„Mântuitorul Iisus Hristos respectă libertatea omului”, a spus Patriarhul Daniel duminică, prezentând urmarea lui Hristos ca pe un exercițiu al libertății.
Patriarhul României a atras atenția că treptele mântuirii prezentate în evanghelia zilei încep cu alegerea liberă făcută de om: „prima etapă – voința omului de a veni la Hristos, a doua etapă – lepădarea de sine, a treia etapă – luarea sau asumarea crucii și a patra etapă – urmarea lui Hristos”.
„Dumnezeu este plin de iubire milostivă și de aceea El propune mântuirea, nu o impune. El respectă libertatea omului, fiindcă omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu cel Liber. Persoana umană a fost creată după chipul Persoanelor divine. Dumnezeu este liber. De aceea, libertatea este componentă esențială din taina și demnitatea persoanei umane”, a subliniat Părintele Patriarh Daniel.
„În primele veacuri creștine a apărut o învățătură greșită, că, până la urmă, toți se vor mântui, inclusiv diavolul, fiindcă Dumnezeu este iubire”, a atras atenția Patriarhul României.
„Această învățătură s-a numit apocatastază în greacă, adică restabilirea tuturor în plinătatea existenței, ca urmare a iubirii lui Dumnezeu. Greșeala mare a acestei învățături eronate este faptul că nu respectă libertatea omului. Și anume, vrea să spună că omul poate fi forțat să fie fericit, chiar dacă nu a ales liber această cale.”
Prima treaptă care urmează după libera alegere de a urma pe Hristos este lepădarea de sine: „Această iubire de sine, filautia sau filaftia, pe care noi îl numim astăzi narcisism, iubire nerațională, pătimașă de sine, îl face pe om centrat în sine și pe sine”, a spus Părintele Patriarh Daniel.
„Și el, într-un fel, devine în sine un rob al egoismului. Ori, când Mântuitorul spune că cel care-L urmează pe El trebuie să se lepede de sine, e vorba nu de depersonalizare, ci de recentrare: de la egocentrism la cristocentrism, de a transforma sinele ca centrul vieții sale în căutător de Hristos.”
„Crucea este o stare a vieții”, a mai explicat Patriarhul României. „Este o stare de luptă grea a omului cu o patimă egoistă, cu o boală grea sau cu o situație dificilă. Dar crucea poate fi și suferința unei neîmpliniri sau unui ideal nerealizat.”
„Pentru creștinii dornici de mântuire, crucea înseamnă îndeosebi efortul, sau osteneala, de a trăi viața în iubire smerită și darnică. Sau, de pildă, dăruirea de sine pentru o întemeia o familie creștină și osteneala de a crește copii în credință, sau strădania creștinului de a fi un monah smerit și nevoitor, rugător pentru mântuirea lui și a tuturor oamenilor.”
„Hristos Domnul dorește ca El să ne ajute la purtarea crucii, să nu purtăm crucea singuri. Cei care nu se roagă în timpul marilor încercări cad adesea în deznădejde. Fie se revoltă și cârtesc, fie slăbesc atât de mult în răbdare, încât își pun capăt zilelor”, a avertizat Preafericirea Sa.
„Dar cei care, în timpul suferinței, în boală, în încercare, în necazuri, se roagă, aceia nu poartă crucea singuri, ci, tainic, Hristos Domnul, prin rugăciune, revarsă iubirea Sa milostivă în sufletul lor și îi întărește, așa cum se arată și când Iisus S-a rugat în Ghetsimani și a venit un înger ca să-L întărească, să întărească puterea Lui omenească de a răbda suferința, încercările, necazurile.”
„Duminica de azi ne îndeamnă să ne rugăm Domnului Iisus Hristos să ne dăruiască dorința și puterea de a căuta mântuirea sufletului mai mult decât orice bogăție din lumea aceasta”, a încheiat Patriarhul României.
„Și, prin credință și prin rugăciune, să înțelegem că, atunci când trecem prin suferință, prin necazuri, prin ispite, prin lipsuri, Hristos Domnul, cel Ce cunoaște suferința fiecăruia, nu dorește ca noi să suferim, ci ne cheamă să ne apropiem mai mult de El, să simțim ajutorul Lui, transformând singurătatea în comuniune și suferința în bucuria întâlnirii cu El, cel răstignit și înviat.”
Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei și Portugaliei, în perioada 30 august - 1 septembrie 2024, la Àvila, în Spania, s-a desfășurat cea de-a treia ediție on-site a Întâlnirii Grupului Internațional de Preotese „Sfânta Nona”, centrată pe tema „Familiile preotesei și provocările societății contemporane”. Evenimentul, devenit deja o tradiție fructuoasă pentru diaspora românească, dar și pentru mediul bisericesc ortodox, a întrunit 70 de preotese din 11 țări.
Soborul de ierarhi ai Patriarhiei Ecumenice s-a întrunit la Constantinopol în perioada 1-3 septembrie 2024. Au fost discutate teme diverse legate de viața și mărturia Bisericii în lumea contemporană. Adunarea ierarhilor a fost precedată de Sfânta Liturghie oficiată la Catedrala Patriarhală „Sf. M. Mc. Gheorghe”, cu ocazia Noului An Bisericesc. Lucrările soborului, la care au participat și ierarhii Bisericilor autonome ale Finlandei și Estoniei, s-au desfășurat pe mai multe teme, astfel:
Împărăția cea pregătită nouă de la întemeierea lumii de către Dumnezeu Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt, despre care vorbește Dreptul Judecător, adresându-se tuturor celor rânduiți de-a dreapta Sa, la Înfricoșătoarea Judecată de Apoi, chemându-i să vină ca să o moștenească (Matei 25, 34), este Împărăția iubirii și luminii dumnezeiești necreate, care ni s-a apropiat prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos și ieșirea Lui la propovăduire; Împărăție pentru care trebuie să ne pocăim, după cum ne îndeamnă Sfântul Ioan Botezătorul în pustia Iudeii (Matei 3, 2) și Însuși Mântuitorul Hristos după Botezul în Iordan și după cele patruzeci de zile petrecute în pustie, unde a fost ispitit de Satana, zicând: „S-a împlinit vremea și s-a apropiat Împărăția lui Dumnezeu. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie!” (Marcu 1, 15); pocăință pe care o va relua și Sfântul Apostol Petru, purtătorul de cuvânt al Pogorârii Duhului Sfânt, la Cincizecime (Faptele Apostolilor 2, 19).
Împărăția cea pregătită de la întemeierea lumii este „Împărăția care nu este din lumea aceasta” (Ioan 18, 36), împărăție pe care suntem chemați să o moștenim veșnic și pentru care trebuie să ne pregătim din această viață pământească. Împărăția cea pregătită de la întemeierea lumii este „casa Tatălui în care mai multe lăcașuri sunt”, după cum spune Mântuitorul Iisus Hristos în Cuvântarea de la Cina cea de Taină (Ioan 14, 2). Împărăția cea pregătită de la întemeierea lumii este „pace și bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14, 17), unde toți cei mântuiți vor veni de la răsărit și de la apus, de la miazăzi și de la miazănoapte și vor sta la masă împreună cu Avraam, cu Isaac și cu Iacob în Împărăția cerurilor (Matei 8, 11) și cu toți prorocii în Împărăția lui Dumnezeu (Luca 13, 28).
Împărăția cea pregătită de la întemeierea lumii este a celor săraci cu duhul (Matei 5, 3) și a celor prigoniți pentru dreptate (Matei 5, 10); Împărăție care se ia cu năvală (Matei 11, 12) și pentru care trebuie să fii „destoinic” încât, punând mâna pe plug, să nu te uiți înapoi (Luca 9, 62). Fiind „înlăuntru nostru” (Luca 17, 21), Împărăția cea pregătită de la întemeierea lumii, adică Împărăția lui Dumnezeu sau Împărăția cerurilor, „nu stă în vorbe, ci în putere” (I Corinteni 4, 20), în puterea Duhului Sfânt, făcută cunoscută prin cuvântul vestitorilor, mărturisitorilor și propovăduitorilor ei în lume, prin Evanghelie și Biserică. Împărăția cea pregătită de la întemeierea lumii este „Împărăție veșnică” (Daniel 7, 27), în care nu va intra nimic întinat sau spurcat, „nimic pângărit și nimeni care e dedat cu spurcăciunea și cu minciuna, ci numai cei scriși în Cartea Vieții Mielului” (Apocalipsă 21, 27), îmbrăcați în „haina de nuntă” a harului Duhului Sfânt la Nunta Fiului de Împărat (Matei 22, 11-12), având candelele aprinse, întru întâmpinarea Mirelui (Matei 25, 10).
„Toate împărățiile lumii și strălucirea lor” (Matei 4, 8; Luca 4, 5) nu se compară în balanță cu Împărăția lui Dumnezeu sau Împărăția cerurilor sau Împărăția Tatălui, în care „cei drepți vor străluci ca soarele” (Matei 13, 43). În Rugăciunea „Tatăl nostru”, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, „Împăratul împăraților și Domnul domnilor” (Apocalipsă 19, 16) ne îndeamnă să ne rugăm, zicând: „Vie Împărăția Ta” (Matei 6, 10; Luca 11, 2); Împărăție care a venit „întru putere” pe Tabor (Marcu 9, 1) și va veni în și mai mare putere și slavă la Parusia Domnului; de aceea, nădăjduind întru aceasta, încheiem de fiecare dată Rugăciunea Domnească prin cuvintele Mântuitorului: „Că a Ta este Împărăția și puterea și mărirea în veci” (Matei 6, 13). Împărăția cea pregătită de la întemeierea lumii și care nu are hotar cuprinde în nesfârșitul ei tot „ceea ce ochiul nu a văzut, urechea nu a auzit și la inima omului nu s-a suit”, adică cele pregătite de Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc pe El (I Corinteni 2, 9); de aceea „nădăjduim că ni se va da cu bogăție intrare în veșnica Împărăție a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos”, după cuvintele celui căruia i s-au dat „cheile Împărăției cerurilor” (II Petru 1, 11; Matei 16, 19); ca și celorlalți Sfinți și dumnezeiești Apostoli (Matei 18, 18) și, prin succesiune apostolică și prin Sfânta Taină a Preoției, tuturor arhiereilor și preoților canonici.
Împărăția cea pregătită de la întemeierea lumii este Împărăție veșnică, mai presus de timp și de vreme și decât toate împărățiile pământului, pe care le transcende, străbătând Revelația biblică și adumbrind-o, prin Duhul Sfânt, de la Facere la Apocalipsă. Ea este de negrăit, fără de hotar, nesfârșită și veșnică. Împărățiile pământului s-au născut în istorie, au trăit ani sau sute de ani și apoi au murit, s-au stins și au dispărut, unele sub lespezile de mormânt ale altora. Așa a fost împărăția egipteană, contemporană cu Moise; împărăția asiriană, contemporană cu prorocii Isaia și Iona; împărăția babiloniană, contemporană cu Sfinții proroci Ieremia, Iezechiel și Daniel; împărăția mezilor și perșilor, contemporană cu acesta din urmă; împărăția macedoneană, contemporană cu Macabeii; împărăția romană, contemporană cu Sfinții Apostoli Petru și Pavel; împărăția bizantină, contemporană cu Sfinții Părinți ai Bisericii; împărăția islamică, contemporană cu perioada postpatristică; împărățiile moderne, contemporane cu teologia neopatristică; până la încleștarea din vremurile noastre a balaurilor (sau dragonilor) din visul profetic al lui Mardoheu, de la începutul Cărții Esterei: „În anul al doilea al domniei lui Artaxerxe cel Mare, în ziua întâi a lunii Nisan, Mardoheu, fiul lui Iair, fiul lui Şimei, fiul lui Chiş, iudeu din seminţia lui Veniamin, om mare, care trăia în cetatea Suza şi slujea la curtea regelui, a visat un vis. Mardoheu era din robii pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, îi luase în robie din Ierusalim cu Iehonia, regele Iudei. Iar visul lui a fost acesta: «S-a făcut parcă zgomot mare pe pământ, tunet, cutremur şi tulburare. Şi deodată au ieşit doi balauri mari, gata să se lupte unul cu altul, şi urletul lor era cumplit. După urletul lor, toate popoarele s-au pregătit de război, ca să lovească pe poporul drepţilor. Şi iată a venit pe pământ zi de negură şi întuneric, de necaz şi strâmtorare, de mare durere şi tulburare. Atunci tot poporul drepţilor s-a tulburat, temându-se de răul lor; s-a pregătit să piară şi a început să strige către Domnul. La strigătul lor, a ieşit parcă dintr-un izvor mic un râu mare cu apă multă, a strălucit lumină şi soare, s-au înălţat cei smeriţi şi au nimicit pe trufaşi»” (Cartea Esterei 1).
Împărăția cea pregătită de la întemeierea lumii este străbătută și traversată de „râul vieții”, care izvorăște din tronul lui Dumnezeu și al Mielului, având în mijlocul ei „pomul vieții”, care este Hristos Domnul (Apocalipsă 22, 1-2). Din „Izvorul cel mic” al coastei Celui Răstignit, al Bisericii Lui și al Teologiei Ortodoxe, profetice, apostolice și patristice, prin care suntem chemați să moștenim Împărăția cea pregătită nouă de la întemeierea lumii, ia ființă „un râu mare cu apă multă” duhovnicească, pentru lumea întreagă, care „flămânzește și însetează după dreptate” (Matei 5, 6) și pentru „oile cele de-a dreapta”, peste care va străluci „lumină și soare”, la a Doua Venire a Domnului. De aceea, credem că inelele tainice sau ascunse din trunchiul copacului vieții noastre creștinești și duhovnicești, nu sunt altceva decât semnele „logodirii” cu Hristos, după cuvintele Sfântului Apostol Pavel (II Corinteni 11, 2), cu veșnicia și cu Împărăția lui Dumnezeu și ale hainei de lumină a harului Duhului Sfânt, pentru Nunta Fiului de Împărat (cf. Matei 22, 1-14).
Tânărul a crescut într-o familie ortodoxă și mergea la biserică în copilărie, dar, după vârsta de 15 ani, s-a petrecut ceva care l-a trimis într-o zonă duhovnicească de negare.
Înainte de momentul revelator din Sfântul Munte, începuse să creadă „că fiecare își creează adevărul lui și că nu există un adevăr din punctul ăsta de vedere” și că „nu există bine și rău”.
„Am început să distrug tot ce însemna concept”, explică el. „În mintea mea însemna că, dacă există un concept, înseamnă că mă îngrădește, înseamnă că nu mai sunt liber și începeam să îmbrățișez tot ce era opusul acelui lucru, adică tot ce nu însemna reguli, tot ce nu însemna că suntem toți una.”
„Începusem să îmbrățișez foarte tare ideea că toate religiile spun același lucru sub o formă diferită și că toate duc în același punct. Și, ușor-ușor, au început toate conceptele și toate practicile și toate tehnicile să se bată cap în cap și să nu mai aibă un fundament foarte puternic. Și lucrul ăsta a început să trezească în mine foarte multă indecizie, foarte multă separare în interiorul meu”, continuă el.
„Toată ciorba asta, cum spuneam, la un moment dat a început să nu se mai susțină și să-mi schimb foarte ușor credințele de la o carte la alta, de la un guru la altul, de la o practică la alta”, adaugă Mircea Vlad.
„Ajunsesem să fac practici care să băteau cap în cap, dar, pentru că nu mai voiam să bag lucrurile în cutiuțe, ajunsese să fie așa, o incluziune, o salată de astea toate în interiorul meu. Făceam din toate și bineînțeles că una venea pe plus, alta pe minus și asta se simțea la nivel de suflet, la nivel de trăire.”
Și, cu cât călătorea mai mult pe la gurușii orientali sau practica alte și alte tehnici orientale, cu atât simțea „că ceva lipsește”.
„Bineînțeles că, la un moment dat, am ajuns și la gânduri mai proaste, care m-au speriat foarte tare. Și, nu știu cum, dar am început să mă rog așa cum știam.”
Când faci un pas spre Dumnezeu, El face o mie spre tine. Așa că, după ce Mircea Vlad a început să se deschidă și spre altfel de retreat-uri, cum ar fi cele pe la mănăstirile ortodoxe, a ajuns în Sf. Munte Athos. Într-un moment de maximă suferință dinainte de călătorie, se rugase: „Doamne, te rog, arată-mi calea adevărului oricare ar fi ea!”
La un moment dat, și-a zis: „Mai am două zile de stat aici. Fie aleg să rămân în energia asta și mă întorc frustrat acasă, fie mă predau, mă las cu totul în mâinile lui Dumnezeu. Având în vedere că m-a adus până aici, mă gândesc că are un plan cu mine”.
Ajuns la Mănăstirea Iviru, a intrat în vorbă cu un călugăr român, care nu s-a mai desprins de el. „La un moment dat, se uită la mine și îmi spune: Trebuie să mergi să te spovedești, să te împărtășești. Ai o inimă curată și Dumnezeu te-a chemat aici și Maica Domnului a îngăduit ca tu să fii aici, în Sfântul Munte, cu un scop. Du-te la biserică, fiindcă vei avea și pe alții de luat după tine.”
„În momentul acela, am simțit ceva ce nu știu să vă explic. Eram efectiv copleșit, doar mă uitam la el și absorbeam speriat tot ce se întâmplă,” continuă Mircea Vlad.
Mircea a plecat de la Iviru plângând neîncetat și ținând în brațe icoana timp de câteva ore. Atunci ghidul cu care venise i-a spus: Ți-ai primit deja răspunsul, nu?”
„M-am întors la țară la mine, mi-am luat Biblia, mi-am luat icoana la care spuneam Îngerul, îngerașul meu când eram mic, si mi le-am adus aici: Biblia este pe masă, icoana este dincolo”, mai povestește Mircea Vlad.
„Am început să merg într-un mod foarte organic la biserică, fără să simt niciun fel de presiune, să merg cât de mult pot, în felul meu, să stau cât pot, să mă rog cum știu, să-mi caut duhovnic acolo unde știu, acolo unde pot.”
Nu mai caută nimic pe alte cărări, pentru că simte că a ajuns unde trebuie: „Trăiesc în adevărul ăsta, pe care-l simt acum și care va fi întotdeauna”, mărturisește el.
„În continuare am zile în care sunt trist, am zile în care mă pierd, am zile în care sunt furios, am zile în care am momente în care judec, momente în care gândesc prost.” Dar „e un altfel de jos, e altfel de simțire, e altfel de pace – e o siguranță” din momentul când i-a deschis ușa lui Hristos.
După prima lui călătorie revelatorie în Sfântul Munte, Mircea Vlad a trecut prin mai multe evenimente dificile în viața lui, care au culminat cu un divorț.
„Am cunoscut iadul pe pământ în această suferință de după divorț, care, însă, avea să culmineze cu recâștigarea relației cu Dumnezeu și cu alți oameni care să vină în viața mea”, spune tânărul.
Deși, ca instructor de yoga întors din Bali, începuse să se bucure de mult succes, Mircea Vlad a renunțat și la această practică, după ce și-a dat seama că nu poate pretinde că yoga este doar simplu exercițiu fizic.
Fiecare pelerinaj reprezintă un prilej de a ne testa existența sau limitele anumitor virtuți, cum ar fi: credința, răbdarea, tăcerea, smerenia, rugăciunea, îngăduința, postirea, milostenia precum și altele asemenea, într-un cuvânt, dragostea. Dragostea față de aproapele dar, mai cu seamă, dragostea față de Dumnezeu și de sfinții Săi. Păcat că ne îndemnăm pe noi înșine la pelerinaje destul de rar, ținând cont de faptul că grijile inerente ale vieții nici nu ne-ar permite să le întreprindem cât de des ne-am dori, spre slava lui Dumnezeu. Oare așa să fie?
Nu este deloc așa, căci putem apuca pe drumul aceluiași pelerinaj în fiecare zi a vieții noastre. Pelerinajul despre care vorbesc este acea călătorie către adâncimea ființei noastre, inima omului: „Inima este clopotul ce cheamă omul la veșnicie.”[1]. De ce în fiecare zi? Pentru că în fiecare zi trebuie să ne primenim inimile, așa fel încât Mântuitorul să Își poată pleca capul sub bolțile sufletului nostru: „Şi Iisus i-a zis: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului, cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde să-Şi plece capul.“” (Lc 9, 58).
Omul este o taină, atât din punct de vedere al modului în care este compus – trup și suflet – cât și a modului în care interacționează cu ceilalți semeni ai săi, punându-și în valoare diversele și complexele puteri sufletești cu care a fost înzestrat de către Dumnezeu. În acest sens, observând o mare mulțime de oameni făcând parte din toate rasele, vârstele, proveniențele sociale, formațiile profesionale, cu idei și ideologii diverse, am ajuns la concluzia că omul poate fi definit, în cel mai concret fel cu putință, de modul în care simte față de oamenii din jurul său. Într-un cuvânt, omul este numai inimă, așa încât nu se poate pune problema comuniunii cu Dumnezeu, prin și în rugăciune, în afara inimii duhovnicești a omului: „Inima e mai adâncă decât orice; ea este omul” (Ir 17, 9). Inima omului se face oglinda în care Îi dăm voie lui Dumnezeu să se reflecte, această acțiune modelându-ne atât propriile vieți cât, mai cu seamă, comuniunea noastră cu semenii noștri însetați după aceeași iubire a lui Hristos pe care o căutăm și noi. În acest sens, tot ce contează în timpul rugăciunii este dacă omul este angajat cu inima sa în înfăptuirea acesteia: „Credeți frățiile voastre că dacă știți cum să te rogi cu adevărat, așa, exact, te rogi ca un înger…? Tot ca un om ai să te rogi. Dar contează dacă inima e cu adevărat acolo în rugăciunea ta.”[2].
Asta înseamnă că persoana, în sens ontologic, viețuiește fiecare clipă a vieții sale prin facultățile inimii sale. Cu alte cuvinte, viața sa este marcată de fiecare bătaie a inimii sale, asta însemnând o actualizare permanentă a veciniciei în cadrul vieții cotidiene. Înțelegerea și măsura acțiunilor persoanei, exponent al Bisericii, nu se face prin intermediul intelectului, acesta putând doar să traducă în termenii lumescului ceea ce inima înțelege prin sensibilitate și sensibilizare directă față de cele ce îi trec pe dinainte: „Noaptea în inima mea gândeam” (Ps 76, 6).
În mod practic, creierul este organ gânditor al celor văzute și se contaminează de la inimă. Pentru mine este extrem de clar, de mult timp, că inima reprezintă organul înțelegător al lumii și nu creierul, acesta fiind organul comunicator al celor înțelese la nivelul inimii: „Dumnezeu este un Dumnezeu al inimii. Roagă-te, deci, cu simțire! De unde aș înțelege că Dumnezeu nu este atât un Dumnezeu al minții, ci al inimii, spun Sfinții Părinți.”[3].
Dincolo de acest aspect, mai tehnic, a ceea ce înseamnă a fi numai inimă, această calitate se referă și la delicatețea omului de a se raporta la aproapele său, fie acesta prieten sau vrăjmaș. Este modul de mișcare și viețuire prin care se raportează concret, nemijlocit, față de întreg cosmosul, ca și creație ce I-l face vizibil, permanent, pe Creator.
În raport cu toate aceste situații, omul simte, pe de-o parte, o frângere a inimii care aproape că îi secătuiește ființa, o durere de a nu putea afla calea de a sta în comuniune, în raporturile cu cei care îi stau împotrivă: „Văzut-am pe cei nepricepuți și mă sfârșeam, că n-au păzit cuvintele Tale.” (Ps 118, 158); pe de altă parte, simte o tresăltare, o bucurie sfântă și o înălțare a inimii, în raporturile cu cei care îi împărtășesc idealurile și aspirațiile de îndumnezeire, în condiții de neatârnare față de patimi. Asta presupune, fără îndoială, să fi permanent în stare și chiar dornic să rupi din tine pentru celălalt, oricine ar fi acela, cu unicul scop de a-i face și lui posibilă calea către Dumnezeu. Practic, prin inimă îl văd pe celălalt de lângă mine, intru în comuniune cu inima sa, cu lăuntrul intim al ființei sale și, doar prin inimă, sunt capabil să îl oglindesc pe celălalt în mine însumi, pentru a-i putea înțelege scăderile și a-l ține de mână, plin de milă autentică, pe drumul către Hristos; sau, dimpotrivă, mă las atins de virtuțile sale, de mărimea sa de inimă, și mă înduplec, prin aceasta, să mă îndrept și eu, văzându-mă dezgolit de orice gând bun.
Inima, odată angajată în rugăciune pentru propria persoană, rugăciunea devine lucrătoare asupra ei, în sensul dobândirii disponibilității de a rupe din ea pentru oricine se află în nevoie, acest fapt dând naștere frumoasei și adâncii expresii „A ți se rupe inima de cineva”. Cu alte cuvinte, asumând rugăciunea la nivelul inimii, cu toate trăirile intime implicate în acest demers, nu mai poți rămâne nepăsător față de suferința cuiva, dorind din toată inima să te faci de folos pentru a ușura tristețea celui de lângă tine, a-i da nădejde și a-l însufleți să pornească și el pe calea rugăciunii, singura ce îl va duce, negreșit, la Doctorul sufletelor noastre îngenuncheate de păcat. Toate acestea trebuie considerate cu atât mai mult cu cât nimeni nu iese în calea noastră într-un mod aleatoriu ci doar pentru a ne folosi reciproc, spre mântuire, cu alte cuvinte orice întâlnire între oameni făcând parte din planul lui Dumnezeu, supus liberului nostru arbitru.
Practic, înțelesul concentrat este: cine va putea epuiza taina inimii omului drept credincios? Nimeni, afară de Dumnezeu care este sălășluit în inima acelui om: „Iisus i-a răspuns, zicând: De Mă iubește cineva, el va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi și Noi vom veni la el și Ne vom face locaș la el.” (In 14, 23).
Pentru a se asigura această stare este necesar, înainte de toate, să ne stăpânim inima, cu toate puterile sufletești ce sunt sălășluite în ea, acest fapt fiind imposibil, la rândul său, în afara rugăciunii, acest instrument care ne pune în legătură directă, imediată, de comunicare și comuniune cu Cel care a plămădit inimile noastre și Care observă, permanent, acest pelerinaj – dă, Doamne! – zilnic, către adâncimile noastre ființiale: „Eu, Domnul, Eu sunt Cel care-ncearcă inimile și scrutează rărunchii, ca să-i dau fiecăruia după căile lui și după roadele purtărilor lui.” (Ir 17, 10).
Alături de rugăciune este nevoie, ca și merinde și toiag pe drumul aspru al acestui pelerinaj continuu, de păzirea minții, de trezvie, credință, nădejde, smerenie, rugăciune, iubire și toate celelalte virtuți pe care suntem chemați să le permanentizăm nu doar în timpul pelerinajelor propriu-zise, cu ocazia diferitelor praznice de peste an ci, mai cu seamă, zi de zi, ceas de ceas, clipă de clipă. Practic, este nevoie de lupta permanentă cu patimile, pe moarte și pe Înviere! Este, oare greu acest tip de pelerinaj? Este imposibil, fără să cerem mila lui Hristos și ajutorul Măicuței Domnului, permanent. Dar, cât de frumos poate fi finalul fiecărei zile trăită într-o astfel de tensiune sfântă: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.” (Mt 5, 8).
Deodată, aflându-ne ca pelerini în propriile vieți, descoperim, fără putință de tăgadă, dragostea nemărginintă și permanent jertfelnică a lui Hristos, a Măicuței Domnului și a tuturor sfinților și puterilor cerești față de noi, această înțelegere făcându-se prilej de zidire și întărire a iubirii noastre față de Dumnezeu și de aproapele. Astfel, orice pelerinaj duhovnicesc și, mai cu seamă, acesta cotidian, devine o călătorie spre propriile inimi și spre descoperirea lui Hristos în interiorul inimilor noastre: „Și fiind întrebat de farisei: când va veni împărăția lui Dumnezeu?, El le-a răspuns: „Împărăția lui Dumnezeu nu vine în chip vazut. Și nici nu vor zice: Iat-o, e aici!, sau: Acolo! Că iată, împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru.” (Lc 17, 20 – 21).
La sfârșitul acestui pelerinaj, zi de zi, altfel sună în urechile sufletului nostru îndemnul liturgic: „Sus să avem inimile!”
La ședințele de lucru din 11-12 iulie 2024, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a trecut în Sinaxar 16 sfinți noi. Printre ei se numără și Sfântul Părinte Mărturisitor Ilie Lăcătușu. Părintele Ilie Lăcătușu s-a născut la data de 6 decembrie 1909, într-o familie evlavioasă din satul Crăpăturile, județul Vâlcea. Tatăl său, Marin, cântăreț bisericesc, și mama sa, Maria, i-au sădit, din pruncie, în inimă dragostea pentru Dumnezeu.
A urmat școala primară între anii 1922 și 1930, apoi cursurile Seminarului „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea. După absolvirea seminarului, între 1930 și 1934, devine studentul Facultății de Teologie din București. În luna martie a anului 1931 se căsătorește cu Ecaterina Popescu, de profesie învățătoare. Vor avea împreună cinci copii. În septembrie 1934 este hirotonit preot în Parohia Osica de Jos, din județul Olt. Ulterior, este chemat să slujească la Buicești, în Mehedinți. Se dedică cu râvnă slujirii pastorale, ajutându-i pe creștini în toate dificultățile existențiale, trupești și sufletești, cu care se confruntau. Între 1942 și 1943, Misiunea Ortodoxă Română îl trimite să facă misiune creștină la Odessa, apoi ca preot paroh la Biserica „Sf. Arhanghel Mihail” din Șerșenița, în Transnistria, într-o „parohie cu 974 de familii, respectiv 4.000 de suflete. În perioada bolșevică, biserica parohială fusese transformată în club politic, astfel încât la 3 noiembrie 1942 a resfințit-o. Ca slujitor, a împărțit obiecte religioase credincioșilor, a inițiat acțiuni de ajutorare cu lemne de foc pentru cei săraci, a înființat o cantină destinată școlarilor orfani, a predat religia în școli, totodată, de la 1 ianuarie 1943 suplinind Parohia Grabova din vecinătate.” (Adrian Nicolae Petcu, Părintele Ilie Lăcătușu sub persecuția comunistă, I, Ziarul Lumina, 29 aprilie 2014)
Încă din tinerețe, Părintele Ilie Lăcătușu și-a dedicat viața slujirii lui Dumnezeu și neamului românesc. Bolșevicii atei care, după 1945, aveau să cotropească România nu puteau vedea cu ochi buni acest țel. În 1952 aveau să fie arestați mulți preoți, printre ei, Părintele Ilie Lăcătușu. El va fi dus în colonia de muncă Galeșu, la Canal. Urmează alte puncte pe harta spațiului concentraționar, în care adevărații români și trăitorii creștini au pătimit, îndurând foamea, gerul, bătăile, torturile și munca forțată: Părintele Ilie este mutat, peste o vreme, la Colonia Peninsula, în Constanța, apoi la colonia de muncă 0680 din Onești. În 1954 este eliberat și rearestat în 1959, fiind condamnat la muncă silnică, în Deltă, la Periprava.
Arhimandritul Justin Pârvu rememorează o minune petrecută la Periprava, care îl are în centrul ei pe Părintele Ilie Lăcătușu: „Cu Părintele Ilie Lăcătușu am stat patru ani la Periprava, în Deltă. El s-a remarcat, în general, prin interiorizarea lui puternică și prin tăcere; rar îl auzeai vorbind ceva, și, atunci când o făcea, era foarte important ceea ce spunea; de cele mai multe ori ne îndemna să ne rugăm atunci când eram în vreo primejdie. Despre acest om pot să spun că avea cu adevărat darul smereniei. Căuta tot timpul să nu iasă în evidență cu ceva, făcea pe neînsemnatul. Îmi amintesc de o întâmplare minunată din Deltă, când Părintele Ilie a jucat un rol foarte important. În 30 ianuarie, ne-au trimis în colonie, la Canal, la tăiat de stuf. Vă dați seama ce însemna lucrul acesta pe un frig de iarnă? Moarte curată. Eram toți înspăimântați, mai ales că îi văzusem și pe caraliii noștri cu mitraliera, vreo patru mitraliere. Probabil așteptau să ne execute, crezând că vom refuza comanda. Era o deschidere acolo, de apă, de vreo 40 ha, și stuful era tocmai în adâncime. Toți am început să murmurăm și nu prea aveam de gând să intrăm în apă. Ne-au ordonat să intrăm și să scoatem câte doi snopi. Pentru cine făceam noi astea? Nu avea nici un sens. Măi, și cum să intri în apă? Calci, te duci într-o știoalnă, nu te mai scoate nimeni de acolo. Am ezitat la început.
Dar Părintele Ilie a avut un cuvânt foarte ferm și ne-a îmbărbătat pe toți: «Măi, intrăm, pentru că ăștia îs puși pe gând rău; ăștia trag în noi. Să intrăm în apă, că Maica Domnului și Sfinții Trei Ierarhi ne vor scoate nevătămați». Măi, și am intrat. Am ajuns acolo, până la bărbie am intrat în apă. Am tăiat frumos snopi. Și ne miram cu toții că lucram ca pe uscat. Unii până la piept, unii până la gât, unii până la jumătate, cum ne-a prins locul pe fiecare acolo. Și am scos. Am mers vreo trei ore în apă și am scos la mal cei doi snopi. Dar nu era numai așa, să-l tai cu frunze, trebuia frumos, curățat, măsurat, pus la dimensiune, și era un ger de -30 de grade afară, gheața groasă de 20-25 cm, încât vedeai nufărul galben înflorit sub gheață.
(...) Și așa Maica Domnului și Sfinții Trei Ierarhi au fost cu noi și ne-au ajutat, chiar în ziua de 30 ianuarie. Și vă spun că nu s-a întâmplat să fie nici un bolnav, nici un internat, n-a fost nimic. Și aceasta datorită rugăciunilor Părintelui Ilie, că altfel cred că eram cu toții morți...”
Dintr-o declarație din 1941, înțelegem angajamentul său politic, dar mai ales valorile centrale, care i-au definit Sfântului Ilie Lăcătușu întregul parcurs existențial - conștiința misiunii sale pastorale, credința în Dumnezeu, dragostea pentru neamul românesc: „Am lucrat cu înțelepciune și tact în rolul meu de educator în această latură de îndrumare civic-național-patriotică... Fiind preocupat și pătruns de conștiința misiunii hainei și prestigiului preoțesc, n-am făcut loc faptei de ocară și prilej de poticnire celor buni, deoarece eram înarmat nu cu munițiuni și arme ucigătoare pe care nu le-am avut niciodată, nici promise, nici în posesie, ci am avut, în ciuda tuturor vrăjmașilor, credință în Dumnezeu și respectul față de tot omul. Lucrând în dragoste evanghelică, am purces în prisosul de timp ce mi-l îngăduiau treburile bisericești la această muncă socială... Biserica a fost și este lăcașul unde inimile creștine și-au plecat simțămintele topite în calde rugăminți. Din fața Sfântului Altar am binevestit prin predici voia Domnului Hristos, nicidecum aluziuni și apologii politice... Purtarea în ținută și cuvânt mi-a fost cuviincioasă oricând și oriunde. La dragostea mea față de enoriași, pe care nu i-am amenințat niciodată prin vorbe necumpătate, mi s-a răspuns întotdeauna și mi se răspunde și azi cu cea mai însuflețită dragoste.” (Adrian Nicolae Petcu, Părintele Ilie Lăcătușu sub persecuția comunistă, II, Ziarul Lumina, 4 mai 2014)
Între 20 decembrie 1964 și 1 august 1970, Părintele Ilie Lăcătușu slujește în Parohia Gârdești. Peste un timp, este mutat la Parohia Cucuruzu, din comuna Răsuceni. La începutul anului 1978 se pensionează.
O întâmplare semnificativă se petrece în 1983 când, găsindu-se bolnav în spital, Părintele Ilie le mărturisește apropiaților că, dacă va trăi până după data de 22 iulie, Dumnezeu îi va mai dărui doi ani de viață. Tot atunci și-a manifestat dorința ca soția sa, când va sosi vremea, peste 15 ani, să fie înmormântată lângă el. Cuvintele părintelui se vor adeveri: se mută la cele veșnice la data de 22 iulie 1983, iar peste 15 ani, preoteasa Ecaterina este înmormântată lângă el. Cu prilejul acelei înmormântări, se va descoperi minunea: trupul Părintelui Ilie Lăcătușu - cel ce suferise în vremea comunismului ateu prigoană și temniță pentru credința sa fierbinte în Hristos - era întreg, neputrezit și răspândea bună mireasmă!
În 2010, cu binecuvântarea Părintelui Justin Pârvu, am strâns multe mărturii care atestau cât de mult mijlocește Părintele Ilie Lăcătușu la Bunul Dumnezeu pentru toate sufletele împovărate de boli, griji și necazuri. Mărturiile au apărut în volumul Viața, minunile și acatistul Părintelui Ilie Lăcătușu, la Editura Areopag, în 2011. Am întâlnit oameni care primiseră un diagnostic neîndurător (de cancer sau epilepsie, spre exemplu) care au fost vindecați prin mijlocirea minunatului părinte. Sfântul îi vorbea fiecăruia „pe limba lui”: unuia i se arăta cu ochii larg deschiși (poate pentru a-i întări credința că sfinții, prin Duhul Sfânt, sunt vii, ne aud, ne văd, participă la suferințele și luptele noastre), altuia i se înfățișa în vis și îl chema la el, la cripta din Cimitirul „Adormirea Maicii Domnului”, de la capătul Căii Giulești, unde atâtea suflete și-au găsit alinarea.
Cineva mi-a trimis e-mailul următor: „Numele meu este G.F., am douăzeci şi nouă de ani şi am avut ocazia, prin mila lui Dumnezeu, să-l «cunosc» pe Părintele Ilie Lăcătuşu în urmă cu trei ani. Eram foarte supărat din cauza problemelor de sănătate cu care s-a născut primul meu copil, care în acea perioadă avea aproximativ şase luni. Am aflat despre moaştele Părintelui Ilie Lăcătuşu de la părintele meu duhovnic şi am zis că nu ar strica deloc să ajung şi eu la moaştele sfântului. După o primă încercare în care nu a venit nimeni să deschidă uşa cămăruţei din cimitirul Giuleşti în care se afla sfântul, am mai încercat. Şi m-a binecuvântat Dumnezeu cu trei «întâlniri» cu Părintele Lăcătuşu. Dar faptul cel mai important, din vizitele pe care le-am făcut la mormântul Părintelui Lăcătuşu, a fost că în timpul acelor vizite la mormântul din cimitirul Giuleşti ni s-a întâmplat o minune. Băiatul meu, pe care l-am şi luat o dată la moaştele sfântului, s-a vindecat de sindromul Duane. Acest sindrom, care nu se poate vindeca medical (e vorba de lipsa nervului care face legătura de la ochi la creier), A DISPĂRUT TOTAL!!! O fi întâmplare? Eu zic că nu şi că pe mulţi o să-i mai ajute sfântul. Doar să i se ceară. Doamne ajută!”.
Veniți cei credincioși din toate părțile lumii să o slăvim pe Maica Domnului, Fecioara ce a unit Cerul cu pământul Născându-L pe Hristos, Curcubeul păcii și al binecuvântării, căci ea ne umbrește și ne ocrotește cu prea cinstita ei Icoană din Sfânta Mănăstire cea numită ”Athosul Nordului”, și chemând-o în rugăciune o strigăm cu dragoste de fii: Bucură-te, Preacurată Maică, nădejdea creștinilor, apără-ne de ispitele vremurilor noastre!
Îngerii din cer cântă în tăcere taina iubiri tale, Doamnă, și noi cei cu glasuri omenești te rugăm să ne dai a vedea prin ochii inimii Lumina îndurării tale, căci tu ești veșnic îndrumătoare pentru sufletele care te cheamă:
Bucură-te, Preacurată Maică, nădejdea creștinilor, apără-ne de ispitele vremurilor noastre!
Privind din Înaltul Cerului către durerea noastră, te-ai milostivit spre noi și ne-ai dat a fi pictat prea curat chipul tău dimpreună cu Pruncul Iisus spre mângâierea poporului întristat și spre încălzirea inimilor reci, iar noi, privindu-te îndeaproape în Icoană simțim inima cum înflorește și Îi strigăm Domnului cu mulțumire: Aliluia!
Pictată pe lemn de tei, Icoana te arată în mărime naturală, Împărăteasă, stând pe un nor în picioare, cu privirea smerită și ținându-L în brațe pe Domnul Cerului care cu mâna dreaptă binecuvântează precum un Arhiereu iar în cea stângă ține un glob cu o cruce, mărturie că El este Ziditorul lumii și Stăpânul tuturor:
Bucură-te, Preacurată Maică, nădejdea creștinilor, apără-ne de ispitele vremurilor noastre!
Chipul tău cel milostiv ne dă putere și tămăduire de toată stricăciune trupească, Maica Domnului, revărsând untdelemnul binefacerilor și hrănindu-ne cu apa vie a harului Tău, iar noi pentru acestea toate te lăudăm: Aliluia!
Cum să nu ne mirăm de dragostea ta, Stăpână, căci tu ești Împărăteasa Cerului ce stai înaintea lui Dumnezeu plângând pentru cei rătăciți și bolnavi, cerând iertarea păcatelor și întărirea în Duh Sfânt a celor ce îți cântă:
Bucură-te, Preacurată Maică, nădejdea creștinilor, apără-ne de ispitele vremurilor noastre!
Arzând de dragoste pentru tine, monahii din Mănăstirea Noul Valaam te laudă cu cântări zi și noapte, căci toți cei ce se odihnesc sub acoperământul aripilor tale primesc ocrotirea ta cea nemijlocită: Aliluia!
Mult iubita ta Icoană a fost pierdută mulți ani, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, dar prin Pronia dumnezeiască a fost găsită la vremea rânduită printr-o femeie credincioasă care, bolnavă fiind de artrită reumatoidă, a avut cinstea de a te vedea în vis de mai multe ori, spre bucuria celor ce te cheamă:
Bucură-te, Preacurată Maică, nădejdea creștinilor, apără-ne de ispitele vremurilor noastre!
De neînțeles sunt pentru noi tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar tu, Împărăteasă, trăiești nu doar în Cer ci și pe pământ, îmbrățișând cu blândețe credincioșii care plâng nemângâiați în boala lor, dăruindu-le vindecarea dar și fericirea cunoașterii Domnului Hristos, apărându-i de ispitele necazurilor și ale morții: Aliluia!
Primește-ne și pe noi sub mantia ta, să ne odihnim la umbra falnică a bunătății tale și să primim izbăvirea de stricăciunea cărnii ce ne muncește în durere de multă vreme, și acceptă de la noi cântările acestea:
Bucură-te, Preacurată Maică, nădejdea creștinilor, apără-ne de ispitele vremurilor noastre!
Minunata ta față ne limpezește gândirea, căci privind la chipul tău din Icoană ne smerim inimile cu sfințenia ta, mult iubită Maica Domnului. Cât de dulce este să cântăm numele tău binecuvântat și noapte de noapte să ridicăm mâinile la rugăciune mulțumind Domnului pentru tine: Aliluia!
Strălucești ca o lumină de veghe în întunericul necunoștinței noastre, ne luminezi viața și ne arăți calea, vorbindu-ne în taina inimii și deschizând mintea spre a vedea adevărul ca să-ți strigăm cu lacrimi:
Bucură-te, Preacurată Maică, nădejdea creștinilor, apără-ne de ispitele vremurilor noastre!
Ne eliberezi sufletele din întristarea păcatului și ne arăți bucuria desăvârșită în Duhul Sfânt prin Icoana ta cea minunată, căci ne dai cele îndestulătoare a vieții duhovnicești ca să ajungem a-I cânta lui Dumnezeu într-un glas: Aliluia!
Slăvim frumusețea și curăția ta, Maica Domnului, căci stând pe un nor în Icoană ne faci să înțelegem că tu niciodată nu ai fost despărțită de Cer, nici măcar atunci când viețuiai pe pământ, și dorindu-ne și noi bogăția celor înțelepți și fecioria trupului și a duhului, alergăm la tine cu rugăciuni:
Bucură-te, Preacurată Maică, nădejdea creștinilor, apără-ne de ispitele vremurilor noastre!
Ești lauda zidirii Tatălui, Fecioară, căci ești slăvită de apele liniștite, ești cinstită de pădurile ce îți cântă slava, ești bucuria lanurilor de grâu ce vara își pleacă bobul spre pământ în plecăciune, ești harfa pe care toamna își lasă cântarea cea din urmă a frunzelor arămii, ești oda câmpurilor ce-și lucesc fulgii de zăpadă în amiaza iernilor însorite și ești începutul vieții în primăvara ce se apleacă să culeagă în rugăciune bucuria Învierii Domnului: Aliluia!
Precum odinioară ai adus milă din Cer celor bolnavi și chinuiți, Doamnă, fii milostivă acum și nouă, celor ce îți cerem să pogori peste noi razele tale de lumină dumnezeiască, să ne mângâi rănile adânci ale trăirilor omenești, și cu genunchii inimii plecați te chemăm cu dragoste:
Bucură-te, Preacurată Maică, nădejdea creștinilor, apără-ne de ispitele vremurilor noastre!
Icoana ta izvorăște lacrimi înmiresmate, Născătoare de Dumnezeu, căci inima ta de mamă, străpunsă fiind de sabia dragostei de cruce, strigă după noi să venim la pocăință și la dreapta credință! Spală-ne cu aceste lacrimi de toată necurăția și unge sufletele și trupurile noastre cu ele, ca să ne tămăduim de bolile grele ale minții ce lovesc în trup pe nedrept și să ne desfătăm de sănătatea cea binecuvântată din Cer: Aliluia!
Du-ne pe Muntele Taborului, Maică, și schimbă-ne din trup în har, să ne unim cu Domnul cel blând și smerit cu inima și să dobândim mintea cea dumnezeiască ca celor ce cu smerenie te cinstesc:
Bucură-te, Preacurată Maică, nădejdea creștinilor, apără-ne de ispitele vremurilor noastre!
Umple mintea noastră cu Dumnezeu, să nu mai aibă loc să se strecoare în gânduri nimic necurat și acoperă cu Sfânt Acoperământul tău pe cei ce strigă lui Dumnezeu: Aliluia!
Ai ales locuință Mănăstirea Noul Valaam, Împărăteasă, și ai făcut un palat strălucitor din Biserica unde Sfânta ta Icoană este așezată spre cinstire, iar noi, deși nu putem să ne închinăm decât în duh acestui chip prea luminos al tău, te chemăm în fiecare zi așa:
Bucură-te, Preacurată Maică, nădejdea creștinilor, apără-ne de ispitele vremurilor noastre!
Întinde acum, Preasfântă Fecioară, vălul tău peste noi, și fii mereu ocrotitoare celor ce cu adevărat strigă Fiului tău: Aliluia!
Acoperă-ne ca un nor strălucitor căci avem lacrimi de mucenici, Născătoare de Dumnezeu, și nimicește toată lucrarea diavolească ce se întinde peste noi, să fim apărați de tine, Mama noastră cea milostivă:
Bucură-te, Preacurată Maică, nădejdea creștinilor, apără-ne de ispitele vremurilor noastre!
Tu ești Chivotul tainic, aurită de Duhul Sfânt și umbrită de Heruvimi, Stăpână Doamnă, și ne hrănești cu Cuvântul Evangheliei și cu Trupul și Sângele Mântuitorului, căci ne dai să ne îndestulăm din Paharul mântuirii iar noi ne închinăm lui Dumnezeu cu pocăință: Aliluia!
Cântăm slava chipului tău și ne rugăm ție prin Icoană, Maica Domnului! Fie ca lumina iubirii noastre de Dumnezeu să nu se stingă din pricina vântului necredinței și al fărădelegii, să rămânem neatinși de dezordinea și necurăția timpului în care trăim și să îți aducem veșnic rugăciuni:
Bucură-te, Preacurată Maică, nădejdea creștinilor, apără-ne de ispitele vremurilor noastre!
O Preasfântă Maică și Fecioară, cea care acoperi credincioșii cu milă alinând toată întristarea și durerea, mântuiește și sufletele noastre și dăruiește sănătate trupului, vindecând mai ales bolile autoimune, tămăduiește mintea să se împace cu Dumnezeu, dezvăluie adevărul și izbăvește-ne de moarte ca să cântăm Sfintei Treimi cântarea biruinței: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).
Îngerii din cer cântă în tăcere taina iubiri tale, Doamnă, și noi cei cu glasuri omenești te rugăm să ne dai a vedea prin ochii inimii Lumina îndurării tale, căci tu ești veșnic îndrumătoare pentru sufletele care te cheamă:
Bucură-te, Preacurată Maică, nădejdea creștinilor, apără-ne de ispitele vremurilor noastre!
Veniți cei credincioși din toate părțile lumii să o slăvim pe Maica Domnului, Fecioara ce a unit Cerul cu pământul Născându-L pe Hristos, Curcubeul păcii și al binecuvântării, căci ea ne umbrește și ne ocrotește cu prea cinstita ei Icoană din Sfânta Mănăstire cea numită ”Athosul Nordului”, și chemând-o în rugăciune o strigăm cu dragoste de fii: Bucură-te, Preacurată Maică, nădejdea creștinilor, apără-ne de ispitele vremurilor noastre!
