Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena	Cel ce chipul Crucii strălucind pe cer mai mult decât soarele l-ai văzut şi biruinţa semnului Domnului bine ţi-a descoperit, cu care întrarmându-te pe toţi vrăjmaşii i-ai biruit, acum şi nouă, celor ce ne plecăm genunchii înaintea icoanei tale, Sfinte Împărate Constantin, dă-ne, împreună cu buna ta maică, Împărăteasa Elena, ajutor, celor ce cântăm vouă: Bucuraţi-vă, părinţii creştinilor!	Mai 2016

După cum a fost deja anunțat, Sfântul și Marele Sinod Ortodox va avea loc în insula Creta în perioada 16-27 iunie 2016, renunţându-se, la propunerea Patriarhiei Moscovei, la varianta ca lucrările să se desfășoare la Constantinopol (Istanbul).

În ziua Cincizecimii, Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe vor oficia împreună Sfânta Liturghie în Heraklion, la Catedrala Sfântul Mina a Arhiepiscopiei din Creta, iar în ajunul sărbatorii, slujba Vecerniei în Biserica Sfântul Apostol Tit. Sfântului și Marelui Sinod va debuta cu sesiunea de deschidere în data de 20 iunie.

Pregătirile pentru un Mare Sinod au început în anii ´20, iar termene mai apropiate pentru înfăptuirea lui au fost stabilite la şedinţele panortodoxe de la Rodos, din anii 1961, 1963 şi 1964, când s-au stabilit și temele care urmau să fie discutate.

Sinaxa pregătitoare a Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale de la Chambésy – Elveţia, a hotărât între altele, că: deciziile vor fi luate prin consens, fiecărei Biserici revenindu-i un vot, cel al conducătorului delegației, patriarhul, chiar și în cazul delegațiilor formate din mai puțin de 24 de ierarhi, numărul ofcial stabilit (o Biserică unde numărul total al ierarhilor este mai mic de 24 va fi reprezentată de toți ierarhii şi îi va reveni un vot, cel al conducătorului delegaţiei).

Cu aceeași ocazie, la Chambésy, Întâistătătorii au decis ca dintre cele 10 teme mari care ar fi trebuit discutate, punctele 2, 4, 5 şi 9 să fie scoase de pe agendă, întrucât sunt sensibile, generând reacții și controverse, iar un consens decizional ar fi fost improbabil. Cele 10 teme avute în vedere inițial erau:

1.Diaspora ortodoxă. Determinarea jurisdicţiei comunităţilor ortodoxe de dincolo de frontierele naţionale.

2.Procedura de recunoaştere a autocefaliei.

3.Procedura de recunoaştere a statutului de autonomie.

4.Dipticul. Recunoaşterea canonică reciprocă a Bisericilor Ortodoxe.

5.Uniformizarea calendarului sărbătorilor.

6.Reguli şi impedimente pentru Taina căsătoriei.

7.Regula postului în lumea modernă.

8.Relaţia cu alte confesiuni creştine.

9.Mişcarea ecumenică.

10.Contribuţia creştinismului ortodox la stabilirea în lume a idealurilor creştine de pace, fraternitate şi libertate.

Aceste informații, dar și altele suplimentare, se găsesc și în Broşura informativă publicată de organizatorii Sfântului și Marelui Sinod:

"Prolog

Sfântul Sinod al Bisericii Cretei se adresează pleromei (n. n. tuturor credincioşilor) Bisericii Cretei pentru a informa cu privire la viitorul Sfânt şi Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe, care se va întruni în Creta, şi anume la Academia Ortodoxă din Creta, în localitatea Kolymbari din Kissamos, în perioada 17-27 iunie 2016.

Biserica Ortodoxă şi Sinodalitatea

Convocarea Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe constituie prelungirea autentică a modului de existenţă a Bisericii. „Ortodoxia este Biserica sinodalităţii”, se afirmă în Enciclica Patriarhală şi Sinodală a Bisericii Mame (n. n. Patriarhiei Ecumenice). Modul sinodal de existenţă a Bisericii a fost instituit în ziua Cincizecimii, când, conform îndemnului Domnului, Apostolii „erau toţi împreună în acelaşi loc” (Faptele Apostolilor 2, 1), aşteptând venirea Preasfântului Duh. Această moştenire a fost confirmată şi evidenţiată la Sinodul Apostolic, de la sfârşitul anului 48 d. Hr., şi a fost dezvoltat şi consfinţit în continuare de cele şapte mari Sinoade Ecumenice.

Dacă analizăm orice aspect al vieţii bisericeşti vom constata că instituţia sinodală se întrepătrunde cu însăşi Biserica, în care credinţa este învăţată drept, se iau hotărâri decisive, se recapitulează Sfânta Tradiţie şi, în final, se mărturiseşte faptul că Duhul Sfânt „toată rânduiala Bisericii o plineşte” (Stihiră la Vecernia Pogorârii Duhului Sfânt).

La Sinoadele Bisericii participă şi iau hotărâri Episcopii Bisericii, ca proestoşi (n. n. conducători) ai Sfintei Liturghii, ca întâistătători şi purtători de cuvânt ai comunităţilor bisericeşti locale. Corectitudinea deciziilor tuturor Sinoadelor o confirmă, după cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, „credinţa cucernică” şi „corectitudinea dogmelor”, având drept criteriu învăţătura Sfintei Scripturi şi Sfânta Tradiţie a Bisericii. Păstrătoare a ortodoxiei şi ortopraxiei, adică a dreptei credinţe şi a modului drept de funcţionare a Bisericii, este întreaga pleromă a Bisericii.

Caracterul Panortodox şi Pregătirea Sfântului şi Marelui Sinod

Este o realitate faptul că au trecut deja multe secole de ultima dată când a fost convocat un sinod cu un caracter panortodox. Pentru pregătirea acestuia de multe decenii a lucrat în special Patriarhia Ecumenică, în colaborare şi cu asistenţa Patriarhiilor Ortodoxe şi Bisericilor Ortodoxe Autocefale din lume.

Sinaxa recentă a Întâistătătorilor de Biserici Ortodoxe a luat ultimele decizii cu privire la procedurile de convocare ale Sinodului, care au fost validate în continuare de Sinoadele Bisericilor Ortodoxe locale. Patriarhul Ecumenic Bartolomeu are privilegiul şi, în acelaşi timp, înalta misiune să prezideze lucrările Sinodului, la care vor lua parte Bisericile Ortodoxe din întreaga lume.

Delegaţia fiecărei Biserici este compusă din 24 de ierarhi-membri, dar vor participa suplimentar şi consilieri speciali, clerici şi laici. În total, participanţii la lucrările Sinodului se aşteaptă să depăşească (numărul de) 500 de persoane.

Temele Sfântului şi Marelui Sinod

Temele pe care le va analiza Sfântul şi Marele Sinod sunt următoarele: 1) Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine, 2) Taina Cununiei şi impedimentele ei, 3) Autonomia şi modul de proclamare al acesteia, 4) Importanţa postului şi respectarea lui astăzi, 5) Misiunea Bisericii în lumea contemporană, 6) Diaspora Ortodoxă.

Cu siguranţă există şi alte teme şi probleme contemporane, care deşi importante nu sunt cuprinse în agenda discuţiilor deoarece necesită eforturi suplimentare, în colaborare şi dialog panortodox, pentru a fi atinsă rezolvarea lor în viitor.

Programul Sfântului şi Marelui Sinod

Întâistătătorii de Biserici Ortodoxe şi membrii Sfântului şi Marelui Sinod vor ajunge în Chania, în data de 16 iunie 2016. Sâmbătă, 18 iunie 2016 (Sâmbăta morţilor – Moşii de vară), la Catedrala Mitropolitană Buna Vestire din Kissamos, va fi oficiată Sfânta Liturghie Patriarhală, în amintirea strămoşilor noştri adormţi în Domnul.

În aceeaşi zi, după sosirea Întâistătătorilor la Heraklion, reşedinţa Bisericii Cretei, la Catedrala Sfântul Tit, la orele 18.30, va avea loc primirea oficială, şi vor fi oficiate o slujbă de Te Deum şi Vecernia Mare a Sărbătorii Cincizecimii. Desigur, trebuie menţionat că anul acesta, la împlinirea a 50 de ani de la readucerea cinstitului cap al primului episcop al insulei (n. n. Sfântul Apostol Tit), sosirea Întâistătătorilor tuturor Bisericilor Ortodoxe din lume oferă o strălucire aparte acestei aniversări.

Acolo, la Catedrala Sfântul Tit din Heraklion, suntem chemaţi toţi să-i primim şi să le urăm bun venit înalţilor noştri oaspeţi. Acolo va trebui să ne aflăm cu toţii pentru a declara fidelitatea noastră faţă de Biserica Mamă, care este hrănitoarea neamului şi izvorul evlaviei noastre, făclia cea nestinsă în drumul nostru şi asigurarea identităţii noastre. Acolo, cu toţii împreună, ierarhia insulei noastre, demnitarii şi autorităţile locale, sfinţitul cler, obştile monahale şi poporul cretan, suntem chemaţi să ne mărturisim amabilitatea, ospitalitatea, evlavia şi respectul pentru „slava strămoşească” (n. n. Ortodoxie).

În Duminica Cincizecimii, 19 iunie 2016, va fi oficiată coliturghisirea Întâistătătorilor în Catedrala Mitropolitană Sfântul Mina din Heraklion, în prezenţa Excelenţei Sale, Preşedintele Republicii Elene. Această coliturghisire în ziua cea mare a Sărbătorii Cincizecimii va mărturisi unitatea Familiei Panortodoxe şi va atesta vocea unică a Ortodoxiei în lumea contemporană.

În continuare, începând cu Lunea Duhului Sfânt, 20 iunie, şi până sâmbătă, 25 iunie 2016, lucrările Sinodului vor avea loc la Academia Ortodoxă din Creta, în localitatea Kolymbari, Chania, şi se vor încheia în mod festiv în Duminica Tuturor Sfinţilor, 26 iunie 2016, prin coliturghisirea Întâistătătorilor în Biserica Sfinţii Petru şi Pavel din Chania.

Încheiere

În faţa acestui mare eveniment, îndemnăm şi rugăm să întâmpinăm cu toţii Sfântul şi Marele Sinod, mai ales cu rugăciunea şi cu dragostea noastră. Să intensificăm rugăciunea noastră către Dumnezeu, Preasfânta Treime, pentru a da bogată luminare şi harul Său tuturor membrilor Sfântului şi Marelui Sinod. În cazul în care este posibil şi admisibil, să ne întâlnim cu toţii şi să afirmăm înaintea întregii lumi puterea credinţei şi a evlaviei smerite, pe care am primit-o de la strămoşii noştri ca „moştenire sfântă”.

În câteva articole apărute în publicația Dilema Veche, profesorul și teologul Radu Preda, afirmă: "Temele documentelor sînt: misiunea Bisericii în lumea contemporană, diaspora ortodoxă, autonomia și modul proclamării acesteia, Sfînta Taină a Cununiei și impedimentele la căsătorie, importanța Postului și a respectării acestuia astăzi, relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine. Textele sînt traduse în românește și pot fi găsite pe pagina oficială a Patriarhiei. Din păcate, nu am auzit/văzut să se prezinte și să se comenteze aceste documente în facultățile noastre de teologie, fapt care adîncește temerea că un criteriu esențial pentru orice act sinodal va fi cu greu îndeplinit sau, în cel mai bun caz, cu întîrziere: receptarea. Or, aceasta reprezintă un proces care precedă consultarea propriu-zisă, insuflă dezbaterile și le confirmă rezultatele."

Referitor la oportunitatea organizării în acest an a Sfântului și Marelui Sinod, Episcopul sârb Irineu de Backa scrie: "Acum este momentul în care Biserica își poate organiza Sinodul său, cu toate că condițiile, nici astăzi, nu sunt ideale. Nu mai există, într-adevăr, teroare politică și persecutie aspră în cele mai multe dintre țările ortodoxe, dar în unele dintre ele există, încă, dificultăți în viața Bisericii, din cauza ciocnirilor armate, iar in Orientul Mijlociu persecuție din partea musulmanilor fanatici. Acesta este motivul pentru care Sinodul nu a putut fi ținut la Constantinopol, așa cum fusese planificat. Suntem, inca, martorii - pornind de la noi rapoarte mass-media - unor acte teroriste in Ankara și Constantinopol. Dificultățile și suferințele sunt enorme în Siria, Irak, în Orientul Mijlociu, unde se afla mulți creștini ortodocși, dar, de asemenea, multi crestini separați de Biserica Ortodoxa, insa totuși aproape de ea, înruditi spiritual.
Condițiile ideale, în plus, nu există și nici nu le putem aștepta. Dar nevoi și provocări există și, din acest motiv, s-a decis să se accelereze pregătirile. Personal, si sper sa nu fie o lipsa de modestie din partea mea ca o spun, eu consider: daca pregătirile ar fi durat cu doi sau trei ani mai mult, viitorul Sinod ar fi avut mai mult succes. Spun acest lucru, cu o anumită cantitate de îndrăzneală, probabil nejustificată, pentru că eu sunt implicat de o lungă perioadă de timp în pregătirile sinodale, în numele Bisericii noastre, cu Mitropolitul Amfilohie de Muntenegru și Litoral, și nu în calitate de observator fata de ceea ce se întâmplă, ci în mod activ, din interior. Astfel, consider că am fi putut avea si alte subiecte importante pe ordinea de zi, în primul rând problema autocefaliei. La fel si cu pregătirea textelor, care urmează să fie prelucrate și supuse dezbaterii in Sinod, și pentru care vor fi luate decizii. Aceasta pregatire ar fi avut mai mult succes, intrucat unele texte sunt vechi de decenii, iar perioada de pregătire nu a fost suficientă, pentru ca acestea să fie analizate mai în serios și aprofundate, pornind de la provocările spirituale actuale."

Pr. Gabriel Ciofu, din Parohia Baia, Suceava, ridică următoarele întrebări: "Referitor la diaspora şi jurisdicţiile canonice ale Bisericilor naţionale, trebuie menţionat că diaspora aparţine canonic doar Patriarhiei ecumenice de Constantinopol, iar consensul de a figura mai mulţi ierarhi pe criterii naţional-etnice pe acelaşi teritoriu este străin de duhul şi canoanele Ortodoxiei. (...)

Cu privire la autocefalie, de-a lungul (şi de-a latul) istoriei aceasta a avut la bază şi o premisă naţional-administrativă, precum şi o implicare politică, câteodată temeiluită pe conjunctură, disponibilitate şi şantaj, şi mai puţin pe consens bisericesc. Este o problemă „spinoasă” (problema bisericească a Basarabiei cu două jurisdicţii bisericeşti, a Ucrainei filofilaretiste, a Osetiei…) şi, în loc să se găsească rezolvări canonico-duhovniceşti, s-a trecut „în rezervă” până la… sfântu’ aşteaptă. Autonomia bisericească n-ar trebui să depindă de autonomiile, independenţele şi suveranităţile politico-naţionale sau etnico-teritoriale, dar nici să fie tributară unor interese bisericeşti, idei mesianice şi filetiste ale celei „de-a treia Rome” (Moscova) sau ale celei „de-a patra Rome” (Bucureştiul – ideea aparţine lui Nicolae Iorga), nici unor habotnicii panslave sau unor grandomanii şi filautii elene. Din păcate, recunoaşterea autonomiei bisericeşti (doar) pe criterii eclesiale pare utopică.

Dipticul sau ordinea canonică a ierarhiei episcopale se prezintă astăzi ca un conflict mocnit între canonica „Pentarhie” (stabilită la Constantinopol în 381), adică ordinea: Roma (căzută în erezia papistăşească, deci acum exclusă), Constantinopol, Alexandria, Antiohia, Ierusalim, şi între adepţii „rearanjării” treptelor scării dipticelor pe criterii cantitative, calitative sau economico-sociale, astfel încât o nouă ordine (iertaţi-mă pentru expresia new-age-istă!) ar arăta aşa: Patriarhia Moscovei – cea mai mare Biserică Ortodoxă autocefală din lume, Patriarhia Română – a doua Biserică Ortodoxă ca mărime, urmate de Bisericile Greciei, Serbiei, Bulgariei, Ciprului şi, abia la urmă, de foarte slăbitele Patriarhii tradiţionale (din ce a mai rămas din „Pentarhie” după stăpânirea islamică şi Marea Schismă de la 1054). Personal, cred că acest punct nici n-ar mai trebui să umple timpul discuţiilor, dacă s-ar face apel la hotărârile Sinoadelor ecumenice şi la istoria bisericească universală; dar, deh, mândria face casă bună cu rangul.

Parcă uitându-se de schismele intra-ortodoxe de după 1923, în ceea ce priveşte calendarul (încă) se doreşte (slavă Domnului că nu este dorinţă unanimă!) să se intervină şi la mutarea în zi de duminică a sărbătorilor din timpul săptămânii, dar devine actuală şi o nouă încercare de aducere la acelaşi numitor comun prin acceptarea consensuală a îndreptării calendaristice din anii ’20 ai veacului trecut. (...)

În ceea ce priveşte căsătoria, se vehicula în şedinţele interortodoxe trecute o reformă pe baze teologumenice a impedimentelor recăsătoririi preoţilor (divorţaţi sau văduvi), a căsătoririi episcopilor, a căsătoririi călugărilor ce leapădă chipul îngeresc şi, mă iertaţi dacă vă tulbur cu această informaţie, posibilitatea acceptării (sub diferite pretexte şi scuze) a cuplurilor homosexuale (problemă ridicată de ÎPS Ioannis Zizioulas – mitropolit ortodox de Pergam ce a stârnit opoziţia comună a Bisericilor ortodoxe negreceşti). Deci sodomizarea bate la uşile Bisericii… Dar la Sinaxa de la Chambésy s-au accentuat (spre domolirea progresiştilor şi spre alinarea alarmiştilor) câteva hotărâri ferme: „căsătoria” persoanelor de acelaşi sex este imposibilă; se interzice căsătoria celor care sunt înrudiţi prin legături de sânge; se admite a doua şi cel mult a treia căsătorie (poligamia şi a patra căsătorie sunt excluse); se interzice căsătoria celor care au primit tunderea monahală; nu se poate căsători nimeni după primirea hirotoniei; (prin iconomie) se acceptă căsătoriile ortodocşilor cu alţi creştini, dacă copiii vor fi botezaţi şi educaţi în Biserica Ortodoxă, dar căsătoriile cu persoane de alte religii nu se acceptă.

Chestiunea postului în concepţia unora se vrea reformulată şi modernizată prin dezlegări la peşte, lapte şi ouă după exemplul vaticanist, prin scurtarea perioadelor, printr-o derogare parţială a postului pentru mireni în detrimentul postirii „clasice” pentru monahi. La Sinaxa din ianuarie s-a stabilit că nu se anulează absolut nimic din tezaurul Sfinţilor Părinţi, ci doar se subliniază importanţa postului, iar aplicabilitatea iconomiei este lăsată la latitudinea fiecărei Biserici Ortodoxe Autocefale.

Referitor la relaţiile Ortodoxiei cu alte confesiuni creştine tendinţa este clară, postmodernistă şi paralelă cu Ortodoxia, de nivelare a diferenţelor dogmatice, liturgice şi ascetico-mistice, prin concesiuni doar din partea „învăţaţilor” şi reprezentanţilor ortodocşi.

