Descarca Revista

Acoperământul Maicii Domnului

Editura Agaton Octombrie 2018
Sumar:
Autocefalia Ucrainei
Referendumul pentru Căsătorie a eșuat - reacții
Autocefalia Bisericii din Ucraina, un precedent ca și Mitropolia Moldovei de peste Prut să revină la BOR?
Știri interne - octombrie 2018 (RO)
Știri externe - octombrie 2018 (EXT)
Hotărâri adoptate de ierarhii români reuniți în sinod la 25 octombrie 2018
Nesimțirea duhovnicească a lui Israil
Binecuvântarea căsătoriei - Taina aceasta mare este, ... în Hristos și în Biserică
Va fi un război – atenţie ! – un război în care vom fi aspiraţi. Războiul se duce împotriva lui Hristos şi a celor care Îl urmează
Avertismente, îndemnuri, preziceri ale unor părinți duhovnicești contemporani
Rugăciuni pentru neam și țară
Coaliția pentru Familie - Declaraţie de presă
Războiul sexo-marxist declanșat după Referendum
Constelaţia familiei - cum sprijină ritualul de cult al Bisericii asumarea rolurilor familiale
Sufletul neamului între Centenar şi Referendum
România pustie
Conferința 1918 – cel mai frumos an din istoria românilor. Omagiu făuritorilor Marii Uniri! (VIDEO)
CENTENARUL MARII UNIRI (10)
Ortodoxia românească și unitatea națională
SODOM - Documentar șocant (VIDEO)
Dreptul la Memorie: Meri Constantinescu - pomenire de 2 ani
Fundaţia Mitropolitul Bartolomeu oferă prin concurs 34 de burse studiu pentru anul şcolar şi universitar 2018-2019
Alianța pentru Centenar strânge semnături pentru introducerea în Constituția României a unui preambul referitor la UNIREA Basarabiei cu Țara
Apel către cei 92% care au votat DA pe 6-7 octombrie: Nu vă lăsați furat votul pentru a treia oară, prin legalizarea parteneriatului civil fără referendum!
Programul Târgului de Carte Religioasă (Sibiu, ed. XVIII, 1-4 noiembrie 2018)
Invitație la lansarea de cărți ale Editurii Agaton
Diosmin: Venotonic și antihemoroidal (30 comprimate) - *** (Naturiste)
Corn Flakes cu Green Sugar (fulgi de porumb), 400g - *** (Naturiste)
Temeiuri pentru canonizarea Părintelui Arsenie Boca - Alma Patricia Vărzaru (CARTE)
Diosmin cremă: Venotonic și antihemoroidal, 100 ml - *** (Naturiste)
Enzirem: enzime vegetale (20 comprimate) - *** (Naturiste)
Hepaxirem (30 comprimate) - *** (Naturiste)
Gastrorem natural (24 comprimate masticabile cu îndulcitor) - *** (Naturiste)
Osteoartrem (30 comprimate) - *** (Naturiste)
Bomboane Sweetie in ciocolata color, cu Green Sugar, 70g - *** (Naturiste)
Reflecţii V. Din caietele Arhiepiscopului Justinian. Caietele 183, 188 si 189 - Arhiep. Justinian Chira (CARTE)
5 întâlniri ale inimii - Macarie Dragoi (CARTE)
Acoperământul Maicii Domnului - Marius Vasileanu (CARTE)
Scrisori către Sfânta Lidia - Melinda Johnson (CARTE)
Părintele Fotis Lavriotul, nebunul pentru Hristos - Hrystodoulou Themistoklis (CARTE)
Cum L-am cunoscut pe Hristos. Drumul spre acasă - Danion Vasile (CARTE)
Viața Sfintei Xenia din Sankt Petersburg povestită pentru copii - *** (CARTE)
Realităţi pe care nu trebuie să le uităm - *** (CARTE)
Îngerul în trup - Sotirhos Panagiotis (CARTE)
Calea familiei - Andrei Lorgus (CARTE)
În pragul bisericii - Ierom. Macarie Marchis (CARTE)
Arta mântuirii - Arhim. Efrem Filotheitul (CARTE)
Sfântul Serafim de Virița - de la milionar la mare ascet - Cristian Bichis (CARTE)
Dragostea naşte dragoste - ierom. Hrisostom Filipescu (CARTE)
Părinții mei duhovnicești - Ierodiacon Iustin Stoica (CARTE)
Memoriile unui isihast. Filocalie carpatină (V) - Ieromonah Ghelasie Gheorghe (CARTE)
Trăieşte frumos, iartă la timp şi iubeşte cu adevărat - ierom. Hrisostom Filipescu (CARTE)
Dacă vrei să ajungi la Cer - Sf. Dimitrie al Rostovului (CARTE)
Monografie Hristologică - ierom. Hrisostom Filipescu (CARTE)
Condiment cu busuioc, oregano și cimbrișor, 33g - *** (Naturiste)



Tema lunii
Autocefalia Ucrainei - Mitropolitul Nikolaos (Hatzinikolaou) de Mesogeia şi Lavreotiki
 

Se vede că relaţiile inter-ortodoxe constituie cea mai mare problemă în zilele noastre şi, cu toate că se urmăreşte unitatea cu eterodocşii, ortodocşii mărturisesc între ei dragostea, însă o distrug în viaţa lor; propovăduiesc legătura de comuniune între ei, însă adeveresc cele potrivnice. Şi poporul credincios observă cum conducătorii lor se ceartă în argumente juridice, în loc să-i unească pe credincioşi, străduindu-se să creeze tabere armate şi grupuri de susţinători războinici.

Ce păcat! În toată această dispută există un pretext şi o cauză. Pretextul este necesitatea acordării autocefaliei Bisericii Ucrainei. Iar cauza este dreptul acordării ei. Cui aparţine acest drept, cine-l are? Cuvintele pe care le auzim că le menţionează Bisericile implicate sunt privilegii istorice, drepturi şi Canoane.

Din păcate, ceea ce nu auzim este Evanghelia. Prima întrebare este: este oare atât de necesară autocefalia din punct de vedere duhovnicesc? Dacă da, nu ar fi putut să aştepte puţin? Există şi un al doilea motiv: sunt atât de importante drepturile noastre încât trebuie să le apărăm ignorând sau chiar războindu-i pe fraţii noştri şi întrerupând comuniunea de o mie de ani dintre ei? Şi al treilea motiv: invocarea drepturilor istorice este mai importantă decât cuvântul evanghelic?

Constantinopolul i-a numit până acum “prieteni” pe fraţii din Rusia, iar aceştia refuză să mărturisească ecumenicitatea Patriarhiei Constantinopolului. Astfel se dărâmă fundamentele cele mai de bază ale unităţii Bisericii: frăţietatea, a cărei expresie este comuniunea panortodoxă, şi ecumenicitatea, al cărei garant, potrivit canoanelor şi tradiţiei istorice, este Constantinopolul.

Nădăjduim ca patriarhul nostru să-şi deschidă larg braţele sale, astfel încât să-i cuprindă şi pe ruşi. Dar nici nu se vor putea uni ucrainenii între ei din punct de vedere bisericesc, dacă nu vor învăţa în cadrul Bisericii să-i ierte pe ruşi şi să se unească cu ei. Biserica atunci este Biserică, când desfiinţează vrăjmăşia.

Cuvintele sfântului canonizat recent de Patriarhia ecumenică, Cuviosul Amfilohie cel Nou din Patmos, este mai actual ca niciodată:

“Vreţi să vă răzbunaţi pe cei care vă nedreptăţesc? Cea mai bună răzbunare este dragostea. Dragostea preschimbă chiar şi fiarele”.

Aşteptăm însă ca şi sfinţii noştri părinţi din Rusia, cărora poporul le invocă rugăciunile la sfârşitul fiecărei slujbe, să acţioneze cu smerenie, iar nu cuceritor, şi astfel să unească Biserica şi, împreună cu Harul lui Dumnezeu, să dobândească şi inimile tuturor ortodocşilor. Nu există motiv să devină o “a Treia Roma” lumească, ci “Întâia şi Sfânta Moscovă” duhovnicească.  Să devină primii în inimile noastre. Împreună cu aroma experienţei recentei lor prigoane dure şi cu harul norului lor de noi Mucenici, aşteptăm să ofere Bisericii noastre şi mireasma unităţii.

Oricât de rea ar fi mândria celui mic şi neputincios, pe atât de mare este înţelepciunea smerită a celui puternic şi mare. De aceasta avem nevoie noi toţi, deoarece în ultimă analiză, nu ne interesează cine are puterea sau dreptatea de partea sa, ci cine lucrează în Duhul Sfânt şi transmite Harul Său.

Îndemnul insuflat de Dumnezeu al Apostolului Pavel: ”Iar dacă vă muşcaţi unul pe altul şi vă mâncaţi, vedeţi să nu vă nimiciţi voi între voi” (Galateni 5, 15), poate să ne arate drumul nostru al tuturor. În conflictele bisericeşti dintre fraţi nu există câştigători. Toţi sunt biruiţi. Dimpotrivă, atunci când ne împăcăm, nu există perdanţi. Ci toţi sunt binecuvântaţi.

Coreea de Nord s-a împăcat cu Coreea de Sud, iar noi care ne rugăm în fiecare zi cu “Tatăl nostru” cu buzele şi inimile noastre nu putem afla mijlocul de împăcare?

Rugăciunea noastră înflăcărată este ca să dea Domnul “împreună cu ispita şi scăparea” şi să ne “scoată” curând la pocăinţă şi la “odihnă”. Amin.

Sursa: marturieathonita.ro




ACTUALITATEA religioasă
Referendumul pentru Căsătorie a eșuat - reacții
 

Peste 91% dintre persoanele care au participat la referendumul pentru căsătorie au votat Da, potrivit rezultatelor parțiale după centralizarea a 98,3% din voturile exprimate, informează Activenews.

Biroul Electoral Central a prezentat luni rezultatele parțiale după centralizarea a 98,3% din voturile exprimate, din care rezultă că în total, la referendum au votat 3.778.716 persoane, respectiv 20,96% din numărul de votanți. Pentru validarea referendumului era nevoie de un prag de 30%.

Din numărul de voturi valabil exprimate, 3.461.581 au votat „DA”, respectiv 91,61% din numărul participanților.

Pentru „NU” au votat 242.671 de oameni (6,42%) în timp ce numărul voturilor nule a fost de 74.414 (1,97%).

Pentru ca referendumul să fie validat, ar fi fost nevoie de o prezență la urne de minim 30%.

În urma invalidării referendumului din 6-7 octombrie 2018 pentru redefinirea căsătoriei, Patriarhia Română îndeamnă la unitate spirituală şi la apărarea în continuare a familiei binecuvântate de Dumnezeu.

Cu prilejul referendumului, Biserica Ortodoxă Română a împlinit misiunea ei civică şi morală în spațiul public, unde a afirmat şi apărat identitatea şi valoarea familiei ca instituţie umană creată şi binecuvântată de Dumnezeu. În acest sens, mulţumim celor aproape patru milioane de cetăţeni români care au răspuns pozitiv prin participarea lor la vot.

Atitudinea pe care românii şi-au asumat-o, prin participare la vot sau prin neprezentare la vot, trebuie respectată şi analizată, iar democraţia bazată pe libertatea civică trebuie cultivată mai intens prin informare corectă şi permanentă privind tema dezbătută public.

Deşi referendumul recent nu a fost validat, totuşi acesta ne-a oferit posibilitatea de a cunoaşte gradul de secularizare al societăţii româneşti de astăzi, precum şi principalele poziţionări din societate privind afirmarea şi apărarea valorilor morale bazate pe credinţa în Dumnezeu şi istoria bimilenară a poporului român.

În acest context social, Biserica Ortodoxă Română are datoria de a susţine şi promova în continuare familia binecuvântată de Dumnezeu şi valorile credinţei creştine. - Biroul de Presă al Patriarhiei Române 

Președintele Comitetului de Inițiativă pentru revizuirea Constituției, Mihai Gheorghiu, a spus că referendumul rămâne în istoria acestei națiuni, chiar dacă nu a avut succes.

„Ce am trăit noi astăzi este un vot legal și constituțional (…) un vot covârșitor, chiar dacă nu am împlinit ținta noastră de șase milioane. Chiar dacă țelul nostru nu este împlinit și nu am putut revizui Constituția, acest vot (…) rămâne să existe în istoria acestei societăți și acestei națiuni. Data viitoare vom reuși, pentru că apărarea firescului, apărarea a ceea ce am primit și a ceea ce vrem să lăsăm în urma noastră este importantă pentru milioane și milioane de români. Acum există dovada extraordinară a acestui interes. Nimeni nu va mai putea spune că sunt numai niște semnături care nu știm cum au fost luate. (…) Este vocea unei părți a poporului român și această voce trebuie să cântărească. (…) Viața noastră va deveni, începând de mâine mult mai complicată, dar vocea noastră s-a auzit, NU-ul nostru împotriva intruziunii ideologiei de gen în mințile și sufletele copiilor acestei țări s-a auzit. E o primă bătălie, vor mai urma și altele pe care sigur le vom câștiga”, a declarat duminică Mihai Gheorghiu.

Acesta a spus că inițiativa s-a confruntat cu boicotul generalizat al partidelor politice.

„Ne-am confruntat cu o imensă mașină propagandistică, antireferendum, pro boicot, de manipulare și dezinformare a acestui popor. Ne-am confruntat și cu un fenomen neașteptat și anume boicotul generalizat al partidelor politice din România împotriva acestui referendum. Inițiativa noastră nu este una politică și am refuzat întotdeuna confiscarea politică”, a mai spus acesta.

Referendumul pentru căsătorie nu a fost validat, prezența urne fiind de 20%, cu 10% mai puțin decât pragul necesar. Sursa - Activenews

 

Citiți și:



Autocefalia Bisericii din Ucraina, un precedent ca și Mitropolia Moldovei de peste Prut să revină la BOR?
 

Patriarhia Ecumenică și-a reafirmat intenția fermă de a acorda Autocefalia Bisericii Ortodoxe din Ucraina. Patriarhia Moscovei a decis întreruperea totală a comuniunii euharistice cu Constantinopolul. Urmările au apărut deja și se vor resimți pe termen lung. Pe principiul precedentului și al dominoului, putem spera că la un moment dat și Mitropolia Moldovei de peste Prut va ieși de sub jurisdicția  rusă. Reacții ale clericilor și analiștilor specializați sunt disponibile în rândurile de mai jos.

Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice s-a întrunit în ședință de lucru săptămâna aceasta la Constantinopol sub președinția Patriarhului Ecumenic Bartolomeu pentru a discuta mai multe teme de pe ordinea de zi, inclusiv problema bisericească din Ucraina. La finalul sesiunii de lucru, Secretariatul General al Sfântului Sinod a făcut public un comunicat pe care îl redăm integral în limba română.


Comunicat

Prezidat de Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic, Sfântul Sinod a fost convocat în şedinţa sa periodică din 9-11 octombrie 2018, pentru a examina şi a delibera asupra subiectelor înscrise pe ordinea de zi.

Sfântul Sinod a discutat în profunzime şi pe larg problema bisericească din Ucraina, în prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Daniel de Pamfilon şi a Preasfințitului Părinte Episcopul Ilarion de Edmonton, Exarhii Patriarhali în Ucraina, şi, în urma unor deliberări îndelungate, a hotărât:

1) Reînnoirea deciziei luată deja ca Patriarhia Ecumenică să continue în direcţia acordării autocefaliei Bisericii Ucrainei.

2) Restabilirea, în acest moment, a Stavropighiei Patriarhului Ecumenic la Kiev, ca una dintre numeroasele sale Stavropighii care au existat din secolele trecute în Ucraina.

3) În conformitate cu prerogativele canonice ale Patriarhului Constantinopolului de a primi astfel de petiţii de la ierarhi şi clerici din toate Bisericile autocefale, să accepte solicitările de recurs ale lui Filaret Denisenko, Makarie Maletych şi cei dimpreună cu ei, care s-au aflat în schismă nu din motive dogmatice. Astfel, cei menţionaţi mai sus au fost restabiliţi canonic în rangul lor ierarhic sau preoţesc, iar credincioşii lor au fost reaşezaţi în comuniune cu Biserica.

4) Revocarea validității Scrisorii Sinodale din anul 1686, eliberată în circumstanţele acelei perioade, prin care s-a acordat Patriarhului Moscovei, prin iconomie, dreptul să hirotonească pe Mitropolitul Kievului, ales de Adunarea clerului şi a laicilor din eparhia sa, care trebuia să pomenească pe Patriarhul Ecumenic ca Întâiul Ierarh la orice slujbă, proclamând şi afirmând dependenţa sa canonică faţă de Biserica Mamă a Constantinopolului.

5) Să apeleze la toate părţile implicate pentru a se evita însuşirea bisericilor, a mănăstirilor şi a altor proprietăţi, precum şi orice alt act de violenţă şi represalii, astfel încât pacea şi iubirea lui Hristos să prevaleze.

La Patriarhia Ecumenică, 11 octombrie 2018

De la Secretariatul general al Sfântului Sinod – Basilica 

Biserica Ortodoxă Rusă a rupt relaţiile cu Patriarhatul Constantinopolului

Decizia vine la scurt timp după ce, joia trecută, Patriarhia de la Constantinopol a recunoscut Biserica Ortodoxă Independentă din Ucraina. “Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a decis luni să rupă complet comuniunea euharistică cu Patriarhia Constantinopolului”, a declarat mitropolitul de Volokalamsk, Ilarion, responsabil al Departamentului de relaţii externe al Patriarhiei Moscovei, conform RIA Novosti, citată de Agerpres. Ruperea relaţiilor între cele două entităţi înseamnă că preoţii din Rusia şi de la Constantinopol nu vor mai face sluje în comun, iar preoţii ruşi nu vor mai participa la liturghii ai Patriarhiei de la Costantinopol “Nu vom mai putea oficia slujbe în comun, preoţii noştri nu vor mai participa la liturghii împreună cu ierarhii Patriarhiei de Constantinopol”, a declarat mitropolitul Ilarion. Biserica Rusă dă vina exclusiv pe Patriarhia de la Constantinopol pentru situaţia actuală. “A fost o decizie forţată, dar Sfântul nostru Sinod nu a putut lua o altă decizie, deoarece întreaga logică a acţiunilor recente ale Patriarhiei Constantinopolului a condus la acest lucru”. Sursa

Părintele Savatie Baștovoi: Patriarhia Moscovei a rupt comuniunea liturgică cu Patriarhia Constantinopolului

Oare Sfântul Munte e sub omoforul patriarhului ecumenic? Arhiepiscopia Greciei are autocefalie, sau e sub Constantinopol? Să lămurească cineva care are treabă cu Grecia. Ce alte episcopii prin lume se mai subordinează Patriarhului ecumenic? Din știința mea, pasul canonic obligatoriu este trimiterea scrisorilor către toate bisericile autocefale prin care se înștiințează cu privire la ruperea comuniunii și se așteaptă hotărârile Sinoadelor locale prin care se face alegerea cu cine rămân în comuniune și cu cine nu. Adică se împarte lumea în două. Săracii ortodocși de prin lume care vor intra în bisericile “schismatice” din Sfântul Munte și de peste tot, ce vor păți? Anatema? Pocăință publică pe treptele bisericii și reprimire prin mirungere pentru lumânările arse pe Athos? Să publice cineva lista bisericilor si comunităților care țin de Constantinopol ca să nu ajungem în iad din greșeală.

Vești proaste pentru românii din Ucraina: bisericile românești nu vor mai putea sluji în limba română

Decizia Patriarhiei Constantinopolului de a recunoaște autocefalia unei Biserici unificate a Ucrainei, formată din mai multe entități aflate în conflict între ele în acest moment, îi afectează grav pe etnicii românii din țara vecină. Filaret Denisenko, liderul auto-proclamatei Biserici Ortodoxe a Ucrainei, a spus că după „unificare” toate slujbele se vor ține în limba ucraineană. Singura derogare va fi pentru limba slavonă și predicile în rusă. „Slujbele religioase trebuie oficiate din principiu în limba ucraineană. Și predica preotului – la fel în ucraineană. Totodată vom accepta limba slavonă, cât și predicile în limba rusă. Adică nu vor exista presiuni în ceea ce privește limba liturgică”, a spus Filaret, informează Libertatea Cuvântului din Cernăuți. Sursa citată precizează că în regiunea Cernăuți sunt 440 de parohii ortodoxe, dintre care 126 sunt parohii românești. În regiune mai sunt și șapte mânăstiri românești. Bisericile românești, aflate sub autoritatea Mitropoliei Kievului - de sub Patriarhia Moscovei -, săvârșesc slujbele în limba română. Lovitura vine după ce în cursul acestui an, etnicii români au fost afectați de noua lege a educației adoptată de Kiev, care afectează dreptul minorităților de a se educa în limba maternă. Sursa 

Petru Bogatu: Precedentul ucrainean trimite în ilegalitate Biserica Rusă din Basarabia. Singura entitate ortodoxă legală la est de Prut este BOR

Opinia publică de la noi, urmărind fascinată refacerea Scaunului Mitropolitan de la Kiev, demarată de Patriarhia de la Constantinopol, încă nu s-a prins, pe deplin, se pare, că desprinderea Bisericii Ucrainene de cea Rusă vizează direct Basarabia, anunțând o iminentă schimbare la față a ortodoxiei din Republica Moldova.

Recurs la istorie

În urma repunerii în drepturile canonice a Patriarhului Filaret al Kievului și a Arhiepiscopului Macarie, considerați până acum ierarhi schismatici, procedura de separare a Bisericii Ucrainene de cea Rusă a intrat în linie dreaptă. Rămâne să se întrunească așa-numita „Constituantă bisericească” care să aleagă patriarhul și să primească Tomosul de autocefalie. La ora actuală, cei doi exarhi, trimiși de Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, poartă discuții cu reprezentanții celor trei biserici: Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Moscovei (BOU-PM), Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Kievului (BOU-PK) și Biserica Ortodoxă Ucraineană Autocefală (BOUA) în vederea convocării unui sinod care va proclama independența bisericii naționale ucrainene. Detaliul care schimbă totul este recursul la istorie pe care l-a făcut Constantinopolul. Sinodul Patriarhiei Ecumenice a calificat ca fiind ilegală (sic!) anexarea Mitropoliei Kievului de către Patriarhatul de la Moscova în anul 1686 și, totodată, și-a restabilit autoritatea sa canonică asupra Ucrainei. Cu alte cuvinte, subordonarea în secolul al XVII-lea a Bisericii Ucrainene de către Biserica Rusă este considerată un abuz pe care Constantinopolul l-a tolerat într-un anumit context istoric și politic, dar nu l-a validat niciodată. De unde și concluzia că Patriarhia Ecumenică nu recunoaște ca fiind legală extinderea în forță a hotarelor Bisericii Ortodoxe Ruse (BORu) intervenită în urma unor războaie de cotropire.

Cu de la sine putere Patriarhia de la Moscova a luat în stăpânire Mitropolia de la Kiev, aflată sub ascultarea Constantinopolului, în 1686, după alipirea Ucrainei la Rusia țaristă în 1654 în baza tratatului de la Pereiaslav. Ulterior, Moscova, în urma unor invazii, a ocupat și alte teritorii străine, printre acestea numărând-se și Basarabia. Cuceririle imperiale erau urmate de acapararea drepturilor canonice ale bisericilor din țările subjugate și colonizate. Spațiul dintre Prut și Nistru n-a fost o excepție. După anexarea Basarabiei în anul 1812, Rusia a preluat cu de la sine putere bisericile și mănăstirile din ținut care până atunci s-au aflat în cea mai mare parte sub jurisdicția Mitropoliei Moldovei și Sucevei. Ar mai fi de spus că în secolul al XIX-lea nu exista Patriarhatul de la Moscova, acesta fiind lichidat de împăratul Petru I. Capul Bisericii Ortodoxe Ruse era nimeni altul decât țarul, care o administra printr-un demnitar numit ober-procuror. De altfel, Gavriil Bănulescu- 24 Bodoni fusese desemnat de către împăratul Alexandru I să conducă în 1813 proaspăt înființata Arhiepiscopie a Chișinăului. Departamentul ideologic al statului Astfel, Biserica Ortodoxă Rusă deja pe timpul țarului a fost redusă la statutul unui departament ideologic în administrația imperială. După revoluția bolșevică, Stalin a perpetuat această stare de fapt. El a restabilit Patriarhatul de la Moscova în anii celui de-al Doilea Război Mondial, dar l-a aservit statului comunist.

În aceste condiții, BORu, sub dictatura bolșevică, a fost de fapt o secție sub acoperire religioasă a propagandei cominterniste. A slujit cu obediență expansionismul sovietic în formele lui cele mai abominabile. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial și o nouă anexare a Basarabiei, Biserică Românească din ținut fusese desființată. Teritoriul canonic al Mitropoliei Basarabiei a fost trecut abuziv de administrația sovietică sub jurisdicția formală a BORu care și-a creat aici propriile eparhii și episcopii. Uzurparea teritoriului canonic Toate acestea sunt nelegiuiri strigătoare la cer care nu au fost acceptate de-a lungul timpului de către Biserica Ortodoxă Română. Și Patriarhia de la Constantinopol, sub a cărei autoritate până în 1812 s-a aflat Basarabia, s-a resemnat, dar nu a încuviințat niciodată uzurparea teritoriului canonic românesc de către Rusia. Din acest punct de vedere, lucrurile între Prut și Nistru sunt chiar mai limpezi decât în Ucraina. Biserica Rusă nu a fost îndreptățită nici măcar formal vreodată de Constantinopol să administreze spațiul ecleziastic din Basarabia, prezența ei în acest teritoriu s-a bazat pe baionetele rusești, fiind un act arbitrar și injust. Astfel, decizia Patriarhiei de la Constantinopol de a cataloga ca fiind nelegitimă anexarea Mitropoliei de la Kiev în secolul al XVII-lea de către Patriarhatul de la Moscova are valoarea unui precedent care trimite în ilegalitate și Mitropolia Chișinăului afiliată Bisericii Ruse. Cum BORu a pus mâna pe teritoriul canonic al Basarabiei cu sila, profitând de conjunctura politică, dominația ei în Republica Moldova constituie o infracțiune. Să iasă din ilegalitatea ober-procurorului Judecând după reacția furioasă a Patriarhatului de la Moscova care atacă astăzi virulent Biserica-Mamă a Constantinopolului, BORu va persevera în eroare și nedreptate. Se va împotrivi cu înverșunare, încercând să perpetueze actuala stare de fapt. Numai că timpul lucrează împotriva imperialismului rus. Refacerea Scaunului Mitropolitan de la Kiev și ridicarea lui la rang Patriarhal spulberă mitul medieval al celei de-a treia Rome. Odată cu emanciparea Bisericii Ucrainene, își va da obștescul sfârșit și proiectul imperialist al „Lumii Ruse”. Pierzând Ucraina, BORu scapă din mână nu doar teritorii, lăcașe sfinte și enoriași, ci și o istorie milenară pe care și-o revendică. Creștinarea de acum 1000 de ani a Kievului de către cneazul Vladimir nu mai aparține Rusiei, ci Ucrainei. Autocefalia Bisericii Ucrainene se constituie astfel într-o lovitură grea pentru mentalitatea imperială a Moscovei, riscând să-i provoace o criză existențială. Mitropolia Chișinăului și a ”întregii Moldova”, subordonată Patriarhatului de la Moscova, spre deosebire de ucraineni, nu poate pretinde autocefalia, întrucât Basarabia este teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Române (BOR).

Singura entitate ortodoxă legală la est de Prut este Mitropolia Basarabiei ca biserică autonomă în cadrul BOR. În aceste împrejurări, ierarhii și clericii din Republica Moldova, înregimentați deocamdată în Biserica Rusă, trebuie să asculte de Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, primus inter pares, și să ia calea cea dreaptă. Asta ar însemna să iasă din ilegalitatea puterii uzurpatoare a ober-procurorului și a urmașilor acestuia și să intre în legalitatea Bisericii Ortodoxe Române. Sursa 

Sinodul pan-ortodox, o soluție? (Anghel Buturugă/România Liberă)

Pariul rușilor este că decizia drastică de a se separa euharistic de Patriarhia Constantinopolului o va izola pe aceasta din urmă în cadrul ortodoxiei universale. Rușii se bazează în acest calcul pe faptul că 164 milioane din cele 250 ale ortodocșilor din întreaga lume se află sub autoritatea lor. Așadar, după cum în repetate rânduri au ținut să afirme, Patriarhul Bartolomeu nu va mai putea pretinde că are autoritate universală asupra ortodocșilor, de vreme ce mai bine de jumătate din aceștia nu îl mai recunosc. De asemenea, rușii mizează pe potențialii aliați din rândul bisericilor autocefale. Până în prezent, cei mai apropiați de pozițiile rușilor au fost patriarhii Antiohiei și ai Serbiei. Voci favorabile rușilor s-au mai făcut auzite și din Ierusalim și din Bulgaria. Însă, până în prezent, nicio biserică autocefală nu s-a pronunțat oficial și sinodal asupra chestiunii autocefaliei Ucrainei.

Opțiunile rămase bisericilor autocefale nu sunt foarte multe. Fie vor accepta acțiunile Fanarului, fie vor sprijini Biserica Rusă. O cale de mijloc poate fi căutarea unei soluții sobornicești sau sinodale, adică cererea de a se întruni un Sinod pan-ortodox în cadrul căreia să se discute dosarul ucrainean. Însă și această cale, cel puțin în prezent, are dificultățile sale: Patriarhia Ecumenică nu o agreează, demersurile sale fiind strict unilaterale, de vreme ce consideră că este singura îndreptățită canonic să gestioneze dosarul, iar Patriarhia Moscovei nu ar vedea o altă utilitate a unui astfel de Sinod decât în respingerea demersului constantinopolitan și restaurarea statu-quo-ului, adică reafirmarea Ucrainei drept teritoriu canonic al Moscovei.

Radu Carp: O Biserică autocefală care să-i reunească pe toţi credincioşii ortodocşi din Ucraina rămâne deocamdată la stadiul de utopie. A venit momentul de a reflecta mai profund asupra implicaţiilor unui conflict de jurisdicţie canonică şi a unei situaţii tensionate referitoare la minoritatea maghiară din Ucraina asupra situaţiei etnicilor români din această ţară. Cea mai inadecvată cale de a aborda acest conflict de jurisdicţie canonică este de a crede că el se suprapune unui conflict geopolitic: BORu anti-occidentală, partener de nădejde a lui Vladimir Putin şi noua Biserica Ortodoxă Ucraineană, autocefală şi pro-europeană. Nu există nicio garanţie că noua natură a acestei din urmă Biserici, din punct de vedere al statutului apartenenţei ecleziastice, va aduce noi credincioşi şi nici că actuala orientare politică a Ucrainei va rămâne aceeaşi, ori că o eventuală schimbare de orientare a statului ucrainean în direcţia abandonării cursului pro-european va atrage mai mulţi adepţi ai Patriarhiei de la Moscova. Cele două planuri, politic şi canonic, nu trebuie amestecate.

Ȋn acest moment, statele europene, cu democraţii consolidate, au înţeles că rolul unei Biserici nu este să susţină demersurile puterii politice, indiferent cât de întemeiate sau consensuale ar fi acestea. Acelaşi lucru ar trebui înţeles la Moscova şi la Kiev deopotrivă. BOR a evitat să se poziţioneze în acest conflict de jurisdicţie canonică şi a procedat foarte corect, pentru a-şi păstra nealterată puterea de negociere în eventualitatea în care disputele între Patriarhia Ecumenică şi BORu vor deveni şi mai vizibile.Marea problemă o reprezintă însă soarta etnicilor români din Ucraina care nu mai ştiu sub ce jurisdicţie se află. Aceştia riscă să devină, fără voia lor, parte a unei Biserici Ortodoxe Ucrainene, „naţionale“.

Thomas Bremer și Sophia Senyk: Este istoria capabilă să soluționeze conflictul eclezial din Ucraina?

(...) Problema centrală o constituie teritoriul canonic. Moscova se raportează la Ucraina ca la propriul teritoriu canonic și pretinde că Biserica Ortodoxă a Ucrainei, singura Biserică recunoscută canonic din țară, îi aparține. Constantinopolul, de cealaltă parte, se consideră Biserica Mamă a Ortodoxiei din Ucraina și își exprimă îngrijorarea față de unitatea din țară. Cine are dreptate? În acest conflict, ambele părți fac recurs la istorie și sunt de acord asupra unor chestiuni. Ambele admit că Rusia Kieveană, o formă statală premodernă (un fel de comunitate de principate), a primit creștinismul în secolul al X-lea de la Constantinopol. Atunci când centrul politic al acestei formațiuni statale a început în veacul al XII-lea să se mute înspre nord, mitropoliții și-au păstrat atât titulatura „de Kiev”, cât și dependența de Constantinopol până la jumătatea secolului al XV-lea. După unirea de la Florența, mitropoliții, acum „de Moscova”, au încetat să mai ceară Constantinopolului confirmarea numirii în scaunul episcopal. A continuat să existe și un mitropolit de Kiev, care la acea vreme își avea reședința în Marele Ducat al Lituaniei. După unirea politică dintre Lituania și Polonia (1569), situația Ortodoxiei din ținuturile ucraino-belaruse s-a înrăutățit; iar după ce ierarhii au acceptat Unirea cu Roma (1569), doar doi episcopi ortodocși au mai rămas în acest teritoriu. În 1620 a fost instalat un episcop de Kiev care se afla în comuniune cu Constantinopolul. Din acest moment consensul dintre cele două Patriarhii a încetat.

După ce, în secolul al XVII-lea, statul rus cu centrul la Moscova și-a extins teritoriul asupra Kievului și a părții de est a actualei Ucraine, conform tratatului de la Andrusovo, ambele Patriarhii au ajuns la o înțelegere prin care mitropolitul de Kiev urma să fie numit și hirotonit de către Moscova, în schimb acesta avea să-l pomenească pe patriarhul ecumenic. Situațiile ulterioare de (ne)pomenire a patriarhilor ecumenici de către mitropoliții de Kiev, pot servi ca exemple de interpretare diferită a documentelor la care acum ambele părți fac apel. Faptul că mitropoliții de Kiev au încetat la scurt timp pomenirea patriarhului de Constantinopol, poate fi interpretat ca un act de nerespectare a unui acord, dar poate fi văzut și ca o consecință și, într-un anume sens, ca o recunoaștere a ceea ce era realmente posibil pentru ei. Istoria abundă cu astfel de exemple de acorduri sau articole de acorduri care pur și simplu au căzut în desuetudine. În conflictul actual, ambele părți interpretează documentele într-un mod favorabil punctului lor de vedere. Nici una dintre părți nu arată înțelegere pentru perspectiva celeilalte. Fiecare tabără acționează de parcă documentele ar oferi dovezi clare. Dar nu este așa. Documentele nu sunt univoce. Ele au fost scrise la un moment dat, într-un anumit context și ele trebuie prin urmare, să fie interpretate, iar orice interpretare este realizată la un anumit moment și într-un anumit context. Apropierea de vechiul sens al documentelor și de posibila lor relevanță pentru contextul actual necesită o abordare hermeneutică. Dar istoria nu poate dovedi cine are sau nu dreptate în actualul conflict. Ce semnificație are acest lucru pentru problema autocefaliei ucrainene? În primul rând, aceasta nu poate fi rezolvată printr-un recurs la trecut. Principala problemă este aceea că nu 26 există un consens cu privire la modul de obținere a autocefaliei în cadrul Ortodoxiei.

Există două modele:

1) Biserica Mamă are dreptul să o acorde, sau

2) Patriarhia Constantinopolului deține acest drept. „Sfântul și Marele Sinod”, care s-a întrunit în Creta în 2016, nu a abordat această problemă, deoarece, anterior Sinodului (în fază pregătitoare a acestuia), Bisericile nu au putut ajunge la un acord asupra unui document pregătitor. Nici cazurile precedentele nu sunt de mare ajutor, deoarece în majoritatea exemplelor de până acum, Constantinopolul era și Biserica Mamă. Cu siguranță, Biserica Ortodoxă Rusă interpretează în mod eronat situația socială și eclezială din Ucraina și nu înțelege gradul în care se dorește existența unei Biserici autocefale naționale – dorință care există de asemenea și în interiorul Bisericii Ortodoxe canonice din Ucraina, adică în cadrul Bisericii Ortodoxe care se află sub jurisdicția Patriarhiei Moscovei. Însă la fel de adevărat este și faptul că această Biserică nu a solicitat autocefalia. Patriarhia Ecumenică nesocotește acest fapt și se comportă ca și cum nu ar exista o Biserică canonică în Ucraina. Ea susține că este preocupată de unitatea Ortodoxiei în Ucraina, însă prin ignorarea Bisericii Ortodoxe din Ucraina trădează contrariul. Ambele tabere se ignoră reciproc, la fel cum fiecare parte ignoră interpretarea documentelor realizată de către cealaltă parte. În Ucraina, aspectul politic a ajuns în prim-plan, datorită guvernului care se folosește de toate mijloacele pentru a obține autocefalia. Dar autocefalia este un concept eclezial și privește structurile bisericești. Prin încercarea de a avea o „Biserică națională ucraineană” în contextul agresiunii militare rusești, elitele politice speră să câștige pentru ei înșiși sprijinul popular. Ei nu numai că neglijează faptul că Ucraina este o țară multi-etnică și multi-confesională, ci repetă, totodată, modelul bisericilor naționale specific Europei de până în a doua jumătate a secolului al XX-lea.

