea şi ne-ai întărit credinţa;
Bucură-te, că ne dai nădejde că nu suntem în părăsire;
Bucură-te, că din păcate şi patimi, ne duci pe calea mântuirii;
Bucură-te, că nu ne părăseşti, aici în a plângerii vale;
Bucură-te, Maică Preacurată că noi suntem rodul lacrimilor Tale!
Condacul al 2-lea:
Ştiind că noi suntem păcătoşi şi nevrednici de milostivirea Ta, ai bine-voit să izvorăşti lacrimi din ochi, care se preling pe obrajii chipului tău din iconostasul Bisericii din Boian, că văzând parohul şi credincioşii minunea aceasta, să cânte cu umilinţă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Pricina plânsului icoanei Tale, vrând să o înţeleagă, parohul a vestit pe Arhiereu, care de îndată a cercetat icoana şi încredinţându-se de adevăr, a hotărât că este făcătoare de minuni şi i-a alcătuit cântări de laudă, binecuvântând şi îndemnând pe toţi să-Ţi cânte Ţie aşa:
Bucură-te, că ţinutul nostru cu atâta milă l-ai cercetat;
Bucură-te, că pentru noi păcătoşii lacrimi din icoană ai vărsat;
Bucură-te, că lângă Cruce, ai plâns la moartea Fiului Tău;
Bucură-te, Măicuţa noastră că de atunci tot plângi mereu;
Bucură-te, că glasul şi plânsul spre Biserică ne cheamă;
Bucură-te, că toţi primim mângâierea Ta de Mamă;
Bucură-te, că pe toţi ne îndreptezi pe a mântuirii cale;
Bucură-te, Maică Preacurată că noi suntem rodul lacrimilor Tale!
Condacul al 3-lea:
Cu putere de Sus ne întăreşti, şi cu lacrimile Tale ne vindeci de bolile cele trupeşti şi sufleteşti. Cercetează-ne mereu, Maică Preacurată, că izbăviţi fiind de negura necredinţei şi a rătăcirii, pururea să slăvim minunile Tale, cântând din toată inima lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Având o purtare de grijă deosebită de creştinii din Bucovina, ai binevoit să descoperi icoana Ta plângătoare şi făcătoare de minuni, ca să trezeşti şi în noi umilinţă şi lacrimi pentru păcatele noastre, remuşcări şi mustrări de conştiinţă pentru răcirea credinţei şi a dragostei faţa de Tine, Maică a noastră a tuturora, chemându-ne pe toţi la Fiul Tău şi Domnul Iisus Hristos, şi să-Ţi cântăm Ţie aşa:
Bucură-te, căci cu plânsul Tău, ne întorci din păcat şi din rău;
Bucură-te, că vrei cu lacrimi, să ne chemi la Dumnezeu;
Bucură-te, Ţi-a zis Arhanghelul, la acea Sfântă Bunăvestire;
Bucură-te, că Simeon Ţi-a profeţit şi a inimii zdrobire;
Bucură-te, îţi zicem astăzi, cei ce în jurul Tău ne strângem;
Bucură-te, că privind Icoana, ne rugăm toţi şi plângem;
Bucură-te, că ai plâns pentru noi, peste vremuri mereu;
Bucură-te, Maică Preacurată că noi suntem rodul lacrimilor Tale!
Condacul al 4-lea:
Vifor de necredinţă şi erezie bântuie şi acest colţ de ţară, ca de altfel şi alte părţi ale lumii, însă Tu, Maică Preacurată, cunoscând slăbiciunile şi neputinţele noastre, ne-ai descoperit icoana Ta plângătoare şi de minuni făcătoare, ca să rămânem întru adevărata credinţă, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Auzind dreptcredincioşii Bucovinei că icoana Ta lăcrimează, au alergat cu multă râvnă la biserica din Boian, unde părintele paroh le lămurea imprejurările în care s-au descoperit lacrimi pe Sfânta Ta Icoană şi, spunându-şi şi ei durerile şi necazurile lor, primeau mângâiere şi îndemn ca să-Ţi cânte aşa:
Bucură-te, Maică a Domnului, umilită şi plângătoare;
Bucură-te, Mângâierea noastră, celor ce plâng îndurătoare;
Bucură-te, că doar Tu ne sfătuieşti ca să ne rugăm plângând;
Bucură-te, că plângi de-a pururi, pentru cei de pe pământ;
Bucură-te, că mânia şi pedeapsa, o prefaci în îndurare;
Bucură-te, că rugăciunea Ta aduce peste noi a Domnului îndurare;
Bucură-te, că de orice boală, Tu ne eşti vindecătoare;
Bucură-te, Maică Preacurată ca noi suntem rodul lacrimilor Tale!
Condacul al 5-lea:
Luceafăr aducător de lumină, s-a arătat icoana Ta, Maică Fecioară, copilului cu tumoare canceroasă la ochi, care după trei rugăciuni la icoana Ta, s-a vindecat şi împreună cu părinţii săi Ţi-au înălţat mulţumire şi cu credinţă şi recunoştinţă au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Văzând copiii corişti din Tighina, că în timpul Sfintei Liturghii, a început din nou să lăcrimeze icoana Ta, s-au umilit pentru îndoielile unora şi cu pocăinţă au mărturisit minunea, iar Tu, alungând neîncrederea i-ai învăţat să-Ţi cânte Ţie prin lacrimi astfel de cuvinte de laudă:
Bucură-te, Măicuţa noastră că de adevăr ne încredinţezi;
Bucură-te, că orice îndoială şi slăbire o luminezi;
Bucură-te, că nu-Ţi este greu să întorci pe cel păcătos;
Bucură-te, că întodeauna tuturor ne eşti de folos;
Bucură-te, Fecioară Sfântă, începutul mântuirii;
Bucură-te, că Tu ai născut pe Mesia mai presus de fire;
Bucură-te, că eşti călăuză, către cer îndrumătoare;
Bucură-te, Maică Preacurată că noi suntem rodul lacrimilor Tale!
Condacul al 6-lea:
Mărturisitori ai milostivirii Tale către lumea creştină care nădăjduieşte în ajutorul Tău, s-au arătat bolnavii de boli fără leac ce şi-au cheltuit tot ce aveau cu doctorii de tot felul fără a dobândi tămăduire şi care, când s-au rugat cu lacrimi în faţa icoanei Tale făcătoare de minuni, s-au vindecat şi plini de bucurie au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Rugăciunile înălţate în biserica Ta, Născătoare de Dumnezeu, au fost ascultate. Bolnava s-a vindecat de boala cea grea de care suferea şi, astfel s-a întărit trupeşte şi sufleteşte, sporindu-şi credinţa în Dumnezeu şi în mijlocirea Ta către Fiul Tău, încât, plină de bucurie şi mulţumire sufletească Ţi-a cântat Ţie:
Bucură-te, o, îndreptătoare spre sănătate şi mântuire;
Bucură-te, că de la noi primeşti rugăciuni de cerere şi mulţumire;
Bucură-te, că suferinţele noastre, pe toate ni le înţelegi;
Bucură-te, că ne dai vindecare şi de păcate ne dezlegi;
Bucură-te, Stăpâna noastră că ai plâns cu suspine;
Bucură-te, că de la cele rele, ne întorci pururea spre bine;
Bucură-te, că pe toţi ne mântuieşti, din orice groaznică stare;
Bucură-te, Maică Preacurată că noi suntem rodul lacrimilor Tale!
Condacul al 7-lea:
Vrând Domnul să-şi arate milostivirea Sa către ţinutul nostru bântuit de erezii, necredinţă şi schismă, a binevoit să descopere icoana Maicii Sale, din ochii căreia curg lacrimi, că văzând necredincioşii această minune să se îndrepte la credinţa cea ortodoxă şi să cânte cântare lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Minune nouă a făcut Domnul prin descoperirea icoanei Tale, reînnoind credinţa apostolească de secole, ca să se împlinească profeţia, rostită când Arhanghelul Ţi-a adus Bunavestire. Că atunci ai zis: „Iată de acum mă vor ferici toate neamurile”; şi noi îţi aducem: Bucură-Te! şi îţi cântăm acestea:
Bucură-te, Stăpâna noastră, că ale Tale lacrimi din rătăcire ne-au întors;
Bucură-te, că cei ce în jurul Tău se strâng, Te fericesc;
Bucură-te, că ne întorci din calea pierzării, iar noi Te fericim între neamuri;
Bucură-te, că la aceasta minunile Tale ne îndeamnă;
Bucură-te, că în bolile noastre ne mângâi, ne vindeci şi ne întăreşti;
Bucură-te, că ne ajuţi să creştem şi să sporim în cele duhovniceşti;
Bucură-te, că pentru noi ai vărsat lacrimi din icoană;
Bucură-te, Maică Preacurată că noi suntem rodul lacrimilor Tale!
Condacul al 8-lea:
Străină minune s-a săvârşit de către icoana ta, atunci când un prunc, îndată după naştere se sfârşea. Dar rugăciunile îndreptate către Tine în Sfântă biserica ta, l-au adus iarăşi la viaţă, şi mama lui, îndepărtându-i perfuzia, l-a hrănit la sân şi bucurându-se că a revenit la viaţă a cântat cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Toată Biserica te laudă pe Tine, Născătoare de Dumnezeu, ca pe o pricinuitoare a tuturor minunilor, că începând din Cana Galileei şi până astăzi, în toate împrejurările, când este nevoie de ajutor pentru împlinirea dorinţelor celor bune ale credincioşilor, Tu totdeauna intervii şi îndemni pe toţi: „Să faceţi tot ce vă va porunci El”. Minunându-ne de mijlocirea Ta te lăudăm aşa:
Bucură-te, Maică Preacurată că pentru noi minuni săvârşeşti;
Bucură-te, că plânsul Tău ne arată, cât de mult ne iubeşti pe noi;
Bucură-te, că pe noi ne înveţi să făcem ce Domnul porunceşte;
Bucură-te, că ne chemi cu lacrimi ca să trăim creştineşte;
Bucură-te, că binecuvântare cerească la toţi ne aduci;
Bucură-te, că ne ajuţi să creştem în fapte bune şi în virtuţi;
Bucură-te, că ne aduci la Domnul, sî împlinim poruncile Sale;
Bucură-te, Maică Preacurată că noi suntem rodul lacrimilor Tale!
Condacul al 9-lea:
Toată firea îngerească şi omenească, te laudă, Stăpână, că porţi de grijă neamului nostru, mijlocind neîncetat către Fiul Tău şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pentru toţi cei în necazuri şi în supărări care îţi înalţă şi rugăciuni şi cereri. Şi împlinite fiind rugăciunile lor, Tu ne chemi pe toţi să înălţăm cântare de rugăciune lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Ritorii cei ce se cred înţelepţi nu pot spune mulţimea minunilor ce Le-ai săvârşit de-a lungul vremurilor, faţă de credincioşii robii Tăi. Noi Te fericim, Stăpâna noastră, că ai născut pe Mântuitorul, suferind împreună cu El toate urmările necredinţei iudeilor şi ne-ai învăţat pe noi credinţa creştină, ca să-Ţi cântăm Ţie unele ca acestea:
Bucură-te, Maica Păstorului Bun, ce ne-ai chemat în slujba Sa;
Bucură-te, că ne-ai dăruit tuturor pace cu Dumnezeu şi iertare în dar;
Bucură-te, Mană cerească şi dulce, că ne hrăneşti cu Pâinea vieţii;
Bucură-te, în boli, vindecătoare şi sprijinitoare bătrâneţii;
Bucură-te, Izvorul mângâierii celor care în chinuri plâng;
Bucură-te, că truditţi şi împovăraţii în jurul milei Tale se strâng;
Bucură-te, că în clipe grele ne eşti călăuză şi îndreptătoare;
Bucură-te, Maică Preacurată că noi suntem rodul lacrimilor Tale!
Condacul al 10-lea:
Vrând să aduci fericirea în familiile creştinilor, Maică Preacurată, ai trimis vindecări minunate: pe cei din moarte i-ai adus la viaţă, celor ologi Le-ai dat tămăduire, celor orbi vedere, pe cei stăpâniţi de duhuri necurate i-ai curăţit şi pe cei bolnavi de boli fără de leac i-ai vindecat, îndemnând pe toţi să se roage lui Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Zid eşti cinstitorilor de Dumnezeu, Fecioară, că cei ce cinstesc pe Fiul, cinstesc şi pe Maica. Iar Tu îi ocroteşti de căderea în erezie sau necredinţă şi îi îndemni pe toţi să se lupte pentru credinţa dată Sfinţilor, odată pentru totdeauna, trăind o viaţă curată şi cântându-Ţi cântare de laudă:
Bucură-te, că rugăciunile Tale ne fac Domnului bineplăcuţi;
Bucură-te, că pe cei în necazuri cu milostivire îi ajuţi;
Bucură-te, Mijlocitoare prin har, către Fiul Tău Cel iubit;
Bucură-te, că cei ce se roagă Ţie, nu vor muri niciodată de moarte năpraznică;
Bucură-te, că ne dai mângâiere în negrăita-Ţi bunătate;
Bucură-te, că cine cere cu credinţă, primeşte de la Tine toate;
Bucură-te, Maică Preabună, de orice rele Apărătoare;
Bucură-te, Maică Preacurată că noi suntem rodul lacrimilor Tale!
Condacul al 11-lea:
Cei ce nădăjduiesc întru Tine, Stăpână îndurată, nu se vor teme de vrăjmaşi şi nu vor rămânea ruşinaţi, căci prin apostolul Ioan, Fiul Tău, ni Te-a dat tuturor Maică, zicându-i: „Iată Mama ta!” şi din ceasul acela ucenicul Te-a luat la sine. Şi noi, din pruncie, prin taina Sfântului Botez, am fost înfiaţi Ţie, Te socotim Maica noastră şi plini de recunoştinţă cântăm Fiului Tău şi Dumnezeului nostru: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Lumină cerească, ne-a strălucit nouă, Maică Preacurată, că prin Tine ne-a cercetat Răsăritul cel de Sus - Domnul. Credem aceasta şi mărturisim cu tărie că Tu luminezi în întunericul deşertăciunilor pământeşti, că Tu eşti Mijlocitoarea spre mântuire a tuturor păcătoşilor ce se pocăiesc, eşti Prea binecuvântată în neam şi în neam, Domnul este cu Tine şi prin Tine cu noi, învăţându-ne laudele acestea:
Bucură-te, Maica Doctorului celui Mare ce vindecă trupeşte şi sufleteşte;
Bucură-te, Mană din ceruri ce pe toţi flămânzii hrăneşte;
Bucură-te, Suiş prea uşor a celor credincioşi către Dumnezeu;
Bucură-te, Scut şi Apărătoare de toate săgeţile celui rău;
Bucură-te, Rază de Soare că ne-ai adus lumină multă;
Bucură-te, că nu Te întorci nici de la aceia care nu cred şi nu ascultă;
Bucură-te, o, Fecioară, că ai primit de la înger bunăvestire;
Bucură-te, Maică Preacurată că noi suntem rodul lacrimilor Tale!
Condacul al 12-lea:
Har Dumnezeiesc, Scut şi Apărare, dă-ne nouă, Stăpână şi Ocrotitoarea noastră, celor ce cădem înaintea icoanei Tale făcătoare de minuni; Ridică-ne din somnul păcatelor şi păzeşte acest colţ de ţară de toată rătăcirea şi necredinţa, învredniceşte-ne să rămânem în Biserica Fiului Tău în toată viaţa noastră, lăudându-Te pe Tine şi pe Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, cântând: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Cântând milostivirile şi minunile Tale, ce le faci printre noi în ultimul timp, ne închinăm Ţie în faţa icoanei Tale, prin care mântuieşti pe toţi cei ce Te cinstesc cu bunăcuviinţă şi te cheamă întrajutor, cântându-Ţi din toată inima acestea:
Bucură-te, Triumful dreptei credinţe de aici din Bucovina;
Bucură-te, că Boianul a ajuns a Ta veselă grădină;
Bucură-te, că icoanele tale sunt minunate predici spre mântuire;
Bucură-te, că din înălţimea cerurilor spre noi îţi întorci privirile;
Bucură-te, că la fapte bune pe noi toţi ne-ai îndemnat;
Bucură-te, că de toată neputinţa şi de boli ne-ai vindecat;
Bucură-te, Îţi cântă Biserica Ţie şi Fiului Tău: Osana;
Bucură-te, Maică Preacurată că noi suntem rodul lacrimilor Tale!
Condacul al 13-lea:
O, Maică Prealăudată, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare! Primeşte aceste laude şi rugăciuni din gurile noastre întinate. Apără Biserica şi ţara noastră de toate nevoile şi ne învredniceşte ca, uniţi într-un cuget şi o simţire să Te slăvim de-a pururea pe Tine Maica noastră şi pe Fiul Tău şi Dumnezeul Nostru, cântând cântarea: Aliluia! (de 3 ori)
Apoi se zice iarăşi Icosul 1:
Arhanghelul Gavriil, în Nazaret, Ţi-a adus cântare: „Bucură-Te, Domnul este cu Tine!”, iar Tu primind Bunavestire, Te-ai plecat în faţa lui cu mulţumire şi i-ai răspuns: „Iată roaba Domnului, fie Mie după cuvântul tău”. Şi noi, după două milenii, stând în faţa icoanei Tale nou-descoperite, cu umilinţă Îţi cântăm Ţie acestea:
Bucură-te, Maica Domnului că ne-ai descoperit icoana Ta;
Bucură-te, că printr-însa, Domnul ne-a dat mila Sa;
Bucură-te, că prin ale Tale lacrimi, ne trezeşti şi nouă conştiinţa;
Bucură-te, că ne-ai aprins iubirea şi ne-ai întărit credinţa;
Bucură-te, că ne dai nădejde că nu suntem în părăsire;
Bucură-te, că din păcate şi patimi, ne duci pe calea mântuirii;
Bucură-te, că nu ne părăseşti, aici în a plângerii vale;
Bucură-te, Maică Preacurată că noi suntem rodul lacrimilor Tale!
şi Condacul 1:
Apărătoare Doamnă, pentru descoperirea Sfintei icoanei Tale celei din Boian, mulţumire Îţi aducem Ţie noi nevrednicii robii Tăi, că ne-ai cercetat prin curgerea lacrimilor din ochii Tăi de pe icoană şi pentru că ai voit să ne întăreşti în credinţa cea adevărată, că izbăviţi fiind de tot răul, cu lacrimi să-Ţi cântăm Ţie: Bucură-te, Maică Preacurată că noi suntem rodul lacrimilor Tale!
Rugăciune:
O, Preasfântă Fecioară, Maica lui Hristos Domnul şi Dumnezeul nostru, ascultă suspinele noastre cele din adâncul inimilor, caută din înălţimea cerurilor spre noi cei ce cu credinţă şi cu dragoste ne închinăm prea-curatei icoanei tale celei făcătoare de minuni. Că iată tulburaţi de grijile vieţii şi cufundaţi în păcate, privim la Chipul Tău, şi ca şi cum ai fi de faţă, Îţi aducem rugăciunile noastre. Caută din cer şi ne mântuieşte de toată reaua întâmplare, de orice boală şi primejdie şi de toată bântuiala duhului celui rău. Păzeşte-ne tari în credinţă, să nu ne clatine furtunile acestei lumi.
Că n-avem al ajutor şi altă mijlocitoare, nici mângâiere, ci numai pe Tine Maica tututor scârbiţilor şi a celor împovăraţi de greutăţile şi necazurile acestei vieţi. Ajută-ne nouă neputincioşilor, alină durerile şi scârbele noastre, pe cei rătăciţi povăţuieşte-i la calea cea dreaptă care duce la mântuire, vindecă inimile noastre cele bolnave şi mântuieşte pe cei deznădăjduiţi. Dăruieşte-ne nouă ca să trăim restul vieţii noastre în pace şi întru pocăinţă. De sfârşit creştinesc ne fă parte, iar la înfricoşătoarea Judecată a Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, fii nouă mijlocitoare ca să fim socotiţi întru cei de-a dreapta Sa, că totdeauna să Te cântăm şi să Te slăvim ca pe bună Apărătoarea neamului creştinesc, împreună cu cei ce bine au plăcut lui Dumnezeu, în vecii vecilor. Amin!
Troparul glasul 4:
Bucură-te, ţinutul Boianului, că nu eşti mai prejos între cetăţile creştineşti, căci întru tine a arătat Domnul icoana făcătoare de minuni a Prea-curatei Maicii Sale, Care plânge pentru păcatele noastre, şi cu lacrimile Sale binecuvântate, din ochii noştri orice lacrimă a şters.
Condacul glasul 4:
Prin descoperirea la Boian a icoanei Maicii Domnului cetele îngereşti s-au minunat, lumea s-a întărit cu harul Sfântului Duh, sărutând izvorul lacrimilor de pe faţa Pruncului Hristos şi a Preacuratei Maicii Sale, prin ele căpătând vindecare şi mântuire sufeletelor noastre.
Acatistul Pâinea Vieții la Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Solovetsky (8 septembrie)
Traducere din limba rusă
Condac 1
Voievodesei celei alese, Stăpânei care ne eliberează de rău îi suntem recunoscători, căci ea este Războinica biruitoare și mântuitoarea noastră, Dătătoarea Pâinii Vieții Veșnice. Maica Domnului, cădem către Tine, noi robii Tăi, și te rugăm dăruiește-ne bucuria mântuirii iar noi Te numim: Bucură-te, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Îndurătoare, hrănește-ne cu Pâinea Vieții!
Icos 1
Toate cetele Cerești Te slăvesc, Preacurată, Mijlocitoare lumii, dătătoarea Pâinii Mântuirii, care ți-ai dezvăluit pentru noi Sfânta Icoană ”Pâinea Vieții”, iar noi și îngerii cu tandrețe Îți cântăm:
Bucură-te, ceea ce ai iubit tot universul, Maica copiilor tăi;
Bucură-te, dându-ne ajutorul ceresc ca Împărăteasa Forțelor Cerești;
Bucură-te, poruncind îngerilor păzitori să ne țină curați;
Bucură-te, Războinica cea Atotbiruitoare, care îi înconjori pe vrăjmașii noștri;
Bucură-te, hrănindu-ne cu Cuvântul vieții adevărate;
Bucură-te, mântuindu-ne de necazuri și de tot felul de ispite;
Publicitate
Setări pentru confidențialitate
Bucură-te, cea ce implori iertarea păcatelor noastre la Fiul tău;
Bucură-te, cel ce dăruiești tuturor milă și ocrotire;
Bucură-te, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Îndurătoare, hrănește-ne cu Pâinea Vieții!
Condac 2
Văzându-se Sfânta întru curăție, i-a vorbit cu îndrăzneală lui Gavriil, întrebând cum va da naștere fără sămânță. Dar primind cu smerenie voia Domnului, L-a născut pe Fiul lui Dumnezeu, iar acum Maica Lui îi hrănește pe cei flămânzi cu pâine, căci Mântuitorul i-a promis ca îi va împlini toare rugăciunile, El fiind Pâinea Vieții Veșnice. Noi, cinstind apariția Icoanei celei minunate, strigăm către Dumnezeu: Aliluia!
Icos 2
Înțelegând cu mintea cele de neînțeles, Fecioara a primit cele vestite de Arhanghel, iar Tatăl Ceresc a descoperit-o neamurilor ca Dătătoarea Pâinii celei de toate zilele. I-ai adus necurmata bucurie monahului Filip care avea ascultarea de brutar în Mănăstire, când acesta a găsit în mod miraculos Icoana sfântă în spatele cuptorului de pâine, iar el a săruta-o cu evlavie și cu smerenie a strigat către Tine:
Bucură-te, Preacurată, cea mai slăvită podoabă a Cerului;
Bucură-te, primul ajutor al călugărilor;
Bucură-te, cea ce ai vestit bucurie mănăstirii Solovetksy;.
Bucură-te, dăriundu-ne îndurarea prin icoana minunată;
Bucură-te, cea ce ai prevestit că această icoană că se va numi ”Pâinea Vieții” sau ”Coacere”;
Bucură-te, Maică a generozității și a milei;
Bucură-te, umbrindu-ne cu acoperirea Ta;
Bucură-te, cea ce nu îi îndepărtezi pe cei ce îți cer pâinea cea de toate zilele;
Bucură-te, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Îndurătoare, hrănește-ne cu Pâinea Vieții!
Condac 3
Puterea Celui Preaînalt te-a umbrit și pântecele tău a devenit roditor, din care toți am cules mântuirea, Maica Domnului. Prin puterea harului tău, monahul Filip cel Cuvios a privit mereu la Icoana ta sfântă când făcea pâine, vestind tuturor minunatul dar pe care i l-ai făcut și slăvindu-L neîncetat pe Domnul: Aliluia.
Icos 3
Ținând Rodul pântecelui în brațe adică pe Pruncul Hristos, Icoana are puterea de a hrăni oamenii suferinzi cu pâine cerească, Maica Domnului, iar noi strigând către mila Ta te rugăm trimite-ți în ajutorul celor nevoiași și îți cântăm așa:
Bucură-te, Atotmilostivă, revarsându-ne binecuvântări;
Bucură-te, că nu-i părăsești pe cei ce ajung în sărăcie și au nevoie de hrană;
Bucură-te, dând putere, pâine și bucurie celor bolnavi și paralizați;
Bucurați-vă, veselindu-i pe cei ce cer cu nadejdea și plâng la tine;
Bucură-te, ajutor grabnic celor care au nevoie;
Bucură-te, cercetarea tainică a săracilor;
Bucură-te, că îi saturi pe cei flămânzi cu pâine cerească;
Bucură-te, dăruind sănătate trupului și mântuire sufletului;
Bucură-te, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Îndurătoare, hrănește-ne cu Pâinea Vieții!
Condac 4
Glasul Arhanghelului Gavriil a grăit către Tine: ”Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!” vestind mântuirea lumii și învierea oamenilor căzuți. Te lăudăm neobosit, Preacurată, că ești bucuria Îngerilor și a oamenilor, cinstită de toate neamurile creștine, și ne rugăm ție, închinându-ne Icoanei Tale făcătoare de minuni și strigând către Mântuitorul lumii: Aliluia.
Icos 4
Auzind pe Îngerul vestitor cântând venirea trupească a lui Hristos, slăvinm Mijlocirea Ta maternă pentru noi prin Icoană cea binecuvântată, Împărăteasă. Privind la chipul Tău Sfânt, necontenit strigăm către Tine:
Bucură-te, Preacurataă Mamă ce L-ai născut Fiul lui Dumnezeu;
Bucură-te, Fericita Păzitoare a sufletelor noastre:
Bucură-te, Maică și Fecioară care ne-ai adus Pâinea Vieții;
Bucură-te, Mijlocitoarea veșnică a lumii întregi înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ne dai pâinea cea de toate zilele;
Bucură-te, auzirea grabnică a glasului nostru;
Bucură-te, aprigă apărătoare;
Publicitate
Setări pentru confidențialitate
Bucură-te, Atotbună, Domnul este cu Tine și Tu ne împaci cu Dumnezeu;
Bucură-te, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Îndurătoare, hrănește-ne cu Pâinea Vieții!
Condac 5
Steaua dumnezeiască a fost văzută de magi și păstori, fiind lumina care i-a dus în iesle, la cel Necuprins. La fel este și Sfânta Ta icoană, Maica Domnului: un semn nou în vremurile din urmă, în vremea încercărilor și a prigoanei. Cei care aleargă cu credință la ea au găsit în mod firesc ajutor neîntrerupt, și i-au strigat lui Dumnezeu pentru tine: Aliluia.