Mişcarea ecumenică înlocuieşte de aproape un veac Predania pravoslavnică cu ideii gnostice şi scolastice apusene, secularizează viaţa duhovnicească şi aggiornamentează Tradiţia după mersul lumii corecte politic, toate într-un ghiveci para-creştin depus în oala Comisiei Mondiale a Bisericilor şi plin de picanterii sincretice. Pe bună dreptate, aceasta este o problemă ecleziastică cu privire la Biserică ca unitate şi organism teandric, o unitate şi organism care sunt stabilite nesigur de către sincretismul ecumenic contemporan.

 Cea mai „arzătoare” problemă a Bisericii pare să fie răspunsul practic la întrebarea: Cum putem noi să implementăm lozinca „farmazonă” a Revoluţiei franceze – pace (libertate), fraternitate şi egalitate în viaţa duhovnicească a ortodocşilor? Într-adevăr, fără aceste „virtuţi” seculariste, după mintea unora, nu ne vom putea mântui…" (Sursa:crainou)

Conform Mitropolitului Ilarion de Volokolamsk, președinte al Departamentului pentru Relații Externe al Patriarhiei Moscovei, "Discuțiile iscate în urma afișării documentelor de proiect pre-sinodale, identificate în urma publicarii lor de către unele Biserici locale, au arătat că anumite documente mai trebuie să fie perfecționate. Eu cred că această lucrare asupra documentelor, care va lua în considerare poziția tuturor Bisericilor autocefale, trebuie să aiba loc neapărat în timpul Sinodului Primaților, care va preceda Sfântul și Marele Sinod Panortodox".

Poziția Facultății de Teologie Pastorală și Socială din Tesalonic privind Sfântul și Marele Sinod - spicuiri

"Prin convocarea Sinodului se reafirmă unitatea Bisericii Ortodoxe și se depășește introversiunea, care, în ultimele secole, a amenințat unitatea bisericească și a tulburat Biserica Ortodoxă, din cauza etnofilismului. Astfel, se oferă un răspuns celor care susțin că Biserica Ortodoxă se află în neputința de a funcționa sinodal la nivel panortodox și că instituția sinodalității, principiu fundamental al Bisericii, s-a diminuat în ultimele secole, lucru neadevărat.

Bisericile Ortodoxe locale se află în mod decisiv într-o colaborare panortodoxă pentru a răspunde problemelor pastorale, sociale și canonice actuale, cum ar fi diaspora ortodoxă, căsătoria și alte subiecte care se referă la relațiile interortodoxe și interbisericești. În fața noilor provocări care pun la încercare în multe feluri Biserica în vremurile noastre, există o nevoie incontestabilă de decizii responsabile care să fie luate de organismul sinodal prin excelență panortodox.

Întrucât numărul credincioșilor ortodocși a crescut în zilele noastre în întreaga lume, și interesul pastoral va trebui exprimat corespunzător prin noi decizii sinodale. Noile probleme, noile structuri și noile provocări (de etică, bioetică) nu-i pot lăsa indiferenți pe păstorii responsabili ai Bisericii.

Prin urmare, odată cu Sfântul și Marele Sinod se consfințește un nou început, care sperăm și ne dorim să aibă o continuare. Mai mult, acest lucru a fost afirmat la ultima Sinaxă a Întâistătătorilor (21-28 ianuarie 2016) și de către Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic. Pentru multe decenii, de la începutul secolului al XX-lea și până astăzi, expresia instituției sinodalității s-a reînnoit ca principiu teologic și practică bisericească, iar noi, în calitate de cadre universitare responsabile, trebuie să sprijinim lucrarea Bisericii, deoarece tocmai în acest fel exprimăm teologia nu doar ca funcție academică ci și ca slujire în societatea bisericească vie, ca aplicare și interpretare (a ei) în lumea contemporană. (...)"- Sursa: Romfea.gr

Mesajul Înaltpreasfințitului Părinte Dimitrie, Arhiepiscop Senior (Geron) al Americii, (Patriarhia Ecumenică), privind Sinodul panortodox - spicuiri

"(...) În primul rând, acesta este un Sinod al reprezentanților tuturor celor paisprezece Biserici Ortodoxe Autocefale din lume... Pe lângă Întâistătători, fiecare Biserică Autocefală va fi reprezentată de douăzeci și patru de episcopi și nouă preoți și laici. După secole și secole, aceasta este prima dată când are loc un Sinod cu o asemenea componență impresionantă. Acesta este într-adevăr un dar măreț de la Dumnezeu.

În al doilea rând, acesta este un dar de la Dumnezeu pentru că Sinodul va prezenta o mărturie foarte puternică a unității universale existente în Biserica Ortodoxă...

În al treilea rând, viitorul Sfânt și Mare Sinod al tuturor Bisericilor Ortodoxe Autocefale va avea imensa oportunitate de a se ocupa de aspectele care constituie probleme sau provocări pentru Biserica Ortodoxă în lumea contemporană. Scopul Sinodului nu este de a se ocupa de toate aspectele cu care se confruntă Ortodoxia universală...

Viitorul Sinod din Creta, cu ajutorul lui Dumnezeu, va iniția un proces vital de întâlniri sinodale, care vor oferi oportunitatea și condițiile propice de a examina, analiza și stabili pașii decisivi pentru a confrunta provocările și problemele nerezolvate.

În al patrulea rând și cel din urmă, Sfântul și Marele Sinod al tuturor Bisericilor Ortodoxe Autocefale din Creta va deveni o manifestare vizibilă și palpabilă de putere spirituală imensă.

O altă importanță majoră este aceea că aceste milioane de oameni sunt concentrați cu precădere în unele locuri, dar și împrăștiați pe toată suprafața pământului. Astfel, Sinodul va avea un impact asupra a ceea ce se întâmplă astăzi în lume. Mărturia ortodoxă a Evangheliei își va spori disponibilitatea și accesibilitatea pentru milioane de oameni, pentru că va deveni cunoscută în mare parte, chiar la nivel universal, celor de departe și celor de aproape.

Așteptăm cu nerăbdare întrunirea Sinodului în Creta ca pe un dar extraordinar de la Dumnezeu, nu doar pentru Ortodoxie, ci pentru întreaga lume."

Reacții "ascuțite" și punctuale ale mănăstirilor din Muntele Athos

"Pr. Peter Heers: Sfintele Mănăstiri ale Muntelui Athos au răspuns documentelor-proiect și metodologiei folosite pentru Sinodul Panortodox cu reacții ascuțite și punctuale. Scrisorile mănăstirilor atonite au fost făcute publice. Pentru că problema este serioasă, s-a decis ca textele pregătite pentru Sinodul Panortodox să fie examinate într-o Adunare specială a reprezentanților și stareților sfintelor mănăstiri atonite, în săptămâna luminată.

Părinții atoniți atrag atenția asupra pericolelor puse de Sinodul Panortodox, asa cum este acesta pregătit în prezent. Mai precis, printre altele, ei scot în evidență următoarele aspecte:

– sobornicitatea Bisericii este subminată în timp ce o teologie a primatului este promovată (din cauza participării limitate a episcopilor și autorității excesive deținute de primații bisericilor autocefale);

– o ambiguitate inacceptabilă a textelor pre-sinodale, ce permite interpretări ce deraiază de la dogmele ortodoxe; 

– accentul nepotrivit prin care la baza dialogului s-ar afla “credința și tradiția vechii biserici și a celor șapte sinoade ecumenice”, în asșa fel încât istoria ulterioară a Bisericii ortodoxe pare că lipseste sau are o importanță mai mică; 

– încercarea unora de a căpăta confirmare panortodoxă a textelor scandaloase și total inacceptabile aprobate de Consiliul Mondial al Bisericilor; 

– folosirea inacceptabilă a termenului “biserică” pentru schisme și erezii; - Sursa și traducere Cuvântul Ortodox

Scrisoarea egumenului Mănăstirii Cutlumuş către Sfânta Chinotiță a Sfântului Munte cu privire la viitorul Sinod panortodox - spicuiri

"(...) În mod concret, dincolo de numeroasele elemente pozitive ale documentelor, se ivesc anumite întrebări care ating conţinutul teologic al Tradiţiei patristice.

1) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Sinodului panortodox prezintă imaginea unei sinaxe a întâistătătorilor, şi nu cea a unui Sinod panortodox după modelul Sinoadelor ecumenice. Această impresie este provocată de limitarea membrilor doar la Întâistătătorii Bisericicilor autocefale, având dreptul exclusiv la vot şi la cuvânt, ceea ce exclude ceilalţi membri ai fiecărei delegaţii, dar şi marele număr de episcopi aparţinând fiecărei Biserici. Aceasta nu constituie expresia desăvârşită a sistemului sinodal. Ne temem că, în acest mod, pătrunde involuntar în Biserică teologia primatului, care, de altfel, constituie şi finalitatea teologiei persoanei, apărută în secolul al XX-lea. Deja au apărut opinii după care dogma şi cultul liturgic nu pot să constituie locul unităţii, fiind factori chipurile impresonali, iar ca unic loc al unităţii se promovează persoana primatului.

2) Cu privire a subiectul relaţiilor Bisericii ortodoxe cu restul lumii creştine, este oarecum inconsecvent ca Biserica una, sfântă, catolicească/sobornicească şi apostolicească să recunoască alte Biserici creştine, cu care, în consecinţă, poate fie să aibă, fie să nu aibă comuniune. Adică pare că subiectul clarificării credinţei este plasat a posteriori, după recunoaşterea unui comunităţi creştine ca Biserică, ca şi cum teologia ar constitui o completare a eclesialităţii [caracterului de Biserică]. Reiese din formulare că este considerată unicul criteriu al eclesialităţii succesiunea apostolică istorică sau oficierea botezului.

3) Articolul 22 al documentului «Relaţiile Bisericii ortodoxe cu restul lumii creştine», aflat desigur în legătură cu dialogul ecumenic, prejudecă evident infailibilitatea Sinodului, şi formulează în scris concepţia mai generală că «păstrarea credinţei ortodoxe curate este asigurată numai prin sistemul sinodal» şi de asemenea că un Sinod constituie «judecătorul autorizat şi ultim cu privire la subiectele de credinţă». El anticipează, în sfârşit, condamnarea oricărei contestaţii a deciziilor Sinodului de către persoane sau grupuri (inclusiv, evident, şi de către ierahii locali). Dacă acestea nu constituie pur şi simplu o formulare nefericită, atunci se contestă faptul că poporul credicios este păzitorul credinţei. Contrar acestui articol, viaţa Bisericii mărturiseşte că indivizii (de exemplu de-Dumnezeu-purtătorii Părinţi, Cuvioşi, Mucenici şi Mărturisitori), grupurile, şi în sfârşit întreaga pliromă [totalitate] a poporului lui Dumnezeu, urmând tradiţia apostolică a sfinţeniei, au dovedit nevalide mari şi numeroase [cu numeroşi membri] Sinoade ale trecutului.

4) Dat fiind că tradiţia patristică, în conformitate şi cu documentele, constituie un criteriu al unităţii eclesiale şi dat fiind de asemenea că viitorul Sinod revendică o validitate/autoritate panortodoxă, pliroma Bisericii aşteaptă de la acesta să nu ignore Sinoadele precedente, acelea care au fost convocate sub Sfântul Fotie cel mare şi Sfântul Grigorie Palamas, care au fixat graniţele teologiei şi experienţei patristice de-a lungul timpului şi au format conştiinţa de sine ortodoxă, şi pot să dea răspunsuri omului contemporan. Dacă nu se face această menţiune, în cele din urmă va părea că Biserica ortodoxă nu acceptă teologia de după Sinodul al şaptelea.

5) În sfârşit — chiar dacă de importanţă minoră — nu înţelegem utilitatea prezenţei observatorilor heterodocşi la un Sinod la care urmează să se discute, pe scară largă, chestiunile interne ale lumii noastre ortodoxe.

Pliroma eclesială aşteaptă cu adevărat ca Sfântul şi Marele Sinod să manifeste expresia autentică a tradiţiei. În acelaşi timp, sosesc de pretutindeni voci distinse, de unde reiese neliniştea că anumite poziţii vor crea probleme majore sau minore, şi posibilităţi de a provoca schisme. De asemenea, ne gândim că Locul nostru sfânt, întotdeauna sensibil la chestiunile de credinţă şi experienţă ortodoxă, va trebui să articuleze un discurs cuviincios şi limpede, care se cuvine să contribuie la edificarea tuturor, iar eventual şi să influenţeze pozitiv şi lucrarea Sinodului.

Dincolo de toate acestea, noi rămânem, cu iubire întru Hristos şi dragoste frăţească,

Egumenul Sfintei Mănăstiri Cutlumuş, + Arhimandritul Hristodul şi fraţii săi în Hristos"

Pr. Peter Heers: Scrisoare a Mănăstirii Caracalu - spicuiri

"Prin prezenta scrisoare mănăstirească, vă expunem următoarele, legate de Sfântul și Marele Sinod... Suntem de părere că Sfântul Munte, care, după cum e maărturisit, constituie bastionul și arca ortodoxiei, nu poate rămâne departe de o asemenea chestiune într-atât de importantă. 

Dupa cum reiese din studiul textelor pregatite pentru Sinod, afirmațiile cu privire la chestiunile ecleziologice sunt precare și ambigue, permițând interpretări ce se abat de la dogma ortodoxă. 

De asemenea, în textul respectiv se afirmă că deciziile Sinodului vor fi obligatorii pentru întreg trupul Bisericii, lucru ce apasă asupra conștiintei ortodoxe. 

Având în vedere acest lucru, cu smerenie credem că, în calitate de aghioriți și în acord cu exemplul Părinților care au fost înaintea noastră, trebuie să abordam această problemă și Sfântă Comunitate ar trebui să comunice o poziție asupra Sfântului și Marelui Sinod.

Cu aceste preocupări exprimate și rugându-ne din inimă pentru luminarea de la Domnul cu privire la problemele ecleziologice de mare importanță, încheiem această scrisoare cu căldură frățească și dragoste întru Hristos,

Starețul Sfintei Mănastiri Caracalu,

Arhim, Filoteu cu obștea"- Traducere din engleză: Cuvântul Ortodox

Comunicat al Patriarhiei Antiohiei despre Sfântul și Marele Sinod - spicuiri

"Părinţii sinodali au subliniat importanţa participării active a Bisericii Antiohiei la Sfântul şi Marele Sinod, care a fost pregătiti încă din anii ’60 ai secolului trecut. De asemenea, au salutat toate eforturile depuse pentru a oferi Sinodului şansa de a exprima mărturia ortodoxă, care este una în întreaga lume. Sinodalii au convenit asupra unei formulări comune a poziţiei antiohiene privitoare la subiectele care vor fi discutate pe ordinea de zi a Sinodului, pentru a aduce la cunoştinţa întregii lumi. Au lăsat şedinţa Sinodului Antiohian deschisă în vederea alcătuirii unei poziţii finale referitoare la Sfântul şi Marele Sinod, în aşteptarea unui rezultat la iniţiativa paşnică şi pozitivă a Bisericii Antiohiei, exprimată de Preafericitul Părinte Ioan al X-lea înaintea delegaţiei Patriarhiei Ecumenice care l-a vizitat în luna aprilie 2016, cu privire la identificarea unei soluţii bisericeşti finale pentru diferendul cu Patriarhia Ierusalimului.

Cu privire la documentele Sfântului şi Marelui Sinod, membrii Sfântului Sinod al Bisericii Antiohiei au decis să accepte toate modificările propuse de comitetul numit de Preafericitul Părinte Ioan şi a cărui misiune este aceea de a identifica o formulare clară care să ia în considerare afirmaţiile Sinodului (Antiohiei) în această privinţă.

Membrii sinodali au făcut apel la implementarea de eforturi serioase în vederea stabilirii păcii în Siria şi pentru rezolvarea crizei umanitare majore prin care trece poporul sirian, ca urmare a terorii şi a exploziilor care atentează la componenţa societăţii. De asemenea, au făcut apel la comunităţile internaţionale pentru a intensifica eforturile şi cooperarea în vederea unei contribuţii la identificarea unor iniţiative comune coordonate, care vor duce la încetarea focului şi încheierea terorii şi a violenţei care distruge oameni şi infrastructura ţării, forţează locuitorii Siriei să emigreze, lăsând multe victime. Iar după aceasta, să se intre într-o etapă politică paşnică, odată cu reconstrucţia ţării.

Părinţii sinodali au abordat şi criza umanitară majoră care rezultă din migraţia locuitorilor Orientului Mijlociu. De asemenea, au discutat în detaliu despre eforturile realizate de eparhiile din diaspora, cărora le-au fost adresate mulţumiri pentru recenzarea celor care au fost forţaţi să părăsească ţara, fiind împovăraţi cu greutăţile şi dificultăţile migraţiei. Au apreciat foarte mult iniţiativele desfăşurate de eparhii şi comunităţi pentru a uşura suferinţele migranţilor şi ale celor care caută azil politic. De asemenea, au făcut un apel credincioşilor să lucreze cu solidaritate şi să facă tot posibilul pentru a le asigura cele necesare.

Părinţii sinodali au reiterat faptul că orice soluţie la criza umanitară trebuie să se bazeze pe oprirea focului şi a conflictelor în Orientul Mijlociu, în special în Siria, şi pe restabilirea dreptăţii, păcii şi a dezvoltării economice în ţară.

Membrii sinodali au atras atenţia opiniei publice internaţionale la problema celor doi Mitropoliţi Paul şi Ioan, care au fost răpiţi de mai mult de 3 ani, într-o tăcere internaţională vădită, răpire al cărei impact a crescut şi a adus mai multă suferinţă Bisericilor şi credincioşilor lor, suferinţă care a devenit mai gravă decât delictul răpitorilor în sine.

Părinţii sinodali au făcut apel la comunităţile internaţionale şi organizaţiile umanitare să depună eforturi în plus pentru a identifica soarta celor doi episcopi şi să acţioneze în vederea eliberării lor, dimpreună cu ceilalţi captivi.

Părinţii sinodali au discutat despre situaţia socială, politică şi economică din diaspora, în special din Venezuela, Brazilia şi Argentina. Aceştia se roagă pentru diminuarea greutăţilor vieţii şi deschiderea căii pentru a primi rolul de pionierat al acestor ţări, prin contribuţia cetăţenilor lor. Părinţii au făcut referire la eforturile depuse de poporul şi de statul grec, alături de Biserica Greciei, pentru a sprijinirea celor care au fugit din cauza războiului şi conflictelor, în ciuda crizei financiare şi economice din Grecia. Sinodalii au salutat, de asemenea, declaraţia comună a Papei Francisc, a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu şi a Arhiepiscopului Ieronim al Greciei cu privire la refugiaţi, migranţi şi cei care solicită azil politic. S-a făcut un apel la comunitatea internaţională şi la liderii mondiali să facă uz de toate mijloacele pentru a asigura şi ajuta persoanele, inclusiv creştinii, să se restabilească în patria lor şi să se bucure de dreptul la vieţuirea în pace şi siguranţă. Părinţii sinodali au apreciat declaraţia de la Havana a Papei Francisc şi a Patriarhului Kiril al Moscovei şi al întregii Rusii cu privire la pacea în Orientul Mijlociu şi prezenţa creştinilor în această zonă.

