Descarca Revista
Intrarea Domnului în Ierusalim

"Bucura-te foarte fiica Sionului, iata imparatul tau vine la tine drept si biruitor, smerit si calare pe asin, pe manzul asinei." (Zaharia 9, 9)

Aprilie 2016

     
Sumar:
Celor 33 care au speriat (r)ESTUL: greu vă este vouă a izbi cu călcâiul în țepușă #FACEM CATEDRALA
Comunicat de presă privind Sfântul și Marele Sinod Pan-ortodox
După 1989 s-au construit 3191 biserici pentru cei 86,45% ortodocşi şi 5222 locaşuri de cult pentru 13,55% neortodocşi!
Casă pentru pelerini, nu hotel pentru turiști în Istanbul
Vizită cu iz ecumenic și politic a Papei Francisc în Grecia pentru a discuta cu Patriarhul ecumenic Bartolomeu și Arhiepiscopul Atenei despre criza refugiaților din Siria
Declarația comună a Papei Francisc, Patriarhului Ecumenic Bartolomeu și Arhiepiscopului Atenei - Lesbos, 16 aprilie 2016
Comisie teologică pentru cercetarea vieţii şi activităţii Părintelui Arsenie Boca (prima şedinţă de lucru)
Sinodul Pan-ortodox
Știri interne - aprilie 2016 (RO)
Știri externe - aprilie 2016 (EXT)
Un puternic atac online asupra Asociaţiei non-profit Lăcaşuri Ortodoxe
Decizii ale Sfântului Sinod Bulgar privind Marele Sinod Panortodox
Raport de etapă privind Sfântul și Marele Sinod Pan-Ortodox: condamnarea Uniației, clarificări privind bugetul alocat, logo, controverse
Semnificatia zilelor din Săptămâna Sfintelor şi Mântuitoarelor Pătimiri ale Domnului
Patorala Patriarhului României cu ocazia Sfintelor Paști 2016
Părintele Gabriel Bunge: o rază ortodoxă în munții Elveției
Mucenicia Sfintei Sofia și a fiicelor ei, Credința, Nădejdea și Dragostea
Programul Naţional de sexualizare perversă infantilă
Precizări ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române privind anul electoral 2016
Iisuse, chip sfânt
Tabăra Națională Studențească „Părintele Teofil Părăian”, ediția a 43-a
Coaliția pentru Familie a lansat Cincizeci de propuneri de măsuri pentru politici privind familia
Conferinţă şi lansare de carte: Ortodoxia, iubirea de Neam şi europenismul.
Poziţie privind Planul Național Multianual Integrat de Promovare a Sănătății şi Educației pentru Sănătate
Expoziție de iconografie post-bizantină la Copenhaga (10 aprilie-10 mai 2016)
Inteligenta culinara Arta de a manca sanatos (si cu adevarat bine) - Peter Kaminsky (CARTE)
Invierea Domnului - Povesti si rugaciuni pentru copii (CARTE)
Invataturile unei prostituate batrane catre fiul sau handicapat - Savatie Bastovoi (Stefan) - (CARTE)
Traditie si teologie in scrierile Sfantului Ioan Casian - Augustine Casiday (CARTE)
Talcuire cu de-amanuntul la Epistolele Sobornicesti - Sfantul Teofilact al Bulgariei (CARTE)
Ghid pentru o casnicie implinita Pietre de capatai - factori de risc - rugaciuni - Natalia Corlean (CARTE)
Viata Parintelui Arsenie Boca povestita copiilor - Andreea Nemes (CARTE)
Povestiri duhovnicesti - Sfantul Atanasie Sinaitul (CARTE)
÷ Fitile pentru candele cu pluta Cutiuta
Duminici de fiecare zi - Pr. prof. dr. Constantin Necula (CARTE)
Ne vorbeste Parintele Daniel de la Rarau vol. 1 (CARTE)



Tema lunii
Celor 33 care au speriat (r)ESTUL: greu vă este vouă a izbi cu călcâiul în țepușă #FACEM CATEDRALA

 

În plină perioadă a Postului Mare, când gândurile ar trebui să ne fie mai curate, inimile mai blânde și credința mai puternică, spre slava Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos către a cărui Înviere ne îndreptăm, un grup de artiști de notorietate a adus tulburare prin lansarea unui videoclip cu un mesaj fățiș împotriva Catedralei Mântuirii Neamului, al cărui refren repetă obsesiv:  "Dumnezeu preferă bisericile de lemn și spațiile mici".

Ascuns sub masca "smereniei" invocate ostentativ de participanții la videoclip, mesajul are ca scop să creeze valuri și antipatie față de proiectul construirii Catedralei, având ca public țintă acea masă critică de cetățeni care nu prididesc a compara și număra merele cu perele, adică bisericile cu spitalele și școlile. Argumentația lor, nedocumentată, dar răspândită virulent în mijloacele de comunicare, fiind că finanțarea de la Bugetul de Stat a Cultelor este nepotrivită într-o Românie lacunară în ale sistemului social și sanitar. Mai mult, este posibil ca numeroși dintre cei care se opun cu obstinență construirii Catedralei, să se mândrească cu vizitele și fotografiile din străinătate, făcute în fața altor catedrale de renume, precum Notre Dame din Paris, Sagrada Familia din Barcelona, ori Domul din Milano (foto). De asemenea, cei care invocă existența istorică a bisericuțelor de lemn în țara noastră, nu știu sau omit cu bună știință, ca în splendoarea catedralelor și palatelor din Occident se găsesc și birurile iobagilor români, după cum se află și aurul Apusenilor noștri. Uită sau nu știu, sau nu le pasă, că românii din Ardeal abia după anul 1790 au primit permisiunea Împăratului Austro-Ungariei de a construi și biserici de zid, nu doar lăcașuri de cult din lemn, iar acest lucru pentru că au rămas majoritar ortodocși în ciuda tuturor constrângerilor politice de a se uni cu Biserica Romei, mergând până la martiriu.