Minunată Maică și Împărăteasă, ascultă-ne pe noi robii tăi cei păcătoși și nevrednici care cădem la tine și cu suspine ne rugăm: izbăvește-ne din adâncul patimilor, de toată întristarea și deznădejdea, ferește-ne de defăimare, de umilințe și de mărturii mincinoase, dă-ne înțelepciune duhovnicească și adu pacea inimii pentru noi.
Pe tine te avem mijlocitoare la Tronul lui Dumnezeu, nu îți întoarce fața de la noi și primește lacrimile acestea ce pornesc din durere! Vindecă boala, potolește fierbințeala, adu bucuria tămăduirii, învață-ne smerenia să nu ne mai luptăm cu ceea ce Dumnezeu a rânduit pentru noi, dă-ne înțelepciune să ne rugăm să se facă Voia Lui și încălzește inima noastră cu suflarea iubirii tale, ca să nu pierim în necazuri și să ținem calea cea dreaptă, slăvindu-L pe Fiul tău și pe Dumnezeu nostru dimpreună cu Tatăl Său fără de început și cu Duhul Său cel Preasfânt, acum și în vecii vecilor. Amin.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!
Acatistul Fecioriei Maicii Domnului (“Cea mai Minunată Fecioară din toată lumea”)(8 Septembrie)
Acatistul Icoanei Maicii Domnului ”Care aude” sau ”Ascultătoarea” (Epakouousa) de la Mănăstirea Zografu, Sfântul Munte Athos (22 septembrie)
Acatistul Icoanei Maicii Domnului a Semnului din Kursk/Korenii (8 Septembrie, 27 Noiembrie şi 8 Martie)
Al doilea Acatist Acatistul Icoanei Maicii Domnului cu Scara (Putivl sau Molchenskaya) (24 aprilie, 18 septembrie)
Acatistul Icoanei Maicii Domnului de la Trifeşti, Roman (pentru izbăvirea de secetă – de apă si de copii) (14 septembrie)
Acatistul Icoanei Maicii Domnului făcătoare de minuni „Rugul Aprins” (4 septembrie)
Acatistul Icoanei Maicii Domnului Făgăduitoarea (sau Maica Domnului cu Cartea) – Icoana Kaluga din Rusia ( 2 septembrie, 12 octombrie și prima duminică din postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel)
Acatistul Maicii Domnului cea Slăvită – Icoana ”Doamna noastră din Saydnaya” de la Damasc (8 septembrie)
Acatistul Maicii Domnului la Icoana de la Poceaev (praznuita de Izvorul Tamaduirii, in 23 iulie si 8 septembrie)
Acatistul Maicii Domnului la icoana „Plângătoare” de la Boian (25 Septembrie)
Acatistul Pâinea Vieții la Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Solovetsky (8 septembrie)
Al doilea Acatist al Nasterii Maicii Domnului (8 septembrie)
Acatistul Maicii Domnului Doctorița la Icoana Panaghia Giatrissa din insula Loutarki, Creta (8 septembrie)
Acatistul Maicii Domnului Însărcinată (Icoana Veșniciei Maicii Domnului) – Panagia Egymonoussa din Biserica Sfântului Stelian din Kallithea, Grecia (25 septembrie)
Sursa: https://acoperamantulmaiciidomnului.wordpress.com
Acatistul Fecioriei Maicii Domnului (“Cea mai Minunată Fecioară din toată lumea”)(8 Septembrie)
Condacul 1
Preasfântă Fecioară Maria, la rugăciunea Părinţilor tăi, Drepţii Ioachim şi Ana, ai fost zămislită din porunca Bunului Dumnezeu, Care Te-a binecuvântat să fii, Cea Mai Minunată Fecioară din toată lumea, iar Numele tău să fie proslăvit în toate veacurile de toţi creştinii iubitori de cele sfinte, pentru care noi cu dragoste Îţi cântăm: Bucură-te, Preaminunată Fecioară Maria!
Icosul 1
Sfinţii Părinţi ai Preasfintei Fecioare Maria, au primit vestea cerească de la un Sfânt Înger al Domnului, că vor avea un copil minunat şi binecuvântat şi nespus s-au bucurat; iar noi smerindu-ne, cu dragoste să spunem aşa:
Bucură-te, Preaminunată Fecioară şi Maică a Dumnezeului nostru!
Bucură-te, Preabinecuvântată a Cerului Sfânt!
Bucură-te, Speranţa Sfinţilor tăi Părinţi!
Bucură-te, Preasfântă şi Prealuminată Fecioară!
Bucură-te, că din poruncă cerească ai fost zămislită!
Bucură-te, că de creştini eşti Preacinstită!
Bucură-te, Preaminunată Fecioară Maria!
Condacul al 2-lea
Sfintele Puteri Cereşti Protectoare au fost în jurul Drepţilor Părinţi, pe care i-au apărat din sfânta poruncă a Bunului Dumnezeu, Căruia cu iubire Îi înălţăm acum cântarea: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 2-lea
Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana s-au bucurat că le-ai fost dăruită lor de către Bunul Dumnezeu şi în casa lor ai fost crescută mai bine de trei ani; pentru aceasta cu evlavie să spunem aşa:
Bucură-te, Protejata Cerului Sfânt!
Bucură-te, Aleasa Atotfăcătorului Dumnezeu!
Bucură-te, de grija pe care au avut-o Sfinţii tăi Părinţi!
Bucură-te, că Părinţii tăi te-au iubit aşa de mult!
Bucură-te, că şi creştinii te iubesc duhovniceşte!
Bucură-te, pentru toţi cei care te laudă şi te preacinstesc!
Bucură-te, Preaminunată Fecioară Maria!
Condacul al 3-lea
Fiind afierosită Bunului Dumnezeu Savaot, după împlinirea vârstei de trei ani Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana te-au dus la templu, unde slujea Sfântul Prooroc Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Auzind toate acestea, să ne smerim şi să-I cântăm Domnului: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 3-lea
Sfinţii Îngeri protectori, ocrotitori şi aducători de daruri sfinte, au avut grijă de tine, Fecioară Preaminunată, să fii în siguranţă deplină şi nimic rău să nu ţi se întâmple; dar cei care au trăit în acele vremuri nu au priceput nimic din toate acestea, care ne-au fost comunicate nouă creştinilor:
Bucură-te, Preacurată şi Pururea Fecioară!
Bucură-te, de viaţa sfântă pe care ai avut-o pe Pământ!
Bucură-te, de primirea care ţi s-a făcut la templu, când erai micuţă!
Bucură-te, că Sfinţii tăi Părinţi s-au rugat şi I-au mulţumit Domnului!
Bucură-te, că Sfinţii Îngeri te-au ajutat şi te-au protejat!
Bucură-te, că nimic rău nu ţi s-a întâmplat!
Bucură-te, Preaminunată Fecioară Maria!
Condacul al 4-lea
Vreme de 12 ani ai fost hrănită cu mană cerească, de către Sfinţii Îngeri trimişi de Dumnezeu spre a avea grijă de tine; cu glas de bucurie să Îi cântăm Domnului: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 4-lea
O dată pe an te vedea doar Arhiereul, iar mulţi nici nu ştiau că exişti, Preasfântă Fecioară Maria, însă cele tainice s-au spus acum în poporul român, iar noi cu bucurie în suflete, spunem aşa:
Bucură-te, Fecioară Smerită!
Bucură-te, Bucuria Îngerilor!
Bucură-te, Frumuseţe Sfântă!
Bucură-te, Aleasa Lui Dumnezeu!
Bucură-te, Lauda Sfintelor Puteri Cereşti!
Bucură-te, Preasfântă Fecioară şi Maică a Lui Dumnezeu!
Bucură-te, Preaminunată Fecioară Maria!
Condacul al 5-lea
Bunul Dumnezeu a vegheat să fii sănătoasă şi bine apărată de orice vrăjmaş fizic sau spiritual şi de aceea nimic rău nu te-a atins; acum cu cinstire să-I cântăm Lui Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 5-lea
Din Iubire pentru Dumnezeu, Sfinţii Îngeri şi Sfintele Puteri Cereşti împlineau poruncile Dumnezeieşti care te priveau pe tine, iar noi, sperând în ajutorul Sfinţilor noştri Îngeri Păzitori, spunem aşa:
Bucură-te, Preacurată Fecioară, de sfânta apărare cerească!
Bucură-te, că nimeni nu ţi-a făcut vreun rău!
Bucură-te, că Bunul Dumnezeu a vegheat asupra ta!
Bucură-te, că nu ai fost deranjată de duşmanii văzuţi sau nevăzuţi!
Bucură-te, că Sfinţii Îngeri şi Sfintele Puteri Cereşti au fost lângă tine!
Bucură-te, că şi noi creştinii suntem apăraţi cereşte!
Bucură-te, Preaminunată Fecioară Maria!
Condacul al 6-lea
Frumuseţea fizică şi spirituală se îmbinau armonios în cazul sfintei tale personalităţi, iar noi ştiind că ai fost minunat alcătuită şi bine înstruită întru cele sfinte, Îţi cântăm cu bucurie: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 6-lea
Ales şi binecuvântat cereşte a fost sufletul tău, Preasfântă Fecioară Maria, iar creştinii care au multă evlavie la tine şi la Sfintele Personalităţi Cereşti, creştineşte spun aşa:
Bucură-te, Preafrumoasă Fecioară Maria!
Bucură-te, că ai fost minunat alcătuită!
Bucură-te, că ai fost instruită întru cele sfinte!
Bucură-te, că ai cunoscut multe din cele cereşti!
Bucură-te, că sufletul tău are mari calităţi sfinte!
Bucură-te, de virtuţile cereşti pe care le ai!
Bucură-te, Preaminunată Fecioară Maria!
Condacul al 7-lea
Iubitorii de Dumnezeu creştini fiind, au multă evlavie, respect sfânt şi iubire duhovnicească pentru tine şi pentru Sfintele Personalităţi Cereşti şi din toată inima cântă: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 7-lea
Oamenii cu gânduri curate, aduc cinstirea cuvenită Celor din Sfânta Împărăţie Cerească şi cer ajutor spre a înţelege toate cele sfinte şi cereşti şi cu aplecare sfântă spun aşa:
Bucură-te, Preaminunată şi Pururea Fecioară Maria! Bucură-te, de cinstirea celor cu respect sfânt!
Bucură-te, de lauda drept-măritorilor creştini! Bucură-te, Preamilostivă Fecioară!
Bucură-te, că poţi ajuta poporul nostru!
Bucură-te, că îi poţi ajuta pe cei care cu respect ţi se roagă!
Bucură-te, Preaminunată Fecioară Maria!
Condacul al 8-lea
Cu smerenia, ascultarea de Dumnezeu, împlinirea celor sfinte şi cu neprihănirea vieţii tale, ţi-ai câştigat cinstirea şi respectul tuturor celor care Îi cântă Lui Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 8-lea
Domnul şi Dumnezeul nostru ştie cu ce calităţi şi virtuţi sfinte te-a înzestrat la venirea în trup pe acest Pământ, în vederea împlinirii misiunii tale, iar noi Îţi aducem laudă, cinstire şi mulţumire şi din toată inima spunem acestea:
Bucură-te, Smerită şi Binecuvântată Fecioară Maria!
Bucură-te, Ascultătoarea înaintea Lui Dumnezeu!
Bucură-te, Împlinitoarea Sfintelor Porunci Dumnezeieşti!
Bucură-te, pentru viaţa minunată şi curată pe care ai dus-o pe Pământ!
Bucură-te, că ai fost înzestrată de Bunul Dumnezeu cu virtuţi şi cu calităţi sfinte!
Bucură-te, pentru toate darurile pe care Dumnezeu ţi le-a dat!
Bucură-te, Preaminunată Fecioară Maria!
Condacul al 9-lea
Timp de mai bine de 12 ani ai fost văzută de Sfinţii Îngeri ai Domnului, iar Arhiereul te vedea odată pe an. Oamenii de atunci neştiind toate acestea nu au cântat: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 9-lea
Viaţa ta de Fecioară Curată ai petrecut-o în post şi rugăciune, smerenie şi ascultare desăvârşită şi nu poate fi descrisă în cuvinte pământeşti, iar noi dorindu-le pe cele cereşti spunem din inimă aşa:
Bucură-te, Preaevlavioasă şi Smerită Fecioară Maria!
Bucură-te, Preafericită Fecioară şi Maică a Lui Dumnezeu!
Bucură-te, Prealuminată şi Îndumnezeită Fecioară!
Bucură-te, Preacurată şi Ascultătoare Fecioară!
Bucură-te, pentru viaţa desăvârşită pe care ai dus-o!
Bucură-te, pentru exemplul cel sfânt lăsat urmaşilor!
Bucură-te, Preaminunată Fecioară Maria!
Condacul al 10-lea
Pregătită ai fost pentru misiunea sfântă, pe către o aveai de îndeplinit, că de nimic nu te-ai temut, cât ai trăit pe Pământ, respectându-L şi iubindu-L pe Dumnezeu mai presus de orice şi cinstindu-i pe toţi cei din Ceruri care cântă: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 10-lea
O dată cu tine au mai fost pe Pământ şi multe alte persoane care aveau misiune sfântă de îndeplinit, dar fiecare persoană a fost chemată la timpul ei, iar noi, slăvindu-te Preacurată Fecioară, Îţi spunem aşa:
Bucură-te, Fecioară afierosită Domnului!
Bucură-te, că ai fost chemată din pruncie la o viaţă sfântă, demnă şi curată!
Bucură-te, pentru cei care te-au născut şi te-au crescut până la trei ani!
Bucură-te, că alta ca tine nu a fost şi nu mai este!
Bucură-te, Fecioară demnă de laudă şi de preacinstire creştină!
Bucură-te, că ai avut o viaţă tainică şi minunată!
Bucură-te, Preaminunată Fecioară Maria!
Condacul al 11-lea
Nu toţi cei care sunt acum pe Pământ ştiu să aducă laudă sfântă Celor din Sfânta Împărăţie Cerească, dar toţi cei care Îl iubesc pe Dumnezeu, Îi cântă cu dragoste: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 11-lea
Numai credincioşii cei smeriţi şi milostivi, care împlinesc Voia Lui Dumnezeu şi Îl iubesc mai presus de orice, se vor mântui, iar noi rugându-ne ţie şi primind ajutorul tău, Preasfântă Fecioară, Îţi spunem aşa:
Bucură-te, Fecioară, mai Fericită decât fericiţii!
Bucură-te, Fecioară, mai Evlavioasă decât evlavioşii! Bucură-te, Fecioară, mai Smerită decât smeriţii!
Bucură-te, Fecioară, mai Luminată decât luminaţii!
Bucură-te, Fecioară, mai Sfântă decât Sfinţii!
Bucură-te, Fecioară, mai Binecuvântată decât binecuvântaţii!
Bucură-te, Preaminunată Fecioară Maria!
Condacul al 12-lea
Prima parte a vieţii tale s-a împlinit în mod minunat atunci când Preaminunatul Arhanghel Gavriil a adus vestea întrupării Fiului Lui Dumnezeu în pântecele tău cel preacurat şi fecioresc, iar noi aplecându-ne în faţa acestei minuni, Îi cântăm Celui Veşnic: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 12-lea
Acceptând întruparea Fiului Lui Dumnezeu în pântecele tău cel preacurat, ai început lucrarea de împlinire a sfintei tale misiuni pământeşti, pentru care cu credinţă şi cu cinstire Îţi spunem aşa:
Bucură-te, de Misiunea Sfântă, dată de Domnul Dumnezeu!
Bucură-te, că ai primit cele sfinte, cu multă iubire pentru Dumnezeu!
Bucură-te, că ai rămas Fecioară Preacurată!
Bucură-te, că toate acestea s-au spus în toate veacurile!
Bucură-te, că toate acestea se vor spune şi se vor cinsti şi în viitor!
Bucură-te, de toţi cei care te vor preacinsti creştineşte!
Bucură-te, Preaminunată Fecioară Maria!
Condacul al 13-lea
Cu multă iubire sfântă, smerenie, cinstire şi evlavie, noi creştinii vom aduce în veci preamărire, laudă şi mulţumire Preaminunatei şi Preasfintei Fecioare Maria, cântându-I cu toţii: Aliluia! Aliluia! Aliluia! (Acest Condac se spune de trei ori).
Icosul 1
Sfinţii Părinţi ai Preasfintei Fecioare Maria, au primit vestea cerească de la un Sfânt Înger al Domnului, că vor avea un copil minunat şi binecuvântat şi nespus s-au bucurat; iar noi smerindu-ne, cu dragoste să spunem aşa:
Bucură-te, Preaminunată Fecioară şi Maică a Dumnezeului nostru!
Bucură-te, Preabinecuvântată a Cerului Sfânt!
Bucură-te, Speranţa Sfinţilor tăi Părinţi!
Bucură-te, Preasfântă şi Prealuminată Fecioară!
Bucură-te, că din poruncă cerească ai fost zămislită!
Bucură-te, că de creştini eşti Preacinstită!
Bucură-te, Preaminunată Fecioară Maria!
Condacul 1
Preasfântă Fecioară Maria, la rugăciunea Părinţilor tăi, Drepţii Ioachim şi Ana, ai fost zămislită din porunca Bunului Dumnezeu, Care te-a binecuvântat să fii, Cea Mai Minunată Fecioară din toată lumea, iar Numele tău să fie proslăvit în toate veacurile de toţi creştinii iubitori de cele sfinte, pentru care noi cu dragoste îţi cântăm: Bucură-te, Preaminunată Fecioară Maria!
Rugăciune către Maica Domnului pentru înmulţirea iubirii sfinte:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Care ne-ai fost dată şi nouă ca Maică Sfântă, te rugăm ajută poporul nostru şi pe toţi cei care te laudă şi te preacinstesc. Deschide-ne inimile şi pune în ele iubirea sfântă pentru Dumnezeu, pentru cei din Sfânta Împărăţie Cerească şi pentru aproapele nostru şi înmulţeşte această iubire! Dăruieşte-le celor dragi nouă şi celor care au mai multă nevoie, toată iubirea sfântă după care tânjeşte sufletul dornic de Dumnezeu. Luminează-ne, smereşte-ne, binecuvintează-ne şi ajută-ne ca tot ce facem să fie din dragoste pentru Dumnezeu şi pentru semenii noştri. Te rugăm, ajută-ne să ne mântuim sufletele! Vino Măicuţă Multiubitoare în inimile noastre, să se înmulţească acolo iubirea sfântă! Vino Măicuţă Sfântă în inimile noastre pline de iubire, că aici este în veci locul tău! Îţi mulţumim Preasfântă Fecioară Maria pentru mijlocirea ta pentru noi la Bunul Dumnezeu, pentru tot ajutorul tău sfânt, că eşti Grabnic Ajutătoare şi că fiind Maica Lui Dumnezeu ne eşti şi nouă Mamă iubitoare! Amin!
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Acatistul Icoanei Maicii Domnului ”Care aude” sau ”Ascultătoarea” (Epakouousa) de la Mănăstirea Zografu, Sfântul Munte Athos (22 septembrie)
Traducere din limba rusă
Tropar, glas 3
Mijlocirea și mila Ta ne-a dat icoana „Ascultătoarea”, Maica Domnului, care apără sufletele noastre în rugăciune, iar noi strigăm la Tine cu credință: fii Milostivă cu poporul Tău, vindecă-ne toate durerile, fii mângâiere inimilor noastre, auzi rugăciunile noastre și dă-ne mântuirea veșnică, Preacurată!
Condac, glas 3
Călugărul Cosma a căzut în fața icoanei Tale cu o rugăciune, iar Tu i-ai auzit grabnic cererea, iar noi Te laudăm neîncetat pe Tine, Maică Născătoare de Dumnezeu. Iar nouă care venim alergând sub acoperirea Ta sfântă, roagă-te ca Domnul să ne dea iertarea păcatelor și mare milă.
Condacul 1
Celei alease dintre toate neamurile, Maicii Domnului și Împărătesei Cerurilor care se roagă necontenit pentru noi la Tronul Fiului Său, îi înălțăm cu dragoste cântare de mulțumire. Iar tu, ca Mijlocitoarea plină de milă a tuturor celor care vin la Tine cu credință, scapă-ne de toate necazurile noastre, și noi te strigăm: Bucură-te, Maica Doamnului Atot-Milostivă, ducând rugăciunile noastre la Fiul tău!
Icos 1
Corul îngerilor din Rai îți cântă neîncetat Ție, Doamnă Născătoare de Dumnezeu, iar noi care suntem legați de cele pământești alergăm la icoana Ta, numită „Ascultătoarea” și din adâncul inimii noastre strigăm către Tine:
Bucură-te, că cinul îngeresc și neamul omenesc se bucură de Tine;
Bucură-te, că slava ta întrece laudele cerului și ale pământului;
Bucură-te, trimițându-ne mila Ta prin icoanele făcătoare de minuni;
Bucură-te, atot-milostiva noastră Învățătoare care ne atragi cu dragostea Ta;
Bucură-te, dând mare milă și daruri celor care te iubesc;
Bucură-te, Ajutor grabnic tuturor celor ce Te cheamă;
Bucură-te, Maica Doamnului Atot-Milostivă, ducând rugăciunile noastre la Fiul tău!
Condacul 2
Călugărul Cosma se ruga către Tine, Maica Domnului: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu! Roagă-te Fiului Tău și lui Dumnezeu să mă călăuzească pe calea mântuirii!”, plângând râuri de lacrimi și strigând spre Hristos: Aliluia!
Icos 2
Dumnezeu nu i-a lăsat rugăciunea fără răspuns, căci Cosma călugărul a auzit o voce minunată ieșind din Icoana Ta: „Fiul și Dumnezeul Meu! Învață-l pe robul Tău Cosma cum poate fi mântuit! ” Iar noi Te strigăm, buna Ascultătoare a rugăciunilor noastre, și cu tandrețea inimii te chemăm:
Bucură-te, Mama Luminii care nu se stinge niciodată, plină de darurile Duhului Sfânt;
Bucură-te, Floare nepieritoare a nestricăciunii de care și puteri îngerești se bucură;
Bucură-te, grabnică Ascultătoare a celor care ți se roagă fierbinte;
Bucură-te, speranță nerușinată a celor care vin la Tine;
Bucură-te, dăruind tuturor cu milostivire nenumăratele tale daruri;
Bucură-te, tufiș arzând fără foc, mângâindu-ne cu bucurie duhovnicească;
Bucură-te, Maica Doamnului Atot-Milostivă, ducând rugăciunile noastre la Fiul tău!
Condacul 3
Prin puterea Celui Preaînalt și prin harul Tău, Maica Domnului, Sfântul Cosma a fost întărit când a auzit răspunsul Mântuitorului: „Lasă-l să părăsească mănăstirea în tăcere!”, mulțumindu-I pentru purtarea de grijă binevoitoare printr-un cântec: Aliluia.
Icos 3
Călugării Sfântului Munte din Athos se îndreaptă spre minunata Ta icoane „Ascultătoarea”, primind călăuzire pentru mântuire și nenumărate faceri de bine, și cu buze recunoscătoare strigă către Tine Maica Domnului:
Bucură-te, Sfântă Fecioară, care ai alea Muntele Athos ca lăcaș al Tău;
Bucură-te, Preacurată, care ai pecetluit acest Sfânt Munte cu multe minuni;
Bucură-te, auzind grabnic rugăciunea Sfântului Cosma;
Bucură-te, căci nu respingi rugăciunile noastre fierbinți;
Bucură-te, că ai dat sfânta ta icoană credincioșilor ca ajutor;
Bucură-te, slăvindu-o prin semne și minuni;
Bucură-te, Maica Doamnului Atot-Milostivă, ducând rugăciunile noastre la Fiul tău!
Condacul 4
Deși era încercat de ispite și de gânduri de neîncredere, călugărul Cosma s-a minunat când a văzut-o pe Cea frumoasă ca o Împărăteasă vorbindu-i din icoana, dar cunoscând în Ea este Împărăteasa Cerului, Maica Domnului căreia îi pasă de călugării mănăstirii, a strigat către Dumnezeu în bucuria inimii sale: Aliluia.
Icos 4
După ce au auzit despre minunea făcută prin icoană la rugăciunile călugărului Cosma, călugării din mănăstirea Zografu s-au bucurat văzând arătarea îndurării Tale, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta, strigăm cu recunoștință:
Bucură-te, mijlocitoare harnică pentru noi aducând binecuvântări vremelnice și veșnice;
Bucură-te, deschizând credincioșilor ușile Împărăției lui Hristos;
Bucură-te, cea ce ne înalți la Rai cu dragostea Ta;
Bucură-te, adorând bunătatea Fiului tău pentru noi;
Bucură-te, împlinirea abundentă a milei și iubirii lui Dumnezeu;
Bucură-te, auzirea grabnică a celor care strigă către Tine;
Bucură-te, Maica Doamnului Atot-Milostivă, ducând rugăciunile noastre la Fiul tău!
Condacul 5
Ca o stea sfânta este cinstita Ta icoană „Ascultătoarea”, Maica Domnului, căci prin razele minunilor ce izvorăsc din ea se alungă întunericul durerilor și al tuturor bolilor din inimile noastre, călăuzindu-ne pe calea mântuirii pe toți cei care alergăm la Tine și strigăm la Dumnezeu cu credință: Aliluia.
Icos 5
Văzând valurile de minuni care izvorăsc de la sfânta icoană „Ascultătoarea”, toți călugării din Muntele Athos și din țările înconjurătoare se adună la ea pentru aiI se închina. Iar Tu, Maica Domnului, fiind și Maica sufletelor noastre, dăruiește-ne toate darurile îndurării Tale prin icoana Ta făcătoare de minuni, iar noi Te lăudăm:
Bucură-te, bucuria și mângâierea noastră;
Bucură-te, ocrotirea și acoperământul noastru;
Bucură-te, vindecând slăbiciunile noastre mentale și trupești;
Bucură-te, și înmoaie inimile noastre cu dragostea Ta;
Bucură-te, că ne izbăvești de căderile păcătoase;
Bucură-te, ridicând mintea noastră la Rai;
Bucură-te, Maica Doamnului Atot-Milostivă, ducând rugăciunile noastre la Fiul tău!
Condacul 6
Cântăm minunata Ta îndurare pentru noi și mare Ta milă, Preasfântă Fecioară, te rugăm nu înceta să te rogi pentru noi, păcătoșii, înaintea Tronului Fiului Tău și a Dumnezeului nostru, să întorci spre miluire mânia Lui care s-a pornit cu dreptate împotriva noastră și ai milă de toți care plâng cu credință: Aliluia.
Icos 6
Lumina strălucește în sufletele noastre, întristarea și descurajarea întunecate sunt alungate, primim mângâiere plină de har și inimile noastre sunt umplute de bucurie când Tu, Doamna noastră Născătoare de Dumnezeu ne călăuzești să strigăm către Dumnezeu să fie milostiv cu noi, păcătoșii și să ne iarte păcatele. Să nu taci, Maica Domnului, ci roagă-te pentru noi, iar noi te chemăm cu dragoste:
Bucură-te, transformând tristețea în bucurie;
Bucură-te, revărsând credincioșilor o dulceață de nedrescis;
Bucură-te, dând înțelegere ochilor noștri duhovnicești;
Bucură-te, bucurie și ridicare pentru cei care se întristează;
Bucură-te, învățându-ne răbdarea în tristețe și nenorocire;
Bucură-te, acoperindu-i pe cei slabi cu vălul harului Tău;
Bucură-te, Maica Doamnului Atot-Milostivă, ducând rugăciunile noastre la Fiul tău!
Condacul 7
Pentru a primi milă și vindecare de la Icoana Ta ”Ascultătoarea”, oamenii au făcut icoane după asemănarea ei, aprinzând flăcări de rugăciune în orașe din toată lumea unde Icoana Ta preasfânta s-a proslăvit, Maica Domnului, cerându-ți să îi salvezi cu rugăciuni la Fiul Tău Iisus Hristos, înălțându-I un cântec de recunoștință lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 7
Vedem minunea îndurării Tale, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, atunci când credincioții cad în genunchi în fața Icoanei Tale făcătoare de minuni, și Te cheamă așa:
Bucură-te, mijlocitoare caldă pentru cei care trăiesc în Sfântul Munte Athos;
Bucură-te, Dătătoarea tuturor binecuvântărilor celor care locuiesc aici;
Bucură-te, mântuindu-i pe toți cei care te cheamă din orice loc al lumii;
Bucură-te, ajutătoare în necazuri și nenorociri;
Bucură-te, că ai dat icoanelor tale puterea de a face minuni;
Bucură-te, cea ce ne mângâi cu dragostea Ta de mamă;
Bucură-te, Maica Doamnului Atot-Milostivă, ducând rugăciunile noastre la Fiul tău!
Condacul 8
Ritorii cei mult grăitori nu pot să audă, Maica Împăratului Cerului, cum oamenii care se roagă la icoana ta sfântă cu ochii și cu sufletele calde scapă de dureri și sunt mântuiți de necazuri. Dar noi, ascultând cuvântul Tău, Doamnă, care ai spus despre icoana Ta pictată prima dată: „Harul Celui Născut din Mine și al Meu să fie cu această icoană” – credem că icoana Ta „Ascultătoarea” emană harul Tău. Ne inchinăm ei cu evalvie, o sărutăm și strigăm spre Dumnezeu: Aliluia.
Icos 8
Este mângâietor pentru toți credincioșii să privească icoana Ta sfântă, Doamnă Maica Domnului, în care Te vedem ținând mâna stângă pe umărul Pruncului Tău Veșnic iar Domnul nostru Isus Hristos ne binecuvântează din slava Lui de Dumnezeu, iar pe Tine adevărată Maică a lui Dumnezeu cu tandrețe te lăudăm:
Bucură-te, Împărăteasa a toate, aducând pacea domnească și de lungă durată;
Bucură-te, Doamnă a Cerului și a pământului;
Bucură-te, călăuză la Cer;
Bucură-te, ajutându-ne împreună cu Îngerul nostru Păzitor;
Bucură-te, chemându-ne să Îl iubim pe Fiul Tău;
Bucură-te, făcând rugăciunile noastre plăcute lui Dumnezeu;
Bucură-te, Maica Doamnului Atot-Milostivă, ducând rugăciunile noastre la Fiul tău!
Condacul 9
Preasfântă Fecioară, Preasfântă Fecioară! L-ai născut pe Hristos Dumnezeu în trup și L-ai încăput în pântecele Tău pe Cel Neîncăput. Toate neamurile Te-au binecuvântat după datoria lor, Maica Domnului, de la răsărit la apus, Numele Tău este lăudat; Călugării te numesc apărătoarea lor, mai ales cei din Sfântul Munte Athos, făcând multe minuni în viața lor și aducându-le îndurările Tale bogate, așa încât ei strigă cu recunoștință lui Dumnezeu pentru Tine: Aliluia.
Icos 9
Glasurile noastre sunt prea sărace ca să laude după cuviință moștenirea Ta slăvită, Maica Domnului, icoanele făcătoare de minuni și ajutorul neîncetat pe care îl dai poporului ortodox. Noi ne bucurăm de nenumăratele minuni care se fac prin icoana Ta, și din sufletul și inima noastră îți spunem:
Bucură-te, revărsând bucuria;
Bucură-te, oferindu-ne mângâiere duhovnicească;
Bucură-te, cea ce domnești în Rai dar nu ne părăsești;
Bucură-te, drămuind viața noastră pământească;
Bucură-te, căci ne deschizi ușile cerului aducându-ne pocăința;
Bucură-te, luminându-ne sufletele cu bucurie veșnică;
Bucură-te, Maica Doamnului Atot-Milostivă, ducând rugăciunile noastre la Fiul tău!
Condacul 10
Ne-ai dat icoana Ta preacinstită ”Acultătoarea”, Maica Domnului, prin care ne salvezi de suferințe și boli, iar noi văzând mila Ta strigăm cu tandrețe către Dumneze, care Te-a făcut Mama noastră a tuturor: Aliluia.
Icos 10
Tu ești zid și mijlocire, Preafericită Fecioară, stând ca un stâlp în fața dușmanilor pentru toți cei care se roagă cu evlavie, căci Ți s-a dat o mare putere împotriva forțelor întunecate ale iadului. Pentru aceasta, de dragul credinței în Tine, Te chemăm:
Bucură-te, îmbrățișând întreaga lume creștină cu dragostea Ta de mamă;
Bucură-te, plină de compasiune pentru cei nevoiași;
Bucură-te, îndrumând credincioșii pe calea mântuirii;
Bucură-te, călăuzind viața noastră spre evlavie și feciorie;
Bucură-te, Paznică vigilentă a mănăstirilor;
Bucură-te, neobosită apărătoare a caselor și a familiilor celor cuvioși;
Bucură-te, Maica Doamnului Atot-Milostivă, ducând rugăciunile noastre la Fiul tău!
Condacul 11
Cântarea noastră nu este îndeajuns pentru a slăvire cu vrednicie îndurărilor Tale, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, dar Te lăudăm din plinătatea iubirii și a râvnei noastre, Te rugăm nu ne disprețui și nu Te îndepărta de noi cei nevrednici, ci ne ajută, Atot-milostivă, dă-ne pocăință pentru a ne curăța de murdăria păcatului și pentru a reuși să ducem o viață plăcută lui Dumnezeu, ca pomenind nenumăratele Tale minuni să strigăm spre Dumnezeu, Creatorul Suprem al minunilor: Aliluia.
Icos 11
Cu razele luminoase făcătoare de minuni icoana Ta sfântă strălucește fără încetare, Doamna Atot-milostivă, și luminează cu slavă întreaga lume creștină, alungând tot răul prin puterea lui Dumnezeu. Din acest motiv, din anii străvechi, creștinii ortodocși vin la ea să se închine, cântând cu tandrețe laude:
Bucură-te, întinzând mâna Domnului pentru noi;
Bucură-te, rugându-te mereu pentru noi la Dumnezeu;
Bucură-te, izvor de vindecare pentru bolnavi;
Bucură-te, vindecare rapidă a celor slăbiți trupește și sufletește;
Bucură-te, că nu-i lași pe credincioși fără mijlocirea Ta;
Bucură-te, că ne înveți pe toți nădejdea în Dumnezeu;
Bucură-te, Maica Doamnului Atot-Milostivă, ducând rugăciunile noastre la Fiul tău!
Condacul 12
Harul lui Dumnezeu din icoana Ta numită ”Ascultătoarea” îi atrage pe toți cei care se întristează și sunt împovărați dar care aleargă la izvorul îndurărilor și a bunătății Tale, iar Tu le dai bucurie în tristețe, apărare în ispite, vindecare în boală, iar ei strigă cu recunoștință Fiului Tău și înalță un cântec de laudă lui Dumnezeu: Aliluia.
Icos 12
Cântând minunile Tale, Doamnă Născătoare de Dumnezeu, Te lăudăm ca Sursa a Harului Dătător de Viață, ca un izvor inepuizabil de minuni, și căzând cu râvnă la sfânta Ta icoană Te sărutăm cu dragoste din inimă și ne rugăm către Tine: privește-ne cu milă, aducând cu smerenie laude ca acestea:
Bucură-te, bun ajutor pentru cei nevoiași;
Bucură-te, grabnică Ascultătoare;
Bucură-te, că ne îmbraci în haina strălucitoare a curăției;
Bucură-te, pregătindu-ne pentru întâlnirea cu Mirele Hristos;
Bucură-te, mijlocitoare la dreapta Judecata de Apoi a lui Hristos Dumnezeu;
Bucură-te, cea care ne ajuți să-L aducem pe Fiul Tău și pe Dumnezeul nostru în cămara inimii noastre;
Bucură-te, Maica Doamnului Atot-Milostivă, ducând rugăciunile noastre la Fiul tău!
Condacul 13
O, milostivă Mama a Iubitului Domnului nostru Iisus Hristos, slăvim sfânta Ta icoană numită ”Ascultătoarea”! Primește cu milă această mică rugăciune a noastră și îndeplinește cererile noastre bune, mijlocește tot ce ne este necesar pentru viață și dă-ne evlavie, scapă-ne de necazuri, boli și tristețe și fă-ne moștenitorii Împărăției Cerești, strigând cu credință către Dumnezeu: Aliluia. (Acest Condac se spune de 3 ori)
Icos 1
Corul îngerilor din Rai îți cântă neîncetat Ție, Doamnă Născătoare de Dumnezeu, iar noi care suntem legați de cele pământești alergăm la icoana Ta, numită „Ascultătoarea” și din adâncul inimii noastre strigăm către Tine:
Bucură-te, că cinul îngeresc și neamul omenesc se bucură de Tine;
Bucură-te, că slava ta întrece laudele cerului și ale pământului;
Bucură-te, trimițându-ne mila Ta prin icoanele făcătoare de minuni;
Bucură-te, atot-milostiva noastră Învățătoare care ne atragi cu dragostea Ta;
Bucură-te, dând mare milă și daruri celor care te iubesc;
Bucură-te, Ajutor grabnic tuturor celor ce Te cheamă;
Bucură-te, Maica Doamnului Atot-Milostivă, ducând rugăciunile noastre la Fiul tău!
Condacul 1
Celei alease dintre toate neamurile, Maicii Domnului și Împărătesei Cerurilor care se roagă necontenit pentru noi la Tronul Fiului Său, îi înălțăm cu dragoste cântare de mulțumire. Iar tu, ca Mijlocitoarea plină de milă a tuturor celor care vin la Tine cu credință, scapă-ne de toate necazurile noastre, și noi te strigăm: Bucură-te, Maica Doamnului Atot-Milostivă, ducând rugăciunile noastre la Fiul tău!
Rugăciune:
O, Doamna Prea Binecuvântată, Maica Domnului Celui Veșnic, grabnică Ascultătoare a tuturor celor care aleargă la Tine cu credință! Uită-te de la înălțimile măreției Tale la noi care cădem la icoana Ta făcătoare de minuni și, auzind umila noastră rugăciune, roagă-te Fiului Tău și Dumnezeului nostru să păstreze țara noastră în pace și prosperitate, să întărească Biserica Ortodoxă și să alunge necredința, ereziile și schismele.
Izbăvește-i, O, Atot-Milostivă, pe toți cei care Ți se roagă cu credință, de căderile păcătoase, de calomnii rele, de necazuri, dureri și boli; dăruiește-ne un duh de pocăință, de smerenie a inimii, curăția gândurilor, îndreptarea vieții păcătoase și iertarea păcatelor noastre, ca să cântăm laude și mulțumiri către Tine, Maica Domnului, si să fim primiți în Împărăția Cerului unde împreună cu toți sfinții să slăvim Sfânta Treime pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!
Acatistul Icoanei Maicii Domnului a Semnului din Kursk/Korenii (8 Septembrie, 27 Noiembrie şi 8 Martie) (Al doilea Acatist)
Condacul 1
Conducătoare nebiruită şi bună Îndrumătoare, care ne călăuzeşti spre Împărăţia Cerească, vino la noi cei care nu avem aici lăcaş veşnic şi cu plecăciune adâncă, Te rugăm fierbinte să ne dăruieşti ajutorul Tău atotputernic şi să faci o minune şi cu noi, cei care strigăm către Tine: Bucură-Te, Stăpână şi milostiveşte-Te asupra noastră şi a lumii întregi!
Icosul 1
PreaCurată, Îngerii au văzut cu uimire cum ai mers înaintea tuturor, călăuzindu-i cu lumina Ta cea sfântă pe oamenii din Kursk care s-au retras din calea cotropitorilor tătari ; iar noi cu mulţumire, strigăm către Tine astfel:
Bucură-Te, BineCuvântată Îndrumătoare!
Bucură-Te, Maică a Căii Celei Adevărate!
Bucură-Te, că faci să ţâşnească râuri de milă din Icoana Ta!
Bucură-Te, că ai întipărit în adâncul inimilor noastre, legea Fiului Tău, Domnul Iisus Hristos!
Bucură-Te, că stingi arşiţa mistuitoare a patimilor noastre!
Bucură-Te, Ocrotire Cerească pentru cei pribegi şi orfani!
Bucură-Te, Stăpână şi milostiveşte-Te asupra noastră şi a lumii întregi!
Condacul al 2-lea
Am văzut şi vedem mereu, Stăpână, semnele şi minunile Tale. Mărturisim mila Ta şi nu ascundem binefacerile Tale, ci strigăm cu glas mare: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 2-lea
Cine poate înţelege Gândirea Lui Dumnezeu şi poate spune taina judecăţilor Sale? Pentru că El înalţă şi dărâmă, smereşte sau slăveşte, face lumea să sufere sau o vindecă. Şi cine este interesat de sfatul Său? Iar atunci când se porneşte Mânia Lui Dumnezeu asupra noastră din cauza mulţimii păcatelor ce le-am făptuit, alergăm cu toţii sub ocrotirea Ta, Maica Lui Dumnezeu, întindem mâinile către Tine, PreaCurată şi cu inimile pline de pocăinţă strigăm către Tine:
Bucură-Te, că potoleşti Mânia Fiului Tău împotriva noastră!
Bucură-Te, Cea care alini Urgia Lui Dumnezeu cea dreaptă!
Bucură-Te, Cea care cureţi păcatele noastre!
Bucură-Te, că Te rogi pentru iertarea celor păcătoşi!
Bucură-Te, lumină nestinsă a speranţei noastre!
Bucură-Te, că acoperi totul cu Sfântul Tău Omofor!
Bucură-Te, Stăpână şi milostiveşte-Te asupra noastră şi a lumii întregi!
Condacul al 3-lea
Minunate lucruri faci cunoscute, BineCuvântată Fecioară, de la Icoana Ta cea sfântă, din care ţâşnesc râuri de milă pentru noi, cei care strigăm către Tine: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 3-lea
Fiind nespus de iubitoare, PreaBună Maică, trimiţi cu putere lumina milei Tale acolo unde sporeşte întunericul păcatelor şi se înmulţesc necazurile oamenilor. De aceea, vii în mod nevăzut prin intermediul Icoanei Tale la noi, robii Tăi, care slăvind bunăvoinţa Ta, strigăm către Tine astfel:
Bucură-Te, adâncime a milei!
Bucură-Te, fântână nesecată de vindecări!
Bucură-Te, că transformi întristarea noastră în veselie!
Bucură-Te, că preschimbi plânsul şi suspinele noastre în bucurie spirituală!
Bucură-Te, că transformi în câştig suferinţa şi nenorocul nostru!
Bucură-Te, că-i înveseleşti pe cei care pe Tine Te preaslăvesc!
Bucură-Te, Stăpână şi milostiveşte-Te asupra noastră şi a lumii întregi!
Condacul al 4-lea
Atunci când ne copleşesc ispitele, când necazurile şi durerile ne cuprind, când ne pierdem răbdarea şi avem sufletul întristat, alergăm la Icoana Ta, PreaCurată Fecioară Maria şi cu lacrimi de pocăinţă strigăm din adâncul inimii: Întinde asupra noastră mâinile Tale, Născătoare de Dumnezeu şi scoate-ne din adâncul răului, ca să strigăm cu recunoştinţă către Tine: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 4-lea
Demult, locuitorii Rusiei au auzit zvonul despre apariţia sfintei Tale Icoane în mijlocul stejarilor din Kursk şi plini de evlavie s-au grăbit să ajungă la ea strigând cu mustrare de cuget: De unde această bunăvoinţă a Maicii Domnului de a veni la noi? Şi, văzând, Stăpână, Icoana Ta aşezată lângă rădăcina unui copac, au ridicat-o ca pe o minunată comoară şi au strigat către Tine:
Bucură-Te, Rai strălucitor care ai crescut Arborele Vieţii!
Bucură-Te, grădină cerească în care a răsărit Copacul Bisericii!
Bucură-Te, floare plăcut mirositoare care parfumezi întreaga lume!
Bucură-Te, culme a mântuirii noastre!
Bucură-Te, că stârpeşti din rădăcină patimile noastre rele!
Bucură-Te, că ne îngădui să fim părtaşi ai vieţii cereşti!
Bucură-Te, Stăpână şi milostiveşte-Te asupra noastră şi a lumii întregi!
Condacul al 5-lea
Sfânta Icoană a străbătut provinciile şi oraşele Rusiei ca o stea călăuzită cereşte. Ţarii s-au plecat cu evlavie înaintea ei, ţarinele au împodobit-o cu dragoste, mai marii Bisericii ortodoxe au primit-o cu adânc respect, iar mulţimile de credincioşi au întâmpinat-o sărbătoreşte strigând: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 5-lea
PreaCurată Fecioară, văzând zădărnicită de Tine nelegiuita uneltire a necredincioşilor, ce voiau să distrugă Icoana Ta şi recuperând sfânta Icoană neatinsă, călugării şi laicii Ţi-au strigat astfel:
Bucură-Te, că ai dejucat uneltirea cruzilor atei!
Bucură-Te, că ai pecetluit gurile hulitorilor!
Bucură-Te, că ai păstrat neatinsă Icoana ta cea sfântă!
Bucură-Te, că nu Îţi întorci sfânta faţă de la cei sărmani!
Bucură-Te, că ne fereşti de cursele celui rău!
Bucură-Te, că rugăciunile Tale, deschid porţile Milei Lui Dumnezeu!
Bucură-Te, Stăpână şi milostiveşte-Te asupra noastră şi a lumii întregi!
Condacul al 6-lea
De când slăvita Icoană a părăsit prin grija Ta, PreaCurată, teritoriul Rusiei, nu a existat oraş ori sat în care să nu Îţi faci cunoscută puterea Ta. De aceea, toţi cei care sunt mântuiţi prin sfânta Icoană strigă cu mulţumire Lui Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 6-lea
PreaSfântă Născătoare de Dumnezeu aprinde în noi lumina speranţei şi nu ne lăsa nicicând în mâinile duşmanilor noştri! Fă ca mila să înflorească în sufletele noastre, să ne întărim în credinţă şi să slăvim ajutorul primit strigând către Tine astfel:
Bucură-Te, că luminezi întreaga lume cu dragostea Ta!
Bucură-Te, că ai înfiat neamul omenesc prin Îndemnul Fiului Tău!
Bucură-Te, Maica Lui Dumnezeu şi Maica tuturor creştinilor!
Bucură-Te, lumină veşnic neapusă pentru cei aflaţi în închisori!
Bucură-Te, Apărătoarea celor prigoniţi pentru dreptate!
Bucură-Te, răbdarea celor ce pătimesc pentru credinţă!
Bucură-Te, Stăpână şi milostiveşte-Te asupra noastră şi a lumii întregi!
Condacul al 7-lea
Dumnezeu a îngăduit ca pe Pământ să aibă loc războaie, unde popoarele se înfruntă, împărăţiile se clatină, iar moartea şi groaza mătură faţa pământului. Cei ce şi-au pus nădejdea în Tine, Născătoare de Dumnezeu, au găsit refugiu la Tine şi au strigat către Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 7-lea
Noi semne şi minuni ai făcut să izvorească cu putere de la Icoana Ta, atunci când s-au auzit zgomotele de bătălie. Şi chiar dacă oraşele au ars, pământul s-a cutremurat, palatele au fost distruse şi lăcustele au umplut văzduhul, ai păstrat neatinsă Biserica în care era păstrată Icoana Ta, PreaCurată. Şi văzând această minune, cei ce se rugau la sfânta Icoană au strigat către Tine astfel:
Bucură-Te, că în Tine toţi oamenii şi-au pus nădejdea!
Bucură-Te, stâlp şi întărire a Bisericii!
Bucură-Te, ocrotirea şi apărarea fiecărui Altar!
Bucură-Te, Mântuitoarea celor fără speranţă!
Bucură-Te, că prin intermediul Icoanei Tale ne întăreşti pe noi!
Bucură-Te, că ne păzeşti pe noi cu Sfântul Tău Acoperământ!
Bucură-Te, Stăpână şi milostiveşte-Te asupra noastră şi a lumii întregi!
Condacul al 8-lea
PreaSfântă Fecioară, minune a fost atunci când o casă fiind distrusă, ai păstrat neatinsă cămăruţa sfinţită prin prezenţa Icoanei Tale, scăpând nevătămaţi bătrâna şi copilul ascunşi acolo. Şi toţi cei care au auzit de această întâmplare au strigat plini de respect: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 8-lea
Cu adevărat îmbrăţişezi cu dragostea Ta întreaga lume, Pururea Fecioară şi-i cercetezi pe toţi cei care preaslăvesc icoanele Tale. Toţi credincioşii cu smerenie cântă către Tine, PreaCurată, astfel:
Bucură-Te, Mângâietoarea celor nefericiţi!
Bucură-Te, Cea plină de Har, care intri nevăzut în casele noastre prin icoanele Tale!
Bucură-Te, că odată cu icoanele ne dăruieşti binecuvântare şi veselie!
Bucură-Te, că sfinţeşti chiliile monahale cu imaginea Ta!
Bucură-Te, că locuieşti în mod nevăzut în casele celor care Te slăvesc pe Tine!
Bucură-Te, Stăpână ce dezvălui mereu semnele milostivirii Tale în lume!
Bucură-Te, Stăpână şi milostiveşte-Te asupra noastră şi a lumii întregi!