Sinodalii au înălţat rugăciuni pentru ca Domnul să dăruiască un duh de pace întregii lumi, să binecuvânteze credincioşii, să îi ocrotească atât în patria lor cât şi în diaspora, şi să dăruiască umanităţii din belşug milele Sale cele bogate."

În Cuvaâtul rostit în cadrul Întrunirii Extraordinare a Episcopilor Ortodocși ai Greciei, care a avut loc în perioada 24-25 mai 2016, Arhiepiscopul Ieronim a Atenei a făcut un apel la manifestarea unui duh al iubirii și la renunțarea la orgolii: "V-aș ruga să ne manifestam într-un duh al iubirii față de Hristos și al respectului față de orice punct de vedere diferit, poziția dominantă fiind cea a majorității. Sfântul și Marele Sinod Panortodox din Creta este un eveniment istoric bisericesc și, în același timp, decisiv. Lumea întreaga așteaptă de la noi o mărturisire a unității noastre. Potirul comun, Trupul și Sângele Domnului nostru, vor fi întotdeauna Ceea Ce ne unește sau ne separă.

Nu încape vorba despre negocieri privind problemele dogmatice. Biserica noastră este una, sfântă, sobornicească și apostolească, iar nevoia de mărturisire misionară este una imperativă, de raportare contemporană la problemele vremurilor noastre și de continuare a activității sale sfințitoare, pentru mântuirea noastră, a tuturor. Nu încape loc de ambiții personale și de pretenții egoiste anti-ecleziale. Provocările timpului trebuie să ne unească. Schismele și facțiunile sunt lucrarea răului, care vrea să ne tina departe de Potirul comuniunii. Fie ca harul lui Dumnezeu să depășească propriile noastre lipsuri, care sunt numeroase. Să întărim rugăciunea noastră, credința noastră, încrederea noastră în iluminarea Duhului Sfânt, care îndrumă, în ciuda păcatelor noastre, lucrarea Bisericii lui Hristos, de două milenii. Vremurile pe care le trăim sunt închinate, mai mult ca niciodată, egoismului și ambițiilor."

Mesaj al Patriarhului Ecumenic Bartolomeu cu privire la Sfântul și Marele Sinod

"Cu harul lui Dumnezeu, Cel care a instituit şi a inspirat Biserica de-a lungul veacurilor, Cel care a călăuzit şi luminat pe Părinţii Bisericii prin Sinoadele Locale şi Ecumenice, vom convoca Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe în Creta, în luna iunie.

Toţi Întâistătătorii celor 14 Biserici Ortodoxe Autocefale, împreună cu delegaţiile de ierahi şi consilieri, se vor întruni pentru a demonstra şi declara unitatea Trupului lui Hristos, precum şi pentru a pronunţa şi proclama un mesaj de speranţă şi iubire către o lume care tânjeşte după bucuria şi viaţa Evangheliei lui Hristos.

Cel mai important scop al acestui Sinod panortodox este acela de a mărturisi că Biserica Ortodoxă este Biserica cea Una, Sfântă, Universală (sobornicească) şi Apostolică unită prin Sfintele Taine, Sfintele Canoane şi Sinoadele Ecumenice.

Recunoaştem faptul că lumea aşteaptă o voce vibrantă asupra mai multor provocări presante, dar am considerat că este necesar să abordăm şi unele aspecte pastorale ale Bisericii noastre.

Faptul că Ortodoxia îşi va exprima sinodalitatea la nivel global după atâtea secole constituie un pas decisiv.

Rugăm cu fervoare ca plenitudea Bisericii, clerici şi laici, bărbaţi şi femei, bătrâni şi tineri, să se roage pentru acest eveniment unic şi istoric. În special, vă rugăm să Îi cereţi lui Dumnezeu să întărească şi să insufle pe conducătorii Bisericii să-şi manifeste unitatea într-o lume afectată de conflicte şi diviziune.

Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze Sfântul şi Marele Sinod, iar harul Său bogat să fie cu voi cu toţi!"

(surse de documentare: basilica.ro; lonews.ro; ziarullumina.ro; activenews.ro)  

Întrucât regii României Carol I şi Ferdinand au iniţiat şi susţinut proiectul construirii unei noi Catedrale în Bucureşti, publicăm astăzi, 10 mai 2016, Ziua Naţională a Regalităţii, date corecte şi semnificative privind Catedrala Mântuirii Neamului, care, în prezent, se află într-un stadiu avansat de realizare:

DATE GENERALE

• Denumirea: CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI[1]
• Amplasament – Calea 13 Septembrie, nr. 4-60, Sector 5, Bucureşti
• Categoria de importanță – A (construcții de importanță națională)
• Clasa de importanță – II
• Gradul de rezistență la foc – I conform P118/1999

DATE TEHNICE DESPRE AMPLASAMENT

Amplasament

Imobilul se află situat în Municipiul Bucureşti, Sector 5, Calea 13 Septembrie, nr. 4-60. Conform Planului Urbanistic General Bucureşti, terenul intravilan este situat în zona CA1, subzonă centrală cu clădiri de înălțime medie și mare în regim de construire continuu sau discontinuu.

 Condiții de urbanism

Regimul de înălţime: S+D+P cu înălțimea totală de 120 m până la baza crucii de pe turla principală – Pantocrator[2].

Situaţia ocupărilor definitive de teren:

• Suprafaţa totală a terenului: 110.000 mp
• Procentul de ocupare a terenului: P.O.T. =  21,20%
• Coeficientul de utilizare a terenului: C.U.T. =  0,84

Vecinătăţi:

• Nord – Palatul Parlamentului
• Sud – Calea 13 Septembrie
• Est – Palatul Parlamentului
• Vest – Str. Izvor

Descrierea amplasamentului:

Catedrala Mântuirii Neamului este amplasată pe un teren situat pe Dealul Arsenalului, la intersecţia dintre strada Calea 13 Septembrie şi strada Izvor.

Terenul cu o suprafaţă de 110.000 mp are o formă aproximativ dreptunghiulară, cu latura lungă pe direcţia est-vest paralelă cu strada Calea 13 Septembrie.

În zona amplasamentului se află mai multe construcţii monumentale care reprezintă importante instituţii ale statului, respectiv Palatul Parlamentului, Academia Română (Institute de cercetare) și Ministerul Apărării Naţionale, de asemenea Hotelul Marriott şi o serie de blocuri de locuit desfăşurate de-a lungul străzii Calea 13 Septembrie. În acest context urban, viitoarea Catedrală poate fi privită ca un ax vertical sau un pol unificator pentru toate aceste clădiri situate astfel într-un ansamblu urbanistic unitar și reprezentativ.

Justificarea amplasamentului

Acest amplasament final, pe Dealul Arsenalului, în spatele Casei Poporului, a fost recomandat de municipalitate după ce alte trei locaţii au fost propuse, în etape diferite (Piaţa Unirii  – 1999, Piaţa Alba-Iulia – 2001 şi Parcul Carol – 2004). Din lipsă de alternativă, Patriarhia Română a acceptat, totuşi,  în anul 2005, acest amplasament, deşi el oferă Catedralei o vizibilitate redusă, din cauza mărimii construcției Casei Poporului. De ce Patriarhia a acceptat în cele din urmă acest amplasament? Deoarece a considerat acceptarea locaţiei ca pe o reparaţie morală sau „o lumină de Înviere” pentru cele cinci biserici „răstignite”, dintre care trei (Alba Postăvari, Spira Veche şi Izvorul Tămăduirii) au fost demolate, iar două (Schitul Maicilor şi Mihai Vodă) au fost translate de către regimul comunist spre a construi pe locul lor Casa Poporului.

Alte considerente au mai fost:

• Amplasamentul este situat pe un deal, conform tradiţiei creştine de-a construi lăcaşuri de cult pe coline, spre a chema pe oameni la elevaţie spirituală sau la urcuş interior pentru a întâlni pe Dumnezeu Creatorul şi Mântuitorul lumii (Pantocratorul);
• Orientarea est-vest a terenului de amplasament permite situarea Catedralei cu Altarul spre răsărit (est) conform cerinţelor liturgice tradiţionale;
• Prezenţa în zonă a unor instituţii importante ca Parlamentul României,Ministerul Apărării Naţionale şi Academia Română (Institute de cercetare)cheamă la dialog şi cooperare multiplă pentru binele societăţii româneşti. În acest sens, hramurile Catedralei, Înălţarea Domnului şi Ziua eroilor români, precum şi Sfântul Andrei, Apostolul românilor şi Ocrotitorul României, au semnificaţii multiple.

Prin urmare, Catedrala nouă, amplasată pe fostul Deal al Arsenalului şi în apropierea Ministerului Apărării Naţionale, este prin excelenţă Catedrala eroilor români din toate timpurile, care s-au jertfit pentru apărarea poporului român şi pentru organizarea lui într-un stat independent – România.

CARACTERISTICILE ȘI DESCRIEREA CATEDRALEI NAȚIONALE

• Lungimea = 126,10 m
• Lățimea (la abside) =  67,70 m
• Înălţimea = 120,00 m
• Aria construită la sol totală = 13.668,5 mp
• Aria desfăşurată construită totală = 52.529,2 mp
• Aria utilă totală = 36.897,96 mp
• Spaţiul principal de la cota +0,00 (pronaos şi naos) permite amplasarea a 1000 de scaune pentru participanţii la slujbe.
• Construcţia Catedralei este alcătuită din două componente principale, prima fiind partea văzută a Catedralei, formată din nivelele superioare situate peste cota ±0,00 şi a doua fiind partea nevăzută, formată din nivelele inferioare situate sub cota ±0,00.

Clădirea Catedralei situată peste cota +0,00 m se desfăşoară pe o lungime de 126,10 de metri, o lățime de 67,70 metri şi o înălţime de 120,00 metri până la baza crucii de pe turla principală. Aici se află principalele spaţii liturgice, dispuse succesiv, în conformitate cu cerinţele liturgice ortodoxe: accesul principal pe latura de vest prin intermediul unui pridvor cu arcade, apoi exonartexul,pronaosul, naosul și altarul situat în partea de răsărit. Pe laturile de nord și sud ale naosului sunt amplasate două abside laterale, iar peste naos se înalțăturla principală (Pantocratorul). Pe latura vestică, deasupra exonartexului se află amplasat spaţiul rezervat corului, iar deasupra acestui spaţiu se ridică turla clopotniță. La nivelele superioare ale pronaosului şi naosului sunt dispusegalerii (balcoane) laterale interioare, precum și un circuit interior în jurul bazei turlei principale la cota +56,00 m şi unul exterior la cota +91,00 m în jurul cupolei turlei principale – Belvedere spre a privi orașul (ca la multe alte catedrale europene). Circulația verticală se va realiza pe scări și prin 8 ascensoare (lifturi) care asigură accesul la toate nivelele inferioare şi superioare ale Catedralei, mai ales pentru persoanele vârstnice sau cu dizabilități.

La nivelele inferioare ale Catedralei (sub cota +0,00) sunt prevăzute: un paraclispentru program liturgic de mănăstire în fiecare zi, Muzeul Creștinismului românesc, spaţii pentru consiliere pastorală a pelerinilor, magazin pentru cărți şi obiecte bisericeşti, iar în exterior, spaţii pentru parcare subterană.

Arhitectura Catedralei reprezintă o sinteză între tradiție si contemporaneitate, armonizând elemente arhitecturale din diferite zone ale României (ocnițe moldave, pridvoare brâncovenești şi turnuri zvelte transilvane), precum şi elemente de monumentalitate de la unele catedrale occidentale, ținând seama că, în zilele noastre, o mare parte a diasporei române se află în Occident.

Cu privire la calendarul  lucrărilor menționăm că până acum s-au executat 70% din volumul cantităților de lucrări, iar în prezent se execută lucrări  între cotele +27,00 – +40,00 metri (arce şi balcoane). În perioada următoare sunt prevăzute următoarele lucrări:

• finalizarea lucrărilor de zidire la nava principală şi balcoanele interioarepână la cota +45,00 metri – decembrie 2016;
• finalizarea lucrărilor de zidire la turlele secundare, cota +62,00 metri –aprilie 2017;
• finalizarea lucrărilor de zidire la turla clopotniță, cota +75,5 metri – iulie 2017;
• finalizarea lucrărilor de zidire la turla principală (Pantocrator), cota +106,00 metri – decembrie 2017;
• structura metalică şi învelirea acoperișului – iunie 2018;
• pictarea catapetesmei şi sfințirea Altarului noii Catedrale – 1 decembrie2018;
• pictarea integrală a Catedralei – 2019-2024.

Clădirile anexe (de înălțime mult mai redusă) vor fi construite după finalizarea construcţiei Catedralei. Acestea vor oferi spaţii pentru cazarea şi hrana pelerinilor, pentru activităţi pastorale, culturale, sociale şi medicale ale Bisericii. Alături de Catedrală va fi amenajat un parc având o suprafaţă de cinci hectare, care va cuprinde multe spaţii verzi, unele fiind special amenajate pentru copii.

De ce este necesară o Catedrală nouă în Bucureşti?

Deoarece actuala Catedrală patriarhală din București este neîncăpătoare. Ea a fost construită pe Dealul Podgorenilor în anul 1658 ca biserică de mănăstire, iar în anul 1668, din lipsă de alternativă, a devenit, provizoriu, Catedrală mitropolitană. Acel provizorat a durat până în anul 1925 când biserica a devenit, iarăşi în mod provizoriu, Catedrală patriarhală. Fiind o Catedrală mică, mulţi credincioşi participă la slujbele ei stând afară, în curtea Catedralei, uneori în frig, alteori în caniculă sau în ploaie.

Necesitatea construirii unei Catedrale ortodoxe reprezentative înBucureşti s-a afirmat după Războiul de Independenţă din anul 1877. Astfel, în vara anului 1884, Regele Carol I a promulgat Legea Bisericii Catedrale din Bucureşti, lege niciodată abrogată, dar care a fost pusă în aplicare abia după 126 de ani, când, în 2 septembrie 2010, a fost eliberată autorizaţia de construcţie, iar în 20 decembrie 2010 au demarat primele lucrări de construcţie pentru noua Catedrală. Locul pentru construirea Catedralei noi a fost sfinţit încă din 29 noiembrie 2007 de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în prezenţa membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ajunul sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, dar timp de trei ani (2008-2010) au fost organizate etapele concursului de proiectare. Întrucât în toate capitalele ţărilor majoritar ortodoxe au fost construite catedrale corespunzătoare (Atena – 1862, Sofia – 1912, Belgrad – 2004, Moscova – 2000, Tbilisi – 2004) şi aproape fiecare capitală de provincie românească are catedrala ei, era necesar ca şi în capitala României să fie construită o Catedrală naţională reprezentativă, atât din motive liturgice practice, dar şi ca simbol al credinţei, libertăţii şi demnităţii poporului român. Precizăm că acest deziderat a fost reafirmat şi la 10 mai 1920 de către Regele Ferdinand, la scurt timp după Marea Unire din 1918, al cărei centenar va fi aniversat în anul 2018.

Ne rugăm lui Dumnezeu ca, în anul 2018, Catedrala nouă să devină, cu ajutorul Său şi cu dărnicia sufletelor mari, nu numai un dar pentru centenar, ci şi un dar pentru eternitate, adică pentru Iisus Hristos, Cel ce, ieri şi azi şi în veci, este Acelaşi (cf. Evrei 13, 8).

Mulţumim tuturor celor care, prin cuvânt şi faptă, au sprijinit şi celor care vor sprijini realizarea acestui edificiu, ca fiind, în acelaşi timp, o necesitate liturgică practică şi un simbol al spiritualităţii şi demnității româneşti.

Sectorul Monumente şi Construcţii Bisericeşti al Patriarhiei Române

[1] Aici mântuirea are sens de izbăvire sau eliberare, deoarece după anul 1918 denumirea avea înțelesul de eliberare a românilor de sub stăpâniri străine. Recent, Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc din data de 11 februarie 2016 a echivalat denumirea Catedrala Mântuirii Neamului cu denumirea CATEDRALA NAŢIONALĂ, nume similar cu cel al Catedralei noi (1990) din Washington (National Cathedral: lungime – 157,5 m; lăţime – 88 m; înălţime – 92 m), construită parţial şi cu sprijinul financiar al Guvernului SUA.

[2] Înălţimea turlei principale de 120 m este determinată în raport cu lungimea (126,10 m), pentru a sugera forma corabiei mari cu catarg în formă cruce, conformConstituţiilor Apostolice, Cartea a doua, cap. 57, dar mai ales pentru a exprima arhitectural adevărul că Hristos cel Înălţat la cer (Pantocratorul) este Acelaşi cu Hristos cel Răstignit şi Înviat. O altă sursă de inspiraţie a fost Catedrala ortodoxă din Timişoara: lungimea de 63 m, iar înălţimea turlei principale de 90 m.

Majestății Sale Regelui Mihai I şi întregii Familii Regale a României

La sărbătoarea Zilei Naționale a Regalității evidențiem buna cooperare dintre Monarhia Română și Biserica Ortodoxă Română în plan religios, spiritual, cultural, edilitar, educațional şi social-filantropic.

Mulțumim lui Dumnezeu pentru toate darurile revărsate peste poporul român prin faptele de vitejie şi de înțelepciune ale Regilor României, cărora le aducem un pios omagiu de recunoștinta.

Astăzi, 10 mai 2016, la aniversarea a 150 de ani de la urcarea pe tronul României a domnitorului Carol I, la Catedrala patriarhală, locul depunerii jurământului față de țară (1866) şi al încoronării sale (1881), regele Carol I, împreună cu regele Ferdinand I au fost pomeniți într-o slujbă specială.

Totodată, adresăm Majestății Voastre şi întregii Familii Regale calde urări de sănătate, pace, bucurie şi mult ajutor de la Dumnezeu în toată fapta cea bună.

Întru mulți şi binecuvântați ani!

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

"Puţine lucruri vorbesc cu mai multă elocvenţă despre frumuseţea, tradiţiile şi viaţa unui loc aşa cum o face o casă veche aflată la răscruce de drumuri. Uitată de ani şi oameni, ea cere ajutor, ascunzând între zidurile sale istorii de mult uitate, paşii şi vorbele unor oamenii care au plecat dintre noi, dar care poate prin existenţa lor au schimbat lumea în care trăim. 

Casa în care a copilărit părintele Teofil Părăian

Vorbim de o casă vernaculară tipică de sfârşit de secol XIX, început de secol XX din Topârcea. Arhitectural vorbind, casa este o combinaţie între locuinţa tradiţională târzie săsească şi cea românească.  Nelocuitã de mai bine de 30 de ani, ea a intrat, aidoma altor gospodării din zonă, într-un proces accelerat de degradare. Dar această casă nu este una oarecare, este locul unde s-a născut şi a copilărit părintele Teofil Părăian, unul dintre cei mai importanţi monahi ortodocşi români, a cărui figură încă tutelează locul. În 2014, după o perioadă îndelungată de abandon, au avut aici loc primele lucrări de punere în siguranţă a locuinţei, prin asanarea casei şi repararea acoperişului, iar în iulie 2015, prima tabără de restaurare cu studenţi de la Facultatea de Arhitectură din Timişoara coordonată de prof. dr. arh. Teodor Octavian Gheorghiu şi asist. drd. arh. Dan Idiceanu. Aceştia şi-au propus realizarea releveului gospodăriei, primele intervenţii de urgenţă şi cartarea locuinţelor tradiţionale din sat, pentru o contextualizare a studiului. Tot în 2015, cu binecuvântarea urmaşilor părintelui Teofil Părăian, Asociaţia pentru Patrimoniu Activ - PACT, cu sediul în Timişoara s-a angajat să se ocupe de restaurarea gospodăriei, transformarea casei într-o casă memorială dedicată părintelui Teofil Părăian şi construirea unui centru de studii pe arhitectură tradiţională, istorie, etnografie-antropologie, meşteşuguri tradiţionale etc."