Profitând de nume și renume, cei 33 care au speriat r(ESTUL), un număr care face trimitere la vârsta Mântuitorului la momentul Răstignirii pe cruce, departe de a fi ei înșiși exemplu personal de smerenie și dragoste pentru simplitate și viață sărăcăcioasă, nu fac altceva decât să mearga pe urmele prigonitorului înverșunat al creștinilor și Bisericii lui Hristos, Saul (devenit ulerior Sfântul Apostol Pavel, apostolul Iubirii), căruia Mântuitorul i-a spus cu mâhnire pe drumul Damascului:

"Saule, Saule, de ce Mă prigonești? Iar el a zis: Cine ești, Doamne? Și Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu îl prigonești. Greu îți este să izbești cu piciorul în țepușă" (Fapte, Cap.9, 4-5).

Efectul melodiei a fost însă, ca cel al unui bumerang. Mass media mustește de articole și replici tăioase la adresa artiștilor implicați, multe aparținând laicatului creștin, numeroase unor personalități ale vieții publice la fel de cunoscute ca cei 33. Nu se așteptau la astfel de răspuns, drept care unul dintre participanții la videoclip, Grigore Leșe, s-a răzgândit și a cerut să fie scos din proiect. Mai mult, unii dintre cei care aveau dubii în a face donații pentru Catedrală, au fost acum determinați să o facă din toata inima, mai abitir. Conform constatării Patriarhiei, donațiile pentru Catedrala Mântuirii Neamului au crescut considerabil în ultimele zile. Monitorizând presa și mediile de comunicare virtuală se constată că singurele păreri favorabile trupei Taxi sunt exprimate stângaci în comentarii individuale ce folosesc adesea un limbaj trivial, într-o limbă română îndoielnică.  

Facem mai jos un rezumat al celor mai elocvente luări de poziție din societatea civilă și cler, cu nădejdea că românii ortodocși vor spune în comuniune de gânduri și fapte: #FACEMCATEDRALA!

Celor 33, le punem la suflet, spre meditație, pasajul biblic din *Evanghelia de la Matei: 23, 13-39, "Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici!", cu speranța că după Sfintele Paști, când și-au propus să revină cu o formă modificată a videoclipului, să își reconsidere atitudinea.

REZUMAT

ActiveNews: Formația Taxi, alături de alte 33 de persoane, a compus o melodie împotriva Catedralei Mântuirii Neamului

Singura problemă a României este Catedrala Mânturii Neamului. Nu corupția generalizată care a secat România de peste 25 de ani, nu scăderea demografică, nu legile de tip Big Brother, nu impozitele mărite an de an, nu pensiile speciale ale aleșilor, nu retrocedările dubioase de miliarde de euro, nu stadioane construite pentru nimeni în mai toată țara. Nu, problema României este Catedrala Mânturii Neamului. Toate frustrările unora s-au adunat în această construcție ridicată în bună parte cu fonduri proprii sau donații. Ultimul exemplu vine de la trupa Taxi. Formația a lansat piesa ”Despre smerenie”, care se dorește a fi un manifest împotriva Catedralei Mântuirii Neamului. Celor de trupa Taxi li s-au alăturat 33 de persoane din lumea muzicii, a teatrului și literaturii, care cântă refrenul: Dan Bittman, Cornel Ilie, Monica Anghel, Virgil Ianțu, Andi Vasluianu, Dorina Chiriac, Ștefan Bănică Jr., Robin Proca, Andi Moisescu, Dani Oțil, Paula Chirilă, Horia Moculescu, Toni Grecu, Irina-Margareta Nistor, Dan Byron, Teo Trandafir, Oreste Teodorescu, Pavel Bartoș, Ada Milea, Călin Goia, Mircea Cărtărescu, Horia Vîrlan, Guess Who, Laura Lavric, Andreea Esca, Răzvan Simion, Alexandru Andrieș, Emilia Popescu, Grigore Leșe, Mircea Baniciu, Alexandra Ungureanu, Oana Pellea și Victor Rebengiuc. […]

Mitropolia Clujului, REACȚIE la piesa trupei TAXI: Este trist că smerenia devine un AMBALAJ. O catedrală NU e un ATENTAT la smerenie

Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, ÎPS Andrei, a văzut videoclipul „Despre smerenie” și consideră că Biserica Ortodoxă Română are nevoie de o catedrală reprezentativă pe măsura vârstei sale, iar „o catedrală nu este un atentat la smerenie”. „La smerenie ar trebui să reflectăm cu toții, în fiecare zi din viața noastră, indiferent unde ne aflăm și cine suntem. Totuși este trist că smerenia devine un ambalaj prin care sunt promovate ideologii orientate vădit împotriva bisericii”, consideră preotul Bogdan Ivanov, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Clujului. Acesta a discutat cu Mitropolitul Clujului, Andrei Andreicuț, și transmite mesajul său, potrivit adevarul.ro: „Nu vrem să lezăm sentimentul religios al nimănui. Biserica Ortodoxă Română are nevoie de o catedrală reprezentativă pe măsura vârstei pe care o are. O catedrală nu este un atentat la smerenie, care rămâne virtutea fundamentală a capului nevăzut, Mântuitorul Iisus Hristos”.