Icos 5
Cei trei tineri au ieșit biruitori din cuptorul haldeilor, căci Domnul le-a răcorit văpaia. La fel și noi cerem mila ta, Doamne, si a Maicii Tale, să primim pâinea zilnică a trupului și Pâinea Vieții Veșnice Hristos, căci nu avem altă nădejde și scăpare pentru mântuire, și cu lacrimi spunem așa:
Bucură-te, Maică, întinde o mână de ajutor din înălțimile cerului în secerișul mântuirii sufletelor noastre;
Bucură-te, trimițând săracilor pâinea zilnică;
Bucură-te, cea ce ne întărești în credință în ceasul înverșunării;
Bucură-te, acoperindu-i și mântuindu-i pe cei suferinzi cu acoperământul Tău;
Bucură-te, acoperământul iubirii care se întinde peste noi;
Bucură-te, cea ce abați mânia lui Dumnezeu pentru nelegiuirile noastre;
Bucură-te, ferindu-ne de nenorociri;
Bucură-te, mângâindu-i pe cei ce se întorc la Tine;
Bucură-te, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Îndurătoare, hrănește-ne cu Pâinea Vieții!
Condac 6
Ai miluit Mănăstirea Solovetky cu harul tău, Preacurată, căci i-ai săturat cu Pâinea Vieții pe Sfântul stareț Filip și pe ucenicii lui vrednici Zosima, Savatie și Herman care au găsit adăpost liniștit sub aripile tale. Mănăstirea a zămislit o mulțime de mari sfinți care toți te-au lăudat cu cântarea de recunoștință: Aliluia!
Icos 6
Iluminarea adevărului a strălucit în Egipt, alungând întunericul minciunii, cei care se închinau idolilor au căzut, iar noi alergăm la Maica Domnului care a făcut o nouă minune când o copie a Icoanei a fost dusă la Mănăstirea Leushinsky, unde Stareța Taisia ucenica de suflet a Sfântului Ioan de Kronstadt a început a face zilnic acatistul Icoanei Pâinea Vieții iar maicile niciodată nu au dus lipsă de pâine. Ne bucurăm și te slăvim:
Bucură-te, conducând sufletele spre triumful credinței ortodoxe;
Bucură-te, aducând bucuria duhovnicească;
Bucură-te, ocrotitoarea călugărilor;
Bucură-te, mare Păzitoare a cetăţii Sfântului Petru;
Bucură-te, mijlocirea caldă a mănăstirii Leushinsky;
Bucură-te, cea ce hrănești copiii credincioși cu pâinea mereu vie;
Bucură-te, transformând întristarea noastră în bucurie;
Bucură-te, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Îndurătoare, hrănește-ne cu Pâinea Vieții!
Condac 7
Precum Tu ești cu adevărat Maica noastră cea mai strălucitoare, cobori din sfânta Icoană la toți cei care aleargă la tine cu credință. Hrănindu-ne cu Cuvântul vieții, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, stingi necazurile noastre și ne crești, netezind în noi duhovnicește aluatul din care se coc roadele sfinților, iar noi îți mulțumim și te mărim, cântându-I lui Dumnezeu: Aliluia.
Icos 7
Dumnezeu ni te-a dat din marea Lui milă, Preasfântă Maicuță și Fecioară, prin înfățișarea icoanei Tale făcătoare de minuni „Pâinea Vieții”. Strălucești asupra noastră ca o stea călăuzitoare în întunericul zilelor pline de jale. Bucură inimile noastre înfrânte în deznădejde și îmbrățișate de întunericul disperării. Înmulțește-ne credința și încălzește-ne sufletele împietrite cu focul harului, ca văzându-Te în Rai să te cheamă cu rugăciune:
Bucură-te, adăpostul celor disperați;
Bucurați-vă, auzindu-i pe cei ce plâng;
Bucură-te, afirmare a credinței ortodoxe;
Bucură-te, încurajare pentru cei deznădăjduiți și slabi cu duhul;
Bucură-te, bucuria și grija minunată pentru noi;
Bucură-te, mijlocire caldă în necazuri și întristări;
Bucură-te, trezirea conștiinței pentru viața de veci;
Publicitate
Setări pentru confidențialitate
Bucură-te, călăuzindu-i pe cei ce s-au rătăcit pe calea pocăinței;
Bucură-te, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Îndurătoare, hrănește-ne cu Pâinea Vieții!
Condac 8
Împărăteasa Cerurilor își aduce aminte de toți, și de cei rătăciți și de străini care se roagă la Icoană și gustă binecuvântările Cerurilor în Împărăția Fiului Tău, Maica Domnului, întrucât tu ești nădejdea mijlocirii la Dumnezeu și adăpostul tuturor celor care apelează la Tine. Miluiește-ne pe noi, păcătoșii care pierim, și roagă-te Fiului Tău pentru noi, strigând către Dumnezeu: Aliluia.
Icosul 8
Ne rugăm și noi nevrednici, Îndurătoare Maică și Stăpână, învață-ne să păstrăm credința și să îndurăm cu blândețe încercările trimise nouă de Dumnezeu, iar pe tine cu blândețe te slăvim:
Bucură-te, Bucuria noastră, încurajarea celor disperați;
Bucură-te, că nu ne lași în ispite;
Bucură-te, izbăvindu-i din moarte pe cei ce te slăvesc;
Bucură-te, împăcându-i pe cei învrăjbiți;
Bucură-te, ridicarea celor ce cad;
Bucură-te, pedeapsă celor nerușinați;
Bucură-te, nădejdea de încredere a celor deznădăjduiți;
Bucură-te, mântuindu-ne de foame și sete;
Bucură-te, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Îndurătoare, hrănește-ne cu Pâinea Vieții!
Condac 9
Toată firea îngerească se minunează de marea lucrarea a întrupării Fiuli lui Dumnezeu, căci tu ești Împărăteasa Cerurilor și a tuturor celor ce Te cinstesc și te slăvesc, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Fiind Dătătorarea Pâinii mântuirii, trezește-ne pe noi care acum cerem ajutorul Tău, și adu-ne Bucurie și Mângâiere, ca să strigăm către Dumnezeu: Aliluia.
Icos 9
Ritorilor celor mult grăitori le este cu neputință a cânta toate minunile Născătoarei de Dumnezeu, tu fiind cea care ne acoperi cu sfânt acoperământul tău și ne dăruiești din belșug roade și binecuvântări, atât celor care sunt în viață cât si celor care au murit. Înălțăm rugăciuni lui Dumnezeu, ne închinăm chipului Tău Preacurat și strigăm cu dragoste:
Bucură-te, Stăpână, rămâi mereu cu noi;
Bucură-te, că L-ai născut pe Mântuitorul Hristos, Care ne mântuiește cu Pâinea Vieții veșnice;
Bucură-te, rodind în noi grâne duhovnicești;
Bucură-te, revarsând roua harului pe câmpul vieții noastre;
Bucură-te, cea ce ți-ai arătat chipul minunat celor credincioși;
Bucură-te, alungând vremurile tulburi și intrigile vrăjmașului;
Bucură-te, cea ce nu lași rudele noastre decedate nemântuite;
Bucură-te, Doamnă, chemându-ne la slava cerească;
Bucură-te, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Îndurătoare, hrănește-ne cu Pâinea Vieții!
Condac 10
Pentru a mântui lumea, Dumnezeu L-a făgăduit pe Fiul său, iar Păstorul este Dumnezeu care pentru noi s-a aratat om, Așa și Tu, Împărăteasa Cerurilor, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, îi mântuiești pe oameni prin minunea nespusă a găsirii Sfintei Tale icoane, căci ea a vestit tuturor vestea mântuirii. Noi, cântându-ți slava și plini de recunoștință față de Dumnezeul din Sfânta Treime, cântăm: Aliluia.
Icos 10
Tu ești un zid al fecioarelor, Fecioară Maria, un adăpost și un acoperământ al mântuirii tuturor oamenilor credincioși care vin alergând la Tine. Făcătorul cerului și al pământului a rânduit să locuiască în pântecele Tău și ne-a învățat să ne rugăm cu smerenie înaintea Icoanei Tale Pâinea Vieții și să te lăudăm:
Bucură-te, împăcarea păcătoșilor cu Dumnezeu;
Bucură-te, mângâierea bătrânilor și a tinerilor;
Bucură-te, că din cele mai vechi timpuri Icoana ta a fost venerată în mănăstirea Solovetsky;
Bucură-te, Maică Bună, dăruind bunăvoință tuturor;
Bucură-te, cea mai curată dintre toate inimile;
Bucură-te, Puterea mijlocirii la Cer;
Bucură-te, cea ce dai mântuire prin îndurarea ta;
Bucură-te, pedepsindu-i pe fiii neascultării;
Bucură-te, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Îndurătoare, hrănește-ne cu Pâinea Vieții!
Condac 11
Preacurată Maică și Fecioară, ai milă nespusă de noi, satură-ne cu hrana nepieritoare a Cuvântului lui Dumnezeu și învață-ne să împlinim mereu Voia Lui, să ne dea Dumnezeu Împărăția Cerurilor și cu toți sfinții Îi vom cânta: Aliluia.
Icos 11
Dăruiește-ne nouă, Împărăteasa Cerurilor, să înviem spre bucuria veșnică a Împărăției Cerurilor, să trăim în Legea Domnului și să te chemăm:
Bucură-te, Mijlocitoarea plină de râvnă a a lumii întregi, nădejdea și mângâierea noastră;
Bucură-te, biruința și apărarea credincioșilor;
Bucură-te, minunată păzitoare în ispite;
Bucură-te, fiind slăvită în cer și pe pământ;
Bucură-te, căminul cel cald și primitor;
Bucură-te, cea ce smerești mândria înălțată a vrăjmașilor noștri;
Bucură-te, că ai făcut din Sfântul Filip un stâlp al Ortodoxiei;
Bucură-te, cea ce îi păzești pe sfinții cuvioși și pe păstorii bisericii;
Bucură-te, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Îndurătoare, hrănește-ne cu Pâinea Vieții!
Condac 12
Când va veni vremea necazurilor, nu părăsi poporul credincios și rugându-Te acoperă-ne cu har, Preasfântă Fecioară, iar minunata Ta icoană să fie zălog al bunăvoinței Tale față de noi și față de inimile noastre îndurerate. Umple-ne de bucurie, că Tu ești Maica Celui Prea Luminos și ne dai Pâinea care nu cade niciodată, iar noi Îl slăvim pe Dumnezeu: Aliluia.
Icos 12
Cântând îndurările Tale nespuse și minunile nevrednice de noi, ne plecăm genunchii înaintea icoanei Tale făcătoare de minuni, Maica Domnului și ne rugăm să ne dai pace, liniște și tot ce este necesar în aceasta viață, să moștenim partea cea bună, iar la Înfricoșătoarea Judecată a lui Dumnezeu nu ne părăsi cu mijlocirea ta. Pimește te rugăm rugăciunea noastră:
Bucură-te, Acoperământ de Mamă;
Bucură-te, Bună Maică, ce ne ferești de toate necazurile și nenorocirile cu mijlocirea Ta cerească;
Bucură-te, rugându-te neîncetat pentru noi cei slabi, dându-ne nădejdea mântuirii;
Bucură-te, apărătoarea în vremuri de necaz a celor ce se încred în Tine;
Bucură-te, schimbând în milă mânia dreaptă a lui Dumnezeu;
Bucură-te, că la ceasul morții nu-i părăsești pe cei ce se roagă ție;
Bucură-te, scăpându-ne de încercările văzduhului;
Bucură-te, cea ce nu respingi rugăciunile noastre;
Bucură-te, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Îndurătoare, hrănește-ne cu Pâinea Vieții!
Condac 13
O, Maică atotcântătoare, primește această mică rugăciune înaintea Icoanei Tale făcătoare de minuni, și îți mulțumim pentru că ne trimiți pâinea mântuirii care ne hrănește sufletele sărăcite și ne ridică la înălțimea duhovnicească a celor bineplăcuți lui Dumnezeu, iar noi să strigăm către El: Aliluia. (Acest Condac se spune de 3 ori)
Icos 1
Toate cetele Cerești Te slăvesc, Preacurată, Mijlocitoare lumii, dătătoarea Pâinii Mântuirii, care ți-ai dezvăluit pentru noi Sfânta Icoană ”Pâinea Vieții”, iar noi și îngerii cu tandrețe Îți cântăm:
Bucură-te, ceea ce ai iubit tot universul, Maica copiilor tăi;
Bucură-te, dându-ne ajutorul ceresc ca Împărăteasa Forțelor Cerești;
Bucură-te, poruncind îngerilor păzitori să ne țină curați;
Bucură-te, Războinica cea Atotbiruitoare, care îi înconjori pe vrăjmașii noștri;
Bucură-te, hrănindu-ne cu Cuvântul vieții adevărate;
Bucură-te, mântuindu-ne de necazuri și de tot felul de ispite;
Bucură-te, cea ce implori iertarea păcatelor noastre la Fiul tău;
Bucură-te, cel ce dăruiești tuturor milă și ocrotire;
Bucură-te, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Îndurătoare, hrănește-ne cu Pâinea Vieții!
Condac 1
Voievodesei celei alese, Stăpânei care ne eliberează de rău îi suntem recunoscători, căci ea este Războinica biruitoare și mântuitoarea noastră, Dătătoarea Pâinii Vieții Veșnice. Maica Domnului, cădem către Tine, noi robii Tăi, și te rugăm dăruiește-ne bucuria mântuirii iar noi Te numim: Bucură-te, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Îndurătoare, hrănește-ne cu Pâinea Vieții!
Rugăciune:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, cea care ne hrănești cu Pâinea Vieții! Primește această rugăciune înaintea icoanei Tale, minunându-ne de măreția minunilor Tale, căci și acum izvorăști îndurare aratându-ne minunata Ta mijlocire.
Alergăm la sfânta Ta icoană „Pâinea Vieții”, nu ne disprețui pe noi păcătoșii, ci, ca și Milostivă Maică, trimite-ne hrană la vremea potrivită, hrănește-ne sufletul înfometat și satură inimile noastre cu dulceața cerească. Binecuvântează fiecare casă și poporul Tău, aranjează viața noastră și păstrează în casele noastre sporul trupesc și duhovnicesc, să nu îi cerem zadar Domnului Pâinea cea de toate zilele.
Când va veni peste noi vreme grea și sărăcie nu ne uita, Maica Domnului, ci dă-ne mângâiere și ajutor plin de har pentru ca să nu pierim în foamete și în lipsuri.
O. Maica noastră iubitoare de Dumnezeu, aranjând și îndreptând viața noastră pământească spre mântuire, ascultă rugăciunea și cererea aceasta; rugăciunea să nu fie zadarnică, fiindcă noi, plângându-ne păcatele în sărăce, credem în ajutorul tău, Doamnă și îți cântăm neîncetat: Bucură-te, Preafericită, bucură-te, Preaslăvită în veci, și cere-l iubitului tău Fiu, Mântuitorul nostru, să aibă milă de noi păcătoșii, căci de la El primim totul, căci El e cel care ne mântuiește sufletele cu Pâinea Sa. Amin.
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!
Al doilea Acatist al Nasterii Maicii Domnului (8 septembrie)
Condacul 1
Ţie, celei alese dintre toate neamurile, Maica lui Dumnezeu, Împărăteasa cerului şi a pământului, ceea ce ai sfinţit neamul omenesc prin venirea la noi întru prea cinstită naşterea ta, cântare de mulţumire îţi aducem noi, robii tăi, Născătoare de Dumnezeu. Iar tu, ceea ce ai fost spre mângâierea şi mântuirea noastră, izbăveşte-ne pe noi din toate nevoile, ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, Preacurată, care ai bucurat lumea întreagă cu naşterea ta!
Icosul 1
Sfânta şi dreapta Ana, văzând în grădină un cuib de pasăre, având puişori în el şi fiind în mâhnire din pricina nerodirii sale, a strigat către Domnul, din adâncul inimii. Atunci din cer a fost trimis la ea Arhanghelul Gavriil, zicând: rugăciunea ta a fost auzită şi lacrimile tale au fost primite de Domnul şi vei naşte o fiică prin care se vor binecuvânta toate neamurile pământului, iar numele ei va fi Maria. De această făgăduinţă plină de bucurie minunându-ne, cântăm celei bine cuvântate:
Bucură-te, ceea ce ai crescut din rădăcina împărătească a lui Ioachim;
Bucură-te, ceea ce te-ai născut din neamul arhieresc al Anei;
Bucură-te, ceea ce i-ai slobozit pe strămoşii noştri din stricăciunea morţii;
Bucură-te, ceea ce i-ai dezlegat pe părinţii tăi de blestemul nerodirii;
Bucură-te, uşa către Răsărit, care ai deschis uşile celei sterpe;
Bucură-te, poartă feciorelnică încuiată, care ai aşteptat intrarea marelui Arhiereu;
Bucură-te, ceea ce lacrimile mamei tale le-ai preschimbat în bucurie;
Bucură-te, ceea ce ai scăpat-o pe aceasta de înjosirea oamenilor;
Bucură-te, mare mângâiere pentru cei ce te-au născut;
Bucură-te, desfătarea întregii lumi;
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut;
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei;
Bucură-te, Preacurată, care ai bucurat lumea întreagă cu naşterea ta!
Condacul 2
Văzând dreapta Ana pe marele Arhanghel şi ascultând cuvintele lui, s-a închinatlui Dumnezeu şi a zis: viu este Domnul Dumnezeu! De voi naşte prunc îl voi da să slujească şi să laude sfânt numele Lui în toate zilele vieţii sale. Şi umplându-se de nespusă bucurie, cu râvnă s-a dus la templul din Ierusalim ca să cânte acolo lui, Celui atoputernic: Aliluia!
Icosul 2
Având dreptul Ioachim cuget curat în faţa lui Dumnezeu, cu toate că a fost îndepărtat de oameni din templu, din pricina lipsei de copii, în mâhnirea sa, în pustiu s-a dus şi acolo, rugându-se cu lacrimi, a zis: nu voi pune hrană în gura mea şi nici la casa mea nu mă voi întoarce, ci lacrimile îmi vor fi hrană, iar pustia casă, până ce nu mă va cerceta Domnul Dumnezeul lui Israel. Atunci îngerul Domnului i s-a arătat şi i-a vestit că i se va naşte o fiică, iar prin Naşterea ei se va face bucurie la toată lumea. Atunci Ioachim s-a dus la Ierusalim, unde împreună cu Ana a slăvit pe Dumnezeu, cântând celei făgăduite:
Bucură-te, cea aşteptată din vremuri străvechi de toată lumea;
Bucură-te, ceea ce ai fost prezisă de către toţi prorocii;
Bucură-te, ceea ce ai fost aleasă de Dumnezeu de la întemeierea lumii;
Bucură-te, ceea ce ai fost făgăduită încă de la căderea primilor oameni;
Bucură-te, sfatul cel nespus al puterii dumnezeieşti;
Bucură-te, chipul cel prea bun al înainte vederii lui Dumnezeu;
Bucură-te, carte însufleţită în care a scris Dumnezeu Cuvântul Său;
Bucură-te, izvor pururea viu, din care a izvorât bună vestirea lui Hristos;
Bucură-te, porfiră ţesută de Dumnezeu cu care s-a îmbrăcat Cel veşnic;
Bucură-te, mir cu bun miros întru care s-a sălăşluit harul PreaSfântului Duh;
Bucură-te, palat zidit de înţelepciunea lui Dumnezeu;
Bucură-te, cămara lui Hristos mai luminoasă decât soarele dimineţii;
Bucură-te, Preacurată, care ai bucurat lumea întreagă cu naşterea ta!
Condacul 3
Puterea Celui Preaînalt a umbrit atunci spre zămislire pe dreapta Ana, care îmbătrânise în zilele ei, neavând copii; deci s-a arătat ca o câmpie bine roditoareşi a odrăslit bucurie la toată lumea, pe prea binecuvântata Fecioară Maria, ca să culeagă mântuire şi să cânte din adâncul sufletului: Aliluia!
Icosul 3
Având părinţii tăi, Preacurată viaţă neprihănită, te-au zămislit la adânci bătrâneţi, după ce s-au nevoit îndelung întru curăţie şi înfrânare, ca în naşterea ta să nu se arate voinţa firii, ci puterea harului dumnezeiesc ce biruieşte rânduiala firii şi să cunoască toţi că rugăciunea împreună cu suspinele nerodirii te-au odrăslit pe tine, izvor purtător de viaţă lumii. Pentru aceasta îţi cântăm aşa:
Bucură-te, veselia mamelor care nu pot avea prunci;
Bucură-te, mângâierea familiilor care nu au copii;
Bucură-te, ceea ce ai odrăslit din rădăcina cea uscată a lui Iesei;
Bucură-te, cea din care a răsărit Hristos ca o floare;
Bucură-te, ceea ce ai fost zămislită la bătrâneţe de părinţii tăi;
Bucură-te, ceea ce eşti pururea Fecioară;
Bucură-te, ceea ce de la naştere ne-ai adus veste de mântuire;
Bucură-te, ceea ce ne-ai vestit roadele harului dumnezeiesc;
Bucură-te, cea prin care se biruieşte nerodirea firii noastre;
Bucură-te, cea prin care se dezleagă blestemul strămoşesc;
Bucură-te, vestirea bucuriei a toată lumea;
Bucură-te, începutul mântuirii noastre;
Bucură-te, Preacurată, care ai bucurat lumea întreagă cu naşterea ta!
Condacul 4
Preacurată, drepţii părinţi Ioachim şi Ana erau cuprinşi de întristare, pentru că ajunseseră la bătrâneţe fără să aibă copii; de aceea se credeau nevrednici de Împărăţia lui Dumnezeu. Însă, toată făptura de la începutul lumii, suferea împreună cu ei, din pricina nerodirii firii omeneşti, care s-a supus deşertăciunii: Adam plânge că pământul a fost blestemat, Eva suspină că s-au înmulţit necazurile ei; împreună cu ei plânge neamul omenesc, părtaş stricăciunii. Dar prin naşterea ta, Preacurată s-a dezlegat vechea nerodire, stricăciunea s-a şters şi toată făptura cântă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4
Auzind Domnul Dumnezeu suspinele drepţilor Ioachim şi Ana, le-a dăruit o fiică prea curată şi prea binecuvântată pe Fecioara Maria după cum a vestit Arhanghelul Gavriil. Ea este începutul şi mijlocirea mântuirii noastre, de a cărei naştere s-au bucurat cerul şi pământul, s-au veselit îngerii, iar oamenii slăvind pe Dumnezeu, au cântat aşa:
Bucură-te, Marie minune mare întregii făpturi;
Bucură-te, strănepoata lui David şi Maica Domnului nostru;
Bucură-te, cea una binecuvântată între femei;
Bucură-te, cea eşti prea mărită în ceruri de către îngeri;
Bucură-te, raza neapusă, care ai luminat lumii;
Bucură-te, candela nestinsă, care luminezi în noaptea necazurilor;
Bucură-te, mângâierea îngerilor;
Bucură-te, ceea ce eşti bucurie lumii şi oamenilor;
Bucură-te, rai nou sădit pe pământ;
Bucură-te, cămară înfrumuseţată şi luminoasă pentru Împăratul ceresc;
Bucură-te, palat al Preasfântului Duh;
Bucură-te, cortul lui Dumnezeu şi acoperământul oamenilor;
Bucură-te, Preacurată, care ai bucurat lumea întreagă cu naşterea ta!
Condacul 5
Ca o stea care a răsărit din cer şi lumea întreagă a luminat, aşa te vedem pe tine, Preasfântă Fecioară. Dumnezeu a ales cele slabe şi neputincioase, ca pe cele tari să le ruşineze, şi te-a arătat din Nazaret întregii lumi pe tine, ca pe o floare neveştejită, de-a pururea înfloritoare prin feciorie, Preasfântă Născătoare, pentru că nu ai cunoscut nici un păcat în toată vieţuirea ta pământească; de aceea Îi mulţumim lui Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!
Icosul 5
Văzând minunată naşterea ta, prea curată Fecioară, părinţii tăi au adus lui Dumnezeu daruri de recunoştinţă ce au fost binecuvântate de preot, au făcut ospăţ mare în casă, veselindu-se cu prietenii şi rudeniile şi L-au slăvit peDumnezeu. Amintindu-şi însă de vestea îngerului te-au cinstit ca pe Stăpâna lor şi închinându-se, ţi-au cântat aşa:
Bucură-te, Mireasa Duhului Sfânt;
Bucură-te, Maica, Fiului lui Dumnezeu;
Bucură-te, cea aleasă dintre toate neamurile;
Bucură-te, lumină a Treimii celei începătoare de viaţă;
Bucură-te, ceea ce întreci cu înţelepciunea toate puterile cereşti;
Bucură-te, ceea ce toate oştile demonilor le izgoneşti;
Bucură-te, apărătoare puternică a neamului omenesc;
Bucură-te, mijlocitoare a păcătoşilor ce se pocăiesc;
Bucură-te, lauda femeilor cinstite şi credincioase;
Bucură-te, slava fecioarelor curate;
Bucură-te, ceea ce eşti din Nazaret, dar mult bine ai făcut lumii;
Bucură-te, ceea ce cu dragostea de mamă, pe toţi îi ocroteşti;
Bucură-te, Preacurată, care ai bucurat lumea întreagă cu naşterea ta!
Condacul 6
Propovăduitoarea venirii tale în lume, Născătoare de Dumnezeu, a fost dreapta Elisabeta pentru că, atunci când te-a văzut intrând în casa ei, ţi-a venit întru întâmpinare şi a grăit cu mare glas: binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie cinstea aceasta, să vină la mine Maica Domnului meu? Aşa şi noi, cei ce prăznuim naşterea ta, te întâmpinăm zicând: binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, căruia cu mulţumire Îi cântăm toţi: Aliluia!
Icosul 6
De naşterea ta, Preacurată s-au bucurat nu numai părinţii tăi, ci toţi oamenii, de aproape şi de departe; iar pentru că Dumnezeu se odihneşte pe Tronuri cugetătoare, tron sfânt te-a pregătit pe tine pe pământ şi ni s-a dat nădejde de mântuire prin vestirea Soarelui dreptăţii, Hristos. Pentru aceasta îţi cântăm ţie, curată, aşa:
Publicitate
Setări pentru confidențialitate
Bucură-te, lumina prea strălucită, care veseleşte pe Soarele Hristos;
Bucură-te, raza neapusă, care ai născut Lumina cea neapropiată;
Bucură-te, ceea ce prin focul rugăciunilor tale, ne curăţeşti de patimi;
Bucură-te, ceea ce îi ajuţi pe păcătoşii care se pocăiesc;
Bucură-te, cădelniţă cu bun miros, care duci rugăciunile noastre la Fiul tău;
Bucură-te, chivot ceresc care te-ai alcătuit pe pământ;
Bucură-te, masă în chip de foc, care aştepţi pe Împăratul făpturii;
Bucură-te, ridicarea cortului căzut al lui David;
Bucură-te, ceea ce te-ai arătat pe pământ Ierusalim duhovnicesc;
Bucură-te, porfiră prea curată pregătită din sanguirile tale Mielului dumnezeiesc;
Bucură-te, porfiră dumnezeiască ţesută Cuvântului ceresc din trupul tău;
Bucură-te, Preacurată, care ai bucurat lumea întreagă cu naşterea ta!