Despre modalitatea interesantă în care restaurarea casei va avea loc, cu implicarea studenților, organizarea unor tabere de vară de practică, dar și a unor seri culturale în aer liber, puteți citi la sursă TRIBUNA.RO, acolo unde găsiți și articolul integral.

Problema bisericilor fortificate din Transilvania poate fi rezolvată printr-o conlucrare mai strânsă cu Biserica Ortodoxă, cred înalți prelați ai Bisericii Evanghelice.

După ce în luna februarie turnul bisericii fortificate Rotbav, construită în secolul XIII, s-a prăbușit cu tot cu orologiu, situația celor aproximativ 150 de biserici fortificate din Transilvania, majoritatea neconsolidate, a început să preocupe.

Atât timp cât evanghelicii au o problemă în a întreține aceste lăcașuri, iar ortodocșii au o problema cu lipsa bisericilor, rezolvarea poate fi comună, a declarat recent, într-un interviu acordat publicației sibiene Turnul Sfatului, episcopul Bisericii Evanghelice, Reinhart Guib.

”Relațiile dintre bisericile evanghelice și cele ortodoxe sunt de prietenie și respect. Colaborăm la acțiuni ecumenice spirituale locale, dar și prin consiliul consultativ al cultelor pe teme relevante societății sau prin Asociația Ecumenică ADIROM la programe sociale și de incluziune, îndeosebi a refugiaților în diferitele centre”, spune prelatul.

”Pe lângă acestea, fiecare Biserică are problemele ei – noi cu întreținerea, Biserica Ortodoxă cu construirea de noi lăcașe. Din păcate, bisericile fortificate sunt greu de întreținut chiar și de biserici cu enoriași numeroși precum cea ortodoxă. Dacă ar fi altfel, cu plăcere le-am preda mai multe biserici. O conlucrare mai strânsă desigur este posibilă în special în lucrarea ecumenică, unde Biserica Ortodoxă s-a retras vizibil în ultimii ani, dar și la teme de anvergură pentru toate bisericile”, continuă Guib.

Invitat într-o emisiune Turnul Sfatului TV, Mitropolitul Ardealului, Laurențiu Streza, s-a arătat încântat de declarația episcopului Bisericii Evanghelice.

”Ne îngrijim noi de ele. Dacă episcopul a făcut această promisiune, noi ieșim în întâmpinare și o primim cu bucurie. Ne vom îngriji de locașul cedat nouă ca de un lăcaș sfânt. Ne vom îngriji să nu ajungă în paragină și să fie viu, pentru că, așa cum icoana are o valoare în muzeu, și o biserică are o valoare când e deschisă”, a declarat Laurențiu Streza, potrivit digi24.ro.

Sursa: activenews.ro; foto: common.wikimedia.org 

Liderul Bisericii Ortodoxe Ruse a numit lupta împotriva terorismului, un "război sfânt", și a cerut unităților internaționale să abandoneze standardele duble, pentru a învinge acest rău la nivel mondial. Informația a fost oferită de rețeaua de televiziune RT (Rusia Today).

"Astăzi, când luptatorii noștri iau parte la operațiunile de luptă din Orientul Mijlociu, știm că acest lucru nu reprezintă o agresiune, o ocupație sau o încercare de a impune o anumită ideologie asupra altor oameni; acest lucru nu are nimic de-a face cu susținerea unor guverne", a declarat Patriarhul Kirill, cu ocazia comemorării victimelor celor care au luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial.

"Aceasta este o luptă împotriva dușmanului de temut, care în prezent nu numai că răspândește răul in Orientul Mijlociu, ci, totodată, pune în pericol întreaga omenire". El a adăugat: "Astăzi noi numim, acest terorism, rău."

Patriarhul a spus, de asemenea, că teroriștii îi vizeaza pe civilii nevinovați, pentru a-și intimida adversarii și a zdrobi orice rezistență la doctrinele lor, provocând un număr mare de victime și suferința omeneasca.

"Acesta este motivul pentru care războiul împotriva terorismului, astăzi, devine război sfânt. Mă rog lui Dumnezeu ca oamenii din toată lumea să înțeleagă acest lucru și să oprească împărțirea teroriștilor în buni și răi, precum și conectarea războiul împotriva terorii cu propriile lor obiective, care sunt de multe ori încă puternic prezente pe agenda politică", a spus liderul Bisericii Ortodoxe Ruse.

El le-a mai spus credincioșilor ortodocși, să se roage pentru militarii ruși, să rămână fideli căii duhovnicești care permite utilizarea forțelor armate împotriva răului, pentru dreptate și pentru a salva vieți omenești.

În luna februarie a acestui an, purtătorul de cuvânt pe probleme externe al Bisericii Ortodoxe Ruse declarase, într-un interviu de presă, citat de RT, că liderii mondiali ar trebui să depășească disidența politică și să se unească în lupta împotriva terorismului internațional, ca provocare pentru omenire în general. "Ne așteptăm ca mesajul de pace să fie auzit. Ca, în loc sa creăm diferite coaliții anti-teroriste, cu contradicții adânci și pline de consecințe imprevizibile, să existe doar o astfel de alianță", a declarat Mitropolitul Ilarion, cu privire la întâlnirea dintre Patriarhul rus Chiril și Papa Francisc, din Havana, Cuba. (Sursa: lonews.ro)

Nota redacției: Nu este prima dată când Patriarhul Kirill se exprimă public cu privire la chestiuni ce țin de politica internațională, depășind ceea ce am putea numi aria de acopeire a competențelor de ordin clerical. El vorbește despre lipsa de susținere a unor guverne, despre scopul nobil al intervenției ruse în Orientul Mijlociu, spre a o justifica, știut fiind că la Moscova, conducătorul Bisericii Ruse are o bună înțelegere cu președintele Putin, dar și o imensă influență. De altfel, în perioada imediat următoare, cei doi vor efectua împreună o vizită la mănăstiri din Sfântul Munte Athos.

Prima biserică închinată Sfântului Cuvios Porfirie Cavsocalivitul a fost sfinţită marţi, 10 mai 2016, în localitatea Iraklion din Langada, informează imlagada.gr. Slujba de sfinţire şi prima Sfântă Liturghie au fost oficiate de Preafericitul Părinte Ieronim, Arhiepiscopul Atenei şi al întregii Elade. Împreună cu Preafericirea Sa au coliturghisit mai mulţi ierarhi ai Bisericii Greciei. Printre clericii care au luat parte la eveniment s-au numărat și starețul Sfintei Mănăstiri Iviron din Sfântul Munte Athos, Arhimandritul Natanail, precum și fostul stareț al aceleiași mănăstiri, Arhimandritul Vasilios Gontikakis. La eveniment au participat diferiţi reprezentanţi ai autorităţilor de stat şi locale.

Slujba târnosirii a început cu o litanie făcută în jurul bisericii, cu Sfinte Moaște. Deși slujba s-a săvârșit într-o zi de lucru, credincioșii evlavioși au fost prezenți în număr mare la momentul deosebit al Mitropoliei de Langada, Litis și Rentinis. La finalul slujbei, Mitropolitul Ioannis de Langada, Liti şi Rentini a mulţumit Arhiepiscopului Atenei pentru participarea la slujbele dedicate sfinţirii locaşului de cult, oferindu-i în semn de recunoştinţă cea mai înaltă dinstincţie a Mitropoliei:Crucea de aur a Sfântului Apostol Pavel şi a Sfinţilor Chiril şi Metodie.

În cuvântarea sa, Mitropolitul Ioannis a spus că „Sfântul Porfirie a fost un prieten adevărat al lui Iisus Hristos, un om nefăţarnic şi cu un cuget bisericesc adevărat”. De asemenea, a menţionat faptul că Sfântul Porfirie a ales acel loc pentru a i se ridica o biserică în chip minunat. În omilia sa, Mitropolitul de Langada a subliniat faptul că „Biserica poate avea duşmani, dar îi priveşte pe toţi cu aceeaşi dragoste nemicşorată, pentru că scopul ei este acela de a călăuzi oamenii către Dumnezeu”.

La rândul său, Arhiepiscopul Ieronim a mulţumit pentru invitaţie şi pentru conferirea distincţiei, făcând referire totodată la faptul că scopul episcopilor este acela de a fi în slujba oamenilor. „Patria noastă se află pe un drum dificil” a afirmat Arhiepiscopul adăugând că „toate chinurile noastre vor continua şi probabil că greutăţile se vor înmulţi, dar să urmăm sfatului Sfântului Porfirie care a zis: răbdare şi ochii îndreptaţi spre cer!”

Preafericitul Părinte Ieronim a subliniat nevoia unei sinergii (conlucrări) cu Dumnezeu şi a transmis un mesaj către autorităţile prezente la eveniment: „Sunt bune conferinţele şi participările la evenimente, dar acestea sunt ca nişte aspirine care opresc durerea pentru puţin timp şi nu vindecă boala. Avem nevoie de anticorpi. Este timpul să gândim cu toţii şi să ne asumăm responsabilităţile. Să nu căutăm să transmitem altora propriile noastre greşeli”.

(...)

Sfântul Cuvios Porfirie Cavsocalivitul (1906-1991) a fost un duhovnic grec harismatic, care s-a nevoit în Sfântul Munte Athos. Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului l-a trecut în rândul sfinţilor în cadrul şedinţei sale din 27 noiembrie 2013, cu zi de prăznuire 2 decembrie, ziua trecerii sale la Domnul.

Sursa: doxologia.ro

Foto: pemptousia.gr

Catedrala Mântuirii Neamului va fi sfințită la 1 decembrie 2018

Patriarhul Daniel a anunțat că lăcașul de cult va fi sfințit pe 1 decembrie 2018. În acest moment, Catedrala este construită în proporție de 70 la sută. ”În mod deosebit, mulțumim tuturor celor care au sprijinit până acum și celor care vor sprijini, prin cuvânt și faptă, moral și financiar, construirea Catedralei Mântuirii Neamului pentru ca aceasta să poată fi sfințită la 1 decembrie 2018, când se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire a românilor într-un stat independent. Această Catedrală este în același timp o necesitate practică și un simbol al credinței, libertății și demnității poporului român”, a afirmat Patriarhul Daniel în Pastorala Învierii. Catedrala va avea 120 metri lungime și tot atâția în înălțime. A fost proiectată să reziste la seisme de peste 8,5 pe scara Richter, iar când va fi gata va putea găzdui 5.000 de credincioși. - Sursa: Activenews.ro

Donează sânge! Salvează o viață!

În perioada 23-27 mai 2016, Patriarhia Română în parteneriat cu Jandarmeria Română şi cu sprijinul Institutului Naţional de Transfuzie Sanguină – Centrul de Transfuzie Sanguină Bucureşti organizează un amplu program național de donare de sânge. Această acţiune face parte din campania naţională Donează sânge! Salvează o viaţă!, iniţiată de Patriarhia Română în anul 2013 şi ajunsă acum la a XI-a ediție. Timp de o săptămână, reprezentanții Jandarmeriei Române vor dona sânge pe bază de voluntariat în Bucureşti şi în toate Centrele de Transfuzie Sanguină din ţară. Campania naţională Donează sânge! Salvează o viaţă! a Patriarhiei Române are ca scop informarea şi conştientizarea cu privire la nevoia reală de sânge pentru transfuzii din spitalele româneşti, creşterea numărului donatorilor de sânge din România şi  îmbunătățirea stocurilor sanguine naţionale. Până în prezent, această acțiune umanitară s-a concretizat în recoltarea a peste 8 mii de litri de sânge. Prima acţiune de donare de sânge din cadrul celei de a XI-a ediţii a campaniei, la care vor participa jandarmi voluntari din unităţile aflate în Bucureşti, va avea loc la sediul Jandarmeriei Capitalei (Șoseaua Alexandriei nr. 158-160), luni 23 mai 2016, începând cu ora 09.30. – Sursa: Birourile de Presă ale Patriarhiei Române şi Jandarmeriei Române

Conferință pe tema Sfântului și Marelui Sinod Pan-ortodox la București

Profesorii și studenții de la Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul s-au întâlnit joi, 19 mai 2016, în Amfiteatrul Centrului pentru Formare continuăDumitru Stăniloae din Bucureşti în cadrul unei conferințe despre pregătirea și tematica Sfântului și Marelui Sinod, după cum ne-a precizat Marius Gheorghe, Reporter Trinitas TV. Invitat la eveniment a fost Pr. prof. dr. Viorel Ioniță de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, Consilier patriarhal onorific, care a subliniat că textele supuse aprobării Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu au menirea de a schimba ceva din punct de vedere dogmatic, ci prin acestea se dorește afirmarea sinodalității și unitatea Bisericii Ortodoxe universale. „Acest sinod nu trebuie imaginat ca un sinod ecumenic ce ar urma să fixeze niște dogme, ci, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, acest Sinod sperăm  să adopte niște texte cu caracter pastoral, profunde, bogate în sens teologic și care să fie utile pentru credincioșii de astăzi, pentru păstorii de astăzi. Totodată, sperăm ca astfel să putem răspunde din punct de vedere misionar, pastoral și chiar din punct de vedere al discuțiilor cu alte religii pe o bază panortodoxă și nu după părerea noastră, ci supusă unor linii, unor criterii stabilite de întreaga Biserică Ortodoxă”, a precizat Pr. Viorel Ioniţă.

Decanul Facultăţii de Teologie, Pr. prof. dr. Ştefan Buchiu, a evidenţiat că Sinodul din acest an exprimă vocea unitară a Bisericii, dar într-o modalitate sinodală. „Ortodoxia este nu numai diversă – avem diversitatea Bisericilor locale –  dar este una și unitară. Acest sinod exprimă vocea unitară, dar de o manieră sinodală și de aici învățăm că în ortodoxie toți suntem co-responsabili. Sigur că ultimul cuvânt îl va avea întreaga Biserică Ortodoxă care va recepta ceea ce se va discuta și se va hotărî la Sfântul și Marele Sinod din Creta”, a arătat Pr. Ştefan Buchiu. - Sursa: basilica.ro

PS Emilian Lovișteanul a publicat o carte în limba franceză dedicată Sfinților Martiri Brâncoveni

Editura Apostolia a Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale a publicat o excelentă carte, despre viața și martiriul sfinților martiri Brâncoveni, semnata de Preasfintitul Parinte Emilian Lovișteanul, Episcop auxiliar al Arhiepiscopiei Râmnicului, intitulată: "Prinții acestei lumi între bucuria vieții și darul nemuririi". Scopul publicării unei astfel de cărți în limba franceză, este explicat chiar de catre Episcopul Emilian: "În această carte, ne-am oprit, în alegerea noastră, la prinții creștini ai istoriei noastre, la voievodul Țării Românești, Mucenicul Constantin Brâncoveanu, și la familia sa, care au slujit poporul român și Europa din timpul lor, jertfindu-se pentru credința creștină și mărturisirea adevărului Evangheliei. Prin urmare, scopul acestei colectii, este acela de a face cunoscute, mai pe larg, viața și jertfa acestora, într-un spațiu cultural locuit de români, din Franța, Europa de Vest și din alte parti, concentrându-se pe problema familiei creștine și pe contextul istoric internațional din timpul martiriului sfânt. Sperăm ca această lucrare sa contribuie la o mai bună înțelegere a spiritualității și culturii românești, și sa construiasca punti noi de legatura, în marea familie creștină latină și franceză...  În zilele noastre, când asistam la o influență reală a Ortodoxiei, în Franța în special, precum și la o căutare evidentă a valorilor creștine autentice, într-o Europă care se confruntă cu eșecul decreștinarii și secularizarii sale, publicarea unei astfel de carti, care prezintă exemplul unei vieți princiare trăite în Credința Creștină Ortodoxă și mărturisirea prin mucenicie, nu poate decat sa încurajeze reflecția asupra adevăratului sens al vieții umane și să propună un model demn de urmat". – Sursa:Lonews.ro, Sursa foto: Orthodoxie.com

Mesaj de prețuire adresat femeilor creștine de către PF Patriarh Daniel în Duminica Femeilor Mironosițe

Cu prilejul Duminicii Femeilor Mironosiţe, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, adresează un mesaj de recunoştinţă femeilor creştine, care au contribuit şi contribuie la păstrarea și întărirea credinței, la educarea și formarea copiilor și tinerilor, la definirea identității lor spirituale. Redăm mai jos o parte din mesajul Patriarhului Daniel, intitulat Femeile mironosițe – modele de curaj în mărturisirea Învierii lui Hristos:

"Hristos a înviat! (...) Femeile mironosițe sunt modele de vestire a mesajului Învierii lui Hristos pentru întărirea credinței, dar și exemple în lucrarea Bisericii pentru luminarea și înnoirea vieții. Urmând exemplul femeilor mironosițe, femeile creștine au contribuit, de-a lungul timpului, la păstrarea și întărirea credinței, la educarea și formarea copiilor și tinerilor, la definirea identității lor spirituale. De aceea, se cuvine, ca în această zi a „Duminicii Femeilor Mironosițe”, să ne aducem aminte cu recunoștință de toate femeile care din timpul Sfinților Apostoli și până astăzi au arătat credință, prețuire și evlavie pentru Hristos și pentru Biserica Sa. Într-o societate din ce în ce mai individualistă și secularizată, femeia credincioasă și harnică, înțeleaptă și pașnică aduce un spor de comuniune și de pace... Cu prilejul Duminicii Mironosițelor adresăm felicitări, mulțumiri și binecuvântări tuturor femeilor care cultivă și mărturisesc credința în Iisus Hristos Cel răstignit și înviat, aducând multă lumină şi bucurie în viața Bisericii, a Familiei și a Societății. Le dorim tuturor sănătate și mântuire, pace și bucurie sfântă întru mulți și binecuvântați ani! "

† DANIEL -Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Mitropolia Moldovei și Bucovinei propune trei noi canonizări

Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, aflată sub păstorirea Înaltpreasfintitului Părinte Pimen, a propus canonizarea Mitropolitului Iacob Putneanul al Moldovei și a Sfinților Cuvioși Sila, Paisie și Natan, de la Mănăstirea Sihăstria Putnei. Conform unui comunicat al Biroului de Presă al Arhiepiscopiei Iaşilor, citat recent de Doxologia, a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Sinodul Mitropoliei, întrunit în aceste zile sub președinția Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan, a avizat favorabil aceste propuneri. La întrunire, au mai fost prezenti ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, ÎPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, PS Corneliu, Episcopul Hușilor, și PS Calinic Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor.