După modelul Patriarhatelor vechi, nu este absolut necesar ca un stat independent să aibă o biserică autocefală. Are o „Biserică Națională” vreun loc într-un stat modern democratic și orientat spre vest? Dar pentru creștinii practicanți, are aceasta vreun sens? Pentru a fi clari: am prefera ca Ortodoxia din Ucraina să fie autocefală și unită și credem că acest lucru se va și întâmpla în cele din urmă. O Biserică ucraineană autocefală ar putea oferi Ortodoxiei o Biserică locală independentă, de unde ar putea fi trimise noi impulsuri pentru viața Bisericii, pentru teologie, pentru dialog ecumenic și relații cu „lumea”. Cu toate acestea, modul în care se încearcă în prezent acordarea/obținerea autocefaliei – prin forțe politice, prin acte unilaterale ale Constantinopolului, prin propuneri de legi părtinitoare și discriminatorii și prin diseminarea de informații false și înșelătoare – nu reprezintă calea corectă. Această problemă atinge o serie de întrebări importante precum tradiția Bisericii, ideea de „teritoriu canonic”, relația Biserică-Stat, unitatea Panortodoxă; toate, întrebări la care Ortodoxia s-ar cuveni și ar trebui cu siguranță să dea un răspuns. Istoria însă, de una singură, nu oferă o soluție la problema din Ucraina. Sursa 

Citiți și:

Reacție a Patriarhului Chiril - Lonews 

Reacție a Patriarhului Serbiei - Lonews

Comunicatul integral al Bisericii Ruse, avertisment - Lonews 



Știri interne - octombrie 2018 (RO)
 

Vasile Bănescu: Corectitudinea politică, marxismul cultural, violențele anticreștine nu sunt primejdii imaginare!

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, a comentat, într-un interviu la TVR, în emisiunea „Universul credinței”, rezultatul Referendumului, explicând de ce  acesta nu este un eșec al Bisericii și, în niciun caz o victorie a progresiștilor.  Vasile Bănescu a vorbit despre „avalanșa de manipulări deversate în societate”, dar și despre „discursurile extrem de ideologizate” ale unor politicieni, prin care au fost ofensate milioane de români. Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române s-a referit în mod special la declarațiile președintelui Iohannis, care, după Referendum a invocat „unitatea poporului” , a sugerat că această campanie pentru Referendum a fost una a „spaimelor și tulburărilor provocate de pericole imaginare”. Vasile Bănescu: „M-a mirat însă să constat apariția unor discursuri, aș spune excesiv de ideologizate, din partea unor oameni politici, în România. Mă refer acum la o persoană, care într-un fel a ofensat milioanele de oameni care gândim în termeni curați familia și căsătoria. 

Da, eu personal m-am simțit ofensat când am aflat că am o imaginație excesiv de bogată, în care plutesc dezordonat „primejdii imaginare”. Nu! Corectitudinea politică, marxismul cultural, violențele anticreștine, acestea nu sunt primejdii imaginare. Faptul că unor copii de grădiniță li se livrează noțiuni de homosexualitate, faptul că se încearcă schimbarea unor valori precum familia și căsătoria, acestea nu sunt primejdii imaginare, sunt primejdii reale”, a afirmat purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române. Vorbind despre miza uriașă a rezultatelor, Vasile Bănescu a avertizat că „vom vedea în curând efectele, din păcate nocive, pentru societatea românească, pentru sfera publică morală, ale netrecerii acestui Referendum”. „Să nu uităm că au ieșit la vot aproape patru milioane de oameni.  Dar numărul celor care ar fi putut vota nu este cel vehiculat, cel de 18 milioane. În România suntem deja mult mai puțini. Suntem în jur de 15 milioane, știm foarte bine că în diaspora nu se poate vota articulat, coerent, pentru că distanțele sunt uriașe și foarte puține. De aceea, consider că din punct de vedere moral acest Referendum a trecut”, a adăugat Vasile Bănescu, arătând că, „în niciun caz nu se pune problema unei așa zise victorii a progresismului în România” și că „majoritatea oamenilor din România, și, conform sondajelor, gândesc căsătoria și familia în termeni firești.” Sursa

Părintele Constantin Necula, decizie după Referendum: Mă retrag din viața publică! Am să tac din dorința de a-i lăsa pe ceilalți să vorbească. Acum e aceeași ură, aceeași dictatură a propriei opinii împotriva celorlalți

Părintele Constantin Necula, unul dintre fondatorii Coaliției pentru Familie, a anunțat că se retrage din viața publică. Decizia sa, anunțată la Radio România Actualități, preluată de Activenews, vine în urma rezultatelor la Referendumul pentru Căsătorie. Dar, a precizat ulterior părintele Necula într-o postare pe Facebook,  „retragerea din viața publică nu înseamnă că renunț la luptă! Biserica nu e viața publică!! „Mă voi retrage din viața publică – e un gând care îmi trece foarte des prin minte. Am să mă retrag și am să tac, din dorința de a-i lăsa pe ceilalți să vorbească. Am remarcat că sunt foarte mulți dispuși să vorbească împotriva Bisericii, a societății creștine. Le doresc succes! E o tristețe care m-a cuprins, pe care nu o voi birui decât în Liturghie”, a spus părintele Necula. 

„E prima dată când am înțeles de ce Mântuitorul nu a răspuns la toate întrebările, ci doar la cele ale oamenilor care vor cu adevărat să se îndrepte. Acum e aceeași ură, aceeași aroganță socială, aceeași dictatură a propriei opinii împotriva celorlalți și, în acest marasm, aceeași Biserică răstignită a nu știu câta oară de oameni care cred cu adevărat că Biserica ar trebui să le negocieze păcatele. Regret!”.  - Pr. Constantin Necula

Citiți și: Părintele Necula, clarificări cu privire la decizia de retragere din viața publică - Ordinea 

Alianța Familiilor din România solicită Senatului să faciliteze consultări cu toate părțile interesate pentru a preveni adoptarea unor „soluții legislative iresponsabile” în ce privește proiectul legii parteneriatului civil

Alianța Familiilor din România (www.alianta-familiilor.ro) a remis Președintelui Senatului o scrisoare prin care solicită să nu fie aprobată dezbaterea în „regim de urgență” a proiectului de lege privind parteneriatele civile și să fie alocat suficient timp pentru consultări cu toate părțile interesate. „Domnule Președinte al Senatului, Scopul Referendumului național din 6-7 octombrie pentru revizuirea Constituţiei nu a fost atins din cauza unei prezenţe insuficiente pentru atingerea cvorumului, dar opţiunea votanţilor a fost fără orice echivoc: peste 90% dintre cei prezenți au spus „DA” pentru căsătoria heterosexuală monogamă ca fundament al unei noi familii. Aceste procente se regăsesc şi la nivel naţional, conform sondajelor. Neatingerea cvorumului nu înseamnă că societatea este de acord cu modificarea radicală a legislației privind familia. În fond, neatingerea cvorumului s-a datorat unor motive terțe (lipsa informării, neclaritatea întrebării, politizarea dezbaterii și mai ales asigurărilor că „nimeni” nu atacă, propriu zis, instituția căsătoriei. În aceste condiţii, anunțarea introducerii în circuitul legislativ a unei forme radicale a așanumitului „parteneriat civil” pentru cuplurile homosexuale, practic echivalent căsătoriei, la doar câteva ore după anunţarea rezultatelor referendumului echivalează cu o sfidare la adresa ultramajorităţii care a votat DA la referendum.

Senzaţia lăsată de susținătorii „minorităților sexuale” care cer adoptarea „de urgență” a legii este aceea de încercare frauduloasă de a specula aparenţa de eşec dată de neatingerea cvorumului, cu ocultarea opţiunii generalizate a alegătorilor de opoziţie faţă de recunoașterea legală a cuplurilor homosexuale, mai ales atunci când scopul acestei recunoașteri este „asigurarea cadrului necesar pentru viața de familie”. Opțiunea de a asigura accesul la „parteneriate civile” și pentru cuplurile heterosexuale, deși acestea au la dispoziție instituția milenară a căsătoriei, este un alt aspect care ne alarmează. Un astfel de proiect trebuie bine cumpănit atât în privinţa soluţiei alese cât şi a conţinutului concret al regimului juridic oferit, pentru a nu sabota familia și viitorul societăţii prin adoptarea unor soluții legislative iresponsabile, care vor avea ca efect anularea statutului privilegiat conferit căsătoriei în dreptul și în practica juridică. În concluzie, o astfel de propunere legislativă, mai ales la modul radical în care a fost formulată, nu e recomandat să treacă fără o dezbatere reală și efectivă în societate și cu participarea și consultarea tuturor părților interesate, ceea ce reclamă timp și informarea constantă a populației și ascultarea ei. Ca atare, având în vedere importanța deosebită a schimbărilor de regim juridic propuse, Alianța Familiilor din România, organizație a societății civile care a luat parte la toate dezbaterile majore care privesc evoluția familiei românești începând cu noul Cod Civil (2008-2009), vă solicită respectuos să nu admiteți eventuala solicitare de dezbatere în procedură de urgență a proiectului de lege privind parteneriatul civil și să facilitați organizarea de consultări cu toate părțile interesate.” Sursa

Partidele politice, cu excepția USR, se dezic de Parteneriatele civile

Proiectul de lege privind parteneriatul civil are puține șanse să fie adoptat de Parlament. Surse politice au declarat pentru HotNews.ro că PSD nu va mai susține un astfel de demers după ce referendumul privind redefinirea familiei nu a fost validat. De altfel proiectul urma să fie depus în Parlament în cursul acestei săptămâni însă procedura s-a amânat. Potrivit surselor HotNews.ro, proiectul este finalizat și urma să fie depus în Parlament miercuri, 17 octombrie dar a fost amânată procedura. Sursele citate susțin că dacă proiectul va fi depus riscă să rămână blocat in Parlament sau va pica la vot deoarece parlamentarii PSD nu îl vor susține. 

Partidul Național Liberal s-a retras din dezbaterile parlamentare privind Legea Parteneriatului Civil, considerând că nu este oportun momentul pentru acest proiect și nu dorește să fie asociat acestui act normativ. Decizia PNL vine după ce președintele formațiunii, Ludovic Orban, a cerut susținătorilor parteneriatului civil să organizeze și ei un referendum, precum au făcut cei care susțin familia. Pe de altă parte, USR susține vehement legalizarea parteneriatului civil pentru persoanele de același sex, informează Activenews.

USR propune ca legea să prevadă obligativitatea accesului elevilor la educație sexuală| Colegiul American al Pediatrilor: După 40 de ani de educație sexuală, nivelul bolilor cu transmitere sexuală este „epidemic” |Patriarhia Română: "Copilul are nevoie de educație, nu de educație sexuală intensivă"

Într-o declarație din luna mai a acestui an, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, se arăta reținut în ceea ce privește necesitatea educației sexuale în școli: "Copilul are nevoie de educație cu majusculă, și nu de educație sexuală intensivă. Biserica Ortodoxă Română este de acord, la nivelul unor ore de informare pe care le poate face profesorul de biologie sau dirigintele, în legătură cu riscurile reale la care se pot expune tinerii care încep o viață sexuală prea timpurie și dezordonată. Nu trebuie să absolvim cursuri de kamasutra ca să fim oameni normali." (Sursa: Basilica.ro) În ceea ce privește nașterile din rândul adolescentelor din România, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei spunea că "nu este vorba de un fenomen, e vorba de cazuri punctuale, probabil numeroase, care însă nu au în spate o cauză legată de absența educației sexuale în școală"- (Sursa). Colegiul American al Pediatrilor, organizație națională de profesioniști în domeniul sănătății copilului și adolescentului afirmă că educația sexuală completă (oferită în Statele Unite ale Americii nu a fost eficientă în a-și atinge scopurile.

Președintele Academiei Române, Ioan - Aurel Pop, denunță „atacurile la adresa Bisericii, familiei și țării” prin care „se urmărește să cădem în dezunire. Sunt și inconștienți care vor asta, dar sunt și unii bine dirijați și cu planuri bine puse la punct”

Președintele Academiei Române, profesorul Ioan-Aurel Pop, a spus că „prin atacurile la adresa Bisericii, familiei și țării se urmărește să cădem în dezunire și să cinstim unirea noastră în dezunire”. Rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca a făcut aceste afirmații în cadrul unei conferințe preoțești pentru clericii din protopiatele Cluj 1 și Cluj 2. „Sunt și oameni inconștienți care vor asta, dar sunt și unii bine dirijați și cu planuri bine puse la punct, distrugând instituțiile fundamentale care stau la temelia acestei națiuni române care a avut înțelepciunea să-și construiască edificiul național”, a spus Președintele Academiei Române la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, citat de agenția Basilica.

Acad. Ioan-Aurel Pop a făcut precizarea că se dorește distrugerea edificiului național „și odată cu el și poporul românesc pentru că dacă îi iei încrederea în instituțiile fundamentale îi iei încrederea în el însuși”. Ca să existe, un popor „trebuie să creadă în el însuși, să se roage, să respecte rânduielile și să fie cu privirea ațintită spre viitor”, a mai adăugat acesta. Profesorul Pop a declarat că țara are nevoie constantă de grija noastră. „Cei care ne acuză că nu trebuie să avem grija țării că țara este se înșală. Țara are nevoie de grijă în fiecare clipă și noi suntem purtătorii de grijă și avem datoria să-i întoarcem pe cei rătăciți pe calea aceasta a sprijinirii adăpostului nostru național care se cheamă România”, a explicat Ioan-Aurel Pop.

 

Linkuri știri:

Îndrăzniți, nu vă temeți, salvați copiii! – Activenews 

Perdanții Referendumului – Cultura Vieții

Gânduri post-referendum – Cuvântul ortodox

 

 



Știri externe - octombrie 2018 (EXT)
 

PALESTINA: Moaștele Sfântului Sava cel Sfințit au fost așezate într-o raclă nouă

Moaștele Cuviosului Sava cel Sfințit (439-532) au fost mutate din relicvariul în care au fost aduse la Ierusalim din Veneția în anul 1965 într-o nouă raclă de argint. Ceremonia a avut loc sâmbătă seara, 13 octombrie 2018, în prezența Preafericitului Părinte Teofil, Patriarhul Ierusalimului, în contextul împlinirii a 53 de ani de la aducerea moaștelor Sfântului Sava din Veneția. Moaștele Sfântului Sava cel Sfințit au fost readuse din Veneția în Țara Sfântă în data de 12 octombrie 1965. Moaștele Sfântului au fost luate de cruciați în timpul primei cruciade (1096-1099) și așezate în Biserica Sfântul Antonie din Veneția. Noua raclă a fost realizată la inițiativa Mitropolitului Nicolae de Mesogaia, cu eforturile financiare ale familiei Charalambos și Chariklea Mylonas. „Acest gest este un minim dar oferit în schimb Sfântului Sava, pentru toate rugăciunile și vindecările oferite prin moaștele sale nestricăcioase pentru părinții Lavrei și pentru obștea Sfântului Mormânt, pentru credincioși și pentru întreaga lume,” se menționează pe site-ul Patriarhiei Ierusalimului. Sfânta şi cinstita Lavră a Sfântului Părinte Sava cel Sfinţit, aflată în Pustiul Iudeii, a fost întemeiată de Sfântul Sava cel Sfinţit în anul 483. Fiind cea mai veche şi mai impunătoare mănăstire din Ţara Sfântă, metoc al Patriarhiei Ierusalimului, loc de odihnă veşnică a patriarhilor, s-a bucurat dintotdeauna de o atenţie deosebită din partea credincioşilor celorlalte Biserici ortodoxe, inclusiv din partea românilor. Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Cuvios Sava cel Sfințit în data de 5 decembrie.

FRANȚA: Comunicat al AEOF privind problema ucraineană

În ziua de 16 octombrie 2018, Adunarea Episcopilor Ortodocși Francezi (AEOF) a publicat un comunicat de presă referitor la situația indusă de problema ucraineană. Adunarea Episcopilor Ortodocşi din Franţa (AEOF) este prezidată de către ÎPS Mitropolit Emmanuel (Adamakis), din Mitropolia greacă a Patriarhiei Ecumenice din Franţa, şi include, între membrii săi, din partea Bisericii Ortodoxe Române, pe ÎPS Mitropolit Iosif (Pop), al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, și pe PS Episcop Mark (Alric), Vicar al aceleiași Mitropolii. Prin participarea celor doi ierarhi români la semnarea declarației adoptate în cadrul recentei Adunări, practic, a fost afirmată o primă poziție oficială față de problema ucraineană a unor reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române. Vă prezentăm, mai jos, comunicatul integral:

"În cadrul reuniunii sale regulate de astăzi, Episcopii membri ai Adunării Episcopilor Ortodocși Francezi (AEOF), prezenți la întâlnire, mărturisesc profunda lor tristețe privind situația actuală în chestiunea ucraineană.   Această situație afectează nu numai manifestarea unității Ortodoxiei, dar, de asemenea, colaborarea inter-ortodoxă în cadrul Adunărilor Episcopale. Absența ierarhilor Bisericii Ortodoxe Ruse în sânul AEOF a atins, dincolo de relațiile Bisericilor din Constantinopol și Moscova, întreaga Biserică Ortodoxă. De asemenea, Episcopii membrii ai AEOF fac apel la rugăciune pentru soluționarea rapidă a litigiului și pentru unitatea Ortodoxiei. Unitatea este într-adevăr o poruncă directă care ne-a fost lăsată moștenire de la Hristos Însuși: "Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis." (Sfânta Evanghelie după Ioan 17:21). Căci, unitatea este chiar condiția mărturisirii Credinței Ortodoxe în lume".

În anul 2018, AEOF sărbătorește împlinirea a 21 de ani de la fondarea sa, iar în prezent funcționarea acesteia riscă să fie compromisă prin absența membrilor Bisericii Ortodoxe Ruse, în realizarea scopului pe care acest organism a declarat că îl urmărește: "să exprime unitatea Bisericii Ortodoxe în Franţa şi să menţină şi să dezvolte interesele comunităţilor care țin de eparhiile canonice din această ţară."

POLONIA: Varșovia sfidează din nou Uniunea Europeană

Polonia și-a folosit dreptul de VETO pentru a respinge Carta Drepturilor Fundamentale a UE pe motiv că este prea pro LGBT și mai puțin pro CREȘTINĂ. Astfel, conform Varșoviei, textul  textul propus spre votare este prea favorabil cererilor comunității homosexuale. Polonia a acuzat faptul că acest document menționează discriminarea împotriva homosexualilor, nu și a creștinilor și a evreilor. De aceea, a decis să îl boicoteze, anunță thenews.pl. Proiectul Cartei a făcut obiectul dezbaterii în timpul reuniunii miniștrilor justiției din UE. Varșovia a decis să recurgă la dreptul de veto din cauza următorului pasaj: „persoanele LGBT sunt încă victime ale discriminării, ale violenței fizice și ale incitării la ură și violență, în întreaga Uniune Europeană”. Ministerul Justiției polonez a declarat: „În timp ce lucrează la Concluziile Consiliului Uniunii Europene cu privire la aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a UE, Polonia a avansat ideea necesității de a proteja creștinii și evreii împotriva discriminării religioase, astfel încât să benficieze de aceeași protecție ca persoanele LGBT, copiii imigranților sau femeile”.

Ministrul adjunct al justiției din Polonia, Łukasz Piebiak, a declarat agenției de știri PAP că Varșovia nu a  putut permite denaturarea realității într-un document oficial al UE. El a adăugat că „au loc practici discriminatorii împotriva creștinilor și a evreilor, în special în Europa de Vest”.  Folosind dreptul de veto, Polonia a împiedicat cele 28 de guverne ale UE să aprobe Carta drepturilor fundamentale a UE. Textul a fost susținut de Austria, care deține președinția semestrială a UE. „A fost destul de multă furie în cadrul dezbaterilor, după poziția poloneză", a declarat un diplomat european. Aceasta este doar ultima ciocnire dintre guvernul conservator al Poloniei și Uniunea Europeană pe tema drepturilor sociale și judiciare ale statelor UE. Varșovia s-a confruntat în ultimii doi ani cu acuzațiile și mustrările Bruxelles-ului pentru reformele sistemului judiciar despre care UE susține că au încălcat principiile statului de drept. De amintit și că în Polonia, căsătoria între persoane de același sex este ilegală în această țară majoritar catolică. Sursa 

UNGARIA: Studiile de gen vor fi eliminate din universităţile ungare: Un om se naște bărbat, sau femeie!

Studiile de gen vor fi eliminate din toate universităţile ungare începând cu anul universitar care începe în 2019, conform unui decret semnat marţi de premierul Viktor Orban, transmite portalul ungar ma.hu, citat de agenţia EFE preluat de agerpres. Conform decretului privind ‘specializările în universităţile din Ungaria’, începând de anul viitor aceste instituţii de învăţământ nu vor mai putea organiza examene de admitere pentru studii de gen, dar cursanţii care în prezent urmează astfel de studii vor putea să le continue până la absolvire. Guvernul ungar consideră această specializare universitară ca fiind mai degrabă o ideologie decât o ştiinţă, motiv pentru care a decis interzicerea ei. ‘Studiile de gen, la fel ca marxism-leninismul, pot fi considerate mai degrabă o ideologie decât o ştiinţă, astfel că este de discutat dacă sunt adecvate învăţământului universitar’, explica, în martie 2017, secretarul de stat ungar pentru educaţie, Bence Retvari. ‘Un om se naşte bărbat sau femeie, din acest motiv guvernul spune ‘nu’ genurilor sociale’, a indicat la rândul său executivul de la Budapesta.
Eliminarea acestei specializări va afecta Universitatea Eötvös Lorand din Budapesta (ELTA), cea mai mare din Ungaria, dar şi Universitatea Central-Europeană (CEU), fondată de George Soros, ambele oferind diplome în studii de gen. Apărută în Statele Unite şi bazată pe o abordare feministă, această specializare prezintă dintr-o perspectivă interdisciplinară cum conceptul de gen, definit ca o construcţie socială, influenţează relaţiile interpersonale, gândirea şi însăşi ideea de putere, printre alte aspecte. Sursa

VATICAN: Papa Francisc I: "Sunt dispus să vizitez Coreea de Nord"

Papa Francisc şi-a exprimat disponibilitatea de a vizita Phenianul, capitala Coreei de Nord, şi a explicat că va lua în considerare călătoria după primirea unei invitaţii oficiale. Anunţul a fost făcut de purtătorul de cuvânt al preşedintelui sud-coreean Moon Jae-in, imediat după audienţa pe care liderul de la Seul a avut-o la Suveranul Pontif, la sfârşitul dimineții zilei de joi, 18 octombrie 2018, potrivit Rador, care citează La Stampa. «Sfântul Părinte - se specifică într-un comunicat de presă al agenţiei sud coreene YonHap News - şi-a exprimat disponibilitatea de a vizita Coreea de Nord, în cazul în care va fi invitat oficial, spunând că va răspunde 'în mod sigur' unei astfel de invitaţii făcute de statul comunist. Comentariul a sosit în timpul unei întâlniri cu președintele Coreei de Sud, Moon Jae-in, care i-a adresat Papei o invitaţie verbală din partea liderului nord-coreean Kim Jong-un''. Pontiful a spus: "cu siguranţă voi da un răspuns în cazul în care va sosi o invitaţie (oficială) şi voi putea merge", le-a relatat jurnaliştilor şeful biroului de presă al lui Moon, Yoon Young-chan. Moon l-a întrebat pe Sfântul Părinte dacă îi poate spune preşedintelui Coreei de Nord să trimită un delegat oficial pentru a-l invita, iar Pontiful i-a răspuns că invitaţia verbală trimisă de preşedintele Moon ar trebui să fie suficientă, dar că o invitaţie oficială ar fi frumoasă''. În timpul discuţiilor, informează purtătorul de cuvânt al lui Moon, Papa Francisc a spus că susţine angajamentul în favoarea instaurării păcii în Peninsula Coreeană. "Eu susţin cu putere angajamentul guvernului din Coreea de Sud care face tot posibilul pentru procesul de pace din peninsula coreeană." Sursa

KENYA: Situație inedită, preoți catolici renunță la celibat în favoarea căsătoriilor

Situație fără precedent în Biserica Catolică. Preoții din Kenya renunță pe capete la jurămintele de celibat și își fac familii. Ulterior, ei se întorc la cele sfinte, se hirotonesc din nou în cadrul unor biserici catolice rupte de biserica mamă, potrivit semneletimpului.ro. S-a format astfel Biserica Catolică Restaurată din Nyeri. Nu sunt puţini cei care cred că și cazurile de abuz sexual din Biserica Catolică ar putea cel puţin parţial să fie rezolvate prin permiterea căsătoriei în rândul preoţilor, spune Episcopul Peter Njogu, cel care a pus bazele noii biserici. Papa Francisc a vorbit de mai multe ori pe acest subiect. „Este, într-adevăr, o problemă, dar nu este majoră. Va fi nevoie de timp, dar există soluţii și le voi găsi”, declara papa în 2014. Trei ani mai târziu, Suveranul Pontif se răzgândise parțial. El a subliniat că „celibatul preoţilor nu este o dogmă, ci un dar preţios”, și că nu este de acord cu reintroducerea celibatului opţional. În schimb, ia în considerare hirotonirea preoţilor căsătoriţi în comunităţile izolate, dacă aceștia au fost „încercaţi”, bărbaţi rămaşi văduvi sau căsătoriţi, dar care au copii de vârstă adultă. Sursa 

FRANȚA: Declarație discriminatoare a președintelui Emmanuel Macron

Potrivit lui Emmanuel Macron “doar femeile ignorante fac copii”. Propoziția șocantă a fost dezvăluită de The Guardian, care a publicat o transcriere a unui raport prezentat de președintele francez la Fundația Gates. Tema conferinței era, în particular, Africa. Macron a spus că este convins că boom-ul demografic prezent în Continentul Negru este cauzat de faptul că femeile africane fac mulți copii din lipsă de educație: Arătați-mi o femeie care a decis, după ce a primit o educație completă, să aibă 8 sau 9 copii. Apoi, arătați-mi o fată care a decis să părăsească școala la vârsta de 10 ani pentru a se mărita la 12. A doua va avea mulți copii, prima nu”. Dacă femeile africane ar fi mai educate și informate – susține Macron – acestea nu ar mai fi însărcinate. Cu toate acestea, argumentul lui Macron este sexist și aduce atingere drepturilor omului. “Acest lucru se întâmplă pentru că multe fete nu sunt educate cum trebuie, câteodată pentru că aceste țări au decis că drepturile acestor fete nu o sa fie la fel ca cele ale bărbaților. Iar acest fapt este inacceptabil”. Cu alte cuvinte, potrivit teoriei neoliberare propovăduite de Macron, femeile ar face copii doar dacă nu sunt educate sau locuiesc într-un stat obscurantist. Și totuși, baby-boom-ul anilor 1945-1965 din Occidentul bogat și culturalizat este un exemplu care demonstrează opusul. Sursa 

 

Linkuri la știri:

Războiul hibrid din casa lui Hristos – Contributors

Religia, butoiul de pulbere în Europa de Est – Adevărul 



Hotărâri adoptate de ierarhii români reuniți în sinod la 25 octombrie 2018 - Biroul de Presă al Patriarhiei Române
 
 
În ziua de 25 octombrie 2018, în Sala Sinodală din Reședința Patriarhală, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a avut loc ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul căreia au fost luate următoarele hotărâri:
  • A fost aprobată solicitarea Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Basarabieide canonizare a Episcopului Dionisie Erhan al Cetății Albe-Ismail (1934-1943). Sfântul Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe-Ismail, va fi înscris în Calendarul Bisericii Ortodoxe Române și prăznuit anual în ziua de 17 septembrie.
  • Au fost aprobate mai multe texte liturgice.
  • A fost aprobat programul-cadru pentru anul 2019, „Anul omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari)” și „Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești”.
  • Anul 2020 a fost declarat în Patriarhia Română „Anul omagial al pastorației părinților și copiilor” și „Anul comemorativ al filantropilor ortodocși români”.
  • Au fost desemnați cei trei ierarhi eparhioți care anual se vor adăuga la membrii de drept ai Sinodului Permanent al Bisericii Ortodoxe Române (Președintele Sinodului Permanent și Mitropoliții din țară și străinătate). Pentru Sinodul Permanent din anul 2019 au fost desemnați Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, și Preasfințitul Părinte Ioan Casian, Episcopul Ortodox Român al Canadei.
  • A fost evidențiat sprijinul financiar oferit de către Centrele eparhiale unităților de învățământ în anul școlar 2017-2018. Valoarea totală a acestui sprijin oferit de către cele 29 de eparhii s-a ridicat la suma de 4.939.643,57 RON. Sfântul Sinod a reînnoit apelul la sprijinirea financiară și materială a unităților școlare care au această nevoie.
  • De asemenea, Sfântul Sinod a evaluat rezultatele referendumului pentru modificarea Art. 48 din Constituția României din 6-7 octombrie 2018.
Pastorația și misiunea Bisericii trebuie să se adreseze nevoilor tinerilor și familiilor, folosind o cateheză adecvată și o prezență a păstorilor în mijlocul lor. Intensificarea slujirii liturgice, a vieții parohiale și a filantropiei sociale  este o prioritate.
  • Avându-se în vedere evoluțiile recente ale situației bisericești din Ucraina, Sfântul Sinod reiterează recomandarea din data de 24 mai 2018 ca Patriarhia Ecumenică și Patriarhia Moscovei să ajungă împreună la o soluție, păstrându-se unitatea de credință și libertatea administrativ-pastorală, acestea din urmă reprezentând o notă caracteristică a Ortodoxiei.
Sfântul Sinod subliniază totodată faptul că unitatea se păstrează prin coresponsabilitate și cooperare între Bisericile Ortodoxe locale, prin cultivarea dialogului și a sinodalității la nivel panortodox, aceasta fiind o necesitate permanentă în viața Bisericii. Unitatea Bisericii este un dar sfânt al lui Dumnezeu, dar și o mare responsabilitate a ierarhilor, clerului și credincioșilor mireni. De aceea, Sfântul Sinod îndeamnă la înmulțirea rugăciunii pentru unitate, la cultivarea prin dialog și reconciliere a iubirii creștine fraterne, care oferă adevărata libertate.
 
 Biroul de Presă al Patriarhiei Române

 




ORTODOXIA (dreapta credinţă)
Sfânta Scriptură
Nesimțirea duhovnicească a lui Israil - Ierom. Athanasie Mitilineos

 

De această boală duhovnicească Israil – de vreme ce cuvântul lui Dumnezeu se referă continuu la Israil – a suferit totdeauna. Din vremurile Vechiului Testament, pe toată perioada lui, până în vremurile Noului Testament și, din păcate, până astăzi.

Evanghelistul Ioan menționează despre Israil, referindu-se la minunile săvârșite de Domnul: „Şi, deşi a făcut atâtea minuni înaintea lor, ei tot nu credeau în El”[1]. De ce nu credeau? Pentru că nu vedeau. Ce nu vedeau? Nu vedeau cu acești ochi? Cu acești ochi vedeau, dar nu vedeau  cu ochii sufletului.

Așa cum v-am spus, Israil suferă până astăzi. Și tocmai fiindcă Israil suferă până astăzi de această nesimțire duhovnicească, din pricina lui – căci el însuși s-a făcut pricina acestei nesimțiri – suferă întreaga umanitate. Și popoarele creștine suferă din pricina lui Israil, deoarece datorită nesimțirii lui duhovnicești a întemeiat sionismul, cu care se îndreaptă împotriva popoarelor creștine.

Apostolul Pavel avea să menționeze cu durere de suflet următoarele: „Căci au orbit înțelegerile lor; căci până în ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, rămâne acelaşi văl, neridicându-se, căci el se desființează prin Hristos. Ci până astăzi – și spunem nu numai până atunci, în secolul 1, ci până astăzi, în secolul XX – când se citeşte Moise, stă un văl pe inima lor[2].

„…stă un văl pe inima lor”

Ca să înțelegeți sensul cuvintelor vă voi spune o istorisire pe care se sprijină acest cuvânt al Apostolului Pavel. Atunci când Moise a coborât a doua oară de pe Muntele Sinai fața sa a fost preaslăvită, înfățișarea sa strălucea, fără ca el să știe, așa cum a strălucit fața lui Iisus Hristos pe Tabor. Era ca un foc pe care israeliții nu-l puteau privi, ci le pricinuia o respingere. Era lumina slavei lui Dumnezeu, este slava lui Dumnezeu, care atrage și respinge. Dumnezeu totdeauna atrage și respinge. Atrage pe cei care sunt persoane potrivite pentru atragere și respinge pe cei care sunt persoane potrivite pentru respingere. În general prezența lui Dumnezeu atrage și respinge.

Apostolul Petru și ceilalți Apostoli se tem pe Tabor și de frică cad la pământ. Această mișcare a lor este prezentată, aș putea spune nerealist, de iconografia noastră cu multă vioiciune. Vedem un loc stâncos, cu pante abrupte, iar pe Ucenici căzuți cu capetele în jos de frică – ați văzut icoana Schimbării la Față –, cu mâinile în față și cu picioarele înapoi desfăcute. Icoana prezintă o astfel de mișcare, care numai dacă ar cădea cineva în prăpastie, în haos, ar putea fi reprezentată. Și în același timp Apostolul Petru spune: „Doamne, bine este nouă să fim aici”[3]. Așadar, atracție și respingere. Aceasta este caracteristic prezenței dumnezeiești.

Așadar, israelienii, atunci când au văzut fața lui Moise strălucind, s-au temut, s-au cutremurat și nu puteau nici să se apropie de el, nici să vorbească cu el. De aceea, l-au rugat să-și pună un văl pe fața sa și așa să se apropie și să vorbească cu el[4]

„Iar când se vor întoarce către Domnul, vălul se va ridica”[5]   

Apostolul vorbește alegoric despre vălul lui Moise. Atunci când spunem Moise, înțelegem Legea. Aduceți-vă aminte de parabola cu bogatul și cu săracul Lazăr. Când bogatul îl roagă pe Avraam să-l trimită pe Lazăr în lume să spună despre cele din iad, Avraam îi spune: „Îi au pe Moise și pe Proroci”[6]. Iar când spune „au pe Moise”, înțelege că au Legea și nu pe scriitorul, aducătorul Legii. Astfel, când Apostolul Pavel spune că până astăzi acel văl pe care și l-a pus Moise există pe ochii acelora, a poporului lui Israil, înțelege că ei nu-L pot descoperi pe Hristos în Scripturi. Acela era temporar. Ridicați-vă vălul de pe ochii voștri, pare să le spună, ca să vedeți Scriptura. Nu vor să-l scoată, ci au până astăzi acel văl, și când citesc Vechiul Testament, așa cum spune aici Sfântul Apostol Pavel, nu înțeleg nimic. Dau mii de tâlcuiri și explicații, în afară de una, că Iisus Hristos este Dumnezeu întrupat.

V-am spus și altădată că ei spun că așteaptă persoana lui Mesia sau că Mesia nu este o persoană, ci este un popor și că acest popor este Israil, care-și va revendica drepturile sale prin sionism. Astfel sioniștii, am putea spune că au devenit marele coșmar și marea rană și bici ale popoarelor creștine. Am citit că și Organizația Națiunilor Unite s-a exprimat împotriva sionismului, în ciuda faptului că acești oameni au ocupat cele mai înalte poziții. Adevărat bici. De ce? Deoarece fac răstălmăciri. Și asta pentru că mai au încă acest văl. Dacă va dispărea acest văl și-L vor vedea pe Hristos nu în Noul Testament, ci în Vechiul Testament pe care îl țin, atunci cu siguranță vor înceta această lucrare criminală împotriva popoarelor creștine.

Dar ce este acest văl ce stă pe inimile lor, despre care spune aici Apostolul, „când se citeşte Moise, stă un văl – nu pe ochii lor, ci – pe inima lor”?  Este nesimțirea. Sunt nesimțitori pentru că vor să fie nesimțitori.

Nesimțirea duhovnicească a noului Israil. Nevoie de autocritică.

Se pune însă o întrebare. O întrebare pentru autocritică. Nu cumva această nesimțire duhovnicească nu există numai la poporul lui Israil, ci ea există și la Noul Israil, la Israilul Harului, adică la neamul creștinesc? (Când spunem neam creștinesc, îi înțelegem pe toți creștinii de pretutindenea). Nu cumva și la creștini există nesimțire duhovnicească?