Condacul al 9-lea
Credincioşii vin la Tine cu grăbire, Stăpână, ca să ridici mâinile Tale, care l-au purtat pe Dumnezeu şi să te rogi pentru toţi. Tu ne luminezi, ne mângâi şi ne dăruieşti pururea cele de trebuinţă, PreaCurată. De aceea, bucurându-ne întru Tine, strigăm către Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 9-lea
Cei mai talentaţi oratori rămân tăcuţi atunci când doresc să Te slăvească după cuviinţă, o, Marie Născătoare de Dumnezeu, căci mintea lor nu găseşte cuvintele potrivite pentru aceasta. Noi, chiar dacă suntem nevrednici, cu buze întinate îndrăznim să strigăm către Tine:
Bucură-Te, sabia înflăcărată a Proorocilor!
Bucură-Te, vorbire răspicată a Apostolilor!
Bucură-Te, tăria şi cutezanţa duhovnicilor!
Bucură-Te, linişte cerească pentru cei virtuoşi!
Bucură-Te, fiică din neamul lui Adam, purtătoare de Dumnezeu!
Bucură-Te, că străluceşti lângă Dumnezeu cu nespusă slavă!
Bucură-Te, Stăpână şi milostiveşte-Te asupra noastră şi a lumii întregi!
Condacul al 10-lea
Născătoare de Dumnezeu, roagă-Te pentru mântuirea lumii, că cel rău a stârnit o furtună de ispite împotriva Bisericii Lui Dumnezeu! Roagă PreaCurată, pe Fiul Tău, Domnul Iisus Hristos, să se milostiveasvă asupra lumii că neîncetat noi Îi cântăm Lui Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 10-lea
Fii pentru noi Cetate Nebiruită, o, PreaCurată şi împotriveşte-Te armatelor de duşmani, văzuţi si nevăzuţi, luptând curajos pentru noi, ca să-Ţi cântăm cu dragoste astfel:
Bucură-Te, că întinzi mâinile pentru a Te ruga Lui Dumnezeu!
Bucură-Te, că goneşti mâhnirea din sufletele noastre!
Bucură-Te, Cea care-i călăuzeşti cu milă pe cei greu încercaţi sufleteşte!
Bucură-Te, că îi scoţi pe oameni din adâncul răului!
Bucură-Te, Milostivă Fecioară, că îi salvezi pe cei aflaţi în pragul pieirii!
Bucură-Te, că ne călăuzeşti paşii pe calea mântuirii!
Bucură-Te, Stăpână şi milostiveşte-Te asupra noastră şi a lumii întregi!
Condacul al 11-lea
Primeşte din partea noastră, PreaSfântă Fecioară, imnuri de slavă precum a primit Fiul Tău bănuţul văduvei şi ne călăuzeşte pe drumul vieţii dăruindu-ne iertare de păcate, pentru ca în acest fel să ajungem în locaşurile cereşti şi să-I putem cânta Lui Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 11-lea
PreaBună Maică, nevăzut întinzi peste întregul Pământ Sfântul Tău Omofor, risipind nelegiuirea şi luminând întreaga creaţie cu strălucirea Ta, pentru care Îţi strigăm neîncetat:
Bucură-Te, că eşti înveşmântată în raze de soare!
Bucură-Te, că eşti încoronată cu o cunună de stele!
Bucură-Te, frumuseţe neasemuită!
Bucură-Te, strălucire mai luminoasă decât luceafărul dimineţii!
Bucură-Te, lumina cea neapusă a Îngerilor şi oamenilor!
Bucură-Te, că alungi oştirile întunecaţilor vrăjmaşi!
Bucură-Te, Stăpână şi milostiveşte-Te asupra noastră şi a lumii întregi!
Condacul al 12-lea
Toţi cei care s-au apropiat cu credinţă de Icoana Ta, au primit fiecare după nevoie, Har de la Dumnezeu şi plini de bucurie au strigat Domnului: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cântări de slavă Ţi-aducem PreaCurată Fecioară şi ne plecăm cu smerenie înaintea Ta şi îngenunchind înaintea Icoanei Tale cu mustrare de cuget strigăm către Tine astfel:
Bucură-Te, slavă nepieritoare!
Bucură-Te, bunătate nemărginită!
Bucură-Te, Cea cu adevărat BineCuvântată!
Bucură-Te, Ceea ce eşti mai slăvită decât întreaga creaţie!
Bucură-Te, Ocrotitoare milostivă a credincioşilor, în clipa despărţirii de cele pământeşti!
Bucură-Te, că la Înfricoşătoarea Judecată îi vei mântui pe cei care şi-au pus nădejdea în Tine!
Bucură-Te, Stăpână şi milostiveşte-Te asupra noastră şi a lumii întregi!
Condacul al 13-lea:
O, PreaSlăvită Maică a tuturor creştinilor, în dragostea Ta pentru oameni eşti plină de milostivire precum Fiul Tău, Domnul Iisus Hristos. Cu blândeţe strigi către noi: Nu te teme turmă mică! Eusunt cu voi şi nimeni nu este împotriva voastră! De aceea aşezăm dragostea noastră înaintea Ta şi Te rugăm pogoară pacea asupra ţării noastre şi în sufletele noastre multă milă şi cu umilinţă Îţi mulţumim strigând cu tărie către Tine: Aliluia! Aliluia! Aliluia! (acest Condac se spune de 3 ori)
Icosul întâi:
PreaCurată, Îngerii au văzut cu uimire cum ai mers înaintea tuturor, călăuzindu-i cu lumina Ta cea sfântă pe oamenii din Kursk care s-au retras din calea cotropitorilor tătari ; iar noi cu mulţumire, strigăm către Tine astfel:
Bucură-Te, BineCuvântată Îndrumătoare!
Bucură-Te, Maică a Căii Celei Adevărate!
Bucură-Te, că faci să ţâşnească râuri de milă din Icoana Ta!
Bucură-Te, că ai întipărit în adâncul inimilor noastre, legea Fiului Tău, Domnul Iisus Hristos!
Bucură-Te, că stingi arşiţa mistuitoare a patimilor noastre!
Bucură-Te, Ocrotire Cerească pentru cei pribegi şi orfani!
Bucură-Te, Stăpână şi milostiveşte-Te asupra noastră şi a lumii întregi!
Condacul întâi:
Conducătoare nebiruită şi bună Îndrumătoare, care ne călăuzeşti spre Împărăţia Cerească, vino la noi cei care nu avem aici lăcaş veşnic şi cu plecăciune adâncă, Te rugăm fierbinte să ne dăruieşti ajutorul Tău atotputernic şi să faci o minune şi cu noi, cei care strigăm către Tine: Bucură-Te, Stăpână şi milostiveşte-Te asupra noastră şi a lumii întregi!
Rugăciune către PreaSfânta Născătoare de Dumnezeu:
ATotBună Stăpână, Sfântă Maică a Lui Dumnezeu, nu sunt vrednic ca să intri sub acoperământul meu, dar, fiind Maica Milostivă a Dumnezeului Celui Milostiv, spune numai un cuvânt şi se va tămădui sufletul meu şi trupul meu slăbit se va întări. Tu ai putere în tărie şi în cuvânt Împărăteasă a Toate. Stăpână Doamnă, prin dătătoarea de bucurie, PreaCinstita Icoană a Ta, Împărăteasă a Toate, mântuieşte-i pe cei (numele) care cu fierbinţeală cer Mila Ta! Slobozeşte-i din toate durerile pe cei care aleargă la Tine, din toate necazurile scapă turma Ta, care cere de la Tine mijlocirea Ta! Adu-mi biruinţă, roagă-Te pentru mine ca să măresc Numele Tău Cel Minunat, întotdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Pentru rugăciunile PreaSfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin!
Acatistul Icoanei Maicii Domnului cu Scara (Putivl sau Molchenskaya) (24 aprilie, 18 septembrie)
Traducere din limba rusă
Condacul 1
Împărătesei și Doamnei Milostive, slăvită mijlocitoare a orașului Putivl și tuturor creștinilor Speranță, alergăm cu credință și îi aducem cântări de laudă în cinstea icoanei sale celei mai cinstite, o sărutăm și cu un suflet tandru îi cântăm: Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!
Icos 1
Arhanghelul Gavriil a fost trimis din cer, spunându-i Maicii Domnului: ”Bucură-te!”, iar acum și noi ne bucurăm de apariția icoanei Sale slăvite la porțile orașului Putvil și o lăudăm:
Bucură-te, slăvită rădăcină a ramurii lui David;
Bucură-te, strălucind în templul lui Dumnezeu cu curăție și smerenie;
Bucură-te, căci prin tine s-au împlinit cuvintele profetice;
Bucură-te, aducând lumina Raiului lui Adam și Eva;
Bucură-te, strălucind în întreaga lume cu lumina Fiului Tău;
Bucură-te, promițând viață veșnică tuturor credincioșilor;
Bucură-te, distrugând intrigile demonilor blestemați;
Bucură-te, înlaturând calea nelegiuită, arătându-ne drumul spre mântuire;
Bucură-te, cea ce îndepărtezi adâncurile păcatului;
Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!
Condacul 2
Văzând minunile și semnele de la sfintele Tale icoane, Maica Domnului, Te slăvim pe Tine, si pe Fiul Tău Dăruitorul de Pace, strigând către Dumnezeu: Aliluia.
Icos 2
Mintea omenească nu poate înțelege taina Întrupării Fiului tău și buzele noastre rămân nedumerite de slava și măreția Împărătesei Ceresti; dar cu inima adâncită în rugăciune te chemăm:
Bucură-te, cea mai slăvită călăuzitoare a smereniei și a blândeții;
Bucură-te, prima protectoare creștină a neamului creștin;
Bucură-te, Doamnă, descoperindu-ne icoanele Tale slăvite;
Bucură-te, ajutându-i grabnic pe cei care Te cinstesc;
Bucură-te, Maică a Luminii nestinse;
Bucură-te, călăuzitoare bună spre Cer pentru toți cei care se chinuiesc pe patul de moarte;
Bucură-te, pedepsind tâlharii templelor lui Dumnezeu;
Bucură-te, binecuvântându-i pe cei care se bucură de frumusețea Caselor lui Dumnezeu;
Bucură-te, mai cinstită decât Heruvimii;
Bucură-te, mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii;
Bucură-te, nespusă bucurie a tuturor celor care jelesc;
Bucură-te, dulceață călugărilor și preoților evlavioși;
Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!
Condacul 3
Puterea lui Dumnezeu a venit în orașul antic Putivl, când icoana ta a fost dăruită credincioșilor, Maica Domnului. Nu ne uita Doamne nici pe noi care Îți strigăm necontenit: Aliluia.
Icos 3
Icoana ta slăvită ne dă veșnicia, orașul Putivl se bucură, și toată țara rusă împreună cu ea triumfă, iar noi îndrăznim să îți strigăm:
Bucură-te, căci ai iubit ținutul cetății rusești;
Bucură-te, căci aici credincioșii au construit biserici nenumărate închinate numelui Tău;
Bucură-te, dând ajutor armatei noastre în luptă;
Bucură-te, cea ce rușinezi la nesfârșit demonii;
Bucură-te, ridicându-ne mințile în rugăciunea credincioasă către Tine;
Bucură-te, învățându-ne să ne bucurăm și noi;
Bucură-te, îndemnându-i la pocăință pe conducătorii cei răi;
Bucură-te, ajutându-i pe săraci și pe necăjiți;
Bucură-te, alungând demonii înfricoșători prin puterea ta:
Bucură-te, căci îi întărești pe păcătoșii pocăiți în lupta duhovnicească;
Bucură-te, ridicând sufletele noastre către Domnul;
Bucură-te, vindecând durerile noastre trupești;
Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!
Condacul 4
O mare furtună s-a ridicat asupra credincioșilor din Putvil când au fost amenințați de tătari, dar Tu, Preasfântă Năascătoare de Dumnezeu, prin icoana Ta ai apărat orașul de cei murdari, ridicându-i pe cei mântuiți să strige cu recunoștință: Aliluia.
Icos 4
Ai făcut multe si mari minuni prin Icoana Ta binecuvântată, Maica Domnului, iar noi plini de recunoștință te lăudăm:
Bucură-te, apărându-i pe credincioșii din Putivl de tătari;
Bucură-te, rușinarea agarenilor fărădelege;
Bucură-te, alungând grabnic bolile mortale;
Bucură-te, aducându-ne harul lui Dumnezeu;
Bucură-te, zid neclintit tuturor celor care caută mântuirea:
Bucură-te, stâlp și încredințare pentru toți credincioșii care cred în Tine;
Bucură-te, dându-ne și nouă bucurie și inima curată;
Bucură-te, mângâiere tuturor celor care plâng pentru păcatele lor;
Bucură-te, odihnește-i pe cei care caută ajutorul Tău;
Bucură-te, și răsplătește-i pe care iubesc frumusețea templelor lui Dumnezeu;
Bucură-te, vindecând sufletul și trupul celor care cer;
Bucură-te, răsplată grabnică, dând milostenie celor care fac milostenie la rândul lor;
Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!
Condacul 5
Steaua divină a fost privită de către magi, ducându-i la Împăratul Slavei, un Prunc culcat într-o iesle. În același mod, călăuzește-ne și pe noi către icoanele Tale, Maica Domnului, spre cunoașterea Fiului Tău și pentru a primi mântuirea, cântând: Aliluia.
Icos 5
Văzând scara din mâna Ta dreaptă, Doamna mireasă, înțelegem taina descendenței Fiului Tău către noi. Tu, cea înălțată deasupra Heruvimilor și Serafimilor, ne ridici sufletele spre Rai, și noi ajunși la Muntele Ierusalimului cel Ceresc vom începe să-ți strigăm:
Bucură-te, scara văzută de Iacob în vechime;
Bucură-te, piatră de aur, plină de mană;
Bucură-te, logodită cu Iosif cel neprihănit;
Bucură-te, primindu-l bucuroasă pe Gabriel Arhanghelul;
Bucură-te, cădelniță parfumată, umplută cu Duhul Sfânt;
Bucură-te, lampă strălucitoare, aprinsă de harul lui Dumnezeu;
Bucură-te, Trapeză, pâinea vieții veșnice;
Bucură-te, Cupa de Aur, care L-ai născut pe Cel de necuprins;
Bucură-te, Rugăciune neobosită, rugându-te pentru noi Fiului Tău;
Bucură-te, bună mijlocitoare înaintea Lui, iertându-ne grabnic;
Bucură-te, stea de dimineață, strălucind în întunericul păcatului;
Bucură-te, lună strălucitoare, care precezi soarelui dreptății;
Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!
Condacul 6
Întreaga țară rusă predică mijlocirea Ta pentru neamul omenesc înaintea Fiului Tău și a Domnului nostru, Doamnă Cerească. La fel ne rugăm și noi Ție: dă mila Ta tuturor celor care cinstesc icoanele Tale, si lui Dumnezeu îi strigă: Aliluia.
Icos 6
Icoana ta a strălucit în timpurile străvechi pe porțile orașului Putivl, și împlinește o bucurie inexprimabilă chiar și până în ziua de azi în inimile noastre. Nimeni altcineva nu ne va lua această bucurie, iar noi cu același plâns te lăudăm:
Bucură-te, căci nu te-ai temut de apariția Arhanghelului;
Bucură-te, cea plin de har;
Bucură-te, primind mare cinste;
Bucură-te, prețuită de Duhul Sfânt;
Bucură-te, fiind numită de dreapta Elisabeta ca fiind binecuvântată în femei;
Bucură-te, slăvită cu nașterea celui mai Sfânt Prunc;
Bucură-te, O, cea ce ai născut pe Împăratul Slavei într-o peșteră sărăcăcioasă;
Bucură-te, văzând închinarea păstorilor și a magilor înaintea Fiului tău;
Bucură-te, întristată de cuvintele dreptului Simeon in templu;
Bucură-te, primind voia lui Dumnezeu cu smerenie;
Bucură-te, fugind în Egipt pentru mântuirea Pruncului Divin;
Bucură-te, căci până la moartea lui Irod ai rămas acolo;
Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!
Condacul 7
Oamenii îți aduc cântări duhovnicești de laudă, Maica Domnului, iar noi în nevrednicia noastră îndrăznim să strigăm către Tine: Aliluia!
Icos 7
Noi minuni de la icoana Ta s-au arătat, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, când de multe ori orașul Putivl împreună cu satele din apropiere au fost atinse de boală molipsitoare, iar credincioșii izbăviți de moarte au strigat cu recunoștință către Tine:
Bucură-te, căci la nunta din Caana ai cerut Fiului tău o minune;
Bucură-te, iar acum îi ajuti pe toți cei care vin la Tine;
Bucură-te, având recunoștința tuturor generațiilor;
Bucură-te, căci prin tine noi credincioșii suntem mereu înălțați;
Bucură-te, stând alături de Fiul tău chiar până la moartea Lui pe Golgota;
Bucură-te, văzând împlinirea profeției Sfântului Simeon;
Bucură-te, adoptând întreg neamul omenesc la Crucea Domnului;
Bucură-te, asezându-L pe Stăpânul Vieții în mormânt;
Bucură-te, bucurându-te de apariția Domnului Înviat;
Bucură-te, primind Duhul Sfânt împreună cu Apostolii;
Bucură-te, căci ai zdrobit idolii pe muntele sfânt Athos;
Bucură-te, cea ce ai ales acest munte pentru slava Ta;
Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!
Condacul 8
Cei care sunt atei și eretici au inima inchisă și nu pot vedea semnele milostivirii Domnului, chiar și prin sfintele icoane ale Maicii Sale, dar cei credincioși primesc minuni necontenite iar noi, lăudând Ortodoxia, strigăm către Cel Născut din Maica Domnului: Aliluia!
Icos 8
Toți cei cu evlavie o slăvesc pe Maica Domnului, căreia i se cuvine cu adevărat laudă, fiind mijlocitoare neobosită a creștinilor, iar noi în această zi cu dragoste Îi aducem astfel de cântări:
Bucură-te, icoană care ne binecuvântează cu darurile sale;
Bucură-te, rușinându-i pe cei fără credință;
Bucură-te, primind vestea Adormirii Tale de la Arhanghelul Gabriel;
Bucură-te, cea care ai urcat la Fiul Tău în suflet și trup;
Bucură-te, căci înainte de Adormirea Ta au venit Apostolii;
Bucură- te, aducând mângâiere celor adunați la patul Tău;
Bucură-te, plecând din această lume la ceasul al treilea;
Bucură-te, dându-ți sufletul în mâna Fiului Tău Divin;
Bucură-te, că trupul tău nu a cunoscut stricăciunea;
Bucură-te, că sufletul tău s-a înălțat în Rai;
Bucură-te, căci după Adormirea Ta ai oferit vindecări celor care ți se roagă;
Bucură-te, alungând nebunia celor care nu cred în Tine;
Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!
Condacul 9
Toți cei care au credință în icoanele Tale te slăvesc, Maica Domnului, iar tu le dai mântuire. Noi, cei cu puțină credință, te rugăm să ai milă de noi, păcătoșii, și îndrăznim să strigăm lui Dumnezeu: Aliluia.
Icos 9
Vicleanul Veliar tace, limba umană nu poate vorbi despre toată slava ta, Doamnă Născatoare de Dumnezeu, și mintea pământească întunecată de păcat nu poate întelege taina iconomiei mântuirii noastre, care a fost prin Tine, însă îndrăznim să strigăm:
Bucură-te, născând Bucuria lumii veșnice;
Bucură-te, căci în Adormirea Ta nu ai întristat pe nimeni;
Bucură-te, lăudată timp de trei zile și trei nopți la mormântul Tău de către Apostoli;
Bucură-te, lăudată și de Îngeri;
Bucură-te, primind lacrimile noastre în ruGăciune;
Bucură-te, descoperind slava ta tuturor Apostolilor prin Adormire;
Bucură-te, căci în adâncă smerenie ți-ai petrecut toată viața;
Bucură-te, că la fel ne înveți și pe noi;
Bucură-te, Preacurată, din pântecele Tău ai dat trup și sânge Fiului lui Dumnezeu;
Bucură-te, și ne cheamă să primim Împărtășania;
Bucură-te, așezată mai presus decât toți sfinții și decât toți drepții;
Bucură-te, înălțată mai presus de puterile cerești;
Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!
Condacul 10
Pentru a salva orașul Putivl de grindină ai stat de pază prin icoana Ta, iar noi acum cu credință alergăm și o sărutăm cu dragoste, cerând să primim ajutor si apărare, strigând către Dumnezeu: Aliluia.
Icos 10
Ești un zid puternic, într-adevăr, pentru toți cei care doresc mântuirea, și credincișii ți-au ridicat biserici multe în numele Tău, Neprihănită Maica Domnului, ridicate peste tot în lume, unde se adună și îți cântă.
Bucură-te, fecioară neprihănită și dupa nasterea Fiului lui Dumnezeu;
Bucură-te, căci cu Adormirea ta nu ai părăsit lumea;
Bucură-te, Fecioară, aleasă ca soarele;
Bucură-te, Doamnă a bunătății, caldă ca luna;
Bucură-te, cea ce ai cea mai bună cunună de fecioare curate;
Bucură-te, depășind soțiile pline de har;
Bucură-te, cea mai îndurerată mucenică la Crucea Fiului Tău;
Bucură-te, primind mulțumiri de la toate generațiile;
Bucură-te, că în Adormirea Ta ai dobândit slava care depășește toți sfinții;
Bucură-te, fecioară nenuntită;
Bucură-te, cartea Cuvântul ipostatic;
Bucură-te, Mama Sfântului Sfintelor;
Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!
Condacul 11
Nu disprețui cântarea noastră, Cea Neprihănită, chiar dacă este adusă cu buze sărace și cu vorbe nepotrivite, dar tu ești Mama tuturor creștinilor, nu ne respinge pe noi păcătoșii, căci purtăm pecetea Sfântului Botez, iar noi îndrăznim să-L chemăm pe Cel născut din Tine: Aliluia.
Icos 11
Vedem icoana Ta, icoana primitoare a Luminii de la Fiul tău Cel Binecuvântat, ca fiind adevărată călăuzitoare, cale spre mântuire pentru toți cei care te așteaptă, și te strigăm:
Bucură-te, că nu suntem demni să te lăudăm;
Bucură-te, că ne duci și pe noi în Împărăția Cerurilor;
Bucură-te, ridicându-ne din adâncul păcatului;
Bucură-te, luminându-ne inimile la vederea mântuirii;
Bucură-te, căci sub mila Ta ne crește credința;
Bucură-te, căci toți cei ce aleargă la Tine câștigă ajutor;
Bucură-te, roua picurată din cer peste lâna lui Ghedeon;
Bucură-te, toiagul înflorit al lui Aaron;
Bucură-te, arca Legământului, umbrită de Duhul Sfânt;
Bucură-te, curcubeu strălucind de virtuți;
Bucură-te, zori de zi înmiresmat;
Bucură-te, ca fulgerul strălucind de har;
Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!
Condacul 12
Da Har poporului tău, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, căci noi slăvim întotdeauna icoanele Tale, iar lui Dumnezeu îi înălțăm strigătul: Aliluia.
Icos 12
Cântăm Minunile Tale, Doamna Atotmilostivă, propovăduim nașterea Ta, iar Tu binecuvintează-i pe cei care Ți-au slujit pe pământ, adu-i la credință pe cei care urăsc Numele Tău, dă-ne semne si minuni din icoanele Tale sfinte, iar noi îți aducem aceste laude:
Bucură-te, slăvită Împărăteasă a cerului și a pământului;
Bucură-te, fecioară preacurată;
Bucură-te, darul primit de părinții tăi sterpi;
Bucură-te, rușinarea ateilor și a agarenilor;
Bucură-te, cea ce ai distrus vechiul jurământ;
Bucură-te, rupând păcatul lui Adam și al Evei;
Bucură-te, căci cu nașterea Fiului Tău au răsarit zorii răscumpărării;
Bucură-te, că rugându-ne Ție trecem cu bine peste noaptea păcatului;
Bucură-te, cea binecuvântată de Duhul Sfânt;
Bucură-te, rugându-te tot timpul vieții tale către Hristos, Dumnezeul nostru;
Bucură-te, împreună cu Domnul, cunună a neamului omenesc;
Bucură-te, unsă cu Duhul Sfânt cu belșug;
Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!
Condacul 13
O, Doamna noastră, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, numită și călăuzitoare, nu respinge mica noastră cântare de rugăciune adusă în fața Icoanei Tale din Putvil, și dă-ne călăuzire si în viața aceasta vremelnică și în ceasul morții noastre, însoțindu-ne sufletul până în Lăcașurile Cerești, unde să Îi cântăm Domnului Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori)
Icos 1
Arhanghelul Gavriil a fost trimis din cer, spunându-i Maicii Domnului: ”Bucură-te!”, iar acum și noi ne bucurăm de apariția icoanei Sale slăvite la porțile orașului Putvil și o lăudăm:
Bucură-te, slăvită rădăcină a ramurii lui David;
Bucură-te, strălucind în templul lui Dumnezeu cu curăție și smerenie;
Bucură-te, căci prin tine s-au împlinit cuvintele profetice;
Bucură-te, aducând lumina Raiului lui Adam și Eva;
Bucură-te, strălucind în întreaga lume cu lumina Fiului Tău;
Bucură-te, promițând viață veșnică tuturor credincioșilor;
Bucură-te, distrugând intrigile demonilor blestemați;
Bucură-te, înlaturând calea nelegiuită, arătându-ne drumul spre mântuire;
Bucură-te, cea ce îndepărtezi adâncurile păcatului;
Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!
Condacul 1
Împărătesei și Doamnei Milostive, slăvită mijlocitoare a orașului Putivl și tuturor creștinilor Speranță, alergăm cu credință și îi aducem cântări de laudă în cinstea icoanei sale celei mai cinstite, o sărutăm și cu un suflet tandru îi cântăm: Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!
Rugăciune:
O Preasfântă Fecioară, Maica Născătorare de Dumnezeu, la Tine alergăm cu rugăciuni căci ne ești ajutătoare grabnică la Dumnezeu! Ascultă-ne pe noi, copiii Tăi păcătoși, că pierim în nelegiuiri, să nu te întorci de la noi pentru multele noastre păcate, deși Îl răstignim pe Fiul Tău în fiecare zi, și Ție, Născătoare plină de milă, îți amintim de suferința de pe Golgota.
Luminează-ne cu lumina slavei Tale, pentru ca toate păcatele noastre blestemate să fie văzute și iertate. Tu, Stăpână, care ai scăpat vechiul oraș Putivl de oștile cotropitorilor, luptă și pentru noi cu legiunile de demoni care ne atacă cu înverșunare, dându-ne eliberare din mila Ta. Călăuzește-ne spre mântuire, astfel încât să fim cinstiți, împreună cu toți sfinții care l-au încântat pe Dumnezeu, să-L slăvim și să-I cântăm în ceruri, renăscuți din Tine, lăudând numele Tău și al Preasfintei Treimi cu măreție în vecii vecilor. Amin.
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Acatistul Icoanei Maicii Domnului de la Trifeşti, Roman (pentru izbăvirea de secetă – de apă si de copii) (14 septembrie)
Condacul 1:
Din iubire pentru poporul tau cuprins de multe necazuri si nevoi, o Preacurata Stapana, Imparateasa Cerului si a pamanatului, ne-ai trimis icoana ta ce plutea pe apa Moldovei spre a fi noua mangaiere si scapare, de aceea iti cantam: Bucura-te Maica Domnului mult cinstita, Sfanta de la Trifesti numita.
Icosul 1:
Pe malul raului Moldova, un cioban ce pastea oile vazand lemnul icoanei tale care plutea pe ape l-a tras la mal. Dar frica l-a cuprins cand a vazut ca lemnul sangera ca si cand ar fi fost viu, pentru care aducem tie aceste laude :
Bucura-te, ca pentru noi pacatosii pe apa Moldovei ai venit si-ai fost gasita,
Bucura-te, ca ai fost trasa la mal de cel ce pastea oile, cu multa grija,
Bucura-te, ca ciobanul cu mirare si spaima la preot a alergat,
Bucura-te, ca lemnul icoanei tale care sangera, i-ai aratat,
Bucura-te, ca vie, in icoana ce-a venit pe ape, esti,
Bucura-te ca pe cei ce alearga la tine, cu dragoste-i primesti,
Bucura-te, Maica Domnului mult cinstita, Sfanta de la Trifesti numita.
Condacul 2 :
Plin de mirare si teama ciobanul a mers in graba la preot spre ai povesti cele intamplate si vazand amandoi minunea au dat slava lui Dumnezeu cantand cu bucurie: Aliluia!
Icosul 2 :
Vestea despre minunata descoperire s-a raspandit in toata zona Moldovei si multi alergand la icoana ta, au dobandit ajutor in necazuri si tamaduire pentru care aducem tie, Maica lui Dumnezeu aceste laude :
Bucura-te, ca mijlocesti mereu la Fiul tau,
Bucura-te, ca scapi tot sufletul din orice greu,
Bucura-te, ca esti a lumii intregi vindecatoare ,
Bucura-te, ca de toata primejdia ne esti aparatoare,
Bucura-te, ca ne scoti din scarbe si nevoi,
Bucura-te, ca te rogi pururi pentru noi,
Bucura-te, Maica Domnului mult cinstita, Sfanta de la Trifesti numita.
Condacul 3 :
Plin de bucurie ciobanul a luat icoana acasa spre binecuvantare, dar tu Maica lui Dumnezeu, te-ai aratat in vis spunandu-i ca voia ta este ca sfanta icoana sa fie pusa in biserica, iar el ducand odorul sfant in Casa Domnului a cantat: Aliluia!
Icosul 3 :
De multe ori in decursul timpului s-a incercat mutarea sfintei icoane de la Trifesti, la alte biserici sau manastiri, dar de fiecare data prin minune dumnezeiasca, sfanta icoana a ramas in acelasi loc, pentru care auzi de la noi aceste laude :
Bucura-te, ca de oameni nu te-ai departat,
Bucura-te, ca icoana ta de la Trifesti, nu s-a mutat,
Bucura-te, ca pe poporul tau nu l-ai parasit,
Bucura-te, ca orice incercare de a te muta in alta parte nu a reusit,
Bucura-te, a crestinilor zid puternic si aparare,
Bucura-te, ca de rautatea dusmanilor vazuti si nevazuti, ne esti ocrotitoare,
Bucura-te, Maica Domnului mult cinstita, Sfanta de la Trifesti numita.
Condacul 4 :
Multa mangaiere au aflat, toti care au venit sa se inchine cu credinta in fata cinstitei si de minuni facatoare icoanei tale si plini de bucurie vazand implinite cererile lor au strigat: Aliluia!
Icosul 4 :
Oamenii pagubiti de rautatea furilor au venit la icoana ta numita Sfanta de la Trifesti, ca sa iti ceara ajutor pentru necazul lor, iar tu descoperind iute paguba si pe cei ce au furat ai primit laude ca acestea :
Bucura-te, ca oamenii isi capata lucrul furat ,
Bucura-te, ca pe tot sufletul intristat l-ai ajutat,
Bucura-te, ca pe cel ratacit din calea credintei, l-ai indreptat,
Bucura-te, ca nimeni nu a plecat de la icoana ta neajutat,
Bucura-te, a celor pagubiti grabnica ajutatoare,
Bucura-te, a crestinilor nevoitori incununare,
Bucura-te, Maica Domnului mult cinstita, Sfanta de la Trifesti numita.
Condacul 5 :
Mult s-a tulburat poporul de seceta ce pusese stapanire peste pamant. Toata osteneala lor era in primejdie sa se piarda, fiind lipsiti de hrana cea trebuitoare. Dar au alergat la tine Maica lui Dumnezeu, cu nadejde strigand Imparatului Slavei: Aliluia!
Icosul 5 :
Au scos in procesiune prin satele Moldovei icoana ta de la Trifesti, o Maica a lui Dumnezeu care porti in sfintele tale brate pe cerescul tau Fiu si oamenii te intampinau cu credinta si bucurie aducandu-ti aceste laude:
Bucura-te, ca seceta degraba o gonesti,
Bucura-te, ca pamantului insetat ploi linistite ii daruiesti,
Bucura-te, ca in urma icoanei tale, norii se aduna,
Bucura-te, ca dupa procesiune, ploi binefacatoare seceta curma,
Bucura-te, ca prin sate icoana ta, cu cinste este purtata,
Bucura-te, ca de crestini cu credinta si bucurie e intampinata,
Bucura-te, Maica Domnului mult cinstita, Sfanta de la Trifesti numita.
Condacul 6 :
Norii s-au adunat in urma sfintei icoane aflata in procesiune si ploi linistite au adapat pamantul roditor, iar oamenii vazand ca milostivirea ta nu i-a trecut cu vederea au cantat: Aliluia!
Icosul 6 :
Ca la un izvor nesecat de binefaceri vin crestinii din toata tara, sa se inchine icoanei de minuni facatoare si pleaca acasa cu bucurie, pace si nadejde, pentru care primeste aceste cantari:
Bucura-te, ca tuturor le dai al tau ajutor,
Bucura-te, ca porti in brate pe al nostru Mantuitor,
Bucura-te, ca celor necajiti le dai alinare,
Bucura-te, ca esti celor sarmani si nedreptatiti nadejde tare,
Bucura-te, ca nimeni din cei ce au nazuit la tine nu a fost uitat,
Bucura-te, ca pe tot sufletul cel necajit si intristat l-ai mangaiat,
Bucura-te, Maica Domnului mult cinstita, Sfanta de la Trifesti numita.
Condacul 7 :
Oamenii invrajbiti au alergat la tine cu credinta, spre a capata ajutor in necazuri, liniste sufleteasca si impacare. Vazand ei multimea de binefaceri, belsug, spor, sanatate si implinirea cererilor bune ce o reversi tuturor au cantat cu multumire Domnului: Aliluia!
Icosul 7 :
Cei bolnavi s-au vindecat, furii si-au marturisitt pacatul si au dat inapoi lucrul luat cu nedreptate, cei invrajbiti s-au impacat, ploi roditoare pamantul a adapat oprind seceta cumplita, cei nemangaiati au aflat degrab mangaiere si ajutor in necazurile lor, cei ce nu aveau copii au dobandit prunci binecuvantati iar noi vazand multele tale minuni aducem aceasta cantare :
Bucura-te, ca nu ne lasi, cand suntem la greu,
Bucura-te, ca in cuget, la rugaciune ne raspunzi mereu,
Bucura-te, ca icoana ta de la Trifesti, minuni a aratat,
Bucura-te, ca celor pagubiti lucrul inapoi ai dat,
Bucura-te, ca celor ce te cinstesc le esti ocrotitoare,
Bucura-te, a lumii intregi aparatoare,
Bucura-te, Maica Domnului mult cinstita, Sfanta de la Trifesti numita.
Condacul 8:
Lumea acesta e plina de durere si intristare. Unde sa alergam decat la tine Imparateasa ceresca, caci pe cat poate Domnul a ne ajuta cu puterea, tot asa tu Doamna noastra, ne poti ajuta cu rugaciunea, iar noi vom canta: Aliluia!
Icosul 8 :
In durerile noastre alergam la sfintele icoane de minuni facatoare cu credinta, nadejde si dragoste din care se revarsa belsug de har, mangaiere si putere, iar noi vazand minunile tale aducem aceasta cantare :
Bucura-te, ca Sfanta de la Trifesti esti numita,
Bucura-te, Mireasa Cereasca nenuntita,
Bucura-te, ca mijlocesti la Domnul Imparat
Bucura-te, ca pe cei certati i-ai impacat,
Bucura-te, ca minunile tale s-au facut cunoscute,
Bucura-te, ca pe poporul tau il scapi de necazuri si de nevoi multe,
Bucura-te, Maica Domnului mult cinstita, Sfanta de la Trifesti numita.
Condacul 9:
Multe minuni ai aratat credinciosilor tai din Trifesti, din Moldova si din toata tara, care vin si se inchina Tie, caci nimeni nu a plecat nemangaiat de la sfanta ta icoana, pentru care zicem: Aliluia!
Icosul 9 :
Din dragoste pentru neamul omenesc ne-ai trimis sfintele icoane cu chipul tau si al Domnului Iisus, spre a afla alinare in tot necazul, tamaduire in boli de tot felul si mangaiere in intristari sufletesti. Iar noi cinstindu-le cum se cuvine si sarutandu-le cu smerenie, aducem aceasta cantare :
Bucura-te, ca sfintele icoane ne aduc bucurie,
Bucura-te, ca multele minuni scrise si nescrise stau ca marturie,
Bucura-te, ca din sfanta ta icoana primim har si putere,
Bucura-te, ca dobandim ajutor, vindecare si multa mangaiere,
Bucura-te, ca noi ca pe o faptura vie, in icoana te simtim,
Bucura-te, ca prin mila si ajutorul tau ne mantuim,
Bucura-te, Maica Domnului mult cinstita, Sfanta de la Trifesti numita.
Condacul 10:
Un logofat cu famila sa, din multa evlavie a ferecat cu multa cheltuiala in aur si argint icoana ta numita, Sfanta de la Trifesti, ca multumire pentru darurile dobandite si a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 10 :
Multe boli cuprind trupul nostru datorita pacatelor, dar tu Stapana roaga-l pe Doctorul cel mare, Creatorul cerului si al pamantului sa ne dea grabnic vindecare, iar noi iti vom canta aceste laude:
Bucura-te, ca icoana ta in argint si aur a fost ferecata ,
Bucura-te, ca spre mangaiere, oamenilor ai fost lasata,
Bucura-te, ca cei ce te cinstesc afla multa bucurie,
Bucura-te, ca intaresti pe cei ce traiesc in feciorie,
Bucura-te, ca celor casatoriti le esti aparatoare,
Bucura-te, ca prunci sanatosi le aduci ca binecuvantare,
Bucura-te, Maica Domnului mult cinstita, Sfanta de la Trifesti numita.
Condacul 11:
Am pacatuit cu voie si fara de voie, cu fapta si cu gandul si de multe ori te-am intristat Maica noastra, pe tine si pe Fiul tau, dar tu roaga-l sa ne ierte, iar noi ii vom canta: Aliluia!
Icosul 11 :
Maica Domnului, tu ne calauzesti pe drumul intortochiat al vietii, tu esti cea care aduci lumina in suflet si limpezirea mintii, alungand toate gandurile intunecate de la cei care te cheama in ajutor, iar noi cu credinta si nadejde aducem aceste laude :
Bucura-te, a lumii intregi Imparateasa,
Bucura-te, ca ai fost de Domnul Savaot aleasa,
Bucura-te, ca ai nascut pe al lumii Imparat,
Bucura-te, ca mijlocesti la el neincetat,
Bucura-te, ca mult cinstit e al tau nume,
Bucura-te, ca pururi te rogi pentru lume,
Bucura-te, Maica Domnului mult cinstita, Sfanta de la Trifesti numita.
Condacul 12:
Pe cruce fiind Fiul tau, Domnul nostru Iisus Hristos ne-a dat in grija Ta, Imparateasa cereasca numindu-te Mama a noastra a tuturor, iar noi slavind bunatatea si purtarea Sa de grija cu bucurie ii cantam: Aliluia!
Icosul 12 :
Cinstind icoana ta cea facatoare de minuni pe ape venita, Sfanta de la Trifesti numita, tot poporul aducem tie cantare de multumire zicand :
Bucura-te, rod al smereniei curate,
Bucura-te, cea plina de daruri binecuvantate,
Bucura-te, ca pe Domnul Hristos in brate l-ai purtat,
Bucura-te, ca din sanii fecioresti l-ai alaptat,
Bucura-te, ca de Fiul tau, noua pacatosilor Mama ne-ai fost incredintata,
Bucura-te, ca iei sub sfantul tau Acoperamant lumea toata,
Bucura-te, Maica Domnului mult cinstita, Sfanta de la Trifesti numita.
Condacul 13:
O prea binecuvantata Imparateasa a cerului si a pamantului, auzi-ne pe noi ce ce ne aflam in suferinte, boli, necazuri si intristari de tot felul si ne daruieste cele de folos spre binefacerea sufletului si a trupului. Roaga-te la Fiului tau sa ne izbaveasca de toata primejdia, mania, nevoia si de toata rautatea, ca ceilalti ani ai vietii sa ii petrecem cu sanatate, pace si buna sporire spre mantuire, iar noi ii vom canta cu bucurie: Aliluia, Aliluia, Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori),
Icosul 1:
Pe malul raului Moldova, un cioban ce pastea oile vazand lemnul icoanei tale care plutea pe ape l-a tras la mal. Dar frica l-a cuprins cand a vazut ca lemnul sangera ca si cand ar fi fost viu, pentru care aducem tie aceste laude :
Bucura-te, ca pentru noi pacatosii pe apa Moldovei ai venit si-ai fost gasita,
Bucura-te, ca ai fost trasa la mal de cel ce pastea oile, cu multa grija,
Bucura-te, ca ciobanul cu mirare si spaima la preot a alergat,
Bucura-te, ca lemnul icoanei tale care sangera, i-ai aratat,
Bucura-te, ca vie, in icoana ce-a venit pe ape, esti,
Bucura-te ca pe cei ce alearga la tine, cu dragoste-i primesti,
Bucura-te, Maica Domnului mult cinstita, Sfanta de la Trifesti numita.
Condacul 1:
Din iubire pentru poporul tau cuprins de multe necazuri si nevoi, o Preacurata Stapana, Imparateasa Cerului si a pamanatului, ne-ai trimis icoana ta ce plutea pe apa Moldovei spre a fi noua mangaiere si scapare, de aceea iti cantam: Bucura-te Maica Domnului mult cinstita, Sfanta de la Trifesti numita.
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Acatistul Icoanei Maicii Domnului făcătoare de minuni „Rugul Aprins” (4 septembrie)
Troparul Icoanei:
Înfricoşătoare este taina Rugului Aprins văzută de Proorocul minunat
Şi numai urcând pe scara rugăciunii este contemplată de gândul curat.
Veniţi să cădem cu umilinţă, plecând genunchii inimii înaintea Icoanei luminate!
Cu focul Iubirii Tale de oameni arde Hristoase, gândurile mele cele necurate,
Aprinde candela sufletului meu cea stinsă, ca să văd adâncurile Darurilor Tale
Şi să fericesc pe Cea Care în pântece Te-a purtat ca pe un foc spre a lumii luminare!
Împreună cu slăvitul Tău Prooroc aduc închinare cu umilinţă, Îndurate.
Slavă Ţie, Focul Cel nemistuit al iubirii celei mai presus de dreptate!
Bucură-Te Fecioară, Ceea Ce lumii ai dăruit Lumina cea înfricoşătoare ochilor îngereşti!
Cu ale Tale neîncetate rugăciuni risipeşte întunericul nostru, ca să-Ţi împletim laude cereşti!
CONDAC 1
[Descoperirea tainei întru uimire]
Glasul inimii întru contemplare s-a acoperit cu vălul tăcerii gânditoare;
Nu cuprinde nici un gând şi parcă toate tainele sunt înţelegătoare.
Cine este această Icoană a desăvârşirii străină pământului ?
Şi Îngerii se minunează şi dănţuiesc în jurul Luminii Duhului.
Acesta este Rugul Cel aprins de focul Dulcelui Cuvânt,
Întru Acesta s-au odihnit toate Darurile Duhului Sfânt,
Împărăteasa Îngerilor, covârşind zborul de foc al Serafimilor,
Altarul înţelepciunii cu totul înfricoşător apropierii Heruvimilor.
Spre asemănare îngerească am fost aşezat de înţelepciunea Dumnezeiască,
Dar pe căile inimii mele încă mân oile patimilor şi încă nu am aflat cămara cerească.
Ca Ceea Ce eşti Biserică vie a Cuvântului
Şi sălaş al tuturor Darurilor Duhului,
Prin mijlocirea Ta, ajută-mă, ca Moise să mă descalţ de sanda,
Să lepăd toată deşertăciunea patimilor şi cu darul Tău mă voi lumina,
Pe Tine avându-Te Mijlocitoare unirii cu Hristos şi Icoană a desăvârşirii,
Mă apropi cu frică şi gând smerit de rugul cel nemistuit al rugăciunii :
Bucură-Te, Mireasă a tuturor darurilor Duhului, mijlocindu-ne logodirea Cuvântului !
ICOS 1
[Sfat de taină în cămara inimii: Făgăduinţa pocăinţei spre apropierea de Focul nemistuit]
Ochii îngereşti privesc cu uimire taina neapropiată,
Cum porţi în Tine Focul Cel veşnic de slavă netransfigurată ?
Cum Cel Nevăzut întru Tine Îşi zideşte Icoană înţelegătoare ?
Cum Împăratul slavei ia trup ca să izvorască smerenie cugetătoare ?
Cum purtând în Tine pe Izvorul tuturor darurilor, ne dai picăturile desăvârşirii ?
Cum mintea se înalţă la vederea Ta şi se uneşte cu Hristos întru gândul iubirii ?
Cu focul darului Tău arde toată cugetarea deşartă a minţii mele întinate,
Ca să Te măresc pe Tine, Flacără după asemănarea Focului vederii luminate,
Stingându-mi patimile, însumi să mă fac foc înţelegător aprins de făclia rugăciunii,
Şi împreună cu Îngerii să-Ţi aduc laude culese din vistieria cea ascunsă a inimii :
Bucură-Te, Rug al tăcerii zugrăvit în Icoana inimii,
Bucură-Te, Cântec tainic al valurilor nepotolite ale iubirii,
Bucură-Te, Poartă de aur pe Care a intrat Împăratul măririi,
Bucură-Te, Înaintemergătoare pe Taborul înţelegător al inimii,
Bucură-Te, Podoaba de înţelepciune a minţilor smerite,
Bucură-Te, Aprinderea făcliei inimilor cu iubitoare cuvinte,
Bucură-Te, Rază ce luminează întunericul inimii,
Bucură-Te, Călăuzitoare tainică pe căile sfinţirii,
Bucură-Te, Ploaie de foc ce curăţeşte întinăciunea sufletului,
Bucură-Te, Mireasă neapropiată purtând inelul Duhului,
Bucură-Te, Îmbrăţişarea dulce la înfierea cea duhovnicească,
Bucură-Te, Poartă prin care intrăm în cămara cea împărătească,
Bucură-Te, Mireasă a tuturor darurilor Duhului, mijlocindu-ne logodirea Cuvântului !
CONDACUL al 2-lea
[Taina Treimii: ,, Dumnezeu este Iubire ! ”; Duhul iubirii]
Alergând până acum în căile patimilor, mă gătesc spre spălarea minunată,
Ajută-mă Stăpână, să mă descalţ ca Moise şi dă-mi lacrimă binecuvântată,
Ca să curăţesc întinăciunea patimilor şi cu cuget curat să vin la masa dumnezeiască,
Unde se descoperă taina Taborului întru ploaia de binecuvântare cerească.
Întru Hristos m-am îmbrăcat la Botez, dar fără grijă mergând pe căile vieţii,
Cu totul am necinstit podoaba sufletului şi m-am făcut purtător al morţii,
De aceea, alerg către Tine Cămara cerească, Tu să-mi deschizi porţile milostivirii,
Şi la masa Fiului Tău să mă primeşti, curăţindu-mă mai întâi în baia rugăciunii.
Şi aşa să mă apropii de masa Treimii aşezată pe vârful muntelui înţelepciunii,
Să aud şi eu, cel străin, glasul iubitor al Tatălui în urechile inimii smerite,
Şi întru adierile Duhului să primesc mângâierile Cuvântului prin gânduri umilite,
Ca apoi să-mi îndrept privirea inimii spre Tine, Împărăteasa rugăciunii,
Şi din adâncul sufletului să-Ţi grăiesc cuvinte izvorâtoare ale înţelepciunii,
Iar lui Hristos cu mulţumire să mă închin, strigând cu glas umilit: Aliluia !
ICOSUL al 2-lea
[Gătirea pentru cina cea de taină şi primirea binecuvântării taborice]
Pe Tabor lumii s-a descoperit Treimea ca fiind Iubirea Ce covârşeşte toate,
Neînţeleasă taină, dar nimeni nu vrea să întrebe, gustând descoperirile luminate,
Iubirea îmbrăţişează toate şi merge până la jertfa mai presus de minte,
Iubirea e lumină neapusă şi acoperământ al gândurilor sfinte,
Iubirea e străină de vederea oricărei umbre a răutăţii,
Dar ea se veseleşte, luând de mână cuvântul dreptăţii,
Născutu-Te-ai Fecioară, pe pământ ca rod al iubirii rugătoare,
Căci Cel Ce este Iubire a răspuns rugăciunii stăruitoare,
Deci, ca Ceea Ce eşti adânc al iubirii închipuit mai întâi în gândul Treimii,
Destupă Preacurată, inima mea cea înfundată cu gândurile întinăciunii,
Şi din vasul darurilor Tale toarnă-mi şi mie o picătură a căldurii sfinţitoare,
Ca în Duhul să iubesc zidirea mâinilor dumnezeieşti, aducându-Ţi laudă prisositoare :
Bucură-Te, Aripă serafimică a dragostei dumnezeieşti,
Bucură-Te, Acoperământ minunat al păcii celei cereşti,
Bucură-Te, Rază a iubirii călăuzitoare spre Soarele nepătimirii,
Bucură-Te, Cunună a laudelor împletită de îngerii Luminii,
Bucură-Te, Râu pururea curgător al milostivirii,
Bucură-Te, Vas cu totul de aur al înţelepciunii,
Bucură-Te, Lumină ce izgoneşte întunericul pătimirii,
Bucură-Te, Icoană a iubirii sfinţind gândurile inimii,
Bucură-Te, Dulceaţa ce hrăneşte pe slujitorii Treimii,
Bucură-Te, Cămară de taină adăpostind făcliile înţelepciunii,
Bucură-Te, Fântână adâncă a darurilor, nemăsurată de gândul omenesc,
Bucură-Te, Privighetoare a păcii, vestind taina iubirii în chip dumnezeiesc,
Bucură-Te, Mireasă a tuturor darurilor Duhului, mijlocindu-ne logodirea Cuvântului !