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Ortodoxe Române, Vasile Bănescu, a făcut câteva declarații în nume personal, și nu în calitate de purtător de cuvânt al BOR. „Cred că Dumnezeu îl preferă pe om atât în spațiile mari, cât și în spațiile mici. E vorba de accentele care trebuie să cadă corect. Omul este important, omul rugător, omul credincios care își poate manifesta credința lui atât într-un spațiu mic, pitoresc, așa cum îl regăsim în istoria vitregă de altfel a poporului nostru, cât și în biserici mai mari, luminoase, spațioase cum va fi această catedrală națională, proiectul ei nefiind, cred, unul suficient de bine înțeles de cei care îl contestă”, a afirmat acesta. “Cred că și-au exprimat o părere la care au aderat fără să cerceteze, repet, și nuanțele proiectului catedralei naționale, care este în primul rând un proiect care va reprezenta în plan simbolic, în primul rând, ideea de demnitate și de identitate ortodoxă a acestui popor. Sunt foarte multe popoare care au catedrale pe care nu le-a contestat și pe care nu le contestă nimeni. Nu e vorba de multiplicarea catedralei, nu e vorba de înlocuirea bisericilor mici, a bisericilor istorice, monumente istorice, cu alt tip de biserică. Nu e vorba de impunerea unui alt stil arhitectonic mai grandios, ci de un proiect singular menit, repet, ca în anul 2018, să sublinieze din perspectivă bisericească, creștină, demnitatea și identitatea religioasă a creștinilor ortodocși români. Nu este chiar un act de smerenie să crezi că ai ajuns să știi cu precizie ce anume îi place cu adevărat lui Dumnezeu în materie de arhitectonică bisericească. Libertatea lui Dumnezeu e nesfârșită și în această privință”, susține Vasile Bănescu, potrivit adevarul.ro.

Pr. Constantin Necula - Hristos și prietenii... „Ce este Taxi ca taxiul trece”

(...) Taxi și prietenii nu s-au visat mergând pe autostrada Sibiu-București, deși măcar una dintre personalități ar ajunge mai ușor acasă și ar revedea Catedrala din Sibiu. Care? Catolică? Evanghelică? Ortodoxă? Care vrea. Nu. Taxi nu s-a visat în spitalele închise din lipsă de specialiști sau în școlile golite de elevi, nici în casele de bătrâni ale Bisericii ori în pridvoarele de frumusețe ale mănăstirilor românești- uite, dacă cea ortodoxă îi deranjează să meargă la Lipova la Sfânta Maria Radna. În miezul de luminiș de la Cioara ori Oașa, în haturile de lumină din munții Rodnei ori Rarău înțeleg că mergem doar când vrem să dăm bine cu cealaltă parte de popor, făcătoarea de rating, nu de cultură. Nu s-au visat nici în dependințele aresturilor ori penitenciarelor să stea la un pahar de vorbă cu cei care au construit mori de vânt în paguba noastră. O fac asta în fiecare zi prin munca lor? Poate. Se pare însă că nu au prea mulți spectatori care să-și schimbe viața din efortul muncii lor. Nu-mi scuz biserica că există. Ar fi absurd. În fiecare fibră de-a ei sunt prezente mii de suflete. Unele mai bune, altele mai slabe, foarte puține teri)biliste. Teribilismul nu este prietenie. 

... Din nefericire pentru Taxi și prietenii, monumentul fundamental al Bucureștiului va rămâne necropola celorlalți pretenari cu vânzarea și răstignirea celuilalt, arcul de marmură roșie, însângerată de cei torționați, pălmuiți, răstigniți... În ordinea de idei a prietenilor cu Taxi, Arcul de Triumf trebuia să rămână de lemn, șubred, precum unitatea noastră de contemporani prietenoși. Nici nu cred că ar fi trebuit să dăm un răspuns prietenilor de la Taxi. Doar să-i rugăm pe specialiștii în arhiva prietenilor de la TV să repună pe ecranul conștiinței lor imaginile cu românii cântând în noaptea Învierii: Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte Viață dăruindu-le! Am putea numi clipul chiar Hristos și prietenii. Un pic mai mulți de 34, sau, 33? 

Nu. Nu suntem oameni de forța voastră, prieteni. Nu, nu avem calitatea PR-istică pe care o aveți. Nici nu reprezentăm în cultura română discernământul, calitatea și forța pe care o degajați. Cred însă că Dumnezeu iubește limba română curată și integrată în frumusețea fără sfârșit a moralei, iubește teatrul mai mult decât o putem face noi, cântarea îngerilor mai mult decât scâncetul moralist al oamenilor. Și uneori ascultă Bach, Wagner sau Mozart cu aceeași dragoste ca naiul lui Zamfir, taragotul maestrului Fărcaș ori zombora uncheșului Ioan din Vișeu de Jos care nu are nevoie de televizor să fie bucuria copiilor din valea cu borcuturi făcătoare de minuni. Stăm, zilele ce vin, în așteptarea Învierii Domnului Hristos. În bisericile de lemn, piatră ori ciment din România, cunoscuți în inimă de Dumnezeu, vom primi vestea din zorii Învierii: de ce căutați pe cel viu printre cei morți? Nu este aici. A Înviat. Catedrala nu este locul punerii Sale în mormânt, ci locul din care putem începe să redescoperim poporului român bucuria unui nou început. Sau nu? În fond, știm că ce este Taxi ca taxiul trece..."