Trebuie să mărturisim că, cel puțin în zilele noastre, această nesimțire duhovnicească există și încă într-un procentaj înfricoșător și într-o măsură descurajatoare. Astăzi creștinii noștri sunt nesimțitori din punct de vedere duhovnicesc. Da, așa sunt creștinii noștri. În ce măsură au lucrat sioniștii ca să reușească aceasta, numai Dumnezeu știe. Și în ce măsură noi, creștinii, ne-am lăsat de bună voie să fim roși de ea, tot Dumnezeu știe. Numai un lucru este sigur, faptul că suntem cuprinși de această stare de nesimțire duhovnicească.

De aceea, iubiții mei, cel puțin noi, care suntem aici și ascultăm cuvântul lui Dumnezeu, să ne întoarcem spre noi înșine – ca împăratul Marcus Aurelius, filozof stoic, care, atunci când scria, își scria luiși, iar ceea ce scria, nu scria pentru alții, ci pentru sine[7]. Așa și noi, să ne facem autocritica, ca să putem – dacă vom reuși – să ne putem descoperi această nesimțire duhovnicească a noastră.

„Dar voi, oamenilor, nu vedeți unde mergeți?”

Această stare, de multe ori, este atât de tragică, încât ajungem să întrebăm: „Dar voi, oamenilor, nu vedeți? Nu vedeți unde mergeți?”. Spun copiii către părinții lor sau părinții către copiii lor: „Copiilor, nu vedeți încotro sunteți atrași?”. Spunem elevilor noștri: „Nu vedeți cine și încotro vă atrag?”. Spunem și creștinilor noștri: „Nu vedeți, creștinilor, unde și de către cine sunteți atrași?”. Dar cu toate acestea, nu văd. Și nu te cuprinde deznădejdea atunci când ai ochii deschiși și-l vezi pe aproapele tău care, deși are ochii deschiși și-l atenționezi că merge spre prăpastie, el, cu toate că îți spune că o vede, cade în ea?

Atunci îți spui: „Ce cuvinte ar trebui să folosesc eu ca să-l atenționez că este prăpastie înaintea lui? Să-l prind și să-l leg?” Dar drepturile omului pentru libertate și democrație nu îngăduie acest lucru. Și s-a ajuns până acolo, încât nici părinții nu-și mai pot bate copiii. Nu-i mai pot bate pentru că avem drepturile omului… Așadar, ce să fac cu acest om? Cu ce limbă să-i vorbesc? Este atât de nesimțitor, încât vă asigur că și cel ce are cea mai elementară simțire, va fi cuprins de deznădejde văzându-l în ce stare este.

Nu știu dacă cu acestea pe care vi le spun reușesc să vă transmit descurajarea și deznădejdea mea. Să spui copilului: „Copile, nu vezi asta?”, iar el să nu înțeleagă nimic. Ți se ridică sângele în cap, ca să vorbesc pe înțelesul tuturor. De aceea, trebuie să ne facem autocritică. Păcatul este foarte adânc înrădăcinat în noi.

Dar să luăm aminte, să vedem ce putem dobândi din subiectul nostru de astăzi referitor la o problemă atât de actuală.

 

[1] Ioan 12, 37.

[2] II Corinteni 3, 14-15.

[3] Matei 17, 4;  Μarcu 9, 5; Luca 9, 33.

[4] Vezi Ieșire 34, 29-35.

[5] II Corinteni 3, 16.

[6] Luca 16, 29.

[7] Lucrarea lui Marcus Aurelius,  Τὰ εἱς Εαυτόν, adică Convorbirile cu mine însumi, scrisă în limba greacă populară a epocii, în perioada 170-178 d.Hr., este cuprinsă în 12 cărți, care conțin cugetări și aforisme, și care de fapt constituie jurnalul său personal.

 

Fragment din cartea DESPRE NESIMȚIREA DUHOVNICEASCĂ, de Ierom. Athanasie Mitilineos, Sursa: marturieathinita.ro

 



Sfânta Tradiţie şi ereziile
Binecuvântarea căsătoriei - Taina aceasta mare este, ... în Hristos și în Biserică - Pr. Ilarion Felea
 

Binecuvântarea căsătoriei. „Căsătoriile, aşa zis libere, fără lege şi fără binecuvântare nu sunt o întoarcere la natură, ci o decădere de la natura cea bună, o lucrare împotriva naturii” - Pr. Ilarion V. Felea

 

Binecuvântarea căsătoriei

«Taina aceasta mare este, … în Hristos şi în Biserică»(Ef. 5:32)

Iisus Hristos a înmulţit pâinile şi peştii în pustie, prin semnul sfintei cruci, prin binecuvântare, «… căutând la cer, le-a binecuvântat …» (Mt. 14:19).

Prin rugăciune şi binecuvântare se săvârşesc toate Tainele Bisericii şi se primesc toate darurile lui Dumnezeu. Prin binecuvântare se săvârşeşte sfântul Botez şi se face pecetluirea cu darurile sfântului Mir; prin binecuvântare se dezleagă păcatele în Taina Pocăinţei şi se împlineşte prefacerea darurilor în Sfânta Cuminecătură; prin binecuvântare se sfinţesc preoţii şi se ung bolnavii în Taina sfântului Maslu; prin binecuvântare se consfinţeşte unirea mirilor în Taina Cununiei; prin binecuvântare se încep şi se încheie toate Liturghiile, toate slujbele şi toate rugăciunile noastre.

Tot ce se ia cu binecuvântare e mai bun, mai curat, mai rodnic, mai dulce. Prescura e mai dulce decât orice pâine, pentru că se ia cu binecuvântare; agheasma e mai bună decât orice apă, deoarece se ia cu binecuvântare. Munca făcută cu binecuvântare e mai plăcută, mai rodnică şi mai uşoară; odihna după muncă şi după rugăciune e mai recreatoare, mai dulce.

Nu-i totuna o viaţă cu sau fără binecuvântarea lui Dumnezeu, aşa după cum nu-i totuna o mâncare cu sau fără sare, holdă cu sau fără de ploaie, pământ cu sau fără de soare. Sarea dă gust mâncărurilor, ploaia dă rodnicie şi creştere holdelor, soarele dă viaţă pământului; binecuvântarea harului dă gust, frumuseţe, putere şi dulceaţă morală tuturor faptelor creştinului.

De aceea, e neînţeles de ce unii se feresc de binecuvântare. Se feresc pentru că nu o înţeleg sau pentru că faptele lor sunt rele, precum e scris: «Lumina a venit în lume, iar oamenii au iubit mai mult întunericul, pentru că faptele lor erau rele. Căci tot cel ce face rele, urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu se vădească faptele lui, pentru că sunt rele. Iar cel ce face adevărul, vine la lumină, ca să se vădească faptele sale, pentru că în Dumnezeu sunt lucrate» (In. 3:19-21).

Căsătoria

Iată, de pildă, căsătoria. Pe temeiul Evangheliei, Biserica pretinde de la credincioşii ei să-şi întemeieze căminul după rânduială, prin binecuvântare, prin Taina Cununiei; la lumină, în văzul tuturor; nu de dragul ceremoniilor şi al obiceiurilor, care încă sunt frumoase, ci pe temeiul poruncilor Evangheliei Domnului, care obligă pe bărbatul care vrea să aibă soţie la cununie, tot aşa cum obligă la Sfântul Botez pe cel ce vrea să fie creştin, la pocăinţă pe cel ce vrea să se dezlege de păcate şi la Împărtăşanie pe cel ce vrea să trăiască în sfinţenie şi în unire de viaţă cu Hristos Dumnezeu. «Ca pază împotriva desfrânării, fiecare bărbat să-şi aibă soţia lui şi fiecare soţie să-şi aibă bărbatul ei» (1 Cor. 7:1-2). Aceasta e legea şi pe temeiul legii taina cununiei religioase.

«Taina aceasta mare este, … în Hristos şi în Biserică» (Ef. 5:32). Taina, Cununia, unirea dintre mire şi mireasă prin binecuvântare, preînchipuie unirea dintre Hristos şi Biserică. Binecuvântarea unirii – în Hristos şi în Biserică – dintre mire şi mireasă, dă har, putere morală dumnezeiască vieţii lor de familie, ca viaţa aceasta să fie slăvită, «sfântă şi fără prihană» (Ef. 5:27), aşa cum trebuie să fie între toate membrele trupului cel viu al Bisericii lui Hristos, «pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea şi din oasele Lui» (Ef. 5:30).

În ecteniile şi rugăciunile de la logodnă şi de la Cununie, se repetă mereu cererea şi ideea aceasta, ca mirii „să se păzească în viaţă şi petrecere fără prihană”; ca nunta să le fie „cinstită şi patul neîntinat”; „ca să li se dăruiască dobândire de prunci buni şi viaţă fără de prihană”; ca să petreacă în viaţă curată şi în plinirea poruncilor lui Dumnezeu. Ideea şi învăţătura aceasta se repetă şi când li se iau cununile de pe cap, urmate de cuvintele rugăciunii: „Primeşte, Doamne, cununile lor în împărăţia Ta, păzindu-i curaţi şi fără prihană”.

Aceasta e rânduiala şi rugăciunea, în Hristos şi în Biserică, pentru fiecare creştin, bărbat sau femeie, care nu vrea să cadă în patima vinovată a desfrâului. Omul, însă, nu ţine totdeauna rânduiala aceasta bună, pentru că nu este şi nu vrea să fie totdeauna creştin, nici soţ şi tată credincios, nici soţie şi mamă credincioasă şi de aici încep dramele şi tragediile vieţii familiale. Glumele din viaţa familială sunt multe, dar şi mai multe sunt lacrimile, când lipseşte din sânul ei virtutea şi harul binecuvântării de la Dumnezeu. Nici nu ne dăm seamă câte suferinţe sunt acolo unde ar trebui să fie numai fericire şi câte blesteme sunt acolo unde ar trebui să fie numai binecuvântare. „Vreau să trăiesc liber!”„Fac ce vreau”! „Am dreptul la viaţă!” Natura, firea, trupul au pofte care se cer împlinite. Aşa gândea un mare filosof şi scriitor din veacul al XVIII-lea, care s-a făcut vestit mai ales prin şcoala lui de întoarcere la natură (J. J. Rousseau). Prin întoarcerea la natură el a înţeles mai întâi părăsirea rânduielilor morale ale vieţii familiale. S-a căsătorit numai aşa după cum îi cerea natura, şi copiii care s-au născut dintr-o astfel de căsătorie, ajungând o piedică şi o povară în calea trăirii lui numai după natură, i-a predat unui azil să-i crească, fără să spună cine-i tatăl lor[1]. Poate fi o faptă mai imorală, mai monstruoasă decât aceasta: să nu-şi mai recunoască un tată copiii şi să se ruşineze a le da numele lui? Care animal sălbatic îşi părăseşte puii, înainte de a-i creşte?…

Dar nu trebuie să mergem până în veacul al XVIII-lea să aflăm exemple de oameni care se sustrag de sub datoriile şi răspunderile lor familiale, ca să-şi susţină drepturile întoarcerii la natură. Aproape săptămână de săptămână şi uneori de mai multe ori în săptămână, preoţii Bisericii ascultă durerile soţilor şi mamelor – mai rar ale bărbaţilor – părăsite de soţii lor, după 5, 10, 15, 20 şi chiar 25 ani de împreună vieţuire. Ce să mai spunem de plaga divorţurilor, a concubinajelor, a căsătoriilor fără binecuvântare, a nelegiuirilor îngrozitoare şi a crimelor nenumărate care se nasc din căsătoriile fără de binecuvântare. Cine ar putea să le înşire numai în istoria regilor şi a împăraţilor, că cele din mulţimea oamenilor din popor nimeni ne le mai poate socoti. De la Irod, care ucide pe Sf. Ioan Botezătorul, pentru că l-a mustrat că trăieşte în nelegiuire cu Irodiada, soţia fratelui său, până în zilele noastre, cât sânge şi câte lacrimi au curs din pricina călcării poruncii a şaptea… şi câte stricăciuni morale s-au făcut pe urmele lor…[2].

Toate căsătoriile fără binecuvântate lucrează la slăbirea şi destrămarea vieţii familiale şi sociale; toate înmulţesc în loc să împuţineze lacrimile şi suferinţele; toate, în loc să fie întoarceri la natura morală a familiei, pângăresc natura, spurcă viaţa şi strică fericirea familiilor şi a inşilor, spre paguba lor şi a Bisericii[3].

Ce fel de lege a naturii este aceea care nu mai ţine seama de cele mai sfinte legi morale ale naturii şi ale religiei; care nu mai ţine seama de părinţi, de soţie, de copii, de ruşine, de lacrimi, ca să urmeze numai legea oarbă a simţurilor? După natura lor, toţi copiii doresc să aibă părinţi, să aibă tată şi mamă, să simtă iubirea inimii de mamă şi braţul conducător şi ocrotitor de tată. Asta e legea naturii şi a vieţii morale, nu părăsirea soţiei şi a copiilor – mişeleşte, fără urmă şi fără adresă.

Să nu uităm, iubiţi creştini, că legea de temelie a vieţii de familie este Cununia cu binecuvântare. Pentru creştini, codul familiei morale este cuprins în Taina Cununiei şi în cuvintele Scripturii: «Făcătorul, la început, bărbat şi femeie i-a făcut, i-a binecuvântat şi a zis: pentru aceasta va lăsa omul (fiul) pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup, încât nu vor mai fi două trupuri, ci unul. Deci, ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă»(Mt. 19:4-6; Fac. 1:28). «Ca pază împotriva desfrânărilor, fiecare bărbat să-şi aibă femeia lui şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei» (1 Cor. 7:2). «Cinstită să fie nunta şi patul nespurcat. Iar pe curvari şi pe preacurvari îi va judeca Dumnezeu» (Evr. 13:4). «Nu vă faceţi socoteli greşite; nici curvarii, nici slujitorii idolilor, nici preacurvarii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici nesăţioşii de avere, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii, nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu» (1 Cor. 6:9-10; Ef. 5:5). Cum ar şi putea să o moştenească, atunci când fac din rai iad, când îşi pângăresc şi căminul şi trupul şi sufletul şi societatea?

Moralitate/desfrâu

De aceea, creştine, dacă încă nu ai făcut până acum, fă de acum şi fără întârziere ordine în viaţa ta morală şi familială. Ţine seama, creştine, că binecuvântarea Cununiei şi curăţia vieţii de familie îţi asigură liniştea şi fericirea căminului, în vreme ce pângărirea vieţii de familie, prin desfrâu, e păcat de moarte. Căsătoriile, aşa zis libere, fără lege şi fără binecuvântare, care din nefericire, prea mult s-au înmulţit, nu sunt o întoarcere la natură, ci o decădere de la natura cea bună, o lucrare împotriva naturii; că natura nu se ruşinează de roadele ei. Fiarele naturii nu numai că nu-şi lepădă puii, dar şi-i apără cu sălbăticie şi cu preţul vieţii lor[4].

Nimeni nu e obligat sau silit să se căsătorească, dacă poate trăi şi fără de soţ şi fără de soţie. E liber să trăiască şi singuratic, în celibat sau în călugărie. Dar în curăţie, fără compromisuri, fără desfrâu. Viaţa de călugărie e tot aşa de cinstită şi de Evanghelie ca şi viaţa de familie. Şi una şi alta e dată de Dumnezeu. Fiecare alege care-i convine mai mult şi pe care o alege, de aceea e dator să se ţină, cu sfinţenie.

Căsătoria religioasă şi morală e har şi binecuvântare de la Dumnezeu ca şi călugăria, dar în acelaşi timp e cel mai bun frâu şi remediu împotriva desfrâului, care aduce cu sine atâtea stricăciuni şi nefericiri îngrozitoare de care omul se poate lipsi. Cine destramă viaţa familială, calcă cele mai sfinte legi morale, atacă şi strică temelia morală a familiei, a societăţii şi a fericirii. Prin Cununie, căminul e sfânt, ca o biserică. Nu este nici hotel, nici han pentru călători.

De aceea, nu trebuie să ne ferim de binecuvântările pe care ni le împărtăşeşte credinţa şi trăirea religioasă, ci mai ales să le căutăm şi să conlucrăm cu ele, că sunt puteri dumnezeieşti care au rostul să ţină ordinea morală în viaţa familială, să dea căminelor noastre cât mai multă curăţie, bucurie, lumină, trăinicie, pace şi fericire.

„Doamne Sfinte, … întinde mâna Ta cea nevăzută, din sfânt locaşul Tău cel sfânt şi ne binecuvintează pe toţi, şi orice am greşit, cu voie sau fără de voie, ca un bun şi iubitor de oameni Dumnezeu, iartă, dăruindu-ne bunătăţile Tale cele lumeşti şi cele mai presus de lume”[5].

Referințe:

[1] Raţiunea singură, oricât de sclipitoare, nu a putut să-i fie o frână destul de puternică, nici împotriva desfrâului, nici împotriva unei fapte atât de imorale, ca părăsirea copiilor.

[2] Când poporul român avea un rege care trăia în nelegiuire (Carol al II-lea), un ţăran român îndrumat să intre în ordine cu viaţa lui de familie a răspuns:

– Dacă regele trăieşte aşa şi aşa, eu de ce nu pot trăi cum trăieşte el?

– Poţi, dar nu e bine, i-a răspuns preotul. Poţi, dar e rău, şi pentru ţară şi pentru popor, şi pentru el şi pentru tine, precum a şi fost. Călcarea de lege este un rău, o mare nefericire, fie că vine de la rege, fie că vine de la popor.

[3] Augustin, Maria Magdalena, Maria Egipteanca, Eudochia, … nu îmbogăţeau calendarul Bisericii, dacă nu puneau capăt vieţii lor de la început.

[4] Cineva a spus că şi între fiare sunt excepţii. De pildă lupul îşi mănâncă puii. Poate fi adevărat, dar lupoaica şi-i apără. Bărbatul nu trebuie să fie lup, ci om, tată şi soţ bun, că de aceea e creştin ca să se deosebească de lupi şi de hiene.

Se mai poate spune că am amintit şi am apărat mai mult pe femei, pentru că ele sunt mai mult părăsite de bărbaţi şi nu am amintit pe femeile care atrag pe bărbaţi în cursele lor. Am apărat femeile mame. Pe celelalte femei (desfrânate) nu le apără nimeni, ci le acuză, le judecă şi numai cu scârbă le pomeneşte numele.

[5] Din rugăciunile Utreniei.

(Articol preluat din opera Spre Tabor, vol. II, Pr. Ilarion V. Felea, Editura Crigarux)

Foto arhiva parohiei Buna Vestire Cristian, Sibiu

 

 



Predici. Cateheze. Pastoraţie
Va fi un război – atenţie ! – un război în care vom fi aspiraţi. Războiul se duce împotriva lui Hristos şi a celor care Îl urmează - Pr. Cezar Axinte
 

Dumnezeu ne arată de acum că este vreme de cernere

Odată cu acest Referendum, cuvântul capătă sens. Apocalipsa înseamnă "ridicarea vălului". Înseamnă „descoperire”. Noutatea este această apocalipsă, în sensul literal, în sensul în care se traduce, adică această „descoperire”, acestă „ridicare de văl”. Şi de acum lucrurile vor intra într-o altă paradigmă, după un alt model se va purta războiul. Va fi un război – atenţie ! – un război în care vom fi aspiraţi. Războiul se duce împotriva lui Hristos şi a celor care Îl urmează. Va veni un timp în care să spui că "homosexualitatea este păcat" va aduce sancţiuni de tot felul, de la cele din zona contravenţională până la cea penală.

Înţeleg că e prima zi de vot pentru Referendum. Ştiu că aţi avut multe dezamăgiri, multe descoperiri; chiar de unde nu vă aşteptaţi au venit surprize. Nu au fost surprize, pentru că v-am spus cum va fi. Când ştii distanţa pe care o ai de parcurs parcă nu mai este atât de obositor drumul. Ştiu că v-aţi necăjit, v-aţi întristat; şi eu sunt mâhnit pentru ceea ce întâmplă, dar pe de altă parte trebuie să fim bucuroşi pentru că ne-a învrednicit Dumnezeu de timpul acesta care e foarte prielnic pentru mântuire. Practic, războiul a început mai demult, dar acum este vădit, ca să nu mai avem niciun fel de aşteptare, niciun fel de îndoială; Dumnezeu ne arată de acum că este vreme de cernere. Fiindcă atâta amestecare de idei, de gânduri, de păreri ...

Dumnezeu îngăduie şi cernerea. Acum a început o cernere în chip lămurit. Şi de acum se ştie, se va şti, adică noi vom şti fiecare cam unde ne situăm – separat de acest vot pe care o să-l dăm sau n-o să-l dăm mâine şi poimâine – lucrurile s-au descoperit. Ştiţi ce înseamnă, v-am spus şi altă dată, ce înseamnă apocalipsa, de unde vine cuvântul şi cum s-ar traduce. Ei bine, odată cu acest Referendum, cuvântul capătă sens. Apocalipsa înseamnă ridicarea vălului. Înseamnă „descoperire”. Iată, căci cu acest exerciţiu care este banal până la urmă– un exerciţiu banal: în definitiv ce este? Se întâlneşte poporul la un sfat, pune o problemă, se sfătuiesc unii cu alţii şi se hotărăşte încotro se merge, ca într-o familie în care ne sfătuim cu soţul, cu soţia, cu copiii, cu familia lărgită în privinţa unei chestiuni foarte importante pentru noi. În sine problema nu e o surpriză sau o noutate, ne aşteptam la ea, nu este o noutate. Noutatea este această apocalipsă, în sensul literal, în sensul în care se traduce, adică această „descoperire”, acestă „ridicare de văl”. Şi de acum lucrurile vor intra într-o altă paradigmă, după un alt model se va purta războiul. Ceea ce este foarte bine pentru noi, fiindcă mulţi dintre noi ne mai alintăm crezând că e o glumă.

Treaba cu ortodoxia sau treaba că a fi urmaşul lui Hristos este aşa ceva ...în sfârşit, ceva care poate să dea bine la un moment dat sau să te pui bine la un moment dat cu Dumnezeu. Nu e rău să zici că eşti creştin, mai aprinzi o lumânare, mai mergi pe la biserică... Ei bine, lucrurile vor fi foarte clare, se vor clarifica. Era şi firesc, dacă vă amintiţi, când s-a pus problema să vorbim, am vorbit despre sminteală. Acum câteva luni, acum un an, am vorbit despre sminteală. Şi spuneam că e foarte-foarte rea sminteala; nu ăsta e cuvântul, dar altceva vreau să vă zic: cum de Dumnezeu nu a acoperit o sminteală atât de mare cum a fost cu descoperirea aceea, cu ierarhul... [scandalul homosexual cu Episcopul Corneliu Bârlădeanul, n.n.] şi atunci s-a pus problema că dacă Dumnezeu a îngăduit asta, am ajuns la o concluzie duhovnicească, că urmează ceva nemaivăzut.

Dumnezeu îngăduie lucrurile acestea când urmează ceva nemaivăzut. Iată că ceva – la care nu se aştepta nimeni, nimeni dintre noi nu se aştepta – ca în casa noastră, în apropierea noastră, în proximitatea noastră, în intimitatea noastră să fie oameni care ar putea să se năpustească asupra noastră pentru un lucru care este atât de firesc, atât de banal. Cu alte cuvinte, a susţine astăzi - nu vorbim de taine adânci pe care nu le cunoaştem şi de care şi îngerii se cutremură – , a vorbi de lucruri fireşti, care depăşesc sfera unei religiozităţi, a unei credinţe, sunt lucruri absolut fireşti, devine foarte violent, foarte virulent, foarte periculos. Dar nu e nicio surpriză. Ştiam că trebuie să vină. Iată, într-un fel sau altul a venit. Noi ne facem datoria – nici măcar datoria, e un gest mai mic decât datoria- , după conştiinţa noastră, însă de acum o să intrăm într-o altă logică.

Războiul se mută într-o altă dimensiune, va fi mult mai deschis, mai descoperit. Şi bineînţeles că va trebui să luăm seama. Partea bună a lucrurilor este că nimic din ce a spus Dumnezeu n-a fost să nu se împlinească. Ăsta e un lucru foarte bun, pentru că vedem că totul, absolut totul, absolut fiecare cuvânt pe care l-a spus Dumnezeu se împlineşte. Ultimul cuvânt, să spunem aşa, din Noul Testament, după Faptele Apostolilor, după epistolele pauline, este Apocalipsa Sf. Evanghelist Ioan. Despre care nu prea se vorbeşte. Şi poate că e bine să rămânem aşa, la nivel de aşteptare, ca Dumnezeu să descopere, să ridice vălul. Dar iată că în afară de ultimul cuvânt – Apocalipsa -, toate s-au împlinit. Absolut milimetric, matematic. Spuneam că numai Apocalipsa nu s-a împlinit, dar spun unii că nici nu-i scrisă pentru viitor, ci era vorba de epoca romană sau, în sfârşit, de războaiele mondiale, fiecare după cum interpreta.

Iată că lucrurile intră pe turnantă, în linie dreaptă, şi practic cuvântul acesta îşi capătă greutatea, îşi capătă sensul, este o descoperire care o să ne ducă la o altă perspectivă. Dăm slavă lui Dumnezeu că suntem contemporani cu aceste momente – nu e puţin lucru -; din păcate, însă, lumea care se construieşte sub ochii noştri o să ne fie nesuferită şi insuportabilă. Iar lumea aceasta la a cărei construire am participat şi noi n-o să ne sufere pe noi; o să ne fie nouă nesuferită şi insuportabilă, dar nici ea n-o să ne sufere pe noi ! Din ce în ce mai des aud la oamenii din biserică că nu se mai regăsesc la locul de muncă, în colectivele în care muncesc, indiferent unde ar lucra. „Părinte, dar nu ştiu ce se întâmplă cu lumea asta!”. Asta se întâmplă: ceea ce ne-a spus Dumnezeu se întâmplă milimetru cu milimetru. Nu se vor mai înţelege copiii cu părinţii, fiindcă vor fi – iertaţi-mi cuvântul – aproape altă specie. În orice caz, aproape non-umani. Deşi se vor lupta pentru toleranţă, pentru iubire, pentru toate valorile acestea – va fi dificil, foarte dificil. Dar ştim cu toţii ce avem de făcut. Adică, de acum, să spunem aşa, este un moment de start pentru noi, ca să ne luptăm şi mai mult, să fim şi mai râvnitori pentru misiunea pe care ne-a încredinţat-o Dumnezeu.

Tot spun cuvântul acesta – că noi suntem o bisericuţă, o obşte misionară, şi atunci treaba noastră este să înţelegem pentru ce Dumnezeu a îngăduit să fim aici. Pentru că putea fiecare dintre noi să fie în altă parte. Dar faptul că Dumnezeu a îngăduit şi o astfel de mică obşte, înseamnă că e nevoie şi e nevoie să facem misiunea cu mult mai multă râvnă. Am înţeles că zilele acestea v-aţi făcut ascultarea pe la sate, pe la oraşe, v-aţi făcut munca de evanghelist, de apostol, aţi împărţit fluturaşi şi cum aţi mai făcut. [...] Nu intraţi în conflict cu nimeni, nu e cazul de eroism acum, pentru că ne aşteaptă un drum lung şi foarte-foarte anevoios. Sigur că lucrurile se vor calma, vor intra într-o agonie, într-o curbă descendentă, dar de fapt războiul se va înteţi. Va fi un război – atenţie ! – un război în care vom fi aspiraţi. Războiul se duce împotriva lui Hristos şi a celor care Îl urmează. Va veni un timp în care să spui că "homosexualitatea este păcat" va aduce sancţiuni de tot felul, de la cele din zona contravenţională până la cea penală.

V-am zis câteva cuvinte ca să vă bucuraţi, deşi poate sunt puţin patetic. Ştiţi că eu sunt foarte optimist şi foarte bucuros că Dumnezeu ne-a îngăduit să trăim aceste clipe şi ne-a încredinţat această misiune de a mărturisi că suntem creştini. Cu toate consecinţele ce derivă din această vieţuire, din această lucrare. Vom fi trataţi ca fundamentalişti; undeva se va asimila poziţia de creştin-ortodox, asumarea acestei identităţi, cu cea de terorist. Deja s-au făcut foarte multe similitudini cu privire la această identitate. Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toţi, să nu vă lăsați intimidaţi, orice ar fi; nu vă lăsaţi absorbiţi în război. Facem noi agenda, facem noi strategia, aşa cum spunea pr. Arsenie Papacioc – că întotdeauna trebuie să înţelegem cu cine ne confruntăm şi că este nevoie de tactică, în afara faptului că ne rugăm, că luăm armele duhovniceşti; trebuie să înţelegem la ce distanţă este adversarul, ce arme are, care este balistica şi toate celelalte, trebuie să le cunoaştem foarte bine. Acum este momentul să ne pregătim pentru un drum lung, un drum foarte lung. Dumnezeu să îi binecuvinteze şi pe copiii noştri, să îi apere, să îi ocrotească, căci le lăsăm o moştenire pe care ei nu pot să nu o primească. Ştiţi cum este, în dreptul nostru comun, când te cheamă notarul să deschidă succesiunea poţi să renunţi, adică să spui că nu te interesează. Păi nu vreţi să luaţi şi activul şi pasivul? Adică şi bunurile pe care le avea, dar şi datoriile acumulate. Persoana poate să spună că renunţă la moştenire, că nu vrea să se deschidă moştenirea pentru ea, nu o interesează. Poate să facă asta. Dar copiii noştri nu pot. Nu pot să renunţe la moştenirea pe care le-am lăsat-o. Cred că puteam să facem mult mai mult şi să întârziem un pic, ar fi prins copiii lor sau copiii copiilor lor sau, cine ştie, Dumnezeu putea să întârzie cu o mie de ani momentele acestea. E mai mult aşa o meditaţie, căci nu prea găseşti mediul în care să meditezi. Te duci la un ghişeu, te ia cu fulgi cu tot, te zboară pe acolo, în colectivul tău primeşti două peste ceafă de nu te vezi, chiar şi acasă poţi să o încurci („iar te duci, un’te duci?”), în sfârşit, tot felul... şi aceştia sunt oamenii buni, care ţin la noi, cu care convieţuim.  Închipuiţi-vă ce s-ar întâmpla dacă s-ar declanşa toată ura asta pe care Dumnezeu o ţine cumva în frâu.

Mă rog totuşi să nu fie un război. Îl rog pe Dumnezeu să ne mai lase, căci nu sunt pregătiţi. Dar cine este pregătit de război? Am auzit că, spunea cineva, moartea vine pe neaşteptate. Păi ...cine o aşteaptă, ca să zici că ...ştiţi, am întâlnire? Creştinii o aşteaptă. Pentru asta se pregătesc, pentru asta ne pregătim, ca atunci când vine să îi dăm o lovitură de moarte. Asta-i treaba noastră: nu e un sofism, nu e un joc de cuvinte, căci de aceea spunem „cu moartea pe moarte călcând”. Vedeţi, capătă sens, multe or să capete sens.

 

Sursa: Cuvântul Ortodox, CUVANT GRAV SI IMPORTANT (pentru) DUPA REFERENDUM, in duh profetic, al Parintelui Cezar Axinte (Constanta): ESTE VREME DE CERNERE, DE “APOCALIPSĂ”, DE “RIDICARE A VĂLULUI”. “De acum războiul se mută într-o altă dimensiune, va fi mult mai deschis, mai descoperit. Războiul se duce împotriva lui Hristos şi a celor care Îl urmează”



 




ORTOPRAXIA (dreapta trăire)
Viaţa duhovnicească. Milostenia
Avertismente, îndemnuri, preziceri ale unor părinți duhovnicești contemporani
 

Părintele Arsenie Papacioc a profețit încă din 2007 că homosexualitatea va fi principala problemă a societății românești: Patriarhule de mâine, asta te așteaptă! Și e destul

Eșecul Referendumului pentru Căsătorie a dus la potențarea cererilor pentru legalizarea parteneriatelor civile și a căsătoriilor între persoane de același sex, astfel că a devenit clar că acestea sunt subiectele care vor da bătăi de cap cultelor din România.

Acest lucru a fost anticipat, cu mai bine de 10 ani în urmă, de către Părintele Arsenie Papacioc, unul dintre marii duhonvnici români. Atunci, într-un interviu realizat de Iulian Capsali înaintea alegerii noului Patriarh al Țării, părintele Arsenie Papacioc a spus, clar, că homosexualitatea va fi principala provocare a celui care-l va urma pe PF Teoctist, în scaun.

De amintit că acum 11 ani, nici măcar majoritatea țărilor occidentale nu legalizaseră căsătoriile între persoane de același sex, iar problema nici nu se discuta în România.

Mari Duhovnici a fost un program realizat de către Iulian Capsali pentru Realitatea TV, în care opt dintre cei mai mari duhovnici în viață ai României la momentul respectiv erau chemați să alcătuiască portretul moral al viitorului Patriarh, informează Activenews

Părintele Justin Pârvu, duhovnicul nostru, ne-a arătat calea pe care să mergem, dacă vrem să dăinuim ca neam:

„Familia, Biserica și Școala sunt trei elemente de formare a omului și tocmai pe acestea le-a zdrobit ateismul și le zdrobește în continuare. Să reconsiderăm familia, să readucem în prim-plan valorile familiei creștine. Numai asta, și-ar fi destul. O familie câștigată pe calea dreapta e foarte mult în iconomia dumnezeiască. Să ne amintim de martirii și străbunii noștri și să nu îngăduim străinilor să ne răpească moștenirea această primită prin Harul lui Dumnezeu și plămădită prin sîngele și sudoarea martirilor noștri. Europa fără România nu poate exista. Ortodoxia noastră românească a rămas singura de strajă, în splendoarea ei de demnitate și prestigiu. Noi putem fi străjerul Europei. Așa că, străjuiți bine!”

Duminică seara, după încheierea Referendumului, la sediul Coaliției pentru Familie a avut loc declarația de presă a Comitetului de Inițiativă Cetățenească pentru Revizuirea Constituției. Prof. Dr. Pavel Chirilă a declarat:

Aș vrea să dau un sfat atât părinților care au fost astăzi la vot, cât și părinților care n-au fost: „Trebuie să ne crească vigilența în continuare, pentru că teoria gender va intra foarte repede în manualele școlare și atunci în mod sigur viitorul copiilor noștri se va schimba. Noi am spus de mai multe ori că acest referendum nu este făcut atât pentru prezent, cât pentru viitorul generațiilor următoare. Cei care am stat trei ani aici și am încercat să obținem constituțional definiția căsătoriei așa cum este bine nu părăsim barca aceasta și vom lucra în continuare pentru apărarea moralei creștine în această țară.

Toate necazurile şi problemele lumii acesteia vin de la puţină credinţă

Toate necazurile şi problemele lumii acesteia vin de la puţina lor credinţă: nimeni nu crede cu adevărat că Dumnezeu le poartă de grijă şi atunci se ocupă ei de asta! Işi fac griji pentru trai, asigurări de sănătate, de boală, aduna bani pentru zile negre. Toate pentru tihna aces­tui trup.

Dar lumea este oarbă şi nu-şi dă seama că doar Dumnezeu este Cel ce poartă de grijă şi toate asigurările noas­tre sunt zadarnice! Mai poate crede oare bogatul, care are aur şi argint, că Dum­nezeu este Cel care-l hrăneşte? Iar dacă el nu crede că Domnul este Cel care-i dă pâinea cea de toate zilele, ce nădejde mai poate avea că-l va învia şi-i va da împărăţia cerurilor? Al cui slujitor este oare: al lui Dumnezeu sau al lui Mamona? - Pr. Petroniu Tanase

În vremurile acestea îmbuibate tuturora ni se pare că sfinţii sunt doar noţiuni abstracte ori bătrâne zugrăveli în frescă. Cu tare mult greu am putea admite că ei trăiesc (ba chiar şi fac minuni) pe lângă noi. Şi aceasta pentru că noi ne dorim să mergem la un sfânt ca la un.. sfânt! Ori măcar ca la un şaman, mag sau vrăjitoare, la care să purcedem atunci când ne mai slobozesc problemele („esenţiale”!) ale vieţii noastre lumeşti. Nu suntem pregătiţi să întâlnim un om (aparent) obişnuit, neavut şi lipsit la culme, cu trupul uscat de aspre nevoinţe, dar cu suflet de crin (după cuvântul părintelui Iustin Pârvu). Că pe cât îşi vestejea avva Petroniu trupul, pe atâta şi înflorea sufletul său. Şi el de multe ori ne îndemna ca şi noi să grijim mai mult de sufletele noastre şi de trupurile altora, iară nu de trupurile noastre şi de sufletele altora. - Din: Amintiri cu si despre avva Petroniu, Lumea monahilor, nr. 45/martie 2011

Maica Siluana Vlad:

Suntem peste trei milioane de inimi îndurerate – o durere întemeiată, pe care nimeni dintre semeni nu ne-o poate alina. Numai Dumnezeu Care vrea s-o trăim ca pe o durere de naștere. Acum avem urgentă nevoie să nu fugim de această durere drogându-ne cu ură, judecată, revoltă, vorbire de rău. Cel mai ispititor drog acum este ura, ura față de cel care până ieri era asemenea nouă și deodată I-a spus NU lui Dumnezeu din motive omenești, multe dintre ele întemeiate.