CONDACUL al 3-lea
[Duhul înţelepciunii]
Poartă închisă dinspre răsărit a cetăţii Ierusalimului
Te-a văzut Sfântul Prooroc Iezechiil, în lumina Duhului,
Pe Tine, Ceea Ce descui porţile milostivirii Tatălui,
Şi deschizi inimile noastre ca să primească bogăţia darului.
Din cămara rugăciunii am ieşit şi am intrat prin porţile păcatului,
Rătăcitu-m-am pe căi primejdioase şi nu am călăuză lumina sfatului,
Dar către Tine strig cu glasul inimii, ca să descui cămara inimii mele,
Şi să-mi închizi uşile simţurilor şi a minţii prin care intră gândurile rele.
Te-ai făcut Fecioară, Poartă înaltă prin Care a trecut Cel Ce covârşeşte înălţima cerurilor,
Şi ridici tainic porţile minţii noastre ca să intre toată înţelepciunea adevărurilor,
Deschide-mi mie uşa mântuirii ca Ceea Ce ai binevoit să fi Poartă cerească,
Prin Care Hristos, Mântuitorul meu, intrând, a sfărâmat a iadului uşă neputincioasă.
Şi plecându-mă cu mulţumire, cu îngerii voi aduce Treimii darul de cântare: Aliluia!
ICOSUL al 3-lea
[Poarta închisă dinspre răsărit- poarta mântuirii neamului omenesc]
Heruvimii cei cu ochi mulţi se înspăimântă văzându-Te pe Tine,
Ca fiind Priveliştea sfinţeniei mai presus de a minţii închipuire,
Duhul înţelepciunii Se odihneşte peste Tine cu putere ca o rază atoatevăzătoare,
Şi tot adâncul tainelor Duhului îl cercetezi cu privirea gândului cea fulgerătoare,
În pântecele Tău ai purtat Focul înţelepciunii mistuitor a toată cugetarea deşartă,
Flăcările Lui să ne cuprindă şi pe noi, ca lutul să se prefacă în vas de cugetare înaltă,
Deschide-ne porţile înţelepciunii ca Ceea Ce ai privit în oglinda gândului dumnezeiesc,
Şi ne fă şi pe noi văzători ai tainelor ce ne povăţuiesc la tot lucrul cel spre folos ceresc,
Să luăm trâmbiţa Duhului înţelepciunii şi să grăim cu fulger ce străbate toată înălţimea inimii,
Tu eşti Împărăteasa heruvimilor şi Ţie Îţi aducem laude care covârşesc înţelegerea firii :
Bucură-Te, Izvor nesecat al darurilor Cuvântului;
Bucură-Te, Adăparea celor însetaţi de apa Duhului;
Bucură-Te, Rouă de taină răcorind inimile smerite;
Bucură-Te, Priceperea tainelor nezugrăvite în cuvinte;
Bucură-Te, Contemplarea heruvimilor celor de raza Duhului luminaţi;
Bucură-Te, Palat deschis spre primirea celor de rugăciune însetaţi;
Bucură-Te, Potir al înţelepciunii din care ne împărtăşim cu Apa vieţii;
Bucură-Te, Strălucirea inimilor celor logodite cu plânsul neîncetat al dreptăţii;
Bucură-Te, Chemarea tuturor de pe căile rătăcirii;
Bucură-Te, Înţelepciunea tainică a căutătorilor Luminii;
Bucură-Te, Luminarea minţilor celor curate;
Bucură-Te, Vederea tainică a înţelesurilor luminate;
Bucură-Te, Mireasă a tuturor darurilor Duhului, mijlocindu-ne logodirea Cuvântului !
CONDACUL al 4-lea
[Duhul înţelegerii]
Scară de la pământ la cer patriarhul Iacov Te-a văzut,
Căci prin Tine ne suim la înălţimea gândului celui sfânt,
Prin Tine am văzut pogorându-Se pe Împăratul măririi,
Care pe scara Crucii ne-a înălţat pe noi la limanul nepătimirii.
Coborâtu-m-am în adâncul iadului prin împovărarea cu faptele răutăţii,
Dar tinde-mi scara milostivirii Tale şi mă ridică la hotarele Vieţii.
Ca o scară Te întinzi în chip minunat, ca să ajungem noi la lumina mântuirii,
Şi pe Taborul cel înţelegător ne odihnim, străbătând scara rugăciunii,
Pentru aceasta cu îngerii Te lăudăm, culegându-Ţi florile cuvintelor,
Ce au răsărit în pământul inimii udat cu înţelepciunea gândurilor de: Aliluia !
ICOSUL al 4-lea
[Scara de la pământ la cer- scara rugăciunii unită cu scara Crucii]
Cu înţelegeri luminate ale tainelor dumnezeieşti ai fost dăruită,
Şi blestemul neascultării Evei l-ai stricat, făcându-Te oglindă sfinţită,
Întru supunerea smerită a gândului ai primit taina închipuită,
Şi întru rugăciune Ţi s-a revărsat toată mireasma gândită,
Pe mine, cel cu minte pururea înşelată de cugetarea mincinoasă,
Mă curăţeşte, Preasfântă, îmbrăcându-mă întru porfiră luminoasă,
De întunericul neştiinţei fiind cuprins, rătăcesc neînţelegând rostul vieţii,
Dar ca Ceea Ce eşti Mijlocitoare între noi şi Cuvânt, adu-ne la limanul dreptăţii,
Şi limpede pătrunzând tainele cele arătate în voinţa dumnezeiască,
Cu tresăltări ale inimii Îţi vom cânta imnul de slăvire duhovnicească :
Bucură-Te, Fulger ce trezeşte mintea adormită în păcat;
Bucură-Te, Cunoscătoarea gândului Marelui Împărat;
Bucură-Te, Cămară întru care S-a odihnit Hristos;
Bucură-Te, Ancoră sfinţită a gândului luminos;
Bucură-Te, Risipitoarea gândurilor răutăţii;
Bucură-Te, Pace izvorâtă din Limanul vieţii;
Bucură-Te, Gând ce cercetează adâncurile Duhului;
Bucură-Te, Împăcarea noastră cu Tatăl Cuvântului;
Bucură-Te, Cuprinderea tainelor cu legătura gândului smerit;
Bucură-Te, Izvor de lumină de nici o patimă a firii umbrit;
Bucură-Te, Chemarea tuturor la înţelepciunea Duhului Sfânt;
Bucură-Te, Pricepere ce depăşeşte hotarul omenescului gând;
Bucură-Te, Comoară din care ne împărtăşim cu darurile Luminii;
Bucură-Te, Frumuseţe nepământească zugrăvită în icoana inimii;
Bucură-Te, Mireasă a tuturor darurilor Duhului, mijlocindu-ne logodirea Cuvântului !
CONDACUL al 5-lea
[Duhul sfatului]
Tulpină din rădăcina lui Iesei Ce a purtat pe Floarea Hristos,
Care a izgonit mirosul morţii cu mireasma darului îngeresc,
Te ştim Preacurată, pe Tine şi ne minunăm de a Ta mărire,
Căci în firavul pântece fecioresc ai încăput Darul de sfinţire,
Întru Tine S-a sălăşluit Mireasma de nepătimire adevărată,
Iar noi cu miresmele darurilor Tale împodobindu-ne inima curată,
Te lăudăm pe Tine şi alături de heruvimi Te înconjurăm cu gândul iubirii,
Mărturisindu-Te Născătoare de Dumnezeu şi Vas ceresc al înţelepciunii,
Şi la orice ceas gândul îl înălţăm spre Domnul, cu umilinţă şoptind : Aliluia !
ICOSUL al 5-lea
[Tulpină din rădăcina lui Iesei- Purtătoarea miresmei Vieţii]
Duhul sfatului Te luminează cu putere tare, Preacurată,
Şi corabia vieţii ne-o îndreptezi la limanul de mântuire luminată,
Tu povăţuieşti pe cei ce călăuzesc sufletele la Apa înţelepciunii,
Tu citeşti în inimile noastre toate gândurile rugăciunii,
Pe Tine Te avem Îndrumătoare pe căile desăvârşirii,
Şi rămânem neclătinaţi de viforul cel rece al ispitirii,
Pentru aceasta ne ridicăm inimile la înălţimea măririi,
Şi grăim cele ascunse în comoara cea de aur a slavoslovirii :
Bucură-Te, Luminătoare cea tainică a drumului mântuirii;
Bucură-Te, Îndreptătoarea celor rătăciţi pe căile pătimirii;
Bucură-Te, Mijlocitoarea noastră Cea neînfruntată la tronul Treimii;
Bucură-Te, Aducătoarea darurilor pentru cei ce aşteaptă raza Luminii;
Bucură-Te, Ploaie a gândurilor dumnezeieşti;
Bucură-Te, Strălucire tainică a minţilor îngereşti;
Bucură-Te, Cetate aşezată pe temelia înţelepciunii;
Bucură-Te, Mlădiţă ce împodobeşte cămara inimii;
Bucură-Te, Binecuvântarea celor ce pornesc pe căile desăvârşirii;
Bucură-Te, Darul de rugăciune făcut celor ce caută limanul nepătimirii;
Bucură-Te, Următoarea sfatului celui dumnezeiesc;
Bucură-Te, Împărtăşirea darului cu nume împărătesc;
Bucură-Te, Mireasă a tuturor darurilor Duhului, mijlocindu-ne logodirea Cuvântului !
CONDACUL al 6-lea
[Duhul puterii]
Cea a Cărei mărire a fost făcută mai înainte de prooroci,
Este Cartea Ce a purtat pe Cuvântul Evangheliei celor drepţi,
Despre Tine au grăit Apostolii Ce s-au slujit de condeiul Duhului,
Şi au arătat tainele minunate, cele prin care ne-a strălucit lumina Cuvântului,
Pe Tine Te rog să ştergi zapisul greşelilor mele celor multe,
Şi mâna Cuvântului mă va scrie în cartea vieţii celei slăvite,
Înaintea Ta plecând genunchii gândului smerit, Te rog cu umilinţă,
Scoate-mă din întunericul patimilor şi mă întăreşte ca să-Ţi cânt cu credinţă,
Şi cu minte curăţită de răutate voi striga către Stăpânul : Aliluia !
ICOSUL al 6-lea
[Evanghelia întru care s-a scris negrăit Taina Cuvântului]
Pe Piatra Cea Tare aşezată în capul unghiului lumii ai născut,
Şi prin Aceasta s-a zdrobit răutatea ascunsă în al şarpelui cuvânt,
Stâncă tare aşezată la înălţimi dumnezeieşti Te ştim pe Tine, Preacurată,
Şi Te rugăm să întăreşti mintea noastră pe a mărturisirii piatră,
Putere luând de la Cel Atotputernic toate Îţi sunt Ţie cu putinţă,
Însă Te roagă, Maică, ca inima mea împietrită să izvorască râuri de umilinţă.
Din Tine, Muntele Cel sfânt, S-a tăiat Piatra înţelepciunii,
Pe Care lăudându-O, Ţie îţi aducem imnele ştiute ale măririi:
Bucură-Te, Ruşinarea vrăjmaşului cu smerenia cea tare;
Bucură-Te, Dezlegarea Evei de întristarea cea pierzătoare;
Bucură-Te, Mijlocire neînfruntată înaintea Preasfintei Treimi;
Bucură-Te, Risipirea întunericului osânditoarei înşelăciuni;
Bucură-Te, Toiag al rugăciunii în călătoria minunată;
Bucură-Te, Izvor al înţelepciunii adăpând mintea însetată;
Bucură-Te, Munte din care S-a tăiat Piatra mântuirii;
Bucură-Te, Izbăvirea inimilor noastre din legătura împietririi;
Bucură-Te, Dragoste nebiruită de neputinţa omenească;
Bucură-Te, Solitoare neîncetată pentru cununa cerească;
Bucură-Te, Sprijinitoarea cetăţii sufletelor smerite;
Bucură-Te, Întăritoarea tuturor pe căile rânduite;
Bucură-Te, Mireasă a tuturor darurilor Duhului, mijlocindu-ne logodirea Cuvântului !
CONDACUL al 7-lea
[Duhul bunei credinţe]
Ca o Împărăteasă a îngerilor Te veseleşti în jurul slujitorilor Vieţii,
Şi de glasul Tău cel dulce se cutremură heruvimii, păzind porţile dreptăţii,
Serafimii cu făclii de rugăciuni se minunează de a Ta nepătimire,
Iar Arhanghelii Te întâmpină cu bucurie, aşteptând a Ta dorire.
Aripile îngereşti în adierile Duhului închipuie mişcările înălţării Tale,
Iar noi sub acoperământul iubirii Tale aflăm odihna cea săltătoare,
Nu se pricepe mintea noastră a zugrăvi taina frumuseţii Tale,
Iar îngerii ne îndeamnă la tăcere, covârşiţi de a Ta luminare,
Însă glasuri smerite urcăm către Tine, învăpăiaţi de focul iubirii,
Povăţuieşte-ne spre Soarele înţelepciunii, Ce e sfinţitor al gândirii,
Ca să săltăm cu gândurile până la înălţimea neajunsă în cântarea de: Aliluia!
ICOSUL al 7-lea
[ Împrăteasa Îngerilor ]
Glasul Arhanghelului, răsunând în urechile inimii, l-ai primit pe uşa umilinţei,
Iar raza credinţei odihnindu-se în inima Ta aşteptai plinirea făgăduinţei,
Prin Tine ne-am învăţat a umbla pe calea bunei credinţe, avându-Te acoperământ ,
Căci pe Hristos, Calea Cea adevărată, L-ai adus nouă cu trup pe pământ,
Pe mine, cel clătinat de valurile necredinţei celei pierzătoare,
Izbăveşte-mă de alunecările cumplite în amara întristare.
Avându-Te întăritoare în credinţă, plec gândul spre Cel Neapropiat,
Şi la masa duhovnicească mă aşez, măcar că sunt vrednic de lepădat,
Având sufletul întărit pe temelia credinţei, lucrat-ai mântuirea întru liniştire,
Dar glasurile inimilor noastre nu încetează a-Ţi aduce Ţie cuvânt de mărire :
Bucură-Te, Cetate nebiruită a credinţei noastre;
Bucură-Te, Lumină sfinţitoare a gândurilor evlavioase;
Bucură-Te, Poartă de scăpare a celor neputincioşi;
Bucură-Te, Împreună lucrătoare cu puterile cereşti;
Bucură-Te, Rodirea credinţei în sufletele umilite;
Bucură-Te, Rouă cerească ce ne cheamă la virtute;
Bucură-Te, Biruitoarea vrăjmaşilor nevăzuţi ai creştinilor;
Bucură-Te, Răspuns grabnic la marea suspinurilor;
Bucură-Te, Povăţuitoarea celor de pe cărările mântuirii;
Bucură-Te, Ridicarea celor căzuţi în groapa deznădăjduirii;
Bucură-Te, Întărirea turnurilor inimii spre biruinţă;
Bucură-Te, Izvor ce ne picură a învierii umilinţă;
Bucură-Te, Mireasă a tuturor darurilor Duhului, mijlocindu-ne logodirea Cuvântului !
CONDACUL al 8-lea
[Duhul temerii de Dumnezeu]
Îngerii slujesc glasului Tău, care ca un fulger străluceşte,
Şi cei mergători peste valurile timpului duc cereasca veste,
Ca Ceea Ce eşti Stăpâna lumii potoleşte tunetele deznădăjduirii,
Căci în furtuna necazurilor pe Tine Te avem Cămară înţelegătoare a iubirii,
Pe îngeri îi trimiţi să ne slujească, trezind conştiinţa noastră adormită,
Cu fulgerele gândurilor de pocăinţă ne îndreptezi spre cărarea smerită,
Cu ameninţarea Ta goneşte de la noi Stăpână, pe slujitorii răutăţii,
Ca la limanul cugetării cereşti să ne aşezăm gândurile dreptăţii
Şi cu îngerii cei ce-Ţi slujesc Ţie să aducem ca prinos cântarea: Aliluia !
ICOSUL al 8-lea
[Duhurile (Îngerii) puterii şi ai fricii de Dumnezeu]
Cu frica de Dumnezeu Ţi-ai acoperit inima Ta,
Deşi razele iubirii străluceau cu putere ca o stea,
Adâncul gândurilor l-ai cercetat, ca răutatea să nu Te cuprindă,
Şi ruşinând pe asupritor nu Te-ai abătut de pe calea de credinţă,
Îngrădeşte inima mea cu stâlpii fricii de Dumnezeu celei binecuvântate,
Ca să nu pătrundă înlăuntru săgeţile celui rău, cele cu totul necurate,
Cu îndrăzneală proastă mă apropi de Cel Neapropiat, fiind eu întinat,
Căci îmi lipseşte frica care naşte smerenia aducătoare de gând curat.
Dar Te rog pe Tine să mă întăreşti întru frica cea curată,
Ca să-Ţi cânt cu umilinţă laudă cu totul luminată :
Bucură-Te, Povăţuitoare spre temerea de Dumnezeu;
Bucură-Te, Stingerea grabnică a gândului celui rău;
Bucură-Te, Povăţuitoare spre cugetarea la moarte;
Bucură-Te, Milostivire ce ne povăţuieşte spre dreptate;
Bucură-Te, Sabie înfricoşătoare duhurilor răutăţii;
Bucură-Te, Cămara întru Care S-a odihnit lumina Vieţii;
Bucură-Te, Ridicarea minunată a Evei din adâncul întristării;
Bucură-Te, Săltarea îngerească a lui Adam în ceasul dezlegării;
Bucură-Te, Îngrădirea inimilor cu smerite cuvinte;
Bucură-Te, Păzitoarea noastră de căderile cumplite;
Bucură-Te, Vistieria Cea neîmpuţinată a darurilor cereşti;
Bucură-Te, Ploaie a milostivirii curăţind gândurile pământeşti;
Bucură-Te, Mireasă a tuturor darurilor Duhului, mijlocindu-ne logodirea Cuvântului !
CONDACUL al 9-lea
[Taina nedezlegată a pururea Fecioriei Maicii Domnului]
Cei ce strălucesc ca a doua lumină din Lumina începătoare,
În jurul Tău ţin aprinse flăcările cugetării lor rugătoare,
Ca un soare eşti în mijlocul îngerilor Luminii nestinse,
Şi strălucirile slavei Tale le picuri şi în sufletele smerite,
Pe bolta minţii îngerii aşează stelele înţelepciunii cereşti
Culese cu grijă din cununa slavei Tale celei împărteşti,
Arată-mă şi pe mine purtător al luminilor înţelepciunii,
Ca să strălucesc cu ele icoana aşezată în cămara inimii,
Mintea mea se află sub acoperământul întunericului vădit,
Şi genunchii gândului îi plec spre Tine, aproape deznădăjduit,
Ca Ceea Ce de Arhanghelul Gavriil ai fost povăţuită la toate tainele înţelepciunii,
Trimite-ne nouă spre călăuzire pe îngerii cei ce strălucesc toate marginile gândirii,
Şi cu aceştia vom învăţa meşteşugul laudelor cereşti pe scara cântării de: Aliluia !
ICOSUL al 9-lea
[Duhurile (Îngerii) înţelepciunii]
Preasfântă Împărăteasă, cele trei stele Te împodobesc ca pe o Mireasă,
Pururea Fecioria Ta a minunat peste veacuri mintea noastră omenească,
Cum fecioară ai rămas şi stricăciune nu ai suferit nicicând ?
Nu mă pricep a lăuda minunea cu lumina nici unui gând,
Dar cu chipul sufletului strălucit de razele măririi Tale,
Îndrăznesc cu gând umilit a cere a Ta neîmpuţintă îndurare,
Întru fecioria minţii fă să se zămislească în inima mea cuvânt dumnezeiesc,
Ca un izvor curat şi limpede din care să se adape tot sufletul omenesc,
Spală haina cea pătată de păcate a sufletului meu întinat,
Şi cu îngerii mă primeşte în cămara Dulcelui Împărat,
Ca să Te laud pe Tine cu podoaba gândului luminat :
Bucură-Te, Mireasma Cea preacurată a fecioriei;
Bucură-Te, Vas curat în care s-a lucrat taina veşniciei;
Bucură-Te, Oglindă privitoare a tainelor dumnezeieşti;
Bucură-Te, Înfricoşată apropiere cetelor îngereşti;
Bucură-Te, Curăţie neînchipuită de minte;
Bucură-Te, Palat zidit din piatră de virtute;
Bucură-Te, Îndreptarea paşilor pe căile curăţiei;
Bucură-Te, Munte dumnezeiesc al Împărăţiei;
Bucură-Te, Cununa fecioriei celei neajunse;
Bucură-Te, Vistierie a tainei nepătrunse;
Bucură-Te, Curăţirea inimilor prin gânduri umilite;
Bucură-Te, Sălaş sfinţit al cuvintelor smerite;
Bucură-Te, Mireasă a tuturor darurilor Duhului, mijlocindu-ne logodirea Cuvântului !
CONDACUL al 10-lea
[Râu nesecat al binecuvântărilor]
Evlavia întru Tine se oglindeşte în curgerea ei firească,
Şi nici un gând necurat nu întunecă a Ta sfântă dulceaţă,
Cu gând întinat cum voi îndrăzni să mă apropi de Tine ?
Cum Comoara credinţei să mă înroureze şi pe mine ?
Cu cuviinţă dumnezeiască eşti însoţită de alaiul îngeresc,
Şi împarţi daruri celor ce pentru mântuire se ostenesc,
Cu gând umilit îmi plec mintea cea întunecată,
Neîndrăznind a-mi ridica cugetul la slava minunată,
Însă glasul sfârşit al inimii Îţi aduce ultima grăire,
Pomeneşte-mă înaintea Împăratului spre mântuire !
Şi nu mă lepăda pe mine, cel ce aduc tămâia de rugăciune : Aliuia !
ICOSUL al 10-lea
[Duhurile evlaviei]
Prin Tine, Preacurată, s-a dezlegat blestemul celui căzut,
Şi izvorât-a binecuvântarea mai presus de al nostru gând,
Pe mine, cel ţinut în mrejele multor păcate cumplite,
Mă miluieşte Preacurată, cu ale Tale mijlociri sfinte,
Preabinecuvântată eşti, Ceea Ce reverşi tuturor râuri de milostivire,
Şi faci să rodească şi în inimile noastre gânduri tainice de-nţelepciune,
Făcându-Te izvor de binecuvântări sfinţit de Cel Ce a dezlegat blestemul lumii,
Şi pe mine mă binecuvintează, ca să lucrez cu smerenie faptele mântuirii,
Aducându-Ţi laude îngereşti, măcar că sunt eu străin de taina slavoslovirii :
Bucură-Te, Ploaia de binecuvântare cerească;
Bucură-Te, Hrănirea inimii cu mana duhovnicească;
Bucură-Te, Surpătoarea blestemului pământenilor;
Bucură-Te, Încredinţarea cea tainică a adevărurilor;
Bucură-Te, Izbăvitoarea noastră de întristare;
Bucură-Te, Făclie a rugăciunii spre luminare;
Bucură-Te, Călăuzitoarea spre cămara Mirelui ceresc;
Bucură-Te, Deschizătoarea inimii cu cheia gândului îngeresc;
Bucură-Te, Împărtăşire din suflarea rugăciunii;
Bucură-Te, Topirea grabnică a patimilor firii;
Bucură-Te, Liman al umilinţei celei curate;
Bucură-Te, Vas al virtuţilor prea luminate;
Bucură-Te, Mireasă a tuturor darurilor Duhului, mijlocindu-ne logodirea Cuvântului !
CONDACUL al 11-lea
[Biserică- Corabie a Îngerilor şi a oamenilor]
Ca O Biserică aşezată pe Piatra Cea nesfărâmată a vieţii,
Te arăţi în privirea minţii, trăgându-ne din vârtejul morţii,
Pe marea cea învoluburată a vieţii călătorind noi, Stăpână,
Pe Tine Te aflăm Corabie strălucindu-ne a milostivirii lumină,
În pântece ai purtat pe Cel Ce a stricat blestemul morţii,
Şi la Tine nădăjduind, ne facem plinitori ai cuvintelor dreptăţii,
Palat sfinţit al Împăratului Celui nemuritor Te-ai arătat pe pământ,
Şi în palatul ceresc al milostivirii Tale primeşti pe cei de sub al Tău acoperământ,
Nu mă pierde pe mine, cel rătăcit în căile păcatelor întunecătoare,
Ci sufletul meu îl luminează, gătindu-i haină de străluciri dăruitoare,
Ca să săltez de bucurie şi cu îngerii să-Ţi aduc cântarea : Aliluia !
ICOSUL al 11-lea
[Capătul drumului: sfinţenia]
Biserică sfinţită Te-ai arătat, purtând pe Cel Neîncăput,
Prin Tine Acesta Şi-a făcut sălaş în inimile noastre de lut,
Oglindă a sfinţeniei Te vedem şi de strălucirea Ta ne cutremurăm,
Arată-ne şi pe noi vase ale Duhului, prin care la cele cereşti ne înălţăm,
Cetele de Sfinţi pe Tine Te-au urmat pe cărările sfinţitoare,
Şi răpite de frumuseţea Ta s-au arătat grădini înfloritoare,
Seminţele gândurilor dumnezeieşti le aruncă şi în inima mea neroditoare,
Şi stropeşte-le cu roua rugăciunii, ca să aducă prinos de roadă sfinţitoare.
Podoaba sfinţilor eşti Preacurată, ca Ceea Ce ai purtat negrăit
Pe Împăratul slavei prin Care toţi ne-am învăţat a Te cinsti prin cuvânt :
Bucură-Te, Sfinţitoarea gândurilor curate;
Bucură-Te, Liman al cuvintelor înmiresmate;
Bucură-Te, Altar înţelegător la care se aduc jertfe de rugăciuni;
Bucură-Te, Întâmpinarea celor căzuţi în mrejele cumplitei deznădăjduiri;
Bucură-Te, Călăuzitoarea cetelor de Sfinţi pe cărările Împărăţiei;
Bucură-Te, Pahar de taină din care gustăm băutura veşniciei;
Bucură-Te, Deschizătoarea porţilor înţelepciunii;
Bucură-Te, Înfiere a tuturor sub aripa iubirii;
Bucură-Te, Împărtăşire din sfinţenia Cuvântului;
Bucură-Te, Lucrătoarea inimii cu înţelepciunea Duhului;
Bucură-Te, Legătură nesfărâmată a iubirii;
Bucură-Te, Împodobitoarea gândurilor inimii;
Bucură-Te, Mireasă a tuturor darurilor Duhului, mijlocindu-ne logodirea Cuvântului !
CONDACUL al 12-lea
[Dobândirea darului mântuirii; ajungerea la capătul desăvârşirii]
Ceasul judecăţii se aude bătând cu putere la uşa inimii,
Negreşit Judecătorul va veni cu suflarea focul pedepsirii,
Ca Ceea Ce fără ardere ai purtat întru Tine Focul Dumnezeirii,
De focul cel veşnic mă izbăveşte, ca să-Ţi aduc laudele mulţumirii,
Îngeri înfricoşători vor lucra porunca dreptăţii fără părtinire,
Cu ultimele curgeri ale milei scoate-mă din deznădăjduire,
Roua rugăciunilor Tale să stingă focul gătit mie pentru păcate,
Şi aducând ca daruri mijlocirile Sfinţilor, să mă răscumperi din veşnica moarte.
Şi glasul trâmbiţei să-mi vestească sfârşitul chinuirii,
Şi chemarea de-a dreapta Împăratului milostivirii,
Ca să cânt Domnului cu mulţumire : Aliluia !
ICOSUL al 12-lea
[Plinirea desăvârşită a mijlocirii : Judecata]
Anevoioase sunt căile mântuirii, iar noi, neputincioşi,
Întinde-ne mâna Stăpână, ca să urcăm la cele cereşti,
Întru Tine ne-am pus nădejdea de mântuire, Preacurată,
Cunoscând îndrăzneala Ta către Treimea Cea lăudată,
Ca Ceea Ce în pântece ai purtat pe Ziditorul Tău,
Pe mine mă scoate din pântecele păcatului rău,
Pe căile desăvârşirii ne eşti Sprijinitoare nebiruită,
Dă-mi şi mine să ajung la înălţime cu inimă smerită,
Setea Taborului zvâcneşte în inimă prin raze de lumină,
Dar calea-i lungă şi întunecoasă, lipsită de cunună,
Crucea smereniei se duce greu şi valurile ispitelor se ridică,
Cu al Tău cuvânt neauzit potoleşte toată tulburarea stârnită,
Ca întru seninătatea inimii să-Ţi aduc laudă curată,
Şi glasul sufletului să-Ţi şoptească, Împărăteasă :
Bucură-Te, Munte înalt al desăvârşirii;
Bucură-Te, Plinitoarea lucrărilor mântuirii;
Bucură-Te, Corabie în care ne adăpostim de mânia ispitelor;
Bucură-Te, Liman pe care îl contemplăm prin mijlocirea cuvintelor;
Bucură-Te, Solitoarea mântuirii celor deznădăjduiţi;
Bucură-Te, Izvorul de înţelepciune al celor smeriţi;
Bucură-Te, Poartă cerească a mântuirii;
Bucură-Te, Cununa prealăudată a măririi;
Bucură-Te, Scară prin care urcăm la înălţimea desăvârşirii;
Bucură-Te, Liman ceresc căruia se descoperă taina Luminii;
Bucură-Te, Arcuşul unui gând al desăvârşirii;
Bucură-Te, Izgonitoarea patimilor firii;
Bucură-Te, Mireasă a tuturor darurilor Duhului, mijlocindu-ne logodirea Cuvântului !
CONDACUL al 13-lea (acest Condac se zice de 3 ori):
Împărtăteasă a Luminii, Focul Cel nestins al slavoslovirii,
Aprinde candelele inimilor noastre stinse de viforul ispitirii,
Şi toarnă din destul untdelemnul darurilor Duhului,
Ca să ne înălţăm cu minte îndumnezeită la vederea Cuvântului,
Şi în străfulgerarea gândului să pătrundem taina rugului aprins,
Prin care şi întru noi S-a sălăşluit deplin Cuvântul Cel nescris,
Pe Care Îl slăvim neîncetat, iar pe Tine Te cinstim în cântări neîncetate de: Aliluia !
ICOSUL 1:
Ochii îngereşti privesc cu uimire taina neapropiată,
Cum porţi în Tine Focul Cel veşnic de slavă netransfigurată ?
Cum Cel Nevăzut întru Tine Îşi zideşte Icoană înţelegătoare ?
Cum Împăratul slavei ia trup ca să izvorască smerenie cugetătoare ?
Cum purtând în Tine pe Izvorul tuturor darurilor, ne dai picăturile desăvârşirii ?
Cum mintea se înalţă la vederea Ta şi se uneşte cu Hristos întru gândul iubirii ?
Cu focul darului Tău arde toată cugetarea deşartă a minţii mele întinate,
Ca să Te măresc pe Tine, Flacără după asemănarea Focului vederii luminate,
Stingându-mi patimile, însumi să mă fac foc înţelegător aprins de făclia rugăciunii,
Şi împreună cu Îngerii să-Ţi aduc laude culese din vistieria cea ascunsă a inimii :
Bucură-Te, Rug al tăcerii zugrăvit în Icoana inimii,
Bucură-Te, Cântec tainic al valurilor nepotolite ale iubirii,
Bucură-Te, Poartă de aur pe Care a intrat Împăratul măririi,
Bucură-Te, Înaintemergătoare pe Taborul înţelegător al inimii,
Bucură-Te, Podoaba de înţelepciune a minţilor smerite,
Bucură-Te, Aprinderea făcliei inimilor cu iubitoare cuvinte,
Bucură-Te, Rază ce luminează întunericul inimii,
Bucură-Te, Călăuzitoare tainică pe căile sfinţirii,
Bucură-Te, Ploaie de foc ce curăţeşte întinăciunea sufletului,
Bucură-Te, Mireasă neapropiată purtând inelul Duhului,
Bucură-Te, Îmbrăţişarea dulce la înfierea cea duhovnicească,
Bucură-Te, Poartă prin care intrăm în cămara cea împărătească,
Bucură-Te, Mireasă a tuturor darurilor Duhului, mijlocindu-ne logodirea Cuvântului !
Condacul 1:
Glasul inimii întru contemplare s-a acoperit cu vălul tăcerii gânditoare;
Nu cuprinde nici un gând şi parcă toate tainele sunt înţelegătoare.
Cine este această Icoană a desăvârşirii străină pământului ?
Şi Îngerii se minunează şi dănţuiesc în jurul Luminii Duhului.
Acesta este Rugul Cel aprins de focul Dulcelui Cuvânt,
Întru Acesta s-au odihnit toate Darurile Duhului Sfânt,
Împărăteasa Îngerilor, covârşind zborul de foc al Serafimilor,
Altarul înţelepciunii cu totul înfricoşător apropierii Heruvimilor.
Spre asemănare îngerească am fost aşezat de înţelepciunea Dumnezeiască,
Dar pe căile inimii mele încă mân oile patimilor şi încă nu am aflat cămara cerească.
Ca Ceea Ce eşti Biserică vie a Cuvântului
Şi sălaş al tuturor Darurilor Duhului,
Prin mijlocirea Ta, ajută-mă, ca Moise să mă descalţ de sanda,
Să lepăd toată deşertăciunea patimilor şi cu darul Tău mă voi lumina,
Pe Tine avându-Te Mijlocitoare unirii cu Hristos şi Icoană a desăvârşirii,
Mă apropi cu frică şi gând smerit de rugul cel nemistuit al rugăciunii :
Bucură-Te, Mireasă a tuturor darurilor Duhului, mijlocindu-ne logodirea Cuvântului !
RUGĂCIUNE LA ICOANA „RUGUL APRINS” AL MAICII DOMNULUI:
Preacurată Stăpână, Împărăteasa îngerilor şi Cetatea Cea nebiruită a pământenilor, Ceea Ce ai purtat în pântecele Tău binecuvântat pe Focul Cel nemistuit Ce aprinde făcliile stinse ale inimilor noastre spre dorirea celor cereşti, Scara pe care gândurile noastre urcă spre Lumina Cea neapropiată, Poarta Cea pecetluită cu numele înfricoşător al Cuvântului şi nedeschisă de mână omenească, Rugul Cel pururea aprins al rugăciunii dumnezeieşti, Tulpina mântuirii Ce a răsărit din pământul neamului omenesc, Preabinecuvântată Maică a Domnului şi Lauda strălucită a fecioarelor, înaintea Ta plecăm genunchii inimilor noastre când pietrele necazurilor ne împiedică pe calea mântuirii şi ne rănesc sufletele cu întristarea. Haina cea curată a Mirelui Hristos primită la Sfântul Botez am murdărit-o cu totul, tăvălindu-ne noi totdeauna în noroiul patimilor şi neascultând de poruncile Fiului Tău. În locul podoabei curăţiei ne-am trezit că privim în oglinda conştiinţei un suflet plin de rănile păcatelor. Cu ce îndrăzneală să mai privim spre Soarele dreptăţii, când toată viaţa petrecându-o în păcate ne-am făcut stâlpi ai întunericului, cu totul încremeniţi în împietrire ? Pentru aceasta, ştiindu-Te pe Tine, Maică a Milostivirii, Te rugăm, strigând din adâncul sufletului cu umilinţă : Cu dulcile Tale cuvinte îmblânzeşte mânia cea dreaptă a Celui de Care ne-am depărtat, alergând noi pe căile faptelor rele. Cu focul rugăciunilor Tale arde toată neghina gândurilor noastre neroditoare. Ajută-ne să ne dezleagăm încălţările păcatelor şi cu picioare curate ale sufletului spălate în baia de lacrimi a pocăinţei să ne apropiem de Focul Cel veşnic.
Hristoase Dumnezeule, Cel Ce stai pe scaunul heruvimilor şi primeşti gândurile cele umilite ale celor din nevoi, Cel Ce nu-Ţi întorci preasfânta Ta faţă dinspre ucenicii Tăi cei ce rabdă în lume povara necazurilor, ca trecând prin focul acestora să se curăţească şi să ajungă la odihna cămărilor cereşti, Cel Ce asculţi fiecare suspin al inimii noastre şi ca un Doctor mult milostiv şi iscusit legi rănile păcatelor noastre, Cel Ce nu ne închizi uşa milostivirii Tale, aşteptând pe toţi să intre în cămara pocăinţei, Dumnezeul serafimilor şi Tatăl celor necăjiţi, Cel Ce printre noi ai vieţuit şi din paharul smereniei ai băut, rămând nedespărţit de slava cerească de la masa Tatălui, Sfinte al Sfinţilor şi Lumina tuturor celor întunecaţi, auzi smeritele glasuri ale inimii noastre şi nu Te întoarce dinspre feţele sufletelor noastre întinate cu multe păcate. Nu suntem vrednici să intri iarăşi sub acoperământul sufletelor noastre, de vreme ce ne-am arătat mincinoşi făgăduinţei. N-am împlinit nici până acum voia Ta şi, deşi am gustat din paharul mântuirii Tale, tot vase nelucrătoare ne-am arătat, murdărindu-ne cu noroiul răutăţilor de tot felul. Oare vei mai veni iarăşi în casa sufletelor noastre? Pierzând îndrăzneala cea de fiu, acum ca nişte argaţi nevrednici batem la uşa milostivirii Tale şi Ţi-o aducem mijlocitoare pe Maica Ta, ca să nu Te întorci dinspre rugăciunile noastre. Pentru ploaia milostivirii Sale picură Stăpâne, ploaie de lacrimi în pământul sufletelor noastre, îngrămădind pe cerul inimilor noastre prin mişcările line ale adierilor Duhului norii îndurărilor Tale. Să biruiască iarăşi iubirea Ta de oameni cea nemăsurată şi rugăciunile Celei Ce în pântecele Ei fecioresc Te-a purtat ca să ne izvorăşti nouă, tuturor, mântuire. Trimite raza pocăinţei prin lucrarea Duhului Sfânt, ca să se curăţească sufletele noastre cele întinate în fărădelegi şi cu feţe luminate ale sufletelor să privim spre Tine, Soarele mântuirii noastre, Căruia aducându-Ţi totdeauna razele faptelor bune, să ne învrednicim la trecerea din această viaţă şi de vederea luminii celei veşnice întru mângâierile Duhului şi pentru milostivirea Tatălui, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!
Acatistul Icoanei Maicii Domnului Făgăduitoarea (sau Maica Domnului cu Cartea) – Icoana Kaluga din Rusia ( 2 septembrie, 12 octombrie și prima duminică din postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel)
Traducere din limba rusă
Condac 1
Împărătesei celei Înalte, Preacuratei Fecioare, Maica Domnului Dumnezeului nostru, Răscumpărătoarea ținutului Kaluga, îi aducem cântări de laudă căci prin icoanele Sale ne dă har si vindecare. Către Tine se înalță rugăciunile noastre, stând cu dragoste înaintea icoanei Tale, iar tu protejează-ne, Doamnă Născătoare de Dumnezeu, de toți dușmanii văzuți și nevăzuți și mântuiește-ne de toate bolile sufletului și ale trupului, iar noi îți strigăm din inimă: Bucură-te, Maica Domnului, Stăpâna vieții noastre, arătându-ne mila și mijlocirea ta!
Icos 1
Mulțime de îngeri Te slăvesc pe Tine, Împărăteasa tuturor și Maica Domnului, Tu ai împlinit bucuria inimii noastre arătându-ne icoanele tale miraculoase și făcând minuni în bisericile Tale. Iată, ne închinăm icoanei Tale, Ție, Fecioară aleasă de Dumnezeu, și ne rugăm cu teamă și cu dragoste:
Bucură-te, înfățișată de dinainte de timpuri de către profeți;
Bucură-te, cea ce ai născut Mielul, care ai luat păcatele lumii;
Bucură-te, că pe Adam și Eva i-ai eliberat de blestemul străvechi;
Bucură-te, căci prin icoana ta miraculoasă luminezi tot ținutul Kaluga;
Bucură-te, că ne-ai dat icoana în semn de milă pentru noi;
Bucură-te, căci uitându-ne la icoana Ta, ne închinăm înaintea Ta, cu adevărat Maica Domnului;
Bucură-te, Maica Domnului, Stăpâna vieții noastre, arătându-ne mila și mijlocirea ta!
Condac 2
Văzând icoana Ta fecioara Evdochia, Maica Domnului, în stricăciunea inimii ei a scuipat cu îndrăzneală asupra ei, iar tu ai pedepsit-o pe loc cu paralizia mâinilor și a picioarelor, i-ai luat vederea si glasul cel necuviincios, și făcând acest lucru ai arătat puterea icoanei Tale făcătoare de minuni, iar noi toți strigăm cu teamă către Tine și către Dumnezeu: Aliluia!
Icos 2
Mintea omenească nu poate înțelege marea Ta îndurare, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, căci ai primit pocăința sinceră a fetei bolnave și i-ai dat vindecarea, iar ea ți-a înalțat rugăciuni:
Bucură-te, scară cerească prevăzută de Iacov;
Bucură-te, taina Întrupării lui Dumnezeu;
Bucură-te, căci ești mare ajutor în războiul împotriva lumii și a diavolului;
Bucură-te, izbăvitoare de păcatele noastre nenumărate;
Bucură-te, căci pe cei ce cheama numele tău îi mîntuiesți de patimi;
Bucură-te, milostivă față de cei care caută cu stăruință să se ridice din păcate;
Bucură-te, Maica Domnului, Stăpâna vieții noastre, arătându-ne mila și mijlocirea ta!
Condac 3
Și cei ai casei fecioarei Evdochia au fost martori darurilor tale izvorâte din icoana Ta făcătoare de minuni, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ca semn al îndurării Tale. Iar noi, privind icoana ta și multele minuni care izvorăsc din ea, cu bucurie cădem în fața ei și din adâncul inimii îți mulțumim Ție, slăvită mijlocitoare, și îi strigăm lui Dumnezeu: Aliluia.
Icos 3
Cu Milostivirea ta, părinții fetei paralizate au avut un vis, în care le-ai spus, Maica Domnului: ”Fiica voastră, prin fapta ei necuviincioasă faţă de chipul înfăţişat pe pânză, nu a jignit o călugăriţă, ci pe mine; fiindcă această înfăţişare este chipul meu prin care, din voia Fiului meu şi Dumnezeu, eu voi mijloci pentru oraşul vostru şi locuitorii lui. Mâine dimineaţă să-i înştiinţaţi pe preoţi şi, împreună cu ei rugându-vă înaintea icoanei mele ponegrite, s-o stropiţi pe cea slăbănogită cu apă sfinţită şi ea va primi tămăduire”. Iar ei, făcând asemenea poruncii Maicii Domnului, s-au bucurat de însănătoșirea fiicei lor Evdochia. Mântuiește-ne, Doamnă, prin credință și dragoste pe cei care Îți cântăm:
Bucură-te, ușă proorocită de Ezechiel;
Bucură-te, primind deplin întruparea Celui din Sfânta Treime;
Bucură-te, că nașterea Fiului Tău a însemnat mântuirea lumii;
Bucură-te, căci pe cei ce cheamă cu credință în numele Tău îi mântuiești de la moarte;
Bucură-te, lauda sfinților și a preoților evlavioși;
Bucură-te, apărătoarea călugărilor evlavioși;
Bucură-te, Maica Domnului, Stăpâna vieții noastre, arătându-ne mila și mijlocirea ta!
Condac 4
Năvălind armata lui Napoleon, Sfântul Evlampie s-a rugat înaintea icoanei Tale pentru eliberarea de dușmani, Maica Domnului, și armata cotropitorilor a fost învinsă la râul Cernăuți, și toți credincioșii I-au strigat cu bucurie lui Hristos: Aliluia.
Icos 4
Toți au văzut mila Ta, O Născătoare de Dumnezeu, dăruită prin icoana Ta pe câmpul de luptă, când a apărut plutind în aer, dându-le victoria. Suntem recunoscători ajutorului Tău, Stăpână, și cu speranță îți cântăm Ție:
Bucură-te, tufiș arzător, proorocită de Moise, martor al lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ne-ai mântuit de potopul păcatului;
Bucură-te, cădelnița de aur, înălțând mereu tămâia parfumată a rugăciunilor Tale către Dumnezeu, Fiul Tău;
Bucură-te, stingând repede prin rugăciunea Ta mânia lui Dumnezeu pornită cu dreptate împotriva noastră;
Bucură-te, căci arătând în aer icoana Ta ai alungat dușmanii;
Bucură-te, căci ai adus victorie în luptă armatei ruse;
Bucură-te, Maica Domnului, Stăpâna vieții noastre, arătându-ne mila și mijlocirea ta!
Condac 5
Ești o stea divină, Maica Domnului, luminându-ne și arătându-ne calea mântuirii, alungând dușmanii noștri. Mijlocirea Ta este puternică, iar noi cu tandrețe strigăm slava lui Dumnezeu: Aliluia.
Icos 5
După ce ți-ai arătat marea dragoste pentru oamenii care trăiesc în ținutul Kaluga, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, ai apărat pământul de mulți dușmani pe care i-ai alungat prin mijlocirea Ta atotputernică, iar noi în bucuria inimii noatre îți cântăm:
Bucură-te, rai de taină, profețită de Isaia;
Bucură-te, că ai adus împăcarea noastră cu Dumnezeu;
Bucură-te, căci I-ai dat naștere Mântuitorului omenirii căzute;
Bucură-te, căci nu îi părăsești pe cei care se încred în Tine în clipele de luptă;
Bucură-te, căci prin mijlocirea ta atotputernică ne-ai izbăvit de sabia dușmanilor;
Bucură-te, aducând victoria armatei ruse fără a se vărsa sânge;
Bucură-te, Maica Domnului, Stăpâna vieții noastre, arătându-ne mila și mijlocirea ta!
Condac 6
O femeie din orașul Borovsk era grav bolnavă și nu putea fi vindecată de către medici, spunându-i-se că va muri în scurt timp pentru că nu se mai putea hrăni. Dar ea, având credință în puterea lui Dumnezeu atotputernic, a venit la icoana Ta din Kaluga, Maica Domnului, primind prin rugăciuni vindecare. La fel și noi, Îl slăvim pe Dumnezeu și strigăm către El: Aliluia.
Icos 6
Femeia cea bolnavă de moarte a primit o a doua viață la icoana Ta, Maica Domnului, dăruindu-i vindecare miraculoasă, Tu fiind grabnic ajutătoare chiar și pentru cei care sunt în primejdie și nu îți respectă icoana. Oamenii se roagă înaintea icoanei Tale si pentru izbăvire de grindină, iar noi care înțelegem purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor, Te slăvim și Te lăudăm:
Bucură-te, arătând minuni pentru ocrotirea Bisericii Ortodocse;
Bucură-te, pedepsind nevăzut pe blestemătorii credinței adevărate;
Bucură-te, protejând dogmele credinței;
Bucură-te, căci ai slăvit credința dumnezeiască;
Bucură-te, căci ne întorci pe calea bunătății;
Bucură-te, vindecându-ne de rușine și de ocară;
Bucură-te, Maica Domnului, Stăpâna vieții noastre, arătându-ne mila și mijlocirea ta!
Condac 7
Icoana Ta făcătoare de minuni din Kaluga este adând sădită în inimile oamenilor, izvorând minuni celor care i se roagă: cei surzi aud, cei orbi văd, cei paralizați se vindecă, dând sănătate trupească și sufletească pentru timp îndelungat, alungând demonii. Iar noi, având dragoste pentru icoana Ta, cădem și Îl slăvim pe Dumnezeu, strigând către El: Aliluia.
Icos 7
Ești un zid puternic ce ne protejează de toate bolile sufletului și ale trupului, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu și îi ajuți pe toți cei care vin alergând la Tine cu rugăciune. La fel și noi, căzând la icoana ta, ne rugăm să ne vindeci de toate bolile mentale și fizice, și Te chemăm din adâncul inimii:
Bucură-te, soare al Lăcașurilor lui Hristos, înfățișată de psalmist;
Bucură-te, O, cea ce L-ai născut pe Mântuitorul, care a curățit neleguirea noastră;
Bucură-te, mijlocind pentru noi să păstrăm dreptatea ca să primim Pâinea vieții veșnice;
Bucură-te, căci cei care au venit cu credință la icoanele Tale miraculoase s-au vindecat de bolile sufletului și ale trupului;
Bucură-te, izbăvindu-i din moarte pe cei bolnavi, părăsiți de doctori;
Bucură-te, căci prin rugăciunile tale încetează ispitele și rănile de moarte;
Bucură-te, Maica Domnului, Stăpâna vieții noastre, arătându-ne mila și mijlocirea ta!