Condacul 7
Vrând Domnul cel îndelung răbdător să arate adancul iubirii Sale faţă de neamul omenesc cel căzut demult din Rai, a făgăduit strămoşilor noştri că sămânţa femeii va zdrobi capul şarpelui; în vremule mai de pe urmă această făgăduinţă s-a împlinit prin tine, prea curată alegându-te pe tine, Domnul dintre toate neamurile, ca să fii Maica Lui şi prin naşterea ta să zdrobeşti capul şarpelui celui de demult, pentru care cântăm cu mulţumire lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 7
Nouă, înfricoşătoare şi minunată este taina naşterii tale, Născătoare de Dumnezeu prin care ni s-a arătat izvorul vieţii; că Fiul tău, Fecioară, S-a sălăşluit în pântecele tău fără durere şi cheile fecioriei nu le-a stricat când S-a născut din tine. Pentru aceasta împreună cu tine se bucură firea cea căzută a femeilor, care a primit liberare întru Hristos, în locul vechiului blestem. Urmând ţie, în chip vădit, femeile biruiesc pe vrăjmaşul şi îţi cântă aşa:
Bucură-te, cea înfrumuseţată cu slava cerească;
Bucură-te, ceea ce ai prea mărit firea omenească cea căzută;
Bucură-te, ceea ce ai slobozit femeile de întristarea cea veche;
Bucură-te, ceea ce ai primit închinare de la Arhanghelul Gavriil;
Bucură-te, ceea ce de a cărei curăţie se minunează îngerii;
Bucură-te, uşă încuiată care ai deschis Edenul cel închis;
Bucură-te, carte pecetluită în care sunt scrise tainele lui Dumnezeu;
Bucură-te, crin cu bun miros al fecioriei;
Bucură-te, floare neveştejită şi prea curată;
Bucură-te, făptură cerească ce vieţuieşti pe pământ;
Bucură-te, ceea ce ai deschis păcătoşilor uşile Raiului;
Bucură-te, Preacurată, care ai bucurat lumea întreagă cu naşterea ta!
Condacul 8
Străină de dulceaţa patimilor s-a arătat naşterea ta, că sfinţii tăi părinţi au strălucit cu neprihănirea şi cu înfrânarea, pentru ca să ne întristăm de toată deşertăciunea cea lumească şi de orice întinăciune trupească şi sufletească, iar mintea şi inima la cer să le urcăm. Pentru aceasta a venit în lume Maica prea curată, ca pe cele de jos să le urce la cele de sus şi să ne înveţe a cânta lui Dumnezeu cu buze curate şi inimă neîntinată: Aliluia!
Icosul 8
Cât de bună eşti, apropiata mea şi păcat nu este întru tine. Scoală-te, vino, porumbiţa mea, căci glasul tău este dulce şi faţa ta este frumoasă. Una este maica ta cea aleasă să te nască pe tine; aşa a glăsuit Fiul şi Domnul tău, prea curată Fecioară. Iar noi, înţelegând acest glas dumnezeiesc, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, Împărăteasă ceea ce stai de-a dreapta Împăratului Hristos;
Bucură-te, Stăpână ceea ce eşti îmbrăcată şi înfrumuseţată în haina fecioriei;
Bucură-te, ceea ce ai fost aleasă de Împăratul pentru virtuţile tale;
Bucură-te, ceea ce ai fost numită apropiată şi bună între femei;
Bucură-te, ceea ce te-ai ridicat ca un nor luminos, care sloboade rouă;
Bucură-te, mirul cel ce răspândeşte împrejur mireasmă;
Bucură-te, livadă duhovnicească în care stă Pomul vieţii;
Bucură-te, fântână pecetluită în care stă Pomul vieţii;
Bucură-te, ceea ce străluceşti ca zorile dimineţii în întuneric;
Bucură-te, ceea ce răsari ca luna în nopţile senine;
Bucură-te, izvor cu apă de viaţă dătător;
Bucură-te, pomul vieţii care ai înflorit în mijlocul Raiului;
Bucură-te, Preacurată, care ai bucurat lumea întreagă cu naşterea ta!
Condacul 9
Soborul îngerilor s-a bucurat slăvind pe Dumnezeu, că la naşterea ta, Preacurată, marele arhiereu împreună cu preoţii şi cu oamenii aleşi au venit în casa părinţilor tăi înălţând rugăciuni de mulţumire. Iar când te-a binecuvântat a zis: Dumnezeul părinţilor noştri, binecuvântează pruncul acesta şi dă-i un nume care să fie proslăvit întru toate neamurile. Deci te-a numit Maria, nume mare şi binecuvantat, prea dulce oamenilor şi înfricoşare demonilor, pentru care cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 9
Ritorii cei mult vorbitori, ca nişte peşti fără de glas, nu se pricep să cânte curăţia ta, prea curată cea întocmai cu a îngerilor pe care ţi-a dat-o Domnul ca să fii Maica Lui, neavând întinăciune ori prihană sau ceva de acest fel, ci să fii sfântă şi fără prihană. Pentru această dreapta Ana, maica ta te-a păstrat întru curăţie ca nicidecum să nu se atingă mâna celor întinaţi de tine, chivotul cel însufleţit al lui Dumnezeu; deci înstrăinându-te de orice întinăciune a chemat fecioare ca să-ţi păzească liniştea. Iar noi, minunându-ne de curăţia ta, îţi cântăm:
Bucură-te, ceea ce din pruncie nici un păcat nu ai cunoscut;
Bucură-te, ceea ce de la naşterea ta eşti mai sfântă decât toţi sfinţii;
Bucură-te, ceea ce te-ai hrănit mai mult cu rugăciune decât cu lapte;
Bucură-te, ceea ce ai avut ca hrană Cuvântul lui Dumnezeu;
Bucură-te, pom ceresc sădit pe pământ;
Bucură-te, răsad al Raiului crescut de părinţii tăi;
Bucură-te, porumbiţă curată de care nu este vrednică întreaga lume;
Bucură-te, mieluşea neîntinată, care ai fost vrednică a fi Maica lui Hristos;
Bucură-te, cea prin care Atotţiitorul a ridicat rod din nerodire;
Bucură-te, ceea ce ai fost aflată vrednică să-l naşti pe Hristos;
Bucură-te, cea al cărei nume este lăudat de la răsărit până la apus;
Bucură-te, ceea ce eşti binecuvântată între femei;
Bucură-te, Preacurată, care ai bucurat lumea întreagă cu naşterea ta!
Condacul 10
Vrând să mântuiască lumea din robia vrăjmaşului, Domnul cel iubitor de oameni te-a ales pe tine dintre toate neamurile să-I fii mamă şi solitoarea mântuirii noastre, grabnică mângâiere celor întristaţi şi dezlegare nerodirii omeneşti, iar pentru toţi cei ce rătăcesc în întunericul păcatelor, povăţuitoare către Hristos, Soarele dreptăţii, ca să-I cântăm Lui: Aliluia!
Icosul 10
Zid şi liman eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, tuturor celor prăznuiesc naşterea ta, că din pântece neroditor ai ieşit ca să pregăteşti intrarea marelui Arhiereu, căci Unul Dumnezeul tău, mergând pe această neobişnuită cale, te-a păstrat nearsă. Pentru aceasta cu îndrăznire îţi cântă ţie aceste laude:
Bucură-te, ceea ce în ceruri eşti prea binecuvântată;
Bucură-te, ceea ce pe pământ eşti prea mărită;
Bucură-te, bucuria şi veselia îngerilor;
Bucură-te, mângâierea şi slobozirea pământenilor din păcat;
Bucură-te, turturea de Dumnezeu cuvântătoare;
Bucură-te, fecioară blândă şi smerită;
Bucură-te, biserică a Duhului Sfânt;
Bucură-te, cămara prea curată a vestirilor cereşti;
Bucură-te, roua Ermonului coborâtă pe Sion;
Bucură-te, alabastru cu mir de mult preţ, care ne-ai umplut de bună mireasmă;
Bucură-te, vlăstar al cetăţii Nazaretului, crescut din rădăcină stearpă;
Bucură-te, Preacurată, care ai bucurat lumea întreagă cu naşterea ta!
Condacul 11
Cântare de mulţumire cântă cu duhul dumnezeieştii părinţi Ioachim şi Ana, că pe pământ văd pe Maica Făcătorului, fiica lor Maria, care s-a născut; împreună cu ei, Stăpână, aducem şi noi nenumărate cântări naşterii tale şi lauda lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 11
Candelă aprinsă, luminoasă şi prea slăvită te vedem pe tine în noaptea Legii vechi, Preasfântă Fecioară, că tuturor celor ce şedeau în întunericul păcatului şi în umbra morţii le-ai arătat lumină, bucurie, har şi dezlegarea vechiului blestem al Evei; că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru luminând pe cei din întuneric şi ţie îţi cântăm laude ca acestea:
Bucură-te, lumină neapusă, care ai deschis porţile Împărăţiei cerurilor;
Bucură-te, răsărit prea luminos, care ne-ai vestit nouă mântuirea;
Bucură-te, stea neapusă, care ai adus în lume Răsăritul cel veşnic;
Bucură-te, candelă dătătoare de lumină, care ai izgonit întunericul păcatului;
Bucură-te, izvor de viaţă purtător, care dăruieşti tuturor viaţă;
Bucură-te, luminătoare, care ne-ai adus lumina Soarelui dreptăţii;
Bucură-te, ceea ce ne-ai luminat cu razele harului;
Bucură-te, Maica Luminii celei neapuse, care luminează lumea;
Bucură-te, Mireasa Duhului Sfânt;
Bucură-te, femeia înveşmântată în Soare;
Bucură-te, ceea ce ai luna sub picioarele tale şi cunună de douăsprezece stele;
Bucură-te, Preacurată, care ai bucurat lumea întreagă cu naşterea ta!
Condacul 12
Sfânta Ana se veseleşte de venirea ta pe lume şi lăudând, cântă: Neroditori fiind, am născut pe Maica lui Dumnezeu şi prin ea s-a dezlegat blestemul Evei. Astfel, bucurându-se a făcut legământ să aducă lui Dumnezeu pe fiica ce o născuse şi să-i fie Lui ca un dar desăvârşit de la toate neamurile pământului, iar oamenilor să le fie veşnică mângâiere şi bucurie şi să-L laude cu cântarea: Aliluia!
Icosul 12
Cântăm prea cinstită naşterea ta, cinstim negrăită zămislirea ta, ne închinăm ţie, pururea Fecioară, împreună cu noi prea măresc venirea ta în lume cetele Arhanghelilor şi Îngerilor, bucurie mare este în ceruri, iar noi, împreună cu drepţii Ioachim şi Ana, prea mărind naşterea ta, îţi cântăm aşa:
Bucură-te, prea nevinovată Împărăteasă a îngerilor şi a oamenilor;
Bucură-te, prea binecuvântată mângâietoare a tuturor celor de pe pământ şi dinceruri;
Bucură-te, frumuseţe în mâna Domnului, care ai înfrumuseţat pe cei ce te fericesc pe tine;
Bucură-te, Povăţuitoarea care ai bucurat pe toţi cei ce cheamă numele tău;
Bucură-te, Cerul cerurilor, care eşti mai slăvită fără de asemănare decât toate Puterile îngereşti;
Bucură-te, minunea minunilor, care ai alcătuit în trupul tău Trupul lui Hristos;
Bucură-te, Împărăteasa împăraţilor, care îngrădeşte înmulţirea păcatelor;
Bucură-te, biserica lui Hristos, care a pus începutul mântuirii noastre;
Bucură-te, cea de Dumnezeu înfrumuseţată, care eşti binecuvântare pentru toate veacurile;
Bucură-te, pruncă de Dumnezeu aleasă, împăcarea binecuvântată a tuturor neamurilor;
Bucură-te, sprijinitoarea tuturor celor ce doresc viaţă feciorelnică;
Bucură-te, ceea ce întinzi mâna ta de ajutor, celor ce aşteaptă mântuirea;
Bucură-te, Preacurată, care ai bucurat lumea întreagă cu naşterea ta!
Condacul 13
O, întru tot cântată Maică şi Fecioară, care dintru nerodire te-ai născut spre mântuirea lumii, primeşte această jertfă de acum pentru prea cinstită naşterea ta şi nu ne lăsa neajutoraţi pe noi în vremea vieţuirii noastre; izbăveşte-ne din toate necazurile şi ne dezleagă de nerodirea sufletească pe toţi, care lăudăm peDumnezeu, cântând: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori)
Icosul 1
Sfânta şi dreapta Ana, văzând în grădină un cuib de pasăre, având puişori în el şi fiind în mâhnire din pricina nerodirii sale, a strigat către Domnul, din adâncul inimii. Atunci din cer a fost trimis la ea Arhanghelul Gavriil, zicând: rugăciuneata a fost auzită şi lacrimile tale au fost primite de Domnul şi vei naşte o fiică prin care se vor binecuvânta toate neamurile pământului, iar numele ei va fi Maria. De această făgăduinţă plină de bucurie minunându-ne, cântăm celei bine cuvântate:
Bucură-te, ceea ce ai crescut din rădăcina împărătească a lui Ioachim;
Bucură-te, ceea ce te-ai născut din neamul arhieresc al Anei;
Bucură-te, ceea ce i-ai slobozit pe strămoşii noştri din stricăciunea morţii;
Bucură-te, ceea ce i-ai dezlegat pe părinţii tăi de blestemul nerodirii;
Bucură-te, uşa către Răsărit, care ai deschis uşile celei sterpe;
Bucură-te, poartă feciorelnică încuiată, care ai aşteptat intrarea marelui Arhiereu;
Bucură-te, ceea ce lacrimile mamei tale le-ai preschimbat în bucurie;
Bucură-te, ceea ce ai scăpat-o pe aceasta de înjosirea oamenilor;
Bucură-te, mare mângâiere pentru cei ce te-au născut;
Bucură-te, desfătarea întregii lumi;
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut;Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei;
Bucură-te, Preacurată, care ai bucurat lumea întreagă cu naşterea ta!
Condacul 1
Ţie, celei alese dintre toate neamurile, Maica lui Dumnezeu, Împărăteasa cerului şi a pământului, ceea ce ai sfinţit neamul omenesc prin venirea la noi întru prea cinstită naşterea ta, cântare de mulţumire îţi aducem noi, robii tăi, Născătoare de Dumnezeu. Iar tu, ceea ce ai fost spre mângâierea şi mântuirea noastră, izbăveşte-ne pe noi din toate nevoile, ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, Preacurată, care ai bucurat lumea întreagă cu naşterea ta!
Rugăciune
O, Preasfântă de Dumnezeu Născătoare, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare, Împărăteasa cerului şi a pământului, tu ai fost dăruită de Dumnezeu spre bucuria şi mângâierea întregii lumi. Născându-te prin grija lui Dumnezeu, tu care ai dezlegat nerodirea celor ce te-au născut, ajută pe părinţii neroditori şi fără de copii; fă să rodească inima mea cea lipsită de roade duhovniceşti, cu mijlocirea ta la Atotţiitorul, ajutându-mă să nu mai vorbesc cuvinte de ocară şi să nu am gânduri necurate. O, prea fericită, fă-mă fiu al lui Dumnezeu după har, ca să aduc pururea roade de virtuţi. Ceea ce cu prea curată naşterea ta ai încetat plânsul strămoaşei noastre Eva, iar pe drepţii tăi părinţi i-ai izbăvit de ocara lipsei de prunci, potoleşte acum plânsul şi suspinele mult pătimitorului meu suflet şi pe noi pe toţi ne izbăveşte de ocara faptelor noastre cele rele şi de toată robia vrăjmaşului. Dăruieşte-ne nouă, mai presus de toate Preasfântă Născătoare de DumnezeuFecioară, în această prea luminată zi, să înţelegem cu inima taina naşterii tale şi să ne amintim cu ce bucurie şi mulţumire te-a purtat pe tine pântecele cel neroditor a Sfintei şi dreptei Ana şi nu numai prin cuvinte dar, mai ales prin faptele noastre, să te prea mărim cu inimă umilită, cântând: Mărire venirii tale, curată; mărire naşterii tale; mărire fecioriei tale, Maică nenuntită.
Învredniceşte-ne ca să slăvim neîncetat pe Dumnezeu împreună cu tine şi să prea mărim rodul tău cel prea sfânt, Cuvântul întrupat în pântecele tău, căruia se cuvine slava, cinstea, închinăciunea, împreună cu Cel fără de început al lui Părinte, cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă, Făcătorul Duhul lui, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată ş iMaica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi maislăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Pentru rugăciunile Sfinților părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin!
Condacul 1
Celei ce s-a plecat sub Voia Tatălui, primindu-L în smerenia ei fără margini pe Necuprins Fiul Lui pe Care L-a născut în feciorie rămânând, celei care a devenit sub Cruce Maica noastră a tuturor, Preasfintei Maicii Domnului ne închinăm, pe ea o slăvim, la ea alergăm și cu brațele întinse spre dragostea ei ne rugăm: Bucură-te, Bucură-te, Bucură-te, Maica Domnului, Doctorița inimilor bolnave de neiubire!
Icosul 1
Lumina s-a pogorât din Ceruri la întruparea lui Hristos umplând pântecele tău cu mireasma harului și a dărniciei dumnezeiești, Stăpână, iar tu ai devenit mai strălucitoare ca îngerii și decât Arhaghelii, ridicată fiind la Cer mai sus de orice ceată îngerească, iar noi cu smerenie te chemăm:
Bucură-te, milostivă Mamă;
Bucură-te, Chirurg desăvârșit;
Bucură-te, veghetoarea celor căzuți în durere;
Bucură-te, mângâietoarea celor striviți de stâncile singurătății;
Bucură-te, cea ce ridici greutatea de pe inimă;
Bucură-te, cea ce oblojești obrajii plini de lacrimi;
Publicitate
Setări pentru confidențialitate
Bucură-te, Bucură-te, Bucură-te, Maica Domnului, Doctorița inimilor bolnave de neiubire!
Condacul 2
Inimă de Mamă a zidit Dumnezeu în tine, o inimă atât de mare încât a cuprins toată suflarare omenească, și nu există plâns pe care să nu îl auzi, prunc pe care nu să îl mângâi și suflet pe care să nu îl alini, Maica Domnului, iar noi cei ne rugăm ție Îi mulțumim Dumnezeului nostru pentru darurile primite prin tine: Aliluia!
Icosul 2
Minunată ai fost între femei, minunată ești între stele Cerului, fericită de toate neamurile și slăvită de fiecare gând al nostru, Împărăteasă! Iubirea ta este iubirea dumnezeiească a Mamei lui Dumnezeu, atingerea ta este vindecare și glasurile noastre îți cântă cu evlavie:
Bucură-te, porumbiță măiastră;
Bucură-te, arătătoarea căii în boală;
Bucură-te, luminătoarea gândurilor doctorilor;
Bucură-te, deschizătoare de drumuri spre tămăduire;
Bucură-te, vindecând sufletul ca trupul să se facă bine;
Bucură-te, mijlocitoarea unei vindecări depline;
Bucură-te, Bucură-te, Bucură-te, Maica Domnului, Doctorița inimilor bolnave de neiubire!
Condacul 3
Frumoasă ești, Maică, în Icoana ta Giardissa, cu chipul senin, cu ochii privind la noi, cu mâinile pe care Îl ții Mântuitorul lumii, iar Pruncul te înconjoară cu brațele Sale într-o îmbrățișare a veșniciei: Aliluia!
Icosul 3
Slăvita ta icoană a fost adusă în Loutarki în anul 1928 de o credincioasă pe numele de Maria tocmai din Ierusalim, de unde a primit-o de la un creștin care i-a spus că dacă se va ruga Icoanei cu credință, aprinzând candela în fața ei, multe minuni se vor face prin bunăvoința ta, Maica Domnului, iar femeia, bucuroasă, te-a strigat:
Bucură-te, cea ce te dăruiești celui lipsit de dragoste;
Bucură-te, că vii acolo unde iubirea e înăbușită;
Bucură-te, că umpli golul din inimile oropsite;
Bucură-te, că aduci lumina harului în întunericul dintre coaste;
Bucură-te, că rostind noi numele Fiului tău, pulsul bate prin tine în har;
Bucură-te, că mijlocești inimii a rosti veșnic rugăciunea;
Bucură-te, Bucură-te, Bucură-te, Maica Domnului, Doctorița inimilor bolnave de neiubire!
Condacul 4
Credincioasa Maria a dăruit această icoană prietenei sale pe nume tot Maria, care locuia în Loutarki, spunându-i că Maica Domnului i-a vestit că după 20 de zile ea, Maria cea venită din Ierusalim, va părăsi această lume, lucru care s-a și întâmplat, iar prietena ei a primit Icoana cu teamă și cu cutremur văzând împlinirea prorociei tale, Stăpână, și a strigat la Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4
Vestind preotului din sat cele despre Icoană, Maria din Loutarki a donat Icoana Bisericii, fiind așezată la mare cinste spre închinare și credincioșii te chemau așa:
Bucură-te, curățând cangrena umilirii;
Bucură-te, desfăcând rănile nevindecate;
Bucură-te, turnând har tămăduitor peste ele;
Bucură-te, spălând durerea în binecuvântarea milei tale;
Bucură-te, ștergând amintirea traumelor;
Bucură-te, deschizând izvorul rugăciunii în mintea și inima noastră;
Bucură-te, Bucură-te, Bucură-te, Maica Domnului, Doctorița inimilor bolnave de neiubire!
Condacul 5
Ești vestitoarea vieții, Maică, prin tine Hristos Viața a luat trup și noi prin El ne-am găsit mântuirea, dar ești și vestitoarea împlinirii vremurilor căci prin tine proorociile au ajuns la soroc, făcând Voia Tatălui Ceresc: Aliluia!
Icosul 5
Tu vindeci sufletul de moartea veșnică, vărsând peste el o picătură din milostivirea și iubirea ta de oameni, și nimeni care se încrede în tine nu rămâne rușinat de aceea și noi alergăm la picioarele tale și te strigăm:
Bucură-te, că pui capăt suferinței;
Bucură-te, că ești balsamul dulce al sfârșitului încrâncenării;
Bucură-te, că aduni la un loc inimile zdrobite;
Bucură-te, tămăduitoarea rănilor celor părăsiți;
Bucură-te, aducând fericirea rugăciunii;
Bucură-te, scăpare din toate necazurile noastre;
Bucură-te, Bucură-te, Bucură-te, Maica Domnului, Doctorița inimilor bolnave de neiubire!
Condacul 6
Prin darul tău, păcatele se iartă și bolile se vindecă, uitarea trecutului vine ca un văl binecuvântat, amintirile dureroase se sting iar ochii noștri caută cu speranță la zilele ce vor urma căci ne încredem în tine, Maica Domnului, și pe tine te slăvim: Aliluia!
Icosul 6
Nimeni nu s-a urcat la Cer decât prin suferință, și multe sunt greșelile noastre, dar cui îi folosește, Maică, o inimă înrăită și un suflet amărât de durere? Toate aceste pietre grele ne atârnă de gât ca o sentință, căci fără dragoste nu putem împlini nici poruncile lui Dumnezeu, nici ascultarea, nici rugăciunea nu are aripi să se ridice atât de Sus până la Fiul tău, de aceea cu lacrimi te rugăm:
Bucură-te, vindecându-ne de patimi;
Bucură-te, apărându-ne de ispite;
Bucură-te, ocrotindu-ne în luptă;
Bucură-te, dându-i inimii a se desfăta de dragostea lui Hristos;
Bucură-te, liniștitoarea nopților nedormite;
Bucură-te, calmând arsura dorului celui neiubit;
Bucură-te, Bucură-te, Bucură-te, Maica Domnului, Doctorița inimilor bolnave de neiubire!
Condacul 7
Ca un Doctor desăvârșit ce ești, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, desfaci sicriul încleștării și cu bisturiul Duhului Sfânt scoți la lumină tot ce e întuneric, tot ce apasă, tot ce înjunghie, distrugi toate legăturile diavolești ce s-au pus asupra inimii iar mintea noastră o faci limpede și curată pentru a putea, deopotrivă cu inima, să se roage necontenit Sfintei Treimi: Aliluia!
Icosul 7
Vindecă te rugăm și neputințele noastre, neștiința, lipsa de râvnă și nepăsarea! Lumea cu mrejele ei ne înconjoară, zgomotul e tot mai asurzitor, aerul e tot mai apăsător, de aceea, Maică, te chemăm :
Bucură-te, făcătoare de minuni pentru toți bolnavii;
Bucură-te, cea ce speli putreziciunea cărnii;
Bucură-te, vindecătoarea cancerului;
Bucură-te, tămăduind bolile de nervi;
Bucură-te, însănătoșind mințile rătăcite;
Bucură-te, salvatoarea copiilor născuți cu lipsuri trupești;
Bucură-te, Bucură-te, Bucură-te, Maica Domnului, Doctorița inimilor bolnave de neiubire!
Condacul 8
Doamna noastră, iubitoare de oameni, ochiul tău cel milostiv toate le vede: tu ne cunoști gândurile și faptele, și stricăciunea firii ne-o ști, la tine alergăm pentru vindecare iar tu toarnă o fărâmă de har peste durerea care se reînnoiește tot mai mult! Primește suspinele noastre și miluilește-ne, ca noi să ne fericim de salvare: Aliluia!
Icosul 8
Plângem nemângâiați cu inima zdrobită că boala e cumplită, durerea ne săgeată până în adâncul creierului, toți ne-au părăsit, nu mai nimeni în jur ca în vremurile de desfătare trupească, moartea pândește după colț iar noi cu ultimele puteri te chemăm, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, zicându-ți:
Bucură-te, că neiubirea ne-a îmbolnăvit și trupul;
Bucură-te, că păcatele ne-au prăbușit în patul suferinței;
Bucură-te, că din neiubire păcătuim și ne judecăm aproapele;
Bucură-te, că nu știm să iubim, dar tu, Maică, învață-ne;
Bucură-te, luminarea minților înverșunate în mândrie;
Bucură-te, că ne arăți cum smerenia e calea vindecării;
Bucură-te, Bucură-te, Bucură-te, Maica Domnului, Doctorița inimilor bolnave de neiubire!
Condacul 9
Păzește pruncii din pântece și pe cei născuți fă-i pricină de bucurie pentru părinți, vindecă-i de toată boala și neputința, să crească frumos în credință și evlavie față de tine și de Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 9
Din pruncie inima noastră s-a lovit de lipsa de dragoste, Maică, dar noi singuri ne-am făcut vinovați de păcate, căci trufia s-a cuibărit în noi ca o plagă urât mirositoare, iar acum suntem neputincioși în fața ei fiindcă e puternică și hrănită de noi de demult. Dar mai puternică ești tu, Împărăteasă, având sabia Duhului Sfânt cu care tai cu măiestrie rădăcinile răului din noi, și cu dorința de vindecare te cinstim:
Bucură-te, și ajută-ne, că ne căim de păcate;
Bucură-te, că ne rușinăm de cum am ajuns;
Bucură-te, și alungă-ne mândria aducătoare de osândă;
Bucură-te, distrugând trufia minții;
Bucură-te, operând cu știința duhovnicească cicatricile păcatelor;
Bucură-te, mânuind bisturiul harului asupra patimilor;
Bucură-te, Bucură-te, Bucură-te, Maica Domnului, Doctorița inimilor bolnave de neiubire!
Condacul 10
Mărturisim cu toată credința că tu ești Doctorul inimii noastre, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, fiindcă inima ta de mamă a bătut deodată cu inima Fiului tău Iisus Hristos, și îi cunoști toate ascunzișurile inimii omenești și toate tainele ei de aceea vestim tuturor minunile tale, lauda și mărirea ta: Aliluia!
Icosul 10
După Dumnezeu ție ți se cuvine slavă, Stăpână, și către tine se ridică glasurile noastre ce izvorăsc din nădejde și lacrimi, iar tu mijlocește te rugăm la Domnul să ne găsim odihna și primește aceste cinstiri de la noi:
Bucură-te, nădejdea celor pocăiți;
Bucură-te, Maica celor orfani sufletește;
Bucură-te, iubindu-i pe cei pe care nu îi iubește nimeni;
Bucură-te, că mângâierea ta e dulce ca mierea;
Bucură-te, că mâna ta șterge lacrimile celor alungați;
Bucură-te, că viața noastră se umple cu tine;
Bucură-te, Bucură-te, Bucură-te, Maica Domnului, Doctorița inimilor bolnave de neiubire!
Condacul 11
Copilăria nu am trăit-o în Dumenzeu, tinerețile le-am irosit, iată ceasul cum bate, timpul curge, ce ne vom face când va veni clipa când vom da socoteală pentru cât nu am iubit? Ce vom spune Judecătorului Hristos când ne va întreba: ”Unde sunt faptele tale de iubire?”. Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-ne să ne îndreptăm inimile, să izvorască din ele dragoste pentru Dumnezeu și pentru oameni, să avem ce răspunde și să nu ne temem de dreapta Judecată a Celui pe Care Îl slăvim: Aliluia!