Acest DA spus lui Dumnezeu nu este unul neputincios, ci o vie conectare la harul lui Dumnezeu, Care nu doar ne va da puterea să iubim în aceste condiții, ci să ne și rugăm pentru cei care nu l-au spus. Referendumul a fost o sită. A avut loc o cernere. Dar nu deznădăjduim, pentru că lucrarea lui Dumnezeu în această lume, în acest popor, nu s-a terminat. Nu e cea de pe urmă cernere. Să ne folosim de ea și de consecințele ei ca să ne lipim de Dumnezeu și mai mult sau să ne întoarcem la El, cei care ne-am rătăcit.

Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toți. Sau, mai bine zis, Dumnezeu să ne deschidă ochii și inima tuturor, ca să vedem și să simțim binecuvântările Lui.

Interviu cu Egumenul Efrem al mănăstirii Vatopedu despre Referendum și apărarea familiei

Șoapte românești și profeţii ale Sfântul Mitropolit Varlaam al Moldovei

“Oamenii se vor înrăi şi vor strica obiceiurile pământului, înmulţindu-se între ei ca dobitoacele fără nici o neruşinare, lepădând Sfânta Taină creştină a nunţii. Vor defăima obiceiurile creştineşti dedându-se la tot felul de obiceiuri străine..."

„Să nu iubim altă nimica, mai vârtos decât pe Hristos, nici casa, nici satele, nici avuția, nici odihna trupului și să ieșim din gâlceava păcatelor și din vălușagurile pohtelor lumii, ca acela ce se aprinde cu focul liubovului lui Hrisos, acela nimica greutate nu simte în acestă lume, să-l poată despărți de Dumnezău.”

Apocalipsa prezisă de Mitropolitul Varlaam acum trei secole: „Sfârşitul va fi aproape când graiurile se vor amesteca“

Profeţiile lui Varlaam:

“Moldova va fi ruptă şi împărţită după bunul gust al puterii de la Răsărit, prin sfaturi mârşave şi ticăloase. La vremea din urmă o hiară roşie cu multe capete va înghiţi întreaga Europă creştină, iar oamenii se vor sălbătici mai rău ca fiarele”. 

Varlaam avertizează şi ce se va întâmpla cu specia umană. “Oamenii se vor înrăi şi vor strica obiceiurile pământului, înmulţindu-se între ei ca dobitoacele fără nici o neruşinare, lepădând Sfânta Taină creştină a nunţii. Vor defăima obiceiurile creştineşti dedându-se la tot felul de obiceiuri străine, iar păgânii se vor amesteca cu sânge creştinesc. Mare urgie va fi atunci”.  “La vremea cea din urmă, pământurile nu-şi vor mai da roada lor, pădurile vor fi tăiate, iazurile vor fi secate, oamenii vor vinde moşiile fără de ruşine, uitând că strămoşii lor le-au păstrat cu sabia”. 

Mitropolitul Varlaam îi are în atenţie şi pe cei care prin legi dure, vor lua şi pielea de pe om prin impozitele pe care oamenii sunt obligaţi să le plătească. “La vremea de apoi, pe pământurile Moldovei va domni sărăcia, jalea, moartea, spaima, frica şi omul nu va mai fi stăpân în bătătura lui. Vor pune domnii pământului biruri şi legi cum n-au mai fost de la întemeierea Moldovei. Vor pune biruri şi pe aerul lăsat de Dumnezeu” 

În final, Varlaam anunţă când va veni apocalipsa.  “Aşa arată Apocalipsa Sfintei Cărţi a Scripturii, că la vremea din urmă, când veţi vedea urâciunea pustiirii în locul cel sfânt, războaiele pe alocurea, urgiile şi uciderile între oameni, lepădarea pruncilor din pântecele femeieşti şi oameni căutând liniştea de la un capăt al altuia al pământului, când graiurile se vor amesteca ca altă dată în Babilon, şi sfârşitul va fi aproape”. 

Aceste citate au fost adunate împreună cu alte profeţii şi incluse în volumele “Profeţii şi mărturii pentru vremea de acum”.

Varlaam a fost mitropolit în perioada 1632-1653 şi a avut o bogată activitate cultural-tipografică. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a înscris în rândul sfinţilor din calendar în anul 2007. Sfântul Ierarh Varlaam, fost mitropolit al Moldovei în vremea domniei lui Vasile Lupu, a fost de copil atras de chemarea duhovnicească. La vârsta de 10 ani i-a însoţit pe călugări la Mănăstirea Neamţ şi apoi face cunoştinţă cu modul de viaţă al sihaştrilor de pe valea pârâului Secu, unde învaţă carte în limba greacă şi slavonă, călugărindu-se mai apoi. Pentru viaţa sa curată şi preocupările cărturăreşti a fost ales în anul 1632, mitropolit al Moldovei, împotriva curentului vremii, obişnuindu-se ca cei care veneau în astfel de funcţii să provină din os domnesc şi nu fiu de ţăran.  Varlaam a fost mitropolit în perioada 1632-1653 iar activitatea cultural-tipografică a fost cea mai importantă dintre preocupările sale. Varlaam a fost primul care a organizat tipografia la Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi" din Iaşi, unde va tipări şi cărţile sale cele mai valoroase. De numele său se leagă şi câteva preziceri, aşa cum rezultă dintr-un document dat de Varlaam mitropolitului Macarie, patriarhul Antiohiei, descoperit de Paul de Alep, călător şi ortodox sirian şi contemporan cu Varlaam, publicat sub titlul „Proorocii despre vremurile din urmă şi căderea creştinească a Moldovei". - sursa



RUGĂCIUNI. Icoane. Moaşte
Rugăciuni pentru neam și țară

 

Rugăciunea pentru neam a Părintelui Gheorghe Calciu

Rugăciune pentru România

Rugăciunea lui Manase, împăratul iudeilor

Rugăciune pentru Neamul Românesc

Rugăciune către Sfântul Apostol Andrei – 30 noiembrie

Rugăciune către Sfântul Voievod Ștefan cel Mare – 2 iulie

Rugăciune către Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț – 5 august

Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla – 7 august

Rugăciune către Sfinții Martiri Brâncoveni - 16 August

Rugăciune către Sfântul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei - 30 August

Rugăciune către Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş – 15 septembrie

Altă rugăciune către Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş

Rugăciune către Sfântul Voievod Neagoe Basarab – 26 septembrie

Rugăciune către Sfinții Mărturisitori Visarion, Sofronie și Sfântul Mucenic Oprea - 21 Octombrie

Rugăciune către Cuviosul Părintele nostru Paisie de la Neamț – 15 noiembrie

Rugăciune către Sfântul Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei - 30 Noiembrie

Rugăciune către sfinţii români – a doua Duminică după Rusalii

Rugăciune către mucenicii și martirii din temnițe

Rugăciune pentru proslăvirea noilor mucenici

 

Rugăciunea pentru neam a Părintelui Gheorghe Calciu

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte venim la tine, Doamne, cu pocăinţă şi durere în inimi, să ne rugăm pentru poporul nostru românesc. Ascultă cererea noastră, intră Doamne, ca un împărat ceresc în ţara noastră şi în neamul nostru şi-l scapă Iisuse, de uneltirile vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi. Că prigoneşte vrăjmaşul sufletul neamului românesc şi viaţa lui o calcă în picioare. Făcutu-l-a să locuiască în întuneric ca morţii cei din veacuri, şi sufletul lui este mâhnit de moarte. Că l-au trădat cei puşi de Tine să-l conducă şi au uitat că Tu ai spus ca cel ce vrea să fie întâiul, să slujească tuturor. Şi ei au ştiut acest lucru, dar s-au trufit, au uitat de poporul Tău, l-au asuprit şi l-au jefuit, l-au vândut altor neamuri şi au călcat poruncile Tale, iar pământul acesta, pe care l-ai dat neamului românesc pe veci, l-au înstrăinat. Dar poporul acesta Te slăveşte, Doamne, nu numai cu buzele ci şi cu inima.

Adu-Ţi aminte de el pentru cei ce Te cunosc pe Tine, pentru monahii şi monahiile care zilnic se roagă pentru el şi pentru rugăciunea noastră de astăzi, chiar dacă suntem nevrednici de mila Ta. Pentru că toţi ne-am abătut, toţi am făcut nelegiuire, şi ierarhii, şi preoţii şi credincioşii. Nu mai este nici unul care să facă dreptate, nu mai este nici unul! Ci încetează Doamne, bătaia Ta împotriva poporului românesc. Adu-Ţi aminte, Iisuse, de fraţii noştri care sunt în afara ţării, în exil sau vânduţi odată cu teritoriile cedate, şi-i miluieşte pe ei. Reunifică poporul Tău. Repune-l în cinstea pe care a avut-o la Tine mai înainte, iartă-i păcatele săvârşite, apostaziile, răutăţile, îndemnurile la desfrânare, la neiertare şi la răzvrătire împotriva Ta. Rugători aducem pentru noi pe Maica Ta cea Sfântă, Pururea Fecioara Maria, Puterile Cereşti, pe Sfinţii Tăi Apostoli, pe mucenicii neamului nostru şi pe toţi mucenicii, sfinţii şi cuvioşii care au slujit Ţie cu credinţă curată. Adu-Ţi aminte, Stăpâne, de toţi cei care s-au jertfit pentru Cruce, Biserică şi Neam; adu-Ţi aminte de sângele lor care s-a vărsat şi pune-l pe acesta în balanţa iertării noastre. Redă poporului nostru pământul care l-a păzit cu grijă şi credinţă prin veacuri, redă-i bisericile şi mânăstirile vândute, redă-i pacea văzduhului şi îmbelşugarea roadelor pământului, stăpânirea de sine, demnitatea lui creştină şi naţională de altădată, conducători buni şi cinstiţi, neasupritori, nemincinoşi şi nelacomi, redă-i arhierei vrednici de Tine, Iisuse Mare Arhiereu, preoţi dăruiţi Bisericii şi Neamului, credincioşi misiunii lor, adevăraţi secerători, aşa cum Îi vrei Tu, Milostive. Auzi-ne Doamne întru îndurarea Ta! Nu intra Stăpâne la judecată cu robii tăi, ci întoarce-Ţi iar privirea spre noi şi ne ridică din păcat cu dreapta Ta cea mântuitoare. Şi trecând prin patimile toate, curăţaţi prin suferinţă, să ajungem şi la Sfânta Ta înviere Iisuse slăvindu-Te pe Tine împreună cu Tatăl şi Duhul Sfânt, acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin!

Rugăciune pentru România

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ai venit în lume să ne mântuieşti pe toţi, cu sufletele pline de evlavie, Ţie astfel ne rugăm:

Îndură-te, Doamne, de ţara noastră şi neamul nostru şi ajută să-şi găsească în sfârşit, calea cea dreaptă. Coboară Duhul Tău cel Mângâietor să ne curăţească întinăciunea şi să ne întoarcă inimile la blândeţea şi frica de Tine, Doamne. Luminează, Doamne, minţile noastre, care din pricina amărăciunilor şi umilinţelor, nu văd calea cea dreaptă. Încălzeşte, Doamne, inimile noastre care, învrăjbite de diavol, au uitat să-şi iubească aproapele şi să ierte vrăjmaşilor.

Slobozeşte, Doamne, neamul nostru din jugul minciunii, urii, pizmei si egoismului.

Învaţă-ne, Doamne, să ne rabdam unii pe alţii aşa cum Tu ne rabzi pe noi toţi.

Stinge pofta celor care pentru binele lor îşi asupresc semenii.

Încălzeşte-le, Doamne, inimile, tămăduieşte-le rănile şi îmbrăţişează-i în neţărmurita Ta dragoste. Odihneşte, Dumnezeule, sufletele celor care şi-au dat bunul cel mai de preţ pentru credinţă şi dreptate.

Cu capetele plecate, genunchii îndoiţi şi inimile frânte, ridicăm această rugăciune către Tine, Doamne, Bunule, şi Ţie îţi strigăm: Auzi-ne, Doamne, şi trimite Mila Ta peste neamul nostru românesc.

Că numai a ta este puterea şi mărirea şi numai Tu vei întoarce râurile neamului nostru la matca străbună, ca să se laude numele Tău în veac, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin. - (dupa o rugăciune cuprinsă în slujbele duminicale ale bisericii ortodoxe române “Buna Vestire” din Sydney).

Rugăciunea lui Manase, împăratul iudeilor

Doamne, Atotputernice, Dumnezeul părinţilor noştri, al lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov, şi al seminţiei lor celei drepte, Carele ai făcut cerul şi pământul cu toată podoaba lor, Cela ce ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale, Cela ce ai încuiat adâncul şi l-ai pecetluit pre el cu înfricoşat şi slăvit numele Tău, de Carele toate se tem şi se cutremură de faţa puterii Tale. Că nesuferită este mare cuviinţa slavei Tale şi nerăbdată mânia îngrozirii Tale celei asupra păcătoşilor, şi nemăsurată şi neurmată este mila făgăduinţei Tale. Căci Tu eşti Domn Înalt, Milosârd, Îndelung-răbdător şi Mult-milostiv, şi-Ţi pare rău de răutăţile oamenilor.

Tu, Doamne, după mulţimea bunătăţii Tale, ai făgăduit pocăinţă şi iertare celor ce greşesc Ţie şi cu mulţimea îndurărilor Tale ai hotărât pocăinţă păcătoşilor spre mântuire.

Tu, dar, Doamne, Dumnezeul Puterilor, n-ai pus pocăinţă drepţilor, lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov, celor ce nu au greşit Ţie, ci ai pus pocăinţă asupra mea, păcătosului,pentru că am greşit mai presus decât numărul nisipului mării.

Înmulţitu-s-au fărădelegile mele, Doamne, înmulţitu-s-au fărădelegile mele şi nu sunt vrednic să privesc şi să văd înălţimea cerului, pentru mulţimea nedreptăţilor mele.Gârbovit sunt de multe legături de fier, cât nu pot să-mi ridic capul şi nu-mi este mie slăbire, pentru că am întărîtat mânia Ta şi rău înaintea Ta am făcut nefăcând voia Ta şi nepăzind poruncile Tale.

Şi acum plec genunchii inimii, trebuindu-mi bunătate de la Tine: greşit-am, Doamne, greşit-am, şi fărădelegile mele eu le ştiu. Ci mă cuceresc, rugându-mă: slăbeşte-mă, Doamne, slăbeşte-mă şi nu mă pierde pre mine cu fărădelegile mele, nici în veac ţiind mânie să te uiţi la răutăţile mele, nici să mă osândeşti între cele mai de jos ale pământului.

Pentru că Tu eşti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocăiesc şi întru mine să arăţi toată bunătatea Ta, că fiind nevrednic să mă mântuieşti după multă mila Ta şi Te voi lăuda în toate zilele vieţii mele. Căci pe Tine Te laudă toată Puterile cereşti şi a Ta este slava în vecii vecilor. Amin! - (de la Pavecerniţa Mare, variantă prezentă în ceasloavele româneşti din secolul al XVIII-lea până cel puţin în perioada interbelică)

Rugăciune pentru Neamul Românesc

Binecuvântat este Dumnezeul nostru, Dumnezeul Neamului Românesc și al tuturor neamurilor pământului, totdeauna acum și pururea sș-n vecii vecilor, Amin.

Stăpâne Doamne, Dumnezeul Neamului nostru românesc și al tuturor neamurilor, venim la Tine cu pocăință și durere în inimi, să ne rugăm pentru fiii Neamului nostru de pretutindeni. Vino, Doamne, ca un Dumnezeu Mântuitor, în țara noastră și în Neamul nostru și-l scapă, Iisuse, de uneltirile vrăjmașilor văzuți și nevăzuți; că prigonește vrăjmașul sufletul neamului nostru și viața lui o calca în picioare. Făcutu-l-a să locuiască în întuneric, ca morții cei din veacuri și sufletul său este mâhnit de moarte: că l-au trădat cei orânduiți de Tine să-l conducă și au uitat că Tu, Doamne, ai spus: ca cel ce vrea să fie întâiul, să slujească tuturor. Și ei au știut acest lucru, dar s-au trufit, au uitat de poporul Tău, l-au asuprit și l-au jefuit, l-au vândut altor neamuri și au călcat poruncile Tale, iar pământul acesta, pe care l-ai dat în veci ca moștenire Neamului românesc, l-au vândut. Dar, poporul român Te slăvește Doamne, nu numai cu buzele, ci și cu inima. Adu-ți aminte de el pentru cei care Te cunosc pe Tine, credincioșii români, care zilnic se roagă pentru acest neam greu încercat și pentru rugăciunea noastră de astăzi, chiar dacă suntem nevrednici de mila Ta; pentru că toți ne-am abătut, toți am făcut nelegiuiri și ierarhii și preoții și credincioșii. Nu mai este niciunul care să facă dreptate, nu mai este niciunul. Ci încetează, Doamne, mânia Ta împotriva neamului romanesc; adu-Ți aminte de bunătatea Ta și-l miluiește pe el. Adu-Ți aminte, Iisuse, de frații noștri care sunt în afara țării, în exil, pentru a câștiga o pâine pentru familia lor; adu-Ți aminte de frații noștri vânduți odată cu teritoriile cedate și-i miluiește pe ei. 

Reunește neamul Tău. Așază Neamul românesc în cinstea pe care a avut-o la Tine, mai înainte, iartă-i păcatele săvârșite cu voia sau fără voia lui. Rugători aducem pentru noi pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pe Sfântul Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul, puterile cerești și Sfinții Tăi Apostoli, pe martirii neamului nostru românesc și pe toți sfinții și cuvioșii români, care au slujit Ție, cu dragoste de neam și credință curată. Adu-Ți aminte de toți care s-au jertfit pentru Sfânta Cruce, Sfânta Biserică, Neam și Țară; adu-Ți aminte de sângele tuturor martirilor Neamului și adună-l în potirul iertării.

Redă poporului nostru pământul binecuvântat pe care l-a păzit cu truda și credința prin multe veacuri, redă-i pacea văzduhului și conducători buni și cinstiți, neasupritori, nemincinoși și nelacomi; redă Bisericii Tale arhierei vrednici de Tine, Iisuse, Marele nostro Arhiereu. Dă-i, Doamne, Neamului nostru și Preoți slujitori devotați Bisericii și neamului credincioși misiunii lor; adevărați secerători așa cum îi vrei Tu, Mult milostive.

Auzi-ne, Doamne, întru îndurarea Ta! Nu intra Stăpâne la judecată cu robii Tai, ci întoarce-Ți iar privirea spre noi și ne ridică din păcat cu dreapta Ta cea mântuitoare! Și trecând peste toate necazurile, curățați prin suferință, să ajungem și la Sfânta Ta Înviere, Iisuse, Doamne, slăvindu-Te pe Tine, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, Dumnezeul tuturor neamurilor pământului; acum și pururea și in vecii vecilor. Amin! - (Sursa: Preot Iustin Parvu - “Testament pentru Neam”, pp 45-46)

Rugăciune către Sfântul Apostol Andrei – 30 noiembrie

Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis şi s-a făcut făptura, nu întoarce dumnezeiasca Ta faţă de la noi cei păcătoşi, ca să nu vină asupră-ne mânia cea groaznică şi înfricoşătoare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre pe care în toată ziua, cu nesocotinţă, în chip nenumărat le săvârşim. Noi suntem păcătoşi şi pătimaşi, netrebnici şi plini de răutate, iar Tu eşti izvorul vieţii şi al milostivirii; nu ne lăsa, Doamne; nu trece rugăciunea noastră, a păcătoşilor, nici nu răsplăti nouă după nelegiuirile noastre, ci, pentru că nu suntem vrednici a câştiga prin sârguinţa cea de toate zilele milostivirea Ta, dăruieşte-ne-o Tu, Doamne, ca un preamilostiv. Pentru rugăciunile Apostolului Tău Andrei, dăruieşte-ne nouă sănătate şi viaţă ferită de toată răutatea. Pentru pomenirea lui cea de azi ne întăreşte cu darul Tău cel stăpânitor, ca din adâncul inimilor noastre, cu bucurie să lăudăm prăznuirea lui şi să slăvim preasfânt numele Tău, în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Sfântul Voievod Ștefan cel Mare – 2 iulie

Sfinte Ștefane Voievod, apărător al poporului român și grabnic folositor al tuturor creștinilor, ascultă rugăciunea pe care o înălțăm către tine, noi, nevrednicii. Cunoaștem îndrăznirea pe care ai dobândit-o prin multe osteneli către Bunul Dumnezeu, Care ți-a ascultat rugăciunile tale. Drept aceea, te rugăm să ne auzi și tu pe noi când cerem ajutorul tău.

Ocrotește bisericile și mănăstirile în pace, întărește credința slăbită de ispitele acestui veac, surpă eresurile, luminează ocârmuitorii, dă vitejie ostașilor, iar nouă tuturor luminează-ne calea mântuirii, ca împreună cu tine în locașurile cele cerești să ne bucurăm în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț – 5 august

O, Cuvioase Părinte Ioane, viață cerească ai petrecut pe pământ, căci de la Sfântul Botez ai primit numele marelui prooroc Ilie, iar la primirea chipului îngeresc, Sfântului Ioan Botezătorul spre ocrotire ai fost încredințat. De aceea, ai urmat în viață pilda lor. Pentru viața ta sfântă din pustie, trecând din lumea cea deșartă, Domnul ți-a odihnit sufletul în strălucirea Raiului, iar trupului tău osârduitor i-a dăruit nestricăciunea, arătând întru tine slava numelui Său.

Acestea avându-le în minte, noi, nevrednicii și păcătoșii, venim cu umilință și evlavie, rugându-te să nu ne treci cu vederea când alergăm la ajutorul tău.

Sfinte Părinte Ioane, cel ce din pruncie ai fost orfan de părinți, ajută cu rugăciunile tale pe cei orfani, ca să găsească iubirea Părintelui ceresc; cel ce ai fost frate și viețuitor în mănăstire, ajută-ne să viețuim, oriunde, ca frați întru Hristos; cel ce ai făcut din dorul de pustie dor de cerul sfânt, ajută-ne cu rugăciunile tale să căutăm sfințirea sufletelor noastre pustiite de păcate; cel ce ai fost mult nevoitor, ajută pe cei ce se nevoiesc în dreapta credință să împlinească în viața lor poruncile lui Hristos; cel ce ai fost fierbinte rugător către Dumnezeu, întărește rugăciunile și sporește râvna și evlavia noastră; cel ce ai dorit a viețui în Țara Sfântă, ajută-ne ca, prin fapte bune, să sfințim locul în care trăim, chemând pururea pe Duhul Sfânt să sălășluiască întru noi; cel ce ai coborât prin rugăciunile tale cerul în peșteră, roagă-L pe Hristos să încălzească și să lumineze cu iubirea Sa peștera inimilor noastre; cel ce încă din lumea aceasta ai simțit bucuria și pacea vieții veșnice, roagă-L pe Tatăl Ceresc să ne dăruiască bucuria și pacea Împărăției Sale.

Sfinte Părinte Ioane, păzește pe bătrâni în dreapta credință, pe tineri în viața curată și pe copii în iubire de Dumnezeu și de părinți. Ocrotește cu rugăciunile tale pe săraci și pe bolnavi, pe văduve și pe orfani, pe călători și pe cei robiți.

Ferește țara noastră de primejdii și necazuri și roagă-te pentru întreg poporul binecredincios, ca împreună cu tine să preamărească, prin credință și fapte, pe Dumnezeu: Tatăl și Fiul și Sfântul Duh. Amin.

Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla – 7 august

O, Prea Cuvioasă Maică Teodora, care din copilărie pe Hristos L-ai iubit și pentru dragostea Lui în toată viața ta te-ai nevoit; multe nevoințe și ispite ai suferit și în viața cea pustnicească, cu darul lui Dumnezeu ai sporit. Cu mulțimea înfrânării și a lacrimilor celor duhovnicești, sufletul tău l-ai luminat și în singurătatea pustiei cu isprăvile faptelor tale celor bune ai strălucit. Pustia Sihlei cu viața ta o ai sfințit și pildă sihaștrilor te-ai făcut. Iar Prea Bunul Dumnezeu, la vremea cuvenită, sfințenia vieții tale a descoperit-o și ca pe o comoară ascunsă lumii te-a arătat.

De aceea și noi nevrednicii, cu evlavie și cu credință, cerem sfintele tale rugăciuni, și te chemăm, roagă-te Prea Înduratului nostru Mântuitor, ca și noi păcătoșii în vremea vieții noastre și în vremea sfârșitului nostru să dobândim mila și mântuirea Lui, spre a slăvi și a ne închina în veacul de acum și în cel viitor Tatălui și Fiului și Sfântului Duh în vecii vecilor. Amin!

Rugăciune către Sfinții Martiri Brâncoveni - 16 August

O, Sfinților martiri Brâncoveni, care, prin înțelepte osteneli, comoară sfintei și dreptei credințe până în sfârșit o ați păzit, și de la Împăratul slavei, Hristos Dumnezeu, nevestejită cunună mucenicească ați primit! Ce graiuri vom îndrăzni a vă aduce noi, nevrednicii, prin care să lăudăm mult-râvnitoarea voastră viață, de buni iconomi și credincioase slugi ale Preasfintei Treimi, precum și sfârșitul vostru vitejesc, de adevărați eroi ai Ortodoxiei, prin care v-ați făcut priveliște de multă mirare oamenilor și îngerilor? Cu adevărat ar trebui mai degrabă să iubim noi tăcerea, ca unii ce suntem îngreuiați de multe, mari, grele, și nepocăite păcate, și nimic bun nu aflăm întru noi, care să ne apropie de evlavioasele voastre lucrări și de sfintele voastre virtuți, și să ne dea o cuvioasă îndrazneală, spre a îndrepta către voi, cu bună nădejde, smerita noastră rugăciune. Dar unde și către cine vom putea alerga, dacă nu către Atotputernicul și Atotștiutorul Dumnezeu, Cel minunat întru Sfinții Săi, și către voi, ca și către aceia care, călătoria vieții prin valea ispitirii și a plângerii acestui veac înșelător bine săvârșind, ca aurul trecut prin foc de șapte ori v-ați lămurit, și ați ajuns lăcașuri sfințite, în care Tatăl, Fiul, și Sfântul Duh Dumnezeu s-au sălășluit.

O, fericiților, sfinților, și bunilor biruitori mucenici Brâncoveni! Căutați dintru înălțimea slavei cereștilor voastre lăcașuri către noi, care în tot ceasul în nenumărate chipuri ne primejduim, și care pentru multa noastră lenevie și mândrie, covârșiți de boli, pagube, necazuri, și de înfricoșate și negândite nevoi, mai mult decât toți, după dumnezeiasca dreptate, am ajuns ticaloșiti și asupriți. Dar cum oare s-ar fi putut să nu ajungem până aici? Voi, întru atâta desfătare și avuție pământească aflându-vă, în toata viața voastră dorirea nestricăcioaselor bogății ale harului neîncetat ați avut, iar noi, deși din mila proniei dumnezeiești săraci și strâmtorați fiind, cuvioasa neiubire de agoniseală defăimând, frumusețile mincinoase și stricăcioase ale acestui veac trufaș și nestatornic pururea râvnind, mai mult decât femeia cea gârbovă de ele ne-am pironit, iar cugetarea către cele cerești cu totul o am nimicit. Voi, socotind toată slava veacului de acum ca pe un fum, o umbră, și o nălucire de vis amăgitor, stăpânirea domnească, multa avere, sănătatea, și însăși viața voastră, pe toate gunoaie le-ați socotit, ca pe Hristos în veci să-L dobândiți; iar noi, de bună voie, și de nimeni siliți, prin lăcomie materialnică în prăpastia iubirii de plăceri de care rușine este a și grăi ne-am prăvălit, și mai mult decât necredincioșii și rău credincioșii iubind prostia și nerușinarea patimilor ne-am păgânizat. Pentru aceasta, în loc să ajungem, după cuvântul Stăpânului, sarea pământului și lumina lumii, pentru noi se hulește tot mai mult între neamuri numele cel preasfânt și de mare cuviință al lui Dumnezeu Cel Unul, Singur Adevărat, și în Treime închinat. Ce răspuns vom da oare Înfricoșatului, Dreptului, și Nemitarnicului Judecător, căci știm prea bine ca de neînlăturat este pentru fiecare dintre noi moartea, judecata, hotărârea, și dreapta răsplătire, pentru cele care cu gândul, cu cuvântul, și cu fapta am lucrat, și pentru ce la chinurile cele veșnice nicicând cugetând, în primejdia de a ajunge în ele mai jos decât cei care pe Dumnezeu nu l-au cunoscut din dobitocească înțelegere ne aflăm, după cum Sfântului Macarie cel Mare i s-a descoperit.

Nu ne lăsați să ne netrebnicim mai mult și stăviliți alunecarea noastră spre robia lumii, a trupului, și a diavolului, prin sfintele și pururea primitele voastre rugăciuni, o, preafericiților martiri, rugătorilor fierbinte către Dumnezeu pentru toată lumea, pentru Ortodoxie, pentru țară și neamul vostru, pentru toți cei ce aleargă către voi cu credință tare și umilință nefățarnică. Mijlociți pentru noi toate cele bune și de folos pentru luminarea ochilor minților și inimilor noastre celor întunecate de grija vieții de acum, râvna aprinsă și neostoită pentru fapta bună ce v-a însuflețit pe voi, dobândirea întru cunoștiință a mărgăritarului celui de mult preț al binecinstitoarei și lucrătoarei prin dragoste credințe, prețuirea lui mai mult decât lumina ochilor și decât viața această vremelnică, până la suflarea noastră cea mai de pe urmă. Plecați spre milă și îndurare pe milostivul și iubitorul de oameni Dumnezeu, să ne cheme la El pe toți, să ne deschidă ușa luminii Sale spre a ne trezi cu un ceas mai devreme, ca să voim să lucrăm în via și pe ogorul Lui, răscumpărând vremea trecută, pe care rău am cheltuit-o fiind întunecați de neștiință și biruiți de urâte gânduri și de patimi de necinste.

Cereți pentru noi și statornicia neclintită și tăria de diamant ce ați avut până ce v-ați dat sufletele voastre, curățite prin botezul sângelui, mai strălucitoare decât razele soarelui în mâinile Ziditorului tuturor. Ca astfel, învrednicindu-ne și noi părții celei de-a dreapta, dimpreună cu voi și cu toți sfinții care I-au bineplăcut Lui de la începutul veacurilor, să-L slăvim pe Dumnezeul vieții noastre, pe Tatăl, pe Fiul, și pe Sfântul Duh, în nespusa fericire a Împărăției Sale, în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Sfântul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei - 30 August

Sfinte Ierarhe Varlaam, înțelept arhipăstor și învățător al nostru, primește rugăciunea noastră cea smerită, grăbește și ne ajută, celor ce ne închinăm sfintei icoanei tale cu credință și cu dragoste. Întărește-ne în dreapta credință, stinge răzvrătirile eresurilor și depărtează de la noi certurile și dezbinările, ura și defăimarea. Ocrotește țara în care se pomenește numele tău; păzește mănăstirile, orașele și satele și pe fiii neamului nostru românesc, de foamete, de cutremur, de potop, de secetă, de bolile cele aducătoare de moarte, de necazuri și de toată reaua întâmplare. Roagă pe Hristos-Domnul să dăruiască tuturor pace și bucurie sfântă, bunăstare poporului, ploaie aducătoare de roade, binecuvântare în familii, iubire unul față de altul, încredere și dragoste între frați, răbdare, spor duhovnicesc credincioșilor, ascultare și smerită cugetare călugărilor, dreaptă chibzuință preoților, înțelepciune și râvnă ierarhilor, ca să păstorească cu sfințenie poporul credincios, urmând pilda ta. Ajută-ne, Sfinte, în vremea sfârșitului nostru să aflăm milă și har la Dumnezeu, iar la dreapta judecată, să ne ierte și să ne așeze în ceata celor mântuiți ca să ne bucurăm împreună cu îngerii, slăvind pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea de o ființă și nedespărțită în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş – 15 septembrie

Preabunule şi întru tot lăudate Părinte Iosif, păstorul şi învăţătorul celor ce aleargă cu credinţă la a ta folosire şi cu rugăciune fierbinte te cheamă pe tine, grăbeşte de ne ajută şi nouă celor ce cu credinţă şi cu dragoste săvârşim pomenirea ta, stând rugător către Atotmilostivul Dumnezeu, pentru ca dreapta credinţă să se întărească şi să sporească şi toată creştinătatea să fie îngrădită şi păzită prin sfintele tale rugăciuni de certurile cele lumeşti şi de toată dezbinarea şi neînţelegerea. Şi pentru ca Domnul Dumnezeul nostru să ne acopere şi să ne apere de tot răul: de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de încălcarea noastră de alte neamuri, de robie, de prăpădul războiului, de toate bolile şi rănile cele aducătoare de moarte şi de cumplita moarte cea prin dezlănţuirea puterilor fără de zăgaz ale firii. Roagă pe Ziditorul tuturor, făcătorule de bine, să dea pace lumii, linişte văzduhurilor, ploaie la bună vreme, roadă îmbelşugată pământului, bunăstare poporului, înţelegere soţilor, ascultare copiilor, iubire de fii părinţilor, dragoste frăţească tuturor, îndreptare păcătoşilor, spor duhovnicesc celor aleşi, râvnă multă către Domnul preoţilor, virtute călugărilor, înaltă înţelepciune ierarhilor şi sănătate tuturor. Iar pe noi, cei ce ne-am adunat la aceasta sfântă pomenire a ta, ne miluieşte, îndrăznitorule către Dumnezeu. Ca, prin solirea ta, cu folosinţa rugăciunilor tale şi cu harul lui Hristos Dumnezeu, viaţă lină, fără de păcat să ni se dăruiască, spre a vieţui cu bună-cuviinţă în veacul acesta şi de partea stării de-a stânga, la Înfricoşătoarea Judecată a toată lumea, să fim scutiţi, şi în partea celor de-a dreapta să ne învrednicim a fi, împreună cu toţi cei din veac bineplăcuţi Domnului. Amin.