Condac 8
Tu, Suverana lumii, ne-ai dezvăluit o minune mare când ai vindecat-o pe femeia bolnavă care a primit a doua viață; noi suntem chinuiți, fiind înrobiți patimilor, dar Te rugam întoarce-ne cu credință către Tine, Maica Domnului, căci noi ne rugăm înaintea icoanei Tale și de la Tine dorim să primim vindecare. Pentru aceasta, și noi, având încredere în mila Ta, Te lăudăm, strigând către Dumnezeu: Aliluia.
Icos 8.
Locuitorii țării Kaluga văd în Tine o nouă fortăreață a Siloamului, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, așezând icoana Ta în Biserica Nașterii Domnului dinn ținutul Kaluga; celor care se roagă Icoanei Tale le dai sănătate, alungând bolile tuturor celor care aleargă la Tine cu credință. De dragul Tău Te lăaudăm:
Bucură-te, că de frica Ta duhurile răului tremură;
Bucură-te, deschizând tuturor porțile paradisului;
Bucură-te, dăruind sfântul tău ajutor în timp util tuturor sufletelor care Ți se roagă cu credință;
Bucură-te, că i-ai răscumpărat din patima beției pe cei care s-au întors la Tine cu rugăciune;
Bucură-te, căci îi salvezi pe cei fără speranță din furtuna pieirilor;
Bucură-te, dulce mângâiere revarsată din Icoana Ta;
Bucură-te, Maica Domnului, Stăpâna vieții noastre, arătându-ne mila și mijlocirea ta!
Condac 9
Două femei pline de mândrie care trăiau în ținutul Kaluga s-au îndoit de minunile făcute de Icoana Ta cea sfântă, Maica Domnului, iar Tu le-ai mustrat pentru lipsa lor de dragoste; noi ne închinăm chipului Tău strigând către Dumnezeu: Aliluia.
Icos 9
Ritorii cei mult grăitori din această epocă neagă închinarea la icoana Ta, O Preacurată Fecioară, ei nu înțeleg cinstea credincioșilor și credința lor neclintită în puterea Ta. Dar noi recunoaștem faptele bune ce izvorăsc din icoana Ta bucurându-ne în suflet, și Ție, Maica Domnului, îți cântăm:
Bucură-te, că ești cu totul milostivă;
Bucură-te, trapeză sfântă care ne hrănești cu pâinea vieții.
Bucură-te, rușinându-i și învățându-i pe cei care aleg înțelepciunea deșartă a viețuirii nelegiuite, aducându-i pe calea cea bună;
Bucură-te, că în mila Ta stingi focul răutății din noi cu flacăra focului Divin;
Bucură-te, avertizându-i cu semne și minuni pe cei care se clatină în credință;
Bucură-te, milostivă Născătoare de Dumnezeu, căci inspiri frica de Dumnezeu și smerenia în inimile noastre;
Bucură-te, Maica Domnului, Stăpâna vieții noastre, arătându-ne mila și mijlocirea ta!
Condac 10
Icoana Ta a salvat mulți oameni de la rău, a apărat copii, soțiile năpăstuite, a dat dreaptă judecată în procese. La fel îl slăvim și pe Domnul Dumnezeu, care a dat un astfel de har icoanei Tale și strigăm către El: Aliluia.
Icos 10
Esti un zid puternic care protejează neamul omenesc de necazuri, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, dând ajutor grabnic prin icoanele tale tuturor celor care Te cinstesc: tineri și bătrâni. Noi ne rugăm să ne eliberezi de orice calomnie, necazuri și dureri, și strigăm către Tine:
Bucură-te, cea ce ai zdrobit capul șarpelui, aducând lumii făgăduința mântuirii;
Bucură-te, cea ce ai născut Bucuria Veșnică, Mântuitorul lumii;
Bucură-te, că la nașterea Fiului lui Dumnezeu ai deschis ușa împărăției lui Hristos;
Bucură-te, mustrându-ne pentru păcate, dar stând lângă noi să ne mântuim;
Bucură-te, cea ce îi izbăvești pe cei care te iubesc și te cinstesc de toate necazurile și durerile;
Bucură-te, bucurie a lumii întregi;
Bucură-te, Maica Domnului, Stăpâna vieții noastre, arătându-ne mila și mijlocirea ta!
Condac 11
Un creștin s-a rugat cu lacrimi în fața icoanei Tale, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, pentru a i se naște o fiică. Iar tu, Născătoare de Dumnezeu, ai avut plăcere să-i auzi rugăciunile și să-i îndeplinești cererea. Dar noi, văzând pe icoana Ta și toate minunile, alergăm spre Tine binecuvântându-Te, Maica Domnului, din adâncul inimii îți mulțumim, dumnezeiasca noastră Regină, slăvind pe Dumnezeu: Aliluia.
Icos 11
Cu raze strălucitoare minunata Ta Icoana strălucește, Preasfântă de Dumnezeu Năascătoare, și alungă toate uneltirile vrăjmașilor cu puterea lui Dumnezeu; și noi, păcătoșii, vazând un astfel de semn al Milei Tale față de noi, ne bucurăm, slăvindu-Te! Roagă-L pe Domnul ca El să ne mântuiască să nu pierim în nepocăința față de păcatele noastre și auzi această laudă pe care ți-o oferim:
Bucură-te, căci în Tine s-a întrupat Creatorul cerurilor și al pământului;
Bucură-te, căci alungi de la cei care cad înaintea sfintei Tale Icoane toate uneltirile vrăjmașului;
Bucură-te, împlinind cererile noastre cele bune;
Bucură-te, izvor nesecat de binecuvântări și îndurări ale lui Dumnezeu față de poporul credincios;
Bucură-te, apărătoare a căsătoriilor evlavioase;
Bucură-te, împlinind rugăciunile celor în dureri și necazuri;
Bucură-te, Maica Domnului, Stăpâna vieții noastre, arătându-ne mila și mijlocirea ta!
Condac 12
Suntem recunoscători gingășiei rugăciunii Tale, Maica Doamnului! Icoanele Tale strălucesc și ne umplu sufletele cu dragoste, chiar dacă păcătuim mereu și cădem în nemulțumire. Trezește-ne din somnul rațiunii, să nu pierim fără pocăință și primește-ne ca fii Tăi, Maica Domnului, ca noi, bucurându-ne, să îi cântăm lui Dumnezeu care ne mântuiește: Aliluia.
Icos 12
Faci aâtea minuni prin Icoana Ta, Maica Domnului nostru Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, și ne rugăm către Tine, Împărăteasă: fii-ne ocrotitoare în zilele sfârșitului nostru, și noi te lăudăm:
Bucură-te, izbăvindu-ne de puterea celui rău, fiind răscumpărați de Tine;
Bucură-te, îndepărtând mânia lui Dumnezeu de la noi;
Bucură-te, binecuvântâand sfârșitul creștinesc al celor care se roagă cu evlavie;
Bucură-te, căci tu mijlocești pentru noi la vămile văzduhului;
Bucură-te, puternică speranță pentru mântuirea veșnică;
Bucură-te, deschizând ușa Raiului celor binecuvântați;
Bucură-te, Maica Domnului, Stăpâna vieții noastre, arătându-ne mila și mijlocirea ta!
Condac 13
O, atotînțeleaptă Maică a lui Hristos, Dumnezeul nostru! Primeste cu milostivire această rugăciune a noastră, căci plângem în fața icoanei Tale, și în ceasul morții dă-ne o mână de ajutor ferindu-ne de demonii care caută să ne răpească sufletul, și roagă-te PreaSfintei Treimi să ne elibereze de chinul cel veșnic, să moștenim Împărăția Cerurilor și să fim cinstiți împreună cu sfinții să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia. (Acest Condac se spune de 3 ori).
Icos 1
Mulțime de îngeri Te slăvesc pe Tine, Împărăteasa tuturor și Maica Domnului, Tu ai împlinit bucuria inimii noastre arătându-ne icoanele tale miraculoase și făcând minuni în bisericile Tale. Iată, ne închinăm icoanei Tale, Ție, Fecioară aleasă de Dumnezeu, și ne rugăm cu teamă și cu dragoste:
Bucură-te, înfățișată de dinainte de timpuri de către profeți;
Bucură-te, cea ce ai născut Mielul, care ai luat păcatele lumii;
Bucură-te, că pe Adam și Eva i-ai eliberat de blestemul străvechi;
Bucură-te, căci prin icoana ta miraculoasă luminezi tot ținutul Kaluga;
Bucură-te, că ne-ai dat icoana în semn de milă pentru noi;
Bucură-te, căci uitându-ne la icoana Ta, ne închinăm înaintea Ta, cu adevărat Maica Domnului;
Bucură-te, Maica Domnului, Stăpâna vieții noastre, arătându-ne mila și mijlocirea ta!
Condac 1
Împărătesei celei Înalte, Preacuratei Fecioare, Maica Domnului Dumnezeului nostru, Răscumpărătoarea ținutului Kaluga, îi aducem cântări de laudă căci prin icoanele Sale ne dă har si vindecare. Către Tine se înalță rugăciunile noastre, stând cu dragoste înaintea icoanei Tale, iar tu protejează-ne, Doamnă Născătoare de Dumnezeu, de toți dușmanii văzuți și nevăzuți și mântuiește-ne de toate bolile sufletului și ale trupului, iar noi îți strigăm din inimă: Bucură-te, Maica Domnului, Stăpâna vieții noastre, arătându-ne mila și mijlocirea ta!
Rugăciune:
O, Preasfântă Fecioară, Născătoarea lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, Împărăteasă Divină a cerului și a pământului! Ascultă îndelunga suspinare a inimii noastre, privește-ne din înălțimea sfântului Tău locaș pe noi care cu credință și dragoste stăm înaintea icoanei Tale făcătoare de minuni și cu tandrețe se roagă Ție, Stăpână! Ajută Biserica Ortodoxă să rămână în Legea Fiului Tău Iisus Hristos, ajută-ne pe noi, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, să ne păstrăm credința ortodoxă până la sfârșitul zilelor noastre, lucrând în toate poruncile Domnului.
Avem nădejde în Tine, dumnezeiasca noastră Împărăteasă, și prin Mila Ta curăță-ne mintea de gândurile păcătoase și sufletele noastre de nepăsare, căci suntem plini de păcate, copleșite de patimi, ispite și îndulciri ale păcatelor. Ridică-ne din adâncul păcatului și prin adevărată pocăință adapă-ne inimile secate, luminează-ne inimile spre vederea mântuirii și adu-i pe cei înșelați de demoni pe calea cea dreaptă. Distruge orice faptă rea și dă-ne evlavie; pune în inimile noastre duhul fricii de Dumnezeu, duhul evlaviei, duhul blândeții, al smereniei, al răbdării și al blândeții; Înmoaie inimile noastre rele și trimite-ne râvna pentru mântuire.
Luminează-ne și învață-ne, O, Milostivă Mijlocitoare, să pășim fără de păcat pe calea acestei vieți pământești, căci în Tine, Preasfântă, ne punem speranța noastră. Mângâie-i pe cei întristați, ajută-i pe cei necăjiți; ferește-ne de tunete și de trăsnet, de vânturi urâte, de boli grele și aducătoare de moarte, de războiul cel dintre noi și de dușmanii văzuți și nevăzuți.
O, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu! Eliberează-ne de moartea subită și violentă; dă-ne tuturor convertirea către adevărata cale și sfârșit creștinesc vieții noastre, nedureros, în pace, împărtășiți cu Sfintele Taine. În momentul plecării noastre, apare-ne, Fecioară Maria, și eliberează-ne de puterea demonilor, de încercările vămilor și de focul cel veșnic al chinurilor. Pentru cei care au murit de moarte subită, fii milostivă și ajută-i cu rugăciule Tale în fața Fiului Tau Iisus Hristos.
Căci pe toți cei care au nădăjduit în Tine, trăind în credință și cu pocăință această viață vremelnică, Tu i-ai ajutat să trăiască apoi veșnic în locașurile cerești împreună cu îngerii și cu toți sfinții, unde se aud glasurile celor care sărbătoresc și preamăresc cu bucurie PreaSfânta Treime, pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, acum și în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a doua:
O, Preasfântă Doamnă, Maica Domnului, Regina Cerului și a pământului, alergăm la Tine și strigăm după ajutorul Tău: Salvează pământul și toate sufletele de dușmanii noștri văzuți și nevăzuți, căci pe Tine te proslăvim, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pentru că ești o bună și Dumnezeiască Mijlocitoare pentru noi în vecii vecilor. Amin.
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Acatistul Maicii Domnului cea Slăvită – Icoana ”Doamna noastră din Saydnaya” de la Damasc (8 septembrie)
Condacul 1
Ai izvorât ca o lumină în deșert strălucind ca o stea de la răsărit, Maica Domnului cea Slăvită și frumoasă, fiind stâlp de nădejde și de speranță în mijlocul suferinței. Cea ce ți-ai lăsat chipul pictat de Sfântul Apostol Luca, primește jertfa noastră de rugăciune și pictează-ți chipul și în inimile noastre, căci te chemăm cu lacrimi de iubire: Bucură-te, Doamna noastră cea Slăvită, izbăvește-ne din moarte și deschide-ne Raiul cu cheia rugăciunii tale!
Icosul 1
Îngerii din ceruri se închinină măreției tale, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Mamă și Fecioară deopotrivă, căci în tine a lucrat Harul lui Dumnezeu înfăptuind minunea minunilor, căci L-ai născut pe Domnul vieții noastre, Iisus Hristos. Îți sărutăm mâinile, Maica Domnului, ne plecăm iubirii tale de Dumnezeu, și te slăvim cu glasuri de copii:
Bucură-te, lumina pașilor nostri spre mântuire;
Bucură-te, putere nevăzută cu care arzi spinii păcatelor;
Bucură-te, privirea pătrunzătoare până în adâncul răului;
Bucură-te, sabie necruțătoare pentru demonii cei vicleni;
Bucură-te, strălucire orbitoare pentru ochii vrămașilor;
Bucură-te, fulger asurzitor pentru urechile iscoditoare;
Publicitate
Setări pentru confidențialitate
Bucură-te, cea ce cureți întinăciunea din inimile noastre;
Bucură-te, cea ce vindeci rănile de moarte ale sufletelor noastre;
Bucură-te, Doamna noastră cea Slăvită, izbăvește-ne din moarte și deschide-ne Raiul cu cheia rugăciunii tale!
Condacul 2
Ca semn al puterii Sale Dumnezeu a rânduit să se ridice Mănăstire închinată ție în pustiul Damascului în mijlocul agarenilor. În secolul VI, prin pronie dumnezeiescă, Împăratul Iustinian a primit acest îndemn urmărind o gazelă în deșert care i-a arătat un izvor de apă cu care să își salveze oastea de la moarte prin însetare, lăudându-L pe Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 2
Gazela s-a preschimbat deodată într-o icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, strălucind cu putere, o mână albă s-a întins din icoană şi o voce i-a zis: ”Tu n-o să mă omori, Justiniane, dar o să zideşti o biserică pentru mine pe acest deal.” Apoi şi lumina şi icoana au dispărut, iar noi ne rugăm ție, Maica Domnului, așa:
Bucură-te, că împăratul a cerut de îndată să se deseneze planul mănăstirii;
Bucură-te, că arhitecții lui nu reușeau să termine schițele;
Bucură-te, că i-ai apărut în vis împăratului;
Bucură-te, că i-ai arătat cum vrei să fie construită mănăstirea pe stânci;
Bucură-te, că în curând mănăstirea a dobândit multă faimă;
Bucură-te, că a ajuns al doilea loc de pelerinaj creștin după Ierusalim;
Bucură-te, că orașul are 40 de biserici și 40 de case de locuit;
Bucură-te, că locul este plin de har și lumină dumnezeiască;
Bucură-te, Doamna noastră cea Slăvită, izbăvește-ne din moarte și deschide-ne Raiul cu cheia rugăciunii tale!
Condacul 3
La finalul secolului VIII, Marina Stareța mănăstirii a rugat un pelerin grec să cumpere din Ierusalim o icoană prețioasă a Maicii Domnului ca să fie apărătoarea lăcașului de rugăciune, acolo unde maicile se rugau neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 3
Pelerinul Teodor, văzând că icoana cumpărată din Ierusalim este făcătoare de minuni, căci l-a izbăvit pe drum de tâlhari și de atacul fiarelor sălbatice, a vrut să fugă pe mare dar o furtună l-a oprit. Temându-se de înec, s-a dus la mănăstire dar acolo a fost ispitit din nou și a mințit că nu a cumpărat icoana, vrând să plece cu ea, tăinuind-o. Te rugăm, Maica Domnului, primește aceste laude:
Bucură-te, că atunci ai făcut una din primele minuni;
Bucură-te, că pelerinul a încremenit pe loc, parcă fiind zidit în piatră;
Bucură-te, că nu l-ai eliberat până nu și-a împlinit promisiunea;
Bucură-te, că ne ferești de prădători: om animal sau duh rău;
Bucură-te, zidind și pentru noi diavolul înșelător;
Bucură-te, că prin puterea ta se împlinesc promisiunile cele spre mântuire;
Bucură-te, că nu lași înșelăciunea să ne tulbure viața;
Bucură-te, că alungi mărturia mincinoasă și ne aperi de minciună;
Bucură-te, Doamna noastră cea Slăvită, izbăvește-ne din moarte și deschide-ne Raiul cu cheia rugăciunii tale!
Condacul 4
Ne închinăm Icoanei tale celei Slăvite, Maica Domnului, și ne bucurăm căci ea este una din cele patru icoane pictate de Sfântul Apostol Luca pe când erai încă în viață. Te rugăm trimite-ne și nouă binecuvântarea cu care ai pecetluit harul tău în icoanele pictate de Sfântul Luca, îți mulțumim iar lui Dumnezeu Îi cântăm: Aliluia!
Icosul 4
Aflată în Mănăstirea ”Doamna noastră din Saydnaya” cu hramul ”Nașterea Maicii Domnului” lângă Damasc, Icoana Maici Domnului este păstrată cu grijă de maici, fiind ferecată sub cheie într-o casetă argintată așezată pe o tablă de marmură cu o mică adâncitură, în formă de vas, pentru sfântul mir care curge neîncetat din icoană. O dată pe zi, o maică deschide caseta lăsând Icoana la vedere iar mirosul de mir inundă încăperea. Ne minunăm și ne rugăm:
Bucură-te, că Icoana este așezată pe peretele de Răsărit al Mănăstirii;
Bucură-te, că din acel loc ești inima care pulsează în pustiul sirian;
Bucură-te, întărirea creștinilor persecutați pentru credința în Hristos;
Bucură-te, că ai ajuns în Siria pe urmele Sfântului Apostol Pavel;
Bucură-te, că acesta a propovăduit Adevărul în părțile acelea ale lumii;
Bucură-te, că acum tu ești Doamna și Stăpâna locului;
Bucură-te, că te îngrijești de maici ca de copii tăi;
Bucură-te, că nici pe noi nu ne lași fără mila ta;
Bucură-te, Doamna noastră cea Slăvită, izbăvește-ne din moarte și deschide-ne Raiul cu cheia rugăciunii tale!
Condacul 5
Sub cerul aproape veșnic albastru al Saydnayei, Icoana ta este o poartă spre veșnicia Iubirii lui Dumnezeu, Maica Domnului, împăștiind raze de lumină și de vindecare tuturor celor care alergă cu umilință și îți cer ajutorul. Te chemăm și noi, care suntem acoperiți de norii întunecați ai ispitelor, să ne aduci o rază de speranță și de bucurie, ca împărtășindu-ne cu Iubirea lui Dumnezeu să Îl lăudăm pentru totdeauna: Aliluia!
Icosul 5
Construită pe stânci așa cum omul nu își poate inchipui, casa Icoanei Tale e plină de pelerini, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu. De-a lungul timpurilor ai fost mereu zid de apărare pentru maici, acoperindu-le în toate nevoile lor, iar noi te slăvim:
Bucură-te, că ai alungat cotropitorii agareni pe vremea sultanului Salahadin;
Bucură-te, că aceștia au jefuit mănăstirea de toate bunurile;
Bucură-te, că le-au lăsat pe maici înfometate și însetate;
Bucură-te, că au vrut sa plece cu cămilele încărcate de odoarele mănăstirii;
Bucură-te, că atunci cu puterea ta ai făcut animalele să nu mai miște;
Bucură-te, că ei au cunoscut că sunt mustrați de Dumnezeul cel Adevărat al creștinilor;
Bucură-te, că au dus înapoi tot ce au furat;
Bucură-te, apărătoarea celor nevinovați și nedreptățiți;
Bucură-te, Doamna noastră cea Slăvită, izbăvește-ne din moarte și deschide-ne Raiul cu cheia rugăciunii tale!
Condacul 6
Sfânta Icoană Saydnaya este slava Damascului, Maica Domnului, fiind cea mai renumită icoană din Orient. Chipul Maicii are un har deosebit, o seninătate și o dulceață negrăită, cu ochii mari și expresivi, învăluiți în aceeași smerenie și tristețe plină de Duhul Sfânt. Ne închinăm în fața ta, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu și ne rugăm fierbinte să ne izbăvești de ispite, iar Domnului Hristos Îi cântăm: Aliluia!
Icosul 6
Valuri de tandrețe curg din Icoană, Maica Domnului. Pruncul cel Sfânt Iisus Hristos te strânge în brațe, privirea Îi e ațintită spre tine și fața plină de iubire, iar din îmbrățisarea Lui primim și noi alinare. O carte stă pe genunchii tăi, Născătoare de Dumnezeu, întruchipând Evanghelia Adevărului, iar în jur sunt pictați Îngeri cu chipuri de copii. Ne cuprinde înduioșarea și lacrimile străbat inimile care te cheamă cu aceste cuvinte:
Bucură-te, podoaba cetelor îngerești;
Bucură-te, lumina celor care caută mântuirea;
Bucură-te, veșmântul celor iubitori de feciorie;
Bucură-te, biruința celor nevoitori în isihie;
Bucură-te, nădejdea neclintită a celor păcătoși;
Bucură-te, mijlocind iertarea celor pocăiți;
Bucură-te, cea ce ne adăpi din izvorul minunilor tale;
Bucură-te, vasul cel mai curat al Duhului Sfânt;
Bucură-te, Doamna noastră cea Slăvită, izbăvește-ne din moarte și deschide-ne Raiul cu cheia rugăciunii tale!
Condacul 7
Mulțimea minunilor ce se revarsă din sfânta ta Icoană ne umple inimile de bucurie, căci știm, Maica Domnului, că nu lași fără răspuns rugăciunea nici unui credincios care aleargă la tine cu umilință și credință. Credem cu tot sufletul că ai și pentru noi un cuvânt bun, o mângâiere, o ușurare din nevoi și necazuri, și te lăudăm la Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 7
Dintre multele dureri pe care le alini, Stăpâna noastră, ești din belșug dăruitoare de prunci buni și credincioși tuturor femeilor care se roagă cu nădejde în fața Icoanei tale. Te chemăm și noi să mijlocești la Dumnezeu să se îndure de inimile femeilor neroditoare să le binecuvânteze cu darul nașterii de prunci, iar noi te slăvim:
Publicitate
Setări pentru confidențialitate
Bucură-te, că maicile împart femeilor fitil de candelă;
Bucură-te, că acesta este mai întâi înmuiat în mirul ce izvorăște neîncetat din Icoană;
Bucură-te, că dăruiești prunci și femeilor necreștine;
Bucură-te, că acestea, de multe ori, se creștinează;
Bucură-te, că în Icoană bate inima ta de Mamă;
Bucură-te, că tu cunoști durerea femeii neroditoare;
Bucură-te, că prin mila ta, ștergi lacrimile celor care nu nasc;
Bucură-te, că le dezlegi pântecele și le pui copii în brațe;
Bucură-te, Doamna noastră cea Slăvită, izbăvește-ne din moarte și deschide-ne Raiul cu cheia rugăciunii tale!
Condacul 8
În Biserica Mănăstirii, Sfânta Liturghie curge mereu ca un râu dătător de viață veșnică. Harul Maicii Domnului pătrunde în fiecare colțișor al sfântului locaș, înfrumusețând aerul cu mirosul de mir venit din lumea Îngerilor, din Rai. Credincioșii se roagă plini de credință, iar Preasfânta Născătoare de Dumnezeu îi ascultă cum Îi strigă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 8
Fiind Mamă de Dumnezeu și Mama întregului neam omenesc, ai făcut încă o minune, Stăpâna noastră, când în perioada Cruciadelor în secolul XI, sfântul tău sân a devenit carne și din el a curs un lichid tămăduitor denumit ”laptele Fecioarei”. Ne minunăm și te chemăm:
Bucură-te, cea ce unești cerul cu pământul prin iubire;
Bucură-te, că ne aduci binecuvântarea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ne hrănești la sânul tău cu hrana vieții veșnice;
Bucură-te, că prin tine, Maica Domnului, ne izbăvim de patimi;
Bucură-te, că la tine, Stăpâna noastră, găsim apa cea vie a mântuirii;
Bucură-te, că doar cu tine, Fecioară Preacurată, ne salvăm de la moarte;
Bucură-te, sprijinitoarea femeilor care alăptează;
Bucură-te, hrănind pruncii noștri cu laptele cel mai dulce al Raiului;
Bucură-te, Doamna noastră cea Slăvită, izbăvește-ne din moarte și deschide-ne Raiul cu cheia rugăciunii tale!
Condacul 9
Nu întorci spatele la nici un om care se roagă Icoanei tale, Maica Domnului, așa cum nu l-ai alungat de la mila ta nici pe musulmanul care venise împreună cu soția să se roage în fața Icoanei tale în anul 2004, nefericiți fiind că nu puteau avea copii. Acesta ți-a promis o suma mare de bani dacă îi vei împlini rugăciunea și s-a întors la casa lui, crezând în puterea lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 9
După scurt timp soția lui a rămas însărcinată, iar musulmanul, plin de bucurie și recunoștință, a vrut să se întoarcă la Mănăstirea Saydnaya, la Icoană să își împlinească promisiunea, dar pe drum a fost înșelat de niște răufăcători care l-au omorât și l-au tăiat în bucăți ca să îi ia banii. Ne cutremurăm și te strigăm, Stăpână:
Bucură-te, că nu l-ai lăsat pradă morții pe rugătorul tău;
Bucură-te, că acesta a fost găsit în viață;
Bucură-te, că tăieturile îi erau cusute la loc, și trupul era sănătos;
Bucură-te, că el a mărturisit că Doamna din Icoana Saydnaya l-a miluit;
Bucură-te, că L-a văzut pe Mântuitorul Hristos cum l-a înviat, la rugăciunile Maicii Lui;
Bucură-te, că mărturie stau cusăturile pe care nici un medic nu le poate explica;
Bucură-te, că el apoi a donat mănăstirii de zece ori suma promisă;
Bucură-te, că a îmbrățișat credința ortodoxă;
Bucură-te, Maica Domnului, că i-ai dăruit o nouă viață în Hristos Domnul;
Bucură-te, Doamna noastră cea Slăvită, izbăvește-ne din moarte și deschide-ne Raiul cu cheia rugăciunii tale!
Condacul 10
În vremurile noastre Mănăstirea a fost atacată, devastată și pustiită de mai multe ori, însă de fiecare dată ai stat de pază, Maica Domnului, ocrotind maicile și ferindu-le de moarte năpraznică, de foamete, de sete, de amenințările cu răpirea sau incendierea. Harul tău a învăluit Sfânta Mănăstire mereu, acoperindu-o cu Sfântul tău Acoperământ, lucru pentru care îți mulțumim iar lui Dumnezeu Îi strigăm: Aliluia!
Icosul 10
În anul 2014 o altă amenințare a venit când rebelii musulmani au amenințat cu distrugerea, aducând forțe armate la porțile mănăstirii. Maicile au închis porțile și s-au adunat la rugăciune în Biserică, cerând ajutorul tău și al Sfintei Tale Icoane Saydnaya. Maica Domnului, te rugăm primește aceste laude:
Bucură-te, că zidurile mănăstirii se zguduiau de rugăciunile pline de lacrimi;
Bucură-te, că vrăjmașii au lansat cu zgomot asurzitor o rachetă spre mănăstire;
Bucură-te, că maicile așteptau lovitura rachetei;
Bucură-te, că se așteptau să moară în următoarea clipă;
Bucură-te, că lovitura nu a mai venit;
Bucură-te, că un ofițer musulman a văzut o Doamnă în văzduh;
Bucură-te, că aceasta era îmbrăcată în albastru și înconjurată de multă lumină;
Bucură-te, că Doamna a luat racheta în mâini și a aruncat-o departe;
Bucură-te, Doamna noastră cea Slăvită, izbăvește-ne din moarte și deschide-ne Raiul cu cheia rugăciunii tale!
Condacul 11
Sfânta Icoană este izvorâtoare de mir sfințit care nu contenește niciodată, și harul Maicii Domnului tămăduiește trupuri și suflete care aleargă în rugăciune cu credință și sinceritate, căci aceia fără de credință au rătăcit drumul spre icoană sau, pur si simplu, un zid nevăzut le-a aținut calea spre sfântul locaș. Caută și spre noi, Maicuța noastră, și ajută-ne după necazul și nevoia fiecăruia, ca salvați de boli și de ispite să ne ridicăm inimile spre cer cu cântarea: Aliluia!
Icosul 11
În anticamera unde se află Sfânta Icoană stau mărturie cârjele, cadrele și bastoanele pe care cei tămăduiți le-au lăsat acolo ca semn al vindecării lor. Tămăduiești pe loc, Maica Domnului, ca o Mamă care știe ca suferința e grea, povara bolii e apăsătoare, și inima ta de mamă este atât de mare încât încap în ea milioane de oameni cu milioane de rugăciuni. Primește te rugăm și aceste cuvinte:
Bucură-te, cea care te pleci la plânsul celui bolnav;
Bucură-te, vindecând cancerul cel necruțător;
Bucură-te, stârpind bolile femeiești;
Bucură-te, că nu treci cu vederea osteneala duhovnicească;
Bucură-te, că la vreme potrivită alergi în ajutor;
Bucură-te, că ologii merg prin bunăvoința ta;
Bucură-te, că cei întristați râd prin mila ta;
Bucură-te, că cei în depresie se bucură, prin iubirea ta;
Bucură-te, Doamna noastră cea Slăvită, izbăvește-ne din moarte și deschide-ne Raiul cu cheia rugăciunii tale!
Condacul 12
Noi suntem copleșiți de adâncul nelegiuirilor, Maica Domnului! Ne-am așezat pe marginea unei prăpastii, și puțin mai avem până să ne prăbușim cu totul în oceanul de întinăciune pe care l-am adăpat singuri, dar te rugăm, Milostiva noastră Împărăteasă, slobozește-ne din temnița păcatului și nu ne părăsi în vremea primejdiilor, ca salvați de tine să ne închinăm ție și lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 12
Cea care L-ai născut pe Cel se stă pe Scaunul heruvimilor, pe Domnul nostru Iisus Hristos, caută cu milă spre noi căci tu ești ușa milostivirii, Maica Domnului, și noi te strigăm:
Bucură-te, adăpându-ne cu picăturile îndurării tale;
Bucură-te, că tu ești izvorul milei și al iertării;
Bucură-te, cea ce surpi toate uneltirile vrăjmașilor văzuți și nevăzuți;
Bucură-te, că alungi gândurile ce roiesc necurat în noi;
Bucură-te, că așezi pe cerul minții noastre gânduri dumnezeiești;
Bucură-te, că ne ridici oboseala și ne dai puterea de a ne ruga si munci;
Bucură-te, că ne dai înțelepciune duhovnicească;
Bucură-te, și te rugăm primește cununa laudelor noastre ca jertfă;
Bucură-te, Doamna noastră cea Slăvită, izbăvește-ne din moarte și deschide-ne Raiul cu cheia rugăciunii tale!
Condacul 13
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mama celor îndurerați și ispitiți, caută spre nodul necazului nostru și îl desfă cu puterea harului tău, așterne în calea noastră tămăduirea trupului și a sufletului, rodirea pântecelui, dezlegarea situațiilor ce par imposibil de rezolvat, adu salvarea noastră din uneltirile diavolului și rămâi cu noi pe veci, ca mântuiți să ne rugăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).
Publicitate
Setări pentru confidențialitate
Icosul 1
Îngerii din ceruri se închinină măreției tale, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Mamă și Fecioară deopotrivă, căci în tine a lucrat Harul lui Dumnezeu înfăptuind minunea minunilor, căci L-ai născut pe Domnul vieții noastre, Iisus Hristos. Îți sărutăm mâinile, Maica Domnului, ne plecăm iubirii tale de Dumnezeu, și te slăvim cu glasuri de copii:
Bucură-te, lumina pașilor nostri spre mântuire;
Bucură-te, putere nevăzută cu care arzi spinii păcatelor;
Bucură-te, privirea pătrunzătoare până în adâncul răului;
Bucură-te, sabie necruțătoare pentru demonii cei vicleni;
Bucură-te, strălucire orbitoare pentru ochii vrămașilor;
Bucură-te, fulger asurzitor pentru urechile iscoditoare;
Bucură-te, cea ce cureți întinăciunea din inimile noastre;
Bucură-te, cea ce vindeci rănile de moarte ale sufletelor noastre;
Bucură-te, Doamna noastră cea Slăvită, izbăvește-ne din moarte și deschide-ne Raiul cu cheia rugăciunii tale!
Condacul 1
Ai izvorât ca o lumină în deșert strălucind ca o stea de la răsărit, Maica Domnului cea Slăvită și frumoasă, fiind stâlp de nădejde și de speranță în mijlocul suferinței. Cea ce ți-ai lăsat chipul pictat de Sfântul Apostol Luca, primește jertfa noastră de rugăciune și pictează-ți chipul și în inimile noastre, căci te chemăm cu lacrimi de iubire: Bucură-te, Doamna noastră cea Slăvită, izbăvește-ne din moarte și deschide-ne Raiul cu cheia rugăciunii tale!
Rugăciune:
Slăvitei Născătoare de Dumnezeu, Împărătesei Cerului și al pământului, miluitoarei și apărătoarei noastre îi aducem aceste cuvinte de laudă! Tu ești lumina vieții noastre, Stăpâna gândurilor și Maica inimii noastre! Ție îți aducem cântări de slavă, ție îți ridicăm cuvinte de mulțumire, pe tine te căutăm și doar cu tine vrem să trăim, Preasfântă Doamnă!
Cutremur ne cuprinde când citim despre minunile care izvorăsc din Sfânta ta Icoană Saydnaya, căci mintea omenească greu înțelege puterea harului tău, Maica Domnului, dar mărturie stau cei vindecați, dovada este mormanul de cârje de lângă Icoană, și credem și noi cu tot sufletul în marea ta milă și în vindecările pe care le faci. De aceea, alergăm și noi măcar în gând, dacă nu putem în trup, și cădem în fața Icoanei tale celei Slăvite și te rugăm: dezleagă suferința, adu rezolvarea celor ce omul nu le poate desluși, tămăduiește boala trupului, alungă gândurile diavolești, depresia și teama, curățește-ne de patimi, liniștește-ne sufletele tulburate de diavol și încremenește ca un zid ispitirile lui, alungă oamenii vicleni care caută să ne înșele, și dăruiește rodul pântecelui femeilor care plâng după pruncii lor.
Primește rugăciunea noastră în inima ta de Mamă, primește îmbrățișarea noastră ca a unor copii care caută alinarea părintească și nu ne lăsa fără răspuns, Maica Domnului, căci toată nădejdea noastră e in tine și în Dumnezeu. Iar la sfârșitul vieții deschide-ne Raiul cu cheia rugăciunii tale, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, să fim primiți de-a dreapta Domnului Hristos, de unde să Îi cântăm slava Sfintei Treimi: Tatălui, Fiului și Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin.
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!
Acatistul Maicii Domnului la Icoana de la Poceaev (praznuita de Izvorul Tamaduirii, in 23 iulie si 8 septembrie)
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori). Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluiește (de trei ori), Slavă…, și acum…
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne irtă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Condacul 1
Apărătoare Doamnă, a popoarelor creştine şi a ţării noastre de toţi ştiută izbăvitoare, cântări de laudă îţi aducem noi, credincioşii, adunaţi pe sfântul tău munte, iar tu, ca ceea ce ai negrăită milă, o, Stăpână Născătoare de Dumnezeu, să nu lepezi rugăciunile noastre înălţate înaintea chipului tău celui făcător de minuni, ca întru umilinţa inimii să te lăudăm: Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!
Icosul 1
Arhanghelul Gavriil cel dintâi ţi-a adus “bucură-te”, atunci când ţi-a binevestit ţie zămislirea Fiului lui Dumnezeu, iar după preaslăvita ta Adormire toate Puterile Cereşti aceeaşi laudă necontenit în Ceruri ţi-o aduc; cum vom îndrăzni deci noi, păcătoşii, să ne unim glasurile noastre cu glasurile celor fără de trup? Dar, ştiind mila ta faţă de toţi cei ce se pocăiesc, deschidem cu frică şi cu dragoste buzele noastre, grăind acestea:
Bucură-te, noian de milă;
Bucură-te, nesecată mare a dragostei;
Bucură-te, bună mijlocitoare a neamului creştinesc;
Bucură-te, zid nesurpat al Mănăstirii Poceaevului;
Bucură-te, că pe creştinii ortodocşi prin dragostea cea către tine spre muntele Poceaevului îi atragi;
Bucură-te, izgonitoare a oricărei întristări de la sufletele noastre;
Bucură-te, căci chipul tău făcător de minuni din muntele Poceaevului este ca o stea povăţuitoare pe cale;
Bucură-te, că rugăciunile înălţate ţie alungă ispitirile pătimaşe;
Bucură-te, că i-ai mângâiat pe oameni prin arătarea ta pe munte;
Bucură-te, că pentru noi ai lăsat urma tălpii tale pe el;
Bucură-te, îndrăzneală neschimbată a celor credincioşi;
Bucură-te, întărire puternică pentru cei aflaţi în îndoială;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!
Condacul 2
Văzând sihaştrii Poceaevului şi fericitul Ioan cel desculţ pe Preasfânta Născătoare în stâlp de foc pe stâncă arătată, au sărutat urma tălpii ei şi stropindu-se cu apa izvorâtă din piatră, au strigat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 2
Cele de neînţeles căutând să le înţelegem cu mintea, ne întărim în această nădejde, că izgonind pe agareni, iar apoi pe eretici, ai binevoit să întăreşti pe muntele Poceaevului pavăza Ortodoxiei; pentru aceasta, venind în sfânta ta biserică, umplem inimile noastre cu credinţă fierbinte, zicând:
Bucură-te, întărire a adevăratei credinţe;
Bucură-te, mustrare a credinţei rătăcite;
Bucură-te, că ai fost prevestită demult de rugul cel nears din Sinai;
Bucură-te, că aici, în stâlp de foc, creştinilor te-ai arătat;
Bucură-te, că din cuptorul cel încins, de rouă fiind mântuiţi, fiii lui Avraam pe tine te-au preinchipuit;
Bucură-te, că cei vindecaţi în chip minunat de apa de la Urma ta te-au propovăduit;
Bucură-te, că pământul nostru pângărit de agareni în vremurile de demult, l-ai mângâiat prin arătarea ta;
Bucură-te, că şi astăzi cu multe semne întăreşti pe rugătorii de aici;
Bucură-te, grabnică auzire a celor ce se pocăiesc;
Bucură-te, ajutor şi adăpostire pentru cei ce se nevoiesc;
Bucură-te, înţelepţirea celor neştiutori;
Bucură-te, întărirea celor slabi;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!
Condacul 3
Puterea harului întreit ai arătat, Stăpână, pe muntele Poceaevului, unde de 300 de ani locul arătării tale l-ai împodobit cu icoana făcătoare de minuni, care a fost dăruită de mâna Preasfinţitului Neofit Elinul, ce venea de la Moscova, mai întâi Anei, ca mai apoi să fie primită de la ea la Mănăstirea Poceaevului pentru oamenii ce se bucură şi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 3
Nobila Ana, având în casă icoana ta, Stăpână, şi văzând vindecarea fratelui său Filip care era orb din naştere, s-a aprins de duhul râvnei pentru slava ta şi a zidit mănăstire din piatră în cinstea Preacinstitei Adormirii tale, pentru pustnicii din Poceaev şi aducându-se închinare în ea chipului tău cel făcător de minuni, strigă aşa:
Bucură-te, că prin sfânta ta icoană ne-ai dăruit nouă comoară plină de bogăţii;
Bucură-te, că chipul tău, dăruit de mâna Preasfinţitului, a sfinţit pământul nostru;
Bucură-te, ceea ce întorci sufletele noastre de la bogăţiile pământeşti;
Bucură-te, că ne înveţi să lăudăm slava lui Dumnezeu;
Bucură-te, că văzând minunile tale, inimile noastre sunt răpite la ceruri;
Bucură-te, că în locaşul tău ne aflăm precum în pridvorul Raiului;
Bucură-te, că ai mângâiat prin icoana ta pe creştinii ortodocşi;
Bucură-te, că pe credincioşii din toate ţările îi chemi la Mănăstirea Poceaevului;
Bucură-te, că prin ea se înmulţeşte credința;
Bucură-te, că prin ea se izgoneşte întristarea;
Bucură-te, bucurie neîncetată a călugărilor de la Poceaev;
Bucură-te, nădejde neruşinată a mirenilor;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!
Condacul 4
Viforul nebuniei ereticeşti s-a năpustit asupra locaşului tău, Stăpână, robind sfânta ta icoană prin mâna iconoclaştilor, şi spre hulire aceştia pornindu-se, în grabă de mânia lui Dumnezeu au fost opriţi, atunci când o putere nevăzută i-a răpus pe neruşinaţii hulitori, precum pe Artaxerxe şi Irod, aruncându-i în neputinţă pe batjocoritorii sfinţeniei tale ce nu ştiau să cânte: Aliluia!
Icosul 4
Auzind călugării Poceaevului şi tot poporul ortodox că sfânta ta icoană, după 17 ani de robie ereticească, se întoarce de la hulitorii ruşinaţi în sfântul locaş, au ieşit în întâmpinarea ei şi plângerea în bucurie o au preschimbat, strigând ţie:
Bucură-te, păzitoarea creştinilor;
Bucură-te, mustrarea ereticilor;
Bucură-te, că n-ai lăsat până la sfârşit Mănăstirea Poceaevului fără icoana ta;
Bucură-te, că ai mustrat batjocora cea rea a împotrivirilor cinstirii icoanelor;
Bucură-te, că ne înveţi în necazuri să nu ne pierdem nădejdea;
Bucură-te, că ne porunceşti să credem în dreptatea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că prin ea s-a întărit Ortodoxia în ţara noastră;
Bucură-te, că toată lumea prin tine s-a învrednicit să primească adevărul întrupat;
Bucură-te, că urmezi indelung-răbdării lui Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce întăreşti în răbdare pe aleşii tăi;
Bucură-te, că prin tine cei smeriţi primesc mângâiere;
Bucură-te, că cei mândri se smeresc prin tine;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!
Condacul 5
Ca o stea călăuzitoare spre Dumnezeu te-ai arătat, Stăpână, pentru cei ce caută mântuirea, aducându-i pe ei la Soarele Dreptăţii, că precum în viaţa ta pământească te-ai arătat mijlocitoare către Fiul tău în Cana Galileii, aşa şi după preaslăvită trecerea ta la Ceruri, aduci şi înalţi rugăciuni Fiului tău pentru credincioşii de aici de pe Muntele Poceaevului, dăruindu-le mulţime de tămăduiri tuturor celor ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 5
Văzând oamenii odinioară că şi astăzi mulţimea vindecărilor dăruite de tine pe Muntele Poceaevului, se întăresc în dorinţa mântuirii sufletelor lor şi aducând pocăinţă fierbinte, strigă ţie:
Bucură-te, vederea orbilor şi umblarea şchiopilor;
Bucură-te, slobozirea de demoni a celor îndrăciţi;
Bucură-te, că pe călugărul cel robit l-ai întors prin aer în chip minunat;
Bucură-te, că pe pruncul Simion, care era mort, pentru rugăciunile unei stareţe l-ai înviat;
Bucură-te, că prin astfel de semne puterea minunilor de odinioară oamenilor s-a arătat;
Bucură-te, că vindecările de la sfânta ta icoană nici în zilele noastre nu au secat;
Bucură-te, că în toată lumea izvorăşti tămăduiri prin sfintele tale icoane;
Bucură-te, ceea ce cu daruri duhovniceşti îi îmbogăţeşti pe rugători;
Bucură-te, că neamurile creştine se laudă cu tine;
Bucură-te, că şi cei puţin credincioşi aleargă la ajutorul tău;
Bucură-te, bucuria cetelor cereşti;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!
Condacul 6
Propovăduitori ai slavei Preacuratei Fecioare s-au arătat agarenii, care s-au năpustit asupra Mănăstirii Poceaevului şi arătarea Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu şi a Preacuviosului Iov nu au înţeles-o dintru început, dar atunci când săgeţile aruncate de ei s-au întors înapoi au priceput puterea Stăpânei şi pocăindu-se de nebunia lor, au strigat cu credinţă: Aliluia!
Icosul 6
Strălucit-a chipul tău, Stăpână, pe muntele Poceaevului, când fraţii mănăstirii, fiind împresuraţi de agareni, înălţau rugăciune adâncă înaintea sfintei tale icoane şi a raclei Preacuviosului Iov şi văzând ei pe agareni fugind, cutremuraţi de această vedenie, cu bucurie ţi-au cântat:
Bucură-te, izbăvitoarea şi mântuirea noastră;
Bucură-te, pururea ajutătoare a neamului creştinesc;
Bucură-te, că ai gonit pe nelegiuiţii vrăjmaşi de la sfinţenia ta;
Bucură-te, că i-ai adus la pocăinţă;
Bucură-te, că de tine se cutremură vrăjmaşii nevăzuţi ai mântuirii noastre;
Bucură-te, că ţie ţi se închină în ceruri Sfinţii îngeri şi răposaţii cei drepţi;
Bucură-te, că pe Preacuviosul Iov l-ai primit cu tine la rugăciune;
Bucură-te, că prin arătarea ta pe agareni i-ai adus la Sfântul Botez;
Bucură-te, că cei credincioşi prin tine se izbăvesc de frica morţii;
Bucură-te, că pentru tine unii dintre agareni s-au făcut călugări cu frică de Dumnezeu;
Bucură-te, arătare pururea a adevărului;
Bucură-te, bună înţelepţire a celor rătăciţi;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!
Condacul 7
Vrând să aprindă în inimile creştinilor dorirea vieţii veşnice, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu pe bolnavi îi vindecă cu minunile sale, pe morţi îi înviază, pentru ca şi noi împreună cu ei, înţelegând puterea lui Dumnezeu, să lepădăm cele pământeşti şi să ne îngrijim de sufletele noastre, neîncetat cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 7
Noi şi grele necazuri a suferit Mănăstirea Poceaevului atunci când, împreună cu întreaga ţară, a fost ruptă prin viclenie de la Ortodoxie şi s-a dat sub stăpânirea ereticilor, iar peste 110 ani a fost întoarsă drept-măritorilor creştini, care, venind, au scos de sub obroc sfintele moaşte ale Preacuviosului Iov şi căzând către chipul făcător de minuni al Stăpânei, au grăit:
Bucură-te, apărătoarea Ortodoxiei;
Bucură-te, mustrarea ereticilor;
Bucură-te, că locaşul tău nu l-ai părăsit până la sfârşit;
Bucură-te, că ne înveţi pe noi frica de Dumnezeu;
Bucură-te, că prin mijlocirea ta ţara Volîniei s-a întors la Ortodoxie;
Bucură-te, că încă din vremurile vechi mulţi eretici prin înţelepţirea ta s-au îndreptat;
Bucură-te, ceea ce chemi la rugăciune în Sfânta ta Lavră pe cei credincioşi;
Bucură-te, că îi înveţi pe cei necredincioşi să se închine sfinţeniei ortodoxe;
Bucură-te, că fără de încetare eşti preaslăvită de cuvioşi şi cuvioase;
Bucură-te, că și cei căzuți in fărădelegi vin la tine;
Bucură-te, întoarcerea la credinţă a celor ce s-au lepădat de ea;
Bucură-te, călăuză a celor înşelaţi spre lumina cunoştinţei;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!
Condacul 8
Minune străină vedem întru tine, Maica lui Dumnezeu, că precum bolile trupeşti prin sărutarea sfintei tale icoane şi prin stropirea cu apă de la Poceaev se tămăduiesc, aşa şi patimile sufleteşti la vederea sfinţeniei tale se izgonesc, credinţa se întăreşte şi inimile noastre se umplu de umilinţă, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 8
Plin de păcate fiind eu, nevrednicul, risipirii lumeşti cu totul m-am dat şi de păcatul meu nu mă îngrijesc, dar căutând la sfânta ta icoană, Stăpână, şi văzând cum nenumăraţi oameni primesc de la ea înţelepţire şi cu inima veselă se îndreaptă pe calea mântuirii, îţi cânt acestea:
Bucură-te, comoara curăţiei;
Bucură-te, noianul milostivirii;
Bucură-te, ceea ce înalţi către Fiul tău neîncetate rugăciuni pentru cei credincioşi;
Bucură-te, că nu te întorci de la rugăciunile păcătoşilor;
Bucură-te, că prin tine mulţi au părăsit deznădejdea cea păcătoasă;
Bucură-te, că cei ce cheamă numele tău s-au ridicat din căderea cea străină;
Bucură-te, că prin tine a fost ruşinată erezia împotriva icoanelor din toată lumea;
Bucură-te, că ai întors adevărata credinţă în ţara Volîniei;
Bucură-te, ceea ce înalţi inimile oamenilor la nevoinţa curăţiei;
Bucură-te, că pe cei obijduiţi îi înveţi să ierte;
Bucură-te, umilinţa inimilor noastre;
Bucură-te, nădejdea sufletelor noastre;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!