Icosul 11
Pururi Fecioară Preabinecuvântată! Aleargă spre noi și întinde-ne mila ta cea puternică, nu te întoarce de la noi că altă Mamă nu avem și spală mulțimea păcatelor noastre ca din curăția aceasta să putem să fim auziți până la cer, rostind:
Bucură-te, cea ce vindeci egoismul;
Bucură-te, punând în noi amintirea veșnică a preadulcelui tău nume;
Bucură-te, că ne porți pașii pe cărările tale;
Bucură-te, că ne ridici mintea la chipul cel dintâi;
Bucură-te, că ne dai moștenirea făgăduinței cerești;
Bucură-te, ajutor la bună vreme pentru toți creștinii;
Bucură-te, Bucură-te, Bucură-te, Maica Domnului, Doctorița inimilor bolnave de neiubire!
Condacul 12
Mult ne luptă ispitele, Preacurată Maică, potrivnicul ne lovește și vrea cu tot dinadinsul să ne nimicească, făcând din inima noastră câmp de bătălie și aruncând cu săgeți otrăvitoare să oprească pulsul rugăciunii. Scoală, Doamnă, întâmpină-l pe el, oprește-l și spulberă-l ca pe dușmanul omenirii, alungând sfaturile lui rele aducând izbăvirea: Aliluia!
Icosul 12
Cu un singur semn de la tine se nimicesc oștirile însetate de sânge, iadul se cutremură auzind numele tău, Preacinstită Născătoare de Dumnezeu, în fața puterii tale moartea își pierde stăpânirea și legăturile diavolești se rup pe vecie, iar noi plini de recunoștință pentru ajutorul tău, te strigăm:
Bucură-te, revărsând în noi o picătură din nesecatul har dumnezeiesc;
Publicitate
Setări pentru confidențialitate
Bucură-te, păzindu-ne de moarte și de bolile necruțătoare;
Bucură-te, că ne dai a trăi Iubirea lui Hristos;
Bucură-te, că faci inima a vibra pe ritmul rugăciunii ”Doamne miluiește”;
Bucură-te, cucerind iadul din sufletul nostru;
Bucură-te, aducând în noi Raiul dragostei dumnezeiești;
Bucură-te, dându-ne cununile neveștejite ale iubitorilor de Dumnezeu;
Bucură-te, Bucură-te, Bucură-te, Maica Domnului, Doctorița inimilor bolnave de neiubire!
Condacul 13
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, te rugăm să ne eliberezi de patimi și de neputințele cumplite, vindecă-ne de egoism, de trufie, de slava deșartă, ajut-ne să nu îl mai judecăm pe aproapele și să nu mai păcătuim și vindecă-ne inimile bolnave de neiubire ca să putem primi darurile Duhului Sfânt și să ne bucurăm de trăirea rugăciunii în har și în Adevăr, spre slava ta și a lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).
Icosul 1
Lumina s-a pogorât din Ceruri la întruparea lui Hristos umplând pântecele tău cu mireasma harului și a dărniciei dumnezeiești, Stăpână, iar tu ai devenit mai strălucitoare ca îngerii și decât Arhaghelii, ridicată fiind la Cer mai sus de orice ceată îngerească, iar noi cu smerenie te chemăm:
Bucură-te, milostivă Mamă;
Bucură-te, Chirurg desăvârșit;
Bucură-te, veghetoarea celor căzuți în durere;
Bucură-te, mângâietoarea celor striviți de stâncile singurătății;
Bucură-te, cea ce ridici greutatea de pe inimă;
Bucură-te, cea ce oblojești obrajii plini de lacrimi;
Bucură-te, Bucură-te, Bucură-te, Maica Domnului, Doctorița inimilor bolnave de neiubire!
Condacul 1
Celei ce s-a plecat sub Voia Tatălui, primindu-L în smerenia ei fără margini pe Necuprins Fiul Lui pe Care L-a născut în feciorie rămânând, celei care a devenit sub Cruce Maica noastră a tuturor, Preasfintei Maicii Domnului ne închinăm, pe ea o slăvim, la ea alergăm și cu brațele întinse spre dragostea ei ne rugăm: Bucură-te, Bucură-te, Bucură-te, Maica Domnului, Doctorița inimilor bolnave de neiubire!
Rugăciune:
Presfântă şi Preacurată Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară Maria, ştiu că sunt spurcat şi necurat şi nevrednic şi plin de tot păcatul! De aceea, ca unul ce sunt vinovat, cu multă ruşine şi cu lacrimi cad şi strig către tine: „Stăpâna mea, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-mă, ajută-mă şi mă mângâie pe mine nevrednicul robul tău (N).
Maică a toată mângâierea, nu înceta a-L ruga pe Fiul tău şi Dumnezeu, căci sufletul meu ticălos şi păcătos a coborât în adâncul răutăţilor, iar eu păcătosul şi întinatul, gândindu-mă la păcatele mele cele dinainte şi cele de acum, grăiesc: nu este nici o răutate pe care, eu ticălosul, să n-o fi făcut. De aceea, mă înspăimânt şi mă tem de Fiul tău şi de Dumnezeul meu şi de dreapta Lui judecată. Pentru aceasta, cu inimă zdrobită şi cu lacrimi strig către tine: milostiveşte-te, Stăpâna mea, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine care cu mintea de sine stăpânitoare am călcat îndreptările şi poruncile Fiului tău şi Dumnezeului meu!
Nu mă lăsa să pier în spurcăciunile şi deprinderile mele cele păcătoase, ci trimite-mi milele tale cele bogate. Tu, ceea ce eşti Maica îndurărilor şi milostivirilor, nu mă trece cu vederea pe mine cel pierdut, ci întoarce-mă şi mă scoate din tina păcatului precum de demult Fiul tău a scos-o pe desfrânată, pe fiul cel risipitor şi pe vameşul.
Dăruieşte-mi izvoare de lacrimi şi spală-mi întinăciunea păcatelor mele. Nu mă lepăda, nu te scârbi de mine spurcatul, ci cu apele îndurărilor tale, stinge sufletul meu cel aprins de patimi necurate. Izbăveşte-mă de flăcările cu care mă aprind demonii. Răpeşte-mă din faţa acestor câini care mă latră. Vreau să văd cum îi alungi de la mine pe aceşti diavoli întunecaţi, predându-mă în mâinile luminoşilor şi bunilor îngeri!
Căci tu eşti Născătoarea de Dumnezeu, mântuirea păcătoşilor, apărătoarea şi întoarcerea celor deznădăjduiţi, mângâierea celor întristaţi.
Fiul tău şi Dumnezeul nostru te-a dăruit mie, celui ce te chem din toată inima, ca pe o mijlocitoare! Miluieşte-mă, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu pe mine nevrednicul, pentru milostivirea Fiului şi Dumnezeului nostru. Amin!
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!
Condacul 1
Celei mai mărite și mai frumoase dintre fecioare, slava mamelor și îmbelșugarea pântecelor, celei mai curate și mai cinstite decât Serafimii și Heruvimii, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu ne rugăm. Iar tu, Maică, primește laudele noastre și, ca ceea ce ai născut Mielul neprihănit al Mântuirii noastre, mijlocește pentru noi care din adâncul inimii te strigăm: Bucură-te, Fecioară însărcinată, dăruindu-ne veșnicia și darul nașterii de prunci!
Icosul 1
Domnul Dumnezeul Cerului și al pământului pe ascuns în pântecele tău a intrat, binecuvântată Fecioară, și din taina bolții Raiului a zidit în tine trupul Celui ce a devenit mai apoi Biserica Lui cea slăvită pe care porțile iadului nu o vor birui niciodată, și Îngerii îți cântă:
Bucură-te, întărirea dragostei;
Bucură-te, sprijinitoarea femeilor neroditoare;
Bucură-te, că ne aperi de furii pruncilor;
Bucură-te, ajutătoarea celor ce nu pot zămisli;
Bucură-te, dăruitoarea fertilității;
Bucură-te, că aduci sfârșit fericit în suferință;
Bucură-te, Fecioară însărcinată, dăruindu-ne veșnicia și darul nașterii de prunci!
Condacul 2
Mai larg decât Cerul a fost pântece tău, Preacurată Maică, fiindcă din smerenia inimii tale trupul ți s-a adâncit așa încât L-a încăput pe Cel necuprins, pe Fiul lui Dumnezeu, și în tine s-a putut sălășlui Dătătorul Vieții veșnice: Aliluia!
Icosul 2
L-ai primit în tine pe Hristos Cel Viu, Stăpânul timpului, El fiind dincolo de timp, peste timp și împrejurul curgerii lui, și acele ceasornicului ce măsoară drumul nostru spre moarte s-au oprit desăvârșit odată cu întruparea Lui căci firele țesute ale sorții omenești au fost șterse de harul ce vine odată cu iertarea lui Adam:
Bucură-te, Împărăteasă, că ai luat asupra ta durerea omenirii;
Bucură-te, că ai adus cheia cufărului suferinței;
Bucură-te, că prin tine s-a deschis Cerul;
Bucură-te, că lava destrămării și-a pierdut puterea;
Bucură-te, că ai readus viața veșniciei;
Bucură-te, că Pruncul din pântecele tău a fost întâiul ceas al mântuirii noastre;
Bucură-te, Fecioară însărcinată, dăruindu-ne veșnicia și darul nașterii de prunci!
Condacul 3
Venind Domnul Hristos în lume a oprit risipirea vieții spre moarte, și cei ce se îndestulau din mrejele timpului au fost încremeniți precum statuile de sare, căci Nașterea Lui s-a făcut prilej de izbândă iar moartea Lui s-a făcut cale de mântuire, ridicând pe Cruce păcatele noastre și coborând în iad pentru a opri uneltirile timpului: Aliluia!
Icosul 3
Acum ne naștem, trăim și ne naștem apoi din nou în veșnicie, dar acesta este darul tău, Fecioară, căci înainte de smerenia ta prin care ai adus Cerul în pântecele tău, ne nășteam spre a pieri, și primind iertarea după care atâta tânjim, te chemăm:
Bucură-te, păzitoarea veșniciei;
Bucură-te, santinela tuturor celor văzute și nevăzute;
Bucură-te, apărătoarea rodului pântecelui;
Bucură-te, iubitoare de căsnicii în credință;
Bucură-te, că ești sursa fecundității și a fertilității;
Bucură-te, că ocrotești sănătatea noastră;
Bucură-te, Fecioară însărcinată, dăruindu-ne veșnicia și darul nașterii de prunci!
Condacul 4
Mijlocește pentru noi robii tăi, Preacurată Maică, fiindcă am încremenit în durerea noastră! Dezgheață timpul care cu nemilostivire ne macină tinerețea și vlaga, dă orelor curgerea lor firească iar secundele îmbracă-le cu har, ca așezați fiind la masa bunătăților cerești, să ne fericim de rodul pântecelui nostru: Aliluia!
Icosul 4
Dezleagă anii care curg fără Dumnezeu, Stăpână, căci tu ai primit puterea aceasta de când Fiul Lui a crescut în pântecele tău, fiindcă prin tine El, Veșnicia, a pătruns în timpul nostru și din timpul nostru s-a Înălțat la Cer în veșnicie, supunându-se trecerii anilor ca oricare alt om:
Bucură-te, că aduci binecuvântarea pântecelui;
Bucură-te, că ai șters alunecarea Evei;
Bucură-te, că ne dăruiești pruncii nădejdii;
Bucură-te, că ne dai copii credinței;
Bucură-te, că pătrunzi adânc în neputința noastră;
Bucură-te, că vindeci nerodirea;
Bucură-te, Fecioară însărcinată, dăruindu-ne veșnicia și darul nașterii de prunci!
Condacul 5
În pântecele tău a intrat Sfințenia: Hristos Dumnezeu care a rămas nedespărțit de Tatăl, și nectarul dulce al Duhului Sfânt a adus pe pământ Sfânta Treime Căreia ne închinăm: Aliluia!
Icosul 5
Publicitate
Setări pentru confidențialitate
Fiind tu purtătoarea lui Iisus Hristos – Începutul noului timp, Fecioară, limbile ceasului morții se frâng căci prin tine alergarea lor s-a sfârșit și vremea este să pășim cu nădejde în cămara cea adevărată a inimii noastre, acolo unde timpul nu mai are putere și unde ne așteaptă noul Ierusalim:
Bucură-te, că aduni la un loc sufletul sfărâmat;
Bucură-te, că schimbi cioburile suferinței în dragoste;
Bucură-te, ajutor fără tăgadă;
Bucură-te, ceea ce L-ai ținut în tine pe Miel;
Bucură-te, că tot El este și Păstorul;
Bucură-te, că nașterea pruncilor noștri este spre sporirea turmei Lui;
Bucură-te, Fecioară însărcinată, dăruindu-ne veșnicia și darul nașterii de prunci!
Condacul 6
Ne porți și pe noi în tine, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ca semn al umanității pe care ai înfiat-o la Picioarele Domnului Hristos Cel răstignit, și ne acoperi de durerea Crucii prin rugăciunile pe care le înalți tot mereu la Tronul lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 6
De-ai putea, Maică, să ne dai să trăim și noi numai o mică parte din bucuria pe care o aveai când Pruncul cel Sfânt era la tine în pântece! Dar fiindcă știm că aceasta a fost doar bucuria ta, te rugăm, mijlocește și pentru noi să avem desfătarea femeilor ce își simt pruncii vii în pântece, iar noi te mărim așa:
Bucură-te, ajutorul nostru cel mai apropiat;
Bucură-te, santinela cunoașterii;
Bucură-te, că ai purtat în tine Infinitul;
Bucură-te, că ai simțit cum crește în tine Nemărginirea;
Bucură-te, că ai rămas Fecioară înainte și după naștere;
Bucură-te, cupolă a Cerului din care copii coboară spre noi;
Bucură-te, Fecioară însărcinată, dăruindu-ne veșnicia și darul nașterii de prunci!
Condacul 7
Așa cum Dumnezeu a acoperit pântecele tău de știința duhurilor necurate, la fel aruncă și tu mantia ta ocrotitoare asupra noastră, Stăpână, să nu știe întunericul ce se petrece în lumină și să nu afle făcătorii de rău că viața s-a zămislit în noi, ca să fim apărați de tot ce ne vrea răul și ieșind la liman bun să te cinstim: Aliluia!
Icosul 7
Tu ești soarele fecioriei, Împărăteasă, căci în pântecele tău a intrat Ziditorul tuturor făpturilor Căruia Îi se închină toate Puterile Cerești, și din tine au răsărit zorile cele luminoase ale veșniciei iar Duhul Sfânt a revărsat potirul harului pe creștetul tău, ca o coroană ce stă mărturie că timpul s-a pocăit și Îi slujește lui Dumnezeu:
Bucură-te, ceea ce îngenunchezi stăpânirea ceasornicului;
Bucură-te, că dai timpului curgerea firească;
Bucură-te, că firele destinului intră sub puterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că dezlegi urările rele ale ursitoarelor;
Bucură-te, că rupi pecețile sorții și ne aduci pe calea rânduită din Înalt;
Bucură-te, că pântecele reînvie spre nașterea de prunci;
Bucură-te, Fecioară însărcinată, dăruindu-ne veșnicia și darul nașterii de prunci!
Condacul 8
Ocrotește-ne în vremurile grele, Maică, și roagă-L pe Domnul Dumnezeu să ne binecuvânteze cu suflarea Sfântului Duh care să vină peste pântece și să îi dea răsuflarea cea dumnezeiască a Sfinților, ca să naștem prunci strălucind a har și slujind toată viața lor Sfintei Treimi: Aliluia!
Icosul 8
Șterge mulțimea nelegiuirilor noastre, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, și curăță mulțimea păcatelor noastre, ca eliberați de întinăciunea celor din afara Raiului să te cinstim așa:
Bucură-te, cea ce L-ai crescut în tine pe Cel ce are toate răspunsurile;
Bucură-te, că El – Fiul lui Dumnezeu – este Cuvântul rostit în inimile noastre;
Bucură-te, că El este Litera de lege a mântuirii;
Bucură-te, că El a prăbușit moartea pe stânci;
Bucură-te, că Rodul pântecelui tău ne-a ridicat din prăpastie;
Bucură-te, cea ce ai născut fără sămânță, te rugăm umple de har sămânța noastră;
Bucură-te, Fecioară însărcinată, dăruindu-ne veșnicia și darul nașterii de prunci!
Condacul 9
Nimeni nu poate ursi căci doar Voia lui Dumnezeu se face, așa cum nimeni nu poate lega ceea ce El poruncește, iar tu Stăpână ne ajuți să primim un început curat și dezlegat de orice legătură de soartă sau destin, căci Dumnezeu ne poartă de grijă și El știe cel mai bine nevoile și calea noastră: Aliluia!
Icosul 9
Toți cei care aleargă la tine și îți cere mijlocirea, nu pleacă rușinat ci primește ajutor, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, iar noi cei ce cunoaștem mare ta milostivire nu încetăm a te lăuda așa:
Bucură-te, înveselirea celor întristați;
Bucură-te, vindecătoarea bolnavilor;
Bucură-te, pacea celor din războaie;
Bucură-te, acoperământul celor singuri;
Bucură-te, ocrotitoarea credincioșilor;
Bucură-te, distrugând vrăjile ce leagă menirea noastră;
Bucură-te, Fecioară însărcinată, dăruindu-ne veșnicia și darul nașterii de prunci!
Condacul 10
Răscumpărătorul oamenilor, Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu s-a pogorât în pântecele tău, Fecioară Însărcinată, și a distrus blestemul străvechi, împăcându-l pe Adam cu Dumnezeu și pe Eva cu Raiul: Aliluia!
Icosul 10
Ascultă aceste laude spuse cu cuvinte smerite, Stăpână, și dă-ne rodul adevăratei pocăințe, ca să putem cu glasuri de îngeri să te mărim:
Bucură-te, adăpostirea mamelor pe timpul sarcinii;
Bucură-te, că le ascunzi sub Sfântă Mantia ta;
Bucură-te, că nu lași întunericul să afle de lumina din pântecele lor;
Bucură-te, că protejezi pruncii nenăscuți până la naștere;
Bucură-te, că îi hrănești cu har și cu grija ta de Mamă;
Bucură-te, mângâierea pântecelor și alinarea greutății sarcinii;
Bucură-te, Fecioară însărcinată, dăruindu-ne veșnicia și darul nașterii de prunci!
Condacul 11
Tu, Maica Domnului, ești bucuria fecioarelor, educatoarea mamelor, înțelepciunea taților, tu aduci dragostea în familie și Îngerii cu oamenii deopotrivă îți cântă slava și cinstea: Aliluia!
Icosul 11
Ești de față când se nasc pruncii, Stăpână, și îi aperi de orice ursitoare care este trimisă pentru a împiedica menirea lor cea voită de Dumnezeu, ocrotindu-i pe calea vieții și ajutându-le să își găsească drumul spre a-și împlini rolul lor în câmpul mântuirii oamenilor:
Bucură-te, că soarta noastră este în mâinile lui Dumnezeu;
Bucură-te, că doar El stăpânește clipa nașterii, a vieții și a morții;
Bucură-te, că tu, Maică, ești apărătoare de toate uneltirile diavolești;
Bucură-te, că ne scoți de sub puterea vrăjilor de ursită;
Bucură-te, că dezlegi pe veci viața noastră de ele;
Bucură-te, Fecioară însărcinată, dăruindu-ne veșnicia și darul nașterii de prunci!
Condacul 12
Ești izvorul milei, Preacurată Fecioară, ești sprijin și zid nebiruit, dând femeilor neroditoare bucuria nașterii de prunci, iar noi cerem puterea ocrotirii tale și sprijinirea credinței în Hristos Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 12
Trimite-ne har, Împărăteasă, că fără tine suntem pustiiți sufletește! Mijlocește pentru noi cele bune spre mântuire și adu-ne fericirea împlinirii rugăciunilor noastre:
Bucură-te, biruitoarea magiei și vrăjitoriei;
Bucură-te, cea ce dezlegi opreliștea timpului;
Bucură-te, că ne duci viețile în veșnicie;
Bucură-te, că desfaci blestemele ursitoarelor;
Bucură-te, că distrugi toate urările și grăirile de rău;
Bucură-te, că ne dai cale liberă de a ne împlini menirea;
Bucură-te, Fecioară însărcinată, dăruindu-ne veșnicia și darul nașterii de prunci!
Condacul 13
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară însărcinată, cea fericită de toate neamurile, ajută-ne și dezleagă pântecele spre rodire, desfă mrejele timpului și du-ne în veșnicia Fiului tău Iisus Hristos, și dezleagă toate urările de rău ce s-au făcut prin vrăji de ursită cu grăire demonică asupra noastră din pruncie până acum, ca să ne bucurăm necontenit cu Îngerii cântând: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).
Icosul 1
Domnul Dumnezeul Cerului și al pământului pe ascuns în pântecele tău a intrat, binecuvântată Fecioară, și din taina bolții Raiului a zidit în tine trupul Celui ce a devenit mai apoi Biserica Lui cea slăvită pe care porțile iadului nu o vor birui niciodată, și Îngerii îți cântă:
Bucură-te, întărirea dragostei;
Bucură-te, sprijinitoarea femeilor neroditoare;
Bucură-te, că ne aperi de furii pruncilor;
Bucură-te, ajutătoarea celor ce nu pot zămisli;
Bucură-te, dăruitoarea fertilității;
Bucură-te, că aduci sfârșit fericit în suferință;
Bucură-te, Fecioară însărcinată, dăruindu-ne veșnicia și darul nașterii de prunci!
Condacul 1
Celei mai mărite și mai frumoase dintre fecioare, slava mamelor și îmbelșugarea pântecelor, celei mai curate și mai cinstite decât Serafimii și Heruvimii, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu ne rugăm. Iar tu, Maică, primește laudele noastre și, ca ceea ce ai născut Mielul neprihănit al Mântuirii noastre, mijlocește pentru noi care din adâncul inimii te strigăm: Bucură-te, Fecioară însărcinată, dăruindu-ne veșnicia și darul nașterii de prunci!
Rugăciune:
Din toată inima, cu tot sufletul, cu toată dorirea și credința strigăm: ”Fecioară neprihănită și însărcinată, dăruiește-ne harul tău!”. Lăudată să fie frumusețea și dulceața ta, o fericită Marie însărcinată, slava ta este nesfârșită, cinstea ta este necuprinsă iar mărirea ta este dincolo de mintea omenească!
Tu, Preacurată Maică, ești cinstea fecioarelor, dezlegarea pântecelor, bucuria mamelor, stăpâna Îngerilor, slava Sfinților, frumusețea Bisericii, apărătoarea ceasornicului, călăuzitoarea timpului, dezlegătoarea firelor vieții noastre, tu ești pricina tuturor bucuriilor, tu auzi orice strigăt al nostru către Împărăția lui Dumnezeu.
Către tine facem această chemare și ne închinăm înaintea ta, iar tu, Preasfântă Fecioară, te rugăm împlinește rugăciunile noastre și rânduiește pentru noi nașterea de prunci și eliberarea noastră de sub puterile celor care uneltesc a ne fura timpul și menirea cea rânduită de Dumnezeu, să ieșim de sub puterea ursitoarelor și a celor ce cu rea grăire au pus pe viața noastră lanțuri grele ale osândirii, ale nerodirii și ale neîmplinirii, ca să ajungem la Judecata Domnului Iisus Hristos cu nădejdea că toate cele ce ni s-au cerut de Dumnezeu le-am împlinit, pentru ca toți, cântând cu mulțumire măreția ta, să fim vrednici de liniștea Cerească și acolo cu preaiubiții tăi copii și cu toți Sfinții, să Îl slăvim pe Unul Dumnezeu cel din Sfânta Treime: pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, acum și întotdeauna și în vecii vecilor. Amin.
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile sfinților părinților noștri, miluiește-ne pe noi! Amin!
În acest interviu, Maica Sofronia ne aduce în atenție câteva strategii de reglare emoțională și trucuri pentru o comunicare eficientă.
Gestionarea emoțiilor și comunicarea cu cei mici pot pune părinții, uneori, la adevărate încercări. Emoțiile nu pot oprite, dar pot fi înțelese și controlate prin empatie și o bună comunicare. Cu puțină bunăvoință, oricine poate învăța să se descurce cu ele.
Cum putem ajuta copilul să-și înțeleagă și să-și gestioneze emoțiile, mai ales cele negative?
Întâi trebuie să înțelegem noi, ca părinți, ce poate fi în spatele unui comportament nepotrivit. Poate să vină fie din nevoia lui de a se simți în siguranță, fie din nevoile astea de bază: poate îi e foame, poate e obosit. A doua cauză a anumitor comportamente ar putea să fie nevoia de conectare. E un lucru firesc. Cu toții ne dorim să simțim că aparținem cuiva și, când se rupe legătura asta, ajungem să facem și lucruri neplăcute, astfel încât celălalt să ne dea atenție. Deci, în educație e important să-mi răspund la trei întrebări: de ce se poartă copilul meu așa? (poate e flămând, obosit, furios, se simte singur sau nu se simte în siguranță), ce vreau să-l învăț pe termen lung? și cum pot s-o fac? Adică, fără a ști ce vreau să-l învăț pe termen lung, e greu să fac educație fiindcă, de cele mai multe ori, e o luptă de putere. Nu știu ce vreau să-l învăț pe copil pe termen lung, dar eu vreau să-l liniștesc acum, și cât mai repede. Și atunci, dacă mă concentrez pe aceste trei întrebări și pe răspunsurile la ele, se schimbă cu totul abordarea situației tensionate.
Să spunem că este o ceartă între frați și unul țipă: „Mi-a luat desenul, l-a mâzgălit și eu am muncit la el”. Ce zice Daniel Siegel? Sunt niște pași. Primul pas este să mă conectez cu copilul tulburat. Ce înseamnă să mă conectez cu el? Înseamnă să mă las la nivelul lui, să nu fiu la înălțime fiindcă, dacă sunt mai mare decât copilul, din start pare o amenințare și amigdala lui reacționează după „luptă, fugi sau încremenește”. În momentul în care mă las la nivelul lui, copilul începe să se simtă în siguranță, e important să-l ating. Pot să-i pun mâna pe încheietura mâinii, pot să-i pun mâna pe umăr, pot să-l mângâi pe cap, pot să-l iau în brațe, dacă copilul acceptă. Dar nu mă duc într-un mod abuziv spre copil. Tot ce înseamnă atingere declanșează oxitocina și-l calmează pe copil. Deci primul pas e conectarea.
Daniel Siegel compară creierul cu o căsuță. La parter sunt amigdala și sistemul limbic și tot ce ține de furie și de frică, de „luptă, fugi sau încremenește”, iar la etaj este cortexul prefrontal care ține de rezolvarea problemelor, prioritizare, morală, empatie, gestionare a timpului. În momentul în care e o situație de felul celei pe care o spuneai tu, e important să-l mut pe copil de la parter la etajul superior, ca să mă audă. Și de asta încep cu conectarea și apoi mă duc în direcția copilului în felul acesta: descriind, ca și cum o cameră de luat vederi ar surprinde scena. Văd – și descriu ce văd: „Văd că plângi, văd că ai pumnii strânși, văd că ești încruntat”. Aud – „Aud că spui că fratele tău a făcut x”. Nu zici: „Aud că țipi”, pentru că deja copilul se închide în el.
Dar, de cele mai multe ori, ei nu-și dau seama că țipă.