TAXI, prietenii și bunul simț, de Pr. Mihai-Andrei Aldea

Mi-au spus mai mulți că a scos formația Taxi un cântec nou. L-am ascultat, urmărind și videoclipul. Prea mult nu era de urmărit, chipuri care își exprimau credința lor: “Dumnezeu iubește lemnul și spațiile mici”. Și convingerea că asta – lemnul și spațiile mici – înseamnă smerenie. Iar Catedrala Mânturii Neamului nu înseamnă smerenie, pentru că nu e mică și nici din lemn, ba chiar are lifturi, spital, sală polivalentă pentru felurite activități culturale, parcare, cantină pentru săraci și altele asemenea. Așa că ei se tem că nu-L vor găsi pe Dumnezeu în ea când va fi terminată. Acum, pe de-o parte nu am putut să nu mă umplu de milă față de celelalte popoare și țări! Din punctul de vedere al Formației Taxi și prietenilor ei, este aproape imposibil să-l găsești pe Dumnezeu acolo. Au catedrale, temple și moschei uriașe, din piatră, beton, marmură, bronz și aur. Au poduri imense, mega-orașe, zgârie-nori (nici ăștia, măcar, din lemn), super-avioane (nici ele din lemn) și tot felul de alte chestii gigantice. Apoi mi-am adus aminte de spațiul cosmic. Nu este mic, și nici din lemn. Dar asta pentru că așa l-a făcut Dumnezeu! Ca și pe Jupiter. Sau ca pe Soare, steaua aia de ne dă lumină și în care El, după Psalmi, și-a făcut sălaș. Nici astea nu sunt chiar din lemn. Și nici chiar mici. Dar lui Dumnezeu i-a plăcut să le facă.

De fapt, lui Dumnezeu i-a plăcut și chilia Sfântului Daniil Sihastrul, mică, dar din piatră, și templul lui Solomon, și mare, și din piatră, și bisericuța din lemn a lui Dragoș Vodă… Ceea ce, pe mine, mă face să cred că lui Dumnezeu îi plac spațiile în care este căutat cu sinceritate. Fie că sunt mari sau mici, din piatră, lemn sau metal. Dar, m-am mai gândit eu atunci, fiecare cu credința lui! Până la urmă, adepți ai spațiilor mici din lemn cum sunt, vedetele astea ne-au arătat că sunt foarte smerite. Atât de smerite încât ne pot și învăța cum e cu smerenia. E bine! Și ne-au arătat, cu smerenie, că sunt foarte credincioase. Și, de aceea, foarte preocupate de cum arată Catedrala Mântuirii Neamului. Mai ales în comparație cu biserica, scuze!, bisericuța din lemn, la care merg să-L întâlnească pe Dumnezeu. N-am înțeles dacă fac asta doar în vis, dacă o fac doar o dată în viață sau altfel. Dar, până la urmă, este doar un amănunt care îi privește. Eu mă bucur că am putut învăța de la ei. Și mă rog să le dea Dumnezeu mântuire și toate cele bune.

Ce m-a întristat a fost reacția privitorilor. Dominată, mai peste tot, de accente isterice. Pro, sau contra. De insulte, acuzații, agitații sterile. Privind acest cântec drept o critică, trebuie subliniat că este una făcută într-un limbaj civilizat. Mai mult, oamenii (Taxi și prietenii) își mărturisesc dragostea de Dumnezeu. Cu accentele pe care le-am subliniat la început. Ar fi fost de bun-simț ca replicile pro sau contra să fie în același ton. Fără batjocuri, insulte și blesteme la adresa preoților sau ateilor, a vedetelor sau creștinilor etc., etc. Să fi fost replici – pro sau contra – date calm, cu un zâmbet, cu bunătate, cu înțelegere. Așa cum se cuvine unor oameni puternici și stăpâni pe ei, care știu în ce cred, și care răspund, până la urmă, altor compatrioți. Buni sau răi, dar tot din familie, ca să spun așa. Trist! Crima altei păreri”, despre care am mai scris, continuă să apese gândirea românilor, să dezbine societatea, să împiedice comunicarea, să stârnească ură.

Bunul simț este uitat. Spunea cineva că adevărata noblețe se vede în purtarea celui aflat în greutăți, în nenorocire, în criză. La felul în care se poartă cetățenii români de astăzi noblețea este încă o floare rară. La fel și bunul simț. Dar cum tot suntem în post, vreme de rugăciune, poate ne rugăm – fiecare unde știe și poate – să le câștigăm. Avem mare nevoie de ele!

P.S. Am slujit mulți ani într-o biserică de 30 mp. Slujesc acum într-o biserică din lemn (chiar nu știu câți mp are, îmi pare rău). Dar l-am văzut pe Dumnezeu și când am slujit, întâmplător, în catedrale – ca cea din Cluj, în care luminează încă umbra Leului Ardealului, Bartolemeu Anania. Pace tuturor!