Patriarhul României a primit vizita a 80 de tineri pelerini din comunitatea Taizé

Evenimentul a avut loc în sala Europa Christiana a Palatului Patriarhiei. Tinerii se află pe teritoriul ţării noastre, în perioada (27 aprilie – 02 mai), în cadrul unui program menit să faciliteze cunoaşterea practică a tradițiilor și frumuseții Ortodoxiei românești. Preafericirea Sa le-a vorbit despre viaţa Bisericii Ortodoxe Române arătând că în general poporul român este un popor religios, evlavios, cu toate că a trecut prin 45 de ani de communism ateu. Referindu-se la diaspora română, Preafericirea Sa a arătat că din cauza unor motive economice aproximativ 4.000.000 de români se află în afara ţări, fapt pentru care majoritatea satelor noastre sunt lipsite de tineri. De aceea noi ne bucurăm când vedem tineri în Biserică şi mai ales când avem tineri credincioşi care se implică în activităţi culturale, social filantropice şi au contacte cu tineri din alte ţări, a spus Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Din cei 80 de pelerini veniţi la Bucureşti, numai 6 sunt ortodocşi, restul aparțin altor confesiuni creștine. În ultimii ani, tinerii din toată lumea s-au alăturat comunităţii Taizé în pelerinaje pentru a descoperi bogăția cultului și a spiritualității ortodoxe. - Sursa: basilica.ro

ANGLIA: Pe autobuze va scrie „Slavă lui Allah”, în vreme ce mesajele creștinilor sunt interzise

Sute de autobuze din Mare Britanie vor purta mesajul „Subhan Allah” („Slavă lui Allah”). Este o campanie publicitară a ONG-ului „Islamic Relief UK”, care colectează fonduri pentru ajutorarea victimelor războiului din Siria, unde s-au și trimis, până acum, 178 de milioane de euro, informează ziarul Le Figaro. Dar Islamic Relief Worldwide a fost interzis încă din 2014, în Israel și Emiratele Arabe Unite, pentru presupusele sale legături cu Hamas și Al-Qaeda, avertizează Washington Times. Campania publicitară va începe din 23 mai și va dura două luni, timp în care 640 de autobuzele supraetajate din Londra, Birmingham, Bradford, Leicester și Manchester vor purta pe străzi mesajul „Subhan Allah”. Debutul campaniei va coincide cu luna ramadamului, perioadă în care musulmanii își arată generozitatea.

Ȋn Londra trăiesc circa trei milioane de musulmani. Aproape jumatate din totalul populației de origine musulmană din Marea Britanie. Recent, Sadiq Khan a devenit primul primar musulman al Londrei. Islamic Relief UK a catalogat această înlănțuire a evenimentelor drept „o ironie frumoasă. Creștinii din Marea Britanie acuză însă folosirea unui dublu standard. Ȋn perioada Crăciunului, un videoclip al bisericii anglicane, în care oamenii erau îndemnați să se  roage, a fost interzis de la difuzare, pe motiv că el ar putea ofensa persoanele de altă religie sau ateii, scrie Le Figaro. Filmul „Just pray” îl arată arhiepiscopul de Canterbury spunând Tatăl nostru, alături de alți credincioși. Spotul publicitar era programat să fie difuzat în cinematografe înainte de proiecția filmului Star Wars, însă el a fost blocat de Digital Cinema Media, agenția care controlează publicitatea în marile săli de cinema din Marea Britanie. „Just pray” ofensează. „Subhan Allah”, nu. „Dacă autorizăm această reclamă în favoarea islamului, ar trebui să le oferim și creștinilor mai multă libertate de exprimare”, a avertizat Andrea William, directoarea asociației Christian Concern. Simon Calvert, directorul Institutului Creștin, consideră că reclama „Subhan Allah” „indică începutul unei noi ere a exprimării credinței creștine, care a devenit persona non grata.” – Sursa:activenews.ro

CONSTANTINOPOL: După o perioadă de disensiuni, Primatul Cehiei l-a vizitat pe Patriarhul Bartolomeu

Zilele trecute, Arhiepiscopul Ratislav (Rotislav) de Prešov, Primat al Bisericii Ortodoxe a Cehiei și Slovaciei, însoțit de Mitropolitul Mihail de Praga și de alti clerici, a efectuat o vizită în Patriarhia Constantinopolului, după o perioada marcată de unele neînțelegeri, traversată cu ajutorul lui Dumnezeu cu succes. Arhiepiscopul Rastislav a participat, cu aceasta ocazie, la o slujba oficiata în Catedrala Patriarhală, fiind primit cu căldură de către Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, dupa cum aflăm dintr-un raport recent al Agenției grecești Amen: "Este o bucurie, pentru că prin eforturile noastre patriarhale și, de asemenea, ale Voastre, pacea și normalitatea au revenit în sânul Bisericii, iar comuniunea a fost restaurată cu Biserica Ortodoxă din întreaga lume. 'Ortodoxia este religia secolului XXI'. Biserica noastră Ortodoxă este singura care și-a păstrat pur caracterul său tainic și a fugit întotdeauna de influențele devastatoare ale secularizării, care transformă instituția fondată de Dumnezeu într-o simplă fundație omenească. Biserica Ortodoxă este adevărata speranță pentru toți cei care caută viața spirituală și eclezială autentică; aceasta este speranța popoarelor Europei, aceasta este speranța tuturor marginilor pământului. Prin urmare, responsabilitatea noastră, ca ortodocși, este mare înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor(...)". – Sursa: lonews.ro

IRAK: 50 de gropi comune au fost descoperite în satele creştine din Irak

Probele crimelor odioase comise de gruparea jihadistă în Irak s-au adunat pe măsură ce teritoriile care au fost dominate de Statul Islamic au fost recucerite. În plină săptămână pascală, Episcopia Caldeeană de Bagdad şi Mosul a prezentat un prim raport, după sângeroasele conflicte din Irak – care au avut drept ţintă comunitatea creştină din această ţară. Potrivit documentului, patru sate locuite de creştinii ortodocşi şi şapte locuite de creştinii caldeeni au rămas pustii în prima parte a anului 2016. Satele din Câmpia Ninive, în care populația creștină a trebuit să fugă din faţa terorii islamice jihadiste, au rămas goale. În urma lor… ruine, lacrimi şi groază. Groază pentru noi, cei care ne bucurăm de libertatea credinţei şi a faptei. Pe locurile în care altădată erau biserici creştine au fost găsite gropi comune.

Oficialii ONU au anunţat că doar în acele locuri s-au descoperit zeci de cadavre. „Peste 50 de gropi comune au fost găsite până în acest stadiu, în mai multe zone din Irak”, a anunţat emisarul special al ONU pentru Irak, Jan Kubis, citat de AFP. Acesta a adăugat că „probele crimelor odioase” comise de gruparea jihadistă s-au adunat în acele zone, pe măsură ce teritoriile care au fost dominate de Statul Islamic au fost recucerite. Irakul se confruntă cu o criză umanitară din ce în ce mai gravă. Pentru zece milioane de oameni, adică o treime din populaţia ţării, este nevoie urgentă de asistenţă. În plus, oficialul ONU a mai transmis că încă două milioane de persoane ar putea fi evacuate până la sfârşitul lui 2016, tot din cauza luptelor duse cu militanţii jihadişti. - Sursa: doxologia.ro

SIRIA: În Siria, sângele creştinilor curge din nou – 200 de crime la Alep

„Rugaţi-vă pentru noi, creştinii din Alep, pentru că s-ar putea să fim cei din urmă… În ultimele două săptămâni, 200 de creştini au fost ucişi, jumătate dintre victime fiind copii şi femei.” Biserica creștină din Siria, născută din coasta rănită a lui Hristos, este una vie. Vie, deoarece credința în Mântuitorul Iisus Hristos încă mai este pe primul loc în viața acestor creştini. Trăitori ca și noi într-o lume ce răpește toate resursele, oameni cu familii și datorii civice, ei au pus credința pe primul loc. Deși au avut posibilitatea să plece în Liban sau în unul dintre statele Europei, au rămas acasă. Acasă, lângă bisericile lor, lângă cimitire, lângă cei dragi. În simplitatea lor, chiar dacă nu au făcut mărturisiri publice ori teologice vrednice de menționat, creștinii sirieni, dincolo de confesiune, sunt următori ai Mântuitorului Hristos.

Biserica lui Dumnezeu din Siria este una vie. Vie, pentru că oamenii nu au părăsit Liturghia de acasă! Cu toate greutăţile, nu îşi părăsesc bisericile pe jumătate dărâmate. Conform ultimelor statistici, în nord-estul Siriei încă mai locuiesc aproximativ jumătate de milion de credincioși aparținând Bisericii Ortodoxe, Bisericii Siriene Iacobite și celei Apostolice Armene. Viața de zi cu zi a creștinilor din Siria este calea unui martiriu trecut sub tăcere de agențiile de presă occidentale. Știrile din acea parte de lume sunt îngrijorătoare pentru soarta creștinilor. Ultima veste îndoliată ne vine din oraşul Alep. Preotul creştin iacobit Ibrahim Alsabagh a declarat pentru Al Jazeera, preluat apoi şi de către jurnalitul Stoyan Zaimov, în cotidianul Christian Post, drama comunităţii sale din ruinele Alepului: „Rugaţi-vă pentru noi, creştinii din Alep, pentru că s-ar putea să fim cei din urmă… În ultimele două săptămâni, 200 de creştini au fost ucişi, jumătate dintre victime fiind copii şi femei. Cartierul creștin a fost lovit de 1.350 de rachete între 22  și 30 aprilie, deşi nimeni nu va recunoaşte oficial.  Nu am cuvinte pentru a descrie toată suferința pe care o văd zi de zi”, a relatat preotul iacobit. - Sursa: doxologia.ro

EGIPT: Declaraţie comună creştină şi islamică pentru soarta copiilor din Egipt

Deşi de religie islamică, preşedintele egiptean a  participat la slujba creştină prilejuită de sărbătoarea Învierii Domnului, la catedrala Sfântul Marcu. Este prima vizită a unui lider musulman în cadrul unei comunităţi creştine din Egipt. Situaţia creştinilor din Egipt care aparțin Patriarhiei Alexandriei şi a toată Africa, dar şi Bisericii Copte a intrat într-un proces de îmbunătăţire, după instaurarea regimului politic al generalului Abdel Fattah al-Sisi. Site-ul Bisericii Creştine Copte Egiptene a postat un comunicat de presă în care au fost descrise vizitele preşedintelui egiptean la catedrala coptă din Cairo. Deşi de religie islamică, preşedintele a  participat la slujba creştină prilejuită de sărbătoarea Învierii Domnului, la catedrala Sfântul Marcu. Conform sursei amintite, este prima vizită a unui lider musulman în cadrul unei comunităţi creştine din Egipt.

În acest context pozitiv pentru comunitatea creştină, la Universitatea Islamică Al Azhar – cea mai importantă instituție teologică academică musulmană sunnită, a fost semnat un document prin care a fost subliniat angajamentul comun în combaterea formelor de violență și abuz împotriva copiilor. Declarația comună, elaborată sub auspiciile UNICEF, a fost semnată de către  Patriarhul copt Tawadros al II-lea și Marele Imam, Sheikh Ahmed Al Tayyeb. Indiferent de credinţa împărtăşită, copiii nu trebuie să fie victime ale războaielor confesionale – aceasta este precizarea principală a documentului. Fenomenul mutilării genitale în cazul fetelor, căsătoria timpurie, răpirile şi abuzul sexual sunt, de asemenea, condamnate de către cele două părţi. În plus, programul prevede implicarea activă a cel puțin 850 de lideri – imam, preoți, călugări, lucrători pastorali şi sociali – care vor participa la cursuri de pregătire şi la mai multe campanii de informare menite să sensibilizeze întreaga societate egipteană. - Sursa: doxologia.ro

GABON: Ortodoxia, recunoscută oficial în Gabon

De două milenii, Patriarhia Ortodoxă a Alexandriei ține Sfânta Cruce, spre mântuirea poporului african. În afara Egiptului, Biserica Ortodoxă are comunități însemnate în Sudan, Nigeria, Tanzania, Uganda, Zambia, Kenya, Zair, Zimbabue şi Namibia, şi chiar în Africa de Sud. Africa. Pământul oamenilor arși de soare, de arșiță, locul în care încă foamea și setea sunt o realitate a zilei. Un teritoriu multicultural și pluriconfesional. Când zici Africa, te poți gândi la aproape orice, mai puțin la Ortodoxie. Și totuși, Biserica Ortodoxă are o prezență apostolică în Africa, Sfântul Apostol Marcu întemeind prima comunitate în marele oraș antic al Alexandriei.

De două milenii, Patriarhia Ortodoxă a Alexandriei ține Sfânta Cruce, spre mântuirea poporului african. În afara Egiptului, Biserica Ortodoxă are comunități însemnate în Sudan, Nigeria, Tanzania, Uganda, Zambia, Kenya, Zair, Zimbabue şi Namibia, şi chiar în Africa de Sud.

În prezent, un alt stat african devine patrie a creștinilor ortodocși. Gabonul, un stat situat în vestul Africii centrale, a recunoscut oficial prezența Bisericii Ortodoxe pe teritoriul țării. Așa cum amintea Christian Post, Înaltpreasfințitul Părinte Panteleimon, Episcop de Brazzaville și Gabon, a fost primit într-un cadru oficial de către ministrul afacerilor de externe, Ali Bongo Ondimba. În cadrul discuțiilor s-a obținut terenul necesar construirii primei biserici ortodoxe pe teritoriul statului african, Biserica Ortodoxă având un important rol în asistența socială a credincioșilor săi. - Sursa: doxologia.ro

CHINA: O sută de ofițeri chinezi, toți împotriva unei Cruci smerite

Crucile de pe bisericile ortodoxe au fost declarate „structuri ilegale”. În doar o lună au fost înlăturate peste 300 de cruci, majoritatea din oraşul Wenzhou, supranumit „Ierusalimul Chinei” – acolo unde creştinii au format o fortăreaţă umană, pentru a păzi bisericile ortodoxe. Oficial republică comunistă laică, China este cunoscută drept ţara în care budismul şi shintoismul sunt la ele acasă. În urma relaţiilor comerciale şi diplomatice cu Rusia, creştinismul ortodox a prins rădăcini, în secolul al XXI-lea existând aproximativ o sută de biserici ortodoxe, în care se închină 10.000 de credincioşi. Situaţia paşnică a fost tulburată de către o hotărâre a Partidului Comunist Chinez. Prevederea este legată de eliminarea simbolurilor creştine din spaţiul public. În acest sens, crucile de pe bisericile ortodoxe au fost declarate „structuri ilegale”. În doar o lună au fost înlăturate peste 300 de cruci, majoritatea din oraşul Wenzhou, supranumit „Ierusalimul Chinei” – acolo unde creştinii au format o fortăreaţă umană, pentru a păzi bisericile ortodoxe. La început de martie 2016, în orașul Zhejiang a sosit o hotărâre pentru biserica creștină – Crucea să fie înlăturată de pe turnul bisericii. Comunitatea s-a împotrivit, consecința fiind tăierea racordurilor de apă și energie electrică. Dacă nici așa Crucea nu a fost înlăturată, pe 4 martie 2016, o sută de ofițeri de poliție au înconjurat biserica, înlăturând Sfânta Cruce în văzul creștinilor înlăcrimați. - Sursa: doxologia.ro

CHINA: Prigoana creștinismului în China

O femeie a devenit simbol al martirajului creștin: a fost ucisă de buldozerul pe care încerca să-l oprească să nu demoleze o biserică. O femeie creștină care a murit  în timp  ce încerca să oprească demolarea unei biserici creștine din China, punându-se în fața budozerului, a devenit un simbol al luptei împotriva persecuțiilor autorităților comuniste de la Beijing, amintind de drama din Piața TiananMen, din 1989. Femeia, identificată de activiștii creștini drept Ding Cuimei, a încercat să stopeze demolarea unei biserici, în provincia Hena din orașul Zhumadian.  Exact ca bărbatul care, în 1989, în timpul revoltei anti comuniste din Beijing, se așezase în fața tancurilor, în Piața Tiananmen, Dind Cuimei s-a pus în fața buldozerului care urma să pună la pământ lăcașul creștin. Femeia a fost pur și simplu împinsă într-un șanț, fiind îngropată de vie sub ruinele bisericii pe care dorise să s-o salveze de la demolare, relatează Foxnews. - Sursa: doxologia.ro

"Îngropați-i de vii pentru mine!", ar fi strigat unul dintre oamnenii chemați să demoleze biserica, conform China Aid, o organizatie non profit pentru drepturile religioase din statul comunist. În cea mai populată țară din lume, ONG-urile pentru drepturile omului acuză guvernul că persecută minoritățile religioase. Mai mult de 2000 de cruci au fost îndepărtate din biserici ca parte a unei campanii guvernamentale de a reglementa „cultele religioase excesive”. Puțin peste 5% din populația de 1,4 miliarde de oameni a Chinei este de confesiune creștină. Răspândirea fără precedent a creștinismului, în toată țara, pune liderii comuniști în dificultate. Pe de-o parte, oficialii chinezi sunt conștienți că bisericile pot oferi servicii de ajutor social pe care guvernul nu le poate asigura, în timp ce contribuie la inversarea crizei morale care a cuprins locuitorii, mulți dintre ei renunțând la respectarea doctrinelor comuniste în favoarea câștigurilor materiale. – Sursa: doxologia.ro

ITALIA: A treia ţară cu nou-născuţi cu microcip

După SUA şi Elveţia, Italia este a treia ţară care, începând din 2016, va implanta microcipuri sub pielea nou-născuţilor. Până la sfarşitul anului 2017 Italia vrea să microcipeze pe toţi italienii, a declarat prim-ministrul Matteo Renzi. Microcipul subcutanat va fi obligatoriu, iar cine refuză va primi o amendă de 3000 euro sau închisoare până la 6 luni. Dacă şi în continuare va refuza, pedepsele vor fi şi mai drastice.

Membri ai cenaclului de literatură Mihai Eminescu din Montreal, Canada, citind sceneta de teatru

Pot să vă spun că, atât potrivit statisticilor, cât şi din ceea ce am constatat eu personal, în perioada dintre cele două Războaie Mondiale, cazurile de probleme psihologice serioase se înregistrau la 0,5% dintre tineri şi adolescenţi. Pe când astăzi, proporţia a urcat până la 15%. Mai ales în marile oraşe, unde viaţa se desfăşoară după canoane nefirești.

Cauzele sunt evidente. Ele sunt legate de confuzia care domneşte în privinţa criteriilor ce guvernează viaţa şi idealurile înalte, la care se adaugă, aşa cum am mai spus, viaţa nefirească. Toate acestea determină greutățile moştenite de voi, atunci când ele există în mod inconştient, să se manifeste şi să se acutizeze sub influenţa vieţii contemporane anormale, dar şi a diferitelor mesaje care – conştient sau nu – vă sunt inculcate, ca de exemplu prin filmele ştiinţifico (chipurile) - fantastice, prin cele de groază, pline de violenţă şi anomalii, ce alcătuiesc imaginea declanşatoare a stărilor psihice deviate. Acelaşi efect se obţine prin desene animate violente, jocuri electronice, muzică sălbatică, dansuri de tip canibalic, care vă înnebunesc şi vă conduc fără greş spre manie sexuală, spre lumea ucigaşă a drogurilor, a magiei albe şi negre, spre adorarea satanei, spre diferite erezii şi spre alte fenomene distructive.

Toate acestea, repet şi subliniez, pot fi rezolvate printr-o educaţie corectă, nu numai firească, ci şi suprafirească, din sfera harului tainelor Bisericii.