Altă rugăciune către Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş

Cu umilinţă şi evlavie ne plecăm astăzi genunchii înaintea slavei Marelui Dumnezeu, Cel ce te-a mărit pe tine, Preasfinte Părintele nostru Iosif, şi prinos de cinstire şi de mulţumită îi aducem, pentru că ni te-a dăruit fierbinte rugător şi puternic ocrotitor în ceruri. Că tu, ca un izbăvitor ai fost trimis, de sus, dreptmăritorilor creştini din părţile Banatului, la vreme de strâmtorare; şi, ca un bun păstor şi părinte, cu dragoste şi cu înţelepciune, i-ai păstorit pe dânşii, chip de smerenie, de înfrânare şi de curăţie făcându-te tuturor, cu nevoinţele tale pustniceşti, cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunea. Pentru aceasta, încă mai înainte de mutarea ta la veşnicele lăcaşuri, te-ai învrednicit de darul cel mai presus de fire al minunilor; cununa biruinţei s-a împletit ţie în ceruri, şi la cetele sfinţilor şi ale drepţilor, celor ce, de la începutul veacului, au bineplăcut lui Dumnezeu, te-ai adăugat; iar nouă, pe pământ, ai binevoit a ne lăsa cinstitele tale moaşte, ca pe un izvor de daruri şi tămăduiri celor ce aleargă la tine cu credinţă. Drept aceea, şi noi acum, cu bucurie şi cu dragoste, te lăudăm pe tine, Sfinte Ierarhe, şi cinstire de obşte făcându-ţi, cu evlavie sărutăm sfintele tale moaşte şi cu smerenie ne rugăm ţie: ocroteşte Biserica ta, ţara aceasta şi pe toţi cei ce au credinţă şi cu dragoste cheamă într-ajutor numele tău cel sfânt. Şi, ca unul ce stai înaintea feţei Ziditorului tuturor, îndrăznire având către Dânsul, ajută-ne cu mijlocirile tale şi roagă-L, Părinte Sfinte, milostiv să fie nouă, iertare de păcate să ne dăruiască şi de toată reaua întâmplare să ne izbăvească; credinţa cea dreaptă să o întărească; întăririle eresurilor să le strice, cu puterea Preasfântului Său Duh; dragostea să o înmulţească; ura să o stingă; războaiele să le înlăture şi pacea a toată lumea desăvârşit să o întemeieze. Şi aşa, virtuţilor tale urmând, Sfinte Iosif, neîncetat să sporim în credinţă, în dragostea către Dumnezeu şi către aproapele şi în toată fapta cea bună, ca să ajungem toţi la limanul cel mult dorit al mântuirii. Şi, lăudând, până la sfârşitul veacului, pururea cinstita pomenirea ta, cu inimi curate să cântăm: Slavă Ţie, Dumnezeule, Cel mare şi minunat întru sfinţi, în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Sfântul Voievod Neagoe Basarab – 26 septembrie

Doamne Dumnezeul nostru, Dumnezeul îndurărilor şi a toată milostivirea, Cel minunat întru sfinţii Tăi şi cărora le asculţi rugăciunile, primeşte cererea noastră pe care Ţi-o aducem în ziua prăznuirii prietenului şi casnicului Tău, Neagoe Basarab. Tu, Doamne, ai rânduit neamului nostru, în toate timpurile şi locurile, unde se preamăreşte numele Tău, eroi ai credinţei şi sfinţi care ţi-au plăcut din neam în neam, între care străluceşte şi măritul Voievod Neagoe Basarab. Pentru rugăciunile lui, revarsă peste noi toţi pacea şi liniştea Ta binefăcătoare, ca să biruim fiecare necazurile şi ispitele vieţii: dregătorilor trimite-le dreaptă înţelepciune, ierarhilor chip sfinţeniei, preoţilor împlinirea misiunii la care au fost chemaţi, monahilor răbdare şi smerenie, iar poporului binecredincios ocrotire şi ajutor în vremea necazurilor, ca toţi să Te preamărim pe Tine, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Sfinții Mărturisitori Visarion, Sofronie și Sfântul Mucenic Oprea - 21 Octombrie

Prea aleșilor Sfinți Mărturisitori, Visarioane, Sofronie și Oprea, cu inima smerită și cu grai de laudă, cutezăm a preamări pe Hristos-Dumnezeu, Cel ce v-a arătat pe voi preafericiți mărturisitori ai dreptei credințe, mărirea Bisericii noastre. Și plecând genunchii, cu umilință și negrăită dragoste, rugăciune înalțăm vouă, celor ce ați pus mai presus de toate cele vremelnice, credința cea strămoșească. Căci tu, Cuvioase Visarioane, prealuminate, te-ai coborât ca un arhanghel, cu glas de trâmbiță dumnezeiască, în mijlocul credincioșilor, întărindu-i în dreapta credință și viața ți-ai dat-o pentru Hristos. Și tu, Cuvioase Sofronie, neînfricat ai înfruntat temnița și prigonirile pentru Hristos, călăuzind turma cea binecredincioasă din Transilvania pe căile mântuirii și îndrumând Biserica Domnului Hristos pe calea cea dreaptă. Iar tu, Mucenice Oprea, cel prea osârduitor, iubind mai mult legea cea neschimbată a lui Hristos decât pe ai tăi și decât însăși viața ta, sufletul ți-ai pus pentru dreapta credință. De aceea, voi toți, care ați odrăslit din Biserica Ortodoxă transilvaneană și care acum vă bucurați de cinstirea mucenicilor și a mărturisitorilor lui Hristos, primiți rugăciunile noastre și mijlociți pentru noi, înaintea Bunului și Milostivului Dumnezeu, Celui în Treime preamărit! Ocrotiți cu rugăciunile voastre turma cea dreptmăritoare, care vă cinstește ca pe niște stâlpi neclintiți ai dreptei credințe. Rugați-vă Domnului, ca să întărească dragostea și unitatea de credință dintre frați, să reverse harul păcii în inimile tuturor, să ferească turma credincioșilor de toată reaua întâmplare, ca într-un glas și un suflet să preamărim pe Cel ce este Dătătorul tuturor darurilor și Mântuitorul nostru. Privegheați și vă rugați pentru noi că izbăviți fiind prin mijlocirile voastre, de cursele celui rău, să ducem lupta cea bună a minții în toate clipele vieții noastre și să fim neclintiți în dreapta credință a moșilor și stramosilor noștri. Bucurându-ne de dumnezeiasca mărire la care v-ați înălțat și rugându-ne vouă, ca să fiți mijlocitori înaintea tronului Celui de sus, preamărim pentru toate, pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, zicând: slava Ție, Dumnezeule Cel mare și minunat întru sfinții Tăi în vecii vecilor, Amin!

Rugăciune către Cuviosul Părintele nostru Paisie de la Neamț – 15 noiembrie

Cuvioase Părinte Paisie, fiu al Ucrainei și părinte duhovnicesc al Moldovei, lauda monahismului ortodox, stareț sfânt al Mănăstirii Neamț, părinte și dascăl al neîncetatei rugăciuni și povățuitor blând și smerit al cuvioșilor călugări, cu evlavie îngenunchem înaintea sfintei tale icoane și cu credință cerem să te rogi înaintea Preasfintei Treimi pentru noi păcătoșii, fiii tăi.

Ascultă rugăciunile noastre și le du la Hristos Dumnezeu și la Preasfânta Fecioară Maria. Îndepărtează ispitele cele grele de la noi și, cu rugăciunile tale, ajută-ne să biruim patimile și gândurile noastre cele rele. Învață-ne, Sfinte Părinte Paisie, să ne rugăm cu lacrimi; învață-ne să ne iubim și să slăvim neîncetat pe Dumnezeu. Alungă dintre noi furtuna ispitelor trupești și sufletești, neascultarea, mândria și tot cugetul viclean. Întărește iarăși viața duhovnicească în mănăstirile noastre și, mai ales, smerenia, ascultarea și sfânta rugăciune.

Izbăvește-ne de împuținarea credinței și împietrirea inimii și roagă-te Domnului să ne dăruiască părinți duhovnicești buni și darul sfintelor lacrimi, ca, astfel, trăind în smerenie și viață curată, să dobândim cereasca împărăție pe care ne-a făgăduit-o Hristos. Roagă-te, Cuvioase Părinte Paisie, împreună cu toți sfinții, să întărească Hristos dreapta credință în lume și viața sfântă în mănăstirile, în satele și orașele de pretutindeni.

Ajută-ne, Cuvioase Părinte Paisie să împlinim poruncile lui Hristos, și, împreună cu cetele cerești, roagă-te pentru părinții noștri ierarhi, preoți și călugări, pentru mame și copii, pentru cei care sunt în suferințe și în nevoi, pentru toți dreptcredincioșii creștini și pentru pacea Bisericii lui Hristos, ca să ne acopere de tot răul cu harul Preasfintei Treimi, Căreia I se cuvine laudă și mulțumire în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Sfântul Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei - 30 Noiembrie

Sfinte Ierarhe Andrei – păstorul cel bun al Ardealului, luminătorul şi dascălul dreptmăritorilor creştini ai Bisericii lui Hristos, neînfricat apărător al Ortodoxiei, care ai risipit întunericul eresurilor, înţelept teolog al adevărului mântuitor, cunoscător şi tâlcuitor al Sfintelor Scripturi, lumină aprinsă din lumina lui Hristos, apostol trimis de Dumnezeu în ţinuturile pământului transilvan să ocroteşti oile cele cuvântătoare ale neamului tău, asuprite de cei de alte seminţii, cel ce ai statornicit rânduieli noi pentru Biserica strămoşească, minte luminată de Duhul Sfânt care a pătruns în adâncurile tainelor dumnezeieşti, Părinte al Părinţilor, care ai strălucit ca o lumină în sfeşnic, pe care întunericul nu a cuprins-o, iubitor al ştiinţei de carte, dascăl şi luminător al tinerilor neamului tău –, ascultă-ne în ceasul acesta, pe noi, cei ce cinstim numele tău şi dorim să ne adăpăm din izvorul cel nesecat al înţelepciunii tale! Fii rugător fierbinte la Preamilostivul Dumnezeu pentru poporul român drept-credincios! Prin mijlocirea ta, apără oraşele şi satele ţării noastre de foamete, de furtuni năprasnice, de cutremure, de boli şi de răni aducătoare de moarte, de neînţelegeri între fraţi, de năvălirea altor neamuri asupra noastră şi de războiul cel dintre noi. Trimite de la Dumnezeu, peste ţinuturile unde se preamăreşte numele Preasfintei Treimi, închinat în Trei Ipostasuri, binecuvântare şi pace cerească, iar creştinilor drept-măritori le ajută să rămână mădulare în parte ale Trupului Tainic al Mântuitorului Hristos. Întăreşte, prin puterea Duhului Sfânt, pe toţi fiii şi fiicele Bisericii noastre să ţină aprinsă în sufletele lor candela credinţei, să nu piardă nădejdea mântuirii şi să rămână în dragostea lui Hristos până în sfârşit. Prin lucrarea Celui de Sus, insuflă asupra tinerilor noştri duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, care povăţuieşte pe calea cea dreaptă, pentru ca prin înţelepciune, viaţă bună şi dreaptă credinţă să fie ei bucurie părinţilor, întărire Bisericii şi ţării.

Apără, Sfinte Ierarhe, prin rugăciunile tale, pe cei fără de ajutor, bolnavilor le dă vindecare, săracilor şi celor oropsiţi, hrană şi adăpost; căsniciile le întăreşte, pe bătrâni şi pe neputincioşi sprijină-i, conducătorilor neamului şi celor din înalte dregătorii înţelepciune, dreaptă socoteală, gânduri bune pentru Biserica lui Hristos le dăruieşte. Pe cei rătăciţi îi întoarce şi-i împreună cu sfânta, soborniceasca şi apostoleasca Biserică a lui Hristos, iar pe noi, pe toţi, ne călăuzeşte pe calea care duce spre Împărăţia Cerurilor, unde să ne împărtăşim, împreună cu tine, de bunătăţile cele veşnice, preamărind pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea nedespărţită, în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către sfinţii români – a doua Duminică după Rusalii

Sfinţilor români, voi, care sunteţi podoaba neamului nostru şi roada lui cea mai de preţ: mucenici, care aţi murit pentru Stăpânul Hristos; ierarhi, care ne-aţi păstorit cu sfinţenie; cuvioşi, care v-aţi nevoit ca nişte îngeri în trup; mărturisitori, care aţi păzit dreapta credinţă; şi voievozi, care ne-aţi apărat Biserica şi neamul, staţi tari, precum aţi şi stat, înaintea tronului lui Dumnezeu, rugându-vă cu lacrimi să ne ierte păcatele şi să ne întoarcă spre toată fapta cea bună.

Noi credem şi mărturisim că voi, sfinţilor care aţi odrăslit din neamul nostru, sau care aţi venit în aceste părţi pentru a ne lumina cu viaţa sau cu moaştele voastre, vă rugaţi cu dragoste pentru noi şi ne sunteţi cel dintâi ajutor în faţa lui Dumnezeu, şi pentru aceasta ne şi rugăm vouă cu evlavie: păziţi-ne, împreună cu Maica Domnului, de toate greutăţile şi încercările care se abat asupra noastră; nu de cele ce sunt îngăduite spre pocăinţă şi spre întoarcere la Dumnezeu să ne păziţi, sfinţilor, ci de cele care sunt din răutatea şi invidia vrăjmaşilor noştri văzuţi şi nevăzuţi, şi care sunt mai presus de puterea noastră. Izbăviţi-ne, aşadar, cu rugăciunile şi îndurările voastre, de venirea altor neamuri asupra noastră, de războiul cel dintre noi, de secetă, de cutremur, de foc, de potop, de boală şi de toate necazurile pe care din cauza răutăţii noastre le pătimim. Că, iată, cu nenumarate păcate Îl mâhnim pe milostivul Dumnezeu: cu uciderea de prunci cea cumplită, cu desfrânarea cea ruşinoasă, cu hoţii şi viclenii şi minciuni, şi îndeobşte cu toată fapta cea rea. Ne-am îndepărtat sfinţilor, întru totul de Dumnezeu şi de Biserica Sa, şi vă rugăm acum să cereţi pentru noi iertare de păcate, chip de pocăinţă şi râvnă pentru toată fapta cea bună. Si să ne întoarceţi la dragoste pentru Dumnezeu şi pentru Maica Sa şi pentru Biserica cea strămoşească. Ca nu cumva din pricina noastră să fie hulit Dumnezeu printre neamuri, ci mai degrabă să fim un neam întru care să se slăvească sfânt numele Lui. Ca astfel, ridicându-ne la cinstea cea dintâi, să ne închinăm vouă, iubiţi ai noştri sfinţi români, şi să  slăvim pe Dumnezeu cel Unul în Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către mucenicii și martirii din temnițe

Sfinţilor noi mucenici şi mărturisitori, rugaţi‑vă lui Dumnezeu pentru noi în a­ces­te vremuri de grea încercare. Aveţi grijă de tot clerul şi de tot poporul bi­ne­­cre­­­dincios. Nu îngăduiţi ca duşmanul mân­­­­­tu­i­rii noastre să cotropească pământul sufle­telor noastre, prin rătăciri şi patimi de tot felul. Ajutaţi‑ne să punem, iară şi iară, început bun mântuirii noastre.
Fiţi călăuzitori ai noştri pe calea mântu­irii, povăţu­in­du‑ne prin părinţii noştri duhovnici. Fiţi sprijinitori ai celor care vor să lepede înţelepciunea acestei lumi şi să dobândească înţelepciunea cea adevărată. Fiţi întăritori ai celor care, din pricina fricii, se feresc să dea mărturia cea bună. Ridicaţi‑i pe cei căzuţi în groapa păcatelor. Celor bolnavi uşuraţi‑le suferinţele, celor necăjiţi daţi‑le cele de trebuinţă.

Voi, care aţi răbdat foamea, şi setea, şi frigul, şi arşiţa, şi golătatea, aţi primit de la Dumnezeu darul de a‑i mângâia pe cei aflaţi în nevoi de tot felul. Vrem să vedem lucrarea voastră în vieţile noastre, vrem să fim martori ai mijlocirii voastre minunate. Îmblânziţi‑i pe cei care şi acum vă prigonesc, potoliţi‑i pe cei care şi acum vă de­fai­­­­mă. Rugaţi‑vă lui Dumnezeu să răspândească în tot locul mărturia despre pătimirea şi sfinţenia voastră. Daţi‑ne putere, sfinţilor, să mergem pe urmele voastre, ca să fim cu adevărat urmaşii rugăciunilor voastre.
Ajutaţi‑ne să zugrăvim în inimile noastre icoanele voastre, şi să vă lăudăm până în ceasul din urmă al vieţii noastre, slă­vindu‑L pe Dumnezeu cel în Treime lăudat, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfân­tul Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune pentru proslăvirea noilor mucenici

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce i‑ai păzit pe cei trei tineri şi pe Daniel în cuptorul cel de foc, Cel ce i‑ai întărit pe mărturisitorii ultimei prigoane să dea măr­turia cea bună în faţa prigonitorilor, pri­meşte de la noi această puţină rugăciune. Sădeşte, Hristoase Dumnezeule, jertfa lor ca o sămânţă pe pământul ini­mii noastre. Să fie această sămânţă aducătoare de roa­dă bună, să ne fie nouă spre început bun mân­tu­i­rii şi dătătoare de curajul mărturisirii adevărului în fa­ţa celor care îl batjocoresc. Fă, Doamne, ca pilda lor să nu fie dată uitării, ci din ea să se hrănească fiii Bi­se­ricii celei dreptslăvitoare. Fă ca virtuţile şi jertfa lor să mustre lenevia şi negrija noastră, şi să primim a­ceastă mustrare spre îndreptarea noastră.
Cerut‑a oarecând Sfânta Maria Magdalena tru­pul Tău, zicând Grădinarului: „Doamne, spune‑mi un­de l‑ai pus, şi eu îl voi lua”. Tot aşa noi cădem îna­intea Ta, rugându‑ne Ţie cu nădejdea că ne vei ierta în­drăzneala şi nu vei trece cu vederea cererea noas­tră: „Doamne, arată‑ne nouă locurile în care se află sfin­tele moaşte ale mărturisitorilor Tăi, ca aflându‑le să le cinstim cu evlavie”. Şi dacă din pricina păcatelor noas­tre nu am fost vrednici să ne închinăm lor, ne ru­găm Ţie cu zdrobire de inimă, Doamne, să nu laşi sfin­tele moaşte ale robilor Tăi să zacă în uitare, ci scoa­te‑le la lumină, pentru a primi închinarea cu­venită.
Ca închinându‑ne cu evlavie, să ne putem bu­cu­ra şi de cinstirea lor în Biserica Ta, după cum li se cu­vi­ne, împreună cu a cetelor de sfinţi mucenici şi mu­ce­nice. Şi împreună cu ei să Îţi aducem slavă, cinste şi închinăciune Ţie, Dumnezeului cel în Treime lău­dat, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pu­rurea şi în vecii vecilor. Amin.

 




BISERICA si lumea
Familia. Copiii. Educaţia. Vocaţia
Coaliția pentru Familie - Declaraţie de presă

Coaliţia pentru Familie - Comitetul de Inițiativă Cetățenească - Declaraţie de presă -

 



Războiul sexo-marxist declanșat după Referendum

 

 



Constelaţia familiei - cum sprijină ritualul de cult al Bisericii asumarea rolurilor familiale - Pr. dr. Ciprian Valentin Bîlbă

Consideraţii introductive

În materialul de faţă vom face referire la implicaţiile pe care le are familia în dezvoltarea capacităţilor personale. Vom trece prin cele trei momente esenţiale existenţei umane, naşterea, căsătoria şi moartea, şi vom încerca să vedem cum înţelege perspectiva creştină asupra vieţii, să-l protejeze pe om, bărbat şi femeie, atât de excrescenţele nesănătoase ale unei supra-protecţii din partea familiei, cât şi de lipsa de securizare intimă, emoţională, pe care omul o poate resimţi în cadrul propriei familii.

            De fapt, vom încerca să rezolvăm tematica anunţată combinând observaţiile şi experienţele care alcătuiesc bagajul de precizare al psihologiei cu unghiul de vedere teologic-creştin care, aşa cum vom vedea, propune adevăruri de familie, în multe direcţii comune cu sugestiile de tip psihologic.

            Punctul de pornire al încercării noastre va viza un cadru mai larg de analiză, pornind chiar de la momentul conceperii persoanei şi poate chiar de mai devreme, începând cu pregătirea  viitorilor părinţi în vederea conceperii propriului copil. Dincolo de asta, cadrul de semnificaţie se va întinde până la ultimul moment al vieţii biologice şi pământeşti şi, am putea spune chiar după acest moment, încercând să înţelegem moştenirea biologică, psihologică şi spirituală care se va reflecta în viaţa urmaşilor.       

Indiferent de modul în care înţelegem să ne ocupăm de persoana umană, indiferent de punctul de vedere la care ne raportăm atunci când vorbim despre ea şi indiferent de sistemul de relaţii în care o includem, nu o putem percepe în afara universului familiei.

            Chiar dacă în domeniul filozofiei se dezbate problematica legată de întâietatea apariţiei omului ca individualitate, abia apoi organizându-se în forme sociale de existenţă pentru a-şi păstra mai bine securitatea vieţii şi a-şi procura mai uşor hrana, considerăm că orice persoană şi-a făcut apariţia în lume în cadrul unei familii. Familia reprezintă realitatea intrinsecă a posibilităţii de existenţă pentru persoanele umane.

            Aşa cum se poate vedea în zilele noastre, deşi conceptul de familie este întors pe toate părţile şi se propun tot mai multe alternative ale acesteia, alternative care sunt subsumate termenilor generali puşi în opoziţie unul cu altul, familie tradiţională versus familie modernă, rezultă de aici importanţa care se acordă complexei realităţi a familiei. În fond, familia se constituie în criteriul bazal sine qua non al existenţei umane.

            Deşi nu vom urmări în mod preponderent să ne referim la deserviciile umane şi sociale, personale şi educaţionale, pe care noile formule de cuplu pe care societatea deschisă de astăzi le propune, aceste dezavantaje intra şi inter personale se vor putea deduce cu uşurinţă din tratarea temei pe care acest eseu şi-l propune.

 

            Perioada prenatală

                       Când ne referim la acest interval de timp, nu ne gândim doar la segmentul care începe cu concepţia şi se termină cu fenomenul naşterii în sine, ci avem în vedere şi perioada de dinaintea conceperii copilului. Simplul fapt că personalitatea omului se formează la intersecţia factorilor ereditari cu cei socio-afectivi familiali, la care se adaugă şi contribuţia mediului şi influenţele educaţionale, reprezintă un argument în sine al importanţei lărgirii semnificaţiei acestei perioade.

1. Se pare că un copil care a crescut şi s-a dezvoltat într-un regim de acceptare familială, va deveni un adult care atunci când îşi va întemeia propria familie va introduce acelaşi climat de acceptare (Dimitriu, 1973, p. 62).

Deja, încă înainte ca bărbatul sau femeia să se gândească să-şi întemeieze familia proprie, posedă nişte tipare psihologice şi relaţionale pe care şi le-au însuşit de-a lungul propriului proces de creştere şi dezvoltare personală. Aceste pattern-uri  trec prin actul concepţiei de la părinţi la copii, astfel încât nu putem ocoli însemnătatea pe care copilăria, adolescenţa şi tinereţea le-au avut în formarea viitorilor părinţi. Aceste modele afective şi de comportament pe care viitorii părinţi şi le-au întipărit de-a lungul vremii, chiar dacă pe alocuri se modifică ca urmare a noilor experienţe de viaţă şi, cu atât mai mult, datorită experienţei căsătoriei şi a familiei întemeiate, ele rămân subliminal în personalitatea părinţilor. Astfel, copiii devin beneficiarii direcţi ale acestor obiceiuri parentale. Este, deci, mai mult decât necesar ca mama şi tata, fiecare la rândul lui, „să se înţeleagă prin auto-conştiinţă care este cunoaşterea integrală a sinelui însuşi, cunoaşterea totală a tuturor Valorilor noastre Interne” (Aun Weor, 2008, p. 32). 

Tot acest bagaj genetic se păstrează şi se transmite la modul inconştient de la părinţi la copii. „E foarte curentă opinia că deosebirile între eu-rile persoanelor se reduc la urma urmelor tot la împrejurările externe de viaţă, însă nu la acelea în care trăiesc persoanele respective, ci la acelea în care au trăit înaintaşii lor. Experienţele înaintaşilor, istoria lor, au străbătut de la suprafaţa sufletului treptat, în decurs de generaţii, spre adâncimile ontologice, arătându-se în urmaşi ca determinante ale eu-rilor lor” (Stăniloae, 2014, p.16). 

Am putea spune că persoana umană atunci când apare pe lume nu plonjează într-un vid absolut, nu se află într-un punct zero total. Copilul vine într-un cadru existenţial deja preformat şi ale cărui influenţe se răsfrâng mai mult sau mai puţin conştient asupra evoluţiei lui personale şi interpersonale.

2. Nici măcar concepţia propriu-zisă a copilului nu apare într-un gol suprem şi protejat de orice influenţă. Am înţeles până acum de ce se întâmplă aşa. În continuare, în perioada intra-uterină, la un mod şi mai concret decât a fost până acum, copilul reflectă determinările care îi parvin din mediul extern atât din partea mamei cât şi din partea tatălui. De aceea nu e nimic mai greşit decât să considere cineva că rolul tatălui în această perioadă estre unul opţional. Dacă tatăl  vorbeşte cu mama însărcinată copilul percepe diferenţa dintre cele două voci. Iar, după ce copilul va veni pe lume, comunicarea dintre mama şi tatăl lui îi va oferi în continuare atmosfera de siguranţă emoţională pe care, în felul lui, a perceput-o încă intrauterin: „Mama este pentru mulţi copii bicefală, atunci când tatăl este afectuos şi foarte prezent în casă. Dar mama e întotdeauna bivocală, cum tocmai am spus, şi asta din timpul vieţii fetale a copilului; pentru el, există o mamă a cărei voce este mai puţin distinct percepută din cauza acutelor, şi există vocea bărbatului, întotdeauna mai bine auzită în viaţa fetală decât a mamei. Aşadar, tatăl are mereu o poziţie marcată pentru copil… . Se poate spune că un copil care se naşte între cei doi părinţi ai lui se află imediat într-un prezent care se deschide spre viitor…” (Dolto, 2016, p. 13, 15).

Se confirmă lucrurile îndeobşte cunoscute, după care ceea ce părinţii fac împreună în timpul de dinaintea naşterii copilului, influenţează modul în care acest copil va percepe lucrurile după ce se va naşte şi, apoi, în continuarea formării sale.

 

Perioada postnatală

Atât părinţii, familia în general, cât şi medicii, asigură o importanţă majoră momentului naşterii pruncului şi perioadei imediat următoare. Subliniind importanţa evenimentului naşterii şi a atmosferei care înconjoară acest moment, până în clipa propriu zisă a Botezului, acordă o suită de, să zicem, elemente de asistenţă religioasă, preotul făcând rugăciuni pentru femeia lăuză şi pentru nou-născut, în prima zi după şi în a opta zi după naşterea copilului.

Toată această grijă pe mai multe niveluri, arată o dată în plus valoarea situaţiei atât din punct de vedere biologic, cât şi spiritual, duhovnicesc. Pentru părinţi momentul este unul cu totul şi cu totul inedit, provocator şi, în acelaşi timp, satisfăcător în sine însuşi. Începe acum o nouă etapă în viaţa copilului, pentru care nu există o reţetă universal valabilă şi care, cel puţin din perspectivă psihologică, îi supune pe părinţi unor solicitări diverse de adaptare la noua situaţie şi încă pe toate palierele vieţii lor personale, familiale, profesionale şi sociale. Acum este momentul în care îşi fac apariţia modele de simţământ şi comportament pe care mama şi tata le-au moştenit de la proprii lor părinţi. Educaţia copilului este un lucru dificil şi implică deopotrivă adaptarea la noua situaţie a fiecăruia în parte dar şi a amândurora împreună, unitar, faţă de copil.

 De acum înainte e foarte important ca părinţii să petreacă un timp de calitate împreună cu copilul lor, separat şi împreună, silindu-se în acelaşi timp să fie părinţi naturali, fireşti, fără să încerce să se potrivească forţat tiparelor parentale moştenite de fiecare dintre ei. (Ferland, 2011, p. 28).

Autoritatea parentală care începe de acum să se impună, poate îmbrăca forme conştiente şi inconştiente. Exact în aceste clipe încep să ia amploare „scurtăturile educaţionale”, adică acele lucruri pe care părinţii lor le ştiu şi le-au acumulat de-a lungul experienţei lor de viaţă în familiile lor de origine. Pentru a putea depăşi nivelul unei autorităţi exprimate inconştient în relaţie cu copilul, părinţii sunt chemaţi să se înscrie într-un program de autocunoaştere în care să-şi descopere aceste tipare relaţionale pe care le-au experimentat fiecare în familiile lor. Nu este un lucru uşor, însă, Auto-Conştienţa se poate câştiga învăţând să trăiască „alert şi vigilent clipă de clipă”. (Aun Weor, 2008, p. 36)

            Această autocunoaştere, în al cărui proces părinţii copilului trebuie să se înscrie dacă doresc să fie cât mai aproape de realitatea dorinţelor lor şi de nevoile de dezvoltare pe care le presupune vârsta copilului, este însoţită şi de noi informaţii educaţionale care servesc nu atât dezideratului de părinte perfect, cât calităţii umane şi fireşti pe care să o imprime în relaţia lor cu nou-născutul şi, pe mai departe, cu copilul. De exemplu, e foarte important pentru copil să audă vocea tatălui în prezenţa mamei, şi chiar să-l vadă pe tată, acest lucru aducându-i un supliment de confort şi siguranţă emoţională: “Şi, dacă îşi vede mama, care îi dă sân, în tovărăşia altcuiva; dacă vede că ea îl raportează la UN bărbat şi că acest bărbat, la rândul lui îl raportează la mamă; atunci, ceea ce el primeşte de la mamă provine din vocea tatălui – şi asta stimulează îmbogăţirea vitalităţii copilului; el se umple de faptul că tatăl este resursa afectivă a mamei, care, raportată la acesta, devine resursa afectivă a copilului” (Dolto, 2016, p. 15)

            În primele luni după naştere, copilul trăieşte în aşa-numitul univers existenţial nediferenţiat. Acest lucru înseamnă  că pentru copil orice lucru vede, orice persoană zăreşte, inclusiv pe mama şi pe tatăl său, îi socoteşte ca prelungiri ale lui însuşi. Din acest punct începe cumva, însă, şi procesul de diferenţiere personală. De fapt, acest proces a început încă chiar în momentul propriu zis al naşterii, când copilul a ieşit din spaţiul intern şi securizant conferit de uterul matern şi a respirat pentru prima dată în afara mamei lui. Pe parcursul următoarelor săptămâni şi luni, mama îi satisface copilului toate nevoile fără ca acesta să-i poată spune vreuna dintre ele. Mama simte şi ştie că bebeluşului îi este foame, îi este sete, trebuie schimbat, etc. Însă, copilul mai este părtaş şi unor altfel de experienţe, în sensul că mama lui întârzie câteodată să facă aceste lucruri. În plus, mama lui nu stă tot timpul cu el, ea dormind în alta cameră împreună cu tatăl copilului. Ceea ce vrem să subliniem, este că procesul de diferenţiere continuă şi pe aceste niveluri, copilul începând să înţeleagă încet, încet că este o persoană aparte, diferit de mama sa, de tatăl său şi de alţi membrii ai familiei.

            E semnificativ că Biserica certifică acest proces de individuare a copilului tocmai prin faptul că atunci când preotul oficiază Taina Sfântului Botez, copilul este însoţit şi ţinut în braţe, ca de altfel pe întreg parcursul Slujbei Botezului, de către naşi (Micul Molitfelnic, 2001, p. 20). De altfel, teologic vorbind, prin Taina Sfântului Botez noul născut devine membru personal al Trupului lui Hristos care este Biserica cea Vie şi al cărui Cap este Însuşi Domnul Iisus Hristos.

De aici încolo, părinţii ar trebui să resimtă o responsabilitate tot mai accentuată pentru creşterea copilului ale cărui contacte cu lumea sunt tot mai multe şi diversificate. Efortul se va concentra pe încercarea de a asorta, să zicem, echitabil, aşteptările parentale cu nevoile copiilor şi cu efectele atitudinale şi comportamentale care se observă în viaţa lor (Mitrofan, 1984, p. 145).

            Este ştiut că atmosfera maritală şi calitatea ei emoţională se reflectă indubitabil asupra implementării strategiei parentale (Satir, 2011, p. 89). Rolurile familiale, dacă sunt bine fixate şi graniţele pertinent stabilite, adică părinţii să fie părinţi şi copiii să fie copii, este închisă calea cea largă a posibilităţilor conflictuale în cadrul familiei. Acest lucru presupune şi implicarea consistentă a voinţei părinţilor, voinţă educaţională unită cu a conştientiza importanţa educaţională  pe care influenţa lor asupra copiilor în „cei şapte ani de acasă”, dar şi după aceea, o are asupra inseminării şi consolidării bunei creşteri a copiilor.

Exercitarea voinţei este esenţială: „disciplina voinţei… iubirea este disciplină…. A răbda, adică a rezista unei frustrări, a amâna un impuls sau a face faţă unor emoţii negative puternice, este indispensabil, dacă vrei cu adevărat să realizezi ceva în experienţa ta de convieţuire…maritală” (Nuţă, p. 32, 36). 

            În rolurile pe care le au acum, părinţii sunt conştienţi de problemele lor, nu le evită, le asumă cu maturitate şi nu le lasă să se adune în aşa numita agendă ascunsă care, în fond, escamotează un adevărat arsenal cu potenţial conflictual. Ei nu trebuie să fie părinţii perfecţi, ci să-şi recunoască şi să-şi asume cu responsabilitate anumite deficienţe, pe care apoi să încerce să le rezolve cu pierderi minime. Aici este vorba despre maturitatea părinţilor, o maturitate profund şi divers încercată, pentru că odată cu creşterea propriilor copii, se poate întâmpla să crească şi nivelul problemelor în familiile lor de origine (părinţi bolnavi, accidente, etc), la care se pot adăuga provocările legate de parcurgerea unor etape pe segmentul profesional. Nu întâmplător şi dincolo de orice nuanţă metaforică, într-adevăr, părinţii sunt acum la mijlocul „sandwich-ului” existenţial.

            Dacă părinţii nu îşi asumă matur rolurile şi nu caută să-şi pună în lucrare iscusinţa inteligenţei şi a voinţei pentru a-şi rezolva problemele, asupra copiilor se creează nişte confuzii.   Ei pot încerca să ia pe rând apărarea părinţilor, în speţă, a celui mai slab. Mai mult decât atât, se pare că se pot simţi chiar vinovaţi, punând pe seama lor neînţelegerile dintre părinţi. Aceste auto învinovăţiri ale copiilor  le pot stârni interesul pentru a capta şi mai mult atenţia părinţilor şi, dacă aceştia din urmă nu-şi rezolvă problemele la timp, copiii pot ajunge până acolo încât să devină dependenţi de recunoaşterea emoţională pe care le-o acordă părinţii. De fapt, copiii simţindu-se vinovaţi pentru atmosfera de beligeranţă din familie, vor încerca să vadă în recunoaşterea lor emoţională de către părinţi şi în atenţia pe care aceştia le-o acordă, un semn de iertare şi de deculpabilizare (Dolto, 2016, p. 45).

           

Căsătoria şi întemeierea familiei

Maturitatea copiilor când vor ajunge la stadiul de a-şi întemeia ei înşişi o familie prin căsătorie, depinde în mare măsură de maturitatea atmosferei afective care a populat cu preponderenţă mediul parental şi familial în care au crescut ei înşişi.

            Când ajunge copilul să se căsătorească, el trebuie să întrunească acele condiţii ale maturităţii şi independenţei personale, deci să fie de-fuzionat şi scos din dependenţa faţă de proprii părinţi, pentru ca în felul acesta să-şi poată ei întemeia propriile familii sănătoase.

            Biserica arată foarte clar aceste lucruri în cadrul Tainei Cununiei, când mirii sunt însoţiţi de naşi care devin părinţii lor spirituali. Constelaţia familială din Biserică de la Sfânta Cununie îi arată pe naşi stând pe aceeaşi linie de-a dreapta şi de-a stânga mirilor, iar în acest tablou părinţii ocupă partea de fundal, stând în spatele lor. Şi prin această poziţionare liturgică se adevereşte importanţa pe care o are stabilirea unor graniţe a rolurilor familiale, astfel încât fiecare să-şi cunoască poziţia şi responsabilităţile. O rugăciune din cadrul Slujbei spune clar că „rugăciunile părinţilor întăresc temeliile caselor copiilor” (Micul Molitfelnic, 2001, p. 87). Deci, nu implicarea autoritară a părinţilor în viaţa noii familii, nici sfaturile irefuzabile ale lor, ci doar rugăciunea din umbră este pârghia fundamentală de influenţă pozitivă pe care părinţii o pot aduce copiilor lor care, iată, acum, se căsătoresc. Exprimarea poate fi uneori chiar foarte explicită: „…căci pentru aceasta va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup, şi pe care i-a unit Dumnezeu omul să nu-i despartă” (Micul Molitfelnic, 2001, p. 83).

Unul dintre ritualurile care însoţeşte nunta tradiţională românească, precizând totodată şi noile conexiuni afective dintre miri şi naşi, consemnează ceea ce se întâmplă la un an după nunta propriu-zisă. La masa de un an de zile de la Cununie, atunci când aducea nunul viţeaua finului, cel dintâi zicea: „Pe lumea asta a dumneavoastră, iar pe cealaltă a noastră” (Drăguş, 2014, p. 109). Altfel spus, voi să vă bucuraţi de bunătăţi în lumea prezentă şi nouă să ne răsplătească Dumnezeu în lumea de dincolo pentru ce vă dăm noi aici pe pământ din punct de vedere material dar, mai ales, spiritual, în calitate de părinţi spirituali. La această masă nu trebuie invitaţi neapărat şi părinţii.

Acest demers ritualic se poate interpreta tot în ideea consolidării relaţiilor de parentalitate spirituală pe care instituţia năşiei o presupune. Încă tânăra familie are nevoie de sprijin pentru a-şi putea clarifica tot mai mult poziţia faţă de familia de origine a fiecăruia, dat fiind faptul că de „experienţele pe care le-a avut cu părinţii săi pe parcursul copilăriei şi adolescenţei, dintre care unele continuă, probabil, în prezent”, depinde felul în care persoana înţelege să-şi administreze acum relaţiile intrafamiliale şi interpersonale (Bowlby, 2016, p. 191).

 

            Un nou început: sfârşitul vieţii pământeşti

Dacă procesul maturizării tinerilor căsătoriţi continuă în această direcţie a individualizării familiei lor faţă de familiile lor de origine, potenţialul conflictual este redus la maximum, bineînţeles dacă rolurile sunt bine stabilite şi nu există indiferenţă şi ură interfamilială, care niciodată nu vor ţine loc de graniţe familiale sănătoase.

În sfârşit, momentul despărţirii sufletului de trup şi al luării de rămas bun de la persoane apropiate sufleteşte este inevitabil. Plecarea din această lume a persoanelor dragi este, dacă vreţi, un nou test al solidităţii şi maturităţii relaţiilor afective. Îşi pot face acum apariţia provocărilor de tipul anxietăţii şi depresiei, toate aceste putând fi generate de separările involuntare (Bowlby, 2016, p. 190). Am putea spune că slăbiciunile corporale care apar odată cu vârsta, chiar bolile, pot fi interpretate ca nişte preludii, un fel de pregătiri emoţionale, pentru marea trecere şi separare a unora de alţii, a copiilor de părinţi. 