Dr. Pavel Chirilă le scrie celor de la Taxi și prietenilor lor: Vă spun un secret: Dumnezeu este în inima voastră, iar voi Îl căutați în lifturi

Doctorul Pavel Chirilă, unul dintre cele mai respectate nume ale medicinei românești, a trimis pe adresa ActiveNews o scrisoare deschisă adresată formației Taxi și celor care au apărut în piesa “Despre smerenie”, lansată zilele trecute. Iată textul integral:

"Iubiți frați în Hristos,

Dan, Cornel, Monica, Virgil, Andi, Dorina, Ștefan, Robin, Andi, Dani, Paula, Horia, Toni, Irina-Margareta, Dan, Teo, Oreste, Pavel, Ada, Călin, Mircea, Horia, Guess Who, Laura, Răzvan, Alexandru, Emilia, Grigore, Mircea, Alexandra, Oana, Andreea, Dan și Victor. De unde știți voi că Dumnezeu nu iubește spațiile mari? L-ați întrebat voi pe Dumnezeu? E ca și cum ați spune că Dumnezeu iubește spitalele dar nu și catedralele. „Textierul” celor două strigăte este același. Vă rog reveniți-vă. Dumnezeu în mod sigur iubește Sfânta Sofia, Catedrala Sfântului Mormânt, Marea Lavră și multe altele mari și mici. Cred că, de fapt, ați vrut să loviți în Catedrala Mântuirii Neamului. […]Dumnezeu v-a dăruit talent, reputație și bani. Nu vreți să aibă și Dumnezeu o catedrală? Nu v-a luat din averea voastră și, probabil chiar dacă v-ar fi cerut, nu I-ați fi dat nimic. Conform textelor biblice, știți ce înseamnă „a-ți veni în fire”? A te uita înlăuntrul tău și a vedea cu claritate cine ești. Nu e chiar greu. Ca să reușești aceasta, îți trebuie o singură virtute: SMERENIE. Practicați-o și voi. O să simțiți cât de mult vă iubește Dumnezeu, Căruia vreți să-I răpiți Casa.

Bănuiesc că – în practică – decurge cam așa: unul dintre voi este marele manipulator și ceilalți căldiceii păcăliți. Ce istorie tristă a acestor meleaguri! Când s-au dărâmat biserici, nu s-a opus nimeni. Acum, când se construiesc catedrale, frații noștri creștini cântă împotriva lor.

Iubită Trupă, Nu mai derutați creștinii. Dumnezeu este peste tot. Așa zice Sfânta Scriptură în Psalmul 138: Minunată este știința Ta, mai presus de mine; este înaltă și n-o pot ajunge. Unde mă voi duce de la Duhul Tău și de la fața Ta unde voi fugi? De mă voi sui în cer Tu acolo ești.

De mă voi coborî în iad, de față ești. De voi lua aripile mele de dimineață și de mă voi așeza la marginile mării, Și acolo mâna Ta mă va povățui și mă va ține dreapta Ta.

Vă spun un secret: Dumnezeu este în inima voastră, iar voi Îl căutați în lifturi. După „cântecul smereniei” ne-ar prinde bine tuturor un cântec al pocăinței. Lumina Sfintei Sărbători a Învierii Domnului să vă aducă în inimă o bucurie mare cât Catedrala Mântuirii Neamului,

Al Dumneavoastră în Hristos,

Dr. Pavel Chirilă

Grigore Leșe susține că nu i s-a spus că urmează să apară într-un clip contra Catedralei Mântuirii: O să cer să mă scoată AFARĂ din videoclip. Eu nu am nimic împotriva Catedralei, nu am ce căuta într-o poveste din asta

Videoclipul formației Taxi a stârnit deja vii reacții, atât pro, dar mai ales contra. Mulți dintre cei care au urmărit clipul s-au arătat nedumeriți de prezența artistului Grigore Leșe între cei care contestă Catedrala Mântuirii Neamului, dat fiind mesajul creștin al muzicii sale. Într-un interviu acordat în exclusivitate ActiveNews, maestrul Grigore Leșe, afirmă că nu a fost informat de către realizatorii clipului despre ce este vorba, spunându-i-se că este vorba despre bisericile de lemn din patrimoniul național.

Artistul susține că nu are nimic împotriva construcției Catedralei Mântuirii Neamului și că va cere producătorilor clipului să fie scos din videoclip. “Eu m-am dus la o înregistrare cu Taxi, crezând că este vorba despre spiritualitate și nicio clipă nu am știut că este un clip împotriva construcției Catedralei. Eu îmi vad de muzica mea, eu am fost botezat într-o biserică de lemn, am aceste date, din familie. Nu am nimic împotriva construcției Catedralei. Eu am crezut că este un clip despre biserici, despre lemn, despre credință. Am zis că dacă vin atâția artiști, atunci vin și eu. Lui Dumnezeu îi place lemnul, atât am zis. Hristos a fost răstignit pe lemn, trunchiul de Templu a fost la început pe lemn, bisericile din Maramureș sunt în patrimoniul UNESCO, glasul meu vine de-acolo, am zis să particip. N-am niciun contract cu ei, a fost vorba de o simplă filmare. Nici nu i-am văzut pe toți care urmau să participe și apoi a început povestea asta. Eu nu am probleme cu Catedrala, cu construcția Catedralei, nu am ce căuta într-o poveste din asta. O să cer să mă scoată afară din videoclip. Am vorbit cu producătorul și o să cer să mă scoată afară din clip, nu am contract cu ei și o să o rezolv foarte simplu. Nu vreau să intru în povești de genul acesta, într-o lume învrăjmășită cum e în ziua de azi…Eu cred că s-a mai întâmplat și cu alții chestia asta, că n-au înțeles despre ce a fost vorba ( în clip -n.n.)”, ne-a declarat Grigore Leșe.