(Părintele Timotei Kilifis, Tinerețe curată, tinerețe frumoasă)

Documentar realizat de Family Watch International, coaliție pro-familie, acreditată pe lângă ONU.

De la vârste fragede, copiii sunt învățați cum să obțină plăcerea sexuală, prin orice mijloace și indiferent de sexul partenerului. Aflaţi în ce constau programele de educație sexuală explicită, cine le promovează, în ce scop și ce mijloace au părinții la îndemână pentru a proteja familia și inocența copiilor.

* Pentru protecția privitorilor, imaginile explicite din manualele de CSE au fost blurate. 

* Apăsați butonul Subtitrari din cadrul video pentru subtitrarea în română.

Un deputat a depus în Parlament „Legea pentru inocența copilăriei”, menită să protejeze elevii preșcolari de orele de educație sexuală: Sub acest pretext, în școlile noastre se introduc, pe ascuns, pornografia și prozelitismul LGB, informează Activenews.

Deputatul PSD Ninel Peia a inițiat un proiect de lege prin care cere sancționarea profesorilor și școlilor care predau educație sexuală, în absența unui acord scris al părinților. Cei care vor face asta ar putea risca amenzi sau chiar închisoare de până la 2 ani, conform actului normativ  intitulat  „Legea pentru inocența copilăriei”. 

Tată a trei copii, deputatul Ninel Peia spune că sunt elevi care au ajuns la psiholog, traumatizați de informațiile despre sexualitate primite la școală. Peia este deputatul exclus din PSD în luna aprilie după ce a afirmat că vaccinurile ar putea fi sursa îmbolnăvirilor din Argeș. Ulterior, el a revenit în formațiunea condusă de Liviu Dragnea.

În expunerea de motive a legii pentru„Inocența Copilăriei” privind interzicerea cursurilor de educație sexuală în învățământul preșcolar, primar și gimnazial, fără acordul scris al părinților sau tutorelui, inițiatorul afirmă:

"Sub diferite pretexte, unele de-a dreptul hilare, precum acela că tot mai multe fetițe de 11 ani merg deja la psiholog ca să-și trateze problemele din dragoste, sau că prin educația sexuală predată unor copii între șase și zece ani vor fi salvate, ulterior, vieți omenești prin adoptarea unor soluții contraceptive corecte, în școlile copiilor noștri se introduc, pe ascuns, pornografia, prozelitismul LGBT și incitarea la punerea în aplicare a diverselor forme de sexualitate deviantă.

Există deja școli unde copile de 10 ani pleacă rușinate de la aceste „cursuri”, sunt băieți care nu mai înțeleg ce este aceea o familie sau de ce nu e nimic rău să ai sentimente erotice pentru Ionel și nu pentru Diana. Aceste vlăstare cărora le dorim cele mai bune lucruri și o viață împlinită, copii pentru care facem sacrificii enorme, sunt traumatizați de informații care nu sunt, nu au fost și nici nu vor fi specifice unei copilării normale, a singurei faze din viața fiecăruia care a fost binecuvântată cu miracolul inocenței.

De asemenea, sunt perfect conștient că unii copii se dezvoltă din punct de vedere sexual mai repede decât alții și poate au nevoie de îndrumări specifice.  În acest caz, decizia trebuie să aparțină părinților sau tutorilor pentru ca tânărul sau tânăra să participe la cursuri de informare sexuală. Dar, încadrarea tuturor copiilor de o anumită vârstă la astfel de „educație”, în masă, fără discernământ, poate marca un suflet mai plăpând pentru întreaga sa viață. Cu ce este de vină un astfel de copil pentru a-i îngrădi șansele unei dezvoltări firești, în limitele normalității și a bunului simț comun? Va plăti oare „dascălul” pentru aceste traume? Nu, plata o vor face mai întâi părinții și apoi amărâtul de copil a cărui viață va fi mereu alta decât cea pe care o merită".

Deputatul spune că, deși nu este în mod explicit stipulat niciunde, felul acesta de a face educație se cheamă, în plan internațional, „Educație Sexuală Comprehensivă” sau CSE, în limba engleză. 

"Ei bine, acest CSE a devenit dușmanul părinților din lumea întreagă, și acum a sosit rândul nostru pentru a ne încadra în această minciună colectivă. Multe studii de peste hotare arată că o astfel de abordare nu a ferit pe nimeni de nimic, în schimb a dus la începerea vieții sexuale mai devreme, cu implicațiile de rigoare, fără vreo îmbunătățire vizibilă în plan social. Mai mult, excesul de sexualitate prezent în mass-media  a făcut să crească numărul atentatorilor sexuali minori. Căile internetului fac deja mult rău în această direcție, de ce trebuie să legitimăm "uciderea inocenței” încă de la vârsta când maimuțoii de pluș încă sunt prietenii cei mai buni ai copiilor?", se arată în expunerea de motive.

O altă chestiune care poate ridica semne de întrebare, se precizează în expunere, este aceea legată de calitatea de pedagog a aceluia ce "predă” astfel de "lecții”, dar și de sănătatea mintală a acestuia. 

"Cine ne garantează că "dascălului” nu îi face plăcere să umilească sexual copile de 10-11 ani, sau că are aplecări mai spre băiețeii de 7 ani?  Până unde are voie să meargă "profesorul”  în "predarea” lui? Cine îl evaluază pe acesta vizavi de trăirile lui sexuale? Dacă "profesorul” consideră anumite practici sexuale deviante drept normale, cum îl oprim să nu le prezinte în mod încântător micuților din auditoriu? Care sunt limitele normalității sexuale a profesorilor? Cum ne punem la adăpost copiii de abordări perverse sau hărțuire sexuală la astfel de "cursuri”?

Toatea aceste întrebări duc la un singur răspuns: adoptarea "Legii pentru Inocența Copilăriei”!", susține Ninel Peia.

Sursa foto: kudika.ro

1. SUVERANITATEA ȘI GUVERNĂMÂNTUL

Contractul social are ca principal efect crearea corpului social, diferit esențial de starea naturală preexistentă vieții sociale a omului. Până la această manifestare convergentă a voințelor umane, care generează corpul social, nu existau, în concepția lui Rousseau, decât indivizi separați, suficienți pentru ei înșiși. Corpul social este definit ca fiind „un corp moral și colectiv”, alcătuit din toți membrii societății care își pot manifesta voința, inclusiv voința politică. Prin această manifestare de voință, care este esența contractului social, corpul social este o unitate, un „eu colectiv”, are o viață și o voință a sa distinctă față de existența membrilor săi [1].

Remarcăm că, în concepția filosofului din Geneva, existența corpului social este exclusiv morală și - am spune noi - juridică, adică de drept, și nu de fapt, nici un eveniment istoric nu poate fi cauza formării unui popor, a unei societăți, ci numai convergența voințelor indivizilor care consimt la existența lor socială și care astfel, prin însăși actul juridic și moral de constituire a societății, corpul social primește o structură a relațiilor interindividuale, concepută nu sociologic sau schematic, formal, ci juridic, adică ideal și normativ.

Corpul social, ca rezultat al contractului social, este poporul, acesta fiind înțeles mai mult prin structura sa normativă, ca stare juridică și numai în plan secund ca realitate culturală, etnică, socială și istorică. De aceea, Rousseau va numi „popor” colectivitatea care participă la autoritatea suverană și care creează deci dreptul [2]. Din această perspectivă, corpul social este considerat de Rousseau ca fiind o „acțiune normativă”, în ipoteza în care este activ și se manifestă ca suveran, iar în situația în care este pasiv, încetează să mai fie „popor” și devine stat.

Într-o astfel de viziune, recurgând la distincția pe care Kant o face între „ceea ce este” și, pe de altă parte, „ceea ce trebuie să fie”, pentru Rousseau, statul ține de existența istorică a poporului, determinată și condiționată natural și social, și nu înțeles printr-o acțiune juridică și morală, perpetuă, așa cum este poporul. Prin urmare, poporul este un concept predominant juridic, și nu istoric, a cărei esență este însăși voința prin care contractul social a luat naștere și care a generat corpul social. Această acțiune normativă corespunde conceptului de „trebuie să fie”, pentru că imperativul categoric exprimă, în acest caz, dimensiunea morală și juridică prin care Rousseau înțelege poporul și îl diferențiază astfel de stat, acesta din urmă fiind o existență pasivă, istorică și naturală.

Conform acestei concepții, poporul nu poate să se oblige să rămână fără putința de a se auto-organiza, deci de a norma propria sa existență pasivă dintr-un moment al existenței sale istorice. Fiind rezultatul unei manifestări de voință, expresia unui imperativ moral și juridic, poporul, în concepția lui Rousseau, trebuie să rămână activ prin atitudine morală și normativă. Consecința este aceea că nu poate fi identificată o situație existențială stabilă, juridică și normativă pentru existența corpului social, altfel spus acesta nu poate fi conceput ca imuabil pentru că societatea înseamnă mișcarea legilor. Acesta este înțelesul afirmației făcute de Rousseau, potrivit căreia nu poate să existe nici un fel de lege fundamentală, obligatorie pentru întreg corpul social, nici măcar contractul social [3].

Concepția filosofului din Geneva despre corpul social se deosebește de concepția revoluționarilor francezi deoarece, pentru Rousseau, această existență colectivă, în esență o existență juridică, nu este independentă cum ar fi națiunea, față de indivizii care îl compun. „Eul colectiv” care rezultă din contractul social nu există decât prin indivizi. Această ideea este esențială pentru particularitatea întregii doctrine a contractului social, în concepția lui Rousseau și, în același timp, distinctivă față de formele contemporane ale constituționalismului privind raportul dintre națiune și indivizi. Astfel, în mod constant constituționalismul contemporan, inclusiv Constituția României, în art. 2, consideră națiunea ca independentă față de membrii ei și atribuie puterea statală și suveranitatea națiunii și nu indivizilor. Concepția lui Rousseau va avea o altă viziune asupra suveranității, implicit asupra posibilității reprezentării titularului suveranității, în comparație cu teoria contemporană constituțională.

Rousseau pune un mare accent pe unitatea indivizibilă a membrilor societății, realizată prin supunerea necondiționată față de întregul social. Totuși, acest raport între membrii corpului social și eul colectiv este înțeles nu ca un act de dominație a omului asupra altui om, ci mai mult ca o supunere față de valorile juridice și morale specifice corpului social. Nici un membru al corpului social, spune Rousseau, nu se supune altui membru, ci fiecare se dăruiește tuturor, astfel încât în felul acesta nici un om nu depinde de un altul. Această expresie reprezintă supunerea conștientă față de voința generală, dar fără a se ignora existența omului ca persoană. Este meritul incontestabil al gânditorului din Geneva că în raporturile complexe dintre om și social, sesizează valoarea eternă a omului, exprimată în special prin demnitatea și libertatea sa. Mai mult decât atât, valorile eterne ale umanității nu sunt alterate, chiar dacă ordinea juridică, înțeleasă ca imperativ, se impune fiecărui membru al societății. Omul rămâne liber chiar în situația în care se supune ordinii juridice, dar și valorice a corpului social, și prin acesta - credem noi - Rousseau se distanțează față de Kant, Hegel și Marx, deoarece nu concepe libertatea omului prin raportare la „ necesitate înțeleasă”, ci prin demnitatea și libertatea intrinsecă a persoanei umane, a cărei valorizare și manifestare se poate realiza în ordinea morală și juridică a corpului social (n.red. așa cum un creștin atunci când se lasă în voia lui Dumnezeu, nu o face din necesitate, ci pentru că voia Lui a devenit voia sa, el rămânând astfel în continuare liber și demn).

 Unitatea indivizibilă a membrilor societății, rezultat al contractului social și al voinței fiecărui membru al societății, este suveranitatea. Suveranitatea este înțeleasă ca voință, pentru că însăși contractul social este rezultatul manifestării de voință, prin această concepție Rousseau se aproprie de teoriile voluntariste, totuși se distanțează de acestea prin faptul că legitimitatea voinței o constituie persoana umană în deplinătatea libertății acesteia și nu numai simpla expresie abstractă a unui act de voință care să fie în același timp și un act de putere juridică. Suveranitatea, ca voință, este generală: „pentru că este generală, nu are în vedere decât binele comun, fiind diferită de voința despotului, care nu caută decât interesul său personal, ea este tot timpul dreaptă și tinde tot timpul spre utilitate publică” [4].

 Ca și voință generală, suveranitatea este absolută, pactul social dând corpului politic o putere absolută [5]. Această realitate nu înseamnă însă o manifestare arbitrară, discreționară a suveranității, iar supunerea față de voința generală nu înseamnă înstrăinarea sau renunțarea la drepturile fundamentale specifice demnității omului, ci un schimb contractual juridic, avantajos între cei ce guvernează și cei guvernați: „în locul unui mod de viață nesigur și precar, un altul mai bun și mai sigur; în locul independenței naturale, libertatea; în locul puterii de a dăuna altora, propria siguranță; în locul faptei proprii pe care alții ar putea-o înfrânge, un drept pe care uniunea socială îl face de neînfrânt. Însăși viața pe care și-au încredințat-o statului este necontenit ocrotiră de acesta, iar atunci când ei își primejduiesc viața pentru apărarea statului, oare nu-i înapoiază ceea ce au primit de la el?” [6]

În concepția lui Rousseau, fără exercitarea de către popor a dreptului său suveran, nu există putere legitimă și nici legitimitate. Acesta este sensul profund al contractului social. Gândită astfel, suveranitatea populară nu poate fi reprezentată pentru că nu există demarcație rigidă între om, ca membru al corpului social, iar pe de altă parte corpul social, ca voință comună, exprimată normativ: suveranitatea nu poate fi reprezentată din aceeași rațiune pentru care ea nu poate fi înstrăinată. Ea consistă esențial în voința generală și voința generală nu se poate reprezenta. Toate legile pe care poporul în persoană nu le-a ratificat, nu sunt legi [7].

Această concepție se diferențiază în mod radical față de teoria contemporană a reprezentării, potrivit căreia, în esență, puterea suverană a statului are ca titular poporul, dar titularul suveranității o exercită indirect prin reprezentare. Desigur teoria contemporană asupra puterii statale și reprezentării ei corespunde unor principii utilitariste privind posibilitatea exercitării puterii statale în condițiile societății contemporane. Cu toate acestea, cel puțin în plan ideal, trebuie să subliniem că teoria reprezentării puterii statale, chiar dacă în prezent fundamentează mecanismele statale de legiferare și, în general, de guvernare, nu este atât de convingătoare ca și doctrina contractului social al lui Rousseau pentru a legitima puterea și legile. Legitimitatea este mai mult decât un simplu act juridic sau o normă juridică. Există o contradicție unilaterală cum ar spune Constantin Noica în sensul că legitimitatea, ca și concept valoric și nu numai juridic poate contrazice legea, dar legea nu ar trebui să contrazică legitimitatea. Ea reprezintă ideea de unitate indivizibilă, așa cum o concepea Rousseau, a membrilor societății, care formează corpul social și care exclude orice distincție ontologică, fie ea chiar pragmatică, , între membrii corpului social și corpul social, ca atare.

Aceasta este „teoria suveranității populare” afirmată și argumentată de Rousseau, scopul fiind acela de a impune limite puterii discreționare a guvernământului. Filosoful din Geneva este acela care a dat o formă sistematică acestei concepții, a suveranității populare, în sensul că voința populară, prin definiție, rezidă în fiecare membru al colectivității, dar și colectivitatea în ansamblul ei are propria sa voință: interesul general. Dat fiind acest raport intim și unitar, spunem noi, între fiecare membru al corpului social și „eul colectiv”, suveranitatea, ca voință populară, se va exercita tot timpul pentru binele public. O astfel de teorie presupune egalitatea absolută în sens juridic, și nu naturală, între toți membrii corpului social, care au fiecare, inerent propriei persoane, o porțiune din suveranitate. Remarcăm dimensiunea ontologică a suveranității și numai sensul juridic de voință abstractă, deoarece realitatea ei o constituie însăși persoana fiecărui membru al corpului social. Astfel, se explică divizibilitatea suveranității între fiecare membru al corpului social. Spre deosebite de concepțiile moderne privind suveranitatea, în teoria clasică a contractului social, așa cum a fost elaborată de Rousseau, suveranitatea populară aparține corpului social, dar nu ca o entitate juridică distinctă de membri care o compun, ci ca o rezultantă a voințelor individuale, ceea ce în mecanismele de exercitare a suveranității impune principiul majorității, mai puțin în cazul contractului social, ce fundamentează însăși existența socială a omului și care cere în mod logic unanimitate. Corpul acesta „moral și colectiv”, care, potrivit lui Rousseau, este numit republică, poate fi, după caz, pasiv sau activ. În prima situație, este definit ca și corp politic, pentru că el exprimă existența a ceea ce este și nu a ceea ce trebuie să fie, iar în cea de-a doua, este suveran, pentru că exercită nemijlocit puterea.

 Un alt aspect important este modul în care Rousseau înțelege raportul dintre interesul personal și interesul general. În cadrul corpului social, fiecare membru, ca om, are o voință particulară ce poate fi diferiră de aceea pe care trebuie să o exprime, ca cetățean, în cadrul interesului general prin intermediul voinței generale a suveranului. Rousseau afirmă că interesul general este totuși în opoziție față de toate interesele particulare, ceea ce însemnă că fiecare tinde să scape de ordinea specifică voinței generale, deși fiecare membru al corpului social cunoaște interesul general și este de acord cu acesta, dar prin natura sa individualistă și egoistă fiecare membru al corpului social: „caută să se bucure de drepturile de cetățean, fără să vrea să-și îndeplinească obligațiile de supus față de eul colectiv” [8]. Într-o astfel de situație, omul, ca membru al corpului social, trebuie să fie constrâns pentru ca să fie liber, adică trebuie ca interesele lui să fie pliate interesului general. Constrângerea de care vorbește Rousseau nu are semnificația juridică contemporană, de condiție, limită sau restrângere a libertății, ci aceea existențială, de a aduce pe om, ca persoană, la ordinea socială specifică interesului general prin care se definește corpul social, pentru că numai în cadrul acestuia el poate fi liber. Din nou remarcăm distincția conceptuală față de Kant și Hegel, privind constrângerea omului prin imperativ moral, cum este la Kant, sau prin ordinea spiritului rațional, independent de om, așa cum este la Hegel.

Pentru ca acest raport dintre om, în dimensiunea sa naturală și oarecum egoistă, iar pe de altă parte, omul ca cetățean, membru al corpului social, să fie posibil, trebuie ca suveranitatea să îndeplinească anumite cerințe.

Primul său caracter este acela de a fi inalienabilă, adică sub nici o formă suveranitatea nu poate fi delegată. Libertatea nu poate fi cedată către un altul, acesta fiind chiar și corpul social, decât cu riscul de a o pierde definitiv, și deci de a nega însăși pactul social, ceea ce exclude de principiu guvernământul reprezentativ, considerat de susținătorii principiului separației și echilibrului puterilor în stat, dar și teoria modernă a statului ca fiind indispensabil.