Ritualul Slujbei Înmormântării vine cu un element care clarifică încă odată sensul lucrurilor privitor la „crearea şi ruperea legăturilor afective”. Simbolul crengii de măr pe care apropiaţii mortului o dau naşilor ca din partea lui, răspunde simetric gestului de care am amintit mai sus, pe care naşii îl fac la un an după căsătoria finilor. Şi prin acest ritual al crengii de măr se poate înţelege „amortizarea emoţională” a despărţirii copiilor de părinţi, prin implicarea din nou a instituţiei naşilor. Acest paralelism al rudeniei de sânge cu rudenia spirituală asigură o bază mai largă de suport emoţional pentru cei rămaşi în viaţă. Cam ca şi creanga de măr în trei ramuri – alt simbol treimic – de la capu’ mortului. Atunci când naşul primeşte, aşa ca din partea finului mort acum, creanga de măr cu darurile ei zice aşa „Pe lumea aceasta să fie al dumneavoastră, iar pe lumea cealaltă să fie al mortului” (Drăguş, 2014, p. 121-122). Adică nunul cu nuna să se bucure de dulceaţa roadelor şi a dulciurilor pe lumea asta, iar faptele bune pe care de altfel le şi simbolizează mărul mortului, să-i fie de folos mortului în lumea de dincolo. Cum zice şi poetul Radu Gyr: „Sunt, Doamne, copt pentru cules,/ Nu că mi-s anii grea recoltă,/ Cât mi-este sufletul o boltă,/ De crengi sub rodul tot mai des”. Aşadar, viaţa continuă şi după moare, faptele bune săvârşite pe pămând fiind „banii” pe care omul îi plăteşte acum pentru un locaş în Împărăţia Tatălui.

Dincolo de ritualul propriu-zis al înmormântării, care putem spune că asigură, psihologic vorbind, o anumită ventilare emoţională, nădejdea vieţii celei veşnice mângâie profund şi necurmat cu promisiunea revederii când va binevoi Bunul Dumnezeu. 

 

În loc de concluzii

• este esenţială cunoaşterea sensurilor teologice şi psihologice ale gesturilor de ritual şi mişcare liturgică.

• reevaluarea semnificaţiei teologice şi psihologice a instituţiei parentalităţii duhovniceşti – năşia.

• catehezele premaritale sunt importante tocmai pentru că, prin înţelegerea anumitor lucruri de către miri, se amorsează cumva trecerea bruscă de la statutul premarital la cel de întemeietor de familie.  

 

Bibliografie:

  1. AUN WEOR, Samael, (2008). Educaţie fundamentală, Cluj-Napoca: Editura Papyrus Print.
  2. BOWLBY, John, (2016). Crearea şi ruperea legăturilor afective, traducere de Violeta Bîrzescu, Bucureşti: Editura Trei.
  3. DIMITRIU, Cornelia, (1973). Constelaţia familială şi deformările ei – elemente de propedeutică a unei pedagogii familiale, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
  4. DOLTO, Francoise, (2016). Când părinţii se despart. Cum să prevenim suferinţele copiilor, traducere de Smaranda Bedrosian şi Magdalena Popescu, Bucureşti: Editura Trei.
  5. DRĂGUŞ, Aurel, (2014). BOHOLŢ – Sat ardelean al tradiţiei, statorniciei şi speranţei, Ediţia a II-a adăugită, Galaţi: Editura Axis Libri.
  6. FERLAND, Francine, (2011). Copilul nostru de zi cu zi din leagăn la şcoala primară, traducere de Luminiţa Brăileanu, Bucureşti: Aramis Print: Minerva.
  7. MICUL MOLITFELNIC, (2001). Tipărit cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Părinte Bartolomeu, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, Cluj-Napoca: Editura Renaşterea.
  8. MITROFAN, Nicolae, (1984). Dragostea şi căsătoria, Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.
  9. NUŢĂ, Adrian, (2002). Suprafaţa şi adâncimile cuplului, Bucureşti: Editura SPER.
  10. SATIR, Virginia, (2011). Terapia familiei, traducere de Cristian Constantinescu, Bucureşti: Editura Trei.
  11. STĂNILOAE, Dumitru, (2014). Ortodoxie şi Românism, Bucureşti: Editura BASILICA a Patriarhiei Române.


Biserica şi Neamul.Politica.Lumea
Sufletul neamului între Centenar şi Referendum - Cezarina Condurache

 

Suntem în faţa unei lupte importante în războiul contra corectitudinii politice: referendumul pentru definirea căsătoriei. Soarta războiului nu va fi decisă de el, dar în 6/7 octombrie normalitatea poate câştiga o bătălie importantă în iconomia lui. Fiecare român ar trebui să fie în aceste zile un soldat în războiul pe care neamul îl duce pentru salvarea sa. Ştim că aşa cum omul are un suflet creat de Dumnezeu, tot aşa neamul are un suflet al lui prin care trăieşte în veşnicie atâta timp cât este legat de cer şi de pământ. În acest suflet stă ADN-ul nostru de români: credinţa în Dumnezeu, dragostea de ţară, tradiţia şi rânduiala naturală a firii omeneşti şi materiale, cultura, istoria şi memoria noastră. Iar elementul care ţine neamul înfipt în pământ şi cu fruntea spre cer, este familia. Dacă familia cade - ca structură, ca principiu, ca definiţie - atunci începe şi căderea neamului, care îşi va pierde sufletul.

Mulţi români nici nu mai ştiu că neamul lor are un suflet între pământ şi cer şi, cu atât mai puţin, că este de datoria lor să-l apere şi să-l întărească pentru generaţiile care vin după noi. De aceea nu luptă, nu simt şi în mare măsură nici nu trăiesc în pas cu neamul. Ce e de făcut, care e soluţia de conectare a omului cu sufletul neamului său? Din păcate, nu pot da eu acest răspuns. Ştiu însă că acum 80 de ani Căpitanul ne spunea că mistica creştină este contactul omului cu Dumnezeu şi că mistica naţională este contactul omului cu sufletul neamului lui. Şi mai ştiu că războiul pentru apărarea familiei nu a început acum, prin acest referendum, ci durează de 99 de ani! Deşi euforia generată de Marea Unire încă persista în rândul românilor, un om providenţial ştia că România Mare, proaspăt ieşită din Primul Război Mondial, intra într-un alt război, mult mai cumplit şi mai îndelung, război din care azi face parte şi această bătălie a referendumului. Acest om este Corneliu Zelea Codreanu şi cei care l-au urmat s-au încununat ca eroi şi martiri ai neamului.

Urgia bolşevică proaspăt instaurată în Rusia îşi arăta colţii spre România. Căpitanul a înţeles încă din 1919 că bolşevismul va lovi în familie cu aceeaşi ură cu care va lovi în biserică. Sub protecţia Arhanghelului Mihai a pornit lupta. În dreapta lui stătea neclintit şi ferm Ion Moţa, care avertiza: „Pierim acum, sub ochii noştri, încet dar sigur! Din rămăşiţele noastre se va forma, pe nesimţite, un alt popor inferior, degradat, născut rob şi care ne va uzurpa poate numele şi graiul tot aşa cum au făcut-o samsarii greci de astăzi, care pretind a fi urmăşii lui Pitagora şi a lui Pericle. Robii români de mâine nu vor mai avea nimic comun cu plăieşii, răzeşii şi boierii lui Mircea şi Ştefan, nici cu dorobanţii de la Plevna şi Mărăşeşti! ... Cei ce aveţi încă un suflet sănătos în voi, pregătiţi-vă de luptă şi de moarte vitejească! ... Gândiţi-vă că pierim, cum pier cântecele noastre, fără a lăsa nimic bun în urmă!…” (Cuvântul Studenţesc, 24 martie 1924)

Avertismentul şi adevărul din cuvintele lui Moţa au fost asumate de cei care s-au angajat în rând cu el pe linia de destin a neamului românesc deschisă de Corneliu Zelea Codreanu - Legiunea Arhanghelul Mihail. Puţini la început, au ajuns peste 1 milion, români dispuşi să dea totul ţării lor ca să o salveze de la pieire. Peste ei au suflat însă cu prigoană de moarte, trei regimuri sângeroase de dictatură: carlist, antonescian şi comunist. Lupta s-a dat pe moarte, dar mai ales pe viaţă... veşnică. Cei mai buni fii ai neamului au pierit, asasinaţi chiar de către conducătorii statului român! Strangulaţi la margini de păduri, aruncaţi pe front în prima linie cu ordin să moară răpuşi de duşman sau - dacă nu -, de proprii lor comandanţi, exterminaţi în temniţe, vânaţi şi împuşcaţi prin munţi, internaţi în lagăre sau deportaţi în Bărăgan sau în Siberii de gheaţă... Prin urgie, asasinat, prigoană, reeducare, presiuni, turnătorie şi vieţi trăite în dublu standard, sufletul neamului s-a îmbolnăvit. Dar nu a pierit! Chiar dacă astăzi orbecăim încă prin întunericul bolilor şi al traumelor moştenite din comunism, noi nu am pierit ca neam. Deocamdată.

Dacă nu ne trezim, dacă nu revenim la viaţă, la ordinea firească a lumii, la decenţă, la demnitate, nu vom rezista. Noi cei de azi trebuie să dăm partea noastră de jertfă, de luptă. Acum nu mai luptăm în câmp deschis, nu mai stăm cu baioneta în tranşee, nu mai stăm nici în temniţe sau în exil. În această fază a războiului nu datorăm sânge, nu otrăvim fântâni, nu fugim în munţi, nu ne pierdem viaţa, avem de pus doar o ştampilă pe o hârtie şi ni se pare mult, greu, obositor, inutil, manevră politică etc. Fraţilor, cât de mare a fost jertfa dată de înaintaşi, ea nu poate fi un combustibil veşnic pentru existenţa acestui neam! Dacă azi stăm impasibili, consumând la liber combustibilul din trecut, fără să realimentăm, ne condamnăm copiii la pieire! Ei nu vor mai avea nicio picătură din el şi, mai grav, nu vor şti să creeze altul care să-i ţină în viaţă pe ei şi pe cei de după ei! De când referendumul a devenit o realitate concretă, ce aşteaptă doar validarea conştiinţei noastre, mă gândesc mereu la familia protopopului Ioan Moţa. Puţine alte familii pot întruchipa mai bine contopirea misticii naţionale cu cea creştină.

Vajnic luptător pentu Unire, întemniţat de stăpânirile străine care ne subjugau ţara, slujitor al sfântului altar, soţ devotat şi loial, tată iubitor ce şi-a crescut copiii pentru neam, nu pentru siguranţa bătrâneţii sale, martir şi tată de martir. Acesta este protopopul Ioan Moţa! Soţia lui, prezbitera Maria Damian Moţa, îi împărtăşeşte întru totul treptele destinului, adăugându-i-se şi durerea de a-i supravieţui nu numai fiului, dar şi soţului. Copiii familiei, Elvira, Ana şi Ion, mlădiţe tinere de măslin la masa părinţilor lor... Familia Moţa a plămădit şi pregătit marea jertfă a lui Ionel Moţa ce nu poate fi aşternută pe hârtie în câteva fraze. O cunoaşteţi cu toţii şi ne închinăm mereu îngenunchiaţi în faţa măreţiei ei veşnice. Familia Moţa poate fi pentru orice român o icoană de închinat, un model de urmat şi un protector ceresc.

De la moartea Părintelui Moţa au trecut aproape 80 de ani, între timp valorile, morala, societatea s-au schimbat complet! Sunt 80 de ani care par a fi 8 secole! Ce s-a întâmplat cu noi de nu mai suntem… noi? Mă cutremur gândindu-mă ce simte azi Părintele Moţa - marele luptător pentru românism, tatăl martirului erou Ionel Moţa - când vede că românii, pentru care el a jertfit totul, sunt chemaţi la vot pentru că a devenit necesară definirea căsătoriei ca uniune între un bărbat şi o femeie? Şi-ar fi putut imagina el că astăzi va fi necesar un referendum pentru aşa ceva şi că unii oameni din secolul XXI sunt de părere că pot exista căsătorii între persoanele de acelaşi sex? Dar dacă oamenii nu vor ieşi la vot? Cum vor da ei faţa cu Părintele Moţa când vor trece în veşnicie? Cum vor privi către şirurile nesfârşite ale eroilor Unirii? Cum vom da faţa cu ei, noi, toţi care am îngăduit aşa ceva? Eu mă tem şi mă cutremur! Să nu fie!

Suntem în anul Centenarului; cu 100 ani în urmă sufletul neamului era mai viu şi mai prezent ca niciodată. Apoi, la scurtă vreme după Unire a început să pulseze din ce în ce mai greu şi nu o dată a fost aproape de pieire, dar trecutul l-a salvat de fiecare dată. Fraţilor, nu putem fi salvaţi la infinit de trecut prin puterea şi sângele dat de eroii, martirii şi sfinţii noştri! Prezentul îl avem datorită lor, dar fără o luptă şi o jertfă a prezentului, aici şi acum, viitorul se clatină. Şi atunci unde rămâne neamul, cu sufletul lui cu tot? Ca să ne continuăm existenţa ca indivizi şi ca neam să ne întoarcem în singurul loc care ne dă tărie şi putere de luptă, să revenim acolo unde ştim că e rostul de care ne-am depărtat, sau de unde am fost smulşi... la icoană.

„Acum, cu sufletul greu, răzleţiţi, sfârtecaţi, ne strângem la adăpost, la singura căldură şi alinare, tărie şi reconfortare a noastră, readucătoare de puteri, la picioarele lui Iisus, în pragul orbitoarei străluciri a cerului - la icoană ...” (Ionel Moţa, Pământul Strămoşesc, 1 August 1927)

Aşa să ne ajute Dumnezeu!


Cezarina Condurache
Fundaţia Profesor George Manu



România pustie - Valeriu Tănasă

 

“Fii și fiice veți naște, dar nu-i veți avea pentru că vor fi luați în robie”. (Deut. 28, 41)

“Străinătatea este mai amară ca moartea”. M-a cutremurat acest cuvânt, auzit nu de mult, într-un cântec ardelenesc, închinat românilor plecați din țară, pentru o bucată de „pită mai bună”.

Prin urmare e vorba de o suferință, de o ardere și de o chinuire mai cumplite decât moartea. Sigur, în iad, poate să fie ceva asemănător.

Oricâtă analiză am face nu aflăm un răspuns la cauzele ce au condus la acest exod înspăimântător din istoria românilor. Ne mai întrec doar sirienii, dar acolo este un război total și civil de vreo patru ani.

Dar, după eforturi îndelungate, răspunsul îl aflăm în Sfânta Scriptură. „Cercetați Scripturile că în ele veți afla Adevărul”. Este chiar cuvântul Domnului într-una din Evanghelii.

Poate că nu m-aș fi oprit la această temă, dacă nu simțeam golul lăsat în prezent, - simțit peste tot în localități, prin plecarea masivă a tineretului din România. E o evidență că „și-au luat lumea-n cap” stăpâniți de un sentiment de frondă îndârjită împotriva nedreptăților și a corupției care sfâșie România de peste un sfert de veac. Și tristețea este la fel de neagră fiindcă mulți din tineri și-au propus să nu mai vină niciodată în patrie. De ce această respingere negativă, ca să nu-i spun ură!?

Din câte auzim, parte sunt scârbiți de conducerea politică, de slujbașii îngrășați din sângele poporului. Apoi sunt dezgustați și dezamăgiți de lipsa mesajului evanghelic din strategia educației și a învățământului, a celor din poliție, din sănătate și administrație. Îmi povestea un șofer tânăr că un coleg și-a rupt piciorul și a ajuns în spital. Aici, fiindcă nu a avut bani, parcă 300 de euro i s-au cerut!, a fost lăsat de izbeliște și îndopat cu sedative trei zile, până când colegii au făcut chetă și au adunat banii ceruți.

Au venit tinerii din străinătate în data de 10 august la București - acolo unde răsare soarele pentru toți românii, - să vorbească și să le împărtășească aleșilor neamului. Dar aceștia erau cu toții plecați în vacanță. Așa că Jandarmeria și Poliția, s-au erijat în putere supremă, și au îndreptat către ei tunurile de apă și grenadele lacrimogene. Parcă nu plânseseră ei destul în amara străinătate. Domnilor, tinerii noștri sunt bolnavi de supărare, de insomnie și de osteneală. Nu înțelegeți, dragilor compatrioți, că acolo în străinătate ei nu își pot scoate România din inimă. Poartă țara în cămara inimii spirituale dar fără să o aibă aievea. E o lipsă acută de lumina de acasă. Se poate durere mai mare ca aceasta? Dar ei sunt lipsiți și de acoperământul Îngerului Neamului românesc, care apără orice popor în hotarele sale.

Așa se face că în 2017, numărul nou-născuților din diaspora, l-a întrecut pe al acelora care au văzut lumina zilei acasă, în țară. Repetăm: tinerii români nu își pot scoate Țara din inimă nici cu cea mai sofisticată tehnică laser. Și nu o pot tolera datorită răutăților și nedreptăților de la legea lui Dumnezeu.

Singura cale de salvare pe care o au la îndemână, frații noștri din străinătate, este Biserica.

Se întâlnesc Acolo și… în tăcerea cosmică a Sfintei Liturghii își aud suspinele inimilor așezate (răstignite) pe crucea străinătății. Aici află liniștea care le oferă învierea speranței, - în sensul că această jertfă e musai s-o facă cu iubire. Acestea sunt momentele când pătrunde lumina în sufletele lor. Dar cum părăsesc Sfânta Biserică, începe să-i tortureze iarăși grija pentru cei rămași acasă: copii, părinți, soți, soții, morminte, bunici, satul natal, apa vie care trece prin mijlocul satului și Biserica din deal.

Atunci, ca o ultimă mângâiere și speranță, Domnul le trimite darul lacrimilor. Da, plânsul e singurul care e în stare să stingă focul suferinței și a condiției umile de rob, a se citi sclav modern. Noi, cei rămași acasă facem ceva pentru ei? Ne arde suferința lor? Durerea lor ne trimite la cetatea rugăciunii?! Da, pentru că “rugăciunea este Dumnezeu. Rugăciunea este Evanghelia lui Dumnezeu”. Acolo e bine să ne ducem cu mintea pentru a primi iertarea și topirea urii care ne macină precum un cumplit cancer.



Conferința 1918 – cel mai frumos an din istoria românilor. Omagiu făuritorilor Marii Uniri! (VIDEO) - Preot Nicolae Bordaşiu

 

 



CENTENARUL MARII UNIRI (10)

 

Principalele evenimente din luna octombrie 1918 - Ziarul Lumina 

Volumul Istoria unirii românilor a apărut la editura Basilica

Unitatea este dorința sfântă izvorâtă din rugăciunea lui Iisus - Basilica

Comunicat de presă al Patriarhiei Române - Agerpres 

Romfilatelia introduce în circulație noi mărci poștale dedicate cinstirii eroilor neamului - Basilica 

Ioan Aurel Pop a conferenția la Biserica Sfântul Silvestru pe tema Marii Uniri - Basilica 

Un apărător al cauzei românești - Ziarul Lumina

Sadoveanu, luptător în războiul pentru reîntregire - Ziarul Lumina

Conferință pe tema contextului istoric al Marii Uniri la Cluj - Ziarul Lumina 

O sută de mii de vizitatori la Alba iulia de Ziua Națională - Ziarul Lumina 

Unioniștii aduc Regelui Ferdinand pergamentul Unirii - Ziarul Lumina

Lupta de la Podul Jiului - Ziarul Lumina 

Omagierea eroilor patriei - Ziarul Lumina 

Români în Parlamentul de la Budapeste la 1918 - Ziarul Lumina 

Un martir al ideii unioniste - Ziarul Lumina 

Chipuri, fapte, suferințe, pilde pentru viitor - Ziarul Lumina



Ortodoxia românească și unitatea națională - Preot. Lect. dr. Adrian Ignat
 

„Suntem dintre puţinele comunități creştine care nu-şi au o dată a creştinării lor, fiindcă noi suntem creştini de când suntem români” -  Ștefan Lupşa.

Întreaga evoluţie a unui popor este strâns legată de etnogeneza sa. Iar pentru orice popor, inclusiv pentru poporul român, etnogeneza sa este una dintre cele mai importante şi dezbătute probleme. Faptul că ne-am născut români şi creştini în acelaşi timp constituie pentru istoricii şi cercetătorii ştiinţifici baza formării poporului român. „Suntem dintre puţinele comunități creştine care nu-şi au o dată a creştinării lor, fiindcă noi suntem creştini de când suntem români”, arată profesorul Ștefan Lupşa.

Biserica Ortodoxă în România este o Biserică indigenă, cu genealogia şi caracterul ei consacrat de o tradiţie specifică. În acest sens se poate spune că „românitatea” este contextul creştinismului de aici, un context transfigurat și modelat de credință. Cu alte cuvinte, românismul este un răspuns istoric la evanghelizare şi nu un program al acesteia, o inspiraţie. O Biserică antrenată de Evanghelie transcende orice „capitulaţiune” culturală, istorică.

De altfel, singura care a realizat legătura dintre autohtoni (geto-dacii rămaşi pe loc), colonişti şi administraţia romană (văzuţi drept cotropitori) a fost religia creştină. „Această religie, adusă şi propovăduită de noii veniţi - arată Ştefan Lupşa -, a potolit ura şi a uşurat suferinţa celor cuceriţi şi a îmblânzit pe învingători, apropiindu-i de cei cuceriţi. Creştinismul a devenit astfel elementul de sudură între cele două părţi, care acum nu se mai urau, ci se apropiau şi se înfrăţeau în noua religie a păcii şi iubirii.”

Biserica ne-a dat și posibilitatea învățării buchiilor. Noi ce-i oferim în schimb?

Suntem singurul popor latin şi ortodox într-o mare slavă. Latinitatea noastră s-a legat de Ortodoxie şi invers, căci prin latinitatea noastră am valorizat tezaurul lingvistic, cultural, fiinţial, ca urmaşi ai Romei. Prin Ortodoxia noastră am învăţat să contemplăm, să ne deschidem sufletul spre bine, adevăr şi frumos, ca repere profunde ale creştinismului răsăritean.

Biserica a dat strălucire sufletului nostru, l-a înnobilat, l-a determinat să devenim mai aproape de modelul nostru perpetuu – Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Biserica a constituit şi constituie pentru români nu numai un izvor al „apei celei vii”, ci şi un focar de cultură. Trebuie menţionat că începuturile învăţământului românesc se află în tinda Bisericii, că preotul şi cântăreţul au constituit pentru multă vreme „cei ce au insuflat ştiinţa buchiilor” pentru copiii veniţi aici să se educe. Mănăstirile noastre au reprezentat şi reprezintă nu numai puncte de reper al pelerinajului nostru creştin, ci şi locuri unde cultura şi spiritualitatea noastră au înflorit, luminând pe toţi care le calcă pragul.

Dacă ar fi să vorbim despre primele instituţii superioare de învăţământ din Ţările Române, constatăm că existenţa acestora a fost strâns legată de Biserică. Avem în vedere în Ţara Românească Schola graeca et latina, în timpul domniei lui Matei Basarab, iar în Moldova, Colegiul de la Sfinţii Trei Ierarhi, în timpul lui Vasile Lupu, ambele ridicate în cadrul unor aşezăminte monahale româneşti.

Mai mult decât atât, primele cărţi tipărite la început în limba slavonă, mai apoi bilingv, iar după aceea numai în limba română, s-au realizat de către „oamenii Bisericii”, de mitropoliţi, călugări, preoţi sau chiar mireni, cu toţii aflaţi în sânul Bisericii şi cu concursul domnului din acea vreme. Fiecare tipărire de carte românească a constituit un adevărat fenomen cultural menit să determine atât creşterea spirituală a poporului român, cât şi un pas considerabil pentru introducerea limbii române, limbă vorbită de popor, în cult şi cultură.

Prin credinţă ne-am apărat fiinţa noastră naţională. Fără Ortodoxie, istoria noastră se scria altfel

Nevoia de carte, resimţită din plin de ţară, este suplinită de prezenţa oamenilor Bisericii în mijlocul evenimentelor. De altfel, conform modelului bizantin de convieţuire a statului cu Biserica („simfonia bizantină”), Biserica participă din plin la toate evenimentele sociale. Pentru multă vreme, mitropolitul ţării a fost duhovnicul domnului, participant activ în divanul domnesc, sfetnicul de taină al voievodului, locţiitor de domn în cazul schimbărilor de domnie, şi nu în ultimul rând conducătorul turmei lui Hristos încredinţată lui.

Călugării și sihaștrii români retrași în chiliile sau schiturile din munți au reprezentat pentru românii celor trei state românești (Țara Românească, Moldova și Transilvania) un adevărat izvor de cultură și spiritualitate românească, o afirmare constantă a latinității și Ortodoxiei noastre. Mulți fruntași români sau chiar simpli luptători pentru drepturile românilor se întâlneau în aceste chilii și puneau la cale planurile lor de acțiune. Sprijinind prin cuvânt și faptă, preoții și călugării au păstrat vie legătura frățească a tuturor românilor de atingere a visului nostru național - unirea într-un singur stat.

Majoritatea voievozilor români au purtat de grijă Bisericii, substituindu-se - cu precădere după 29 mai 1453 - bazileilor bizantini în susţinerea întregii Biserici Ortodoxe. Sunt de remarcat în acest sens daniile şi ajutoarele, precum şi închinările de biserici şi mănăstiri româneşti către alte aşezăminte din străinătate, pentru ajutorarea ortodocşilor aflaţi la strâmtoare.

Unii dintre voievozi şi-au pierdut chiar viaţa pentru a apăra credinţa, glia şi existenţa statală, cazurile cele mai elocvente fiind Constantin Brâncoveanu și Mihai Viteazul. Prin credinţă ne-am apărat fiinţa noastră naţională. Fără Ortodoxie, istoria noastră n-ar fi dobândit gloria din vremea lui Mircea cel Bătrân, a lui Ştefan cel Mare, a lui Mihai Viteazul şi a altor voievozi.

Biserica simte și știe momentele grele pentru țară. Țara e conștientă de ele?

Este de remarcat faptul că un voievod, precum Ştefan cel Mare, a creat în jurul ideii sale de apărare şi sporire a credinţei şi gliei strămoşeşti emulaţii istorice care s-au manifestat chiar şi printre urmaşii săi. Dragostea de Dumnezeu şi de Biserică, precum şi sentimentul statorniciei pe aceste meleaguri au fost constanta vieții multor generaţii de români. Această dragoste a ieşit la lumină ori de câte ori a fost nevoie, mai ales în momentele de cumpănă ale nației, căci ţara simte şi ştie momentele sale grele.

Ortodoxia românească este legată de soarta poporului român şi prin faptul că ori de câte ori în viaţa poporului român a existat un moment de răscruce, oricând s-au împlinit anumite idealuri scumpe ale tuturor românilor, atunci şi în viaţa Bisericii strămoşeşti au avut loc evenimente ce au generat îmbogățiri spirituale şi împliniri bisericeşti. Pentru a reliefa mai bine acest aspect, ar trebui să amintim numai faptul că întemeierea fiecărui stat românesc independent (Ţara Românească, Moldova şi Transilvania) este urmată imediat de întemeierea primelor mitropolii româneşti (Argeş, respectiv Suceava); unirea Ţării Româneşti cu Moldova din 1859 este urmată de unirea celor două Biserici Ortodoxe surori din Țara Românească și Moldova sub un mitropolit primat; recunoaşterea independenţei naţionale (1877-1878) a fost urmată de recunoaşterea autocefaliei bisericeşti (1885); evenimentul de la 1 decembrie 1918, Marea Unire, a fost urmat, din punct de vedere bisericesc, de acţiunea de unificare bisericească şi de ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la statutul de Patriarhie (1925). Am putea spune că împlinirile bisericeşti completează şi sintetizează întrucâtva marile evenimente politice din viaţa ţării.

 

Pr. Lect. Dr. Adrian Ignat - Ziarul Lumina

 



Stiinţă. Medicină. Cultură. Artă
SODOM - Documentar șocant (VIDEO)

 




Anunţuri. Apeluri. Evenimente
Dreptul la Memorie: Meri Constantinescu - pomenire de 2 ani

Sâmbătă, 6 octombrie 2018, ora 11, Cimitirul Central Sibiu

Maria Blaj Constantinescu - născută la 1 martie 1929 în Teliu-Braşov; absolventă a unei şcoli tehnice; studentă; membră a Cetăţuilor Legionare; deţinută politic timp de 10 ani (1948-1952 şi 1954-1960) în temniţele Sibiu, Deva, Mislea, Miercurea Ciuc; domiciliu forţat timp de doi ani în Bărăgan/ Viişoara (1960-1962); în timpul domiciliului obligatoriu se căsătoreşte cu un camarad de pătimire, Gabriel Constantinescu; după 1990 prezentă în toate acţiunile comemorative ale foştilor deţinuţi politici; iniţiatoarea construcţiei Monumentului Martirelor de la Ciuc şi a multor altor semne ale memoriei anticomuniste; implicată alături de soţul ei în editarea şi difuzarea revistei „Puncte Cardinale”; trece la Domnul în data de 8 octombrie 2016 şi este înmormântată în Cimitirul Central Sibiu.

Meri Constantinescu – PREZENT! În veci pomenirea ei!

Cezarina Condurache
Fundaţia Profesor George Manu



Fundaţia Mitropolitul Bartolomeu oferă prin concurs 34 de burse studiu pentru anul şcolar şi universitar 2018-2019

 

Fundaţia „Mitropolitul Bartolomeu” anunţă că va oferi 34 de burse studiu elevilor de liceu, studenţilor, masteranzilor şi doctoranzilor pentru anul şcolar şi universitar 2018-2019, după cum urmează:

Bursele pentru elevi, studenţi şi masteranzi se acordă pe o perioadă de 9 luni, iar bursa pentru doctorat pe o perioadă de 12 luni, începând cu 1 noiembrie 2018.

Masteranzii şi doctoranzii vor trebui să prezinte un proiect de cercetare pe o temă interdisciplinară, din domeniile propuse: teologia şi interpretarea ştiinţelor, teologia şi bioetica, teologia şi mediul înconjurător, teologia şi artele, teologia şi lumea.

Calendarul şi condiţiile de participare la concurs pot fi accesate aici.

Fondul alocat pentru bursele acestui an şcolar şi universitar este de 77.700 lei, iar până în prezent, Fundația „Mitropolitul Bartolomeu” a acordat 329 de burse unor tineri din întreaga ţară, în valoare totală de 829.500 lei.

Fundaţia „Mitropolitul Bartolomeu” a fost înfiinţată în anul 2008 de vrednicul de pomenire Mitropolitul Bartolomeu Anania şi are ca scop principal acordarea de burse tinerilor merituoşi, dar lipsiţi de posibilităţi, din resursele proprii, pe care le administrează potrivit dorinţei fondatorului ei.



Alianța pentru Centenar strânge semnături pentru introducerea în Constituția României a unui preambul referitor la UNIREA Basarabiei cu Țara
 

Alianța pentru Centenar, o grupare de organizații patriotice, a demarat campania „1 milion de semnături pentru Unire”, al cărei scop este  modificarea Constituției României, astfel încât legea supremă să cuprindă o referire explicită la unirea cu Republica Moldova, garanție că înfăptuirea actului este doar o problemă de ani, după cum arată un comunicat primit pe adresa redacției ActiveNews.
Alianța pentru Centenar propune spre adoptare un preambul în Legea fundamentală, similar celui din Constituția Germaniei, în care va fi prevăzut dreptul poporului român de a se reunifica pașnic, în concordanță cu Tratatul de la Helsinki (1975).

Inițiativa Alianței pentru Centenar a fost publicată în Monitorul Oficial în data de 19 septembrie, după ce inițiativa de strângere a semnăturilor a fost avizată favorabil de Consiliul Legislativ al României în data de 26 iulie.

Acesta este al doilea demers cetățenesc pentru modificarea Constituției din ultimii ani, după cel referitor la schimbarea definiției căsătoriei, ce s-a încheiat duminică, 7 octombrie, cu un Referendum.  

Reprezentanții organizațiilor unioniste, membre ale Alianței pentru Centenar, au format grupuri de inițiativă în mai multe județe din România pentru strângerea semnăturilor necesare modificării Constituției.

Preambulul propus de unioniști este următorul:

„Conștienți că fiii și nepoții noștri trebuie să se bucure de un viitor de libertate și avuție, de șansele de împlinire pe care generațiile noastre nu le-au avut, într-un stat unificat, democratic, european și prosper, hotărâți să edificăm procesul de dezvoltare și afirmare a națiunii române, în concordanță cu istoria poporului nostru, cu normele de morală și de drept internațional în vigoare, prin reîntregirea neamului românesc pe cale pașnică, liber consimțită, fără niciun amestec din afară, pentru a munci împreună la realizarea și mulțumirea comună, alături de celelalte popoare ale Europei civilizate, adoptăm prezenta Constituție."

Expunerea de motive pentru introducerea preambulului vizează:

„Expresie a libertății, spiritului civic și democrației constituționale, milioane de români venim să arătăm ca necesar în noua Constituție revizuită și un preambul, pentru ca întotdeauna înțelegerea textului constituțional să poată fi făcută prin prisma unui set de valori pe care le considerăm intrinseci și de la care nu se poate deroga, întrucât după ele se ghidează viața noastră și activitatea constituțională a statului, care trebuie să fie conformă cu aspirațiile cetățenilor, statul si guvernarea nefiind un scop, ci un mijloc pentru asigurarea drepturilor și fericirii cetățenilor.

În contextul în care constituțiile moderne evidențiază un pact între suveran și națiune sau între puterea legislativă și popor, este necesar ca acordul dintre guvernanți și guvernați să cuprindă un angajament de valori naționale imuabile care să reprezinte fundamentul realității constituționale a statului nostru. Angajamentul ar stabili repere pentru cetățeni în acțiunile lor și pentru instituțiile statului în materializarea interesului public.

Constituțiile mai multor state ale lumii încep cu un preambul, o introducere succintă în care sunt prezentate valorile, principiile și obiectivele popoarelor, aspecte care stau la baza construcției solide ale statelor lor. Libertatea, bunăstarea și fericirea fiecărui cetățean precum și ale generațiilor viitoare sunt valori și scopuri enunțate în sinteza reprezentată de preambul, alcătuind împreună o adevărată piatră de temelie a națiunii.

Introducerea unui preambul în Constituția României, care face trimitere la năzuințele poporului român, ar veni în întâmpinarea primului articol al Legii fundamentale, în care se vorbește de idealurile Revoluției din decembrie 1989 și garantarea acestora, mai puțin cunoscute de generațiile născute după căderea comunismului.

Revizuirea Constituției prin adăugarea unui preambul are rolul de a consolida raportul dintre stat și popor, iar afirmarea în cadrul acestuia a unor teme pentru un potențial proiect de țară, care să unească în fapte și în cauză întreaga societate, sub oblăduirea guvernanților, va veni să întărească legătura indisolubilă dintre toate părțile care compun o țară. Astfel, considerăm că acest potențial proiect nu poate fi altceva decât reîntregirea națională, act care se aliniază tuturor instrumentelor internaționale în vigoare și ratificate de România, acordurilor multilaterale interguvernamentale și interstatale, care se regăsește în conformitate cu Actul Final al Conferinței de la Helsinki și cu practica internațională care statuează principiul egalității între popoare și dreptul acestora la autodeterminare, și care este de mare importanță pentru viitorul prosper al României și al românilor de pe ambele maluri ale Prutului. În acest sens avem un exemplu concret și accesibil care ne ghidează în demers: modelul german de reunificare.

În plus, în lumina Declarației Parlamentului României, adoptate la 27 martie 2018, în ziua Centenarului Unirii Basarabiei cu România, este reconfirmată ca legitimă dorința de Reunire a populației, pe căi democratice, liber consimțite, pentru continuarea firească în procesul de dezvoltare și afirmare a națiunii române. Totodată, disoluția URSS și proclamarea independenței statelor baltice prin reluarea statutului juridic și de drept internațional anterior ocupației sovietice, precum și Rezoluția Senatului Statelor Unite ale Americii nr. 148 din 1991, care arată că Guvernul American va susține eforturile de reunificare a României cu Republica Moldova, după luptele pentru limba română și libertate ale moldovenilor din stânga Prutului, încununate prin Declarația de Independență adoptată de Marea Adunare Națională din Chișinău la 27 august 1991, atribuie o forță juridică ce dublează imensa forță morală conferită de îndelungi suferințe ale poporului nostru și ale naționalităților conlocuitoare, printre care amintim deportările, torturile, înfometările, crimele împotriva umanității.

Revizuirea Constituției prin introducerea preambulului propus va întări legitimitatea acesteia și revalidarea complinită și împlinită prin Rezoluția Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, din 1918, neînfrântă de vreo altă adunare legală."

 


Sursa

 

 



Apel către cei 92% care au votat DA pe 6-7 octombrie: Nu vă lăsați furat votul pentru a treia oară, prin legalizarea parteneriatului civil fără referendum!
 

Apel către cei 92% care au votat DA pe 6-7 octombrie: Nu vă lăsați furat votul pentru a treia oară, prin legalizarea parteneriatului civil fără referendum!