Efectul TAXI. Tot mai mulți români contribuie la construcția Catedralei Mântuirii Neamului. O fetiță de 11 ani a scos la licitație o icoană pictată chiar de ea. Banii vor fi donați la edificarea lăcașului

Dezbaterea aprinsă pe marginea piesei lansate de trupa Taxi continuă, iar efectele nu întârzie să apară. Câteva zeci de persoane anunță public că au hotărât să contribuie financiar la ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului (CMN). Printre aceștia, Mirel Curea sau Iulian Capsali. “Fiecare român pune o cărămidă. Hai, ca să n-o mai lungim. Cinci euro pe lună nu o fi o gaură mortală în bugetul familiei. Oricine are card, pensionari sau oameni de afaceri, poate să pună o cărămidă sau un planșeu, după posibilități, la Catedrala Neamului”, scrie Iulian Capsali pe contul de Facebook. Gestul unei fetițe de 11 ani, pasionată de pictură, impresionează. După ce a văzut videoclipul “despre smerenie” al celor de la Taxi, fetița a hotărât să doneze banii obținuți din vânzarea uneia dintre icoanele pictate și expuse de ea, pentru a contribui la construcția Catedralei Neamului. Orice copil s-ar gândi, probabil, la această vârstă, ca din banii câștigați de pe urma unei pasiuni să-și cumpere ceva folositor, nu să contribuie la construcția Catedralei.

“O dată la 400 de ani, oare nu-și poate construi un popor o catedrală? NOI construim catedrala!”, scria, acum o lună, o româncă, iar mesajul ei (preluat și de Revista noastră) a ajuns pe site-ul Patriarhiei.

Ce le-o fi venit tocmai acum cu lemnul și spațiile mici? de Cristian Dogaru

[…] e imoral ca statul să dea bani pentru Catedrală dar e ok ca masonii să primească gratis terenul pentru Catedrala lor? Sau discursuri indignate despre prostul gust de a face ditamai monstruozitatea ca Sagrada Familia în inima Barcelonei? N-o să văd niciun cânticel-soft de la Taxi împotriva achizițiilor de F16 second hand, de fregate prăfuite și împotriva cazării de tehnică Nato care ne transformă într-o țintă pentru Ivan, nicio atenționare împotriva retoricii noastre belicoase moștenite de la Băsescu și perpetuată și de noile autorități…Sau poate mă înșel? Din punctul meu de vedere, Catedrala nu se construiește pentru a-l găsi acolo pe Dumnezeu, dragă Taxi. […] Catedrala se construiește pentru a oferi doar un simbol…Un simbol al Ortodoxiei, al specificului național, al diferenței într-un ocean al globalizării…E nevoie și de simboluri naționale între atâtea valori și branduri de import…

Silviu Dancu despre Taxi: Vai nouă celor care nu din dragoste pentru sărmani, ci din silă pentru Biserică și dispreț pentru “spălări pe creier” ne dăm economi

[…] Mai țineți minte cortul mărturiei? Ăla făcut de evreii aflați într-un lung exod! Păi, fraților, pe lângă lemn (da, există și destul lemn, că de-aia e doar cort!) ai acolo mătase, aur și argint la greu! Mai toate inelele care țineau pânzeturile erau din aur și din argint. Până și stâlpii curții din jurul cortului erau placați cu argint. Și vorbim despre cort, nu despre Templul lui Solomon sau al lui Irod (încă și mai mare!) Dar de chivotul legământului (în care erau ținute Tablele Legii) mai știți? Placat cu aur pe dinafară și pe dinăuntru. Inelele de prindere erau din aur. Heruvimii de pe capac erau din aur. Drugii care se petreceau prin inele pt a putea fi purtat chivotul erau din aur. Aoleu, ce ne facem? Dar, hei, mai era și un Mare Preot, singurul care putea intra în ”Sfânta Sfintelor” o dată pe an. Oare cum era îmbrăcat el, în pânză de sac? Neeee, avea mătase și in, avea fir de aur și plăcuțe din aur, avea nestemate care să indice triburile lui Israel. Era acolo safir și rubin, smarald și diamant… Și zice acolo că nu doar lui Aaron i se cuveneau veșminte de fală ci: ”Să faci de asemenea și fiilor lui Aaron hitoane și cingători; și să le faci și turbane pentru cinste și podoabă. Să îmbraci cu acestea pe fratele tău Aaron și împreună cu el și pe fiii lui, să-i ungi, să-i întărești în slujbele lor și să-i sfințești, ca să-Mi fie preoți.” Nu era o chestie de tocmeală. Toate astea sunt zise în Scripturi, cerute expres de Dumnezeu despre care ne spun azi vedetele noastre că ”preferă lemnul și locurile mici”. Care Dumnezeu, oare? Un Dumnezeu Căruia îi plăcea jertfa cu miros fin, adusă din cea mai bună parte a berbecilor fără de pată?