Remarcăm că teoria contemporană privind guvernământul reprezentativ creează în cele din urmă un mod neautentic de existență al omului în cadrul societății. Omul nu mai trăiește prin el însuși, nu își mai trăiește libertatea și demnitatea sa, ca dar divin, ci se obișnuiește să trăiască prin delegație, să lase în seama altuia, indiferent cine este acest „altul” sensul existenței sale, rosturile libertății sale și existența sa în toate formele ei, inclusiv în mediul social. Neautenticul existențial uman se încadrează în două aspecte peiorative: egoismul și indiferența, care - credem noi - își au oarecum sursa și în această teorie a reprezentării, pe care Rousseau nu o admitea. Reprezentarea în sens existențial echivalează cu faptul de a exista nu prin sine, ci prin altul, dar fără ca acest altul să fie „aproapele meu”, în sensul doctrinei creștine.

 În acest sens, Constantin Noica remarca că pretenția autorităților, cum că ele știu mai bine ce este în interesul celor guvernați decât aceștia, este iluzorie. De asemenea, filosoful spunea că la fel de iluzorie este și credința oamenilor că intereselor lor ar fi mai bine servite de către autorități pentru că ei nu sunt capabili să le recunoască.

Pornind de la caracterul inalienabil al suveranități, Rousseau va considera că separația puterilor, ca și principiu de guvernare, este o absurditate. Pentru Rousseau această teorie nu face decât să dezmembreze corpul social, pentru ca apoi să-l refacă după un principiu neclar. Totuși, el separă suveranul de guvernământ, însă doar funcțional, stabilind o dependență de principiu a executivului față de legiuitor (guvernământul depinde de suveran).

În concepția lui Rousseau, suveranitatea este infailibilă, ceea ce consideră unii analiști, situează teoria filosofului într-o zonă a idealului. Totuși, o astfel de concepție nu este utopică, chiar dacă este ideală, deoarece Rousseau consideră voința suveranului, a corpului social, ca infailibilă doar când are în vedere interesul comun, când este formulată ca voință generală, nu și atunci când ea corespunde amalgamului voințelor particulare, egoiste, care țin seama numai de interesul propriu, fără să aibă reprezentarea interesului general. Suveranitatea este infailibilă numai atunci când privește interesul comun și se deosebește de orice altă manifestare de putere care are ca fundament interesul privat, în acest caz nefiind decât o sumă aritmetică a voințelor particulare. Această concepție explică ostilitatea filosofului din Geneva față de partide și față de orice fracțiuni sau forme intermediare între membrii corpului social și ”eul colectiv”, între conștiința individuală care trebuie să tindă spre binele comun, iar pe de altă parte voința generală.

Așa cum rezultă din cele arătate mai sus, suveranitatea nu aparține, potrivit lui Rousseau, statului care este existența pasivă, istorică a socialului, definită ca fiind corpul politic, ci „suveranului”, adică poporului ca stare existențială juridică deoarece cauza existenței sale și a legitimității voinței sale normative este contractul social. Statul are, în filosofia lui Rousseau, un înțeles cu totul aparte: el este pasiv, deci nu poate exercita suveranitatea, ci doar o suportă.

 Rousseau folosește și conceptul de „guvernământ”. Acesta trebuie să fie direct, adică puterea legislativă trebuie să fie exercitată de către cetățenii înșiși, poporul poate transmite doar puterea, nu voința. Prin urmare, guvernul, dacă există, nu are decât funcții executive și nu beneficiază de o delegare a voinței generale, pentru că aceasta este inalienabilă. Guvernul nu este decât un instrument al voinței generale, care nu poate face decât acte particulare, niciodată acte generale. Rousseau scria: „puterea legislativă, care este suveranul, are deci nevoie de puterea executivă a cărei misiune este de a reduce legea la actele particulare. Această a doua putere trebuie stabilită de o asemenea manieră pentru că ea trebuie să execute întotdeauna legile și doar legile. Aici intervine instituția guvernământului. Ce este guvernământul? Este un corp intermediar între supuși și suveran, pentru a sigura corespondența lor mutuală, abilitat cu executarea legilor și cu menținerea libertății civile și politice” [9].

Guvernământul, în concepția lui Rousseau, realizează joncțiunea între universal și particular, între lege, ca expresie a voinței generale a suveranului prin natura ei universală, iar pe de altă parte particularitatea actelor de guvernare, care se referă și la interesele particulare pe care indivizii le au. Rousseau nu face nici cea mai mică confuzie între suveran și guvernământ. În viziunea lui Rousseau, guvernământul este termenul mediu între suveran și stat, aflate într-un raport matematic de „proporție continuă”. La o primă vedere apare paradoxal pentru întreaga concepție a lui Rousseau că acesta vrea să distingă suveranul de guvernământ, deoarece o astfel de distincție implică imposibilitatea guvernământului direct. Totuși, paradoxul este numai aparent, deoarece Rousseau susține că suveranul, adică ansamblul cetățenilor activi, poate coincide cu statul (ansamblul subiecților pasivi). Acest raport de identitate ar conduce la o democrație directă, inclusiv sub aspectul executării legilor, în care, în mod logic, guvernământul ar fi inutil. Deși consideră ideală o asemenea democrație, Rousseau este conștient de imposibilitatea ei. De aceea, el admite că, pentru o republică a oamenilor, și nu a zeilor, este nevoile de un guvernământ, care stabilește o mediere între generalitatea legilor suveranului și particularitatea comportamentelor supușilor. Astfel, devine important să se distingă între legi, ca acte ale suveranului, și orice decrete ale magistraților (ale guvernământului). Primele se raportează la exigențele universale ale națiunii, celelalte particularizează, oferind astfel efectivitate deciziilor legislative ale suveranului.

Astfel suveranitatea, deși ontologică, prin natură, în manifestarea ei este doar o funcție care nu se definește în raport de titular, ci de activitatea corpului social.

1. DEMOCRAȚIA

În concepția lui Rousseau, democrația este axată pe principiul proporționalității, ca raport între suveran, guvernământ și membrii corpului social.

 Dacă suveranul ar vrea să guverneze, el ar fi prea puternic în raport cu guvernământul; dacă guvernământul ar dori să legifereze puterea sa abuzivă, l-ar face prea puternic în raport cu suveranul. În ambele cazuri, s-ar instala despotismul. Dacă supușii (statul) nu se mai spun legilor, suveranul și guvernământul ar fi atât de slabe, încât s-ar instala anarhia. Pentru a evita aceste două tendințe extreme, supunerea subiecților față de lege trebuie să fie compensată de autoritatea cetățenilor asupra guvernământului. Cu cât statul se mărește, cu atât guvernământul trebuie să se concentreze, astfel că raportul magistraților față de guvernământ trebuie să fie inversul raporturilor supușilor față de suveran; „numărul șefilor trebuie să se diminueze din cauza măririi poporului”.

Rousseau acordă o preferință de principiu democrației pe care o consideră guvernământul perfect. Dar tocmai această perfecțiune o face inaplicabilă. „Dacă luăm termenul în accepțiunea sa, – scrie el – democrația nu a existat și nu va exista niciodată. „Este contrar ordinii naturale ca cei mulți să guverneze și cei puțini să fie guvernați. Este de neimaginat ca poporul să rămână neîntrerupt, reunit, pentru a veghea la afacerile publice” [10]. De aceea, Rousseau va acorda prioritate din punct de vedere practic aristocrației, „căci este în firea lucrurilor ca cel mai înțelept să dirijeze mulțimea”. Aristocrația este înțeleasă într-un sens calitativ și nu ereditar. 

Actualitatea concepției lui Rousseau este incontestabilă în opinia noastră, mai ales dacă avem în vedere gândirea filosofică umanistă contemporană.

Se discută în prezent despre „democrația maselor”, despre dictatura în democrație, care înseamnă funcționarea oricărui sistem democratic pe baza principiului „minoritatea se exprimă, iar majoritatea decide”. Se discută, de asemenea, despre afirmarea dreptului omului, dar fără om ca persoană demnă și liberă. Nici unul dintre sistemele democratice contemporane nu poate rezolva, numai prin supremația legii și a constituției, adică prin supremația unui sistem normativ, prin starea juridică specifică existenței sociale a omului, contradicția care de multe ori devine antagonică, dintre inefabilul omului a cărei existență autentică este mai mult decât supunerea față de un regim normativ fie el chiar și democratic, iar pe de altă parte imperativele puterii statale. La o analiză mai atentă se constată că nici unul dintre sistemele democratice contemporane nu răspunde idealului kantian, în sensul ca :„omul să fie considerat întotdeauna ca scop, și niciodată ca mijloc”.

Se pare că există totuși o soluție pentru a rămâne în autenticitatea omului, ca persoană demnă și liberă și, în același timp, de a găsi un sens uman democrației, care în acest fel să poată fi transpusă chiar și în formule normative și juridice. În esență, pentru a ieși din formele juridice prin care democrația devine inevitabil un aspect pur cantitativ al dominației majorității asupra minorității, este necesar ca însăși sistemul social democratic să îmbrace forma umanului, altfel spus nu numai supremația legii să reprezinte maxima unui astfel de sistem, ci mai ales supremația libertății și a demnității umane.

Filosoful Constantin Noica remarca foarte bine posibilitatea unei democrații gândită în alți termeni decât cei specifici dominației rezultate din puterea statală a cărui instrument principal este norma juridică:

„Dacă există un progres politic în istorie, nu e în măsura în care guvernarea celor puțini a fost înlocuită cu a celor mulți, ci doar în măsura în are cei puțini nu mai pot face acum (în democrație) castă închisă. Tot ce s-a cucerit a fost deschiderea. Sensul democrației e de deschidere, de circulație liberă, de ascensiune liberă; sensul ei e de posibilitate dată oricui, dar nu de maturitate atinsă de oricine. Forma elementară luată până acum de democrație, ca domnie a numărului, e deci prin însăși ideea de democrație sortită să fie depășită. De ce să numim democratică doar forma de guvernare ce se califică prin numărul de oameni ce aderă la ea, nu și prin gradul de umanitate? Extensivul democratic – care a fost atât de util istoricește spre a corecta tendința de privilegiere a câtorva – face, poate, loc intensivului democratic… De ce spaima democrației de-a pieri ca democrație de turmă? Cine este cu adevărat democrat, ar trebui să se teamă dimpotrivă: că nici prin asemenea încercări nu se va putea acoperi cu totul glasul turmei. [11]”

Soluția pentru a ajunge la autentic este creația ce constituie deschiderea spre universal, spre omenesc, a personalității dinăuntrul ordinii în care și sub care stă. Ea este „buna întâlnire dintre individual, universal și determinații”, adică ceea ce filosoful de la Păltiniș consideră a fi „devenirea întru ființă”. Această concepție este la fel ca și la gânditorului din Geneva, una elitară, pe care Noica o opune tuturor sistemelor sociale și politice existente prin formele lor normative și în general juridice.

 Se realizează astfel o justificată distincție între: rațiunea instrumentală, care cultivă o cunoaștere și existență orientată spre dominație, spre democrația maselor, înțeleasă ca o amplificare monotonă a puterii, a confortului, a consumului și a plăcerilor, adică „devenire întru devenire”, iar pe de altă parte rațiunea înțelegătoare – rațiunea care oferă sensuri și orientări prin creație și cultură și care reprezintă întruchiparea umanismului a libertății și a demnității umane. În acest fel se realizează unitatea valorică, și nu numerică dintre individual și universal.

 NOTE

Avram Noam Chomsky este cunoscut pentru critica dură la adresa neoliberalismului și a politicii externe a marilor puteri. Se autodescrie ca fiind un socialist libertarian și un susținător al anarho-sindicalismului!

Chomsky a scris despre cele 10 strategii de manipulare ale mainstream media:

1. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate

Pentru aceasta: Să distragi permanent atenţia de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte minore, dar cu mare impact emoţional.

2. Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai naţiunii

Pentru aceasta: Inventează false ameninţări, ori creează probleme grave, care îngrijorează real şi angajează opinia publică, iar apoi oferă soluţiile.

Un exemplu: Favorizează insecuritatea cetăţenilor, apoi guvernarea providenţială salvează naţiunea în temeiul legilor represive cerute de popor, cu preţul limitării propriilor libertăţi democratice.

3. Poporul trebuie permanent pregătit pentru mai rău

Pentru aceasta: Mecanismele propagandei “albe” (oficială, integral asumată de guvern), “gri” (parţial asumată) şi “negre” (niciodată asumată) trebuie să promoveze imaginea unui guvern în permamenţă preocupat pentru ameliorarea condiţiilor tot mai sumbre ale viitorului. Politicile antipopulare dure se vor aplica gradual, pentru a se preveni ori atenua protestele sociale. În acest fel, cel mai mare rău devine suportabil dacă e administrat în porţii anuale, conform unui program anunţat.

4. Poporul trebuie să creadă că şi ceea ce guvernele îi pregătesc spre a trai mai rău este tot pentru binele său

Pentru aceasta: Să obţii acordul de moment al poporului pentru măsuri economice dure din viitor. Omul se obişnuieşte cu ideea şi înghite tot, dacă e prevenit şi amânat.

5. Poporul trebuie să aibă o gândire care să nu-i permită sesizarea legăturii dintre cauze şi efecte

Pentru aceasta: Să te adresezi oamenilor ca şi cum ar avea cu toţii o gândire infantilă. În felul acesta, îndrepţi mulţimile spre un tip de gândire superficială, naivă şi cu predispoziţie la intoxicări informaţionale.

6. Poporul trebuie dezobişnuit să problematizeze realitatea şi să acţioneze sub impulsul emoţiilor

Pentru aceasta: Să faci tot timpul apel la sentimente şi la reacţii glandulare, nu la raţiune. Să încurajezi reacţiile emoţionale, pentru că sunt cel mai uşor de manipulat.

7. Poporul trebuie obişnuit cu satisfacţii ieftine, care să-i ocupe timpul şi să-l demotiveze în atingerea unor idealuri superioare

Pentru aceasta: Un sistem de învăţământ corupt şi nefuncţional este instrumentul ideal de a tine cetăţenii în ignoranţă şi a manipula opiniile colective după bunul-plac.

8. Poporul nu trebuie să aiba acces la mijloace de informare completă, exactă, corectă şi obiectivă

Pentru aceasta: Să încurajezi financiar acele mijloace de comunicare în masă care îndobitocesc publicul şi îl ţin legat de emisiuni şi seriale vulgare, ce trag inteligenţa în jos.

9. Poporului trebuie să-i fie indus spiritul turmei

Pentru aceasta: Să stimulezi sentimentul individual de culpă, de fatalitate, de neputinţă. Persoanele care nu mai au impulsul de a se revolta, devin o turmă şi sunt uşor de controlat.

10. Poporul nu trebuie să creadă în existenţa strategiilor şi mijloacelor oficiale de manipulare

Pentru aceasta: Să apelezi la toate cuceririle ştiinţelor pentru a cunoaşte punctele slabe din psihologia individului şi a mulţimilor. În acelaşi timp, să discreditezi aceste cunoştinţe prin mass-media, astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele şi strategiile statale de manipulare.

Un număr de 30 de personalități ale Sibiului, printre care avocați, preoți sau profesori universitari au semnat documentul “Declarație-Manifest” inițiat de „Coaliţia pentru Familie” privind revizuirea art. 48 alin. (1) din Constituţia României in cadrul campaniei de apărare a familiei tradiţionale. Manifestul prin care se cere descrierea familiei ca fiind uniunea dintre “un bărbat și o femeie” și în care sunt condamnate inclusiv abuzurile la care sunt supuse familiile de români din Europa care au rămas fără copii, precum familia Bodnariu, va fi înmanat ambasadorului Americii la București, Hans Klemm.

Declarație – manifest

“Milităm pentru păstrarea valorilor moral-creștine și ale familiei

În vreme ce Europa își schimbă valorile cu atâta rapiditate, creștinii din România s-au sesizat și doresc să afirme că își păstrează identitatea creștină, cu toate valorile ei, cu prioritate și respectarea familiei ca instituție sacră. Suntem convinși, și nimeni nu ne poate determina să gândim altfel, că familia reală este familia tradițională. Familia este creată de Dumnezeu și formată din UN BĂRBAT ȘI O FEMEIE!

Susținem familia tradițională biblică, și nicio entitate din lume, nicio filozofie seculară, nicio organizație nu are dreptul să schimbe aceste convingeri în care noi, creștinii din România, credem cu tărie. Afirmăm cu toată convingerea că familia trebuie să-și crească, să-și îndrume copiii în armonie, în spiritul creștin. Ne opunem gândiirii seculare, prin care statul devine proprietarul copilului.

De asemenea, promovăm credința într-un singur Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt! Un Singur Mântuitor Iisus Hristos! Credem în libertatea de gândire a omului, ca un dar din partea lui Dumnezeu, fără ca el să fie obligat să adopte gândirea specifică vieții moderne. Condamnăm anomaliile ce se petrec în jurul nostru, lucru care ne face mai fermi și mai uniți în a ne păstra adevăratele valori, cele spirituale!

Credem într-un stat de drept, liber, democratic și care oferă și garantează cetățeanului păstrarea în cele mai bune condiții a valorilor creștine, adoptate în mod individual, transmise din generație în generație. Recunoaștem fiecare confesiune religioasă din România și respectăm particularitățile care le diferențiază. Ne unim în lucrurile comune, în domeniile de interes general care ne fac să putem conviețui în armonie și respect reciproc. Suntem uniți și activi în procesul de schimbare a sintagmei ,,soți” din articolul 48, alineatul 1 din Constituția României, cu expresia clară: „bărbat şi femeie”.

Dorim ca România să rămână o țară normală, așa cum a fost concepută de Dumnezeu, fără nicio rectificare și nicio atingere a familiei sacre! Creștinii din România consideră aceasta NORMALITATE! Milităm pentru o Românie normală! Suntem solidari cu familiile din Europa care trec prin cele mai grele suferințe datorită unor filozofii anticreștine și inumane. Părinții ai căror copii au fost luați din sânul familiei au trecut și trec prin cele mai cumplite momente ale vieții lor. Noi, românii, indiferent de naționalitate, religie sau cultură, suntem alături de ei filozofie seculară, nicio organizație nu are dreptul să schimbe aceste convingeri în care noi, creștinii din România, credem cu tărie. Afirmăm cu toată convingerea că familia trebuie să-și crească, să-și îndrume copiii în armonie, în spiritul creștin.

Condamnăm abuzurile Organizației Barnevernet din Norvegia, care a maltratat familia Bodnariu și i-a răpit copiii, despărțindu-i și plasându-i în trei locații diferite. Sprijinim această familie prin protestele de stradă la care participăm. Suntem alături și de celelalte familii care trec prin aceleași traume: familia Nan, familia Rădulescu, Avramescu și alte familii care sunt traumatizate de sistem și au tăcut, suferind până în prezent! Nădăjduim că toate aceste familii se vor reuni și cât de curând va reapărea zâmbetul pe fețele lor și bucuria în inimile lor zdrobite!

Ca frați români, creștini, suntem intersați de soarta lor, de durerea lor, de neputința lor în fața agresiunii sistemelor moderne de eliminare a familiei! Considerăm că orice abuz împotriva familiei are ca scop dezintegrarea, cu pași mărunți, a societății. Suntem împotriva unei societăți dezintegrate!