Da, ei nu-și dau seama, dar în momentul în care tu spui asta, el o să țipe și mai tare, fiindcă o să i se pară că îl nedreptățești și intră imediat în starea de luptă. „Aud că spui că sora ta e o nesuferită” – dacă așa a spus. Deci tu reproduci exact ce a spus copilul, da? Apoi, „îmi imaginez”, întâi vorbesc despre ce-mi imaginez eu. „Îmi imaginez că ești foarte furios, poți să-mi spui ce se întâmplă?” Și felul ăsta în care eu descriu „ce văd, ce aud și ce îmi imaginez” îl face pe copil să se simtă în siguranță, fiindcă nu se simte judecat de etichete: „Ești obraznic, urli…” Când i-ai spus „urli”, urlă și mai tare. Deci, „îmi imaginez că…, poți să-mi spui ce se întâmplă?” și copilul o să-ți spună ce se întâmplă. S-ar putea să nu spună din prima, dar continuă să ții mâna pe mâna lui și să-i spui „Sunt aici pentru tine, când ești pregătit, să-mi spui.”. Mai stai cu el două-trei minute – de obicei, o să vorbească. Dacă nu, îi spui: „Mă duc în bucătărie și, când ești pregătit, vii și mă cauți, da?”.
Apoi, când copilul începe să-ți spună: „Mi-a făcut asta, mi-a stricat desenul etc.”, indiferent ce spune copilul, important este să validezi simțirea, nu felul în care trăiește supărarea. „Înțeleg că ești furios, și eu sunt furioasă uneori când mi se întâmplă asta sau asta”, dar nu validezi comportamentul. Îți validez emoția, indiferent care ar fi ea, dar nu validez, nu sunt de acord cu ceea ce faci când ai această emoție. Da? Și-l aud pe copil, îi validez emoția și cumva vorbesc și despre mine: „Și mie mi s-a întâmplat cu sora mea, și mie mi s-a întâmplat când eram mică etc.”, dacă am lucruri în care pot să-i arăt că e normal, că lucrurile astea se întâmplă. Abia după ce validez ce simte, copilul e pregătit spre un plan, spre soluții. Urmăresc insight-ul (introspecția, înțelegerea situației) și insight-ul l-am făcut deja, urmăresc empatia și urmăresc planul concret. Insight-ul l-am făcut, copilul știe ce simte și de ce. Empatia: „Oare cum crezi că se simte sora ta? Oare ce crezi că își dorea ea? Oare crezi că ea a venit special să te supere pe tine și să-ți facă ție rău?”. Și, când copilul este deja în cortexul pre-frontal, fiindcă s-a simțit văzut și auzit, fiindcă a avut conectarea cu tine și încă o are, el e pregătit să aibă și această empatie și să înțeleagă că soră-sa n-a venit special să-i distrugă lui desenul și munca, ci faptul că avea și ea o nevoie – de conectare, de cele mai multe ori, de a aparține. Apoi fac un plan împreună cu copilul: cum pot să fac altfel?
Ca să nu se mai repete.
Da. Sau când se repetă, că eu nu pot să previn chiar tot. Îi dau lui soluții ce să facă altădată, când sora lui vine în cameră: cum își ia desenul, cum se duce spre ea și se conectează cu ea. Deci fac un plan cu el.
Și repet acești pași și cu celălalt?
Da, aceeași pași și cu celălalt copil implicat în conflict.
Când lucrez cursul ăsta cu neuroștiința în educația copiilor, pentru ajutorul părinților, am și multe jocuri de rol, în care lucrăm pe situații concrete cu care se confruntă părinții. Și o mămică de trei fete povestea o problemă cu niște șosete, deja făcusem jocul de rol un sfert de oră și, extenuată, îmi zice: „Știi ce, maică? Eu îi dau două la fund și termin treaba într-un minut. Ce atâta muncă pentru niște șosete!”. Dar nu e vorba de șosete, ci despre ce vreau să-l învăț pe copil pe termen lung.
Iar despre bătaie trebuie să vă spun ceva foarte important și-mi doresc ca oricine citește, dacă a lovit copilul, să nu mai facă asta: durerea fizică pe care copilul o simte când este bătut se simte în aceea zonă din creier unde se simte respingerea socială. Nu mai spun acum despre faptul că nici nu e eficientă decât pe moment. Dar vreau să subliniez că un copil bătut va crește cu gândul că oamenii îl resping. Eu am confirmarea asta și la clasă. Aveam o fetiță care era bătută mult de părinți și, la un moment dat, lucram cu ei în grupuri mici – nimerise cu cele mai cuminți fetițe din clasă. Și, cu toate astea, a venit să se plângă de ele, că au ceva cu ea și n-a vrut să lucreze în echipă cu ele. Și, la un moment dat, a venit la mine și mi-a zis: „Maică, știu ce se întâmplă! Dimineață m-am certat cu mami și m-a bătut!”. Deci, ce spune știința s-a confirmat atunci, ea se simțea respinsă din start, fără niciun motiv.
Sigur, nu vorbim despre bătaie dacă i-ai dat odată o palmă la fund și peste trei ani i-ai mai dat una, că n-ai putut atunci să-ți gestionezi propriile emoții. Atunci e un accident. Dar e important ca părintele să știe că nu-i firesc să-l lovească pe copil și să nu considere asta ca metodă de educație, ci s-o numească cădere și să se pocăiască pentru ea. Repet, dacă se întâmplă câteodată și vorbim doar despre o palmă la fund, nu e același lucru cu o bătaie serioasă.
Ce ar trebui să aibă în vedere părinții pentru o comunicare bună cu copilul? Cum să vorbim astfel încât să ne asculte?
Poate e nevoie de conectare, de „văd…, aud…, îmi imaginez…” și validare. Și copilul reacționează foarte bine, adică tot ce am explicat mai devreme cu creierul ca o căsuță se potrivește foarte bine. Și încă ceva: este foarte important ca eu să am o stare emoțională bună. Amigdala din creierul nostru, din sistemul limbic (nu mă refer la amigdala din gât) citește toate informațiile care ajung la ea ca fiind periculoase sau nu. Și dacă informația este considerată de amigdală ca fiind periculoasă, noi reacționăm după modelul: luptă, fugi sau încremenește, dacă informația nu pare periculoasă, e lăsată de amigdală să ajungă la cortexul prefrontal și eu pot să iau o decizie conștientă. Doar că amigdala mea nu face diferența între real și imaginar. Și dacă vă arăt acum o poză cu un om furios, amigdala noastră reacționează ca și cum pericolul e în față. Asta se întâmplă și atunci când ne uităm la filme de groază, la orice. În momentul în care eu, ca părinte, sunt furios, tulburat, eu nu am cum să-l ajut pe copilul meu să audă și e nevoie să fac pașii respectivi cu: „văd, aud, îmi imaginez” după ce eu mă calmez. Dacă eu sunt furioasă, dacă eu sunt tulburată, nu am cum.
Primul pas când părintele se simte copleșit de emoții este acela de a se opri. Pur și simplu mă opresc din tot de fac, nu mai gândesc, nu mai acuz, nu mai țip, ci mă opresc. Pasul doi este să respir, și anume: expirația să fie de două ori mai lungă ca inspirația. Ca să înțelegeți, sistemul nervos autonom are două părți: simpaticul și parasimpaticul. Simpaticul ține de luptă, fugi sau încremenește și are legătură cu inspirația, cu felul în care inspir. Parasimpaticul are legătură cu o stare de calm, de bine, și ține de expirație.
În momentul în care eu sunt furios, o metodă bună de a ne calma – și are legătură cu felul în care ne-a făcut Dumnezeu – este să număr până la 3 când trag aerul în piept, iar când expir să număr până la 6, să fie dublu. E important și să număr, pentru că asta mă împiedică să fiu focusat pe gând, pe ce m-a supărat. Pentru că eu pot să respir așa și 10 minute – dacă continui să-mi alimentez starea de gânduri, nu mă calmez. Deci mă opresc, respir, dacă respir așa de trei, patru ori și mai adaug și o rugăciune scurtă, mă calmez. Și pasul trei și cel mai important se numește ancora. Ancora poate să fie o amintire plăcută cu copilul care acum mă supără, dar pe care eu îl iubesc, de fapt.
Ancorele astea mi le stabilesc când sunt bine, pentru că atunci mintea mea e mai limpede. Fiecare părinte are atâtea amintiri plăcute cu copiii și e nevoie ca în momentul acela să mă opresc, să respir și să mă duc la ancora asta. Cât de mult îl iubesc eu pe copilul acesta și câte momente grozave am avut împreună. Și asta îmi calmează cu totul amigdala. Pentru că nu mă mai simt în pericol, copilul nu este un pericol pentru mine. Copilul acesta, care acum are o stare proastă, nu este dușmanul meu și ancorele astea ne ajută să ne aducem aminte de esențial: îl iubesc pe copilul meu. Și, după ce eu mă calmez, fac pașii pe care ți i-am spus.
Ce să facem când copilul vrea să ne povestească ceva și noi nu avem timp sau poate nu avem dispoziția necesară? Dacă-l refuzăm, se simte respins cu totul?
Întâi îl validezi pe el: „Înțeleg că ai nevoie să-mi spui și asta mă bucură foarte mult, fiindcă îmi arată că e o relație bună între noi. Acum însă sunt într-un moment în care nu pot să te ascult, dar aș putea peste 10 minute sau peste o oră”. Și dacă promiteți peste o oră, să vă țineți de cuvânt. Altfel, copilul își pierde încrederea. Sau, „Aș putea să te ascult mâine seară”. Însă nu amânați la nesfârșit. Încercați ca în ziua respectivă să planificați un moment în care să puteți să-l ascultați.
Cum procedăm când copilul nu vrea să audă ce ai de spus, cu atât mai puțin să facă ceea ce i-ai cerut?
Singura soluție rapidă este cea cu respirația, care funcționează în clipa aceea.
Și o poate face și copilul?
Da. Copilului știi cum îi place? Eu am folosit asta la clasă cu ei. Să le cumpărați flacoane cu soluție de făcut baloane de săpun (nu baloane obișnuite, acelea activează furia). În momentul în care noi suflăm în soluția aceea, dacă suflăm repede, ies multe baloane mici. Sarcina copilului este să sufle încetișor, așa încât să iasă baloane mari. Și în acest fel el se calmează.
Dar trebuie să înțelegem că sunt momente în care copilul chiar nu poate să vă audă. Când este flămând, obosit, a fost singur sau este furios, copilul nu are cum să vă audă. E pierdere de timp și de energie. Dacă insistați, este degeaba, atunci el este la parter. Este nevoie să-l ajutați să fie în etajul superior.
Un exemplu de la clasă: am intrat odată în clasă și un elev era pe bancă. Și i-am zis așa: „Văd că ești pe bancă”. Nu i-am zis că faci ca Tarzan. Altfel, copilul ar fi atacat și clasa ar fi râs. Dar eu am descris exact ce văd: „Văd că ești pe bancă. Aud sunetul pe care-l scoți. Îmi imaginez că n-ai auzit că s-a sunat de intrare. Poți să-mi spui ce se întâmplă?”. A stat, s-a gândit și mi-a spus următorul lucru: „Da, aseară am fost în vizită, ne-am întors târziu, am dormit mai puțin și dimineață n-am avut timp nici de micul dejun și mi-e foame”. Deci era și flămând, și obosit, și îi era prea greu să se poarte cum trebuie. De cele mai multe ori, părinții iau foarte personal refuzurile copiilor sau comportamentele nepotrivite, au gânduri rele și intră în luptă. „Are ceva cu mine, vrea să mă scoată din minți”, dar nu-i despre asta. De fapt, este vorba doar despre niște nevoi care nu sunt împlinite. Și când copilul este flămând, obosit, a fost singur, este furios, n-are cum să vă audă. În momentul acela mă las la nivelul copilului, mă conectez cu el și descriu ce văd, ce aud, ce-mi imaginez, îl ajut și pe el să-mi spună ce se întâmplă. Și abia după aceea îl pot ajuta să înțeleagă de ce e nevoie să facă ceea ce i-am cerut. Amintindu-mi că scopul este să îl învăț ceva pe termen lung, nu să mă asculte imediat.
Vestea trecerii la cele veşnice a teologului şi filosofului Christos Yannaras a activat în mine parfumul desfătării întâlnirii, prin intermediul cărţilor sale, nu numai cu o minte sclipitoare, care făcea joncţiunea atât de lejer între credinţă şi raţiune, cât mai ales cu o inimă frământată de adevărul că persoana, omul, este un eveniment al iubirii, ale cărei/cărui coordonate esenţiale sunt libertatea, comuniunea şi alteritatea.
În loc de a face o prezentare encomiastic-ornamentală (a studiat teologia la Atena, filosofia la Bonn şi Paris), prefer să aduc în atenţie câteva pasaje din gândirea acestui teolog şi filosof, care şi-a exercitat din plin libertatea, îndrăzneala cea bună şi autenticitatea unei reflecţii vii şi profunde pe marginea unor teme de mare relevanţă pentru omul postmodern. Adică, din toate scrierile lui Christos Yannaras transpare nevoinţa sinceră şi curată de a strămuta duhul raţiunii şi simţirii umane pe verticala Evangheliei şi a experienţei ecleziale.
1. Absenţa lui Dumnezeu din cultura şi structura societăţii este echivalentă cu instaurarea unei culturi a relativismului axiologic şi a unei preeminenţe a ideologiei, care deconstruieşte, reduce omul doar la dimensiunea sa biologică, instaurează dihotomii nocive şi volatilizează principiile modulatoare ale vieţii ca dar al lui Dumnezeu şi ale demnităţii persoanei umane ca imago Dei: „Sintagma «Dumnezeu a murit» marchează faptul că Dumnezeul creştin, Dumnezeul metafizicii occidentale, nu mai este altceva decât o plăsmuire moartă a minţii, «doar o idee», o noţiune abstractă (...). În realitate, Dumnezeu nu mai este implicat în modelarea vieţii omului european, nu este El acela care să dea sens existenţei omului, lumii ori istoriei. Locul ce revenea lui Dumnezeu a rămas, în Occident, gol; Dumnezeu este o absenţă. Această absenţă anihilează orice adevăr de viaţă, în afară de acela al stricăciunii şi al morţii. Ea defineşte conţinutul nihilismului contemporan (...). Proclamarea «morţii lui Dumnezeu» este mărturia cuiva care constată golul, absenţa (...). «Moartea lui Dumnezeu», încredinţarea că El este absent, este un fapt împlinit numai pentru oamenii care nu au renunţat să-L caute (...) în cadrul teologiei raţionaliste occidentale, al fideismului ori al misticismului individualist, al eticii utilitariste şi al autoritarismului unor Biserici transformate în religii, nu descoperă altceva decât absenţa Lui” (Heidegger şi Areopagitul, pp. 7-8, 50).
2. Consecinţa firească a declarării morţii lui Dumnezeu, adică a evacuării Lui din sfera spaţiului public, este indiciul clar al ignorării teologiei energiilor necreate ale lui Dumnezeu, prin care este prezent El Însuşi în istorie şi implicit în viaţa omului. Această ignorare s-a soldat cu nişte mutaţii catastrofale pentru umanitate: „deplasarea cunoaşterii lui Dumnezeu din spaţiul nemijlocitei manifestări personale, prin intermediul energiilor naturale, la nivelul abordării intelectuale şi silogistice a avut ca inevitabil rezultat o acută separare antitetică a transcendentului de imanent, «exilul» lui Dumnezeu în spaţiul inaccesibilului empiric, despărţirea religiei de viaţă şi limitarea ei la simboluri, violarea tehnologică a naturii şi a realităţii istorice şi subordonarea ei bunăstării individuale - ceea ce a făcut ca tradiţia metafizică apuseană să ajungă în final la «moartea lui Dumnezeu», iar neantul şi absurdul să fie promovate drept categorii existenţiale ale omului apusean” (Persoană şi Eros, p. 81).
3. Fără Dumnezeu, însăşi libertatea omului, una dintre componentele de referinţă ale omului postmodern, va fi transformată într-o libertate de alegere din superpiaţa dorinţelor şi a plăcerilor, care fărâmiţează nobleţea şi frumuseţea spirituală a omului. Adică, orizontalizăm libertatea, ca expresie a păcatului, care este un „eşec existenţial”, comutându-ne de la nivelul „vieţii la cel al supravieţuirii” (Libertatea moralei, p. 23). În Dumnezeu, libertatea nu are drept conţinut condiţionări sau limitări distructive, nici nu devine sursă de conflict, pentru că nu este orientată în mod egoist înspre sine, aşa cum este orientată libertatea omului postmodern, ci spre celălalt, ca împlinire deplină şi concretă a sa. Libertatea spirituală înseamnă vindecare şi smulgere din haosul frenetic al superpieţei dorinţelor: „Libertatea moralei se referă la evenimentul salvării omului: al putinţei ca omul să fie salvat, adică mântuit, «teafăr şi nevătămat»; să-şi realizeze integral posibilitatea existenţei şi vieţii dincolo de spaţiu, de timp şi de relaţiile convenţionale; să învingă moartea. După o astfel de mântuire, iar nu după îmbunătăţiri convenţionale ale caracterului şi comportamentului însetează omul, cu sete de obşte, nestinsă. De aceea, Biserica nu poate pune problema etică decât pornind de la libertatea moralei, în afara oricărui sistem formal de valori şi a oricărei predeterminări utilitare” (Libertatea moralei, pp. 9-10).
4. „Ieşirea din religie”, pentru a folosi o sintagmă deja consacrată a lui Marcel Gauchet, nu înseamnă atât dispariţia ei, cât „preschimbarea elementului religios în altceva decât religia” (Ieşirea din religie, p. 12), ceea ce coincide perfect cu metamorfozarea modului de a înţelege Biserica, ca Trup tainic al lui Hristos, ca cea care „e imanentul care are în ea transcendentul, comunitatea treimică de Persoane plină de o nesfârşită iubire faţă de lume, întreţinând în aceasta o continuă mişcare de autotranscendere prin iubire” (Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică (II), 2010, pp. 214-215). Cu alte cuvinte, Biserica este percepută dintr-o perspectivă strict sociologică: „Oamenii care judecă «creştinismul» în funcţie de randamentul său moral şi de utilitatea sa istorică nu ştiu ce este Biserica şi nici care este adevărul ei. O consideră «religie» şi instituţie care are drept scop satisfacerea «nevoilor metafizice ale poporului», de aceea o şi judecă cu măsura «îmbunătăţirii» caracterului şi a condiţiilor vieţii noastre muritoare. Nici nu bănuiesc că dincolo de «îmbunătăţirile» sau de eşecurile efemere, la fiecare sinaxă euharistică viaţa omenească muritoare se preface în viaţă nemuritoare şi nestricăcioasă. Şi această prefacere nu poate fi anulată de nevrednicia oamenilor, de păcatele mirenilor sau ale clericilor (...)” (Abecedarul credinţei, p. 181).
5. Dacă vom înţelege că „Biserica este eveniment şi creaţie a comuniunii” în sinaxa euharistică, precum şi „asumarea necontenită a trupului lumii şi transfigurarea acesteia în trupul teandric al lui Hristos” (Adevărul şi unitatea Bisericii, p. 97), atunci vom asimila mult mai natural şi coerent faptul că „aceasta nu-şi canonizează sfinţii în funcţie de perfecţiunea morală individuală. Nu vede în persoanele sfinţilor pilde lumeşti de viaţă morală ireproşabilă, ci întruparea adevărului său, a mărturiei mântuirii, primele roade ale Împărăţiei lui Dumnezeu, «licărirea» vieţii spre care tânjeşte întreaga Biserică. Virtutea individuală nu duce la sfinţenie atât timp cât nu slujeşte la descoperirea şi mărturia adevărului Bisericii. Pe când pocăinţa tâlharului în ultima clipă a vieţii lui, fără nici o posibilitate de îndreptare a nelegiuirilor săvârşite până în acel moment, îl face sfânt al Bisericii, paradigmă şi criteriu «al noului mod de existenţă», al elanului de iubire şi de întoarcere a omului înspre Dumnezeu - primul cetăţean al Împărăţiei cerurilor” (Adevărul şi unitatea Bisericii, pp. 112-113).
6. Stingerea acestui litigiu dintre pretenţiile antropocentrice, centrifugale ale omului postmodern şi Dumnezeu devine posibilă prin recursul la redescoperirea vieţii euharistice a Bisericii: „Euharistia este fărâma de drojdie care face să dospească mistic frământătura moartă a lumii: ea acordă libera încuviinţare a omului pentru elevarea creatului de către Hristos. Ea transformă lumea în eveniment de comuniune divino- umană. Ea realizează sau împlineşte «logosul» lumii. Ea dă vieţii şi existenţei raţiunea şi sensul lor divin, ea distruge lipsa de raţiune, sau absurditatea supravieţuirii autonome sortite desfiinţării prin moarte. Euharistia se prelungeşte dinamic în toată viaţa credincioşilor, în fiecare fază de folosire a lumii, ea o transformă pe aceasta într-un prezent continuu de comuniune şi relaţie, care salvează şi revelează alteritatea şi libertatea persoanei dincolo de timp-spaţiu şi necesitate” (Libertatea moralei, pp. 91-92).
Christos Yannaras a fost hărăzit de Dumnezeu cu darul de a identifica distorsionările şi falsul din modul de a înţelege viaţa Bisericii. Acest lucru a fost posibil tocmai pentru că a slujit atât de frumos şi autentic, prin scris şi viaţa sa, Adevărul-Persoană, pe Iisus Hristos.
Nu cred că exagerez dacă voi spune că orice întâlnire, pe cale livrescă, cu Christos Yannaras coincide cu descoperirea propriei omogenităţi lăuntrice, ca reconciliere între credinţă şi raţiune.
Doamne, odihneşte-l în iubirea Preasfintei Treimi!
Sursa: Ziarul Lumina
Credință și cultură.
Vechiul drept românesc în opera Sfântului voievod Neagoe Basarab și Matei Basarab
I. Scurtă pledoarie pentru actualitatea şi importanţa istoriei dreptului românesc
În evoluţia contemporană a ştiinţelor se constată şi o tendinţă spre istorism și istoricitate. Mai toate ştiinţele într-o formă sau alta şi-au conceput propria lor istorie. Există o istorie a filosofiei, a logicii, a artelor, a fizicii ş.a.m.d. Această realitate ştiinţifică denotă faptul că istoria nu poate fi redusă numai la desfăşurarea evenimentelor cu caracter social şi politic în funcţie de criteriul temporar. Istoria ca ştiinţă are evident o dimensiune complexă reliefată şi prin diferitele ramuri ale sale, prin tendinţa firească a disciplinelor ştiinţifice de a-şi legitima existenţa pe însăşi evoluţia lor. Acest fapt exprimă legătura dialectică dintre continuitate şi discontinuitate în dezvoltarea cunoaşterii umane, în general în evoluţia spiritului omenesc.
Istoria diferitelor discipline ştiinţifice reprezintă astfel nu numai un fapt de cunoaştere, dar şi o necesitate ontologică pentru a concepe formele concrete de cunoaştere în dialectica lor, altfel spus, prezentul cercetării ştiinţifice şi realitatea ontologică a creaţiei umane se întemeiază pe trecutul acestora în condiţiile în care este vizat viitorul.
O astfel de raţiune a stat şi stă la baza apariţiei şi dezvoltării istoriei dreptului în general dar şi a istoriei dreptului românesc ca discipline ştiinţifice şi implicit forme concrete de cunoaştere şi construcţie juridică. Nu dorim să aprofundăm problematica extrem de interesantă a formării şi evoluţiei istoriei dreptului ca disciplină ştiinţifică distinctă, dar dorim să subliniem necesitatea unei abordări din perspectivă istorică a fenomenului juridic, pentru că numai în acest mod se poate înţelege esenţa dreptului, exprimată de dialectica sa în plan istoric. Fenomenului istoric în domeniul ştiinţelor juridice este concretizat şi de formarea unei interpretări istoriciste a dreptului de diferitele şcoli şi curente care s-au manifestat de-a lungul timpului.
Un alt argument pentru importanţa şi actualitatea istoriei dreptului îl reprezintă însuşi modul de construcţie şi legitimitatea normelor juridice. Abordările în spiritul pragmatismului şi utilitarismului juridic tind să explice sistemul normativ numai prin voinţa politică a legiuitorului sau prin scopul urmărit. Realitatea juridică este mult mai complexă şi nu poate fi redusă exclusiv la interpretările praxiologice ale dreptului. Normele juridice au un conţinut complex şi o determinare complexă, regăsite printre altele în însăşi evoluţia fenomenului juridic. Pragmatismul juridic poate evidenţia cel mult elementul de discontinuitate în evoluţia fenomenului juridic dar nu şi continuitatea acestuia care este un element component al însăşi legitimităţii dreptului unui popor întrun moment istoric determinat.
În această succintă pledoarie este necesar să subliniem şi un alt aspect. Fiinţa unei naţiuni şi a organizării sale statale este exprimată în primul rând în planul cunoaşterii de istorie. Istoria unui stat are evident un caracter unitar şi nu poate fi disociată de fenomenul juridic. Prin urmare, înţelegerea corespunzătoare a realităţilor istorice în plan social şi politic ale unui stat este condiţionată şi de surprinderea evoluţiei fenomenului juridic. Statul în evoluţia sa istorică nu poate fi conceput numai prin fapte politice sau sociale, ci şi prin formele juridice determinate de elementele economice şi politice, dar care exprimă în acelaşi timp aceste realităţi. Unitatea istoriei unui stat este astfel în mod firesc întregită prin istoria dreptului său. În acest sens Hegel afirma că raportarea la istorie înseamnă de fapt conştiinţa existenţei statului în progresul acesteia întru libertate.
În acest context şi în România, mai ales în perioada interbelică s-a format şi dezvoltat o adevărată şcoală a istoriei dreptului românesc, al cărei conţinut şi importanţă nu este încă în suficientă măsură afirmată de ştiinţele juridice contemporane. Autori precum: academicianul Nicolae Iorga , academicianul Andrei Rădulescu, profesorii Valentin Georgescu, George Fotino, Paul Gogeanu, Ioan Firoiu, Emil Cernea, Vladimir Hanga, Alexandru Herlea, Ioan Ceterchi şi alţii, au adus o contribuţie deosebit de importantă la înţelegerea fenomenului istoric al dreptului românesc şi implicit la fundamentarea şcolii româneşti de istorie a dreptului.
Efortul ştiinţific al unor asemenea personalităţi s-a orientat şi în direcţia explicării ştiinţifice a individualităţii poporului şi statului român de-a lungul istoriei sale inclusiv în plan juridic. Istoria dreptului românesc demonstrează existenţa statului românesc ca entitate şi subiect distinct în diverse perioade istorice, oricât de puternice au fost vicisitudinile sau dominaţiile la care acesta a fost supus. Realitatea incontestabilă a existenţei unui drept românesc în toate epocile istorice reprezintă un argument important al autonomiei existenţiale şi chiar statale a poporului român. Existenţa unor reguli juridic cutumiare cu caracter sistemic menţinute timp de sute de ani, unele existente şi în prezent reprezintă numai unul din numeroasele aspecte care evocă, prin intermediul istoriei dreptului, individualitatea şi permanenţa istorică a poporului român pe acest teritoriu, dar şi în statele învecinate.
Încercăm în cele ce urmează să prezentăm unele din vechile instituţii şi izvoare ale dreptului românesc,în mod deosebit cele cuprinse în opera Sfântului voievod Neagoe Basarab și Matei Basarab, pentru a aduce în acest fel un modest argument la ideea continuităţii juridice a statului român, mai ales în perioadele în care fiinţa statală a poporului român era ameninţată sau chiar pusă la îndoială.