Condacul 9
Toate lepădările şi rătăcirile eretice i le-ai iertat poporului care s-a pocăit, Stăpână, şi ai slobozit oamenilor izvor de tămăduiri de la iocana ta cea făcătoare de minuni şi de la urma tălpii tale de pe Muntele Poceaevului din Sfânta ta Lavră, ca cei ce vor aduce pocăinţă înaintea lui Dumnezeu pentru păcatele lor să nu se îndoiască de ajutorul tău şi să-I cânte Lui: Aliluia!
Icosul 9
Ritori ai slavei tale s-au arătat, Stăpână, orbii şi şchiopii care au primit vindecare de la sfânta ta icoană, întoarsă dreptmăritorilor creştini, precum şi femeia eretică care era bolnavă, care în ajutor chemându-te, după vindecare, a primit credinţa cea adevărată şi a sărutat sfânta ta icoană, iar noi strigăm ţie aşa:
Bucură-te, milostivitoare a Împăratului Ceresc;
Bucură-te, pururea mijlocitoare a pământenilor;
Bucură-te, că pe femeia bolnavă, prin vindecare, ai întors-o de la rătăcirea luterană;
Bucură-te, că toţi oamenii s-au încredinţat de adevărul Ortodoxiei;
Bucură-te, că prin tine ortodocşii au biruit de multe ori înşelările agarenilor;
Bucură-te, că pentru tine cei înşelaţi de latini s-au întors la credinţa ortodoxă;
Bucură-te, că tot neamul creştinesc îşi ridică intru rugăciuni ochii către tine;
Bucură-te, că pe tine te cheamă în ajutor cei ce se roagă pentru odihna răposaţilor;
Bucură-te, că pe cei ce vin la tine îi slobozeşti din necazurile vieţii;
Bucură-te, că dăruieşti tărie celor care rabdă felurite nevoi;
Bucură-te, povăţuitoare bună a celor ce se războiesc împotriva diavolilor;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!
Condacul 10
Vrând să mântuiască Preacurata Născătoare de Dumnezeu pe o bătrână aflată în orbirea credinţei catolice, care avea o nepoţică mică, botezată în adevărata credinţă ortodoxă, dar oarbă trupeşte, le-a pus în gând dorinţa cea bună de a se închina chipului ei făcător de minuni de la Poceaev, unde pe fetiţă minunat a vindecat-o, iar pe bătrână a învăţat-o să mărturisească dreptmăritoarea credinţă, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Publicitate
Setări pentru confidențialitate
Icosul 10
Zid nesurpat al credinţei adevărate te-ai arătat, Stăpână, că precum nelegiuiţii eretici cu îndărătnicie s-au întors de la preamărirea ta, ca adevărată Născătoare de Dumnezeu, aşa şi credincioşii pravoslavnici au stat neclintiţi în credinţa cea către tine şi nu au voit niciodată să se îndepărteze de la neîncetatele rugăciuni aduse ţie, pentru aceasta nu îndrăznesc să primească în urechile lor cuvintele cele înşelătoare ale ereticilor, ci cu mulţumitoare inimi te laudă pururea pe tine, zicând:
Bucură-te, bucuria şi mângâierea creştinilor;
Bucură-te, slava şi închinarea cetelor îngereşti;
Bucură-te, ceea ce ne îngrădeşti de cuvintele mincinoase ale ereticilor;
Bucură-te, că prin aducerea aminte a milelor tale cugetele noastre le înalţi la Dumnezeu;
Bucură-te, că pe Sfinţii Apostoli i-ai adus pe norii cerului la adormirea ta;
Bucură-te, că pe muntele Poceaevului în fiecare an în zi de praznic aduni mii şi mii de oameni ce se roagă pentru iertare;
Bucură-te, că pentru tine creştinii duc greutatea căii ca pe o dulce împăcare;
Bucură-te, că penru tine şi cei trândavi se silesc să li se asemene lor;
Bucură-te, ceea ce îi ajuţi cu harul tău pe călugări să uite desfătările lumii acesteia;
Bucură-te, că pe cei ce caută în urmă îi înfricoşezi cu visuri grozave;
Bucură-te, cea mai frumoasă diademă a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, scut nebiruit al ţării noastre;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!
Condacul 11
Văzând, Stăpână, înălţându-se neîncetat ca tămâia la cer cântările de mulţumire ale creştinilor pentru toate binefacerile tale din întreaga lume, te rugăm ca nici ale noastre nevrednice laude să nu le treci cu vederea şi harul pocăinţei să ni-l dăruieşti, ca să-I cântăm lui Dumnezeu cu nădejde: Aliluia!
Icosul 11
Lumină a zilelor trecătoare şi nădejde a vieţii veşnice te-ai arătat, Stăpână, unui om din Basarabia ce era pe moarte, când deodată, după gustarea apei de la Lavra Poceaevului, s-a făcut sănătos, iar cei de aproape ai lui văzându-l, cu frică şi cu umilinţă ţi-au strigat:
Bucură-te, vindecătoarea bolnavilor;
Bucură-te, mângâierea celor scârbiţi;
Bucură-te, că moartea ce a venit s-a izgonit prin tine;
Bucură-te, că prin tine ni s-a dăruit credinţă neînfruntată;
Bucură-te, că cele proorocite de Gavriil s-au împlinit în ochii noştri;
Bucură-te, că după cuvântul tău eşti prea mărită de toate neamurile, acum şi pururea;
Bucură-te, că prin arătarea ta ai sfinţit Muntele Poceaevului;
Bucură-te, că al doilea Nazaret aici l-ai arătat;
Bucură-te, că nu ai ruşinat nădejdea nimănui;
Bucură-te, primitoare caldă a rugăciunilor tuturor;
Bucură-te, că ne dăruieşti sănătate;
Bucură-te, că ne ridici spre mântuire;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!
Condacul 12
Harul vindecărilor şi al facerii de minuni revărsat de la sfânta ta icoană, Stăpână, să nu rămână fără de folos pentru sufletele noastre, că pentru păcate am căzut în nesimţirea cea împietrită, însă având putere să înviezi morţii, înviază şi sufletele noastre amorţite şi luminează cu gândul cel bun inimile noastre, ca urând înşelăciunea păcatului, să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 12
Slăvind minunile tale arătate în Mănăstirea Poceaevului, te rugăm, Stăpână, să nu-ţi întorci faţa ta de la ţara noastră, ci către toţi ce vin la muntele tău cel sfânt caută cu mila ta, împlineşte-le lor cererile cele spre bine, ca să-ţi cânte ţie:
Bucură-te, milostivire a Dreptului Dumnezeu;
Bucură-te, îndrăznirea creştinilor către Cel Preaînalt;
Bucură-te, că ai arătat biruinţa credinţei în Lavra ta;
Bucură-te, că aprinzi dragostea în inimile oamenilor;
Bucură-te, că îi învredniceşti pe ei să vadă aici minuni asemeni celor din vechime;
Bucură-te, că muntele acesta ca al doilea Sinai s-a preaslăvit în ţările creştine;
Bucură-te, că pe Dumnezeu Cel arătat pe pământ L-ai purtat în pântecele tău;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale îi înalţi pe oameni la Dumnezeu;
Bucură-te, că ai lăsat icoana ta ca pe o propovăduitoare a mântuirii;
Bucură-te, că urma tălpii tale, umplută de apă tămăduitoare, cu minuni se preaslăveşte;
Bucură-te, că din înălţimea Cerurilor cauţi la robii tăi;
Bucură-te, povăţuitoarea credincioşilor spre fapte bune;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!
Condacul 13 (de 3 ori)
Preaslăvită Maică a lui Hristos Dumnezeu, căreia ţi s-au încredinţat ca fii toate neamurile creştine, nu ne pricepem noi, păcătoşii, să-ţi aducem laude cu vrednicie, dar fiind biruiţi de dragostea cea către tine şi ridicând ochii noştri la chipul tău cel făcător de minuni, te rugăm: nu ne lăsa pe noi, fiii tăi cei aflaţi în lupte şi în nevoi, care credem fierbinte în ajutorul tău şi Îi cântăm Fiului Tău: Aliliua!
Icosul 1
Arhanghelul Gavriil cel dintâi ţi-a adus “bucură-te”, atunci când ţi-a binevestit ţie zămislirea Fiului lui Dumnezeu, iar după preaslăvita ta Adormire toate Puterile Cereşti aceeaşi laudă necontenit în Ceruri ţi-o aduc; cum vom îndrăzni deci noi, păcătoşii, să ne unim glasurile noastre cu glasurile celor fără de trup? Dar, ştiind mila ta faţă de toţi cei ce se pocăiesc, deschidem cu frică şi cu dragoste buzele noastre, grăind acestea:
Publicitate
Setări pentru confidențialitate
Bucură-te, noian de milă;
Bucură-te, nesecată mare a dragostei;
Bucură-te, bună mijlocitoare a neamului creştinesc;
Bucură-te, zid nesurpat al Mănăstirii Poceaevului;
Bucură-te, că pe creştinii ortodocşi prin dragostea cea către tine spre muntele Poceaevului îi atragi;
Bucură-te, izgonitoare a oricărei întristări de la sufletele noastre;
Bucură-te, căci chipul tău făcător de minuni din muntele Poceaevului este ca o stea povăţuitoare pe cale;
Bucură-te, că rugăciunile înălţate ţie alungă ispitirile pătimaşe;
Bucură-te, că i-ai mângâiat pe oameni prin arătarea ta pe munte;
Bucură-te, că pentru noi ai lăsat urma tălpii tale pe el;
Bucură-te, îndrăzneală neschimbată a celor credincioşi;
Bucură-te, întărire puternică pentru cei aflaţi în îndoială;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!
Condacul 1
Apărătoare Doamnă, a popoarelor creştine şi a ţării noastre de toţi ştiută izbăvitoare, cântări de laudă îţi aducem noi, credincioşii, adunaţi pe sfântul tău munte, iar tu, ca ceea ce ai negrăită milă, o, Stăpână Născătoare de Dumnezeu, să nu lepezi rugăciunile noastre înălţate înaintea chipului tău celui făcător de minuni, ca întru umilinţa inimii să te lăudăm: Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!
Rugaciune la Icoana Maicii Domnului de la Poceaev:
O, Izvorule luminat al minunilor, cine poate măsura curgerea darurilor Tale de care ne-am împărtăşit noi, nevrednicii, cei ce înotam fără nădejde în marea păcatelor. Cu adevărat, razele milostivirilor Tale au strălucit asupra tuturor, şi asupra celor buni şi asupra celor răi, întorcând inimile împietrite spre privirea frumuseţii dumnezeieşti. Făcutu-Te-ai Preacurată, Izvor de binecuvântare celor ce se nevoiesc pe calea mântuirii, Sabie a rugăciunii pentru cei ce luptă împotriva duhurilor răutăţii, Grădină plină de miresmele darurilor pentru cei ce caută nectarul cuvintelor dumnezeieşti, Toiag strălucitor celor ce merg prin noaptea neputinţelor, Mângâiere sufletelor rănite de ascuţişul păcatelor, Strajă nebiruită celor ce îţi odihnesc gândul întru cugetarea la cele cereşti, Carte nescrisă a iubirii pentru cei însetaţi de mângâiere duhovnicească, Munte înalt al rugăciunii pentru cei aflaţi în călătoria de desăvârşire, Oglindă minunată întru care se zugrăvesc tainele neapropiate minţilor îngereşti, Vas al Apei Celei vii pentru cei însetaţi de îndumnezeire, Cărare sfinţită pentru cei ce-şi poartă paşii spre înălţimile cereşti, Izvor de tămăduiri pururea curgător pentru cei istoviţi de neputinţe trupeşti.
Dar ce laudă vrednică de înălţimea desăvârşirii Tale vom putea aduce, noi, nevrednicii, când şi minţile îngereşti cad întru uimire şi nu pot să laude măreţia slavei cu care ai fost încununată de Mâna Ziditorului? Nu ne pricepem mai mult a grăi cele dumnezeieşti, noi, cei ce nici măcar nu am pus început întru rugăciune. Dar ca să nu ne arătăm nemulţumitori darului Tău, îndrăznim a aduce înaintea Ta mulţumirea noastră cea nevrednică de răsplătirea Ta, căzând înaintea Ta cu credinţă: Bucură-Te, Maică Preasfântă, Ceea ce ai oprit năvălirea vrăjmaşilor şi din cursele ispititorilor nevăzuţi scoţi pe cei ce Te cheamă cu glas tare de rugăciune dintru adâncul inimii, bucură-Te, că pe calea dreptei credinţe aduci pe cei rătăciţi în noaptea ereziilor şi vălul întunecat al necredinţei îl iei de pe mintea noastră, ca să vedem înţelegător cu ochii minţii strălucirea razelor înţelepciunii Soarelui dreptăţii, bucură-Te, Liman binecuvântat la care se odihnesc toţi cei osteniţi de cugetarea cea lumească. Nu ne lăsa pe noi până în sfârşit, izgonind de la noi toată năvala gândurilor răutăţii. Cu braţul Tău milostiv să ne duci pe noi în cămările cereşti, încă de pe pământ aşezându-ne pe toţi la masa rugăciunii spre îndulcirea de înţelegerile cele cereşti. Mărire Ţie, Celei Ce cauţi pe toţi cei din întunericul ispitelor şi îi ridici iar la lumina milostivirii dumnezeieşti. Amin!
Acatistul Maicii Domnului la icoana „Plângătoare” de la Boian (25 Septembrie)
Condacul 1:
Apărătoare Doamnă, pentru descoperirea Sfintei icoanei Tale celei din Boian, mulţumire Îţi aducem Ţie noi nevrednicii robii Tăi, că ne-ai cercetat prin curgerea lacrimilor din ochii Tăi de pe icoană şi pentru că ai voit să ne întăreşti în credinţa cea adevărată, că izbăviţi fiind de tot răul, cu lacrimi să-Ţi cântăm Ţie: Bucură-te, Maică Preacurată că noi suntem rodul lacrimilor Tale!
Icosul 1:
Arhanghelul Gavriil, în Nazaret, Ţi-a adus cântare: „Bucură-Te, Domnul este cu Tine!”, iar Tu primind Bunavestire, Te-ai plecat în faţa lui cu mulţumire şi i-ai răspuns: „Iată roaba Domnului, fie Mie după cuvântul tău”. Şi noi, după două milenii, stând în faţa icoanei Tale nou-descoperite, cu umilinţă Îţi cântăm Ţie acestea:
Bucură-te, Maica Domnului că ne-ai descoperit icoana Ta;
Bucură-te, că printr-însa, Domnul ne-a dat mila Sa;
Bucură-te, că prin ale Tale lacrimi, ne trezeşti şi nouă conştiinţa;
Bucură-te, că ne-ai aprins iubirea şi ne-ai întărit credinţa;
Bucură-te, că ne dai nădejde că nu suntem în părăsire;
Bucură-te, că din păcate şi patimi, ne duci pe calea mântuirii;
Bucură-te, că nu ne părăseşti, aici în a plângerii vale;
Bucură-te, Maică Preacurată că noi suntem rodul lacrimilor Tale!
Condacul al 2-lea:
Ştiind că noi suntem păcătoşi şi nevrednici de milostivirea Ta, ai bine-voit să izvorăşti lacrimi din ochi, care se preling pe obrajii chipului tău din iconostasul Bisericii din Boian, că văzând parohul şi credincioşii minunea aceasta, să cânte cu umilinţă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Pricina plânsului icoanei Tale, vrând să o înţeleagă, parohul a vestit pe Arhiereu, care de îndată a cercetat icoana şi încredinţându-se de adevăr, a hotărât că este făcătoare de minuni şi i-a alcătuit cântări de laudă, binecuvântând şi îndemnând pe toţi să-Ţi cânte Ţie aşa:
Bucură-te, că ţinutul nostru cu atâta milă l-ai cercetat;
Bucură-te, că pentru noi păcătoşii lacrimi din icoană ai vărsat;
Bucură-te, că lângă Cruce, ai plâns la moartea Fiului Tău;
Bucură-te, Măicuţa noastră că de atunci tot plângi mereu;
Bucură-te, că glasul şi plânsul spre Biserică ne cheamă;
Bucură-te, că toţi primim mângâierea Ta de Mamă;
Bucură-te, că pe toţi ne îndreptezi pe a mântuirii cale;
Bucură-te, Maică Preacurată că noi suntem rodul lacrimilor Tale!
Condacul al 3-lea:
Cu putere de Sus ne întăreşti, şi cu lacrimile Tale ne vindeci de bolile cele trupeşti şi sufleteşti. Cercetează-ne mereu, Maică Preacurată, că izbăviţi fiind de negura necredinţei şi a rătăcirii, pururea să slăvim minunile Tale, cântând din toată inima lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Având o purtare de grijă deosebită de creştinii din Bucovina, ai binevoit să descoperi icoana Ta plângătoare şi făcătoare de minuni, ca să trezeşti şi în noi umilinţă şi lacrimi pentru păcatele noastre, remuşcări şi mustrări de conştiinţă pentru răcirea credinţei şi a dragostei faţa de Tine, Maică a noastră a tuturora, chemându-ne pe toţi la Fiul Tău şi Domnul Iisus Hristos, şi să-Ţi cântăm Ţie aşa:
Bucură-te, căci cu plânsul Tău, ne întorci din păcat şi din rău;
Bucură-te, că vrei cu lacrimi, să ne chemi la Dumnezeu;
Bucură-te, Ţi-a zis Arhanghelul, la acea Sfântă Bunăvestire;
Bucură-te, că Simeon Ţi-a profeţit şi a inimii zdrobire;
Bucură-te, îţi zicem astăzi, cei ce în jurul Tău ne strângem;
Bucură-te, că privind Icoana, ne rugăm toţi şi plângem;
Bucură-te, că ai plâns pentru noi, peste vremuri mereu;
Bucură-te, Maică Preacurată că noi suntem rodul lacrimilor Tale!
Condacul al 4-lea:
Vifor de necredinţă şi erezie bântuie şi acest colţ de ţară, ca de altfel şi alte părţi ale lumii, însă Tu, Maică Preacurată, cunoscând slăbiciunile şi neputinţele noastre, ne-ai descoperit icoana Ta plângătoare şi de minuni făcătoare, ca să rămânem întru adevărata credinţă, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Auzind dreptcredincioşii Bucovinei că icoana Ta lăcrimează, au alergat cu multă râvnă la biserica din Boian, unde părintele paroh le lămurea imprejurările în care s-au descoperit lacrimi pe Sfânta Ta Icoană şi, spunându-şi şi ei durerile şi necazurile lor, primeau mângâiere şi îndemn ca să-Ţi cânte aşa:
Bucură-te, Maică a Domnului, umilită şi plângătoare;
Bucură-te, Mângâierea noastră, celor ce plâng îndurătoare;
Bucură-te, că doar Tu ne sfătuieşti ca să ne rugăm plângând;
Bucură-te, că plângi de-a pururi, pentru cei de pe pământ;
Bucură-te, că mânia şi pedeapsa, o prefaci în îndurare;
Bucură-te, că rugăciunea Ta aduce peste noi a Domnului îndurare;
Bucură-te, că de orice boală, Tu ne eşti vindecătoare;
Bucură-te, Maică Preacurată ca noi suntem rodul lacrimilor Tale!
Condacul al 5-lea:
Luceafăr aducător de lumină, s-a arătat icoana Ta, Maică Fecioară, copilului cu tumoare canceroasă la ochi, care după trei rugăciuni la icoana Ta, s-a vindecat şi împreună cu părinţii săi Ţi-au înălţat mulţumire şi cu credinţă şi recunoştinţă au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Văzând copiii corişti din Tighina, că în timpul Sfintei Liturghii, a început din nou să lăcrimeze icoana Ta, s-au umilit pentru îndoielile unora şi cu pocăinţă au mărturisit minunea, iar Tu, alungând neîncrederea i-ai învăţat să-Ţi cânte Ţie prin lacrimi astfel de cuvinte de laudă:
Bucură-te, Măicuţa noastră că de adevăr ne încredinţezi;
Bucură-te, că orice îndoială şi slăbire o luminezi;
Bucură-te, că nu-Ţi este greu să întorci pe cel păcătos;
Bucură-te, că întodeauna tuturor ne eşti de folos;
Bucură-te, Fecioară Sfântă, începutul mântuirii;
Bucură-te, că Tu ai născut pe Mesia mai presus de fire;
Bucură-te, că eşti călăuză, către cer îndrumătoare;
Bucură-te, Maică Preacurată că noi suntem rodul lacrimilor Tale!
Condacul al 6-lea:
Mărturisitori ai milostivirii Tale către lumea creştină care nădăjduieşte în ajutorul Tău, s-au arătat bolnavii de boli fără leac ce şi-au cheltuit tot ce aveau cu doctorii de tot felul fără a dobândi tămăduire şi care, când s-au rugat cu lacrimi în faţa icoanei Tale făcătoare de minuni, s-au vindecat şi plini de bucurie au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Rugăciunile înălţate în biserica Ta, Născătoare de Dumnezeu, au fost ascultate. Bolnava s-a vindecat de boala cea grea de care suferea şi, astfel s-a întărit trupeşte şi sufleteşte, sporindu-şi credinţa în Dumnezeu şi în mijlocirea Ta către Fiul Tău, încât, plină de bucurie şi mulţumire sufletească Ţi-a cântat Ţie:
Bucură-te, o, îndreptătoare spre sănătate şi mântuire;
Bucură-te, că de la noi primeşti rugăciuni de cerere şi mulţumire;
Bucură-te, că suferinţele noastre, pe toate ni le înţelegi;
Bucură-te, că ne dai vindecare şi de păcate ne dezlegi;
Bucură-te, Stăpâna noastră că ai plâns cu suspine;
Bucură-te, că de la cele rele, ne întorci pururea spre bine;
Bucură-te, că pe toţi ne mântuieşti, din orice groaznică stare;
Bucură-te, Maică Preacurată că noi suntem rodul lacrimilor Tale!
Condacul al 7-lea:
Vrând Domnul să-şi arate milostivirea Sa către ţinutul nostru bântuit de erezii, necredinţă şi schismă, a binevoit să descopere icoana Maicii Sale, din ochii căreia curg lacrimi, că văzând necredincioşii această minune să se îndrepte la credinţa cea ortodoxă şi să cânte cântare lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Minune nouă a făcut Domnul prin descoperirea icoanei Tale, reînnoind credinţa apostolească de secole, ca să se împlinească profeţia, rostită când Arhanghelul Ţi-a adus Bunavestire. Că atunci ai zis: „Iată de acum mă vor ferici toate neamurile”; şi noi îţi aducem: Bucură-Te! şi îţi cântăm acestea:
Bucură-te, Stăpâna noastră, că ale Tale lacrimi din rătăcire ne-au întors;
Bucură-te, că cei ce în jurul Tău se strâng, Te fericesc;
Bucură-te, că ne întorci din calea pierzării, iar noi Te fericim între neamuri;
Bucură-te, că la aceasta minunile Tale ne îndeamnă;
Bucură-te, că în bolile noastre ne mângâi, ne vindeci şi ne întăreşti;
Bucură-te, că ne ajuţi să creştem şi să sporim în cele duhovniceşti;
Bucură-te, că pentru noi ai vărsat lacrimi din icoană;
Bucură-te, Maică Preacurată că noi suntem rodul lacrimilor Tale!
Condacul al 8-lea:
Străină minune s-a săvârşit de către icoana ta, atunci când un prunc, îndată după naştere se sfârşea. Dar rugăciunile îndreptate către Tine în Sfântă biserica ta, l-au adus iarăşi la viaţă, şi mama lui, îndepărtându-i perfuzia, l-a hrănit la sân şi bucurându-se că a revenit la viaţă a cântat cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Toată Biserica te laudă pe Tine, Născătoare de Dumnezeu, ca pe o pricinuitoare a tuturor minunilor, că începând din Cana Galileei şi până astăzi, în toate împrejurările, când este nevoie de ajutor pentru împlinirea dorinţelor celor bune ale credincioşilor, Tu totdeauna intervii şi îndemni pe toţi: „Să faceţi tot ce vă va porunci El”. Minunându-ne de mijlocirea Ta te lăudăm aşa:
Bucură-te, Maică Preacurată că pentru noi minuni săvârşeşti;
Bucură-te, că plânsul Tău ne arată, cât de mult ne iubeşti pe noi;
Bucură-te, că pe noi ne înveţi să făcem ce Domnul porunceşte;
Bucură-te, că ne chemi cu lacrimi ca să trăim creştineşte;
Bucură-te, că binecuvântare cerească la toţi ne aduci;
Bucură-te, că ne ajuţi să creştem în fapte bune şi în virtuţi;
Bucură-te, că ne aduci la Domnul, sî împlinim poruncile Sale;
Bucură-te, Maică Preacurată că noi suntem rodul lacrimilor Tale!
Condacul al 9-lea:
Toată firea îngerească şi omenească, te laudă, Stăpână, că porţi de grijă neamului nostru, mijlocind neîncetat către Fiul Tău şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pentru toţi cei în necazuri şi în supărări care îţi înalţă şi rugăciuni şi cereri. Şi împlinite fiind rugăciunile lor, Tu ne chemi pe toţi să înălţăm cântare de rugăciune lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Ritorii cei ce se cred înţelepţi nu pot spune mulţimea minunilor ce Le-ai săvârşit de-a lungul vremurilor, faţă de credincioşii robii Tăi. Noi Te fericim, Stăpâna noastră, că ai născut pe Mântuitorul, suferind împreună cu El toate urmările necredinţei iudeilor şi ne-ai învăţat pe noi credinţa creştină, ca să-Ţi cântăm Ţie unele ca acestea:
Bucură-te, Maica Păstorului Bun, ce ne-ai chemat în slujba Sa;
Bucură-te, că ne-ai dăruit tuturor pace cu Dumnezeu şi iertare în dar;
Bucură-te, Mană cerească şi dulce, că ne hrăneşti cu Pâinea vieţii;
Bucură-te, în boli, vindecătoare şi sprijinitoare bătrâneţii;
Bucură-te, Izvorul mângâierii celor care în chinuri plâng;
Bucură-te, că truditţi şi împovăraţii în jurul milei Tale se strâng;
Bucură-te, că în clipe grele ne eşti călăuză şi îndreptătoare;
Bucură-te, Maică Preacurată că noi suntem rodul lacrimilor Tale!
Condacul al 10-lea:
Vrând să aduci fericirea în familiile creştinilor, Maică Preacurată, ai trimis vindecări minunate: pe cei din moarte i-ai adus la viaţă, celor ologi Le-ai dat tămăduire, celor orbi vedere, pe cei stăpâniţi de duhuri necurate i-ai curăţit şi pe cei bolnavi de boli fără de leac i-ai vindecat, îndemnând pe toţi să se roage lui Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Zid eşti cinstitorilor de Dumnezeu, Fecioară, că cei ce cinstesc pe Fiul, cinstesc şi pe Maica. Iar Tu îi ocroteşti de căderea în erezie sau necredinţă şi îi îndemni pe toţi să se lupte pentru credinţa dată Sfinţilor, odată pentru totdeauna, trăind o viaţă curată şi cântându-Ţi cântare de laudă:
Bucură-te, că rugăciunile Tale ne fac Domnului bineplăcuţi;
Bucură-te, că pe cei în necazuri cu milostivire îi ajuţi;
Bucură-te, Mijlocitoare prin har, către Fiul Tău Cel iubit;
Bucură-te, că cei ce se roagă Ţie, nu vor muri niciodată de moarte năpraznică;
Bucură-te, că ne dai mângâiere în negrăita-Ţi bunătate;
Bucură-te, că cine cere cu credinţă, primeşte de la Tine toate;
Bucură-te, Maică Preabună, de orice rele Apărătoare;
Bucură-te, Maică Preacurată că noi suntem rodul lacrimilor Tale!
Condacul al 11-lea:
Cei ce nădăjduiesc întru Tine, Stăpână îndurată, nu se vor teme de vrăjmaşi şi nu vor rămânea ruşinaţi, căci prin apostolul Ioan, Fiul Tău, ni Te-a dat tuturor Maică, zicându-i: „Iată Mama ta!” şi din ceasul acela ucenicul Te-a luat la sine. Şi noi, din pruncie, prin taina Sfântului Botez, am fost înfiaţi Ţie, Te socotim Maica noastră şi plini de recunoştinţă cântăm Fiului Tău şi Dumnezeului nostru: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Lumină cerească, ne-a strălucit nouă, Maică Preacurată, că prin Tine ne-a cercetat Răsăritul cel de Sus - Domnul. Credem aceasta şi mărturisim cu tărie că Tu luminezi în întunericul deşertăciunilor pământeşti, că Tu eşti Mijlocitoarea spre mântuire a tuturor păcătoşilor ce se pocăiesc, eşti Prea binecuvântată în neam şi în neam, Domnul este cu Tine şi prin Tine cu noi, învăţându-ne laudele acestea:
Bucură-te, Maica Doctorului celui Mare ce vindecă trupeşte şi sufleteşte;
Bucură-te, Mană din ceruri ce pe toţi flămânzii hrăneşte;
Bucură-te, Suiş prea uşor a celor credincioşi către Dumnezeu;
Bucură-te, Scut şi Apărătoare de toate săgeţile celui rău;
Bucură-te, Rază de Soare că ne-ai adus lumină multă;
Bucură-te, că nu Te întorci nici de la aceia care nu cred şi nu ascultă;
Bucură-te, o, Fecioară, că ai primit de la înger bunăvestire;
Bucură-te, Maică Preacurată că noi suntem rodul lacrimilor Tale!
Condacul al 12-lea:
Har Dumnezeiesc, Scut şi Apărare, dă-ne nouă, Stăpână şi Ocrotitoarea noastră, celor ce cădem înaintea icoanei Tale făcătoare de minuni; Ridică-ne din somnul păcatelor şi păzeşte acest colţ de ţară de toată rătăcirea şi necredinţa, învredniceşte-ne să rămânem în Biserica Fiului Tău în toată viaţa noastră, lăudându-Te pe Tine şi pe Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, cântând: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Cântând milostivirile şi minunile Tale, ce le faci printre noi în ultimul timp, ne închinăm Ţie în faţa icoanei Tale, prin care mântuieşti pe toţi cei ce Te cinstesc cu bunăcuviinţă şi te cheamă întrajutor, cântându-Ţi din toată inima acestea:
Bucură-te, Triumful dreptei credinţe de aici din Bucovina;
Bucură-te, că Boianul a ajuns a Ta veselă grădină;
Bucură-te, că icoanele tale sunt minunate predici spre mântuire;
Bucură-te, că din înălţimea cerurilor spre noi îţi întorci privirile;
Bucură-te, că la fapte bune pe noi toţi ne-ai îndemnat;
Bucură-te, că de toată neputinţa şi de boli ne-ai vindecat;
Bucură-te, Îţi cântă Biserica Ţie şi Fiului Tău: Osana;
Bucură-te, Maică Preacurată că noi suntem rodul lacrimilor Tale!
Condacul al 13-lea:
O, Maică Prealăudată, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare! Primeşte aceste laude şi rugăciuni din gurile noastre întinate. Apără Biserica şi ţara noastră de toate nevoile şi ne învredniceşte ca, uniţi într-un cuget şi o simţire să Te slăvim de-a pururea pe Tine Maica noastră şi pe Fiul Tău şi Dumnezeul Nostru, cântând cântarea: Aliluia! (de 3 ori)
Apoi se zice iarăşi Icosul 1:
Arhanghelul Gavriil, în Nazaret, Ţi-a adus cântare: „Bucură-Te, Domnul este cu Tine!”, iar Tu primind Bunavestire, Te-ai plecat în faţa lui cu mulţumire şi i-ai răspuns: „Iată roaba Domnului, fie Mie după cuvântul tău”. Şi noi, după două milenii, stând în faţa icoanei Tale nou-descoperite, cu umilinţă Îţi cântăm Ţie acestea:
Bucură-te, Maica Domnului că ne-ai descoperit icoana Ta;
Bucură-te, că printr-însa, Domnul ne-a dat mila Sa;
Bucură-te, că prin ale Tale lacrimi, ne trezeşti şi nouă conştiinţa;
Bucură-te, că ne-ai aprins iubirea şi ne-ai întărit credinţa;
Bucură-te, că ne dai nădejde că nu suntem în părăsire;
Bucură-te, că din păcate şi patimi, ne duci pe calea mântuirii;
Bucură-te, că nu ne părăseşti, aici în a plângerii vale;
Bucură-te, Maică Preacurată că noi suntem rodul lacrimilor Tale!
şi Condacul 1:
Apărătoare Doamnă, pentru descoperirea Sfintei icoanei Tale celei din Boian, mulţumire Îţi aducem Ţie noi nevrednicii robii Tăi, că ne-ai cercetat prin curgerea lacrimilor din ochii Tăi de pe icoană şi pentru că ai voit să ne întăreşti în credinţa cea adevărată, că izbăviţi fiind de tot răul, cu lacrimi să-Ţi cântăm Ţie: Bucură-te, Maică Preacurată că noi suntem rodul lacrimilor Tale!
Rugăciune:
O, Preasfântă Fecioară, Maica lui Hristos Domnul şi Dumnezeul nostru, ascultă suspinele noastre cele din adâncul inimilor, caută din înălţimea cerurilor spre noi cei ce cu credinţă şi cu dragoste ne închinăm prea-curatei icoanei tale celei făcătoare de minuni. Că iată tulburaţi de grijile vieţii şi cufundaţi în păcate, privim la Chipul Tău, şi ca şi cum ai fi de faţă, Îţi aducem rugăciunile noastre. Caută din cer şi ne mântuieşte de toată reaua întâmplare, de orice boală şi primejdie şi de toată bântuiala duhului celui rău. Păzeşte-ne tari în credinţă, să nu ne clatine furtunile acestei lumi.
Că n-avem al ajutor şi altă mijlocitoare, nici mângâiere, ci numai pe Tine Maica tututor scârbiţilor şi a celor împovăraţi de greutăţile şi necazurile acestei vieţi. Ajută-ne nouă neputincioşilor, alină durerile şi scârbele noastre, pe cei rătăciţi povăţuieşte-i la calea cea dreaptă care duce la mântuire, vindecă inimile noastre cele bolnave şi mântuieşte pe cei deznădăjduiţi. Dăruieşte-ne nouă ca să trăim restul vieţii noastre în pace şi întru pocăinţă. De sfârşit creştinesc ne fă parte, iar la înfricoşătoarea Judecată a Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, fii nouă mijlocitoare ca să fim socotiţi întru cei de-a dreapta Sa, că totdeauna să Te cântăm şi să Te slăvim ca pe bună Apărătoarea neamului creştinesc, împreună cu cei ce bine au plăcut lui Dumnezeu, în vecii vecilor. Amin!
Troparul glasul 4:
Bucură-te, ţinutul Boianului, că nu eşti mai prejos între cetăţile creştineşti, căci întru tine a arătat Domnul icoana făcătoare de minuni a Prea-curatei Maicii Sale, Care plânge pentru păcatele noastre, şi cu lacrimile Sale binecuvântate, din ochii noştri orice lacrimă a şters.
Condacul glasul 4:
Prin descoperirea la Boian a icoanei Maicii Domnului cetele îngereşti s-au minunat, lumea s-a întărit cu harul Sfântului Duh, sărutând izvorul lacrimilor de pe faţa Pruncului Hristos şi a Preacuratei Maicii Sale, prin ele căpătând vindecare şi mântuire sufeletelor noastre.
Acatistul Pâinea Vieții la Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Solovetsky (8 septembrie)
Traducere din limba rusă
Condac 1
Voievodesei celei alese, Stăpânei care ne eliberează de rău îi suntem recunoscători, căci ea este Războinica biruitoare și mântuitoarea noastră, Dătătoarea Pâinii Vieții Veșnice. Maica Domnului, cădem către Tine, noi robii Tăi, și te rugăm dăruiește-ne bucuria mântuirii iar noi Te numim: Bucură-te, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Îndurătoare, hrănește-ne cu Pâinea Vieții!
Icos 1
Toate cetele Cerești Te slăvesc, Preacurată, Mijlocitoare lumii, dătătoarea Pâinii Mântuirii, care ți-ai dezvăluit pentru noi Sfânta Icoană ”Pâinea Vieții”, iar noi și îngerii cu tandrețe Îți cântăm:
Bucură-te, ceea ce ai iubit tot universul, Maica copiilor tăi;
Bucură-te, dându-ne ajutorul ceresc ca Împărăteasa Forțelor Cerești;
Bucură-te, poruncind îngerilor păzitori să ne țină curați;
Bucură-te, Războinica cea Atotbiruitoare, care îi înconjori pe vrăjmașii noștri;
Bucură-te, hrănindu-ne cu Cuvântul vieții adevărate;
Bucură-te, mântuindu-ne de necazuri și de tot felul de ispite;
Publicitate
Setări pentru confidențialitate
Bucură-te, cea ce implori iertarea păcatelor noastre la Fiul tău;
Bucură-te, cel ce dăruiești tuturor milă și ocrotire;
Bucură-te, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Îndurătoare, hrănește-ne cu Pâinea Vieții!
Condac 2
Văzându-se Sfânta întru curăție, i-a vorbit cu îndrăzneală lui Gavriil, întrebând cum va da naștere fără sămânță. Dar primind cu smerenie voia Domnului, L-a născut pe Fiul lui Dumnezeu, iar acum Maica Lui îi hrănește pe cei flămânzi cu pâine, căci Mântuitorul i-a promis ca îi va împlini toare rugăciunile, El fiind Pâinea Vieții Veșnice. Noi, cinstind apariția Icoanei celei minunate, strigăm către Dumnezeu: Aliluia!
Icos 2
Înțelegând cu mintea cele de neînțeles, Fecioara a primit cele vestite de Arhanghel, iar Tatăl Ceresc a descoperit-o neamurilor ca Dătătoarea Pâinii celei de toate zilele. I-ai adus necurmata bucurie monahului Filip care avea ascultarea de brutar în Mănăstire, când acesta a găsit în mod miraculos Icoana sfântă în spatele cuptorului de pâine, iar el a săruta-o cu evlavie și cu smerenie a strigat către Tine:
Bucură-te, Preacurată, cea mai slăvită podoabă a Cerului;
Bucură-te, primul ajutor al călugărilor;
Bucură-te, cea ce ai vestit bucurie mănăstirii Solovetksy;.
Bucură-te, dăriundu-ne îndurarea prin icoana minunată;
Bucură-te, cea ce ai prevestit că această icoană că se va numi ”Pâinea Vieții” sau ”Coacere”;
Bucură-te, Maică a generozității și a milei;
Bucură-te, umbrindu-ne cu acoperirea Ta;
Bucură-te, cea ce nu îi îndepărtezi pe cei ce îți cer pâinea cea de toate zilele;
Bucură-te, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Îndurătoare, hrănește-ne cu Pâinea Vieții!
Condac 3
Puterea Celui Preaînalt te-a umbrit și pântecele tău a devenit roditor, din care toți am cules mântuirea, Maica Domnului. Prin puterea harului tău, monahul Filip cel Cuvios a privit mereu la Icoana ta sfântă când făcea pâine, vestind tuturor minunatul dar pe care i l-ai făcut și slăvindu-L neîncetat pe Domnul: Aliluia.
Icos 3
Ținând Rodul pântecelui în brațe adică pe Pruncul Hristos, Icoana are puterea de a hrăni oamenii suferinzi cu pâine cerească, Maica Domnului, iar noi strigând către mila Ta te rugăm trimite-ți în ajutorul celor nevoiași și îți cântăm așa:
Bucură-te, Atotmilostivă, revarsându-ne binecuvântări;
Bucură-te, că nu-i părăsești pe cei ce ajung în sărăcie și au nevoie de hrană;
Bucură-te, dând putere, pâine și bucurie celor bolnavi și paralizați;
Bucurați-vă, veselindu-i pe cei ce cer cu nadejdea și plâng la tine;
Bucură-te, ajutor grabnic celor care au nevoie;
Bucură-te, cercetarea tainică a săracilor;
Bucură-te, că îi saturi pe cei flămânzi cu pâine cerească;
Bucură-te, dăruind sănătate trupului și mântuire sufletului;
Bucură-te, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Îndurătoare, hrănește-ne cu Pâinea Vieții!
Condac 4
Glasul Arhanghelului Gavriil a grăit către Tine: ”Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!” vestind mântuirea lumii și învierea oamenilor căzuți. Te lăudăm neobosit, Preacurată, că ești bucuria Îngerilor și a oamenilor, cinstită de toate neamurile creștine, și ne rugăm ție, închinându-ne Icoanei Tale făcătoare de minuni și strigând către Mântuitorul lumii: Aliluia.
Icos 4
Auzind pe Îngerul vestitor cântând venirea trupească a lui Hristos, slăvinm Mijlocirea Ta maternă pentru noi prin Icoană cea binecuvântată, Împărăteasă. Privind la chipul Tău Sfânt, necontenit strigăm către Tine:
Bucură-te, Preacurataă Mamă ce L-ai născut Fiul lui Dumnezeu;
Bucură-te, Fericita Păzitoare a sufletelor noastre:
Bucură-te, Maică și Fecioară care ne-ai adus Pâinea Vieții;
Bucură-te, Mijlocitoarea veșnică a lumii întregi înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ne dai pâinea cea de toate zilele;
Bucură-te, auzirea grabnică a glasului nostru;
Bucură-te, aprigă apărătoare;
Publicitate
Setări pentru confidențialitate
Bucură-te, Atotbună, Domnul este cu Tine și Tu ne împaci cu Dumnezeu;
Bucură-te, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Îndurătoare, hrănește-ne cu Pâinea Vieții!
Condac 5
Steaua dumnezeiască a fost văzută de magi și păstori, fiind lumina care i-a dus în iesle, la cel Necuprins. La fel este și Sfânta Ta icoană, Maica Domnului: un semn nou în vremurile din urmă, în vremea încercărilor și a prigoanei. Cei care aleargă cu credință la ea au găsit în mod firesc ajutor neîntrerupt, și i-au strigat lui Dumnezeu pentru tine: Aliluia.
Icos 5
Cei trei tineri au ieșit biruitori din cuptorul haldeilor, căci Domnul le-a răcorit văpaia. La fel și noi cerem mila ta, Doamne, si a Maicii Tale, să primim pâinea zilnică a trupului și Pâinea Vieții Veșnice Hristos, căci nu avem altă nădejde și scăpare pentru mântuire, și cu lacrimi spunem așa:
Bucură-te, Maică, întinde o mână de ajutor din înălțimile cerului în secerișul mântuirii sufletelor noastre;
Bucură-te, trimițând săracilor pâinea zilnică;
Bucură-te, cea ce ne întărești în credință în ceasul înverșunării;
Bucură-te, acoperindu-i și mântuindu-i pe cei suferinzi cu acoperământul Tău;
Bucură-te, acoperământul iubirii care se întinde peste noi;
Bucură-te, cea ce abați mânia lui Dumnezeu pentru nelegiuirile noastre;
Bucură-te, ferindu-ne de nenorociri;
Bucură-te, mângâindu-i pe cei ce se întorc la Tine;
Bucură-te, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Îndurătoare, hrănește-ne cu Pâinea Vieții!
Condac 6
Ai miluit Mănăstirea Solovetky cu harul tău, Preacurată, căci i-ai săturat cu Pâinea Vieții pe Sfântul stareț Filip și pe ucenicii lui vrednici Zosima, Savatie și Herman care au găsit adăpost liniștit sub aripile tale. Mănăstirea a zămislit o mulțime de mari sfinți care toți te-au lăudat cu cântarea de recunoștință: Aliluia!
Icos 6
Iluminarea adevărului a strălucit în Egipt, alungând întunericul minciunii, cei care se închinau idolilor au căzut, iar noi alergăm la Maica Domnului care a făcut o nouă minune când o copie a Icoanei a fost dusă la Mănăstirea Leushinsky, unde Stareța Taisia ucenica de suflet a Sfântului Ioan de Kronstadt a început a face zilnic acatistul Icoanei Pâinea Vieții iar maicile niciodată nu au dus lipsă de pâine. Ne bucurăm și te slăvim:
Bucură-te, conducând sufletele spre triumful credinței ortodoxe;
Bucură-te, aducând bucuria duhovnicească;
Bucură-te, ocrotitoarea călugărilor;
Bucură-te, mare Păzitoare a cetăţii Sfântului Petru;
Bucură-te, mijlocirea caldă a mănăstirii Leushinsky;
Bucură-te, cea ce hrănești copiii credincioși cu pâinea mereu vie;
Bucură-te, transformând întristarea noastră în bucurie;
Bucură-te, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Îndurătoare, hrănește-ne cu Pâinea Vieții!
Condac 7
Precum Tu ești cu adevărat Maica noastră cea mai strălucitoare, cobori din sfânta Icoană la toți cei care aleargă la tine cu credință. Hrănindu-ne cu Cuvântul vieții, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, stingi necazurile noastre și ne crești, netezind în noi duhovnicește aluatul din care se coc roadele sfinților, iar noi îți mulțumim și te mărim, cântându-I lui Dumnezeu: Aliluia.
Icos 7
Dumnezeu ni te-a dat din marea Lui milă, Preasfântă Maicuță și Fecioară, prin înfățișarea icoanei Tale făcătoare de minuni „Pâinea Vieții”. Strălucești asupra noastră ca o stea călăuzitoare în întunericul zilelor pline de jale. Bucură inimile noastre înfrânte în deznădejde și îmbrățișate de întunericul disperării. Înmulțește-ne credința și încălzește-ne sufletele împietrite cu focul harului, ca văzându-Te în Rai să te cheamă cu rugăciune:
Bucură-te, adăpostul celor disperați;
Bucurați-vă, auzindu-i pe cei ce plâng;
Bucură-te, afirmare a credinței ortodoxe;
Bucură-te, încurajare pentru cei deznădăjduiți și slabi cu duhul;
Bucură-te, bucuria și grija minunată pentru noi;
Bucură-te, mijlocire caldă în necazuri și întristări;
Bucură-te, trezirea conștiinței pentru viața de veci;
Publicitate
Setări pentru confidențialitate
Bucură-te, călăuzindu-i pe cei ce s-au rătăcit pe calea pocăinței;
Bucură-te, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Îndurătoare, hrănește-ne cu Pâinea Vieții!
Condac 8
Împărăteasa Cerurilor își aduce aminte de toți, și de cei rătăciți și de străini care se roagă la Icoană și gustă binecuvântările Cerurilor în Împărăția Fiului Tău, Maica Domnului, întrucât tu ești nădejdea mijlocirii la Dumnezeu și adăpostul tuturor celor care apelează la Tine. Miluiește-ne pe noi, păcătoșii care pierim, și roagă-te Fiului Tău pentru noi, strigând către Dumnezeu: Aliluia.
Icosul 8
Ne rugăm și noi nevrednici, Îndurătoare Maică și Stăpână, învață-ne să păstrăm credința și să îndurăm cu blândețe încercările trimise nouă de Dumnezeu, iar pe tine cu blândețe te slăvim:
Bucură-te, Bucuria noastră, încurajarea celor disperați;
Bucură-te, că nu ne lași în ispite;
Bucură-te, izbăvindu-i din moarte pe cei ce te slăvesc;
Bucură-te, împăcându-i pe cei învrăjbiți;
Bucură-te, ridicarea celor ce cad;
Bucură-te, pedeapsă celor nerușinați;
Bucură-te, nădejdea de încredere a celor deznădăjduiți;
Bucură-te, mântuindu-ne de foame și sete;
Bucură-te, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Îndurătoare, hrănește-ne cu Pâinea Vieții!
Condac 9
Toată firea îngerească se minunează de marea lucrarea a întrupării Fiuli lui Dumnezeu, căci tu ești Împărăteasa Cerurilor și a tuturor celor ce Te cinstesc și te slăvesc, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Fiind Dătătorarea Pâinii mântuirii, trezește-ne pe noi care acum cerem ajutorul Tău, și adu-ne Bucurie și Mângâiere, ca să strigăm către Dumnezeu: Aliluia.