Nu știu despre ce Dumnezeu vorbesc oamenii ăștia și când (sau unde) le-a spus lor de preferințele Sale. A, poate că vorbesc despre cel nou-testamentar (că la Vechiul Testament avem probleme)? Păi să ne uităm. E Hristos! Da, corect, Om smerit, Fiu întrupat, care ”nu avea unde să pună capul să doarmă”. N-a avut averi, n-a avut nevoie de ele. El făcea ”pescari de oameni”, căci jertfa dorită de El nu mai erau berbecii grași, mieii fragezi și porumbeii curați, ci era chiar inima fiecăruia. Mare jertfă, mai scumpă decât aurul, nu credeți? Ar fi ceva de genul: ”Nu vreau aurul tău, dar vreau sufletul tău alături de Mine în rai!” Păi I-l dăm noi, oare, de ne arătăm așa de ”cumpătați” când vine vorba să-i dăm măcar ”aur”?

E Postul Paștelului. Și uite-acușica vine Săptămâna Patimilor, cu Miercurea Mare. Se face că la denia de marți se pomenește cineva. An de an se pomenește personajul acesta. E vorba despre femeia care a uns creștetul lui Hristos. Cu ce l-a uns? Cu ”mir de mare preț”, cu”nard”. Ucenicii s-au enervat, atunci. Ia să citim: „Și văzând ucenicii, s-au mâniat și au zis: De ce risipa aceasta? Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor.” Ohooo, vă este cunoscut? ”Nu vrem biserici, vrem spitale”? :)) Și care a fost replica lui Hristos, Cel despre care putem zice orice, doar că era vreun lacom, nu? A fost cam așa: ”Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceți supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea față de Mine. Căci pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna; Că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea. Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce-a făcut ea, spre pomenirea ei.” (recomand Matei 26, 8-13).Hai, curaj, că – așa cum ziceam – e chiar citat de sezon.

Vai nouă! Vai nouă, farisei fățarnici, vai nouă, celor care strecurăm țânțarul și-nghițim cămila, vai nouă, celor care umflăm mincinos chiar și de zece ori costurile Catedralei pentru a ne preface interesați de sărmani și de bolnavi, vai nouă, celor care, de altfel, nici pe bolnavi nu-i ajutăm cu adevărat, că nu-l văd pe nea Taxi trăgând din claxon pentru miliardele date SRI ori managementului corupt din sănătate și din educație, dar nici pe cei care vor o biserică mare nu-i lăsăm să se bucure! Vai nouă, celor care mințim sfruntat pentru a avea dreptate, vai nouă, celor care facem legături șerpești între lucruri fără legătură, vai nouă celor care nu din dragoste pentru sărmani, ci din silă față de Biserică și din dispreț pentru ”spălații pe creier”, ne dăm economi când vine vorba despre un lăcaș închinat Domnului și ne dăm căutători de Dumnezeu prin biserici ”mici și din lemn”… Vai nouă, pui de năpârci, care nici pocăință sau smerenie nu avem, nici fapte vrednice de pocăință sau de smerenie nu facem, dar stăm și căutăm nod în papură celor care fac ceva, doar pentru că nu ne place nouă! […] Deci? Tragem un claxon?

Dumnezeu preferă lemnul crucii – Noi ce preferăm? de Alexandru Racu

Firește că Dumnezeu preferă lemnul. Și spațiile mici. Doar s-a născut într-o iesle. Apoi a umblat desculț. N-avea unde să-și plece capul. Și tot pe lemn a sfârșit. Din acest punct de vedere, nu e treaba mea să judec pe nimeni, dar cert este că cu toții, inclusiv artiștii și vedetele care au participat la realizarea recentului șlagăr anti-catedrală, ar trebui să ne întrebăm ce anume preferăm, cu conștiința faptului că Dumnezeu îi preferă pe cei care își văd bârna din propriul ochi celor care găsesc paie în ochii altora. […]

Kilometrul zero al manipulării de Iulian Capsali

Oricât aș încerca să ascult o melodie, în cazul clipului insidios numit “Smerenie”, tot de un produs propagandistic mă lovesc. În fond, avem de-a face cu un manifest. Pornit dintr-o “revelație”: autorul (alături de Cor), ȘTIE ce-I place Domnului. Și Ceaușescu a avut o revelatie și a dărâmat, chiar în zona unde se construiește Catedrala Patriarhală, multe biserici de zid, unele foarte frumoase. Și el ar fi preferat să fie doar biserici mici pe dealuri, departe de orașe, construind doar imense cartiere lipsite de spatii ecleziale. Când Ceaușescu demola biserici la Uranus și pe Dealul Spirii (Arsenalului), conștiințele vii apărute în clip – vorbesc de cele mature în anii ’80 – nu au protestat public. De ce? Este simplu: nu-i interesa subiectul. Ei se opun, așa cum o fac în general intelectualii gnostici, cei care au o relație “directă” cu Dumnezeu, doar construcției de biserici semnificative în oraș si le convine exilarea credinței “pe dealuri”, in afara forului public. Pentru ca lor le displace profund Biserica, loc al sobornicității și spațiu liturgic, al Jertfei. Lor le displace Crezul bisericii, pentru că au un “personal Jesus”, în consecință au un dispreț suveran, elitist, pentru masa de credincioși, “pupătorii de moaște”.