Vestea că imediat după nevalidarea Referendumului pentru Familie, Guvernul a și introdus o lege a parteneriatului civil pentru persoanele LGBTQ a stârnit o reacție promptă din partea comunității creștine.

Astfel, pe rețelele sociale a început să circule o petiție adresată participanților la Referendum, prin care aceștia sunt îndemnați să scrie Guvernului, celor două camere ale Parlamentului, dar și parlamentarilor însăși, prin care aceștia sunt informați că respectivii nu sunt de-acord ca o lege pentru parteneriatul civil să fie adoptată fără o consultare cu societatea civilă creștină.

Reamintim că liderul PNL, Ludovic Orban, a cerut susținătorilor parteneriatului civil să organizeze și ei un referendum, pentru a vedea opinia populară pe acest subiect.

Iată textul și modelul de sesizare pe care îl poate completa orice cetățean:

Mă adresez Dumneavoastră, celor 3.531.732 de români care au votat DA la Referendum.

Deși vocea Dumneavoastră reprezintă 92% din totalul voturilor, mesajul v-a fost furat de două ori până acum. 

Activiștii mișcării homosexuale au reușit boicotarea Referendumului și astfel v-au furat pentru prima dată votul: rezultatul Referendumului, votul Dumneavoastră de 92% a fost invalidat.

Activiștii mișcării homosexuale v-au furat pentru a doua oară votul când nu au vorbit despre Dumneavoastră, majoritatea care a votat DA, ci au vorbit doar despre cei care nu au votat. Cei care nu au fost la vot au fost decretați câștigătorii Referendumului la care Dumneavoastră ați votat 92% DA!

Acum, activiștii mișcării homosexuale vor să vă fure pentru a treia oară votul, legiferând un parteneriat civil în cea mai radicală formă, ce copiază căsătoria, dar sub alt nume, echivalând cu dublarea (și sabotarea) ei în cazul cuplurilor obișnuite și cu adoptarea deghizată a căsătoriei între persoane de același sex, fără dezbatere publică și ascultarea tuturor părților!

Nu vă lăsați furați a treia oară!

Dacă vreți ca votul să nu vă fie batjocorit și furat pentru a treia oară, scrieți oficialilor statului și reprezentanților Dumneavoastră în Parlament că nu ați votat în proporție de 92% DA pentru căsătoria între un bărbat și o femeie pentru ca imediat după Referendum să se facă legiferarea „căsătoriei” între persoane de același sex sub nume de parteneriat!

Parteneriatul civil imită căsătoria!

Chiar și adopția de copii va ajunge curând să fie permisă!

Toate țările europene care au legiferat parteneriatul civil au legiferat în același timp sau mai târziu adopția: Austria (parteneriat 2009, adopție 2016), Belgia (1998, 2006), Danemarca (1989, 2010), Finlanda (2002, 2017), Franța (1999, 2013), Germania (2001, 2017), Islanda (1996, 2006), Irlanda (2010, 2016), Luxemburg (2004, 2015), Malta (2014, 2014), Marea Britanie (2004, 2002), Olanda (1998, 2001), Norvegia (1993, 2009), Portugalia (2001, 2016), Spania (2000, 2005), Suedia (1998, 2003)

Dacă vreți că votul Dumneavoastră să nu fie furat, scrieți-le acum celor care îl pot fura, sau îl pot respecta. 

 

MODEL DE SCRISOARE

„Subsemnatul/-a, _____ ,

NU sunt de acord cu legiferarea parteneriatului civil pentru cuplurile de sex opus, pentru că dublează instituția căsătoriei. 

NU sunt de acord cu legiferarea parteneriatului civil pentru persoane de același sex în forma care copiază căsătoria sub alt nume.

NU sunt de acord cu inițierea acestui proiect de lege fără consultarea prealabilă a cultelor și societății civile pro-familie.”

 

Ceva mai jos găsiți adresele de email (oferite pentru contact pe paginile oficiale ale instituțiilor) ale celor care este firesc să Vă asculte măcar acum vocea. 

ADRESE PENTRU SCRISORI ÎN FORMAT FIZIC

Dacă puteți, trimiteți protestul și în format fizic, pe fax sau la adresele poștale ale Camerei Deputaților, Senatului și Ministerului Afacerilor Europene. Iată-le:

Camera Deputaților

Palatul Parlamentului, Strada Izvor, nr. 2-4, sector 5, Bucuresti

Senat

Birou Relații Publice

Calea 13 Septembrie nr. 1-3, sector 5, Bucuresti

Fax: 021 315 89 42;

Ministerul Afacerilor Europene

Cabinet – Ministrul delegat pentru Afaceri Europene

Aleea Alexandru nr. 31, Sector 1, București, cod 01182

Fax: +40.21.319.2177

ADRESE PENTRU SCRISORI ÎN FORMAT ELECTRONIC

În continuare, adresele de email la care puteți scrie mesaje electronice:

Guvern, Consiliul Legislativ, Consiliul Social și Economic, Președinții Senatului și Camerei Deputaților 

și președinții Comisiilor de resort din Senat și Camera Deputaților:

pm@gov.ro; ministru@mae.ro; cabinet.ae@mae.ro; cabinet.ministru@mmuncii.gov.ro; cabinet.ministru@just.ro; cabinet.ministru@cultura.ro; relatii.publice@clr.ro; eugenia.stefanescu@ces.ro; cabinet.presedinte@senat.ro; dragnea.liviu@gmail.com; ibram.iusein@cdep.ro; florin_buicu@yahoo.com; nicu_halici@yahoo.com; rozalia.biro@cdep.ro; cristina.iurisniti@cdep.ro; angel.tilvar@cdep.ro; adrian.solomon@cdep.ro; robert.cazanciuc@senat.ro; dorinbadulescu@yahoo.com; laszlo.attila@rmdsz.ro; ion.rotaru@senat.ro 

Deputați și senatori

Alba

dbreaz@uab.ro; al.peres@senat.ro; sorin.bumb@cdep.ro; ioan.dirzu@cdep.ro; corneliu.olar@cdep.ro; florin.roman@cdep.ro; racuciclaudiu@yahoo.com 

Arad

ioan.cristina@senat.ro; mihai.fifor@senat.ro; adrian.wiener@senat.ro; dorel.caprar@cdep.ro; eusebiu.pistru@cdep.ro; adrian.todor@cdep.ro; florin.tripa@cdep.ro; glad.varga@cdep.ro; sergiu.vlad@cdep.ro 

Argeș

gheorghe.marin@senat.ro; ion.popa@senat.ro; cristina.stocheci@senat.ro; serban.valeca@senat.ro; simona.bucuraoprescu@cdep.ro; mircea.draghici@cdep.ro; nicolae.georgescu@cdep.ro; andrei.gerea@cdep.ro; ionut.mosteanu@cdep.ro; radu.vasilica@cdep.ro; cabinetparlamentarcmr@yahoo.com

Bacău

adrian.benea@senat.ro; daniel.fenechiu@senat.ro; daniel.fenechiu@senat.ro; miron.smarandache@senat.ro; adrian.benea@senat.ro; daniel.fenechiu@senat.ro; miron.smarandache@senat.ro; dunava77@yahoo.com; Ionel.floroiu@csjbacau.ro; claudiu.ilisanu@yahoo.com; lucianstanciuviziteu@cdep.ro; theodora.sotcan@cdep.ro; lucian.sova@cdep.ro; gabriel.vlase@cdep.ro 

Bihor

florian.bodog@senat.ro; cseke.attila@senat.ro; akos.derzsi@senat.ro; cornel.popa@senat.ro; rozalia.biro@cdep.ro; florica.chereches@cdep.ro; ioan.cupsa@cdep.ro; silviu.dehelean@cdep.ro; sorin.roman@cdep.ro; dumitrugherman25@yahoo.com 

Bistrița Năsăud

cristina.iurisniti@cdep.ro; robertsighiartau@gmail.com; ionut.simionca@cdep.ro; daniel.suciu@cdep.ro; ioan.denes@senat.ro; ioan.simionca@senat.ro 

Botoșani

doina.federovici@senat.ro; costel.soptica@senat.ro; lucian.trufin@senat.ro; marius.budai@cdep.ro; ciofutamara@yahoo.com; mihaela.hunca@cdep.ro; costel.lupascu@cdep.ro; cristianachitei@gmail.com 

Brașov

gabriel.andronache@cdep.ro; tudor.benga@cdep.ro; remus.borza@cdep.ro; mara.mares@cdep.ro; roxana.minzatu@cdep.ro; mihai.mohaci@cdep.ro; viorel.chiriac62@gmail.com; allen.coliban@senat.ro; marius.dunca@senat.ro; ovidiu.ortan@senat.ro; daniel.zamfir@senat.ro 

Brăila

ion.rotaru@senat.ro; mihai.ruse@senat.ro; antoneta.ionita@cdep.ro; emilia.meirosu@cdep.ro; mihai.tudose@cdep.ro; vasile.varga@cdep.ro; nitanicu51@yahoo.com 

Buzău

ionela.dobrica@cdep.ro; sorin.lazar@cdep.ro; adrian.mocanu@cdep.ro; adrian.mocanu@cdep.ro; nicolaie.radu@cdep.ro; dorin.badulescu@senat.ro; lucian.romascanu@senat.ro; liliana.sbirnea@senat.ro 

Caraș Severin

ioan.chisalita@senat.ro; marcel.vela@senat.ro; luminita.jivan@cdep.ro; ion.mocioalca@cdep.ro; 

ionspanu11@yahoo.com; ion.tabugan@cdep.ro 

Călărași

enicolicea@cdep.ro; catalin.predoiu@cdep.ro; cristian.sefer@cdep.ro; raducu.filipescu@senat.ro; roxana.paturca@senat.ro 

Cluj

remus.gotiu@senat.ro; vasile.ilea@senat.ro; attila.laszlo@senat.ro; marius.nicoara@senat.ro; cristina.burciu@cdep.ro; steluta.cataniciu@cdep.ro; botond.csoma@cdep.ro; adrian.dohotaru@cdep.ro; cornel.itu@cdep.ro; contact@sorinmoldovan.ro; nasragabrielhoria@yahoo.com; adrian.oros@cdep.ro; emanuel.ungureanu@cdep.ro 

Constanța

ai@cdep.ro;  radu.babus@cdep.ro; mirceabanias@cdep.ro; cristina.dumitrache@cdep.ro; iancu.iulian@cdep.ro; stelian.ion@cdep.ro; robert.turcescu@cdep.ro; robert.aurel@gepeto.ro; bogdan.hutuca@yahoo.com; george.vishan@gmail.com; tit-liviu.brailoiu@senat.ro; vergil.chitac@senat.ro; nicoleta.dinu@senat.ro; stefan.mihu@senat.ro; nicolae.moga@senat.ro 

Covasna

gheorghe.baciu@senat.ro; laszlo.fejer@senat.ro; marton@cdep.ro 

Dâmbovița:

rectorat@valahia.ro; carmenholban@yahoo.com; dumitru.lupescu@cdep.ro; rovana.plumb@cdep.ro; cezar.preda@cdep.ro; corneliu.stefan@cdep.ro; iancu.caracota@senat.ro; titus.corlatean@senat.ro; adrian.tutuianu@senat.ro 

Dolj

elena.craioveanu@senat.ro; iulian.manda@senat.ro; mario.oprea@senat.ro; radu.preda@senat.ro; ion.calin@cdep.ro; ion.cupa@cdep.ro; giugeaa@yahoo.com; alexandra.presura@cdep.ro; adrian.prisnel@cdep.ro; florinel.stancu@cdep.ro; ionut.stroe@cdep.ro; eliza.peta@cdep.ro; alina.tanasescu@cdep.ro 

Galați

victor.dobre@cdep.ro; florin.popa@cdep.ro; bogdan.rodeanu@cdep.ro; lucretia.rosca@cdep.ro; viorel.stefan@cdep.ro; marius11_nis@yahoo.com; ionel.butunoi@senat.ro; george.dirca@senat.ro; nicolaemarin@senat.ro; george.stanga@senat.ro 

Giurgiu

niculae.badalau@senat.ro; ovidiu.marciu@senat.ro; elenacristinadinu@gmail.com 

Gorj

v.ponta@cdep.ro; elvira.sarapatin@cdep.ro; vacaru.a@gmail.com; dan.vilceanu@cdep.ro; mihaiweber@gmail.com; florin.carciumaru@senat.ro; iriza.scarlat@senat.ro 

Harghita

barna.tanczos@senat.ro; sbende69@gmail.com; benedekzaki@yahoo.com; kelemenhunor@cdep.ro; attila.korodi@cdep.ro; office.sebestyen@gmail.com 

Hunedoara

eleonora.harau@senat.ro; cornel.resmerita@senat.ro; viorel.salan@senat.ro; lucian.heius@cdep.ro; laurentiu.nistor@cdep.ro; mariussurgent@cdep.ro; puiutoma_eco@yahoo.com 

Ialomița

gabi.ionascu@senat.ro; marian.pavel@senat.ro; tinel.gheorghe@cdep.ro; stefan.musoiu@cdep.ro; contact@andrei-pop.eu; environ179@yahoo.com 

Iași

costel.alexe@cdep.ro; vasile.axinte@cdep.ro; nbanicioiu@cdep.ro; marius.bodea@cdep.ro; cosette.chichirau@cdep.ro; vasile.citea@cdep.ro; camelia.gavrila@cdep.ro; silviu.macovei@cdep.ro; petru.movila@cdep.ro; dumitru.oprea@cdep.ro; varujan.vosganian@cdep.ro; dan.lungu@senat.ro; victorel.lupu@senat.ro; doru.panescu@senat.ro; laura.scantei@senat.ro; vasilica.toma@senat.ro 

Ilfov

daniel.gheorghe@cdep.ro; cornel.zainea@cdep.ro; catalin.zamfira@cdep.ro; mihaiculeafa@yahoo.com; bogaciu.c@yahoo.com; emanuel.botnariu@senat.ro; nicoleta.pauliuc@senat.ro 

Maramureș

norbert.apjok@cdep.ro; vlad.durus@cdep.ro; gheorghe.simon@cdep.ro; adrian.todoran@cdep.ro; msbota@yahoo.com; deputat.chereches@yahoo.com; calinmatei_bm@yahoo.com; severica.covaciu@senat.ro; ioan.talpos@senat.ro 

Mehedinți

vlad.bontea@cdep.ro; virgil.popescu@cdep.ro; liviu.mazilu@senat.ro; ionut.sibinescu@senat.ro 

Mureș

zsolt.biro@cdep.ro; lavinia.cosma@cdep.ro; eva.csep@cdep.ro; doru.opriscan@cdep.ro; marius.pascan@cdep.ro; dinu.socotar@cdep.ro; levente.vass@cdep.ro; ioan.chirtes@senat.ro; karoly.csaszar@senat.ro; csaba.novak@senat.ro; aurel.soporan@senat.ro 

Neamț

emilia.arcan@senat.ro; dan.manoliu@senat.ro; eugen.nazaretapu@senat.ro; iulian.bulai@cdep.ro; corneliu.cozmanciuc@cdep.ro; neculai_iftimie@yahoo.com; laurentiu.leoreanu@cdep.ro; danandrusca1@gmail.com; laurentiu.leoreanu@cdep.ro; alexrotaru@ymail.com; viorel_stan2004@yahoo.com; ciprianserban99@gmail.com 

Olt

renica.diaconescu@senat.ro; siminica.mirea@senat.ro; paul.stanescu@senat.ro; dan.ciocan@cdep.ro; marius.iancu@cdep.ro; nitamihai@cdep.ro; sstanescu2008@yahoo.com; gigel.stirbu@cdep.ro 

Prahova

iulian.dumitrescu@senat.ro; george.marussi@senat.ro; teodor.melescanu@senat.ro; radu.oprea@senat.ro; emanoil.savin@senat.ro; andreea.cosma@cdep.ro; gratiela.gavrilescu@cdep.ro; george.ionescu@cdep.ro; laura.moagher@cdep.ro; andrei.nicolae@cdep.ro; rodica.paraschiv@cdep.ro; dan.radulescu@cdep.ro; rzvn_ursu@yahoo.com; Roberta.anastase.cdep@gmail.com; catalinabozianu@yahoo.com 

Satu Mare

gabriel.les@senat.ro; lorand.turos@senat.ro; ioana.bran@cdep.ro; magyar_lorand@yahoo.com 

Sălaj

vasile.lungu@senat.ro; gheorghe.pop@senat.ro; lucian.bode@cdep.ro; iuliu.nosa@cdep.ro; denes.seres@cdep.ro; SecretariatPMPSalaj@gmail.com 

Sibiu

viorel.arcas@senat.ro; nicolae.avram@senat.ro; mircea.cazan@senat.ro; dan.barna@cdep.ro; nicolae.neagu@cdep.ro; ovidiu.sitterli@cdep.ro; constantin.sovaiala@cdep.ro; ioan.terea@cdep.ro; raluca.turcan@cdep.ro 

Suceava

constantin.cadariu@senat.ro; virginel.iordache@senat.ro; ilie.nita@senat.ro; ioan.stan@senat.ro; ioan.balan@cdep.ro; stefan.baisanu@cdep.ro; eugen.bejinariu@cdep.ro; maricela.cobuz@cdep.ro; angelica.fadar@cdep.ro; bogdan.gheorghiu@cdep.ro; emanuel.havrici@cdep.ro; dumitru.mihalescul@cdep.ro; alexandru.radulescu@cdep.ro; neccatalin@gmail.com 

Teleorman

carmen.dan@senat.ro; eugen.pirvulescu@senat.ro; boboc.valentin@cdep.ro; mara.calista@cdep.ro; florica.calota@cdep.ro; violeta_radut@yahoo.com 

Timiș

adrian.diaconu@senat.ro; eugen.dogariu@senat.ro; nicu.falcoi@senat.ro; alina.gorghiu@senat.ro; cucsamarian@cdep.ro; catalin.drula@cdep.ro; marilen-gabriel.pirtea@cdep.ro; pavel.popescu@cdep.ro; benoniardelean@yahoo.com; bgavrilita@yahoo.com; adi_delpack@yahoo.com; freddysimonis2007@yahoo.com; mateysucyu@yahoo.com 

Tulcea

ion.ganea@senat.ro; eugen.teodorovici@senat.ro; vasile.gudu@cdep.ro; anisoara.radu@cdep.ro; lucian.simion@cdep.ro; george.siscu@cdep.ro 

Vaslui 

gabriela.cretu@senat.ro; ion.hadarca@senat.ro; doina.silistru@senat.ro; deputatzorleni@gmail.com; mihai.botez@cdep.ro; daniel.olteanu@cdep.ro; adrian.solomon@cdep.ro; aurelcaciula@yahoo.com 

Vâlcea

romulus.bulacu@senat.ro; bogdan.matei@senat.ro; cristian.buican@cdep.ro; vasile.cocos@cdep.ro; dumitru.lovin@cdep.ro; eugenneata@yahoo.com; stefan.popa@cdep.ro; danielaotesanu@yahoo.com 

Vrancea

cristian.dumitrescu@senat.ro; catalin.toma@senat.ro; angel.tilvar@cdep.ro; dpbarladeanu@gmail.com; rodica_boboc@yahoo.com; nicu_halici@yahoo.com 

București

anton.anton@cdep.ro; oana.bizgan@cdep.ro; aida.caruceru@cdep.ro; mscimpeanu@cdep.ro; daniel.constantin@cdep.ro; nicusor.dan@cdep.ro; matei.dobrovie@cdep.ro; damian.florea@cdep.ro; 

oana.florea@cdep.ro; mirela.furtuna@cdep.ro; cristian.ghinea@cdep.ro; petre.manole@cdep.ro; carmen.moldovan@cdep.ro; claudiu.nasui@cdep.ro; liviu.plesoianu@cdep.ro; gpop@cdep.ro; podasca.gabriela@gmail.com; tudor.pop@cdep.ro; cristina.pruna@cdep.ro; raetchi@cdep.ro; adriana.saftoiu@cdep.ro; cristian.seidler@cdep.ro; valeriusteriu@cdep.ro; eugen.tomac@cdep.ro; cristina.traila@cdep.ro; beatrice.tudor@cdep.ro; diana.tusa@cdep.ro; mihai.virza@cdep.ro; vlad.alexandrescu@senat.ro; ecaterina.andronescu@upb.ro; traian.basescu@senat.ro; robert.cazanciuc@senat.ro; florin.citu@senat.ro; mihnea.costoiu@senat.ro; leon.danaila@senat.ro; silvia.dinica@senat.ro; cristian.ghica@senat.ro; serban.nicolae@senat.ro; calin.tariceanu@senat.ro; florina.presada@senat.ro; ioan.vulpescu@senat.ro  

Diaspora

viorel.badea@senat.ro; radu.mihail@senat.ro; constantin.codreanu@cdep.ro; doru.coliu@cdep.ro; daniel.popescu@cdep.ro; mihai.voicu@cdep.ro; petronela.csokany@cdep.ro; iulius.firczak@cdep.ro; iarco.furic@cdep.ro; ovidiu.gant@cdep.ro; slobodan.ghera@cdep.ro; andi.grosaru@cdep.ro; ibram.iusein@cdep.ro; chestor.ig.mir@cdep.ro; victoria.longher@cdep.ro; varujan@cdep.ro; mariana.popescu@cdep.ro; bogdan.stoica@cdep.ro; daniel.vasile@cdep.ro; silviu.vexler@cdep.ro; gabriel.zisopol@cdep.ro 

Semnați și Petiția contra legalizării parteneriatelor civile! - AICI

Sursa



Programul Târgului de Carte Religioasă (Sibiu, ed. XVIII, 1-4 noiembrie 2018)


Invitație la lansarea de cărți ale Editurii Agaton



CĂRŢI NOI / Produse noi
Diosmin: Venotonic și antihemoroidal (30 comprimate) - *** (Naturiste)
 

Prezentare Diosmin: Venotonic și antihemoroidal (30 comprimate):

 

Reduce crampele și durerile cauzate de circulația deficitară la nivelul venelor hemoroidale/ membrelor inferioare.

INGREDIENTE: Extract uscat micronizat de Citrus Aurantium (portocală amară) conținând Diosmina -  450 mg și Hesperidina  - 50 mg, celuloză microcristalină (agent de încărcare), amidon de porumb, carboximentilceluloză de sodiu reticulată (agent de încărcare), dioxid de siliciu coloidal, talc și acid stearic vegetal (agenți antiaglomeranți), Polivinilpirolidonă (agent de întărire).

Consultati prospectul AICI!

Diosmin ajută la reducerea efectelor circulației deficitare la nivelul venelor hemoroidale și al membrelor inferioare, manifestată prin simptome precum senzaţie de greutate, durere, crampe nocturne, edeme. Bioflavonoidele, (numite în trecut vitamina P), în special bioflavonoidele din fructele de Portocală amară (Citrus aurantium), îmbunătățesc circulația venoasă prin întărirea peretelui vascular și acțiunea antioxidantă la nivelul acestuia.

Diosmina este un glicozid flavonoidic prezent în compoziția fructelor de Citrus aurantium. Folosirea ca tonic venos, drenor limfatic și vasculoprotector a diosminei are o istorie de 30 de ani.

Detalii / COMANDA



Corn Flakes cu Green Sugar (fulgi de porumb), 400g - *** (Naturiste)

 

Prezentare Corn Flakes cu Green Sugar (fulgi de porumb), 400g:

Green Sugar este un îndulcitor 100% natural, cu 0 calorii si 0 indice glicemic (amestec din extract de inalta puritate din frunze de Stevia Rebaudiana și Eritritol). Recomandat de Societatea de Nutritie din Romania.

Consumul excesiv poate cauza efecte laxative.

Poate contine urme de arahide, migdale, soia, lapte, susan.

Produs in Romania.

Detalii / COMANDA



Temeiuri pentru canonizarea Părintelui Arsenie Boca - Alma Patricia Vărzaru (CARTE)
 

Prezentare Temeiuri pentru canonizarea Părintelui Arsenie Boca:

      Credința ortodoxă, la vreme de încercare, când ateismul sărăcit de valori se întinsese pe vaste regiuni europene, s-a întărit în mărturia de credincioșie și de jertfă mucenicească și prin personalitatea covârșitoare și lucrarea duhovnicească de anvergură a Părintelui Arsenie Boca. Lucrarea sa în slujba Bisericii, având profunde accente apostolice, era sporită și întărită de Duhul Sfânt, iar harul deosebit pe care îl purta cu sine și din care izvora tămăduiri celorlalți persistă încă și dincolo de mormânt, aduce încă mângâiere și sfat și mișcă încă inimi spre păzirea poruncilor lui Dumnezeu.

Dintr-o astfel de constatare nu se poate naște decât recunoștință și dorința de a încununa aceste merite într-un fel. Biserica, organism viu și adevărat, a găsit de cuviință același lucru, iar în structura sa funcțională, a elaborat proceduri prin care sfinții să fie, pe măsură ce se adaugă Împărăției lui Dumnezeu, așezați în sinaxar și astfel cinstiți și pe pământ.

Așadar, în cartea de față mi-am propus să expun condițiile reglementate de Biserica Ortodoxă Română cu privire la procesul de canonizare și să dezbat dacă acestea sunt îndeplinite prin ceea ce cunoaștem despre viața, scrierile și întreaga activitate duhovnicească a Părintelui Arsenie Boca. Astfel, voi încerca să urmăresc în ce măsură se susține propunerea de canonizare din perspectiva biografiei și a operei părintelui, propunere lansată deja de un număr considerabil de credincioși.

Alegerea temei este urmarea dorinței de a arăta contribuția pe care a adus-o Sfântul Ardealului meleagurilor românești prin reînnoirea și răspândirea spiritului autentic creștin și a dorinței de a cunoaște prevederile Dreptului Canonic Ortodox cu privire la canonizare. Privite în paralel, cele două elemente fac ca ipoteza canonizării să fie uşor de urmărit, analizat şi verificat de către cititor.

Consider că acest demers este important și util pentru că face analiza activității și a operei unui model creștin contemporan în contextul obiectiv și protocolar al doctrinei ortodoxe oficiale și pentru că lămurește dacă felul în care a înțeles Parintele Arsenie să se desăvârșească sufletește conduce la îndumnezeire, la sfințire și dacă da, cum poate fi recunoscut și încununat acest statut de către Biserica Ortodoxă Română.

Ca structură, lucrarea va cuprinde patru capitole: primul capitol expune elemente generale privind biografia, activitatea şi opera Părintelui Arsenie Boca, menite să plaseze discuția în contextul potrivit, urmând ca alte date biografice să fi e inserate pe parcurs, acolo unde pot fi reprezentative pentru partea de argumentare sau unde vor veni în sustinerea unui anumit aspect.

Capitolul secund arată partea tehnică a procesului de canonizare, cu regulile, condițiile, etapele și funcționarea lui așa cum reies din Dreptul Canonic Ortodox în vigoare. Partea a treia, cea mai consistentă, este dedicată argumentării și pune față în față criteriile care trebuie îndeplinite în vederea hotărârii de canonizare cu elemente din biografia și activitatea spirituală și socială a Părintelui Arsenie Boca. În ultimul capitol am încercat să adun concluziile observațiilor care se desprind și să urmăresc dacă ipoteza canonizării se verifică.

Instrumentele bibliografice pe care le-am folsit provin din două direcții: normele interne ale Bisericii Ortodoxe Române aflate îndeosebi în Dreptul Canonic Ortodox (vol. al II-lea) pe de o parte, iar pe de altă parte, mărturiile celor care l-au cunoscut, consemnările din Arhivele Securității, dar și opera lăsată în urmă de către Părintele Arsenie Boca. Cartea este o dezvoltare a lucrării de disertație susținută la Universitatea din București în 2015.

Detalii despre carte / COMANDA



Diosmin cremă: Venotonic și antihemoroidal, 100 ml - *** (Naturiste)

 

Prezentare Diosmin cremă: Venotonic și antihemoroidal, 100 ml:

Extractul de Citrus Aurantium cu un continut standardizat de diosmina si hesperidina este util in ameliorarea simptomelor insuficientei venoase cronice la nivelul venelor hemoroidale (hemoroizi) sau la nivelul membrelor inferioare, manifestata prin senzatie de greutate in picioare, durere, crampe nocturne, edeme.

Consultati prospectul AICI!

Detalii / COMANDA



Enzirem: enzime vegetale (20 comprimate) - *** (Naturiste)
 

Prezentare Enzirem: enzime vegetale (20 comprimate):

Produs natural obţinut prin asocierea enzimelor vegetale (bromelaina şi papaina) cu extractul de ghimbir (Zingiber officinale). Substanţele bioactive importante din extractul de ghimbir sunt uleiurile esenţiale (zingiberol), compuşii fenolici (gingeroli), sesquiterpenele.

Enzirem este recomandat pentru ameliorarea tulburărilor biliare şi digestive (dispepsii, indigestii, greţuri de diverse etiologii, balonare, arsuri stomacale, flatulenţă).

Extractul de ghimbir acţionează la nivelul sistemului nervos central, inhibând zona chemoreceptoare declanşatoare a vomei şi centrul vomei. La nivelul aparatului digestiv are efect coleretic, colecistochinetic (favorizează secreţia bilei şi motilitatea vezicii biliare), stomahic.

Bromelaina (extrasă din fructele de Ananas – Ananas comosus) şi Papaina(extrasă din frunzele şi fructele necoapte ale arborelui de Papaya – Carica papaya) sunt enzime proteolitice (necesare pentru descompunerea şi prelucrarea proteinelor). Aceste enzime asigură digestia alimentelor şi transformarea lor în nutrienţii şi energia necesară organismului, susţinând funcţionarea normală a tractului digestiv.

Consultati prospectul AICI!

Detalii / COMANDA



Hepaxirem (30 comprimate) - *** (Naturiste)
 

Prezentare Hepaxirem (30 comprimate):

Asocierea celor trei extracte vegetale, cu substanţe bioactive care se potenţează reciproc, reprezintă un suport pentru sănătatea ficatului.

Armurariul (Silybum marianum) are efect de protecţie şi regenerare a ficatului. Silimarina este un complex activ de flavonoide format din silibină, silidianină şi silicristină. Silimarina protejează membrana celulară la nivelul structurilor hepatice împiedicând pătrunderea în celulă a substanţelor hepatotoxice (alcool,substanţe chimice toxice, metale grele, tetraclorura de carbon, radicali liberi). Stimulează producerea enzimelor implicate în sinteza de proteine, favorizând regenerarea celor lezate şi producerea de noi celule hepatice, reduce riscul apariţiei calculilor biliari şi favorizează digestia prin fluidificarea şi eliminarea bilei.

Anghinarea (Cynara scolymus) conţine acizi fenolici (în principal acid clorogenic), cinarină şi acid cafeic, sesquiterpene lactonice, flavonoide, fitosteroli, inulina, enzime şi uleiuri esenţiale. Anghinarea îmbunătăţeşte funcţiile ficatului, având rol detoxifiant, normalizează valorile colesterolului, este un bun diuretic şi reduce efectele nocive ale alcoolului.

Păpădia  (Taraxacum officinale) conţine sesquiterpene lactonice, flavone, triterpene sterolice (sitosterol, stigmasterol, fitosterol), acizi fenolici, polizaharide, carotenoizi, proteine, glucide, pectine, vitamine, minerale, substanţe amare (taraxacin, taraxacerin), inulină, potasiu. Prin substanţele bioactive pe care le conţine, păpădia măreşte secreţia biliară, normalizează circulaţia sângelui, este tonic pentru ficat şi are efect laxativ, diuretic şi depurativ.

Consultati prospectul AICI!

Detalii / COMANDA



Gastrorem natural (24 comprimate masticabile cu îndulcitor) - *** (Naturiste)
 

Prezentare Gastrorem natural (24 comprimate masticabile cu îndulcitor):

Gastrorem natural este un supliment alimentar destinat neutralizarii gastrice, produsul reprezinta o asociere a ingredientului activ Aquamin, complex de saruri naturale de calciu si magneziu provenit din alga rosie cu extractul din radacina de lemn-dulce. Produsul are efect regenerativ asupra mucoasei gastrice si de neutralizare a hiperaciditatii, putand fi asociat cu administrarea medicamentelor gastroiritante (aspirina, ibuprofen).

Aquamin este bogat in calciu si magneziu si reprezinta o sursa importanta de alte 72 minerale (iod, fier, bor, mangan, seleniu, cupru, zinc etc)Datorita porozitatii scheletului algei si a suprafetei de contact foarte mare, mineralele din compozitia Aquamin sunt asimilate foarte usor de catre organism si ajuta la sanatatea articulatiilor, la cresterea performantei sportivilor, oferind totodata protectie cardiovasculara si digestiva.

Extractul din radacina de lemn dulce are rolul de a reface mucoasa gastrica iritata.

Calciul contribuie la functionarea normala a enzimelor digestive.

INGREDIENTE: AquaminTG (pulbere din Alga roșie Lithothamnium calcareum) furnizând 30% calciu  și 2,2% mg magneziu - 1000mg, agenți de încărcare: izomalt, lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, polivinilpirolidonă și carboximetilceluloză de sodiu reticulată, extract hidroalcoolic uscat 10:1 din rădăcini de Lemn-dulce (Glycyrrhiza glabra) 200 mg, agenți antiaglomeranți: stearat de magneziu vegetal, acid stearic vegetal și dioxid de siliciu coloidal, îndulcitor: sucraloză, agent de aromatizare: aromă de mentă.

A nu se utiliza de catre persoanele cu intoleranta la lactoza.

Detalii / COMANDA



Osteoartrem (30 comprimate) - *** (Naturiste)
 

Prezentare Osteoartrem (30 comprimate):

Asigură aportul de substanțe necesare pentru menținerea sănătății oaselor și a dinților, întărirea rezistenței mecanice și creșterea gradului de mobilitate a articulațiilor.

Are efecte pozitive în cazurile de suprasolicitare mecanică a articulațiilor (muncă fizică solicitantă, sport de performanță, obezitate) și în recuperarea articulară după traumatisme ale aparatului locomotor.

Consultati prospectul AICI!

Scoica cu cochilie verde (Perna canaliculus) trăiește exclusiv în apele nepoluate din Noua Zeelandă și conține o combinație unică de peste 30 de tipuri de compuși lipidici și acizi grași polinesaturați. Pulberea din scoică verde îmbunătățește elasticitatea tendoanelor, a ligamentelor și a pielii, ajută la buna funcţionare a ţesuturilor din articulaţii, încetinește degradarea aparatului locomotor. Este foarte utilă pentru sportivi și pentru persoanele care desfășoară o muncă fizică grea.
Glucozamina, condroitina, MSM, extractul de Boswellia serrata, colagenul nativ de tip II, acidul hialuronic din formula Osteoartrem susțin sistemul osteo-articular, fiind utile în diminuarea manifestărilor neplăcute (rigiditate, durere) asociate proceselor degenerative de la nivelul articulațiilor (genunchi, șolduri, membre superioare și coloană vertebrală).
Colagenul nativ oferă substanțele nutritive necesare pentru sănătătea cartilajelor articulare și pentru compensarea deficitului de colagen. Sinteza colagenului necesită un nivel optim de vitamina C, care se găsește în mod natural în extractul de Măceșe.
Acidul hialuronic este o componentă esențială a țesutului conjunctiv cu rolul de a amortiza și lubrifia, de a ajuta la refacerea și regenerarea celulară și de a preveni degradarea prematură a țesuturilor.
Aquamin este un supliment de minerale bogat în calciu și magneziu și care conține, în plus, alte 72 de elemente, printre care zinc, fier, seleniu, iod etc. Materia primă o constituie alga roșie Lithothamnium calcareum, întâlnită în sud-vestul coastelor Irlandei și Islandei. Studiile clinice au demonstrat efecte pozitive asupra sistemelor osos, circulator, digestiv, precum și efect de ameliorare a echilibrului acido-bazic al organismului.

Calciul este necesar pentru menținerea sănătății sistemului osos și a dinților și contribuie la funcționarea normală a sistemului muscular.
Magneziul contribuie la reducerea oboselii și epuizării, la funcționarea normală a sistemului nervos și muscular, la menținerea sănătății sistemului osos. Magneziu marin este un amestec de săruri de magneziu (oxizi, hidroxizi, cloruri, sulfați) obținut prin filtrare, evaporare și cristalizare din apele Mării Mediterane și reprezintă o sursă naturală de magneziu.

Bisglicinatii de calciu și magneziu sunt săruri chelate fabricate de firma Albion Minerals din S.U.A., ceea ce constituie garanția eficacității și siguranței acestora. Substanțele au greutate moleculară mică, sunt neutre, non-ionizante și mai puțin reactive. Când un astfel de chelat este ingerat, absorbția intestinală este semnificativ mai mare decât pentru cantități similare de săruri metalice anorganice datorită afinității crescute a celulelor intestinului subțire pentru aminoacizi (glicina).