Icos 9
Ritorilor celor mult grăitori le este cu neputință a cânta toate minunile Născătoarei de Dumnezeu, tu fiind cea care ne acoperi cu sfânt acoperământul tău și ne dăruiești din belșug roade și binecuvântări, atât celor care sunt în viață cât si celor care au murit. Înălțăm rugăciuni lui Dumnezeu, ne închinăm chipului Tău Preacurat și strigăm cu dragoste:
Bucură-te, Stăpână, rămâi mereu cu noi;
Bucură-te, că L-ai născut pe Mântuitorul Hristos, Care ne mântuiește cu Pâinea Vieții veșnice;
Bucură-te, rodind în noi grâne duhovnicești;
Bucură-te, revarsând roua harului pe câmpul vieții noastre;
Bucură-te, cea ce ți-ai arătat chipul minunat celor credincioși;
Bucură-te, alungând vremurile tulburi și intrigile vrăjmașului;
Bucură-te, cea ce nu lași rudele noastre decedate nemântuite;
Bucură-te, Doamnă, chemându-ne la slava cerească;
Bucură-te, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Îndurătoare, hrănește-ne cu Pâinea Vieții!
Condac 10
Pentru a mântui lumea, Dumnezeu L-a făgăduit pe Fiul său, iar Păstorul este Dumnezeu care pentru noi s-a aratat om, Așa și Tu, Împărăteasa Cerurilor, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, îi mântuiești pe oameni prin minunea nespusă a găsirii Sfintei Tale icoane, căci ea a vestit tuturor vestea mântuirii. Noi, cântându-ți slava și plini de recunoștință față de Dumnezeul din Sfânta Treime, cântăm: Aliluia.
Icos 10
Tu ești un zid al fecioarelor, Fecioară Maria, un adăpost și un acoperământ al mântuirii tuturor oamenilor credincioși care vin alergând la Tine. Făcătorul cerului și al pământului a rânduit să locuiască în pântecele Tău și ne-a învățat să ne rugăm cu smerenie înaintea Icoanei Tale Pâinea Vieții și să te lăudăm:
Bucură-te, împăcarea păcătoșilor cu Dumnezeu;
Bucură-te, mângâierea bătrânilor și a tinerilor;
Bucură-te, că din cele mai vechi timpuri Icoana ta a fost venerată în mănăstirea Solovetsky;
Bucură-te, Maică Bună, dăruind bunăvoință tuturor;
Bucură-te, cea mai curată dintre toate inimile;
Bucură-te, Puterea mijlocirii la Cer;
Bucură-te, cea ce dai mântuire prin îndurarea ta;
Bucură-te, pedepsindu-i pe fiii neascultării;
Bucură-te, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Îndurătoare, hrănește-ne cu Pâinea Vieții!
Condac 11
Preacurată Maică și Fecioară, ai milă nespusă de noi, satură-ne cu hrana nepieritoare a Cuvântului lui Dumnezeu și învață-ne să împlinim mereu Voia Lui, să ne dea Dumnezeu Împărăția Cerurilor și cu toți sfinții Îi vom cânta: Aliluia.
Icos 11
Dăruiește-ne nouă, Împărăteasa Cerurilor, să înviem spre bucuria veșnică a Împărăției Cerurilor, să trăim în Legea Domnului și să te chemăm:
Bucură-te, Mijlocitoarea plină de râvnă a a lumii întregi, nădejdea și mângâierea noastră;
Bucură-te, biruința și apărarea credincioșilor;
Bucură-te, minunată păzitoare în ispite;
Bucură-te, fiind slăvită în cer și pe pământ;
Bucură-te, căminul cel cald și primitor;
Bucură-te, cea ce smerești mândria înălțată a vrăjmașilor noștri;
Bucură-te, că ai făcut din Sfântul Filip un stâlp al Ortodoxiei;
Bucură-te, cea ce îi păzești pe sfinții cuvioși și pe păstorii bisericii;
Bucură-te, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Îndurătoare, hrănește-ne cu Pâinea Vieții!
Condac 12
Când va veni vremea necazurilor, nu părăsi poporul credincios și rugându-Te acoperă-ne cu har, Preasfântă Fecioară, iar minunata Ta icoană să fie zălog al bunăvoinței Tale față de noi și față de inimile noastre îndurerate. Umple-ne de bucurie, că Tu ești Maica Celui Prea Luminos și ne dai Pâinea care nu cade niciodată, iar noi Îl slăvim pe Dumnezeu: Aliluia.
Icos 12
Cântând îndurările Tale nespuse și minunile nevrednice de noi, ne plecăm genunchii înaintea icoanei Tale făcătoare de minuni, Maica Domnului și ne rugăm să ne dai pace, liniște și tot ce este necesar în aceasta viață, să moștenim partea cea bună, iar la Înfricoșătoarea Judecată a lui Dumnezeu nu ne părăsi cu mijlocirea ta. Pimește te rugăm rugăciunea noastră:
Bucură-te, Acoperământ de Mamă;
Bucură-te, Bună Maică, ce ne ferești de toate necazurile și nenorocirile cu mijlocirea Ta cerească;
Bucură-te, rugându-te neîncetat pentru noi cei slabi, dându-ne nădejdea mântuirii;
Bucură-te, apărătoarea în vremuri de necaz a celor ce se încred în Tine;
Bucură-te, schimbând în milă mânia dreaptă a lui Dumnezeu;
Bucură-te, că la ceasul morții nu-i părăsești pe cei ce se roagă ție;
Bucură-te, scăpându-ne de încercările văzduhului;
Bucură-te, cea ce nu respingi rugăciunile noastre;
Bucură-te, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Îndurătoare, hrănește-ne cu Pâinea Vieții!
Condac 13
O, Maică atotcântătoare, primește această mică rugăciune înaintea Icoanei Tale făcătoare de minuni, și îți mulțumim pentru că ne trimiți pâinea mântuirii care ne hrănește sufletele sărăcite și ne ridică la înălțimea duhovnicească a celor bineplăcuți lui Dumnezeu, iar noi să strigăm către El: Aliluia. (Acest Condac se spune de 3 ori)
Icos 1
Toate cetele Cerești Te slăvesc, Preacurată, Mijlocitoare lumii, dătătoarea Pâinii Mântuirii, care ți-ai dezvăluit pentru noi Sfânta Icoană ”Pâinea Vieții”, iar noi și îngerii cu tandrețe Îți cântăm:
Bucură-te, ceea ce ai iubit tot universul, Maica copiilor tăi;
Bucură-te, dându-ne ajutorul ceresc ca Împărăteasa Forțelor Cerești;
Bucură-te, poruncind îngerilor păzitori să ne țină curați;
Bucură-te, Războinica cea Atotbiruitoare, care îi înconjori pe vrăjmașii noștri;
Bucură-te, hrănindu-ne cu Cuvântul vieții adevărate;
Bucură-te, mântuindu-ne de necazuri și de tot felul de ispite;
Bucură-te, cea ce implori iertarea păcatelor noastre la Fiul tău;
Bucură-te, cel ce dăruiești tuturor milă și ocrotire;
Bucură-te, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Îndurătoare, hrănește-ne cu Pâinea Vieții!
Condac 1
Voievodesei celei alese, Stăpânei care ne eliberează de rău îi suntem recunoscători, căci ea este Războinica biruitoare și mântuitoarea noastră, Dătătoarea Pâinii Vieții Veșnice. Maica Domnului, cădem către Tine, noi robii Tăi, și te rugăm dăruiește-ne bucuria mântuirii iar noi Te numim: Bucură-te, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Îndurătoare, hrănește-ne cu Pâinea Vieții!
Rugăciune:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, cea care ne hrănești cu Pâinea Vieții! Primește această rugăciune înaintea icoanei Tale, minunându-ne de măreția minunilor Tale, căci și acum izvorăști îndurare aratându-ne minunata Ta mijlocire.
Alergăm la sfânta Ta icoană „Pâinea Vieții”, nu ne disprețui pe noi păcătoșii, ci, ca și Milostivă Maică, trimite-ne hrană la vremea potrivită, hrănește-ne sufletul înfometat și satură inimile noastre cu dulceața cerească. Binecuvântează fiecare casă și poporul Tău, aranjează viața noastră și păstrează în casele noastre sporul trupesc și duhovnicesc, să nu îi cerem zadar Domnului Pâinea cea de toate zilele.
Când va veni peste noi vreme grea și sărăcie nu ne uita, Maica Domnului, ci dă-ne mângâiere și ajutor plin de har pentru ca să nu pierim în foamete și în lipsuri.
O. Maica noastră iubitoare de Dumnezeu, aranjând și îndreptând viața noastră pământească spre mântuire, ascultă rugăciunea și cererea aceasta; rugăciunea să nu fie zadarnică, fiindcă noi, plângându-ne păcatele în sărăce, credem în ajutorul tău, Doamnă și îți cântăm neîncetat: Bucură-te, Preafericită, bucură-te, Preaslăvită în veci, și cere-l iubitului tău Fiu, Mântuitorul nostru, să aibă milă de noi păcătoșii, căci de la El primim totul, căci El e cel care ne mântuiește sufletele cu Pâinea Sa. Amin.
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!
Al doilea Acatist al Nasterii Maicii Domnului (8 septembrie)
Condacul 1
Ţie, celei alese dintre toate neamurile, Maica lui Dumnezeu, Împărăteasa cerului şi a pământului, ceea ce ai sfinţit neamul omenesc prin venirea la noi întru prea cinstită naşterea ta, cântare de mulţumire îţi aducem noi, robii tăi, Născătoare de Dumnezeu. Iar tu, ceea ce ai fost spre mângâierea şi mântuirea noastră, izbăveşte-ne pe noi din toate nevoile, ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, Preacurată, care ai bucurat lumea întreagă cu naşterea ta!
Icosul 1
Sfânta şi dreapta Ana, văzând în grădină un cuib de pasăre, având puişori în el şi fiind în mâhnire din pricina nerodirii sale, a strigat către Domnul, din adâncul inimii. Atunci din cer a fost trimis la ea Arhanghelul Gavriil, zicând: rugăciunea ta a fost auzită şi lacrimile tale au fost primite de Domnul şi vei naşte o fiică prin care se vor binecuvânta toate neamurile pământului, iar numele ei va fi Maria. De această făgăduinţă plină de bucurie minunându-ne, cântăm celei bine cuvântate:
Bucură-te, ceea ce ai crescut din rădăcina împărătească a lui Ioachim;
Bucură-te, ceea ce te-ai născut din neamul arhieresc al Anei;
Bucură-te, ceea ce i-ai slobozit pe strămoşii noştri din stricăciunea morţii;
Bucură-te, ceea ce i-ai dezlegat pe părinţii tăi de blestemul nerodirii;
Bucură-te, uşa către Răsărit, care ai deschis uşile celei sterpe;
Bucură-te, poartă feciorelnică încuiată, care ai aşteptat intrarea marelui Arhiereu;
Bucură-te, ceea ce lacrimile mamei tale le-ai preschimbat în bucurie;
Bucură-te, ceea ce ai scăpat-o pe aceasta de înjosirea oamenilor;
Bucură-te, mare mângâiere pentru cei ce te-au născut;
Bucură-te, desfătarea întregii lumi;
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut;
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei;
Bucură-te, Preacurată, care ai bucurat lumea întreagă cu naşterea ta!
Condacul 2
Văzând dreapta Ana pe marele Arhanghel şi ascultând cuvintele lui, s-a închinatlui Dumnezeu şi a zis: viu este Domnul Dumnezeu! De voi naşte prunc îl voi da să slujească şi să laude sfânt numele Lui în toate zilele vieţii sale. Şi umplându-se de nespusă bucurie, cu râvnă s-a dus la templul din Ierusalim ca să cânte acolo lui, Celui atoputernic: Aliluia!
Icosul 2
Având dreptul Ioachim cuget curat în faţa lui Dumnezeu, cu toate că a fost îndepărtat de oameni din templu, din pricina lipsei de copii, în mâhnirea sa, în pustiu s-a dus şi acolo, rugându-se cu lacrimi, a zis: nu voi pune hrană în gura mea şi nici la casa mea nu mă voi întoarce, ci lacrimile îmi vor fi hrană, iar pustia casă, până ce nu mă va cerceta Domnul Dumnezeul lui Israel. Atunci îngerul Domnului i s-a arătat şi i-a vestit că i se va naşte o fiică, iar prin Naşterea ei se va face bucurie la toată lumea. Atunci Ioachim s-a dus la Ierusalim, unde împreună cu Ana a slăvit pe Dumnezeu, cântând celei făgăduite:
Bucură-te, cea aşteptată din vremuri străvechi de toată lumea;
Bucură-te, ceea ce ai fost prezisă de către toţi prorocii;
Bucură-te, ceea ce ai fost aleasă de Dumnezeu de la întemeierea lumii;
Bucură-te, ceea ce ai fost făgăduită încă de la căderea primilor oameni;
Bucură-te, sfatul cel nespus al puterii dumnezeieşti;
Bucură-te, chipul cel prea bun al înainte vederii lui Dumnezeu;
Bucură-te, carte însufleţită în care a scris Dumnezeu Cuvântul Său;
Bucură-te, izvor pururea viu, din care a izvorât bună vestirea lui Hristos;
Bucură-te, porfiră ţesută de Dumnezeu cu care s-a îmbrăcat Cel veşnic;
Bucură-te, mir cu bun miros întru care s-a sălăşluit harul PreaSfântului Duh;
Bucură-te, palat zidit de înţelepciunea lui Dumnezeu;
Bucură-te, cămara lui Hristos mai luminoasă decât soarele dimineţii;
Bucură-te, Preacurată, care ai bucurat lumea întreagă cu naşterea ta!
Condacul 3
Puterea Celui Preaînalt a umbrit atunci spre zămislire pe dreapta Ana, care îmbătrânise în zilele ei, neavând copii; deci s-a arătat ca o câmpie bine roditoareşi a odrăslit bucurie la toată lumea, pe prea binecuvântata Fecioară Maria, ca să culeagă mântuire şi să cânte din adâncul sufletului: Aliluia!
Icosul 3
Având părinţii tăi, Preacurată viaţă neprihănită, te-au zămislit la adânci bătrâneţi, după ce s-au nevoit îndelung întru curăţie şi înfrânare, ca în naşterea ta să nu se arate voinţa firii, ci puterea harului dumnezeiesc ce biruieşte rânduiala firii şi să cunoască toţi că rugăciunea împreună cu suspinele nerodirii te-au odrăslit pe tine, izvor purtător de viaţă lumii. Pentru aceasta îţi cântăm aşa:
Bucură-te, veselia mamelor care nu pot avea prunci;
Bucură-te, mângâierea familiilor care nu au copii;
Bucură-te, ceea ce ai odrăslit din rădăcina cea uscată a lui Iesei;
Bucură-te, cea din care a răsărit Hristos ca o floare;
Bucură-te, ceea ce ai fost zămislită la bătrâneţe de părinţii tăi;
Bucură-te, ceea ce eşti pururea Fecioară;
Bucură-te, ceea ce de la naştere ne-ai adus veste de mântuire;
Bucură-te, ceea ce ne-ai vestit roadele harului dumnezeiesc;
Bucură-te, cea prin care se biruieşte nerodirea firii noastre;
Bucură-te, cea prin care se dezleagă blestemul strămoşesc;
Bucură-te, vestirea bucuriei a toată lumea;
Bucură-te, începutul mântuirii noastre;
Bucură-te, Preacurată, care ai bucurat lumea întreagă cu naşterea ta!
Condacul 4
Preacurată, drepţii părinţi Ioachim şi Ana erau cuprinşi de întristare, pentru că ajunseseră la bătrâneţe fără să aibă copii; de aceea se credeau nevrednici de Împărăţia lui Dumnezeu. Însă, toată făptura de la începutul lumii, suferea împreună cu ei, din pricina nerodirii firii omeneşti, care s-a supus deşertăciunii: Adam plânge că pământul a fost blestemat, Eva suspină că s-au înmulţit necazurile ei; împreună cu ei plânge neamul omenesc, părtaş stricăciunii. Dar prin naşterea ta, Preacurată s-a dezlegat vechea nerodire, stricăciunea s-a şters şi toată făptura cântă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4
Auzind Domnul Dumnezeu suspinele drepţilor Ioachim şi Ana, le-a dăruit o fiică prea curată şi prea binecuvântată pe Fecioara Maria după cum a vestit Arhanghelul Gavriil. Ea este începutul şi mijlocirea mântuirii noastre, de a cărei naştere s-au bucurat cerul şi pământul, s-au veselit îngerii, iar oamenii slăvind pe Dumnezeu, au cântat aşa:
Bucură-te, Marie minune mare întregii făpturi;
Bucură-te, strănepoata lui David şi Maica Domnului nostru;
Bucură-te, cea una binecuvântată între femei;
Bucură-te, cea eşti prea mărită în ceruri de către îngeri;
Bucură-te, raza neapusă, care ai luminat lumii;
Bucură-te, candela nestinsă, care luminezi în noaptea necazurilor;
Bucură-te, mângâierea îngerilor;
Bucură-te, ceea ce eşti bucurie lumii şi oamenilor;
Bucură-te, rai nou sădit pe pământ;
Bucură-te, cămară înfrumuseţată şi luminoasă pentru Împăratul ceresc;
Bucură-te, palat al Preasfântului Duh;
Bucură-te, cortul lui Dumnezeu şi acoperământul oamenilor;
Bucură-te, Preacurată, care ai bucurat lumea întreagă cu naşterea ta!
Condacul 5
Ca o stea care a răsărit din cer şi lumea întreagă a luminat, aşa te vedem pe tine, Preasfântă Fecioară. Dumnezeu a ales cele slabe şi neputincioase, ca pe cele tari să le ruşineze, şi te-a arătat din Nazaret întregii lumi pe tine, ca pe o floare neveştejită, de-a pururea înfloritoare prin feciorie, Preasfântă Născătoare, pentru că nu ai cunoscut nici un păcat în toată vieţuirea ta pământească; de aceea Îi mulţumim lui Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!
Icosul 5
Văzând minunată naşterea ta, prea curată Fecioară, părinţii tăi au adus lui Dumnezeu daruri de recunoştinţă ce au fost binecuvântate de preot, au făcut ospăţ mare în casă, veselindu-se cu prietenii şi rudeniile şi L-au slăvit peDumnezeu. Amintindu-şi însă de vestea îngerului te-au cinstit ca pe Stăpâna lor şi închinându-se, ţi-au cântat aşa:
Bucură-te, Mireasa Duhului Sfânt;
Bucură-te, Maica, Fiului lui Dumnezeu;
Bucură-te, cea aleasă dintre toate neamurile;
Bucură-te, lumină a Treimii celei începătoare de viaţă;
Bucură-te, ceea ce întreci cu înţelepciunea toate puterile cereşti;
Bucură-te, ceea ce toate oştile demonilor le izgoneşti;
Bucură-te, apărătoare puternică a neamului omenesc;
Bucură-te, mijlocitoare a păcătoşilor ce se pocăiesc;
Bucură-te, lauda femeilor cinstite şi credincioase;
Bucură-te, slava fecioarelor curate;
Bucură-te, ceea ce eşti din Nazaret, dar mult bine ai făcut lumii;
Bucură-te, ceea ce cu dragostea de mamă, pe toţi îi ocroteşti;
Bucură-te, Preacurată, care ai bucurat lumea întreagă cu naşterea ta!
Condacul 6
Propovăduitoarea venirii tale în lume, Născătoare de Dumnezeu, a fost dreapta Elisabeta pentru că, atunci când te-a văzut intrând în casa ei, ţi-a venit întru întâmpinare şi a grăit cu mare glas: binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie cinstea aceasta, să vină la mine Maica Domnului meu? Aşa şi noi, cei ce prăznuim naşterea ta, te întâmpinăm zicând: binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, căruia cu mulţumire Îi cântăm toţi: Aliluia!
Icosul 6
De naşterea ta, Preacurată s-au bucurat nu numai părinţii tăi, ci toţi oamenii, de aproape şi de departe; iar pentru că Dumnezeu se odihneşte pe Tronuri cugetătoare, tron sfânt te-a pregătit pe tine pe pământ şi ni s-a dat nădejde de mântuire prin vestirea Soarelui dreptăţii, Hristos. Pentru aceasta îţi cântăm ţie, curată, aşa:
Publicitate
Setări pentru confidențialitate
Bucură-te, lumina prea strălucită, care veseleşte pe Soarele Hristos;
Bucură-te, raza neapusă, care ai născut Lumina cea neapropiată;
Bucură-te, ceea ce prin focul rugăciunilor tale, ne curăţeşti de patimi;
Bucură-te, ceea ce îi ajuţi pe păcătoşii care se pocăiesc;
Bucură-te, cădelniţă cu bun miros, care duci rugăciunile noastre la Fiul tău;
Bucură-te, chivot ceresc care te-ai alcătuit pe pământ;
Bucură-te, masă în chip de foc, care aştepţi pe Împăratul făpturii;
Bucură-te, ridicarea cortului căzut al lui David;
Bucură-te, ceea ce te-ai arătat pe pământ Ierusalim duhovnicesc;
Bucură-te, porfiră prea curată pregătită din sanguirile tale Mielului dumnezeiesc;
Bucură-te, porfiră dumnezeiască ţesută Cuvântului ceresc din trupul tău;
Bucură-te, Preacurată, care ai bucurat lumea întreagă cu naşterea ta!
Condacul 7
Vrând Domnul cel îndelung răbdător să arate adancul iubirii Sale faţă de neamul omenesc cel căzut demult din Rai, a făgăduit strămoşilor noştri că sămânţa femeii va zdrobi capul şarpelui; în vremule mai de pe urmă această făgăduinţă s-a împlinit prin tine, prea curată alegându-te pe tine, Domnul dintre toate neamurile, ca să fii Maica Lui şi prin naşterea ta să zdrobeşti capul şarpelui celui de demult, pentru care cântăm cu mulţumire lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 7
Nouă, înfricoşătoare şi minunată este taina naşterii tale, Născătoare de Dumnezeu prin care ni s-a arătat izvorul vieţii; că Fiul tău, Fecioară, S-a sălăşluit în pântecele tău fără durere şi cheile fecioriei nu le-a stricat când S-a născut din tine. Pentru aceasta împreună cu tine se bucură firea cea căzută a femeilor, care a primit liberare întru Hristos, în locul vechiului blestem. Urmând ţie, în chip vădit, femeile biruiesc pe vrăjmaşul şi îţi cântă aşa:
Bucură-te, cea înfrumuseţată cu slava cerească;
Bucură-te, ceea ce ai prea mărit firea omenească cea căzută;
Bucură-te, ceea ce ai slobozit femeile de întristarea cea veche;
Bucură-te, ceea ce ai primit închinare de la Arhanghelul Gavriil;
Bucură-te, ceea ce de a cărei curăţie se minunează îngerii;
Bucură-te, uşă încuiată care ai deschis Edenul cel închis;
Bucură-te, carte pecetluită în care sunt scrise tainele lui Dumnezeu;
Bucură-te, crin cu bun miros al fecioriei;
Bucură-te, floare neveştejită şi prea curată;
Bucură-te, făptură cerească ce vieţuieşti pe pământ;
Bucură-te, ceea ce ai deschis păcătoşilor uşile Raiului;
Bucură-te, Preacurată, care ai bucurat lumea întreagă cu naşterea ta!
Condacul 8
Străină de dulceaţa patimilor s-a arătat naşterea ta, că sfinţii tăi părinţi au strălucit cu neprihănirea şi cu înfrânarea, pentru ca să ne întristăm de toată deşertăciunea cea lumească şi de orice întinăciune trupească şi sufletească, iar mintea şi inima la cer să le urcăm. Pentru aceasta a venit în lume Maica prea curată, ca pe cele de jos să le urce la cele de sus şi să ne înveţe a cânta lui Dumnezeu cu buze curate şi inimă neîntinată: Aliluia!
Icosul 8
Cât de bună eşti, apropiata mea şi păcat nu este întru tine. Scoală-te, vino, porumbiţa mea, căci glasul tău este dulce şi faţa ta este frumoasă. Una este maica ta cea aleasă să te nască pe tine; aşa a glăsuit Fiul şi Domnul tău, prea curată Fecioară. Iar noi, înţelegând acest glas dumnezeiesc, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, Împărăteasă ceea ce stai de-a dreapta Împăratului Hristos;
Bucură-te, Stăpână ceea ce eşti îmbrăcată şi înfrumuseţată în haina fecioriei;
Bucură-te, ceea ce ai fost aleasă de Împăratul pentru virtuţile tale;
Bucură-te, ceea ce ai fost numită apropiată şi bună între femei;
Bucură-te, ceea ce te-ai ridicat ca un nor luminos, care sloboade rouă;
Bucură-te, mirul cel ce răspândeşte împrejur mireasmă;
Bucură-te, livadă duhovnicească în care stă Pomul vieţii;
Bucură-te, fântână pecetluită în care stă Pomul vieţii;
Bucură-te, ceea ce străluceşti ca zorile dimineţii în întuneric;
Bucură-te, ceea ce răsari ca luna în nopţile senine;
Bucură-te, izvor cu apă de viaţă dătător;
Bucură-te, pomul vieţii care ai înflorit în mijlocul Raiului;
Bucură-te, Preacurată, care ai bucurat lumea întreagă cu naşterea ta!
Condacul 9
Soborul îngerilor s-a bucurat slăvind pe Dumnezeu, că la naşterea ta, Preacurată, marele arhiereu împreună cu preoţii şi cu oamenii aleşi au venit în casa părinţilor tăi înălţând rugăciuni de mulţumire. Iar când te-a binecuvântat a zis: Dumnezeul părinţilor noştri, binecuvântează pruncul acesta şi dă-i un nume care să fie proslăvit întru toate neamurile. Deci te-a numit Maria, nume mare şi binecuvantat, prea dulce oamenilor şi înfricoşare demonilor, pentru care cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 9
Ritorii cei mult vorbitori, ca nişte peşti fără de glas, nu se pricep să cânte curăţia ta, prea curată cea întocmai cu a îngerilor pe care ţi-a dat-o Domnul ca să fii Maica Lui, neavând întinăciune ori prihană sau ceva de acest fel, ci să fii sfântă şi fără prihană. Pentru această dreapta Ana, maica ta te-a păstrat întru curăţie ca nicidecum să nu se atingă mâna celor întinaţi de tine, chivotul cel însufleţit al lui Dumnezeu; deci înstrăinându-te de orice întinăciune a chemat fecioare ca să-ţi păzească liniştea. Iar noi, minunându-ne de curăţia ta, îţi cântăm:
Bucură-te, ceea ce din pruncie nici un păcat nu ai cunoscut;
Bucură-te, ceea ce de la naşterea ta eşti mai sfântă decât toţi sfinţii;
Bucură-te, ceea ce te-ai hrănit mai mult cu rugăciune decât cu lapte;
Bucură-te, ceea ce ai avut ca hrană Cuvântul lui Dumnezeu;
Bucură-te, pom ceresc sădit pe pământ;
Bucură-te, răsad al Raiului crescut de părinţii tăi;
Bucură-te, porumbiţă curată de care nu este vrednică întreaga lume;
Bucură-te, mieluşea neîntinată, care ai fost vrednică a fi Maica lui Hristos;
Bucură-te, cea prin care Atotţiitorul a ridicat rod din nerodire;
Bucură-te, ceea ce ai fost aflată vrednică să-l naşti pe Hristos;
Bucură-te, cea al cărei nume este lăudat de la răsărit până la apus;
Bucură-te, ceea ce eşti binecuvântată între femei;
Bucură-te, Preacurată, care ai bucurat lumea întreagă cu naşterea ta!
Condacul 10
Vrând să mântuiască lumea din robia vrăjmaşului, Domnul cel iubitor de oameni te-a ales pe tine dintre toate neamurile să-I fii mamă şi solitoarea mântuirii noastre, grabnică mângâiere celor întristaţi şi dezlegare nerodirii omeneşti, iar pentru toţi cei ce rătăcesc în întunericul păcatelor, povăţuitoare către Hristos, Soarele dreptăţii, ca să-I cântăm Lui: Aliluia!
Icosul 10
Zid şi liman eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, tuturor celor prăznuiesc naşterea ta, că din pântece neroditor ai ieşit ca să pregăteşti intrarea marelui Arhiereu, căci Unul Dumnezeul tău, mergând pe această neobişnuită cale, te-a păstrat nearsă. Pentru aceasta cu îndrăznire îţi cântă ţie aceste laude:
Bucură-te, ceea ce în ceruri eşti prea binecuvântată;
Bucură-te, ceea ce pe pământ eşti prea mărită;
Bucură-te, bucuria şi veselia îngerilor;
Bucură-te, mângâierea şi slobozirea pământenilor din păcat;
Bucură-te, turturea de Dumnezeu cuvântătoare;
Bucură-te, fecioară blândă şi smerită;
Bucură-te, biserică a Duhului Sfânt;
Bucură-te, cămara prea curată a vestirilor cereşti;
Bucură-te, roua Ermonului coborâtă pe Sion;
Bucură-te, alabastru cu mir de mult preţ, care ne-ai umplut de bună mireasmă;
Bucură-te, vlăstar al cetăţii Nazaretului, crescut din rădăcină stearpă;
Bucură-te, Preacurată, care ai bucurat lumea întreagă cu naşterea ta!
Condacul 11
Cântare de mulţumire cântă cu duhul dumnezeieştii părinţi Ioachim şi Ana, că pe pământ văd pe Maica Făcătorului, fiica lor Maria, care s-a născut; împreună cu ei, Stăpână, aducem şi noi nenumărate cântări naşterii tale şi lauda lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 11
Candelă aprinsă, luminoasă şi prea slăvită te vedem pe tine în noaptea Legii vechi, Preasfântă Fecioară, că tuturor celor ce şedeau în întunericul păcatului şi în umbra morţii le-ai arătat lumină, bucurie, har şi dezlegarea vechiului blestem al Evei; că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru luminând pe cei din întuneric şi ţie îţi cântăm laude ca acestea:
Bucură-te, lumină neapusă, care ai deschis porţile Împărăţiei cerurilor;
Bucură-te, răsărit prea luminos, care ne-ai vestit nouă mântuirea;
Bucură-te, stea neapusă, care ai adus în lume Răsăritul cel veşnic;
Bucură-te, candelă dătătoare de lumină, care ai izgonit întunericul păcatului;
Bucură-te, izvor de viaţă purtător, care dăruieşti tuturor viaţă;
Bucură-te, luminătoare, care ne-ai adus lumina Soarelui dreptăţii;
Bucură-te, ceea ce ne-ai luminat cu razele harului;
Bucură-te, Maica Luminii celei neapuse, care luminează lumea;
Bucură-te, Mireasa Duhului Sfânt;
Bucură-te, femeia înveşmântată în Soare;
Bucură-te, ceea ce ai luna sub picioarele tale şi cunună de douăsprezece stele;
Bucură-te, Preacurată, care ai bucurat lumea întreagă cu naşterea ta!
Condacul 12
Sfânta Ana se veseleşte de venirea ta pe lume şi lăudând, cântă: Neroditori fiind, am născut pe Maica lui Dumnezeu şi prin ea s-a dezlegat blestemul Evei. Astfel, bucurându-se a făcut legământ să aducă lui Dumnezeu pe fiica ce o născuse şi să-i fie Lui ca un dar desăvârşit de la toate neamurile pământului, iar oamenilor să le fie veşnică mângâiere şi bucurie şi să-L laude cu cântarea: Aliluia!
Icosul 12
Cântăm prea cinstită naşterea ta, cinstim negrăită zămislirea ta, ne închinăm ţie, pururea Fecioară, împreună cu noi prea măresc venirea ta în lume cetele Arhanghelilor şi Îngerilor, bucurie mare este în ceruri, iar noi, împreună cu drepţii Ioachim şi Ana, prea mărind naşterea ta, îţi cântăm aşa:
Bucură-te, prea nevinovată Împărăteasă a îngerilor şi a oamenilor;
Bucură-te, prea binecuvântată mângâietoare a tuturor celor de pe pământ şi dinceruri;
Bucură-te, frumuseţe în mâna Domnului, care ai înfrumuseţat pe cei ce te fericesc pe tine;
Bucură-te, Povăţuitoarea care ai bucurat pe toţi cei ce cheamă numele tău;
Bucură-te, Cerul cerurilor, care eşti mai slăvită fără de asemănare decât toate Puterile îngereşti;
Bucură-te, minunea minunilor, care ai alcătuit în trupul tău Trupul lui Hristos;
Bucură-te, Împărăteasa împăraţilor, care îngrădeşte înmulţirea păcatelor;
Bucură-te, biserica lui Hristos, care a pus începutul mântuirii noastre;
Bucură-te, cea de Dumnezeu înfrumuseţată, care eşti binecuvântare pentru toate veacurile;
Bucură-te, pruncă de Dumnezeu aleasă, împăcarea binecuvântată a tuturor neamurilor;
Bucură-te, sprijinitoarea tuturor celor ce doresc viaţă feciorelnică;
Bucură-te, ceea ce întinzi mâna ta de ajutor, celor ce aşteaptă mântuirea;
Bucură-te, Preacurată, care ai bucurat lumea întreagă cu naşterea ta!
Condacul 13
O, întru tot cântată Maică şi Fecioară, care dintru nerodire te-ai născut spre mântuirea lumii, primeşte această jertfă de acum pentru prea cinstită naşterea ta şi nu ne lăsa neajutoraţi pe noi în vremea vieţuirii noastre; izbăveşte-ne din toate necazurile şi ne dezleagă de nerodirea sufletească pe toţi, care lăudăm peDumnezeu, cântând: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori)
Icosul 1
Sfânta şi dreapta Ana, văzând în grădină un cuib de pasăre, având puişori în el şi fiind în mâhnire din pricina nerodirii sale, a strigat către Domnul, din adâncul inimii. Atunci din cer a fost trimis la ea Arhanghelul Gavriil, zicând: rugăciuneata a fost auzită şi lacrimile tale au fost primite de Domnul şi vei naşte o fiică prin care se vor binecuvânta toate neamurile pământului, iar numele ei va fi Maria. De această făgăduinţă plină de bucurie minunându-ne, cântăm celei bine cuvântate:
Bucură-te, ceea ce ai crescut din rădăcina împărătească a lui Ioachim;
Bucură-te, ceea ce te-ai născut din neamul arhieresc al Anei;
Bucură-te, ceea ce i-ai slobozit pe strămoşii noştri din stricăciunea morţii;
Bucură-te, ceea ce i-ai dezlegat pe părinţii tăi de blestemul nerodirii;
Bucură-te, uşa către Răsărit, care ai deschis uşile celei sterpe;
Bucură-te, poartă feciorelnică încuiată, care ai aşteptat intrarea marelui Arhiereu;
Bucură-te, ceea ce lacrimile mamei tale le-ai preschimbat în bucurie;
Bucură-te, ceea ce ai scăpat-o pe aceasta de înjosirea oamenilor;
Bucură-te, mare mângâiere pentru cei ce te-au născut;
Bucură-te, desfătarea întregii lumi;
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut;Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei;
Bucură-te, Preacurată, care ai bucurat lumea întreagă cu naşterea ta!
Condacul 1
Ţie, celei alese dintre toate neamurile, Maica lui Dumnezeu, Împărăteasa cerului şi a pământului, ceea ce ai sfinţit neamul omenesc prin venirea la noi întru prea cinstită naşterea ta, cântare de mulţumire îţi aducem noi, robii tăi, Născătoare de Dumnezeu. Iar tu, ceea ce ai fost spre mângâierea şi mântuirea noastră, izbăveşte-ne pe noi din toate nevoile, ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, Preacurată, care ai bucurat lumea întreagă cu naşterea ta!
Rugăciune
O, Preasfântă de Dumnezeu Născătoare, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare, Împărăteasa cerului şi a pământului, tu ai fost dăruită de Dumnezeu spre bucuria şi mângâierea întregii lumi. Născându-te prin grija lui Dumnezeu, tu care ai dezlegat nerodirea celor ce te-au născut, ajută pe părinţii neroditori şi fără de copii; fă să rodească inima mea cea lipsită de roade duhovniceşti, cu mijlocirea ta la Atotţiitorul, ajutându-mă să nu mai vorbesc cuvinte de ocară şi să nu am gânduri necurate. O, prea fericită, fă-mă fiu al lui Dumnezeu după har, ca să aduc pururea roade de virtuţi. Ceea ce cu prea curată naşterea ta ai încetat plânsul strămoaşei noastre Eva, iar pe drepţii tăi părinţi i-ai izbăvit de ocara lipsei de prunci, potoleşte acum plânsul şi suspinele mult pătimitorului meu suflet şi pe noi pe toţi ne izbăveşte de ocara faptelor noastre cele rele şi de toată robia vrăjmaşului. Dăruieşte-ne nouă, mai presus de toate Preasfântă Născătoare de DumnezeuFecioară, în această prea luminată zi, să înţelegem cu inima taina naşterii tale şi să ne amintim cu ce bucurie şi mulţumire te-a purtat pe tine pântecele cel neroditor a Sfintei şi dreptei Ana şi nu numai prin cuvinte dar, mai ales prin faptele noastre, să te prea mărim cu inimă umilită, cântând: Mărire venirii tale, curată; mărire naşterii tale; mărire fecioriei tale, Maică nenuntită.
Învredniceşte-ne ca să slăvim neîncetat pe Dumnezeu împreună cu tine şi să prea mărim rodul tău cel prea sfânt, Cuvântul întrupat în pântecele tău, căruia se cuvine slava, cinstea, închinăciunea, împreună cu Cel fără de început al lui Părinte, cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă, Făcătorul Duhul lui, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată ş iMaica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi maislăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Pentru rugăciunile Sfinților părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin!
Acatistul Maicii Domnului Doctorița la Icoana Panaghia Giatrissa din insula Loutarki, Creta (8 septembrie)
Condacul 1
Celei ce s-a plecat sub Voia Tatălui, primindu-L în smerenia ei fără margini pe Necuprins Fiul Lui pe Care L-a născut în feciorie rămânând, celei care a devenit sub Cruce Maica noastră a tuturor, Preasfintei Maicii Domnului ne închinăm, pe ea o slăvim, la ea alergăm și cu brațele întinse spre dragostea ei ne rugăm: Bucură-te, Bucură-te, Bucură-te, Maica Domnului, Doctorița inimilor bolnave de neiubire!
Icosul 1
Lumina s-a pogorât din Ceruri la întruparea lui Hristos umplând pântecele tău cu mireasma harului și a dărniciei dumnezeiești, Stăpână, iar tu ai devenit mai strălucitoare ca îngerii și decât Arhaghelii, ridicată fiind la Cer mai sus de orice ceată îngerească, iar noi cu smerenie te chemăm:
Bucură-te, milostivă Mamă;
Bucură-te, Chirurg desăvârșit;
Bucură-te, veghetoarea celor căzuți în durere;
Bucură-te, mângâietoarea celor striviți de stâncile singurătății;
Bucură-te, cea ce ridici greutatea de pe inimă;
Bucură-te, cea ce oblojești obrajii plini de lacrimi;
Publicitate
Setări pentru confidențialitate
Bucură-te, Bucură-te, Bucură-te, Maica Domnului, Doctorița inimilor bolnave de neiubire!
Condacul 2
Inimă de Mamă a zidit Dumnezeu în tine, o inimă atât de mare încât a cuprins toată suflarare omenească, și nu există plâns pe care să nu îl auzi, prunc pe care nu să îl mângâi și suflet pe care să nu îl alini, Maica Domnului, iar noi cei ne rugăm ție Îi mulțumim Dumnezeului nostru pentru darurile primite prin tine: Aliluia!
Icosul 2
Minunată ai fost între femei, minunată ești între stele Cerului, fericită de toate neamurile și slăvită de fiecare gând al nostru, Împărăteasă! Iubirea ta este iubirea dumnezeiească a Mamei lui Dumnezeu, atingerea ta este vindecare și glasurile noastre îți cântă cu evlavie:
Bucură-te, porumbiță măiastră;
Bucură-te, arătătoarea căii în boală;
Bucură-te, luminătoarea gândurilor doctorilor;
Bucură-te, deschizătoare de drumuri spre tămăduire;
Bucură-te, vindecând sufletul ca trupul să se facă bine;
Bucură-te, mijlocitoarea unei vindecări depline;
Bucură-te, Bucură-te, Bucură-te, Maica Domnului, Doctorița inimilor bolnave de neiubire!
Condacul 3
Frumoasă ești, Maică, în Icoana ta Giardissa, cu chipul senin, cu ochii privind la noi, cu mâinile pe care Îl ții Mântuitorul lumii, iar Pruncul te înconjoară cu brațele Sale într-o îmbrățișare a veșniciei: Aliluia!
Icosul 3
Slăvita ta icoană a fost adusă în Loutarki în anul 1928 de o credincioasă pe numele de Maria tocmai din Ierusalim, de unde a primit-o de la un creștin care i-a spus că dacă se va ruga Icoanei cu credință, aprinzând candela în fața ei, multe minuni se vor face prin bunăvoința ta, Maica Domnului, iar femeia, bucuroasă, te-a strigat:
Bucură-te, cea ce te dăruiești celui lipsit de dragoste;
Bucură-te, că vii acolo unde iubirea e înăbușită;
Bucură-te, că umpli golul din inimile oropsite;
Bucură-te, că aduci lumina harului în întunericul dintre coaste;
Bucură-te, că rostind noi numele Fiului tău, pulsul bate prin tine în har;
Bucură-te, că mijlocești inimii a rosti veșnic rugăciunea;
Bucură-te, Bucură-te, Bucură-te, Maica Domnului, Doctorița inimilor bolnave de neiubire!
Condacul 4
Credincioasa Maria a dăruit această icoană prietenei sale pe nume tot Maria, care locuia în Loutarki, spunându-i că Maica Domnului i-a vestit că după 20 de zile ea, Maria cea venită din Ierusalim, va părăsi această lume, lucru care s-a și întâmplat, iar prietena ei a primit Icoana cu teamă și cu cutremur văzând împlinirea prorociei tale, Stăpână, și a strigat la Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4
Vestind preotului din sat cele despre Icoană, Maria din Loutarki a donat Icoana Bisericii, fiind așezată la mare cinste spre închinare și credincioșii te chemau așa:
Bucură-te, curățând cangrena umilirii;
Bucură-te, desfăcând rănile nevindecate;
Bucură-te, turnând har tămăduitor peste ele;
Bucură-te, spălând durerea în binecuvântarea milei tale;
Bucură-te, ștergând amintirea traumelor;
Bucură-te, deschizând izvorul rugăciunii în mintea și inima noastră;
Bucură-te, Bucură-te, Bucură-te, Maica Domnului, Doctorița inimilor bolnave de neiubire!
Condacul 5
Ești vestitoarea vieții, Maică, prin tine Hristos Viața a luat trup și noi prin El ne-am găsit mântuirea, dar ești și vestitoarea împlinirii vremurilor căci prin tine proorociile au ajuns la soroc, făcând Voia Tatălui Ceresc: Aliluia!
Icosul 5
Tu vindeci sufletul de moartea veșnică, vărsând peste el o picătură din milostivirea și iubirea ta de oameni, și nimeni care se încrede în tine nu rămâne rușinat de aceea și noi alergăm la picioarele tale și te strigăm:
Bucură-te, că pui capăt suferinței;
Bucură-te, că ești balsamul dulce al sfârșitului încrâncenării;
Bucură-te, că aduni la un loc inimile zdrobite;
Bucură-te, tămăduitoarea rănilor celor părăsiți;
Bucură-te, aducând fericirea rugăciunii;
Bucură-te, scăpare din toate necazurile noastre;
Bucură-te, Bucură-te, Bucură-te, Maica Domnului, Doctorița inimilor bolnave de neiubire!
Condacul 6
Prin darul tău, păcatele se iartă și bolile se vindecă, uitarea trecutului vine ca un văl binecuvântat, amintirile dureroase se sting iar ochii noștri caută cu speranță la zilele ce vor urma căci ne încredem în tine, Maica Domnului, și pe tine te slăvim: Aliluia!
Icosul 6
Nimeni nu s-a urcat la Cer decât prin suferință, și multe sunt greșelile noastre, dar cui îi folosește, Maică, o inimă înrăită și un suflet amărât de durere? Toate aceste pietre grele ne atârnă de gât ca o sentință, căci fără dragoste nu putem împlini nici poruncile lui Dumnezeu, nici ascultarea, nici rugăciunea nu are aripi să se ridice atât de Sus până la Fiul tău, de aceea cu lacrimi te rugăm:
Bucură-te, vindecându-ne de patimi;
Bucură-te, apărându-ne de ispite;
Bucură-te, ocrotindu-ne în luptă;
Bucură-te, dându-i inimii a se desfăta de dragostea lui Hristos;
Bucură-te, liniștitoarea nopților nedormite;
Bucură-te, calmând arsura dorului celui neiubit;
Bucură-te, Bucură-te, Bucură-te, Maica Domnului, Doctorița inimilor bolnave de neiubire!
Condacul 7
Ca un Doctor desăvârșit ce ești, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, desfaci sicriul încleștării și cu bisturiul Duhului Sfânt scoți la lumină tot ce e întuneric, tot ce apasă, tot ce înjunghie, distrugi toate legăturile diavolești ce s-au pus asupra inimii iar mintea noastră o faci limpede și curată pentru a putea, deopotrivă cu inima, să se roage necontenit Sfintei Treimi: Aliluia!
Icosul 7
Vindecă te rugăm și neputințele noastre, neștiința, lipsa de râvnă și nepăsarea! Lumea cu mrejele ei ne înconjoară, zgomotul e tot mai asurzitor, aerul e tot mai apăsător, de aceea, Maică, te chemăm :
Bucură-te, făcătoare de minuni pentru toți bolnavii;
Bucură-te, cea ce speli putreziciunea cărnii;
Bucură-te, vindecătoarea cancerului;
Bucură-te, tămăduind bolile de nervi;
Bucură-te, însănătoșind mințile rătăcite;
Bucură-te, salvatoarea copiilor născuți cu lipsuri trupești;
Bucură-te, Bucură-te, Bucură-te, Maica Domnului, Doctorița inimilor bolnave de neiubire!
Condacul 8
Doamna noastră, iubitoare de oameni, ochiul tău cel milostiv toate le vede: tu ne cunoști gândurile și faptele, și stricăciunea firii ne-o ști, la tine alergăm pentru vindecare iar tu toarnă o fărâmă de har peste durerea care se reînnoiește tot mai mult! Primește suspinele noastre și miluilește-ne, ca noi să ne fericim de salvare: Aliluia!
Icosul 8
Plângem nemângâiați cu inima zdrobită că boala e cumplită, durerea ne săgeată până în adâncul creierului, toți ne-au părăsit, nu mai nimeni în jur ca în vremurile de desfătare trupească, moartea pândește după colț iar noi cu ultimele puteri te chemăm, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, zicându-ți:
Bucură-te, că neiubirea ne-a îmbolnăvit și trupul;
Bucură-te, că păcatele ne-au prăbușit în patul suferinței;
Bucură-te, că din neiubire păcătuim și ne judecăm aproapele;
Bucură-te, că nu știm să iubim, dar tu, Maică, învață-ne;
Bucură-te, luminarea minților înverșunate în mândrie;
Bucură-te, că ne arăți cum smerenia e calea vindecării;
Bucură-te, Bucură-te, Bucură-te, Maica Domnului, Doctorița inimilor bolnave de neiubire!
Condacul 9
Păzește pruncii din pântece și pe cei născuți fă-i pricină de bucurie pentru părinți, vindecă-i de toată boala și neputința, să crească frumos în credință și evlavie față de tine și de Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 9
Din pruncie inima noastră s-a lovit de lipsa de dragoste, Maică, dar noi singuri ne-am făcut vinovați de păcate, căci trufia s-a cuibărit în noi ca o plagă urât mirositoare, iar acum suntem neputincioși în fața ei fiindcă e puternică și hrănită de noi de demult. Dar mai puternică ești tu, Împărăteasă, având sabia Duhului Sfânt cu care tai cu măiestrie rădăcinile răului din noi, și cu dorința de vindecare te cinstim:
Bucură-te, și ajută-ne, că ne căim de păcate;
Bucură-te, că ne rușinăm de cum am ajuns;
Bucură-te, și alungă-ne mândria aducătoare de osândă;
Bucură-te, distrugând trufia minții;
Bucură-te, operând cu știința duhovnicească cicatricile păcatelor;
Bucură-te, mânuind bisturiul harului asupra patimilor;
Bucură-te, Bucură-te, Bucură-te, Maica Domnului, Doctorița inimilor bolnave de neiubire!
Condacul 10
Mărturisim cu toată credința că tu ești Doctorul inimii noastre, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, fiindcă inima ta de mamă a bătut deodată cu inima Fiului tău Iisus Hristos, și îi cunoști toate ascunzișurile inimii omenești și toate tainele ei de aceea vestim tuturor minunile tale, lauda și mărirea ta: Aliluia!
Icosul 10
După Dumnezeu ție ți se cuvine slavă, Stăpână, și către tine se ridică glasurile noastre ce izvorăsc din nădejde și lacrimi, iar tu mijlocește te rugăm la Domnul să ne găsim odihna și primește aceste cinstiri de la noi:
Bucură-te, nădejdea celor pocăiți;
Bucură-te, Maica celor orfani sufletește;
Bucură-te, iubindu-i pe cei pe care nu îi iubește nimeni;
Bucură-te, că mângâierea ta e dulce ca mierea;
Bucură-te, că mâna ta șterge lacrimile celor alungați;
Bucură-te, că viața noastră se umple cu tine;
Bucură-te, Bucură-te, Bucură-te, Maica Domnului, Doctorița inimilor bolnave de neiubire!