II. Jus Valachicum
Acest termen desemnează dreptul românesc (valah) sau dreptul românilor (valahilor), al cărui conţinut a fost sistemul de reglementare obişnuielnică, de obşte existent îndeosebi în Ţara Românească şi Moldova dar şi în Transilvania, precum şi în statele vecine în care existau comunităţi româneşti. Noţiunea de „jus Valachicum” este regăsită în documentele feudale străine şi se referă la sistemul de cutume (dreptul românilor) pe care statul feudal străin, în faza lui de treptată consolidare l-a receptat, recunoscându-i aplicarea în rândurile unei populaţii româneşti (valahe), băştinaşă sau durabil stabilită pe un intens teritoriu. Acest sistem juridic, a fost o formă de organizare particulară, impusă de treapta de dezvoltare a statului respectiv şi de puternicele tendinţe de autonomie a aşezărilor valahe. Sistemului de drept propriu românesc i s-au adăugat, în cursul receptării cutumiare sau formale de către statul feudal, o serie de dispoziţii şi obiceiuri noi menite să-i asigure o netă funcţiune feudală.
Dorim să subliniem că acest sistem juridic, acolo unde a putut avea o dezvoltare organică neîntreruptă, spre un feudalism românesc, a constituit, sub o altă denumire şi cu adânci transformări, o treaptă de trecere spre dreptul feudal (legea ţării, obiceiul pământului), al fiecăruia din cele două state româneşti, respectiv Ţara Românească şi Moldova.
Expresia de „ jus Valachicum” este rezultatul unei îndelungate dezvoltări în plan istoric. Atât românii autohtoni din Transilvania, de la cristalizarea lor etnică, precum şi populaţia aflată în Halici şi sudul Poloniei, începând cu sfârşitul secolului al XII-lea au trăit după ,vechile lor obiceiuri, chiar înaintea consfinţirii formale a regimului de jus Valachicum.
Termenul de „valah” care apare în sintagma mai sus menţionată este de regulă în studiile de specialitate cu referire la elementele unei populaţii române, respectiv străromâne sau la poporul unui stat român organizat.
În Moldova o expresie asemănătoare cu aceea de jus Valachicum o întâlnim în documente din secolul al XV-lea. Astfel, într-un document din 30 septembrie 1445 Ştefan al II-lea decide ca un rob tătar, în caz de iertare de robie să trăiască „ după legea valahă ( românească), iar nimeni să nu îndrăznească să-i amintească de robie şi să nu-l poată lua”. Într-un alt document emis de Ştefan cel Mare la data de 8 februarie 1470 se aminteşte de un tătar dezrobit care urma să trăiască „aşa cum stau şi trăiesc în ţara noastră toţi valahii (românii) după legea lor valahă românească.
În Ţara Românească „legea valahă” este menţionată în documentul din 4 februarie 1629 aparţinând lui Gavril Moghilă şi într-un alt document emis la data de 26 martie 1623 de Matei Basarab. Documentele mai sus menţionate, în special cele din Moldova, relevă faptul că „legea valahă” este legea oamenilor liberi (nerobi), fără însă ca termenul de „valah”să se refere la toată populaţia liberă a ţării. Un dezrobit, de altfel, nici nu ar fi putut fi supus legii boierilor, de pildă. Un document al lui Ştefan cel Mare din anul 1941 demonstrează că „valahii” din punct de vedere juridic erau treapta de jos a populaţiei spre deosebire de boieri şi cneji.
În cele două ţări române au existat de la început sau vor apărea cu vremea, unele reglementări particulare în raport cu criteriul personal sau material, sau chiar teritorial, denumite şi afirmate ca atare: legea românilor (acolo unde se poate admite sigur că se limita la „vecini” ; legea robilor (a tătarilor); legea sau pravila bisericii. În alte cazuri, fără o expresie tehnică, regula de drept în sistemul cutumiar era înfăţişată ca privind un drept al cnejilor, târgoveţilor sau boierilor.
În cadrul statului feudal ungar, liniile generale de dezvoltare ale lui „jus Valachicum” are unele particularităţi. Astfel, din documente emise în secolele XV şi XVI, rezultă că sistemul de drept cutumiar cu această denumire era specific organizării şi vieţuirii populaţiei româneşti, deosebită de populaţia maghiară şi avea ca obiect inclusiv probleme specifice proprietăţii, folosirii păşunilor, răscumpărării animalelor, respectarea termenelor stabilite şi reguli de soluţionare a pricinilor. Documentele ungare subliniază faptul că deşi acest sistem juridic era recunoscut el nu are „putinţa de a face ceva împotriva statutelor generale şi decretelor acestui regat al Ungariei”. În statul feudal ungar regimul juridic „jus Valachicum” aplicabil populaţiei române autohtone s-a menţinut câtă vreme interesele de populare a ţării şi a domeniilor feudale, de apărare a cetăţilor şi frontierelor, impuneau respectarea lui. Mai trebuie amintit şi faptul că populaţia românească din Transilvania şi-a apărat cu dârzenie acest regim juridic care îi fundamenta şi identitatea naţională. Se poate spune că vârfurile înstărite ale populaţiei româneşti din Transilvania, inclusiv voievozii şi cnejii au susţinut în mare măsură perpetuarea regimului juridic de „jus Valachicum”. În perioada istorică amintită numai o mică parte din nobilii români vor trece de partea clasei dominante intrând, prin înnobilare şi convertire la catolicism în rândurile nobilimii maghiare.
Spaţiul nu ne permite să intrăm în amânunte, însă noţiunea de drept românesc se regăseşte în secolele XII-XIV, ca sistem cutumiar de norme juridice, la aşezările valahe din Serbia, Croaţia sau Polonia.
Realităţile şi importanţa acestui sistem juridic ce a caracterizat poporul român în perioada formării sale şi a contribuit la menţinerea fiinţei naţionale a românilor în Transilvania şi alte state sunt puţin cercetate şi cunoscute şi de aceea se impune un efort coerent de investigare a documentelor din perioada istorică amintită ce sunt în măsură să releve forma şi conţinutul sistemului juridic de norme cutumiare „jus Valachicum”.
Se cuvine totuşi să amintim câteva aspecte ale obiectului de reglementare specific acestui vechi drept românesc: caracterul proprietăţii reale a turmelor, păşunilor şi produselor pastorale, atât în păstoritul sedentar, cât şi în păstoritul transhumant; relaţiile sociale promovate de păstoritul sedentar şi cele promovate de păstoritul transhumant; organizarea ierarhică piramidală a satului devălmaş; reguli aplicabile pentru soluţionarea diferitelor pricini specifice unei existenţe devălmaşe.
III. Câteva izvoare scrise ale dreptului românesc feudal
În orânduirea feudală au existat în ţările române două izvoare formale: cutuma şi legea. Din cauza dezvoltării sociale lente dreptul a avut mai mult forma cutumiară. La început legile erau rare, ele devin mai numeroase în perioada de destrămare a feudalismului.
În Transilvania au existat şi s-au aplicat trei forme de drept, acestea formând sistemul unitar al dreptului statului feudal. Exista în primul rând un drept cutumiar românesc, cu străvechi rădăcini în perioada prefeudală şi cu reminiscenţe şi mai vechi din perioadele dacă şi romană. Totodată, exista şi „ dreptul populaţiei maghiare” un drept feudal cu reminiscente tribale, în cea mai mare măsură identic cu dreptul cutumiar din Ungaria. A treia formă era „dreptul populaţiei săseşti”, în majoritatea sa un drept orăşenesc care a suferit cu timpul o puternică influenţă a dreptului român.
De menţionat că în perioada feudală termenul de „ drept” desemnează nu atât legea nescrisă, cutuma, ci mai ales echitatea sau morala feudală a timpului. În acest context istoric există şi izvoare scrise ale dreptului al căror conţinut continuă într-o formă sau alta vechiul drept obişnuielnic românesc.
S-a susţinut de unii cercetători că prima pravilă scrisă ar fi cea întocmită pe vremea lui Alexandru cel Bun. Dimitrie Cantemir arată că acest domn, primind coroana regală de la Împăratul Constantinopolului a luat şi legile grecilor care erau cuprinse în Basilicale şi, făcând un extras din aceste vaste volume a introdus acest drept de care acum se foloseşte Moldova. Este însă puţin probabil ca Basilicalele care încetaseră încă din secolul al XIV-lea să mai fie aplicate în Bizanţ, să fi fost aduse aspre aplicare în Moldova după 1400.
Primele legiuiri în româneşte sunt „ Pravila de ispravă” şi „ Pravila din Codex”. Prima legiure tipărită în româneşte a fost nomocanonul lui Ivan Pustnicul de la sfârşitul secolului al XVI-lea, din care s-au găsit fragmente în „ Pravila lui Coresi”. În 1640 Matei Basarab tipăreşte la Govora o legiuire intitulată „Pravila mică” cuprinzând: reguli privitoare la împărţirea moştenirii, respectul păstrat de copiii adoptivi şi neadoptivi faţă de părinţii lor, piedicile la căsătorie, înfrăţirea bisericească, sancţionarea unor infracţiuni şi altele.
O altă pravilă tipărită este aceea de la Iaşi intitulată „ Şapte taine ale bisericii” din anul 1644. Autorul adaugă la fiecare taină extrase juridice scoase din legislaţia bizantină şi canonică. Această pravilă a fost tradusă în limba slovenă de către Mitropolitul Varlaam
În anul 1646 domnul Moldovei – Vasile Lupu scoate „ Cartea românească de învăţătură de la pravilele împărăteşti”, tipărită la Iaşi la Mânăstirea Trei Ierarhi. Această pravilă este prima legiuire laică oficială română investită cu autoritate legală. Din prefaţa pravilei rezultă că au fost extrase din scrierile latine şi cele greceşti percepte juridice care au fost aplicate specificului românesc al vremii.
În 1652 din porunca lui Matei Basarab se tipăreşte „Pravila cea mare sau Îndreptarea legii”. Cartea românească de învăţătură a Voievodului Vasile Lupu şi Pravila cea mare au acelaşi conţinut. Documentele cuprind reguli juridice cu privire la organizarea de stat, organizarea militară şi fiscală, dregătoriile locale şi centrale, organizarea judecătorească şi procedura de judecată, statutul persoanelor, inclusiv relaţiile de familie şi rudenie, dreptul de proprietate şi moştenire, precum şi dispoziţii cu privire la transmiterea bunurilor şi diferitelor forme de contracte. Nu în ultimul rând există reguli ce reglementează procedura de judecată.
Legiuirile feudale din Ţara Românească şi Moldova au fost inspirate de documentele Bizantului medieval. De altfel, în ţările române, pe lângă cutumiar şi dreptul scris s-au aplicat în anumite situaţii unele legiuiri bizantine în special „Bazilicalele” şi anumite texte din „Digeste”.
Izvoarele scrise ale dreptului feudal românesc au avut rolul de a consolida statul feudal şi de a păstra vechile reguli judiciare ale obştilor. În documentele mai sus amintite se regăsesc instituţii specifice dreptul nescris, cum ar fi „ Legea Talionului” sau posibilitatea de a recurge la o justiţie privată. Mult mai importante sunt reglementările care vizează proprietatea, dreptul de proprietate, în special referitor la obştile săteşti şi relaţiile de rudenie.
Pornind de la interpretarea şi utilizarea tradiţională a noţiunii de „drept” ca fiind echitatea, trebuie să amintim şi opera Voievodului Neagoe Basarab, ctitor al Bisericii Monument din Curtea de Argeş. Ne referim la una din cele mai vechi capodopere ale literaturii, dar şi a dreptului feudal „ Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, creată în anii 1513 – 1521. În această monumentală operă, încă puţin valorificată se regăsesc nu numai principii de guvernare a sufletului, care oferă celor ce le vor urma moştenirea adevăratelor valori cele spirituale, dar şi principii de guvernare politică a statului, principii cu caracter juridic privind relaţiile de familie sau relaţiile de rudenie. Prin urmare, putem considera această operă atât un izvor deosebit de important al literaturii vechi româneşti, dar şi al vechiului drept românesc.
IV. Cultura românească și Sfântul Voievod Neagoe Basarab
Filosoful Constantin Noica, referindu-se la cultura română, spunea pe bună dreptate în limbajul său atât de expresiv, în contextul filosofiei fiinţei şi a devenirii întru fiinţă că a stat sub semnul „era să fie” sau şi mai concludent „n-a fost să fie”. Astfel spus, cultura ca sistem şi spiritualitatea ontologică în spaţiul românesc a reprezentat de-a lungul vremii mai mult o posibilitate decât o realitate şi prin urmare la acest nivel se poate vorbi mai mult de poporul român la nivelul elitelor sale ca şi beneficiari, respectiv consumatori de fapte culturale, decât de creatori. Noica afirma pe bună dreptate: „până acum cel puţin – noi nu am avut decât destine culturale mari (intraductibile ca atare) nu şi opere (....) de la Cantemir până la Mircea Eliade, nu operele conving (primul a interesat Apusul doar prin golul umplut în cunoaşterea Imperiului Otoman şi prin „Descripţio”). Caracteristic e cazul Haşdeu, care nu lasă nimic decât totul; sau este Iorga, din care nicio operă cu cucereşte, doar fluxul creator e extraordinar.”
În contextul amintit se poate afirma că în decursul istoriei poporului român, în plan cultural principala dihotomie este aceea între „eternul” simţirii româneşti şi al sentimentului românesc al fiinţei regăsit cu predilecţie în cuvintele limbii române, dar şi în creaţia populară, iar pe de altă parte „istoricul” altfel spus, formele spirituale, abstracte, de natură ştiinţifică sau filosofică în care să se regăsească fapte ale culturii şi care prin aceasta să aibă caracterul de universalitate. Cultura în dimensiunea sa existenţial ontologică şi nu numai a încercărilor prin fapte culturale trebuie să aibă dimensiunea universalităţii sau cel puţin posibilitatea de a accede la un astfel de criteriu. De altfel, afirmaţia lui Aristotel potrivit căreia „numai individualul există, dar poate fi cunoscut numai generalul”, este pe deplin valabilă şi în domeniul existentului cultural. Este evident că orice cultură există în primul rând prin faptele individuale ale manifestărilor culturale, dar pentru ca acestea să se transforme într-un sistem cultural trebuie să aibă valenţa universalului, inclusiv prin formele propuse de generalizările ştiinţelor, a tehnicii, a artei şi nu în ultimul rând a filosofiei.
În spaţiul românesc cultura ca „era să fie” a rămas la nivelul existenţei individuale, adică a personalităţilor culturale, fără a avea deschiderea, respectiv posibilitatea universalului, aşa cum s-a întâmplat şi se întâmplă cu marile culturi ale lumii. O astfel de constatare nu are prin ea însăşi un aspect minimalizator la adresa creaţiei culturale şi spirituale româneşti şi cu atât mai puţin unul denigrator.
Se întâmplă în acest spaţiu mioritic ca fiinţa culturală să fie pe deplin prezentă, chiar dacă rămâne ancorată fie în sensibilul individual al limbii române, fie în creaţiile unor mari oameni ai culturii române, care tocmai prin individualitatea lor au generat permanenţa şi au putut defini un întreg spaţiu geografic ca fiind şi unul cultural, deşi nu neapărat regăsit în universalitatea culturii umane. Într-un fel sau altul această constatare este valabilă şi pentru marile culturi europene, care înainte de a se manifesta prin dimensiunea spirituală şi în plan universal, există la nivelul unor individualităţi care şi-au pus amprenta asupra unei întregi epoci. Spaţiul şi obiectul acestui studiu nu ne permite o dezvoltare mai amplă a acestei idei, dar trebuie să amintim că în Anglia „omul exemplar” al culturii a fost şi rămâne Shakespeare sau în Germania Göethe.
Pornind de la constatările unor celebri gânditori români şi ne referim în mod deosebit la Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu, Marin Voiculescu sau Constantin Noica, „oamenii exemplari” ai culturii române au fost şi rămân: Sfântul Voievod Neagoe Basarab, Dimitrie Cantemir, Eminescu („omul deplin al culturii româneşti, cum spunea Noica”), Brâncuşi și filosoful Lucian Blaga.
Exemplaritatea și unicitatea acestor mari personalități ale spiritualității românești constă în originalitatea creației, în faptele de cultură săvârșite și pentru că au conferit specificul ortodox, sensibil și tradițional al spiritualității românești dimensiunea universalului valoric ce caracterizează orice operă mare din sfera culturii.
Nicio altă cultură europeană nu reușește să îmbine atât de armonios două realități ontologice fundamentale: dragostea pentru frumos ( filocalia) și dragostea pentru înțelepciune (filosofia). Frumosul și Înțelepciunea ca absolut și desăvârșire sunt însuși Dumnezeu și de aceea creația culturală românească, a poporului, dar și a personalităților creatoare de valori spirituale autentice și perene, nu poate fi despărțită de dreapta credință ortodoxă.
Mihail Sadoveanu a creat o frumoasa legenda în care Dumnezeu, însoțit ca totdeauna de Sfântul Petru, după ce a străbătut pământul romanesc și S-a bucurat de primirea făcută pretutindeni de locuitorii lui, vrând sa le facă un dar a cerut părerea însoțitorului sau, care i-a spus: "Doamne, fă ca oamenii aceștia să-și poată vedea sufletul!” Și atunci Dumnezeu a făcut să se nască Mihai Eminescu.
Noi am continua și am spune că Dumnezeu a dăruit românilor și pe celelalte personalități exemplare ale culturii românești: Sfântul Voievod Neagoe Basarab, Dimitrie Cantemir, Brâncuși și Lucian Blaga. Pentru că ce altceva este marea cultură autentică întemeiată pe iubire și înțelepciune decât o privire asupra sufletului omenesc, o mărturisire despre sufletul nemuritor și prin aceasta o mărturisire a credinței ortodoxe.
Constantin Noica dorind să arate ce este etern și istoric în cultura noastră, alege trei momente culturale de culme reprezentate de tot atâtea personalități de excepție: primul este secolul al secolului al XVI-lea, marcat de opera culturală a Sfântului Voievod Neagoe Basarab, al doilea este al secolului al XVIII-lea, în care personalitatea exemplară a culturii române este Dimitrie Cantemir și al treilea, cel contemporan nouă, marcat de opera și personalitatea filosofului Lucian Blaga. Conștiința Sfântului Voievod Neagoe Basarab, afirmă Constantin Noica, este dominată de absolut unde precumpănește eternul. Spunem noi este conștiința orientată spre Dumnezeu și dominată de eternitatea adevărurilor de credință ortodoxe. ’’E în jurul lui Neagoe Basarab și chiar în inima lui o atmosferă de refuz al lumii care nu pare compatibil cu domnia pământească. Și totuși Neagoe este un domn: iată de la început contrastul dintre etern și istoric ... Mai mult încă, Neagoe este însuflețit de cultură’’[1]
Creator al unei teologii politice unice prin intensitatea și expresivitatea afirmării și trăirii necesității apelului la rugăciune și ajutor ceresc pentru fapta pământească - și asta în zorii epocii moderne, când Cosimo de Medici lansa celebra lozincă premachiaveliană "Nu cu rugăciuni de Tatăl nostru se țin în mână statele", Neagoe Basarab răspunde astăzi nevoilor unei lumi care și-a pierdut și calea spre acest ajutor, și credința în realitatea lui. Martin Heidegger a lăsat cuvintele testamentare, izvorâte din spaima pentru viitorul ce-l vedea așternut omenirii contemporane de Cavalerii Apocalipsei ajunși la cârma ei, spaimă cu care s-a dus în mormânt: "Numai un Dumnezeu ne mai poate salva".
Dar alungarea lui Dumnezeu din înseși constituțiile unei Europe care vrea să rămână asemenea lui Adam cel de lut mai înainte de a-i sufla Dumnezeu Duhul Sau, echivalează cu o auto condamnare la moarte. Niciun document al Uniunii Europene sau angajament față de acest organism supranațional ateu nu ne obligă pe noi să le acceptăm și să renunțăm la dreapta credință ortodoxă a poporului român, la Dumnezeu, singurul care ne poate salva și garanta existența statală liberă a poporului român.
Nimic nu ne obligă să acceptăm și să ne conformăm nici deciziilor aberante ale propriilor guvernanți atei care vor să restrângă până la eliminare libertatea cultului ortodox, sau vor să ne ’’învețe’’ cum să ne rugăm în Sfânta Biserică, cum să ne împărtășim cu Sfântul Trup și Sânge al Mântuitorului și cum să ne închinăm la sfintele icoane și la sfintele moaște invocând ca pretext propria lor ignoranță și rea credință.
Avem exemplul viu și peren al Sfântului Voievod Neagoe Basarab, care într-o epocă de mare primejdie pentru ființa și libertatea poporului, în opera sa culturală și de conducere a statului, l-a mărturisit pe Dumnezeu și s-a raportat la El.
Sfântul Voievod Neagoe Basarab a fost Domn al Țării Românești între anii 1512 - 1521. În timpul domniei sale, viața spirituală și duhovnicească ortodoxă a cunoscut o perioadă de strălucită înflorire. Ctitor, printre altele, al sfintei Mânăstiri Curtea de Argeș , a rămas în istorie ca „Domn al culturii, spiritualității și Prinț al Păcii”. Pentru faptele sale sfinte Biserica Ortodoxă Română l-a proslăvit ca sfânt la 8 iulie 2008. Prăznuirea lui se face pe data de 26 septembrie. După ce a ajuns pe tronul Țării Românești la 23 ianuarie1512, Neagoe Basarab a încurajat dezvoltarea comerțului și a meșteșugurilor, iar pe plan diplomatic a încercat să mențină relații de prietenie cu Ungaria. A încercat să stabilească relații diplomatice cu Veneția și Roma și chiar să medieze conflictul dintre creștinii ortodocși și catolici. În timpul domniei sale a fost construită Mânăstirea Curtea de Argeș, perlă a dreptei credințe ortodoxe și a arhitecturii religioase de la noi. În jurul mânăstirii s-a țesut legenda Meșterului Manole. Sfântul Voievod este ctitor și al altor biserici și mânăstiri și a făcut donații generoase mănăstirilor ortodoxe din Țara Românească și din toate țările din Balcani. Neagoe Basarab este autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi: „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie”. Se pare că lucrarea a fost scrisă mai întâi în slavonă, apoi tradusă în românește, iar mai târziu și în grecește. Cea mai veche copie în limba română, atestată, datează din 1654.
Mitropolitul Antonie Plămădeala consideră că: "Prin Mânăstirea Curtea de Argeș si prin Învățăturile catre fiul sau Teodosie, Neagoe Voievod Basarab, și-a castigat un loc veșnic viu în istoria, cultura, civilizația și conștiința românilor. Domn al culturii românești îndeosebi, a realizat în Învățături, ca și în Catedrală, o sinteză românească originală, între umanism și gândirea religioasă a vremii, sinteză care a surprins și a concretizat, în forme scrise și zidite, trăsăturile esențiale și fundamentale ale sufletului românesc, iubitor de frumos și de bine, realist și echilibrat"[2].
V. Opera Sfântului Voievod Neagoe Basarab
Tot ce a creat Sfântul Voievod este la nivel de capodoperă.[3]
Joi, 15 august 2024, în zi sfântă a Adormirii Maicii Domnului, s-au împlinit 507 ani de la sfințirea Mănăstirii Curtea de Argeș, devenită celebră prin asocierea cu mitul creației reprezentat de celebra legendă a Meșterului Manole, necropolă domnească și mai apoi regală, ctitorie a Sfântului Voievod Neagoe Basarab, domn al Țării Românești. Toți specialiști afirmă că Mânăstirea și tot ansamblul arhitectural constituie o capodoperă a artei medievale ortodoxe şi cea mai valoroasă realizare a arhitecturii bisericești din țara noastră.
Orașul Curtea de Argeș are o istorie îndelungată, strâns legată de începuturile organizării statale a Țării Românești. Vechile legende arată că aşezarea a fost întemeiată în anul 1290, de către Negru Vodă, după ce a coborât din munții Făgăraș. Documente ulterioare arată că aici s-a aflat curtea lui Basarab I Întemeietorul, apoi orașul a fost distrus, în anul 1330, după atacul maghiar – expediția regelui Carol-Robert de Anjou, încheiată cu înfrângerea de la Posada. Curtea voievodală a fost mutată, apoi, temporar, la Câmpulung-Muscel, revenind aici în perioada domniei lui Nicolae Alexandru (1352 – 1364), fiul şi succesorul lui Basarab I.
În anul 1359 acesta a înființat, la Curtea de Argeș, Mitropolia Ungro-Vlahiei, în această perioadă fiind ridicată Biserica Sfântul Nicolae (Biserica Domnească), prima necropolă a domnitorilor români dintre Carpați și Dunăre, dar și Biserica Sân-Nicoară, sau Biserica Sfântul Nicolae cel Mic, despre care se spune că a fost ctitorită de mama voievodului, Doamna Margareta.
În timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, Curtea Domnească este mutată la Târgovişte, fapt atestat într-un act al fiului şi asociatului său la domnie, Mihail I, datat 1417-1418, însă chiar şi după acest moment, Curtea de Argeş a rămas un important centru religios și cultural. În anul 1512, Neagoe Basarab urcă pe tronul Țării Românești, iar după trei ani, în 1515, decide începerea lucrărilor la Mânăstirea Curtea de Argeș. Sfântul Voievod a dorit să facă un cadou Preasfintei de Dumnezeu Născătoare Pururea Feciorei Maria, dar și mamei sale, așa cum se poate citi în pisania Mânăstirii. A ales darul cel mai potrivit corespunzător credinței sale puternice în Dumnezeu și în Preasfânta Fecioară Maria. Este totodată un dar și pentru tot spațiul ortodox.
Măreția și importanța acestei creații monumentale trebuie gândită și apreciată în contextul epocii. Imperiul Byzantin căzuse și toată creștinătatea suferea enorm. Sfântul Voievod Neagoe Basarab a dorit să exprime prin această monumentală construcție că spiritualitatea și credința ortodoxă nu au dispărut, ci sunt prezente și în acea epocă de prigoană și asuprire politică a statelor creștine. Este ceea ce Nicolae Iorga numea ’’Byzanț după Byzanț’’. De menționat că în aceeași perioada la Roma se construia Catedrala San Pietro.
Ofensiva otomană a lui Soliman Magnificul în sud-estul Europei este în plină desfășurare. Un stat creștin, Ungaria a fost cucerit și transformat în pașalâc turcesc, iar ocupanții și-au impus acolo obiceiurile și stilul de viață. Sfântul Voievod Neagoe Basarab a mutat lupta antiotomană de pe câmpul de bătălie în planul credinței. Mânăstirea Curtea de Argeș este și expresia rezistenței față de expansiunea turcilor. Ctitorul Mânăstirii a dorit să afirme că poporul român rămâne aici neclintit prin credința ortodoxă statornică și durabilă. Despre acest moment, Nicolae Iorga arăta, în „Istoria Bisericii Românești şi a vieții religioase a Românilor” apărută la Tipografia „Neamul Românesc”, la Vălenii de Munte, în 1908, că „Toate silințele şi toată bogăția însă şi le cheltui Neagoe pentru a da Argeșului, de unde plecase Mitropolitul pentru a se așeza la Târgoviște lângă Domn (care totuși stătea uneori și la Argeș, aproape de sprijinitorii săi ardeleni), cea mai frumoasă din mănăstirile aflătoare pe pământul românesc”.
Biserica Mănăstirii a fost edificată chiar pe locul vechii mitropolii ridicată aici în anul 1359, iar lucrările au fost încheiate în anul 1517. Este impresionant faptul că Biserica a fost ridicată într-un timp foarte scurt, de numai cinci ani. Efortul pentru construcția ei a fost impresionant și poate fi explicat numai prin credința vie și puternică a Domnitorului comanditar și a meșterilor constructori. Biserica Mânăstirii este materializarea gândirii arhitecturale a Sfântului Voievod care cu siguranța a conceput și coordonat lucrările de construcție. Piatra necesară construcției a fost transportată cu căruțele de la aproximativ 95 de km. Distanță din carierele de la Albeștii de Muscel, iar marmura a fost adusă cu șlepurile pe Dunăre din Turcia și de acolo transportată în care până la Curtea de Argeș.