Calciul, magneziul, zincul și vitamina D contribuie la menținerea sănătății sistemului osos. Calciul, magneziul și vitamina D sunt necesare pentru menținerea sănătății dinților.
Vitamina D contribuie la menținerea concentrațiilor normale de calciu în sânge și la absorbția/utilizarea normală a calciului și fosforului.
Zincul contribuie la metabolismul normal al macronutrienților, al acizilor grași și al vitaminei A, la funcționarea normală a sistemului imunitar și la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ.
Manganul contribuie la menținerea sănătății sistemului osos, la formarea normală a țesuturilor conjuctive.
Fructul de Măceș (Rosa canina) este una din cele mai bogate surse de vitamina C din natură (1,7-2 % vitamina C). Vitamina C contribuie la formarea colagenului pentru funcționarea normală a vaselor de sânge, a sistemului osos, a ligamentelor, gingiilor, pielii, dinților.
Vitamina K2 naturală/MK7 contribuie la menținerea sănătății sistemului osos datorită faptului că activează o proteină numită osteocalcin, importantă pentru utilizarea calciului în construirea unei matrice osoase sănătoase.
Fructoboratul de calciu este un complex de calciu, fructoză şi bor şi se găseşte în mod natural în fructe, legume, ierburi proaspete şi uscate şi vin. Borul intervine în numeroase procese metabolice interesând sănătatea sistemului osos.
Coada-calului (Equisetum arvense) este o plantă bogată în minerale, cel mai important fiind siliciul. Planta are acțiune diuretic-depurativă, mărește rezistenţa ţesutului conjunctiv, activează circulaţia locală, consolidează oasele, împiedică rigidizarea şi sclerozarea pereţilor vasculari, participă la sinteza colagenului (care menţine integritatea ţesutului conjunctiv, a articulaţiilor, țesutului muscular şi a pielii), are efect antiacid la nivel gastric şi cicatrizant.

INGREDIENTE/COMPRIMAT: Sulfat sodic de glucozamină, corespunzător la 200 mg sulfat de glucozamină; carbonat de calciu,agent de încărcare: celuloză microcristalină, GlycOmega Plus(extract din scoică verde/Perna canaliculus) (moluște) - 100 mg,magneziu marin, bisglicinat de magneziu, agent de încărcare:amidon pregelatinizat, agent de întărire: polivinilpirolidonă,sulfat sodic de condroitină (corespunzător la 50 mg sulfat de condroitină), extract uscat 10:1 din părți aeriene de Coada-calului (Equisetum arvense), cu un conținut de 7 % acid silicic- 50 mg, extract hidroalcoolic 12:1 (65% acid boswellic) din rășini de Boswellia serrata - 50 mg, MSM/metilsulfonilmetan - 50 mg,Aquamin TG (din alga Lithothamnium calcareum), fructoborat de Calciu (Bor organic 2,7%) - 37 mg, bisglicinat de calciu, extract
hidroalcoolic uscat 100:1 din fructe de Măceș (Rosa canina), cu50% Vitamina C, agenți antiaglomeranți: acid stearic vegetal și dioxid de siliciu coloidal, acid hialuronic - 20 mg, citrat de zinc trihidrat, colagen nativ tip II (pasăre) - 10mg, Vita MK7/vitamina K2 naturală, sulfat de mangan monohidrat, vitamina D3 (colecalciferol).
Detalii  / COMANDA


Bomboane Sweetie in ciocolata color, cu Green Sugar, 70g - *** (Naturiste)
 

Prezentare Bomboane Sweetie in ciocolata color, cu Green Sugar, 70g:

Ia o pauza de copilarie! Bucura-te de noile bomboane moi Sweetie, cu continut de cacao, indulcite exclusiv cu Green Sugar si invelite intr-un strat de ciocolata belgiana colorata natural.

Green Sugar este un îndulcitor 100% natural, cu 0 calorii si 0 indice glicemic (amestec din extract de inalta puritate din frunze de Stevia Rebaudiana și Eritritol). Recomandat de Societatea de Nutritie din Romania.

Valori nutritionale 100gr
Valoare energetica: 355,5kcal / 1485,99 kJ
Lipide totale, din care: 21,88 gr
Acizi grasi saturati: 12,42 gr
Glucide totale, din care: 67,98 gr
polioli: 44,63 gr
Fibre: 1,53 gr
Proteine: 4,83 gr
Sare: 0,12 gr
Poate contine urme de arahide, soia, lapte, sau fructe cu coajă lemnoasă.
Conditii de depozitare: in loc intunecos, uscat, racoros, max 24 grade C.
Consumul excesiv poate cauza efecte laxative.
Produsul nu contine ingrediente sau aditivi OMG, conform declaratiilor emise de furnizori.
Produs in Romania!
Detalii  / COMANDA


Reflecţii V. Din caietele Arhiepiscopului Justinian. Caietele 183, 188 si 189 - Arhiep. Justinian Chira (CARTE)
 

Prezentare Reflecţii V. Din caietele Arhiepiscopului Justinian. Caietele 183, 188 si 189 :

Frate care vei citi aceste cuvinte, nu te îndoi! Mâna aceasta, într-o frumoasă zi de toamnă a scris pentru tine, fratele meu, cu adâncă şi fierbinte dragoste. Nu te îndoi. Mâna aceasta a scris pentru tine să nu uiţi că de la Hristos, de la Tatăl avem dată credinţa dar şi darul acesta care este Viaţa. El a făcut minunea aceasta: viaţa veşnică! Când mă voi afla acolo, cu puterea Lui, a Stăpânului, mă voi ruga şi pentru tine, care, încă eşti aici, viu pe pământ. Mă voi ruga când eu mă voi transfigura cu harul, cu vrerea şi puterea Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt. Amin!

Detalii despre carte / COMANDA



5 întâlniri ale inimii - Macarie Dragoi (CARTE)
 

Prezentare 5 întâlniri ale inimii:

Episcopul Macarie și tinerii.

Avem în faţă un volum alcătuit din 5 conferinţe ale Episcopului Europei de Nord susţinute în faţa a sute de tineri, de pe tot cuprinsul ţării. Dar cartea de faţă nu este doar un monolog, aşa cum s-ar putea crede, ci este un dialog viu, este un volum cu sute de autori - dar cu un singur compozitor. Vlădica Macarie este cel care a compus partitura, ţesătura de idei şi problemele luate în discuţie, tinerii au punctat - fiecare în parte - o notă sau chiar un refren; mai mult, avem şi contrapunct, avem şi solo, avem şi pasaje de cor, de vibrantă împreună-lucrare.
Pe măsură ce Episcopul Ortodoxiei boreale le vorbeşte, tinerii capătă curaj, li se deschid noi orizonturi de cercetare a creştinismului aplicat. Citiţi cartea şi vă veţi convinge că este un manual de ghidaj şi supravieţuire în jungla neo-păgânismului, în supermarketul plin ochi cu marfă religioasă de proveneinţă diversă, dar şi în mediul eteric al noilor tehnologii. Este un must read, la purtător, la îndemână, la vreme de trebuinţă...

Răzvan Bucuroiu

Detalii despre carte / COMANDA



Acoperământul Maicii Domnului - Marius Vasileanu (CARTE)
 

Prezentare Acoperământul Maicii Domnului :

Predici:

Bartolomeu Anania
Pr. Sofian Boghiu
Pr. Emilian Adrian Gavrilean
Pr. Bogdan Costin Georgescu
Pr. Prof. Vasile Gordon
Pr. Nichifor Horia
Pr. Cleopa Ilie
Pr. Prof. Jan Nicolae
Pr. Prof.Dumitru Pintea
Mitropolitul Teofan Savu
In loc de postfata: Pr. Teofil Paraian
Detalii despre carte / COMANDA


Scrisori către Sfânta Lidia - Melinda Johnson (CARTE)
 

Prezentare Scrisori către Sfânta Lidia:

Un schimb de scrisori imaginar între o adolescentă din zilele noastre şi o sfântă din vremurile apostolice. În balansul dintre copilărie şi maturitate, scrisorile acestea şi rugăciunile unei sfinte iubitoare o însoţesc la trecerea de la liceu la facultate, de la traiul de acasă la cel de la cămin, de la o viaţă fără Hristos la Ortodoxie.

Mă cheamă Lidia. Mi‑au pus numele bunicii mele agnostice şi nu sunt o sfântă, desigur. De fapt, nici măcar creştină nu sunt şi am aflat de tine abia când cei din familia mea – mai puţin eu – s‑au botezat creştin‑ortodox acum câteva săptămâni. Când ne‑am întors de la biserică, mama a venit la mine în cameră şi mi‑a dat o icoană cu tine. A ţinut să‑mi explice că o icoană nu este doar o imagine şi a insistat ca eu să consider acest dar ca pe un fel de legătură directă cu tine, cea reală. Deşi, văzând amestecul de nelinişte şi speranţă din privirea ei, mi‑a venit să mă ascund, icoana în sine mă pune cumva pe gânduri. De când mi‑a dat‑o stă la mine pe birou şi, din cine ştie ce motiv, mă mai surprind uitându‑mă atent la ea de fiecare dată când rămân în cameră mai mult de câteva minute...
Cât de veche este imaginea asta? Oare cel dintâi care a pictat‑o te cunoştea? Aşa arătai tu cu adevărat sau ai fost stilizată şi idealizată în timp? De fiecare dată când văd picturi vechi mă întreb lucrul ăsta, pentru că nici una dintre ele nu arată ca oamenii adevăraţi care trăiesc în lumea de azi.
Aşadar... eşti reală? Aşa se explică faptul că mă tot uit la tine? Mama mea, cu amestecul ei de nelinişte şi speranţă, spune că tu eşti vie în rai şi poţi să te rogi pentru mine. Sunt sigură că am nevoie de rugăciunile tale, dar nu îţi voi cere aşa ceva până când nu mă hotărăsc pentru tot tacâmul: sfinţi, rugăciuni şi, mai ales, un Dumnezeu adevărat la Care să aibă sens să mă rog. Dar nu văd cum ar putea să strice dacă îţi scriu şi, de fapt, nici nu mă pot abţine. Simt nevoia să vorbesc cu cineva.

Detalii despre carte / COMANDA



Părintele Fotis Lavriotul, nebunul pentru Hristos - Hrystodoulou Themistoklis (CARTE)
 

Prezentare Părintele Fotis Lavriotul, nebunul pentru Hristos:

Părintele Fotis a fost un călugăr în deplinul înțeles al cuvântului, un autentic exponent al tradiției ortodoxe. A trăit un întreg secol. De mic s‑a dedicat slujirii Bisericii, ajungând ascet în Muntele cel cu nume sfânt, unde a devenit călugăr, diacon și preot. S‑a întors apoi în Lesbos și a slujit timp de o jumătate de secol în satul său iubit, Trigonas.

Pentru credincioșii săi a fost un om iubitor de liniște; se supăra însă atunci când unii clerici și laici moderniști încercau să schimbe – sau mai degrabă să distrugă – tradiția ortodoxă. A fost ultimul din seria marilor părinți Colivazi, din care a făcut parte și Sfântul Nicodim Aghioritul.
Nu ar fi renunţat la credința lui pentru toate bunătățile lumii. Nu se conforma cu cele ale lumii acesteia, nu se temea, nici nu se rușina în fața politicienilor și conducătorilor, nu se purta într‑un fel cu unii și în alt fel cu alții. Certa cu asprime, așa cum făceau prorocii Vechiului Testament – şi totuși, în acea aparentă duritate călugărească nu exista răutate. Certa și iubea în același timp. Iubea pe toată lumea, ura mai degrabă păcatul multora. Mustra și ridica vocea – și totodată ierta. Dacă vedea nepocăință și încăpățânare demonică, se îndepărta și pleca departe. Nu‑i plăceau formalismele în mănăstiri. Voia să vadă monahi și monahii trăind în simplitate și noblețe necăutată. Făcea multe lucruri care contrastau cu modul de comportament civilizat – dar cu orice conflicte sau neputințe omenești s‐ar fi confruntat, orice amărăciuni ar fi trăit, întotdeauna privea cu mărinimie sufletească spre înălțime. Pentru credincioșii care se luptă în cuptorul atacurilor continue ale ispitelor, ale gândurilor, ale căderilor și care ştiu bucuria ce urmează fie și numai după o singură ridicare din multele căderi pe care le provoacă păcatul, părintele Fotis constituie un prețios far și îndrumător, o pildă bună și un chip de credincios luptător, care întreaga sa viață nu a avut ca oglindă decât icoana Mântuitorului, a Maicii Domnului și a sfinților, prietenii săi.

Detalii despre carte / COMANDA



Cum L-am cunoscut pe Hristos. Drumul spre acasă - Danion Vasile (CARTE)
 

Prezentare Cum L-am cunoscut pe Hristos. Drumul spre acasă:

Cartea aceasta conţine mărturii ale unor oameni care, după ce au trăit în diferite rătăciri şi păcate, L-au întâlnit pe Hristos!

Cititorii pot găsi în aceste confesiuni sincere folos duhovnicesc, pentru că în ele se vede cum Dumnezeu vine, ca un tată iubitor, înaintea fiilor risipitori. Ne place sau nu, în viaţa duhovnicească avem şi poticniri şi căderi. De aceea, este important să vedem cum alţii au ştiut să se ridice din căderile lor şi să pună început bun mântuirii.

Editorul

CUPRINS

Introducere
De la sex si droguri la Hristos
De ce fugi de spovedanie?
Cum l-am cunoscut pe Hristos
De la vedenii drăcești la adevărul ortodoxiei
De ce doar bisericile ortodoxe sunt bisericii, iar celelalte nu?
Lungul drum către acasă
Știu că trebuie să apăr, pentru orice, credința adevărată
Yoga, greco-catolicism, ortodoxie
Pocăința fostului mag
Luptând cu dependența de droguri
După ispita ereziei, ispita avortului și ispita sinuciderii
De ce am ales ortodoxia
Despre convertire și convertiți
Detalii despre carte / COMANDA


Viața Sfintei Xenia din Sankt Petersburg povestită pentru copii - *** (CARTE)
 

Prezentare Viața Sfintei Xenia din Sankt Petersburg povestită pentru copii:

 

-ilustratii color.

Viaţa şi nevoinţa Sfintei Xenia din Sankt-Petersburg poartă pecetea tainei. Neînţelese – cum neînţelese sunt toate cele mai presus de fire –, au stârnit şi stârnesc uimire, întrucât, covârşind până într-atât hotarul celor obişnuite nouă, par a nici nu fi cu putinţă. Le adevereşte însă darul dumnezeiesc, lucrând minuni netăgăduite şi dând ajutor mai presus de nădejde până în vremea noastră, tămăduind, îndreptând şi aşezând pe bun făgaş, cu rugăciunile sfintei nebune pentru Hristos, vieţile de care se atinge.
Nădăjduim că această cărticică, scrisă cu simplitate şi dragoste, îi va apropia pe toţi credincioşii care o citesc – şi mai cu seamă pe copii, care, în mijlocul ispitelor, au deosebită nevoie de ajutor haric şi pilde bune – de mila şi luminarea lui Dumnezeu, cu mijlocirile celei care în cetatea lui Petru s-a făcut înger pământesc şi om ceresc.

Sfântă Xenia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Detalii despre carte / COMANDA



Realităţi pe care nu trebuie să le uităm - *** (CARTE)
 

Prezentare Realităţi pe care nu trebuie să le uităm:

Realitati pe care nu trebuie să le uităm: ispitele, păcatele noastre, vicleniile demonilor, amintirea morţii, pocăinţa noastră, mântuirea noastră, judecata, veşnicia

***
Cercetând Sfânta Scriptură vedem că se vorbeşte foarte mult despre diavol şi despre lucrarea lui, ca şi despre Hristos şi lucrarea Lui.
Din păcate există mulţi oameni care nu acceptă existenţa diavolului ca persoană, cu toate că Sfânta Scriptură vorbeşte despre diavol şi despre lucrarea acestuia.
Venirea în lume a lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, nu a avut alt scop decât distrugerea satanei şi a lucrării lui. Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan spune acest lucru fără ocolişuri, foarte clar: Pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu ca să dezlege (să nimicească) legăturile sau lucrările satanei.
Ignoranţa noastră referitoare la cunoaşterea exactă a scopului vieţii noastre creştine, precum şi necunoaşterea adevăraţilor duşmani ai mântuirii noastre ne fac să fim uşor de prins în capcanele demonilor. Niciodată nu trebuie să uităm că cei trei duşmani ai mântuirii noastre: trupul, lumea păcatului şi diavolul nu au vreo perioadă de armistiţiu
şi de aceea suntem datori cu atenţie să ne păzim cu grijă pe noi înşine de ei, pentru că trecem prin multe capcane mortale ascunse. Cerând luminarea şi ajutorul lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, mijlocirile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea- Fecioarei Maria şi rugăciunile tuturor Sfinţilor Ortodoxiei, suntem chemaţi să luptăm pentru curăţirea noastră de diferite patimi păcătoase şi pentru dobândirea virtuţilor evanghelice şi să trăim, în general, o viaţă cu roade vrednice de pocăinţă, pentru a avea nădejde de mântuire.

Detalii despre carte / COMANDA



Îngerul în trup - Sotirhos Panagiotis (CARTE)
 

Prezentare Îngerul în trup:

Creştinii ştiu că sufletul este mai de cinste decât toate cele create, pentru că doar omul a fost creat „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”. Ia seama cât de mare este cerul şi pământul, şi cât de mari şi slăvite sunt creaturile care se găsesc deasupra acestora! Omul însă este mai cinstit decât toate creaturile, deoarece doar asupra acestuia

Dumnezeu Şi-a arătat bunăvoinţa Lui specială, cu toate că şi vietăţile mării, şi munţii, şi fiarele, înprivinţa mărimii, sunt deasupra omului. Ia seama la vrednicia ta, omule, priveşte câtă este! Pentru că Dumnezeu te-a creat mai înalt decât îngerii, şi de aceea El Însuşi a venit pe pământ ca să-ţi ofere ajutor şi izbăvire! Dumnezeu şi cu îngerii au venit pentru mântuirea ta! Pentru că Fiul Împăratului a făcut sfat cu Părintele Său, Care L-a trimis pe Logos, adică pe Fiul, Cel ce a luat trup omenesc şi Şi-a ascuns dumnezeirea Sa, ca să-L mântuiască pe cel asemenea Lui, şi Şi-a jertfit trupul Său pe cruce.

Detalii despre carte / COMANDA



Calea familiei - Andrei Lorgus (CARTE)
 

Prezentare Calea familiei:

Familia este o minune imposibil de explicat, deşi se fac o mulţime de încercări în acest sens. Gândiţi-vă: doi oameni necunoscuţi, străini unul celuilalt, absolut diferiţi – bărbat şi femeie – se întâlnesc, comunică o vreme oarecare, apoi încep să trăiască împreună, să doarmă împreună, să nască copii, să îşi zică „noi” şi să simtă înrudire uneori mai apropiată chiar decât cu rudele de sânge. La un moment dat le este greu chiar să-şi imagineze că au trăit cândva unul fără celălalt. Cum se întâmplă asta? De ce? E mai simplu să înţelegi şi să explici de ce oamenii nu trăiesc împreună, se despart sau nu leagă în general nicio relaţie. Aici totul este logic şi legic. Însă iubirea nu este legică şi nici logică, ea este suprafirească... Poate pentru că este darul lui Dumnezeu, omul nu poate să îi dezlege misterul?

Fiecare cuplu familial are o poveste de dragoste proprie, un drum propriu către căsnicie. Cineva reuşeşte de la prima încercare să construiască o barcă a familiei rezistentă, la altcineva nu decurge totul atât de lin cum şi-ar dori şi trebuie să treacă prin greutăţi, suferinţe şi pierderi, pentru a dobândi o familie. Dar fiecare uniune conjugală este o bijuterie unică! Cu proprii particularităţi, limite, împletiri excepţionale de destin, îmbinări neaşteptate de lucruri nepotrivite. Fiecare familie este incredibil de frumoasă în felul ei.

CUPRINS

Cuvânt înainte
Familia nouă
Ciclul vieții de familie
Modele parentale ale relației de familie
Personalitatea și familie
Începutul vieții de familie
Căminul
Viața sexuală a soților
Familia cu copii mici
Familia cu adolescenți
Cuibul golit
Familia matură
Familia jubiliară
Văduvia
Familia - o mică biserică
Fiecare familie este incredibil de frumoasă
Detalii despre carte / COMANDA


În pragul bisericii - Ierom. Macarie Marchis (CARTE)
 

Prezentare În pragul bisericii:

În această carte sunt adunate întrebări, care îi apar cel mai des omului în calea către Biserică. La aceste întrebări răspunde un propovăduitor şi publicist contemporan, ieromonahul Macarie (Marchiş). Odată părintele Macarie a fost întrebat: De ce există în Biserica Ortodoxă atâtea lucruri inutile, neînţelese şi greu de îndeplinit? La care el a răspuns: „Să zicem că aţi venit la o mină de diamante. Ce veţi vedea acolo? Cele mai grele utilaje, sute de muncitori şi ingineri

de diferite specializări, munţi întregi de rocă sterilă. Orice voiţi – numai diamante nu. Reiese, oare, de aici că „nu există deloc diamante” sau că „mina nu mai are nicio valoare”? Tocmai aceste diamante duhovniceşti trebuie căutate în Biserică, şi atunci,cu timpul, va deveni clar motivul, pentru care este nevoie de „utilaje” şi pentru care există „munţii de rocă sterilă”. Părintele Macarie a ajutat deja mulţi oameni să vină la Biserică şi să găsească răspunsuri la întrebări
importante şi „incomode”. Nădăjduim foarte mult, iubiţi cititori, că această serie de cărţi, pregătită de editura noastră, vă va ajuta şi pe dumneavoastră să găsiţi calea către Hristos.
 
CUPRINS
 
Introducere
Prefață
În căutarea adevărului
Pentru ce?
Ocrotirea mediului în care trăim Despre Ortodoxie
Despre Dumnezeu și Biblie
Noi și apropiații noștri
Expicați, vă rog, psihologia omului sărac
Un singur Dumnezeu, o singură iubire
Patria cerească
Primii pași
Mincinosul și tatăl minciunii
Sâmbăta este pentru om
Postfață
Despre autor
Detalii despre carte / COMANDA


Arta mântuirii - Arhim. Efrem Filotheitul (CARTE)
 

Prezentare Arta mântuirii:

Omiliile Staretului Efrem sunt pentru cititorii lor o povatuire pe calea vietii duhovnicesti autentice catre mantuirea lui Hristos. Si acest al doilea volum de omilii al cinstitului Staret athonit cuprinde 33 de omilii, la fel ca si primul. Cele mai multe dintre omiliile publicate sunt rostite liber si foarte putine au fost citite din manuscris sau au fost publicate, iar aceasta le mareste valoarea si importanta, fiindca sunt stralucirea inimii parintesti si patristice a Staretului, imbibate de harul cel necreat si sfintitor. Omiliile cinstitului Parinte Efrem imbina stilul simplu, dar dinamic, principalele calitati ale predicii apostolice si patristice. De aceea, sunt cuvinte de zidire si mangaiere, ce se adreseaza nu numai monahilor, ci si tuturor crestinilor.

Detalii despre carte / COMANDA



Sfântul Serafim de Virița - de la milionar la mare ascet - Cristian Bichis (CARTE)
 

Prezentare Sfântul Serafim de Virița - de la milionar la mare ascet:

Sfântul Serafim de Virița ne învață cum să trăim creștinește într-o lume necreștină - secularizată sau atee - arătându-ne că putem trăi în Hristos oriunde în lume, nu doar într-o mănăstire unde atmosfera de rugăciune și nevoință este mai prielnică.

Dumnezeu a rânduit ca Sfântul Serafim, înainte de a renunța la lume și la grijile sale, să se desăvârşească în viaţa de familie. Totodată, fiind extrem de talentat, a învăţat să conducă afaceri, ajungând multimilionar.
O dată cu retragerea din lume și îmbrățișarea vieții monahale, Sfântul Serafim de Virița a devenit un mare ascet, Dumnezeu răsplătindu-i nevoința prin nenumărate harisme.
Dacă mulți predecesori ai săi s-au nevoit în perioade relativ liniștite, Sfântul Serafim de Virița a trecut prin decenii de prigoană, teroare și ocupație.
Pentru darurile cu care a fost înzestrat și influența pe care a avut-o asupra mii de oameni, Sfântul Serafim de Virița poate fi pus cu certitudine printre cei mai mari Sfinți Făcători de Minuni.
 
CUPRINS
 
Sfântul Serafim de Virița - de la milionar la mare ascet
Anii de viață în lume (1866-1920)
Anii de monahism la Lavra Alexandr Nevski (1920-1930)
Anii de nevoință petrecuți la Virița (1930-1949)
Din învățăturile Sfântului Serafim de Virița
"De la Mine au fost acestea.."
Mărturii despre Sfântul Serafim de Virița
Detalii despre carte / COMANDA


Dragostea naşte dragoste - ierom. Hrisostom Filipescu (CARTE)
 

Prezentare Dragostea naşte dragoste:

"Devenim mai puternici datorită greutăţilor pe care le înfruntăm, nu a celor pe care le evităm. Pentru mine, iubirea înseamnă două perechi de genunchi aplecaţi seară de seară la rugăciune şi două gânduri care îşi dau întâlnire la poarta catedralei sufletelor lor, devenind Unul. Mi se pare şi mai minunat când cineva se roagă pentru tine fără ca tu să ştii. Nu cred că există o formă mai profundă şi mai sinceră de dragoste...

Pe măsură ce te maturizezi, înţelegi mai bine că în viaţă nu contează cum arăţi sau ce ai: contează ce fel de persoană ai devenit... Adevărata fericire stă în binele pe care îl faci, în bucuria pe care o răspândeşti, în zâmbetele pe care le oferi şi în lacrimile pe care le ştergi.
Îţi doresc să ai privirea împăcată a celui care a trecut prin multe greutăţi şi zâmbetul celui care le-a învins pe toate."

Autorul

CUPRINS

Introducere
Dacă ....
  1. Provocări contemporane
  2. Probleme de viață și familie
  3. Despre boli, dureri și alte suferințe
Epilog
Detalii despre carte / COMANDA


Părinții mei duhovnicești - Ierodiacon Iustin Stoica (CARTE)
 

Prezentare Părinții mei duhovnicești:

Volumul cuprinde mărturii inedite, desprinse din experiența personală a autorului alături de doi dintre marii duhovnici ai neamului românesc: Părintele Arsenie Papacioc și Părintele Petroniu Tănase.

Prima parte a cărții este dedicată părintelui Arsenie Papacioc, cel căruia părintele Iustinian i-a fost fiu duhovnicesc vreme de 55 de ani. Deoarece despre părintele Arsenie s-a scris și s-a vorbit mult, autorul a așternut în scris doar ce a învățat și a cunoscut personal din viața marelui duhovnic, conturând mai ales portretul de om al rugăciunii și al jertfei.

A doua parte a cărții, mult mai densă și mai extinsă, este dedicată părintelui Petroniu Tănase, cel alături de care părintele Iustinian a viețuit mai bine de 38 de ani, dintre care aproape 30 la Prodromu. Cunoscând toate eforturile depuse de părintele Petroniu pentru revigorarea vieții duhovnicești și restaurarea schitului, autorul a socotit de cuviință să aștearnă în scris râvna și strădaniile acestui tainic părinte.

Detalii despre carte / COMANDA



Memoriile unui isihast. Filocalie carpatină (V) - Ieromonah Ghelasie Gheorghe (CARTE)
 

Prezentare Memoriile unui isihast. Filocalie carpatină (V):

Coperti cartonate.

Colecţia „Filocalie Carpatină” cheamă la o specifică rememorare a chipului omului – „chip de creaţie” şi „chip de Creator”, în neconfundată unire, participare şi împărtăşire – şi relevă un sens, autentic integrativ, iconic, (şi) sănătăţii omului, precizând implicit că medicina nu poate fi cu adevărat marcată de o vizune integrală şi integratoare, real şi deplin holistică, în afara regăsirii chipului-persoană, atât al lui Dumnezeu, cât şi al omului; descoperim de fapt o medicină personalistă, de orientare şi deschidere filocalică (carpatină), o medicină isihastă, aşadar, care reclamă trezirea conştiinţei integrale a persoanei, rememorarea (arhe-) chipului de persoană, pecetluirea, pătrunderea, activarea acestui memorial de persoană în suflet şi (apoi) în corp; sănătatea este asumată în chip iconic prin permanentă raportare la Chipul-Origine, şi căutată, descoperită, continuu realizată, (re)câştigată, ca echilibru dinamic, prin chipul deschiderii-aşezării integrale(-integratoare) a persoanei în contextul participativ al interferenţelor şi întrepătrunderilor realităţii depline (Creator şi creaţie)

Isihasmul carpatin, în orizontul unei iconizări a realităţii integrale, în spectrul unirii-dialogului absolut – întru/prin Chipul-Trupul Hristic – a Dumnezeului Treime cu „treimea de creaţie” (îngeri, natură, om), şi în sensul unei isihii depline, nu doar a sufletului, ci şi a corpului, prezintă într-o deschidere mai largă, din această perspectivă specifică, (şi) repere şi detalii practice ale unei terapeutici integrative, articulând neamestecat, într-o întregime distinctă, sacroterapia, psihoterapia, dietoterapia, mobiloterapia; sănătatea corpului apare ca atare legată (şi) de o sănătate a sufletului, este subîntinsă de o iconizare-sacralizare a corpului şi a sufletului (iconarea omului întreg), este subsumată unui sens de umanizare a naturii şi, mai adânc, de îndumnezeire a omului/creaţiei.

În viziunea isihasmului carpatin, fiindcă omul creşte şi se hrăneşte în/din Creator, dar, totodată, omul creşte şi se hrăneşte în/din Creaţie, omul se împlineşte-realizează în chipul acestui rod al unirii-împărtăşirii acestora, în chip euharistic: „Chipul Pâinii Euharistice este Taina Împlinirii Omului. Şi această Împlinire este Hristos.”

Neofit

CUPRINS

Cuvânt înainte (Florin Caragiu)
Moș-Pustnicul din Carpați-Foaie de practică isihastă
Detalii despre carte / COMANDA


Trăieşte frumos, iartă la timp şi iubeşte cu adevărat - ierom. Hrisostom Filipescu (CARTE)
 

Prezentare Trăieşte frumos, iartă la timp şi iubeşte cu adevărat:

"Bucură-te de viaţă, omule! Sărbătoreşte puţin din toate! Plângi când îţi vine să o faci! Trăieşte! Uneori eşti trist, dar astăzi ochii tăi râd, pentru că ai un vis care te ghidează. Se numeşte Viaţă! Nu uita să fii Om înainte de toate! Nu vorbi doar despre necazurile tale... Învaţă să vorbeşti şi despre Bucuriile tale! Trăieşte frumos, iartă la timp şi iubeşte cu adevărat!

Om frumos, zâmbeşte, ai încredere în visurile tale. Chiar dacă pare imposibil, continuă! Iar îndrăzneala îţi va fi răsplătită. Nu ne păutem schimba amintirile, dar putem schimba înţelesurile lor şi puterea pe care o au asupra noastră. Nu-ţi lăsa sufletul să moară! Încă ai privilegiul de a fi în viaţă, de a iubi şi de a te bucura. Vei începe să te vindeci când îi vei ierta şi îi vei lăsa în urmă pe cei care te-au rănit şi te-au nedreptăţit. Meriți acest cadou! Liniştea... Dragoste nu oboseşte niciodată.

Şi nu uita, numai câtorva oameni le pasă cu adevărat. Restul sunt doar curioşi. Fă ceea ce poţi, cu ceea ce ai, acolo unde eşti. Fii fericit! Niciodată nu ştii cât timp ţi-a mai rămas..."

Hrisostom Filipescu

CUPRINS

Introducere
Scrisoarea către tine
I
II
III
IV
...
XXXIII
Plângi
Scrisoare de la un Prieten Bun
Draga mea și dragul meu (știi tu cine ești)
Imnul dragostei - variantă de "Nașterea Domnului"
Mai târziu
Fii tu! Curaj!
Tipuri de oameni care te scurg de Energie!
Dragă Moș Crăciun
Realitatea fricii
Oamenii vor să fie fericiți
Obiective
Știi totul?
Îți scriu ție
Exerciții pentru dezvoltarea personală
Dragă EU din viitor
Detalii despre carte / COMANDA


Dacă vrei să ajungi la Cer - Sf. Dimitrie al Rostovului (CARTE)
 

Prezentare Dacă vrei să ajungi la Cer:

Dintre toţi sfinţii – nu foarte mulţi la număr – care au scris cărţi ziditoare nu atât pentru monahi, cât pentru toţi creştinii îndeobşte, Dimitrie al Rostovului este unul dintre cei mai rodnici atât prin mulţimea lucrărilor sale, cât şi prin accesibilitatea acestora.

Antologia de faţă, grupată pe subiecte de interes major pentru toţi creştinii fără deosebire, îşi propune să vină în întâmpinarea nevoii concrete a cititorilor de lecturi duhovniceşti cu cât mai mare aplicabilitate practică. Suficient de cuprinzătoare pentru a fi consultată cu folos de către cei ce vor răspunsuri la nelămuriri concrete, ea este, totodată, o minunată sursă de teme pentru reflecţia la cele duhovniceşti, pe care sfinţii scriitori ne‑o recomandă stăruitor în vederea păstrării bunei stări a sufletului de‑a lungul zilei petrecute în griji şi ocupaţii lumeşti.

Detalii despre carte / COMANDA



Monografie Hristologică - ierom. Hrisostom Filipescu (CARTE)
 

Prezentare Monografie Hristologică:

Cred că lectura acestei cărţi - mai ales pentru cei din Basarabia, acest ţinut străbun dintre Nistru şi Prut - va ajuta pe mulţi să-şi regăsească vocaţia creştină şi să nu cadă pradă niciunui fel fel de prozelitism.

O lipsă acută a unei monografii simple despre Hristos Domnul - Fiul lui Dumnezeu, este astăzi - prin grija Centrului de Cercetări Teologice, Interculturale şi Misionare "Arhim. Anatolie Tihai" de pe lângă Academia de Teologie Ortodoxă din Chişinău - ameliorată prin publicarea acestei lucrări a Părintelui Hrisostom şi dorim să fie ziditoare de suflet pentru cei ce o vor citi.

Pr. prof. univ. dr. Vasile Nechita

CUPRINS

Cu Hristos pe calea credinței
Introducere
Dumnezeu - Omul Iisus Hristos
Divinitatea Domnului Hristos

Umanitatea Mântuitorului Hristos

Hristos Mesia
Scopul activitatii mesianice a Mântuitorului Iisus Hristos
Patimile, moartea și învierea Mântuitorului Hristos încununarea activității mesianice
Hristos Euharistic
Mântuitorul despre Sine și despre Tatăl Său. Raporturile cu Tatăl
Hristos Eshatologic
Concluzii
Detalii despre carte / COMANDA


Condiment cu busuioc, oregano și cimbrișor, 33g - *** (Naturiste)
 

Prezentare Condiment cu busuioc, oregano și cimbrișor, 33g:

Condimentul Nera Plant cu Busuioc, Oregano și Cimbrișor este potrivit pentru mâncărurile de pește, broccoli, conopidă, cartofi, în sosurile pentru paste, în pizza și în omlete.

Foarte parfumat, Busuiocul dǎ preparatelor o savoare puţin dulce şi un parfum uşor de citric. El conţine o cantitate însemnată de vitamina C, vitamina A, substanţe tonice şi antioxidante și minerale esenţiale.

Cimbrișorul conferă o notă proaspătă de lămâie peştelui, fructelor de mare și puiului fript. Folosit cu discreţie, el amplifică aroma altor ierburi, fără însă a le acoperi, şi se îmbină cu succes cu Busuiocul și Oregano.

Aromat, cald și ușor amărui, Oregano are un miros caracteristic complex, intens şi picant, puţin pregnant. Gustul este înţepător, uşor dulce şi plăcut proaspăt. Merge de minune și în orice preparat ce conține roșii.

A se păstra la temperaturi constante, bine închis și ferit de umiditate.

Detalii / COMANDA



 

Descarca oferta completa de CARTI/Produse la zi (.xls)
de la toate editurile ortodoxe din tara
(3000 de titluri),

icoane, tamâie, cruciulite, calendare, felicitari etc.

Produse naturiste (.pdf)

Descarca oferta 
Editurii Agaton

 

Va invitam sa scrieti articole, stiri si anunturi
in
 revista Porunca iubirii


"Fericit cel ce citeşte…
căci vremea este aproape" (Apoc. 1, 3)

Periodicitate: lunar    

Revista Porunca Iubirii 
apare din 1998 cu binecuvântarea Arhiepiscopiei Sibiului

Editor
Asociatia ORTOPRAXIA (Ed. Agaton)
0740054256; revista@agaton.ro
Fondatori: ing. Ioan Cişmileanu, ing. George Căbaş, ing. Alexandru Stănese

Director: Ioan Cismileanu
Consilier editorial: Preot Adrian Roman
Redactori
Pr. Adrian Roman; Cristina Roman; Ioan Cismileanu; Amalia Dragne; Natalia Corlean

----------------------
ISSN 2344 - 0619
ISSN-L 1453 - 7567