Condacul 11
Copilăria nu am trăit-o în Dumenzeu, tinerețile le-am irosit, iată ceasul cum bate, timpul curge, ce ne vom face când va veni clipa când vom da socoteală pentru cât nu am iubit? Ce vom spune Judecătorului Hristos când ne va întreba: ”Unde sunt faptele tale de iubire?”. Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-ne să ne îndreptăm inimile, să izvorască din ele dragoste pentru Dumnezeu și pentru oameni, să avem ce răspunde și să nu ne temem de dreapta Judecată a Celui pe Care Îl slăvim: Aliluia!
Icosul 11
Pururi Fecioară Preabinecuvântată! Aleargă spre noi și întinde-ne mila ta cea puternică, nu te întoarce de la noi că altă Mamă nu avem și spală mulțimea păcatelor noastre ca din curăția aceasta să putem să fim auziți până la cer, rostind:
Bucură-te, cea ce vindeci egoismul;
Bucură-te, punând în noi amintirea veșnică a preadulcelui tău nume;
Bucură-te, că ne porți pașii pe cărările tale;
Bucură-te, că ne ridici mintea la chipul cel dintâi;
Bucură-te, că ne dai moștenirea făgăduinței cerești;
Bucură-te, ajutor la bună vreme pentru toți creștinii;
Bucură-te, Bucură-te, Bucură-te, Maica Domnului, Doctorița inimilor bolnave de neiubire!
Condacul 12
Mult ne luptă ispitele, Preacurată Maică, potrivnicul ne lovește și vrea cu tot dinadinsul să ne nimicească, făcând din inima noastră câmp de bătălie și aruncând cu săgeți otrăvitoare să oprească pulsul rugăciunii. Scoală, Doamnă, întâmpină-l pe el, oprește-l și spulberă-l ca pe dușmanul omenirii, alungând sfaturile lui rele aducând izbăvirea: Aliluia!
Icosul 12
Cu un singur semn de la tine se nimicesc oștirile însetate de sânge, iadul se cutremură auzind numele tău, Preacinstită Născătoare de Dumnezeu, în fața puterii tale moartea își pierde stăpânirea și legăturile diavolești se rup pe vecie, iar noi plini de recunoștință pentru ajutorul tău, te strigăm:
Bucură-te, revărsând în noi o picătură din nesecatul har dumnezeiesc;
Publicitate
Setări pentru confidențialitate
Bucură-te, păzindu-ne de moarte și de bolile necruțătoare;
Bucură-te, că ne dai a trăi Iubirea lui Hristos;
Bucură-te, că faci inima a vibra pe ritmul rugăciunii ”Doamne miluiește”;
Bucură-te, cucerind iadul din sufletul nostru;
Bucură-te, aducând în noi Raiul dragostei dumnezeiești;
Bucură-te, dându-ne cununile neveștejite ale iubitorilor de Dumnezeu;
Bucură-te, Bucură-te, Bucură-te, Maica Domnului, Doctorița inimilor bolnave de neiubire!
Condacul 13
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, te rugăm să ne eliberezi de patimi și de neputințele cumplite, vindecă-ne de egoism, de trufie, de slava deșartă, ajut-ne să nu îl mai judecăm pe aproapele și să nu mai păcătuim și vindecă-ne inimile bolnave de neiubire ca să putem primi darurile Duhului Sfânt și să ne bucurăm de trăirea rugăciunii în har și în Adevăr, spre slava ta și a lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).
Icosul 1
Lumina s-a pogorât din Ceruri la întruparea lui Hristos umplând pântecele tău cu mireasma harului și a dărniciei dumnezeiești, Stăpână, iar tu ai devenit mai strălucitoare ca îngerii și decât Arhaghelii, ridicată fiind la Cer mai sus de orice ceată îngerească, iar noi cu smerenie te chemăm:
Bucură-te, milostivă Mamă;
Bucură-te, Chirurg desăvârșit;
Bucură-te, veghetoarea celor căzuți în durere;
Bucură-te, mângâietoarea celor striviți de stâncile singurătății;
Bucură-te, cea ce ridici greutatea de pe inimă;
Bucură-te, cea ce oblojești obrajii plini de lacrimi;
Bucură-te, Bucură-te, Bucură-te, Maica Domnului, Doctorița inimilor bolnave de neiubire!
Condacul 1
Celei ce s-a plecat sub Voia Tatălui, primindu-L în smerenia ei fără margini pe Necuprins Fiul Lui pe Care L-a născut în feciorie rămânând, celei care a devenit sub Cruce Maica noastră a tuturor, Preasfintei Maicii Domnului ne închinăm, pe ea o slăvim, la ea alergăm și cu brațele întinse spre dragostea ei ne rugăm: Bucură-te, Bucură-te, Bucură-te, Maica Domnului, Doctorița inimilor bolnave de neiubire!
Rugăciune:
Presfântă şi Preacurată Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară Maria, ştiu că sunt spurcat şi necurat şi nevrednic şi plin de tot păcatul! De aceea, ca unul ce sunt vinovat, cu multă ruşine şi cu lacrimi cad şi strig către tine: „Stăpâna mea, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-mă, ajută-mă şi mă mângâie pe mine nevrednicul robul tău (N).
Maică a toată mângâierea, nu înceta a-L ruga pe Fiul tău şi Dumnezeu, căci sufletul meu ticălos şi păcătos a coborât în adâncul răutăţilor, iar eu păcătosul şi întinatul, gândindu-mă la păcatele mele cele dinainte şi cele de acum, grăiesc: nu este nici o răutate pe care, eu ticălosul, să n-o fi făcut. De aceea, mă înspăimânt şi mă tem de Fiul tău şi de Dumnezeul meu şi de dreapta Lui judecată. Pentru aceasta, cu inimă zdrobită şi cu lacrimi strig către tine: milostiveşte-te, Stăpâna mea, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine care cu mintea de sine stăpânitoare am călcat îndreptările şi poruncile Fiului tău şi Dumnezeului meu!
Nu mă lăsa să pier în spurcăciunile şi deprinderile mele cele păcătoase, ci trimite-mi milele tale cele bogate. Tu, ceea ce eşti Maica îndurărilor şi milostivirilor, nu mă trece cu vederea pe mine cel pierdut, ci întoarce-mă şi mă scoate din tina păcatului precum de demult Fiul tău a scos-o pe desfrânată, pe fiul cel risipitor şi pe vameşul.
Dăruieşte-mi izvoare de lacrimi şi spală-mi întinăciunea păcatelor mele. Nu mă lepăda, nu te scârbi de mine spurcatul, ci cu apele îndurărilor tale, stinge sufletul meu cel aprins de patimi necurate. Izbăveşte-mă de flăcările cu care mă aprind demonii. Răpeşte-mă din faţa acestor câini care mă latră. Vreau să văd cum îi alungi de la mine pe aceşti diavoli întunecaţi, predându-mă în mâinile luminoşilor şi bunilor îngeri!
Căci tu eşti Născătoarea de Dumnezeu, mântuirea păcătoşilor, apărătoarea şi întoarcerea celor deznădăjduiţi, mângâierea celor întristaţi.
Fiul tău şi Dumnezeul nostru te-a dăruit mie, celui ce te chem din toată inima, ca pe o mijlocitoare! Miluieşte-mă, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu pe mine nevrednicul, pentru milostivirea Fiului şi Dumnezeului nostru. Amin!
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!
Acatistul Maicii Domnului Însărcinată (Icoana Veșniciei Maicii Domnului) – Panagia Egymonoussa din Biserica Sfântului Stelian din Kallithea, Grecia (25 septembrie)
Condacul 1
Celei mai mărite și mai frumoase dintre fecioare, slava mamelor și îmbelșugarea pântecelor, celei mai curate și mai cinstite decât Serafimii și Heruvimii, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu ne rugăm. Iar tu, Maică, primește laudele noastre și, ca ceea ce ai născut Mielul neprihănit al Mântuirii noastre, mijlocește pentru noi care din adâncul inimii te strigăm: Bucură-te, Fecioară însărcinată, dăruindu-ne veșnicia și darul nașterii de prunci!
Icosul 1
Domnul Dumnezeul Cerului și al pământului pe ascuns în pântecele tău a intrat, binecuvântată Fecioară, și din taina bolții Raiului a zidit în tine trupul Celui ce a devenit mai apoi Biserica Lui cea slăvită pe care porțile iadului nu o vor birui niciodată, și Îngerii îți cântă:
Bucură-te, întărirea dragostei;
Bucură-te, sprijinitoarea femeilor neroditoare;
Bucură-te, că ne aperi de furii pruncilor;
Bucură-te, ajutătoarea celor ce nu pot zămisli;
Bucură-te, dăruitoarea fertilității;
Bucură-te, că aduci sfârșit fericit în suferință;
Bucură-te, Fecioară însărcinată, dăruindu-ne veșnicia și darul nașterii de prunci!
Condacul 2
Mai larg decât Cerul a fost pântece tău, Preacurată Maică, fiindcă din smerenia inimii tale trupul ți s-a adâncit așa încât L-a încăput pe Cel necuprins, pe Fiul lui Dumnezeu, și în tine s-a putut sălășlui Dătătorul Vieții veșnice: Aliluia!
Icosul 2
L-ai primit în tine pe Hristos Cel Viu, Stăpânul timpului, El fiind dincolo de timp, peste timp și împrejurul curgerii lui, și acele ceasornicului ce măsoară drumul nostru spre moarte s-au oprit desăvârșit odată cu întruparea Lui căci firele țesute ale sorții omenești au fost șterse de harul ce vine odată cu iertarea lui Adam:
Bucură-te, Împărăteasă, că ai luat asupra ta durerea omenirii;
Bucură-te, că ai adus cheia cufărului suferinței;
Bucură-te, că prin tine s-a deschis Cerul;
Bucură-te, că lava destrămării și-a pierdut puterea;
Bucură-te, că ai readus viața veșniciei;
Bucură-te, că Pruncul din pântecele tău a fost întâiul ceas al mântuirii noastre;
Bucură-te, Fecioară însărcinată, dăruindu-ne veșnicia și darul nașterii de prunci!
Condacul 3
Venind Domnul Hristos în lume a oprit risipirea vieții spre moarte, și cei ce se îndestulau din mrejele timpului au fost încremeniți precum statuile de sare, căci Nașterea Lui s-a făcut prilej de izbândă iar moartea Lui s-a făcut cale de mântuire, ridicând pe Cruce păcatele noastre și coborând în iad pentru a opri uneltirile timpului: Aliluia!
Icosul 3
Acum ne naștem, trăim și ne naștem apoi din nou în veșnicie, dar acesta este darul tău, Fecioară, căci înainte de smerenia ta prin care ai adus Cerul în pântecele tău, ne nășteam spre a pieri, și primind iertarea după care atâta tânjim, te chemăm:
Bucură-te, păzitoarea veșniciei;
Bucură-te, santinela tuturor celor văzute și nevăzute;
Bucură-te, apărătoarea rodului pântecelui;
Bucură-te, iubitoare de căsnicii în credință;
Bucură-te, că ești sursa fecundității și a fertilității;
Bucură-te, că ocrotești sănătatea noastră;
Bucură-te, Fecioară însărcinată, dăruindu-ne veșnicia și darul nașterii de prunci!
Condacul 4
Mijlocește pentru noi robii tăi, Preacurată Maică, fiindcă am încremenit în durerea noastră! Dezgheață timpul care cu nemilostivire ne macină tinerețea și vlaga, dă orelor curgerea lor firească iar secundele îmbracă-le cu har, ca așezați fiind la masa bunătăților cerești, să ne fericim de rodul pântecelui nostru: Aliluia!
Icosul 4
Dezleagă anii care curg fără Dumnezeu, Stăpână, căci tu ai primit puterea aceasta de când Fiul Lui a crescut în pântecele tău, fiindcă prin tine El, Veșnicia, a pătruns în timpul nostru și din timpul nostru s-a Înălțat la Cer în veșnicie, supunându-se trecerii anilor ca oricare alt om:
Bucură-te, că aduci binecuvântarea pântecelui;
Bucură-te, că ai șters alunecarea Evei;
Bucură-te, că ne dăruiești pruncii nădejdii;
Bucură-te, că ne dai copii credinței;
Bucură-te, că pătrunzi adânc în neputința noastră;
Bucură-te, că vindeci nerodirea;
Bucură-te, Fecioară însărcinată, dăruindu-ne veșnicia și darul nașterii de prunci!
Condacul 5
În pântecele tău a intrat Sfințenia: Hristos Dumnezeu care a rămas nedespărțit de Tatăl, și nectarul dulce al Duhului Sfânt a adus pe pământ Sfânta Treime Căreia ne închinăm: Aliluia!
Icosul 5
Publicitate
Setări pentru confidențialitate
Fiind tu purtătoarea lui Iisus Hristos – Începutul noului timp, Fecioară, limbile ceasului morții se frâng căci prin tine alergarea lor s-a sfârșit și vremea este să pășim cu nădejde în cămara cea adevărată a inimii noastre, acolo unde timpul nu mai are putere și unde ne așteaptă noul Ierusalim:
Bucură-te, că aduni la un loc sufletul sfărâmat;
Bucură-te, că schimbi cioburile suferinței în dragoste;
Bucură-te, ajutor fără tăgadă;
Bucură-te, ceea ce L-ai ținut în tine pe Miel;
Bucură-te, că tot El este și Păstorul;
Bucură-te, că nașterea pruncilor noștri este spre sporirea turmei Lui;
Bucură-te, Fecioară însărcinată, dăruindu-ne veșnicia și darul nașterii de prunci!
Condacul 6
Ne porți și pe noi în tine, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ca semn al umanității pe care ai înfiat-o la Picioarele Domnului Hristos Cel răstignit, și ne acoperi de durerea Crucii prin rugăciunile pe care le înalți tot mereu la Tronul lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 6
De-ai putea, Maică, să ne dai să trăim și noi numai o mică parte din bucuria pe care o aveai când Pruncul cel Sfânt era la tine în pântece! Dar fiindcă știm că aceasta a fost doar bucuria ta, te rugăm, mijlocește și pentru noi să avem desfătarea femeilor ce își simt pruncii vii în pântece, iar noi te mărim așa:
Bucură-te, ajutorul nostru cel mai apropiat;
Bucură-te, santinela cunoașterii;
Bucură-te, că ai purtat în tine Infinitul;
Bucură-te, că ai simțit cum crește în tine Nemărginirea;
Bucură-te, că ai rămas Fecioară înainte și după naștere;
Bucură-te, cupolă a Cerului din care copii coboară spre noi;
Bucură-te, Fecioară însărcinată, dăruindu-ne veșnicia și darul nașterii de prunci!
Condacul 7
Așa cum Dumnezeu a acoperit pântecele tău de știința duhurilor necurate, la fel aruncă și tu mantia ta ocrotitoare asupra noastră, Stăpână, să nu știe întunericul ce se petrece în lumină și să nu afle făcătorii de rău că viața s-a zămislit în noi, ca să fim apărați de tot ce ne vrea răul și ieșind la liman bun să te cinstim: Aliluia!
Icosul 7
Tu ești soarele fecioriei, Împărăteasă, căci în pântecele tău a intrat Ziditorul tuturor făpturilor Căruia Îi se închină toate Puterile Cerești, și din tine au răsărit zorile cele luminoase ale veșniciei iar Duhul Sfânt a revărsat potirul harului pe creștetul tău, ca o coroană ce stă mărturie că timpul s-a pocăit și Îi slujește lui Dumnezeu:
Bucură-te, ceea ce îngenunchezi stăpânirea ceasornicului;
Bucură-te, că dai timpului curgerea firească;
Bucură-te, că firele destinului intră sub puterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că dezlegi urările rele ale ursitoarelor;
Bucură-te, că rupi pecețile sorții și ne aduci pe calea rânduită din Înalt;
Bucură-te, că pântecele reînvie spre nașterea de prunci;
Bucură-te, Fecioară însărcinată, dăruindu-ne veșnicia și darul nașterii de prunci!
Condacul 8
Ocrotește-ne în vremurile grele, Maică, și roagă-L pe Domnul Dumnezeu să ne binecuvânteze cu suflarea Sfântului Duh care să vină peste pântece și să îi dea răsuflarea cea dumnezeiască a Sfinților, ca să naștem prunci strălucind a har și slujind toată viața lor Sfintei Treimi: Aliluia!
Icosul 8
Șterge mulțimea nelegiuirilor noastre, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, și curăță mulțimea păcatelor noastre, ca eliberați de întinăciunea celor din afara Raiului să te cinstim așa:
Bucură-te, cea ce L-ai crescut în tine pe Cel ce are toate răspunsurile;
Bucură-te, că El – Fiul lui Dumnezeu – este Cuvântul rostit în inimile noastre;
Bucură-te, că El este Litera de lege a mântuirii;
Bucură-te, că El a prăbușit moartea pe stânci;
Bucură-te, că Rodul pântecelui tău ne-a ridicat din prăpastie;
Bucură-te, cea ce ai născut fără sămânță, te rugăm umple de har sămânța noastră;
Bucură-te, Fecioară însărcinată, dăruindu-ne veșnicia și darul nașterii de prunci!
Condacul 9
Nimeni nu poate ursi căci doar Voia lui Dumnezeu se face, așa cum nimeni nu poate lega ceea ce El poruncește, iar tu Stăpână ne ajuți să primim un început curat și dezlegat de orice legătură de soartă sau destin, căci Dumnezeu ne poartă de grijă și El știe cel mai bine nevoile și calea noastră: Aliluia!
Icosul 9
Toți cei care aleargă la tine și îți cere mijlocirea, nu pleacă rușinat ci primește ajutor, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, iar noi cei ce cunoaștem mare ta milostivire nu încetăm a te lăuda așa:
Bucură-te, înveselirea celor întristați;
Bucură-te, vindecătoarea bolnavilor;
Bucură-te, pacea celor din războaie;
Bucură-te, acoperământul celor singuri;
Bucură-te, ocrotitoarea credincioșilor;
Bucură-te, distrugând vrăjile ce leagă menirea noastră;
Bucură-te, Fecioară însărcinată, dăruindu-ne veșnicia și darul nașterii de prunci!
Condacul 10
Răscumpărătorul oamenilor, Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu s-a pogorât în pântecele tău, Fecioară Însărcinată, și a distrus blestemul străvechi, împăcându-l pe Adam cu Dumnezeu și pe Eva cu Raiul: Aliluia!
Icosul 10
Ascultă aceste laude spuse cu cuvinte smerite, Stăpână, și dă-ne rodul adevăratei pocăințe, ca să putem cu glasuri de îngeri să te mărim:
Bucură-te, adăpostirea mamelor pe timpul sarcinii;
Bucură-te, că le ascunzi sub Sfântă Mantia ta;
Bucură-te, că nu lași întunericul să afle de lumina din pântecele lor;
Bucură-te, că protejezi pruncii nenăscuți până la naștere;
Bucură-te, că îi hrănești cu har și cu grija ta de Mamă;
Bucură-te, mângâierea pântecelor și alinarea greutății sarcinii;
Bucură-te, Fecioară însărcinată, dăruindu-ne veșnicia și darul nașterii de prunci!
Condacul 11
Tu, Maica Domnului, ești bucuria fecioarelor, educatoarea mamelor, înțelepciunea taților, tu aduci dragostea în familie și Îngerii cu oamenii deopotrivă îți cântă slava și cinstea: Aliluia!
Icosul 11
Ești de față când se nasc pruncii, Stăpână, și îi aperi de orice ursitoare care este trimisă pentru a împiedica menirea lor cea voită de Dumnezeu, ocrotindu-i pe calea vieții și ajutându-le să își găsească drumul spre a-și împlini rolul lor în câmpul mântuirii oamenilor:
Bucură-te, că soarta noastră este în mâinile lui Dumnezeu;
Bucură-te, că doar El stăpânește clipa nașterii, a vieții și a morții;
Bucură-te, că tu, Maică, ești apărătoare de toate uneltirile diavolești;
Bucură-te, că ne scoți de sub puterea vrăjilor de ursită;
Bucură-te, că dezlegi pe veci viața noastră de ele;
Bucură-te, Fecioară însărcinată, dăruindu-ne veșnicia și darul nașterii de prunci!
Condacul 12
Ești izvorul milei, Preacurată Fecioară, ești sprijin și zid nebiruit, dând femeilor neroditoare bucuria nașterii de prunci, iar noi cerem puterea ocrotirii tale și sprijinirea credinței în Hristos Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 12
Trimite-ne har, Împărăteasă, că fără tine suntem pustiiți sufletește! Mijlocește pentru noi cele bune spre mântuire și adu-ne fericirea împlinirii rugăciunilor noastre:
Bucură-te, biruitoarea magiei și vrăjitoriei;
Bucură-te, cea ce dezlegi opreliștea timpului;
Bucură-te, că ne duci viețile în veșnicie;
Bucură-te, că desfaci blestemele ursitoarelor;
Bucură-te, că distrugi toate urările și grăirile de rău;
Bucură-te, că ne dai cale liberă de a ne împlini menirea;
Bucură-te, Fecioară însărcinată, dăruindu-ne veșnicia și darul nașterii de prunci!
Condacul 13
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară însărcinată, cea fericită de toate neamurile, ajută-ne și dezleagă pântecele spre rodire, desfă mrejele timpului și du-ne în veșnicia Fiului tău Iisus Hristos, și dezleagă toate urările de rău ce s-au făcut prin vrăji de ursită cu grăire demonică asupra noastră din pruncie până acum, ca să ne bucurăm necontenit cu Îngerii cântând: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).
Icosul 1
Domnul Dumnezeul Cerului și al pământului pe ascuns în pântecele tău a intrat, binecuvântată Fecioară, și din taina bolții Raiului a zidit în tine trupul Celui ce a devenit mai apoi Biserica Lui cea slăvită pe care porțile iadului nu o vor birui niciodată, și Îngerii îți cântă:
Bucură-te, întărirea dragostei;
Bucură-te, sprijinitoarea femeilor neroditoare;
Bucură-te, că ne aperi de furii pruncilor;
Bucură-te, ajutătoarea celor ce nu pot zămisli;
Bucură-te, dăruitoarea fertilității;
Bucură-te, că aduci sfârșit fericit în suferință;
Bucură-te, Fecioară însărcinată, dăruindu-ne veșnicia și darul nașterii de prunci!
Condacul 1
Celei mai mărite și mai frumoase dintre fecioare, slava mamelor și îmbelșugarea pântecelor, celei mai curate și mai cinstite decât Serafimii și Heruvimii, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu ne rugăm. Iar tu, Maică, primește laudele noastre și, ca ceea ce ai născut Mielul neprihănit al Mântuirii noastre, mijlocește pentru noi care din adâncul inimii te strigăm: Bucură-te, Fecioară însărcinată, dăruindu-ne veșnicia și darul nașterii de prunci!
Rugăciune:
Din toată inima, cu tot sufletul, cu toată dorirea și credința strigăm: ”Fecioară neprihănită și însărcinată, dăruiește-ne harul tău!”. Lăudată să fie frumusețea și dulceața ta, o fericită Marie însărcinată, slava ta este nesfârșită, cinstea ta este necuprinsă iar mărirea ta este dincolo de mintea omenească!
Tu, Preacurată Maică, ești cinstea fecioarelor, dezlegarea pântecelor, bucuria mamelor, stăpâna Îngerilor, slava Sfinților, frumusețea Bisericii, apărătoarea ceasornicului, călăuzitoarea timpului, dezlegătoarea firelor vieții noastre, tu ești pricina tuturor bucuriilor, tu auzi orice strigăt al nostru către Împărăția lui Dumnezeu.
Către tine facem această chemare și ne închinăm înaintea ta, iar tu, Preasfântă Fecioară, te rugăm împlinește rugăciunile noastre și rânduiește pentru noi nașterea de prunci și eliberarea noastră de sub puterile celor care uneltesc a ne fura timpul și menirea cea rânduită de Dumnezeu, să ieșim de sub puterea ursitoarelor și a celor ce cu rea grăire au pus pe viața noastră lanțuri grele ale osândirii, ale nerodirii și ale neîmplinirii, ca să ajungem la Judecata Domnului Iisus Hristos cu nădejdea că toate cele ce ni s-au cerut de Dumnezeu le-am împlinit, pentru ca toți, cântând cu mulțumire măreția ta, să fim vrednici de liniștea Cerească și acolo cu preaiubiții tăi copii și cu toți Sfinții, să Îl slăvim pe Unul Dumnezeu cel din Sfânta Treime: pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, acum și întotdeauna și în vecii vecilor. Amin.
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile sfinților părinților noștri, miluiește-ne pe noi! Amin!
Vestea trecerii la cele veşnice a teologului şi filosofului Christos Yannaras a activat în mine parfumul desfătării întâlnirii, prin intermediul cărţilor sale, nu numai cu o minte sclipitoare, care făcea joncţiunea atât de lejer între credinţă şi raţiune, cât mai ales cu o inimă frământată de adevărul că persoana, omul, este un eveniment al iubirii, ale cărei/cărui coordonate esenţiale sunt libertatea, comuniunea şi alteritatea.
În loc de a face o prezentare encomiastic-ornamentală (a studiat teologia la Atena, filosofia la Bonn şi Paris), prefer să aduc în atenţie câteva pasaje din gândirea acestui teolog şi filosof, care şi-a exercitat din plin libertatea, îndrăzneala cea bună şi autenticitatea unei reflecţii vii şi profunde pe marginea unor teme de mare relevanţă pentru omul postmodern. Adică, din toate scrierile lui Christos Yannaras transpare nevoinţa sinceră şi curată de a strămuta duhul raţiunii şi simţirii umane pe verticala Evangheliei şi a experienţei ecleziale.
1. Absenţa lui Dumnezeu din cultura şi structura societăţii este echivalentă cu instaurarea unei culturi a relativismului axiologic şi a unei preeminenţe a ideologiei, care deconstruieşte, reduce omul doar la dimensiunea sa biologică, instaurează dihotomii nocive şi volatilizează principiile modulatoare ale vieţii ca dar al lui Dumnezeu şi ale demnităţii persoanei umane ca imago Dei: „Sintagma «Dumnezeu a murit» marchează faptul că Dumnezeul creştin, Dumnezeul metafizicii occidentale, nu mai este altceva decât o plăsmuire moartă a minţii, «doar o idee», o noţiune abstractă (...). În realitate, Dumnezeu nu mai este implicat în modelarea vieţii omului european, nu este El acela care să dea sens existenţei omului, lumii ori istoriei. Locul ce revenea lui Dumnezeu a rămas, în Occident, gol; Dumnezeu este o absenţă. Această absenţă anihilează orice adevăr de viaţă, în afară de acela al stricăciunii şi al morţii. Ea defineşte conţinutul nihilismului contemporan (...). Proclamarea «morţii lui Dumnezeu» este mărturia cuiva care constată golul, absenţa (...). «Moartea lui Dumnezeu», încredinţarea că El este absent, este un fapt împlinit numai pentru oamenii care nu au renunţat să-L caute (...) în cadrul teologiei raţionaliste occidentale, al fideismului ori al misticismului individualist, al eticii utilitariste şi al autoritarismului unor Biserici transformate în religii, nu descoperă altceva decât absenţa Lui” (Heidegger şi Areopagitul, pp. 7-8, 50).
2. Consecinţa firească a declarării morţii lui Dumnezeu, adică a evacuării Lui din sfera spaţiului public, este indiciul clar al ignorării teologiei energiilor necreate ale lui Dumnezeu, prin care este prezent El Însuşi în istorie şi implicit în viaţa omului. Această ignorare s-a soldat cu nişte mutaţii catastrofale pentru umanitate: „deplasarea cunoaşterii lui Dumnezeu din spaţiul nemijlocitei manifestări personale, prin intermediul energiilor naturale, la nivelul abordării intelectuale şi silogistice a avut ca inevitabil rezultat o acută separare antitetică a transcendentului de imanent, «exilul» lui Dumnezeu în spaţiul inaccesibilului empiric, despărţirea religiei de viaţă şi limitarea ei la simboluri, violarea tehnologică a naturii şi a realităţii istorice şi subordonarea ei bunăstării individuale - ceea ce a făcut ca tradiţia metafizică apuseană să ajungă în final la «moartea lui Dumnezeu», iar neantul şi absurdul să fie promovate drept categorii existenţiale ale omului apusean” (Persoană şi Eros, p. 81).
3. Fără Dumnezeu, însăşi libertatea omului, una dintre componentele de referinţă ale omului postmodern, va fi transformată într-o libertate de alegere din superpiaţa dorinţelor şi a plăcerilor, care fărâmiţează nobleţea şi frumuseţea spirituală a omului. Adică, orizontalizăm libertatea, ca expresie a păcatului, care este un „eşec existenţial”, comutându-ne de la nivelul „vieţii la cel al supravieţuirii” (Libertatea moralei, p. 23). În Dumnezeu, libertatea nu are drept conţinut condiţionări sau limitări distructive, nici nu devine sursă de conflict, pentru că nu este orientată în mod egoist înspre sine, aşa cum este orientată libertatea omului postmodern, ci spre celălalt, ca împlinire deplină şi concretă a sa. Libertatea spirituală înseamnă vindecare şi smulgere din haosul frenetic al superpieţei dorinţelor: „Libertatea moralei se referă la evenimentul salvării omului: al putinţei ca omul să fie salvat, adică mântuit, «teafăr şi nevătămat»; să-şi realizeze integral posibilitatea existenţei şi vieţii dincolo de spaţiu, de timp şi de relaţiile convenţionale; să învingă moartea. După o astfel de mântuire, iar nu după îmbunătăţiri convenţionale ale caracterului şi comportamentului însetează omul, cu sete de obşte, nestinsă. De aceea, Biserica nu poate pune problema etică decât pornind de la libertatea moralei, în afara oricărui sistem formal de valori şi a oricărei predeterminări utilitare” (Libertatea moralei, pp. 9-10).
4. „Ieşirea din religie”, pentru a folosi o sintagmă deja consacrată a lui Marcel Gauchet, nu înseamnă atât dispariţia ei, cât „preschimbarea elementului religios în altceva decât religia” (Ieşirea din religie, p. 12), ceea ce coincide perfect cu metamorfozarea modului de a înţelege Biserica, ca Trup tainic al lui Hristos, ca cea care „e imanentul care are în ea transcendentul, comunitatea treimică de Persoane plină de o nesfârşită iubire faţă de lume, întreţinând în aceasta o continuă mişcare de autotranscendere prin iubire” (Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică (II), 2010, pp. 214-215). Cu alte cuvinte, Biserica este percepută dintr-o perspectivă strict sociologică: „Oamenii care judecă «creştinismul» în funcţie de randamentul său moral şi de utilitatea sa istorică nu ştiu ce este Biserica şi nici care este adevărul ei. O consideră «religie» şi instituţie care are drept scop satisfacerea «nevoilor metafizice ale poporului», de aceea o şi judecă cu măsura «îmbunătăţirii» caracterului şi a condiţiilor vieţii noastre muritoare. Nici nu bănuiesc că dincolo de «îmbunătăţirile» sau de eşecurile efemere, la fiecare sinaxă euharistică viaţa omenească muritoare se preface în viaţă nemuritoare şi nestricăcioasă. Şi această prefacere nu poate fi anulată de nevrednicia oamenilor, de păcatele mirenilor sau ale clericilor (...)” (Abecedarul credinţei, p. 181).
5. Dacă vom înţelege că „Biserica este eveniment şi creaţie a comuniunii” în sinaxa euharistică, precum şi „asumarea necontenită a trupului lumii şi transfigurarea acesteia în trupul teandric al lui Hristos” (Adevărul şi unitatea Bisericii, p. 97), atunci vom asimila mult mai natural şi coerent faptul că „aceasta nu-şi canonizează sfinţii în funcţie de perfecţiunea morală individuală. Nu vede în persoanele sfinţilor pilde lumeşti de viaţă morală ireproşabilă, ci întruparea adevărului său, a mărturiei mântuirii, primele roade ale Împărăţiei lui Dumnezeu, «licărirea» vieţii spre care tânjeşte întreaga Biserică. Virtutea individuală nu duce la sfinţenie atât timp cât nu slujeşte la descoperirea şi mărturia adevărului Bisericii. Pe când pocăinţa tâlharului în ultima clipă a vieţii lui, fără nici o posibilitate de îndreptare a nelegiuirilor săvârşite până în acel moment, îl face sfânt al Bisericii, paradigmă şi criteriu «al noului mod de existenţă», al elanului de iubire şi de întoarcere a omului înspre Dumnezeu - primul cetăţean al Împărăţiei cerurilor” (Adevărul şi unitatea Bisericii, pp. 112-113).
6. Stingerea acestui litigiu dintre pretenţiile antropocentrice, centrifugale ale omului postmodern şi Dumnezeu devine posibilă prin recursul la redescoperirea vieţii euharistice a Bisericii: „Euharistia este fărâma de drojdie care face să dospească mistic frământătura moartă a lumii: ea acordă libera încuviinţare a omului pentru elevarea creatului de către Hristos. Ea transformă lumea în eveniment de comuniune divino- umană. Ea realizează sau împlineşte «logosul» lumii. Ea dă vieţii şi existenţei raţiunea şi sensul lor divin, ea distruge lipsa de raţiune, sau absurditatea supravieţuirii autonome sortite desfiinţării prin moarte. Euharistia se prelungeşte dinamic în toată viaţa credincioşilor, în fiecare fază de folosire a lumii, ea o transformă pe aceasta într-un prezent continuu de comuniune şi relaţie, care salvează şi revelează alteritatea şi libertatea persoanei dincolo de timp-spaţiu şi necesitate” (Libertatea moralei, pp. 91-92).
Christos Yannaras a fost hărăzit de Dumnezeu cu darul de a identifica distorsionările şi falsul din modul de a înţelege viaţa Bisericii. Acest lucru a fost posibil tocmai pentru că a slujit atât de frumos şi autentic, prin scris şi viaţa sa, Adevărul-Persoană, pe Iisus Hristos.
Nu cred că exagerez dacă voi spune că orice întâlnire, pe cale livrescă, cu Christos Yannaras coincide cu descoperirea propriei omogenităţi lăuntrice, ca reconciliere între credinţă şi raţiune.
Situată în partea de răsărit a Municipiului Câmpulung-Muscel, pe dealul ,,Flămânda”, cu un nume care face trimitere la o întâmplare intrată în legendă, Biserica Flămânda mai este cunoscută drept Biserica Miresei, având-o ocrotitoare pe Maica Domnului. Numele dealului ,,Flămânda” pe care este ctitorită biserica, face trimitere la epoca domnitorului Neagoe Basarab, domn muntean care, neavând izbândă la o vânătoare organizată pe aceste meleaguri, a flămânzit.
Deși istoria bisericii începe în urmă cu aproape o mie de ani, faima sa nu se datorează vechimii, ci unui mormânt în care se află o mireasă care și-a pierdut viața într-un accident de mașină, chiar în ziua căsătoriei sale. O poveste adevărată, cutremurătoare, care a iscat, ulterior, fel de fel de alte povești enigmatice. O poveste nu prea veche, dar care, estompându-se în timp, a fost reinterpretată în felurite moduri, devenind legendă.
Întâmplarea la care facem referire a avut loc în anul 1936, pe 24 septembrie, într-o zi de sâmbătă, când tânăra Margareta Ștefănescu se întorcea cu mașina de la București, la Câmpulung, însoțită de soțul ei și de părinți. Margareta, fiica Elenei Luiza Ştefănescu şi a boierului Gheorghe Ştefănescu, unul dintre cei mai bogaţi oameni din judeţ, făcuse cununia religioasă la Bucureşti şi revenea acasă, la Câmpulung, unde servitorii tocmai încheiaseră pregătirile pentru petrecerea de nuntă de la conac. O nuntă care ar fi trebuit să fie una ca-n povești, pentru că la nuntă fusese invitată toată lumea bună a Câmpulungului.
Pe drumul către casă, în localitatea Găeşti, datorită stării precare a părții carosabile a drumului, automobilul familiei Ştefănescu s-a ciocnit violent cu un camion încărcat cu lemne. În urma accidentului produs, Margareta, îmbrăcată în rochie de mireasă, a fost singura care şi-a pierdut viaţa, la numai 26 de ani! Ceilalţi pasageri, mama, tatăl şi mirele, au scăpat fără nicio zgârietură! Durerea familiei boierului Ştefănescu a fost mare, Margareta fiind singurul lor copil. Îmbrăcată chiar în rochia de mireasă purtată în ziua accidentului, pe care se mai vedeau petele de sânge, Margareta a fost înmormântată în Cimitirul Bellu din Capitală.
Povestea spune că, la scurt timp după înmormântare, boierul Gheorghe Ştefănescu a început să-şi viseze fiica îmbrăcată în rochie de mireasă și implorându-l să o aducă acasă. Copleșit fiind de visele sale, boierul Ştefănescu ia hotărârea să ridice o biserică mare, în amintirea fiicei sale, pe dealul Flămânda. Era dealul unde, cu aproape două sute de ani în urmă, a existat un lăcaş numit „Schitul Mireselor”. De asemenea, era dealul unde primeau zestre fetele nevoiaşe din Câmpulung care hotărau să se mărite, fiind folosiți banii proveniți din donațiile strânse de la enoriaşi.
Boierul Gheorghe Ştefănescu a pus piatra de temelie a bisericii în anul 1938, lăcașul fiind ridicat după doar doi ani. Planurile lăcașului au fost concepute de arhitectul George Matei Cantacuzino în stilul moldovenesc al Muşatinilor, cu care se înrudea prin strămoşii săi. La construcția bisericii a fost folosită piatră albă de Albeşti construcția fiind desăvârşită de nişte meşteri italieni stabiliţi la Câmpulung (Victor Mezzaroba, Luigi Pavoni şi fraţii De Nicolo). Înainte de-a fi încheiată pictura interioară, rămăşiţele pământeşti ale Margaretei Ştefănescu au fost deshumate de la Bellu, aduse la Câmpulung şi aşezate în biserica ridicată în amintirea ei, sub o lespede de mormânt albă, precum un voal de mireasă, din piatră.
Din mărturiile slujitorilor acestui sfânt locaș nevoiți aici de-a lungul timpului, reiese că niciun cuplu de tineri căsătoriți aici, nu au ajuns la divorț. Se consideră că locul este binecuvântat de Dumnezeu, prin îndelungata sa istorie cât și prin tragedia miresei ce se odihneşte aici.
Intrând în arealul aflat în interiorul perimetral al bisericii, ești copleșit de fastul multor alte monumente funerare ridicate în cimitirul bisericii. Oameni de valoare ai orașului, cu funcții importante în viața publică antebelică, și-au aflat odihna în apropierea mormântului miresei. Mi-au atras atenția câteva nume sonore ale unor persoane aflate, cu mai bine de un secol în urmă, la vârful piramidei sociale a orașului Câmpulung-Muscel: Vișoianu, Negulici, Aricescu, Paul (Nae A. Paul,1839-1894, fost Senator, decorat în Războiul de Independență din 1877, Nicolae N. Paul, 1877-1967, Prefect, Deputat, Senator), Nicolau (Sache Nicolau, fost Primar, Deputat și Senator, d. 1902) și așa mai departe... Biserica Miresei este un loc de reculegere, de introspecție, de liniște interioară. Un loc binecuvântat!
Cauți una, dai de alta! Ni se întâmplă uneori să plecăm de acasă cu un gând și să ne trezim că, într-un cadru conjunctural nou apărut, rezolvăm și altceva! Am pățit asta cu puțin timp în urmă. Aflându-mă în căutarea unei expoziții de fotografie în Sibiu și având o rezervă de timp la dispoziție, am bătut la ușile Bisericii Ursulinelor din Sibiu. Aflasem că în perioada de desfășurare a Festivalului Internațional de Artă Contemporană la Sibiu, Muzeul Brukenthal a închiriat o serie de spații din clădirea fostului Liceu Pedagogic, pentru o perioadă determinată de timp.
La ceas de seară, nu era multă lume în zona Bisericii Ursulinelor și m-am gândit să aflu noutăți legate de festival. Biserica era deschisă, în interior se făceau pregătiri pentru asigurarea coloanei sonore a unui concert care urma să înceapă în scurt timp. Era destulă agitație în interiorul bisericii, așa că am intrat în curtea interioară a fostului Liceu Pedagogic, căutând ”urme” lăsate de trecerea prin acele spații ale unor activități culturale anterioare. Și erau destule astfel de ”urme” acolo! Însă, surpriza plăcută a constituit-o faptul că, din pură întâmplare, doi tineri inimoși aflați (încă!) acolo la ora aceea, parte a echipei tehnice a Muzeului Național Brukenthal, au avut amabilitatea să ne permită accesul în catacombele aflate la subsolul clădirii fostului liceu, deschise de curând publicului.
Conform explicațiilor primite, aceste catacombe au o vechime de aproximativ 300 de ani, fiind construite pe vechile catacombe ale ”dominicanilor” din secolul XV. Explicații suplimentare legate de construcția și rolul acestor catacombe am găsit într-un material redactat pe baza explicațiilor oferite publicului vizitator de către domnul Alexandru Chituță, Directorul Muzeului Național Brukenthal, în prima zi în care publicului i-a fost permis accesul aici.
Sunt câteva detalii interesante care mi-au atras atenția la intrarea în catacombe. Pe un arc principal, la intrare, se distinge stema Imperiului Austro-Ungar, dovadă că împărăteasa Maria Teresa a sprijinit financiar renovarea bisericii, făcută în anul 1774. Pe același arc se poate vedea și simbolul papal.
Când am intrat în catacombe, mi-a atras atenția faptul că unele monumente funerare erau deschise, sicriele distruse, osemintele scoase din sarcofag. Sunt urme lăsate în timp de generațiile care, din curiozitate sau teribilism au distrus o parte din istoria mai puțin cunoscută a Sibiului.
Criptele aflate în pereții laterali ai catacombelor sunt numerotate. Ni s-a spus că sunt peste 100 de cripte acolo și că evidența numelor celor aflați în acele cripte o au, deocamdată, oficialii Parohiei Greco-Catolice din Sibiu.
În partea îndepărtată a culoarului de acces (practic, sub altarul Bisericii Ursulinelor, având în vedere poziționarea catacombelor în arhitectura actuală a acestei zone a orașului) se găsește un mic altar unde, periodic, aveau loc slujbe și liturghii, în special de ziua morților.
După cum au ținut să precizeze pentru noi, tinerii întâlniți acolo, proiectul de cunoaștere a istoriei orașului este desfășurat de Muzeul Național Brukenthal, în colaborare cu Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia și Parohia Greco-Catolică din Sibiu.
Cu câțiva ani în urmă, în trecere prin zona de podiș a Dobrogei, am remarcat un indicator al localității Cerna, aflată pe un drum secundar în raport cu traseul parcurs de noi. Indicatorul localității ne-a amintit de numele poetului Panait Cerna. Am decis să ne abatem de la traseu, să vedem localitatea. Odată ajunși acolo, bucuria a fost mare când am realizat că putem vizita casa memorială Panait Cerna. Am stat de vorbă cu Vasilica Rusu Costea, strănepoata poetului, care ne-a oferit câteva detalii interesante legate de biografia poetului și locația în care ne aflam, într-un scurt dialog purtat cu aceasta.
Panait Cerna (1881-1913), poet, filozof, critic literar, translator, jurnalist, se naște în comuna Cerna din județul Tulcea. Tatăl său a fost învățătorul Panait Stanciof venit din Sumla, Bulgaria, în 1875.
În scurta perioadă a vieții sale, a avut o activitate extrem de bogată, materializată în studii superioare absolvite la Facultatea de Filozofie din București, unde a fost coleg cu Eugen Lovinescu, în colaborări cu numeroase reviste (Revista „Moderna”, revista „Ovidiu” din Constanța, revista „Semănătorul”, „Convorbiri literare”, etc.)
În anul 1905 se îmbolnăvește grav de o boală de plămâni. În anul 1910 îi apare primul său volum de poezii, la Editura ”Minerva”. În anul 1913 își susține teza de doctorat „Lirica de idei”, luându-și doctoratul cu magna cum laude!
Nu poate învinge boala lui de plămâni, se stinge din viață în anul 1913, la doar 32 de ani.
— Materialul acesta ar putea să aibă legătură cu localitățile Ceamurlia? Sunt două localități aici, în zonă, cu numele acesta: Ceamurlia de Sus și Ceamurlia de Jos.
— Nu neapărat! Aici au fost bulgari, până în 1940. În 1940 s-a făcut schimbul de populație. Bulgarii de aici au plecat în Noua Cernă (Nova Cerna) și aici au venit machedonii. Bulgari nu prea mai sunt acum în zonă...
— Mama lui Panait Cerna a fost căsătorită, mai întâi, cu tatăl poetului, Panait Stanciof. Tatăl poetului moare când mama lui era însărcinată în trei luni și aceasta se recăsătorește cu un albanez.
— Poetul și-a luat numele după sat! Cerna înseamnă negru. Pământ negru. Adică, pădurea noastră are pământ negru!
— Portul popular este asemănător cu portul popular macedonean. Mama poetului era aromâncă și purta numele de fată Tașcu Maria.
— Numele de copil al poetului a fost, așadar, Stanciof.
— Da, a fost Panait Stanciof. Purta numele de familie al tatălui său.
Privim exponatele. În războiul de țesut încă mai era prinsă o țesătură veche... Doamna Vasilica Rusu Costea ne explică cum sunt „stabilizate” în timp materialele țesute în război, păstrate aici, în incinta muzeului.
— Problema conservării materialelor expuse nu este una ușoară, ne spune doamna Vasilica Rusu Costea. Periodic se adună toate și sunt duse la Tulcea. Nu se bagă la spălat. Sunt tratate cu naftalină, se calcă și apoi se expun, în continuare...
I-am mulțumit strănepoatei poetului pentru informațiile oferite, am citit, la rândul nostru informațiile oferite de afișele panotate pe pereții locuinței poetului și apoi am părăsit casa memorială și localitatea Cerna, cu bucuria că văzând la timp un indicator de localitate, am avut prilejul să ne facem ziua mai frumoasă. Să ne încărcăm cu energia emanată de aceste locuri de poveste!
La Muzeul de Istorie Naturală din Sibiu, în urma colaborării muzeului cu fotograful vâlcean Daniel Mîrlea și Asociația Kogayon, în această primă lună de toamnă (pe data de 16 septembrie 2024), a avut loc vernisajul unei interesante expoziții de fotografie.
Exponatele au putut fi admirate în două locații distincte, alăturate: o sală din interiorul muzeului, unde au fost expuse specimene din colecțiile de zoologie, ornitologice, malacologice și entomologice ale Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu, dar și piese din colecția de eșantioane de minerale a Asociației Kogayon, și în exteriorul muzeului, în curte, unde au fost expuse o serie de fotografii inedite!
Expoziția a fost deschisă publicului larg, intrarea fiind gratuită. Cu ocazia evenimentului vernisat, vizitatorii au putut ”explora” prin intermediul exponatelor și a imaginilor surprinse de fotograful Daniel Mîrlea principalele etaje altitudinale ale județului Vâlcea, cu peisajul spectaculos, habitatele naturale și speciile care le populează.
Asociația Kogayon are un lung istoric în ceea ce privește protecția și promovarea naturii și a comunităților locale, înaintând înființarea Parcului Național Buila-Vânturarița, cel mai mic ca suprafață din România și singurul parc național înființat dintr-o inițiativă civică, dar și multe alte proiecte.
În prezent, asociația derulează proiectul ”Oltenia de Sub Munte – Geoparc aspirant UNESCO”, un proiect dedicat promovării și conservării patrimoniului natural și cultural ce are ca scop protejarea ecosistemelor naturale și a tradițiilor regionale. Vizitatorilor le sunt oferite și explicații, prin texte asociate fotografiilor grupate pe zone: Zona de munte, Lunca Oltului, Zona de podiș și deal, Parcul Național Buila-Vânturarița.
Fotograful Daniel Mirlea se poate mândri că, împreună cu colaboratorii săi, au reușit să implice și comunitățile locale în proiect, în scopul conștientizării populației asupra importanței naturii și protejării ei.
Prin munca depusă în derularea proiectului colectivul a reușit să îmbine armonios patrimoniul natural impresionant de care dispune județul Vâlcea, având o vechime de aproximativ 380 milioane de ani, cu cel cultural, punând laolaltă în această poveste în imagini legendele locale, cu care o condimentează, dându-i un farmec aparte.
Mai trebuie menționat că, la finalizarea proiectului, protagoniștii au editat și un album cu fotografii care va ajunge la toate școlile și bibliotecile din județ.
Proiectul ”Oltenia de Sub Munte – Geoparc aspirant UNESCO”, derulat de Asociația Kogayon, reprezintă un exemplu elocvent de implicare civică în activități de educație ecologică, cercetare științifică și dezvoltare comunitară.
Odată, diavolul i-a tot aruncat căciula de pe cap, vrând să-l pornească spre mânie, dar viteazul nevoitor a hotărât să o lase jos şi a făgăduit lui Dumnezeu că, până la moarte, va umbla cu capul descoperit. Apoi diavolul i-a aruncat și bocancii, încât nu mai avea cu ce să se încalțe. lar nebiruitul ostaş al lui Hristos a cerut de la Dumnezeu darul să umble toată viața sa descult, atât vara, cât și iarna.