Sfințirea acestui impresionant lăcaș a avut loc la 15 august 1517, chiar de Adormirea Maicii Domnului, care a dat hramul sfântului edificiu. La slujbă au fost prezenţi domnul Neagoe Basarab, familia sa, curtenii şi boierii ţării, precum şi Teolipt – Patriarhul Constantinopolului – însoţit de un sobor alcătuit din toţi arhimandriții şi egumenii mănăstirilor din Muntele Athos şi tot „clerosul” din Țara Românească, în frunte cu Mitropolitul Macarie. Mărturiile vremii arată că participarea Patriarhului de Constantinopol, alături de mitropolitul țării, la sfințirea Mânăstirii Curtea de Argeș, a fost un prilej şi un mod de afirmare a unității Ortodoxiei, cum nu se mai văzuse până atunci.
A doua zi după sfinţire, domnul Neagoe Basarab însuși a așezat la locurile lor icoanele scumpe pe care le-a dăruit bisericii, apoi Patriarhul a oficiat slujba cea mare a liturghiei de după târnosire. Primul egumen al mănăstirii a fost Iosif. Însă abia în anul 1526 aveau să se încheie lucrările la pictura interioară a bisericii, cu constribuția importantă a zugravului Dobromir. În anul 1611, principele Ardealului, Gabriel Bathory, cu oastea lui, au jefuit din biserică şi din morminte tot ce era prețios, luând și acoperișul de plumb și cositor al bisericii, lăsând-o astfel expusă la intemperii.
Apoi, domnitorul Matei Basarab (1632-1654) a refăcut biserica şi a înzestrat-o, iar mai târziu domnitorul Șerban Cantacuzino (1678-1688), care îl numește pe Neagoe Basarab „strămoșul domniei mele”, a realizat de asemenea lucrări de restaurare a Mânăstirii. Au urmat războaiele dintre ruși și turci din perioadele 1769-1774 şi 1787-1791, care au adus Mănăstirii Curtea de Argeș alte jefuiri şi stricăciuni. În anul 1793, Mânăstirea Curtea de Argeş a dobândit statutul de reședinţă episcopală, aici luând ființă Episcopia Argeșului. Personalitatea complexă a Sfântului Voievod Neagoe Basarab a creat două monumente de o valoare excepţională: unul în domeniul arhitecturii – măreaţa Biserică Episcopală de la Curtea de Argeş, iar altul în domeniul literaturii: Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, una dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii române vechi, scrisă în slavonă.
Prin condeiul său, Sfântul Voievod, în „învățăturile” sale către fiul său, așterne pe hârtie nu numai principii de guvernare politică a statului, principii morale de educare a tineretului, ci și principii de guvernare a sufletului, care oferă celor ce le vor urma moștenirea adevăratelor valori, cele spirituale. Aceasta monumentală lucrare a fost creată între anii 1513-1521. Așa cum am arătat mai sus, Neagoe Basarab și-a petrecut tinerețea în anturajul patriarhului Nifon și la Mânăstirea Bistrița, ctitorie a strămoșilor săi Craiovești și acumulase o masivă cultură teologică. De asemenea, în tinerețea sa fusese copist, ceea ce presupune o bună cunoaștere a limbii slavone. În acea vreme, cultura avea un pronunțat caracter religios, a fi cult însemnând, în primul rând, a cunoaște cărțile fundamentale ale Bisericii, ca și unele lucrări aprocrife sau scrieri populare. O asemenea cultură posedă și autorul Învățăturilor, care folosește în opera sa literatura patristică cu deosebire lucrările Sfântului Ioan Gură de Aur, Grigorie Teologul, Efrem Sirul, scrierile Patriarhului Eftimie al Târnovei, ca și unele cărți populare de mare circulație ca Alexandria şi Varlaam şi Ioasaf. Acestea au circulat în manuscris și erau cunoscute de oamenii de cultură ai secolului al XVI-lea. „Și această să nu le gândești că le grăiesc eu din capul meu, ci toate le-am aflat în Sfintele Scripturi și ți le grăiesc ca să-ţi fie de certare și de învățătură și de toată trezvia și chibzuiala și bucuria ce va să fie. Deci să nu pară cuiva rău sau să aibă vreo împuternicie spre noi pentru aceste cuvinte, că pentru folosul sufletelor voastre ne-am nevoit, din adâncul inimii, și v-am adus aminte.”
Toate calitățile specifice unei vieți creștine virtuoase, etice, exprimate atât de concis și convingător de domnitorul român, erau fără îndoială apreciate de lumea ortodoxă a timpului. Cu atât mai mult, cu cât în epocă circula și tratatul lui Nicolo Machiavelli, „Principele”, care oferea un sinistru tablou al cinismului politic militar, dar și „Orologiul Principilor”, opera spaniolului Antonio De Guevara, care, asemenea „Învățăturilor lui Neagoe Basarab…”, era o expresie a moralei creștine „în practica diplomatică”, ambele reținând „filonul istoric al lui Marc Aureliu”, cum spune prof. dr. Ion Dumitriu-Snagov.
Una dintre ideile de bază ale voievodului este aceea a monarhiei de drept divin. „Că nu te-au ales, nici te-au unsu oamenii spre domnie, ci Dumnezeu te-au ales și te-au unsu și a aceluia plăcere să faci”.[4] Învățăturile conțin numeroase sfaturi despre modul cum trebuia condusă țara, despre relațiile domnului cu boierii: numirea dregătorilor, administrarea justiției, primirea solilor străini, purtarea războiului, etc., toate aceste sfaturi alcătuind un adevărat manual de guvernare a statului şi considerate prima lecție de diplomație medievală românească.
„O, fătul mieu Theodosie și voi alţi domni și frați toți! Din cât am putut cunoaște cu firea și a pricépe de rândul solilor, cum să vor cinsti când vor veni să fie la sfat şi vor fi oameni mari şi de la domni creştini, carii cred în Domnul nostru Iisus Hristos şi preacuratei lui maici, aceștea soli carii vin la voi, unui vin ca să facă jurământu şi legătură, iar alții vin ca să facă pace, alții să vorovească niscare lucruri de treabă, iar unii vin pentru dragostea și pentru prietenia. Iar aorea vin alții cu cuvinte aspre şi de vrajbă, cum le iaste învățătura și porunca de la domnii şi stăpânii lor. Că la domni mulți soli de în multe părți vin, și cu multe feliuri de sol. Iar voi să nu cinstiți numai pre cei ce vă vor aduce vești bune, ci să cinstiți și pre cei ce vă vor aduce vești réle, că așa să cade. Și să fie toți cinstiți de voi într-un chip și dăruiți. Că cu acea puținea cinste ce le veți face, iar ei mult vor lăuda numele vostru și-l vor înălța.”[5]
„A face dreptate săracului” este un laitmotiv al învățăturilor, o constantă aducere aminte a primei îndatoriri a celui care are puterea politică. Așadar, nu dobândirea puterii, nici amplificarea ei, ci exercitarea dreptății evanghelice este scopul guvernării.
„Iată că suntem datori, noi cei puternici, să ajutăm celor slabi să-i îndreptăm și să nu facem atâta în voia noastră, cât în voia vecinului și săracului și a neputernicului, că așa zice marele Pavel.”
„Și de va fi mai harnicu unul din cei săraci decât unul den feciorii de boiari sau decât o rudă de ale voastre, voi să nu dați acelora cinstea şi boeriIa, în fățărnicie; ce să o dați aceluia mai sărac deaca iaste vrédnic şi harnic și-și va păzi dregătoria cu cinste. „
Domnul îşi povățuiește urmașii: „Să nu iubiți vremile de răzmeriță și să săriți la fapte de trufie”, adică să păstreze pacea cu popoarele din jur. Această dorință de pace se reflectă în întreaga politică a domnului Țării Românești, în timpul domniei căruia țara a avut pace.
Domnul este sfătuit să judece drept, pe fiecare după fapta sa și să asculte şi pe nevoiași, judecata dreaptă contribuind și ea la menținerea unui renume bun în lume. Aceste sfaturi își găsesc confirmarea în practica judecătorească a lui Neagoe Basarab, ceea ce dovedește că amintirea lăsată de el posterității a fost acea a unui domn drept[6].
Cât de actuale sunt și astăzi aceste sfaturi și învățături pentru noi dar mai ales pentru guvernanți. Dar cine să ia seama la ele?
Aceste gândiri filosofice şi învățături înțelepte, care exprimă tulburătoare reflecții politice și morale, au făcut pe istoricul Bogdan Petriceicu Hașdeu să-l numească pe Neagoe Basarab „Marc Aureliu al Țării Românești”, principe, artist și filosof.
Monumentala lucrare a „domnului cu apucături împărătești”, cum îl numea Nicolae Iorga pe voievodul Neagoe Basarab, alături de alte argumente precum milostenia, darul ctitoririi de mănăstiri și cel de binefăcător al întregii Ortodoxii, a stat și ea la baza canonizării Voievodului de către Biserica Ortodoxă Română.
VI. Matei Basarab și opera sa
Matei Basarab a fost Domn al Țării Românești între anii 1632-1654.
Elogiat de Papa Inocențiu al X-lea pentru minunata sa bunătate sufletească, respectat de turci ca al doilea Mihai Vodă, considerat de Nicolae Iorga că adevărat „păstor și domn părinte”, caracterizat de istoricul C.C. Giurăscu drept un domn cu remarcabile însușiri („viteaz ostaș, ctitor desăvârșit și diplomat încercat, tipul reprezentativ al domnului de țară”), Matei Basarab, cel mai de seamă ctitor bisericesc al neamului românesc, și-a văzut domnia caracterizată astfel de cronica vremii: „Țara iubea pe Domn și Domnul pe Țară”.
În perioada domniei lui Matei Basarab cultura românească a cunoscut o perioadă de înflorire, domnitorul fiind un fervent sprijinitor al acesteia. În cei 22 de ani de domnie, Matei Basarab s-a dovedit un bun gospodar și administrator al avuțiilor țării, instaurând o epocă de prosperitate și de pace. Epoca lui Matei Basarab a fost una de înflorire culturală și de închegare a unei școli artistice, fără de care „școala brâncovenească” nu ar fi fost posibilă. A fost un adevărat protector al culturii, dar și un puternic sprijin al Ortodoxiei, acționând energic pentru păstrarea nealterată a tradiției ortodoxe.
Matei Basarab a fost unul dintre cei mai mari ctitori ortodocși români.[5] A ridicat din temelie 46 de biserici, la care se adaugă refacerea multor altora, atât în țară, cât și la Muntele Athos, precum și pe teritoriul actualei Bulgarii, la Vidin și la Şistov. Dacă Ștefan cel Mare și Sfânt a zidit 45 de biserici și mănăstiri, Matei Basarab a zidit 46, atestate documentar, fiind astfel cel mai de seamă ctitor bisericesc al neamului românesc, așa cum îl califică marele istoric C.C.Giurescu[7].
Cea mai cunoscută dintre ctitoriile lui Matei Basarab este Mânăstirea Arnota, ridicată între anii 1633-1636, pe locul unui sfânt lăcaș mai vechi. Biserica mănăstirii a fost pictată de Stroe din Târgoviște. Pe lângă temele religioase tradiționale sunt de remarcat portretele votive ale ctitorilor (Matei Basarab și Doamna Elina), din pronaos, precum și o remarcabilă decorație florală în locurile libere dintre medalioane. Portretul lui Matei Basarab, înfățișat bătrân, cu părul alb, este considerat unul dintre cele mai frumoase portrete de voievozi români care s-au păstrat până în zilele noastre.[8] Tot la Mănăstirea Arnota se află și mormântul lui Matei Basarab, precum și cel al Doamnei Elina, soția voievodului.
O altă ctitorie monumentală a lui Matei Basarab este Mânăstirea Căldărușani construită între anii 1637-1638. Mănăstirea este situată în apropierea Bucureștiului, într-o poziție pitorească, fiind înconjurată din trei părți de lacuri. Matei Basarab a fost un sprijinitor al vieții spirituale a românilor, atât a celei religioase cât și a celei culturale. Împreună cu cumnatul său, marele logofăt Udriște Năsturel, a înființat două tipografii, una la Mânăstirea Govora și cealaltă la Târgoviște.
La Târgovişte, prin strângerea mai multor oameni de cultură în jurul lui Udrişte Năsturel, s-a creat un mediu cultural elevat, care a contribuit la dezvoltarea învăţământului, a tipăriturilor, a arhitecturii şi picturii. Comunitatea erudiţilor cărturari, educaţi în spirit umanist, determină fondarea unei şcoli de profil superior, cu limbile de predare greaca şi latina, dar şi înfiinţarea unei noi tipografii, pentru editarea de lucrări în limba română. Noul colegiu, Schola graeca et latina, activ între 1646 şi 1652, era organizat după modelul institutelor similare din Occident. El funcţiona alături de şcoala de slovenie, activă deja la Târgovişte, cu dascăli specializaţi în gramatică şi lexicografie slavo-română. În tipografia adusă la mănăstirea Dealu a fost tipărită, în 1644, „Evanghelia învăţătoare”, urmată de multe alte cărţi, între care „Răspuns împotriva catehismului calvinesc” (1645), lucrare teologică originală, şi „Îndreptarea legii” (1652), importantă operă juridică a vremii-unul dintre primele coduri de legi din Europa redactate într-o limbă naţională.
Prima carte tipărită la Târgoviște a fost un Trebnic, în 1636, iar la Govora, Pravila Mică din 1640. Udriște Năsturel a tradus din latină în slavonă opera ascetică medievală De imitațio Christi a lui Thomas de Kempis, tipărită la Mânăstirea Dealu în 1647. De remarcat că în prefața adresată mitropolitului Varlaam al Moldovei se arată, printre altele, înrudirea dintre limbile latină și română.
În timpul domniei lui Matei Basarab a fost introdusă limba română în slujbele religioase, căci, după cum spunea voievodul: „Am văzut că în întreaga mea țară este foame, este sete, nu însă de pâine și apă, ci din pricina împuținării sfintelor cărți”.[9] Tot în timpul lui Matei Basarab, s-a dezvoltat o cultură fertilă a artelor ce a fost fundamentală pentru apariția ulterioară a faimosului stil brâncovenesc. Matei Basarab , împreună cu Vasile Lupu în Moldova au fost și cei mai importanți autori de coduri de legi din perioada Evului Mediu din Țara Românească și respectiv Moldova.
Pravila de la Govora sau Pravila bisericească este cea mai veche culegere de legi atât bisericești, cât și laice din Îara Românească. Este tipărită din porunca voievodului Matei Basarab la tipografia de la Mânăstirea Govora în anul 1640 în șapte săptămâni, de tipografii Meletie Macedoneanul și Ștefan de Ohida. Acest document este o traducere a călugărului erudit de la Mânăstirea Bistrița, Mihail Moxa , a unui text slav, care redă un nomocanon bizantin, o culegere de norme juridice, are 164 de file și este prima lucrare tipărită în limba română.
Pravila are un caracter preponderent bisericesc, dar cuprinde și elemente de drept laic. S-a tipărit în două edițiuni: una pentru Țara Românească, având prefața semnată de mitropolitul Teofil și alta pentru Ardeal, având prefața semnată de mitropolitul Ghenadie al Ardealului. Pravila de la Govora, denumită și Mica Pravilă, este totodată o culegere de tradiții și credințe populare referitoare la ceremonialul existențial. Credințele populare și pravila bisericească denotă convergențe și divergențe în modul în care sunt îndeplinite ritualurile existențiale: botezul, căsătoria și funeraliile.
Al doilea document important redactat și tipărit la porunca și sub coordonarea voievodului Matei Basarab este Îndreptarea legii sau Pravila cea Mare, tipărită în 1652 la Târgoviște. Reprezintă traducerea unor legiuiri grecești (manualul lui Malaxos, tradus din greacă de Daniil Panoneanul conținând însă și numeroase texte extrase din Pravila lui Vasile Lupu. Este socotită a fi și un îndreptar de credință, datorită conținutului ei dogmatic și cultic, fiind un mijloc de apărare a ortodoxiei împotriva influențelor catolice și calvine. Pravila a devenit corpusul oficial de legi al Bisericii române de Răsărit, fiind aplicată în viața socială a vremii. În esență cuprinde reglementarea drepturilor și obligațiilor clerului de mir, ale călugărilor, a problemelor referitoare la familie, căsătorie, la judecata bisericească, a chestiunilor teologice și liturgice dar și a cutumelor juridice specifice timpului istoric în care a apărut.[10]
VII. “Îndreptarea legii”, unul dintre primele coduri de legi
În opinia noastră, Pravila cea Mare este primul cod de legi, bisericești și laice, din Europa, într-o limbă națională. Îndreptarea Legii este alcătuită din două părţi distincte, după cum arată chiar titlul ei: prima, “Îndreptarea Legii cu Dumnezeu carea are toată judecata arhierească şi împărătească de toate vinile preoţeşti şi mireneşti”, şi a doua “Pravila Sfinţilor Apostoli a ceale 7 săboare şi toate cele nameastnice. Lângă acestea şi ale sfinţilor dascăli ai lumii: Vasili Velichi, Timothei, Nichita. Theologia dumnezeieștilor bogoslovi”.
Este socotită a fi şi un îndreptar de credinţă, datorită conţinutului ei dogmatic şi cultic, fiind un mijloc de apărare a ortodoxiei împotriva influenţelor calvine şi catolice. Lucrarea tratează drepturilor şi obligaţiilor clerului de mir, ale călugărilor, problemelor referitoare la familie, căsătorie, judecată bisericească, a chestiunilor teologice, liturgice, obiceiurile de drept.
Din titlul oficial al Pravilei rezultă că Domnitorul a intenționat să o aplice în practică, să determine o evoluție a relațiilor juridice în sensul prevederilor acestui document. Așa cum arată Pravila îndreptarea legii cu Dumnezeu care are toată judecata arhierească și împărătească de toate vinele preoțești și mirenești, își propune să reglementeze relațiile sociale specifice clerului și societății civile.
În sfera relațiilor sociale civile sunt reglementate cele privind proprietatea și folosirea pământului. Semnificativ în acest sens sunt dispozițiile prin care țăranii sunt legați de pământ, dreptul boierilor de a-i urmării pe țărani și de a-i readuce pe moșii, interdicția de a se primi țărani fugari pe domeniile feudale, precum și obligația de a-i preda adevăraților stăpâni. Mai multe texte se referă la paza bunurilor agricole și la pedepsele aplicate celor care sustrăgeau sau distrugeau asemenea bunuri. Existau reglementări în domeniul contractelor și al obligațiilor civile, precum și în domeniul succesiunilor. În partea a doua sunt reglementate pe larg, instituții de drept civil, penal și procesual. Există dispoziții care se referă la dobândirea proprietății asupra bunurilor imobile. Instituția uzucapiunii nu era cunoscută și prin urmare acțiunea în revendicare a unui bun putea fi formulată oricând.
Obrazele, adică persoanele puteau fi oameni liberi sau robi. Oamenii liberi erau împărțiți în boieri, țărani și săraci. Boierii împreună cu dregătorii, care exercitau funcții în stat era considerați ca fiind oameni domnești, iar ceilalți aveau statutul de rudă aleasă, de nobili. Majoratul era fixat la 18 ani, dar răspunderea juridică începea cu vârsta de 18 ani. Existau reglementări privind dreptul familiei. Pravila lui Matei Basarab, însușindu-și dispozițiile cuprinse în canonul 53 al celui de al șaselea sinod ecumenic al bisericii creștine desfășurat în 691-692, care statua că rudenia rezultată din botez este mai mare decât rudenia de sânge, a prevăzut în cazul rudeniei spirituale aceleași impedimente ca și în cazul rudeniei de sânge, oprind căsătoria până la gradul al șaptelea inclusiv, interzicând și căsătoria între finii aceluiași naș.
Căsătoria era precedată de logodnă, care producea anumite efecte juridice. Căsătoria și desfacerea căsătoriei se putea face numai de către preoți, în biserică, pe principiul simetriei de drept. Dispozițiile penale erau formulate pe baza unor principii moderne , specifice epocii inspirate din lucrarea lui Prosper Farinaccius, romanist italian Această sursă a folosit-o și Vasile Lupu în Pravila sa, așa cu arată profesorul S.G.Longinescu.[11]
Infracțiunile erau numite vini sau greșeli. Ele erau clasificate în vini mari și în vini mici. În clasificarea faptelor se avea în vedere gradul de vinovîție, intenție sau culpă, locul și timpul comiterii lor, precum și caracterul acestora, flagrant sau nu. Este remarcabil pentru acce perioadă istorică că se operează cu noțiuni care în dreptul penal modern sunt: concursul de infracțiuni, tentativa, complicitatea, recidiva.
În Pravilă erau prevăzute și mijloace de probă: jurământul, înscrisurile,martorii, cercetarea la fața locului. Sunt enumerate fapte sau stări care înlătura răspunderea penală: minoritatea, nebunia, legitima apărare, ordinal superiorului. Totodată sunt enumerate cauze care micșorează răspunderea penală: ignoranța, pasiunea, pasiunea, mânia, somnambulismul, greșeala fără înșelăciune. În raport cu aceste criterii pedepsele prevăzute în Pravilă erau specifice epocii feudale: decapitarea, spânzurătoarea, tragerea în țeapă, arderea pe rug, mutilarea, sau pedepse privative de libertate: ocna, temnița, surghiunul la mânăstire. Existau reglementate pedepse care aveau ca scop expunerea celui vinovat oprobiului bisericii sau al societății: afurisenia, oprirea de la biserică, dar și amenzile.
Instanțele judecătorești erau bisericești sau laice și judecătorul avea o marjă largă de apreciere. Activitatea de judecată era marcată de coexistența atribuțiilor administrative cu cele judecătorești ale autoritățile statului, neexistând separația puterilor în stat și nici specializarea instanțelor. În partea finală a Pravilei sunt expuse aspecte de ordin cultural medicină, gramatică, filosofie, alături de aspecte canonice ale cultului ortodox și bisericii. De aici rezultă caracterul interdisciplinar al acestui monumental izvor al vechiului drept românesc dar și de cultură și civilizație românească.[12]
Unele concluzii
Putem afirma că alături de izvoarele dreptului laic, dreptul canonic, a constituit o bază importantă a actualului sistem de drept român, iar aceste izvoare legislative, laice și bisericești, ale vechiului drept românesc constituie una din cele mai importante surse de cultură juridică română și dau mărturie de gradul înalt al civilizației noastre și în această epocă istorică.
Este regretabil că în prezent preocupările ştiinţifice pentru dezvoltarea disciplinei istoriei dreptului românesc au scăzut în mod considerabil. La facultăţile de drept, de mai mult timp nu mai este inclusă în programă disciplina„Istoria generală a dreptului” iar timpul alocat pentru predarea „Istoriei statului şi dreptului românesc” s-a redus în mod considerabil, această din urmă disciplină având un caracter auxiliar în planul de învăţământ. La fel de regretabil este şi lipsa unor programe ştiinţifice de anvergură privind cercetarea şi înţelegerea instituţiilor dreptului românesc de-a lungul evoluţiei lor istorice.
Există tendinţa de a reduce dreptul numai la dimensiunea normativă actuală în contextul unei preocupări mult prea accentuate pentru fenomenul globalizării juridice şi chiar subordonării sistemului juridic românesc, altor sisteme , cum este cel al Uniunii Europene.
Dorim să amintim că nu numai individualitatea dar chiar fiinţa statului şi dreptului unui popor, chiar esenţa existenţială a naţiunii au legitimitate numai dacă există fundamente istorice solide care să justifice prezentul şi să permită deschiderea spre viitor în direcţia nu a unei simple integrări în alte realităţi sau sisteme sociale, juridice ori politice, ci prin păstrarea, afirmarea individualităţii ca sistem statal şi juridic independent şi coerent.
Dr. Marius Andreescu
Cercetător științific
Institutul de Cercetări Juridi
’’Andrei Rădulescu’’ al Academiei Române
[1] Constantin Noica , Pagini despre sufletul românesc, Editura Humanitas, București, 2014, p.13
[2] Citat în Istoria Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului , Curtea de Argeș, 2012, p. 175
[3] Pentru dezvoltări a se vedea și Marius Andreescu , Creștinism și democrație, în Constituție i în viața socială. Viața, libertatea, credința, familia, neamul., Editura Agaton, 2021,Făgăraș, pp. 317-326
[4] Ion Dumitru Snagov , Monumenta Romaniae Vaticana , București , 1996 , 62-63
[5] Ibidem, op.cit. , p. 69
[6] Pentru dezvoltări privind citatele prezentate , a se vedea Neagoe Basarab , Învățături către Fiul său Teodosie, Editura Arhiepiscopiei Curtea de Argeș, 2009, pp 27-81
[7] Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi, Editura Albatros, București, 1972
[8] Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981, Vol. II, p. 217 și
[9] Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908, p.148
[10] Pentru dezvoltări a se vedea, Gheorghe Cronț, Îndreptarea Legii din 1652, în «Studii», revistă de istorie, tom. XIII, 1960, nr. 1, pp. 57–82 și Iorgu Ivan, Pravila mare de-a lungul vremii, în «Studii Teologice», nr. 9-10/1952, pp. 580–609.
[11] S.G.Longinescu, Pravila lui Vasile Lupu și Prosper Farinaccius, romanist italian, Atelierele Grafice SOCEC, București, 1909
[12] Pentru dezvoltări a se vedea, Liviu Stan, Importanța canonică și juridică a Pravilei de la Târgoviște, în studii teologice, nr9-10/1952
Dincolo de aspectele ei previzibile şi controlabile prin remedii şi sentinţe medicale, în dimensiunea ei extremă suferinţa se circumscrie exclusiv probităţii spirituale. Oricine a păşit pentru un motiv sau altul într-o cameră de reanimare poate confirma acest lucru. Din acest considerent, acolo unde medicina nu mai poate oferi o cale de vindecare, mila lui Dumnezeu rămâne pentru cel bolnav singura nădejde neînfruntată. Cu alte cuvinte, dacă Dumnezeu rămâne ultima raţiune a unei vindecări imposibile în logica medicală, este lesne şi firesc de înţeles prezenţa Sa proniatoare în fiecare etapă a suferinţelor noastre, astfel încât, „chiar şi azi când tehnicile medicale şi chirurgicale sunt atât de dezvoltate, Dumnezeu este Vindecătorul, folosindu-Se de oameni (cu sau fără calificare) pentru a face munca aceasta pentru El în aceeaşi manieră prin care El foloseşte autorităţile de guvernământ pentru a menţine ordinea şi pentru a face dreptate în lume (Rm. 13, 1-5)” (Dicţionar biblic, Oradea, 2015, p. 1357).
Înainte de a ajunge să-şi revendice primatul în actul vindecării, medicina are datoria firească să lămurească evaluarea organică a entităţii umane. Anularea legăturii cu planul dumnezeiesc a făcut din ştiinţa modernă un cumul de experiențe, de formule şi sinteze biologico-fizico-chimice străine de adevărata identitate a omului. Nemailuând în calcul evaluarea omului din perspectiva sa de „chip al lui Dumnezeu”, teoriile evoluţioniste, prin experienţele pe animale, „pot oferi numeroase informaţii despre caracteristicile materiei vii din care sunt compuse trupurile umane, dar nu pot oferi o viziune concretă asupra comportamentului omului însuşi”. Pe de altă parte, rămâne lesne de înţeles că „întrucât omul este făcut după chipul lui Dumnezeu, acţiunile lui trebuie să fie intrinsec legate de acest fapt şi de implicaţiile sale”. Şi dacă în toate abordările lui autonome, omul de ştiinţă rămâne încorsetat în clişeul unor teorii fără fond, rezultă că „el s-a răzvrătit împotriva tovărăşiei divine pentru care fusese creat, iar comportamentul omului neregenerat este în mod fundamental dependent de acest fapt şi nu de fenomenele chimice şi fizice, şi nici de acele trăsături ale conştiinţei şi ale inteligenţei care sunt împărtăşite şi de animale. O adevărată ştiinţă a comportamentului uman trebuie să se edifice cu necesitate pe marile adevăruri biblice ale păcatului, pocăinţei şi răscumpărării, şi Biblia este în mod cert singurul nostru manual de încredere în aceste domenii ale ştiinţei” (Henry M. Morris, Bazele biblice ale ştiinţei moderne, 1993, p. 353).