Protestăm împotriva tuturor nedreptăților care se fac! Așadar, suntem uniți și milităm pentru păstrarea familiei tradiționale și a valorilor ei, pentru protejarea identității creștine, pentru dreptul de a trăi în armonie cu semenii noștri!Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!“

Lista semnatari:

1. Pastor, dr. Iuga Viorel, Președintele Uniunii Bisericilor Baptiste din România și Președintele Alianței Evanghelice din România
2. Pastor, Moise Ardelean, Președintele Cultului Penticostal din România, pastor al Bisericii Penticostale Gloria Arad.
3. Pastor, Achihai Virgil, Președintele Uniunii Bisericilor Creștine după Evanghelie din România
4. Pastor, Ardelean Ioan, Secretarul Uniunii Bisericilor Baptiste din România
5. Lector Univ. Dr. Brie Ioan, Rector al Institutului Teologie Penticostal din Bucureşti, pastor al Bisericii Penticostale Emanuel – Sibiu
6. Conf. univ. Dr. Mariș Daniel, Rector al Institutul Teologic Baptist Bucuresti, pastor al Bisericii Creștine Baptiste Golgota – București
7. Pastor, Samuel Tuțac, Vicepreședinte cu Pastorala – Uniunea Baptistă din România
8. Lector Univ. Dr. Giorgiov Adrian, Universitatea Emanuel din Oradea
9. Pastor, Stînea Timotei, Președintele Comunității Creștine Baptiste din Sibiu
10. Pr.Conf.Univ.Dr. Necula Constantin, Mitropolia Ardealului – Sibiu și președintele Asociației Crucea Albastră din România
11. Conf.Univ.Dr. Silviu Tatu, Institutul Teologic Penticostal București
12. Lect. Univ.Dr. Tăvală Emanuel, Facultatea de Drept – Sibiu
13. Lect. Univ. Dr. Ganea Romulus, Decan al Institutului Teologic Penticostal București
14. Conf.Univ.Dr. John F.Tipei, Institutul Teologic Penticostal București
15. Lect. Univ.Dr. Radu Târle, Institutul Teologic Penticostal București
16. Asist. Univ. Drd. Fragos Stefănică, Institutul Teologic Penticostal București
17. Lect.Univ.Dr. Jugaru Eugen, Institutul Teologic Penticostal București
18. Lector Univ. Dr. Dobrin Teodor, pastor al Bisericii Creștine după Evanghelie Biruința – Sibiu
19. Asist.Univ. Dr. Radu Câmpean, pastor al Bisericii Creștine Baptiste Betania – Sibiu
20. Lect.Univ.Dr. Mirel Neamțu, Institutul Teologic Penticostal București
21. Drd. Alexandru Dădârlat – Coaliția pentru Familie – Sibiu
22. Pastor, Sorin Cigher, Președintele Asociației Creștine Speranță pentru Apuseni
23. Jurnalist, Ioan Șolea, Președintele Asociației Părinți pentru Ora de Religie – Buzău
24. Avocat, Poșta Daniel – UNBR – Baroul Sibiu
25. Protopop, preot, Ioan Coșa – Biserica Ortodoxă Nașterea Domnului – Sibiu
26. Protopop-vicar, preot, Varro Sandor, Biserica Reformată – Sibiu
27. Pastor, Tiberiu Ciubotari, scriitor
28. Pastor, Botnariu Daniel, inginer ROMATSA – București
29. Pastor, Victor Sainiuc, director pe Transilvania al Fundatiei Liga Bibliei Romania

Sursa, inclusiv foto: stiridesibiu via barzilaiedan.com

Patriarhia Română ia act cu profundă îngrijorare de deteriorarea situaţiei din sistemul medical românesc.

Rezultatele verificărilor efectuate recent de autorităţi cu privire la dezinfectanţii diluaţi folosiţi în spitalele din România indică pericole majore pentru sănătatea pacienţilor din spitale.

În această situaţie este necesar ca toţi oamenii de bună-credinţă, împreună cu  instituţiile abilitate ale Statului, să identifice în regim de urgenţă măsurile necesare desfăşurării actului medical în condiţii adecvate, de siguranţă.

Biserica Ortodoxă Română se roagă permanent pentru sănătatea sufletească şi trupească a oamenilor, este implicată în programe de sănătate şi îşi exprimă încrederea că autorităţile competente, împreună cu întreg corpul medical, vor reuşi să aducă sistemul de sănătate românesc la standardul de calitate din ţările Uniunii Europene.

 Biroul de presă al Patriarhiei Române

Hristos a înviat!

Alianța Părinților, cu susținerea tuturor asociațiilor creștin-ortodoxe din țară, inițiază un demers hotărât de a stopa introducerea educației sexuale în școli și grădinițe.

Vă invităm să copiaţi/descărcați această Declaraţie, să o distribuiţi la toţi cunoscuţii, părinţii, profesorii, asociaţiile de părinţi, ong-urile, comitetele de părinţi din Şcoli.

De asemenea, vă invităm să completaţi formularul şi să îl lăsați la biserică pentru a fi trimise cât mai multe la adresa Ministerul de Educație Naţională, Str. Gen. Berthelot 28-30, Sector 1, Bucureşti, sau daca doriți, îl puteți trimite dvs. direct.

Cu cât mai repede, cu atât mai bine.

Ulerior vă rugăm să trimteţi o copie și la apel@aliantaparintilor.ro pentru a avea un martor şi o concentrare de forţe.

Pentru a convinge, printaţi pliantul de mai jos şi îl arătaţi celor care nu cred, nu înţeleg, sau refuză!

Să nu uităm că pentru sufletele pruncilor noștri, vom da socoteală în fața lui Dumnezeu.

Dragi prieteni,
Joi, 19 mai 2016, vom ajunge in Lugoj unde va vom sustine conferinta:
"SFINTII INCHISORILOR - SFINTII DE LANGA NOI"

Invitatii nostri sunt:
Ciprian Voicila, scriitor si sociolog
Dr. Cornel Boiangiu, presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici Craiova

Va asteptam joi, 19 mai 2016, ora 19, la Universitatea Europeana Dragan, Sala A1.1 (etaj 1).
Evenimentul este organizat de Fundatia Profesor George Manu in colaborare cu Liga Tineretului Crestin Ortodox Lugoj.

Ne gasiti si aici: https://www.facebook.com/events/1100989123293125/?active_tab=highlights

Hristos a inviat!

Cezarina Condurache
Fundatia Profesor George Manu
www.fgmanu.ro

        Cele 44 de pagini frumos ilustrate, într-o ediţie deosebită, le dezvăluie copiilor şi părinţilor acestora cine a fost Ioan Botezătorul şi ce a făcut el pentru a  pregăti poporul să-l întâmpine vrednic pe Mântuitorul Iisus. Pune în lumină aspecte surprinzătoare ale predicii sale, aminteşte în ce fel a înţeles Ioan să-l mărturisească pe Mesia. Sunt prezente numeroase detalii privitoare la traiul zilnic şi la viaţa de credinţă a iudeilor din timpul acela. Cartea este bine informată şi însumează multe surse bibliografice. În scopul de a da  lecturii un aspect jucăuş, au fost introduse personaje literare simbolice.  Lansarea cărţii a fost făcută pe 6 martie 2016, în cadrul conferinţei Români pentru familie, susţinută de doctorul Pavel Chirilă, scriitorul Mihai Gheorghiu, cu prezenţa excepţională a Înaltpreasfinţitului Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi al Vrancei.   

Editura Teocora, Buzău 2016, ISBN 978-606-632-315-4

Corectura: Malvina Măgureanu şi Maria Ciobanu; Ilustraţia: Mihaela Roxana Boboc; Colaboratori: Asociația Părinți pentru Ora de Religie Filiala Buzău reprezentată de domnul președinte, Ioan Șolea.

Prezentare:

Părintele Amfilohie
Părintele Epifanie
Părintele Iacov
Părintele Iosif
Părintele Gheorghe
Părintele Filoteu
Părintele Porfirie
Părintele Paisie

Această carte adună în sine cuvinte, poveţe şi vieţi pilduitoare ale unor mari Bătrâni din Grecia, care au trăit şi au adormit în Domnul de‑a lungul veacului al XX‑lea. Scopul nostru a fost să înfăţişăm nişte modele reprezentative ale bogăţiilor duhovniceşti care, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, au fost cultivate şi păstrate chiar şi în vremurile noastre de necredinţă şi de decădere duhovnicească. Acestea sunt menite să aşeze într‑un context concret şi să dea mărturie veridică despre ceea ce multora le‑ar putea părea a fi povestiri de domeniul fantasticului şi învăţături care bulversează gândirea lumească a omului contemporan, aducându‑le cititorilor suflul vieţii înnoite, care îl ridică pe om deasupra grijilor lumeşti şi stresului zilnic, împrospătându‑l şi întărindu‑l cu suflarea de viaţă dătătoare a Împărăţiei lui Dumnezeu.

Detalii despre carte / COMANDA

Anul 2015 a fost declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca fiind Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii, iar în acest context, Părintele Protopop Gheorghe Colţea ne propune o nouă lucrare a sa, care este dedicată ierom. Antonie Munteanu, ierom. Mihail Bădilă şi unui părinte pustnic necunoscut. Cei trei au vieţuit la Mănăstirea de la Peştera Ialomicioarei şi se bucură de o preţuire deosebită în rândul credincioşilor, la multă vreme de la trecerea lor la cele veşnice. Aflând despre viaţa şi activitatea Părintelui Antonie Munteanu, autorul lucrării a plecat pe urmele sale, ajungând la descoperirea adevăratului loc de odihnă al cuviosului, dar şi a locului de odihnă al Părintelui Mihail Bădilă şi al unui cuvios pustnic necunoscut.
Prin cele relatate în paginile acestei cărţi, care se dovedeşte a fi un adevărat jurnal aghiografic, realizăm mai bine că Biserica, Trupul tainic al Domnului – al cărui Cap este Hristos (cf. I Cor. 12, 27), iar noi, credincioşii, suntem mădularele acestui organism mistic, altoite ca mlădiţe în Viţa Hristos, Izvorul vieţii este o instituţie divino-umană (cf. In.15, 5). Datorită legăturii cu Întemeietorul ei, Mântuitorul Hristos, Biserica este un aşezământ sfânt, după cum mărturisim în Simbolul de credinţă: „una, sfântă, sobornicească şi apostolică”. Ea este sfântă şi pentru faptul că Însuşi Duhul Sfânt, Care lucrează în ea, o transformă într-un „laborator de sfinţenie”, care naşte sfinţi, arătând-o întru toate ca pe un organism viu. Prin urmare, numai acea Biserică este vie care dă sfinţi!
În cadrul Sfintei Biserici, credincioşii, creaţi după chipul lui Dumnezeu, prin conlucrarea cu harul divin înaintează prin Sfintele Taine pe calea desăvârşirii, ajungând la asemănarea cu Dumnezeu şi la sfinţenia vieţii. În această comuniune, Hristos, Cel Care S-a jertfit pentru noi, este sursa de sfinţenie a Bisericii.
Vorbind în paginile cărţii despre lucrări minunate ce pot fi săvârşite doar în preajma sau de către persoane sfinte, autorul ne face să ne gândim că încă de la începuturi, Biserica primară a numit sfinţi pe toţi cei botezaţi în Hristos, născuţi „din apă şi din Duh” (cf. In. 3, 5), şi deveniţi membri ai primelor comunităţii creştine. Cu această demnitate, Sfinţii Apostoli cinstesc pe credincioşii noilor Biserici, în epistolele adresate acestora. Sfântul Apostol Pavel, spre exemplu, spune: „Pavel, apostol al lui Iisus Hristos prin voinţa lui Dumnezeu, sfinţilor care sunt în Efes şi credincioşilor întru Hristos Iisus: Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos!” (Efes. 1, 1-2). Curând însă, aceştia au fost numiţi creştini (închinători ai lui Hristos), iar sfinţi s-au numit „eroii credinţei creştine, adică acei care s-au distins prin zelul misionar şi ostenelile lor în răspândirea Evangheliei, prin viaţa lor exemplară, prin suferinţele îndurate pentru credinţa lor, pentru activitatea lor socială în slujba semenilor, sau prin alte merite deosebite, pentru care Biserica îi pomeneşte de-a pururi şi îi cinsteşte”.
De la începuturile ei, Biserica creştină a cinstit pe eroii credinţei, pe martirii şi sfinţii ei, întocmind liste ale acestora numite Martirologii, începând cu cele locale, pe baza cărora s-au alcătuit Martirologiile generale ale Bisericii din Răsărit şi din Apus. Aceste liste erau comunicate şi altor comunităţi locale şi Biserici de către cele care i-au declarat şi trecut în rândul sfinţilor pe mucenicii lor. Prin lucrarea aceasta, Părintele Protopop Gheorghe Colţea doreşte să adauge la lista celor ce au fost ridicaţi deja de Biserica cea una, sfântă, sobornicească şi apostolească la cinstea Sfintelor Altare şi numele cuvioşilor ce au pustnicit în Bucegii atât de dragi autorului. În conştiinţa populară a credincioşilor, după cum ne arată prezentul volum, ei se bucură de cinstire şi preţuire, datorită faptului că s-au remarcat în special ca mari păstori de suflete din zona în care au activat.
Binecuvântăm apariţia acestei lucrări, după cum am binecuvântat şi demersurile de documentare ale autorului, şi sperăm ca preţuirea de care cuvioşii pustnici din Bucegi, Antonie Munteanu şi Mihail Bădilă, se bucurau înainte să fie şi mai mare, acum că informaţiile referitoare la viaţa lor sunt mult mai facile şi accesibile prin strădania şi râvna autorului acestui volum.

† Dr. Laurenţiu Streza,
Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului

Detalii despre carte / COMANDA

Detalii despre carte / COMANDA

Detalii despre carte / COMANDA

Detalii despre carte / COMANDA

Prezentare:

Sfantul Ierarh Nicolae, Arhiepiscop de Mira Lichiei, este unul din cei mai mari sfinti ai Bisericii lui Hristos, fiind venerat pretutindeni. Mii de biserici sunt construite in numele lui, milioane de oameni poarta numele marelui ierarh, si multe categorii sociale sau profesionale il au ca protector.

Detalii despre carte / COMANDA

Prezentare:

Tot mai multi adolescenti ajung sa consume substante nocive, asa ca parintii se preocupa din timp sa isi stie copiii pe un curs al vietii fara droguri. Cartea de fata va ajuta sa va pregatiti copiii sa depaseasca tot felul de tentatii si sa faca fata situatiilor riscante care le apar in cale. De asemenea, lucrarea are o abordare inovatoare in ceea ce priveste implicarea parintilor: se concentreaza pe masurile preventive care pot fi urmate in toate etapele si la toate varstele din viata copilului.

Oferind instrumente simple, usor de folosit pentru a pune bazele unei fundatii solide pentru ca toti copiii sa poata spune „€žnu” drogurilor, cele 100 de recomandari sunt organizate in functie de grupa de varsta – de la varsta prescolara pana la varsta adulta. Un ghid esential, practic si cuprinzator de educatie parentala, O viata fara droguri va va arata cum puteti sa va ajutati copiii:

• sa se simta bine cu ei insisi astfel incat sa nu apeleze la mijloace artificiale de obtinere a placerii;

• sa faca fata stresului astfel incat să nu apeleze la droguri pentru a se relaxa;

• sa isi respecte corpul astfel incat sa respinga orice substante nocive;

• sa mentina legaturi stranse cu familia astfel incat sa nu simta nevoia disperata de a fi acceptati intr-un grup;

• sa isi asume riscuri sanatoase astfel incat sa nu isi asume riscuri periculoase.

Detalii despre carte / COMANDA

Prezentare:

DESPRE SUFLET SI INVIERE

 In legatura cu problema existentei sufletului, s-au conturat doua abordari filosofice: teoria dualismului, care sustine ca sufletul si corpul sunt de natura diferita, chiar eterogena; teoria monismului, care, confundand sufletul cu trupul, sustine fie ca sufletul e din trup - de unde materialismul - fie ca trupul e din suflet, - de unde spiritualismul. Rezultatul acestor teorii si al cercetarii fenomenelor psihice este urmatorul: sufletul e o substanta nemateriala si independenta de materia vazuta, intrucat actele sufletesti ale omului n-au nici un fel de asemanare cu proprietatile functiilor vitale ale corpurilor organice.

De observat ca filozofia reuseste sa spuna doar ca exista un suflet deosebit de materie; insa ce este sufletul in sine, sau care e originea si menirea lui, sau cum poate ajunge sufletul sa se cunoasca pe sine, sau ce se va alege de el dupa moarte - iata tot atatea probleme pe care filozofia si psihologia nu reusesc sa le solutioneze.

Dialogul despre suflet si inviere este menit sa ne descopere, pe de o parte, doctrina despre existenta sufletului conforma cu invatatura Sfintei Scripturi, iar pe de alta parte se constituie intr-o aparare a adevarurilor si traditiilor Bisericii cu privire la invierea trupurilor. Dialogul se poarta intre Sf. Grigore si Macrina, sora si invatatoarea sa. Inca din tinerete, Macrina a aratat un spirit inclinat spre filozofie si o viata cucernica. Inzestrata cu o frumusete aleasa, fusese fagaduita de sotie unui tanar, care insa moare inainte de a o lua in casatorie. Macrina se retrage de buna voie intr-o manastire, unde va trai pana la sfarsitul vietii.

Detalii despre carte / COMANDA

Prezentare:

Elaborata in urma unei experiente de patruzeci si sase de ani de studiu al calitatilor terapeutice ale apelor si ale plantelor, dar si de folosire propriu-zisa a apei in scopuri vindecatoare, metoda hidroterapiei a traversat numeroase etape succesive de ajustare, rafinare si perfectionare.

Lucrarea de fata urmareste sa prezinte mijloacele descoperite in urma rezultatelor concrete obtinute in tratarea si vindecarea celor suferinzi. Este un ghid de folosire a dusurilor, a bailor, a saunei si a diferitelor accesorii pentru baie si sunt descrise principalele tratamente pentru diverse boli cu indicatii asupra precautiilor pe care trebuie sa le luam si a metodelor de vindecare. In general, bolile se pot trata cu apa in patru feluri: prin ablutiuni sau spalari; prin bai; prin infasurari cu diverse materiale; prin dusuri sau stropiri cu apa.

Medicii care sunt partizani ai curei cu apa au infiintat o societate pentru a propaga pe cai stiintifice tratamentele mele curative. Astazi exista in lume mai bine de o suta de spitale unde bolnavii sunt tratati dupa metodele descrise in carte. Cat priveste problema mortii, inca nu i-am descoperit leacul; nici macar apa nu are privilegiul de a conferi nemurirea!

Sebastian Kneipp

Detalii despre carte / COMANDA

Prezentare:

Hristos Însuşi ne spune: Cercetaţi Scripturile, că în ele socotiţi a avea viaţă veşnică (In 5, 39). În Evangheliile duminicilor de peste an, explicate cu multă limpezime în cartea de faţă din perspectiva necesităţilor vieţii creştine în lumea contemporană, avem toată darea cea bună (Iac. 1, 17) pe care Dumnezeu o împărtăşeşte îmbelşugat prin cuvântul Său: luminarea minţii, cunoaşterea cea adevărată a celor de trebuinţă, puterea de a îndura încercările şi de a împlini ceea ce avem de făcut în această viaţă, seninătatea şi bucuria păcii duhovniceşti.
Citirea acestei lucrări va deschide ochii noştri ca să cunoască minunile din legea lui Dumnezeu (Ps. 118, 18), aşa încât să avem parte, cu harul Lui, şi de fericirea vremelnică, şi de cea veşnică.

Detalii despre carte / COMANDA