Sfânta Scriptură oferă câteva coordonate esenţiale pentru înţelegerea statutului organic al fiinţei umane, în consistenţa ei „divino- umană”. În Vechiul Testament „entitatea vieţii biologice este asociată cu nephesh-ul creat”, termen prin care identificăm deopotrivă, în funcţie de context, înţelesurile de „suflet” şi de „viaţă”. Astfel, în Cartea Facerii citim că „Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele (nephesh)” (Fac. 1, 21). În asocierea comună particularităţilor zoomorfe, ebraismul nephesh denotă o implicare generală a lui Dumnezeu în actul creaţiei Sale, în contextul lui „a zis şi s-au făcut”. Pe de altă parte, raportat la fiinţa umană, termenul face referire precisă la „suflarea de viaţă” şi în acelaşi timp la „suflet”: „Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie (nephesh)” (Fac. 2, 7). Ştiinţele biologice recunosc în acest sens câteva diferenţe sensibile şi totodată necesare, corelative ideii că „acest fapt (suflarea de viaţă) nu se aplică plantelor şi poate nici ordinelor animalelor inferioare. Plantele au fost formate din elementele anorganice ale pământului în ziua a treia a săptămânii creaţiei (Fac. 1, 11-12), dar nu a indicat nici un act special de creaţie. Mai curând pământul a dat acoperământul său vegetal. Acesta a fost în acelaşi timp un act măreţ al puterii lui Dumnezeu, aşa cum era tot ceea ce Dumnezeu realizase în cele şase zile ale săptămânii creaţiei. Dar el a fost o facere sau o zidire sau o creştere şi nu o creaţie” (ibidem, p. 354).
Sfânta Scriptură stabileşte limita dintre datul anorganic al vieţii şi realitatea organică a existenţei biologice, arătând că „viaţa a tot trupul este în sânge şi pe acesta vi l-am dat pentru jertfelnic, ca să vă curăţiți sufletele voastre, că sângele acesta curăţeşte sufletul” (Lev. 17, 11). Împroprierea scripturistică a lui nephesh ca expresie concretă a „vieţii biologice”, propulsată motric prin pulsaţia sangvinică, este confirmată cu mult mai târziu de biologie, prin „descoperirea circulaţiei sângelui de către William Harvey în 1616”. „Sângele transportă apa şi hrana la toate celulele, menţine temperatura corpului şi îndepărtează deşeurile celulelor corpului. Vitală este mai ales suflarea de viaţă, sângele fiind cel care transportă oxigenul de la plămâni la restul celulelor corpului” (ibidem, p. 355).
Mai departe, forţa motrică prin care se asigură pulsaţia vieţii se revendică din punct de vedere biologic în rolul vital al „inimii”. Acest lucru este confirmat în consecinţă şi de Sfânta Scriptură, unde ni se spune că „o inimă liniştită este viaţa trupului” (cf. Proverbe 14, 30). În consecinţă, se subînţelege că importanţa biblică a „vieţii” incumbă toate aspectele ei biologice. De aceea, în Vechiul Testament exista tradiţia sacrificiilor sângeroase, prin care să se preia, în mod simbolic, suferinţa „omului căzut între tâlhari”. Dincolo de simbol, jertfa Mântuitorului Hristos s-a dăruit ca „platoşă a răscumpărării noastre”. „Izbăvirea de pedeapsa cu moartea nu cere nimic altceva decât vărsarea ispăşitoare a sângelui nevinovat, viaţa unui substituit fără păcate fiind oferită în schimbul celei a păcătosului nevinovat. Totuşi, sânge omenesc fără păcat nu există; adică cu excepţia singurului om perfect, Dumnezeu Însuşi Care a devenit Om, şi anume Domnul Iisus Hristos. Dumnezeu nu putea îngădui acoperirea păcatului decât prin sângele vărsat al anumitor animale de sacrificiu. Întrucât animalele nu posedă natură morală, cerinţa de sânge nevinovat putea fi doar simbolizată, chiar şi atunci, numai folosind animale curate din punct de vedere fizic” (ibidem, p. 355).
Situată în partea de răsărit a Municipiului Câmpulung-Muscel, pe dealul ,,Flămânda”, cu un nume care face trimitere la o întâmplare intrată în legendă, Biserica Flămânda mai este cunoscută drept Biserica Miresei, având-o ocrotitoare pe Maica Domnului. Numele dealului ,,Flămânda” pe care este ctitorită biserica, face trimitere la epoca domnitorului Neagoe Basarab, domn muntean care, neavând izbândă la o vânătoare organizată pe aceste meleaguri, a flămânzit.
Deși istoria bisericii începe în urmă cu aproape o mie de ani, faima sa nu se datorează vechimii, ci unui mormânt în care se află o mireasă care și-a pierdut viața într-un accident de mașină, chiar în ziua căsătoriei sale. O poveste adevărată, cutremurătoare, care a iscat, ulterior, fel de fel de alte povești enigmatice. O poveste nu prea veche, dar care, estompându-se în timp, a fost reinterpretată în felurite moduri, devenind legendă.
Întâmplarea la care facem referire a avut loc în anul 1936, pe 24 septembrie, într-o zi de sâmbătă, când tânăra Margareta Ștefănescu se întorcea cu mașina de la București, la Câmpulung, însoțită de soțul ei și de părinți. Margareta, fiica Elenei Luiza Ştefănescu şi a boierului Gheorghe Ştefănescu, unul dintre cei mai bogaţi oameni din judeţ, făcuse cununia religioasă la Bucureşti şi revenea acasă, la Câmpulung, unde servitorii tocmai încheiaseră pregătirile pentru petrecerea de nuntă de la conac. O nuntă care ar fi trebuit să fie una ca-n povești, pentru că la nuntă fusese invitată toată lumea bună a Câmpulungului.
Pe drumul către casă, în localitatea Găeşti, datorită stării precare a părții carosabile a drumului, automobilul familiei Ştefănescu s-a ciocnit violent cu un camion încărcat cu lemne. În urma accidentului produs, Margareta, îmbrăcată în rochie de mireasă, a fost singura care şi-a pierdut viaţa, la numai 26 de ani! Ceilalţi pasageri, mama, tatăl şi mirele, au scăpat fără nicio zgârietură! Durerea familiei boierului Ştefănescu a fost mare, Margareta fiind singurul lor copil. Îmbrăcată chiar în rochia de mireasă purtată în ziua accidentului, pe care se mai vedeau petele de sânge, Margareta a fost înmormântată în Cimitirul Bellu din Capitală.
Povestea spune că, la scurt timp după înmormântare, boierul Gheorghe Ştefănescu a început să-şi viseze fiica îmbrăcată în rochie de mireasă și implorându-l să o aducă acasă. Copleșit fiind de visele sale, boierul Ştefănescu ia hotărârea să ridice o biserică mare, în amintirea fiicei sale, pe dealul Flămânda. Era dealul unde, cu aproape două sute de ani în urmă, a existat un lăcaş numit „Schitul Mireselor”. De asemenea, era dealul unde primeau zestre fetele nevoiaşe din Câmpulung care hotărau să se mărite, fiind folosiți banii proveniți din donațiile strânse de la enoriaşi.
Boierul Gheorghe Ştefănescu a pus piatra de temelie a bisericii în anul 1938, lăcașul fiind ridicat după doar doi ani. Planurile lăcașului au fost concepute de arhitectul George Matei Cantacuzino în stilul moldovenesc al Muşatinilor, cu care se înrudea prin strămoşii săi. La construcția bisericii a fost folosită piatră albă de Albeşti construcția fiind desăvârşită de nişte meşteri italieni stabiliţi la Câmpulung (Victor Mezzaroba, Luigi Pavoni şi fraţii De Nicolo). Înainte de-a fi încheiată pictura interioară, rămăşiţele pământeşti ale Margaretei Ştefănescu au fost deshumate de la Bellu, aduse la Câmpulung şi aşezate în biserica ridicată în amintirea ei, sub o lespede de mormânt albă, precum un voal de mireasă, din piatră.
Din mărturiile slujitorilor acestui sfânt locaș nevoiți aici de-a lungul timpului, reiese că niciun cuplu de tineri căsătoriți aici, nu au ajuns la divorț. Se consideră că locul este binecuvântat de Dumnezeu, prin îndelungata sa istorie cât și prin tragedia miresei ce se odihneşte aici.
Intrând în arealul aflat în interiorul perimetral al bisericii, ești copleșit de fastul multor alte monumente funerare ridicate în cimitirul bisericii. Oameni de valoare ai orașului, cu funcții importante în viața publică antebelică, și-au aflat odihna în apropierea mormântului miresei. Mi-au atras atenția câteva nume sonore ale unor persoane aflate, cu mai bine de un secol în urmă, la vârful piramidei sociale a orașului Câmpulung-Muscel: Vișoianu, Negulici, Aricescu, Paul (Nae A. Paul,1839-1894, fost Senator, decorat în Războiul de Independență din 1877, Nicolae N. Paul, 1877-1967, Prefect, Deputat, Senator), Nicolau (Sache Nicolau, fost Primar, Deputat și Senator, d. 1902) și așa mai departe... Biserica Miresei este un loc de reculegere, de introspecție, de liniște interioară. Un loc binecuvântat!
Sursă legendă: Universul argeșean.ro/biserica-miresei/2023
Foto: Ion Talpoș
Cauți una, dai de alta! Ni se întâmplă uneori să plecăm de acasă cu un gând și să ne trezim că, într-un cadru conjunctural nou apărut, rezolvăm și altceva! Am pățit asta cu puțin timp în urmă. Aflându-mă în căutarea unei expoziții de fotografie în Sibiu și având o rezervă de timp la dispoziție, am bătut la ușile Bisericii Ursulinelor din Sibiu. Aflasem că în perioada de desfășurare a Festivalului Internațional de Artă Contemporană la Sibiu, Muzeul Brukenthal a închiriat o serie de spații din clădirea fostului Liceu Pedagogic, pentru o perioadă determinată de timp.
La ceas de seară, nu era multă lume în zona Bisericii Ursulinelor și m-am gândit să aflu noutăți legate de festival. Biserica era deschisă, în interior se făceau pregătiri pentru asigurarea coloanei sonore a unui concert care urma să înceapă în scurt timp. Era destulă agitație în interiorul bisericii, așa că am intrat în curtea interioară a fostului Liceu Pedagogic, căutând ”urme” lăsate de trecerea prin acele spații ale unor activități culturale anterioare. Și erau destule astfel de ”urme” acolo! Însă, surpriza plăcută a constituit-o faptul că, din pură întâmplare, doi tineri inimoși aflați (încă!) acolo la ora aceea, parte a echipei tehnice a Muzeului Național Brukenthal, au avut amabilitatea să ne permită accesul în catacombele aflate la subsolul clădirii fostului liceu, deschise de curând publicului.
Conform explicațiilor primite, aceste catacombe au o vechime de aproximativ 300 de ani, fiind construite pe vechile catacombe ale ”dominicanilor” din secolul XV. Explicații suplimentare legate de construcția și rolul acestor catacombe am găsit într-un material redactat pe baza explicațiilor oferite publicului vizitator de către domnul Alexandru Chituță, Directorul Muzeului Național Brukenthal, în prima zi în care publicului i-a fost permis accesul aici.
„În secolul XII – XIII, zidul Cetății Sibiului se termina puțin mai sus de noi, iar în afara cetății călugării dominicani își construiesc Mănăstirea Sfintei Cruci. Noi acum mai avem Capela Sfintei Cruci, aflată lângă gară. Fiind în afara zidului cetății, după anul 1200 când încep să vină mongolii, mănăstirile și casele aflate în afara cetății sunt atacate și dărâmate. După anul 1400, ca urmare a invaziei turcilor, Mănăstirea Dominicană este din nou dărâmată.
Atunci, călugării dominicani, romano-catolici, fac demersuri și municipalitatea le acordă un teren în cadrul cetății, unde erau feriți și puteau să-și construiască o nouă biserică. Își construiesc o biserică monumentală, Biserica Ursulinelor, care are la bază fosta mănăstire dominicană din secolul XV, de după 1440.
De la fosta biserică se mai păstrează intrarea gotică și câțiva contraforți. Mai apoi, Biserica Ursulinelor a trecut prin diferite șantiere de restaurare. De aceea astăzi, în interior, avem o construcție barocă. Călugării dominicani aveau aici, unde ne aflăm astăzi, criptele lor.”
Sunt câteva detalii interesante care mi-au atras atenția la intrarea în catacombe. Pe un arc principal, la intrare, se distinge stema Imperiului Austro-Ungar, dovadă că împărăteasa Maria Teresa a sprijinit financiar renovarea bisericii, făcută în anul 1774. Pe același arc se poate vedea și simbolul papal.
Când am intrat în catacombe, mi-a atras atenția faptul că unele monumente funerare erau deschise, sicriele distruse, osemintele scoase din sarcofag. Sunt urme lăsate în timp de generațiile care, din curiozitate sau teribilism au distrus o parte din istoria mai puțin cunoscută a Sibiului.
Criptele aflate în pereții laterali ai catacombelor sunt numerotate. Ni s-a spus că sunt peste 100 de cripte acolo și că evidența numelor celor aflați în acele cripte o au, deocamdată, oficialii Parohiei Greco-Catolice din Sibiu.
În partea îndepărtată a culoarului de acces (practic, sub altarul Bisericii Ursulinelor, având în vedere poziționarea catacombelor în arhitectura actuală a acestei zone a orașului) se găsește un mic altar unde, periodic, aveau loc slujbe și liturghii, în special de ziua morților.
După cum au ținut să precizeze pentru noi, tinerii întâlniți acolo, proiectul de cunoaștere a istoriei orașului este desfășurat de Muzeul Național Brukenthal, în colaborare cu Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia și Parohia Greco-Catolică din Sibiu.
Cu câțiva ani în urmă, în trecere prin zona de podiș a Dobrogei, am remarcat un indicator al localității Cerna, aflată pe un drum secundar în raport cu traseul parcurs de noi. Indicatorul localității ne-a amintit de numele poetului Panait Cerna. Am decis să ne abatem de la traseu, să vedem localitatea. Odată ajunși acolo, bucuria a fost mare când am realizat că putem vizita casa memorială Panait Cerna. Am stat de vorbă cu Vasilica Rusu Costea, strănepoata poetului, care ne-a oferit câteva detalii interesante legate de biografia poetului și locația în care ne aflam, într-un scurt dialog purtat cu aceasta.
Panait Cerna (1881-1913), poet, filozof, critic literar, translator, jurnalist, se naște în comuna Cerna din județul Tulcea. Tatăl său a fost învățătorul Panait Stanciof venit din Sumla, Bulgaria, în 1875.
În scurta perioadă a vieții sale, a avut o activitate extrem de bogată, materializată în studii superioare absolvite la Facultatea de Filozofie din București, unde a fost coleg cu Eugen Lovinescu, în colaborări cu numeroase reviste (Revista „Moderna”, revista „Ovidiu” din Constanța, revista „Semănătorul”, „Convorbiri literare”, etc.)
În anul 1905 se îmbolnăvește grav de o boală de plămâni. În anul 1910 îi apare primul său volum de poezii, la Editura ”Minerva”. În anul 1913 își susține teza de doctorat „Lirica de idei”, luându-și doctoratul cu magna cum laude!
Nu poate învinge boala lui de plămâni, se stinge din viață în anul 1913, la doar 32 de ani.
— Casa memorială „Panait Cerna” din localitatea cu același nume este o casă construită din ceamur. Este un material care se pune ud în construcție. Se usucă în timp, ne spune Vasilica Rusu Costea.
— Materialul acesta ar putea să aibă legătură cu localitățile Ceamurlia? Sunt două localități aici, în zonă, cu numele acesta: Ceamurlia de Sus și Ceamurlia de Jos.
— Nu neapărat! Aici au fost bulgari, până în 1940. În 1940 s-a făcut schimbul de populație. Bulgarii de aici au plecat în Noua Cernă (Nova Cerna) și aici au venit machedonii. Bulgari nu prea mai sunt acum în zonă...
— Ce ne puteți spune despre familia poetului?
— Mama lui Panait Cerna a fost căsătorită, mai întâi, cu tatăl poetului, Panait Stanciof. Tatăl poetului moare când mama lui era însărcinată în trei luni și aceasta se recăsătorește cu un albanez.
— Satul poartă numele poetului?
— Poetul și-a luat numele după sat! Cerna înseamnă negru. Pământ negru. Adică, pădurea noastră are pământ negru!
— Aveți expuse aici multe costume populare, deosebit de frumoase!
— Portul popular este asemănător cu portul popular macedonean. Mama poetului era aromâncă și purta numele de fată Tașcu Maria.
— Numele de copil al poetului a fost, așadar, Stanciof.
— Da, a fost Panait Stanciof. Purta numele de familie al tatălui său.
Privim exponatele. În războiul de țesut încă mai era prinsă o țesătură veche... Doamna Vasilica Rusu Costea ne explică cum sunt „stabilizate” în timp materialele țesute în război, păstrate aici, în incinta muzeului.
— Problema conservării materialelor expuse nu este una ușoară, ne spune doamna Vasilica Rusu Costea. Periodic se adună toate și sunt duse la Tulcea. Nu se bagă la spălat. Sunt tratate cu naftalină, se calcă și apoi se expun, în continuare...
I-am mulțumit strănepoatei poetului pentru informațiile oferite, am citit, la rândul nostru informațiile oferite de afișele panotate pe pereții locuinței poetului și apoi am părăsit casa memorială și localitatea Cerna, cu bucuria că văzând la timp un indicator de localitate, am avut prilejul să ne facem ziua mai frumoasă. Să ne încărcăm cu energia emanată de aceste locuri de poveste!
La Muzeul de Istorie Naturală din Sibiu, în urma colaborării muzeului cu fotograful vâlcean Daniel Mîrlea și Asociația Kogayon, în această primă lună de toamnă (pe data de 16 septembrie 2024), a avut loc vernisajul unei interesante expoziții de fotografie.
Exponatele au putut fi admirate în două locații distincte, alăturate: o sală din interiorul muzeului, unde au fost expuse specimene din colecțiile de zoologie, ornitologice, malacologice și entomologice ale Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu, dar și piese din colecția de eșantioane de minerale a Asociației Kogayon, și în exteriorul muzeului, în curte, unde au fost expuse o serie de fotografii inedite!
Expoziția a fost deschisă publicului larg, intrarea fiind gratuită. Cu ocazia evenimentului vernisat, vizitatorii au putut ”explora” prin intermediul exponatelor și a imaginilor surprinse de fotograful Daniel Mîrlea principalele etaje altitudinale ale județului Vâlcea, cu peisajul spectaculos, habitatele naturale și speciile care le populează.
Asociația Kogayon are un lung istoric în ceea ce privește protecția și promovarea naturii și a comunităților locale, înaintând înființarea Parcului Național Buila-Vânturarița, cel mai mic ca suprafață din România și singurul parc național înființat dintr-o inițiativă civică, dar și multe alte proiecte.
În prezent, asociația derulează proiectul ”Oltenia de Sub Munte – Geoparc aspirant UNESCO”, un proiect dedicat promovării și conservării patrimoniului natural și cultural ce are ca scop protejarea ecosistemelor naturale și a tradițiilor regionale. Vizitatorilor le sunt oferite și explicații, prin texte asociate fotografiilor grupate pe zone: Zona de munte, Lunca Oltului, Zona de podiș și deal, Parcul Național Buila-Vânturarița.
Fotograful Daniel Mirlea se poate mândri că, împreună cu colaboratorii săi, au reușit să implice și comunitățile locale în proiect, în scopul conștientizării populației asupra importanței naturii și protejării ei.
Prin munca depusă în derularea proiectului colectivul a reușit să îmbine armonios patrimoniul natural impresionant de care dispune județul Vâlcea, având o vechime de aproximativ 380 milioane de ani, cu cel cultural, punând laolaltă în această poveste în imagini legendele locale, cu care o condimentează, dându-i un farmec aparte.
Mai trebuie menționat că, la finalizarea proiectului, protagoniștii au editat și un album cu fotografii care va ajunge la toate școlile și bibliotecile din județ.
Proiectul ”Oltenia de Sub Munte – Geoparc aspirant UNESCO”, derulat de Asociația Kogayon, reprezintă un exemplu elocvent de implicare civică în activități de educație ecologică, cercetare științifică și dezvoltare comunitară.
Scrisoarea Sfantului Ciprian al Cartaginei Despre mortalitate este una dintre cele mai importante scrieri patristice. Oricat ar fi de simple talcuirile pe care le-am facut, nadajduiesc ca prin citirea acestei carti multi cititori vor prinde curaj si putere in razboiul duhovnicesc.
Si vor gasi raspunsuri la multe dintre intrebarile pe care le au privitoare la atitudinea pe care ar trebui sa o aiba crestinii in fata bolii, a suferintei si a mortii.
Danion Vasile
Proclamarea in Biserica Ortodoxă Română a anului 2024 drept „Anul omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor” este un bun prilej pentru a scoate această a doua ediție a lucrării, cu unele completări față de prima ediție, apărută la București în 2016. Pentru că vindecarea trupului trebuie să fie tot timpul însoțită sau chiar precedată de vindecarea sufletului, am adăugat la vechiul conținut al cărții și un studiu istorico-liturgic despre Mărturisire (Spovedanie) care, de asemenea, ar putea contribui la o mai bună pastorație a bolnavilor, și altul, despre Sfinții doctori Cosma și Damian, comemorați în mod deosebit în acest an. Sperăm ca această lucrare să încununeze bibliografia românească despre Spovedanie, Maslul terapeutic și cel penitențial, precum și despre multe alte slujbe similare ale Bisericii care sunt abordate aici. Cartea este deci, un mic tratat de istorie și teologie, un manual de liturgică, dar și un scurt Molitfelnic cu trei variante inedite ale Sfântului Maslu și o variantă de „Agheasmă pentru bolnavi” - toate fundamentate pe literele vechilor cărți de slujbă, dar, mai ales, pe duhul mereu proaspăt al vieții Bisericii (Autorul).
Viața unei fetițe de paisprezece ani ajunge să se întretaie, în urma unui accident petrecut într-o seară obișnuită de iarnă, cu viața unei ciudate și misterioase bătrâne, pe nume Ina Ani, care îi descoperă tărâmul sfințeniei și lumea fericită a sfinților, fiindcă „Sfinții nu pot fi dați uitării, pentru că ei fac parte din viețile noastre în fiece clipă. Veghează asupra noastră, cu rugăciunile și cu dragostea lor, chiar fără ca noi să o știm. Dacă, la rândul nostru, învățăm să le vorbim prin rugăciune, își fac simțită prezența în multe și minunate feluri”.
Mulțumită bătrânei, copila o cunoaște pe Sfânta Muceniță Anisia, al cărei nume îl purta, dar despre care nu știuse până atunci nimic. Unde a trăit sfânta, ce fel de viață a dus, cum anume a plecat la Domnul, mutându-se în Lumina cea neînserată, unde se află sfintele ei moaște, acum... toate acestea și încă multe altele le află fetița în seara în care viața avea să-i fie schimbată, o dată cu intrarea pe veșnicie sub paza rugăciunilor tinerei, frumoasei și nobilei Sfinte Anisia, ocrotitoarea bolnavilor, cea pe care o prăznuim în fiece an la data de 30 decembrie.
Sfântul Ciprian al Cartaginei a fost una din personalităţile remarcabile ale Bisericii Creştine din prima jumătate a secolului al III‑lea. Se trăgea dintr‑o familie nobilă şi bogată. A primit o educaţie aleasă, studiind, printre altele, retorica (pe care mai apoi a predat-o). A dus o viaţă îmbelşugată şi, pare‑se, chiar uşuratică până într‑o zi, când, auzind de curăţia şi sfinţenia preotului creştin Ceciliu, a început a‑l frecventa, şi astfel a fost câştigat pentru totdeauna de învăţătura şi Biserica lui Hristos. Ca episcop, Sfântul Ciprian a condus comunitatea creştină din Cartagina, însă de fapt din toată Africa Romană, în vremuri foarte tulburi. A trebuit să înfrunte două persecuţii de amploare, apoi ciuma devastatoare din 252‑254 – pentru care autorităţile romane şi mulţimea păgânilor i‑au făcut vinovaţi pe creştini –, erezii şi invazii ale triburilor deşertului. A primit cununa mucenicească în timpul prigoanei lui Valerian.
„Ciprian este poate cel mai natural în corespondenţa sa. Aceasta reprezintă un document de primă importanţă. Ciprian are o înaltă conştiinţă atât a drepturilor, cât şi a îndatoririlor episcopului… Corespondenţa sa ne dovedeşte că nu se mulţumea numai cu formularea unor idei generoase, ci acţiona conform principiilor pe care le‑a fixat. Este acelaşi atât în acţiunile, cât şi în scrisorile sale. Conducător înnăscut, a ştiut să creeze unitatea în viaţa sa, să alăture la fermitate blândeţea, la prudenţă entuziasmul, la prevedere abilitatea. Acest om de acţiune este un mistic, pe deplin el însuşi atât la rugăciune, cât şi la lucru…” (Adalbert Hammann, Părinţii Bisericii)
Ne-au condamnat pentru o opinie care era a noastră, românească, și nu a lor, comunistă, ne-au condamnat pentru că am crezut cu tărie că în afară de Dumnezeu nu aflăm decât mișelie fără de sfârșit. - Aspazia Oțel petrescu
Gândul ne-a fost la Dumnezeu și la neam. Dragostea de Dumnezeu și neam ne-au călăuzit. În viață trebuie să mergem astfel: pe verticală, spre Dumnezeu, și pe orizontală, cu neamul. - Nicolae Purcărea
Niciodată n-am să fiu în stare să mărturisesc cât de delicat și cât de atent este Îngerul păzitor, și câte daruri mi-a făcut! Aspazia Oțel Petrescu
Cum am supraviețuit noi? Mâna lui Dumnezeu m-a scos din morți. - Nicolae Purcărea
Odată, diavolul i-a tot aruncat căciula de pe cap, vrând să-l pornească spre mânie, dar viteazul nevoitor a hotărât să o lase jos şi a făgăduit lui Dumnezeu că, până la moarte, va umbla cu capul descoperit. Apoi diavolul i-a aruncat și bocancii, încât nu mai avea cu ce să se încalțe. lar nebiruitul ostaş al lui Hristos a cerut de la Dumnezeu darul să umble toată viața sa descult, atât vara, cât și iarna.
Detalii despre carte / COMANDA
(cele mai noi apariții la editurile ortodoxe) |
|
vezi Promoțiile zilei
Trei promoții pe lună. Fiecare promoție are reduceri de preț de până la 35% la cărțile de la:
- 2 edituri
- 3 autori
- 4 categorii/domenii
|
|
Daca v-ați abonat dar nu primiți revista, cauzele pot fi: 1. când v-ați abonat ați scris greșit adresa dv de email; 2. aveti casuta de email plină; 3. adresa noastră e tratată ca spam sau e blocată de furnizorii dv de servicii IT (de aceea e recomandat să nu folositi o adresă email de la serviciu).
În toate aceste cazuri sunteți șterși din lista abonatilor și va trebui să vă abonați din nou aici: https://poruncaiubirii.agaton.ro/newsletter.
Pentru ca revista să nu ajungă in SPAM, ci în Inbox, treceți adresa revistapi@agaton.ro în lista de contacte.
|
|
Descarca oferta de CARTI/Produse (.xls) |
|
"Fericit cel ce citeşte… |
Revista Porunca Iubirii Editor: Asociatia ORTOPRAXIA (Ed. Agaton) Consilier editorial: Preot Adrian Roman |