O dovadă în plus este faptul că textul propagandistic are părți voit false: vocalistul de la Taxi ne povestește că l-a căutat pe Dumnezeu în Centrul Vechi dar s-a gândit (!) că nu-L va găsi acolo. Ei bine, acolo se găsesc câteva biserici remarcabile, majoritatea de patrimoniu, biserici ridicate de bresle sau ctitorii domnești, așa cum este Sf. Antonie, ctitorie si necropolă impozantă, de sec. al XIV-lea, a voievodului Mircea Ciobanul, sau ctitoria în superb stil brâncovenesc, de sec. al XVIII-lea a Mavrocordaților – Stavropoleos, care era paraclis voievodal, deci o biserică DE FAMILIE -, unde astăzi acum stau la slujbe, pe lângă maici (de câțiva ani a devenit mănăstire), și multe familii care vin acolo cu copiii. Tot acolo este biserica Sf. Ilie, ridicată de negustorii bulgari, și care acum adăpostește o superbă si numeroasă comunitate. Mai sunt biserici în Centrul Vechi – Sf. Dimitrie, sau biserica spitalului Colțea, ctitorie Cantacuzină, nu mai vorbim de Sf. Gheorghe, la Kilometrul Zero al României, acolo unde se găsesc moaștele familiei-martir a domnitorului Constantin Brâncoveanu. Dar aici era nevoie de un Kilometru Zero al Manipulării, nu de argumente. Un creștin asumat, nu un propagandist anticlerical care merge in Centrul Vechi doar la terase, știe implicit, din experiență directă, că acolo există o efervescență spirituală care adună creștinii ce au o căutare sinceră.

Nu este și cazul lor. Toți artiștii și intelectualii, cei 33 care s-au alăturat acestui demers al trupei TAXI, au adăugat o pagină a manipulării, sub presiunea căreia biserica se găsește mai dihai de câțiva ani, de când concasorul globalist încearcă să sfărâme ethosul și Tradiția, în sens larg. Concluzionând, nu despre smerenie este vorba aici, ci despre dorința idelogizantă (drăcească), împachetată înșelător, de a exila din oraș locul în care Dumnezeu Se jertfește, în fiece Duminică, la Sfânta Liturghie.

[…]P.S. Deși nu am donat până azi niciun leu pentru Catedrala, ați reușit să mă faceți să scot de acum înainte câțiva lei din buzunar – deh, famelie mare, renumerație mică, după buget! – lunar, până când construcția va fi gata. Pentru aceasta, eu va mulțumesc. Sper să fie terminată mai repede, ca să nu fim supuși revărsărilor periodice de fățărnicie snoabă.

Orgoliul smereniei de Nicolae Turcanu

[…]Mă voi referi în continuare doar la două aspecte: căutarea și găsirea lui Dumnezeu și preferința Lui pentru smerenie, adică pentru biserici de lemn și spații mici. […] În primul rând, Dumnezeu poate fi găsit pretutindeni, argument folosit de ambele părți, dar interpretat diferit: cei care contestă construcția Catedralei Mântuirii îl folosesc pentru a arăta că Dumenezeu poate fi găsit și în biserici mici (deși ei insistă că mai ales aici, confundând virtutea sufletească a smereniei cu dimensiunile locașului de cult); ceilalți afirmă că poate fi găsit și în catedrale, ceea ce justifică ridicarea Catedralei Mântuirii. […]

În al doilea rând, a pretinde fără rest că știi ce preferă Dumnezeu este de fapt a cădea în idolatrie: înseamnă că L-ai înțeles deja pe Dumnezeu și că poți vorbi în numele Lui fără urmă de frică și cutremur, înseamnă, de fapt, a te propune pe tine însuți, în mod idolatru, ca normă pretins divină, înseamnă că ai un idol al lui Dumnezeu, bine cunoscut, la îndemână, ideologizat, și să practici o falsă și auto-suficientă credință. Ateii operează cu concepte bine definite ale lui Dumnezeu, pentru a le putea apoi critica riguros, observa un fenomenolog contemporan catolic, J.-L. Marion.

Ori să nu uităm esențialul:Dumnezeu, așa cum ni L-a transmis Tradiția ortodoxă, este Dumnezeul cel necunoscut în ființa Lui, cel pe care mintea noastră nu-L înțelege niciodată fără rest, Cel care ne cheamă, ne judecă, ne așteaptă, ne iubește, Cel dincolo de conceptele rațiunii noastre, Cel de neajuns, Cel despre care am putea spune că preferă binele, pacea, dragostea, dar ar trebui în același timp să ne prăbușim înainte Lui, recunoscându-ne abisul ignoranței. Definițiile noastre sunt parțiale, ele doar trimit către taina înfricoșătoare, fără a avea pretenția că o epuizează. Desigur că Dumnezeu S-a făcut cunoscut în istorie prin Revelația Sa în Iisus Hristos și că ne este aproape; dar aceasta nu ajunge orgolios la o cunoaștere deplină a Tainei lui Dumnezeu. Credincioșii trăiesc misterul infinit al iubirii dumnezeiești în orice biserică, mare sau mică, ori de câte ori participă la slujbe sau chiar în orice alt loc ori împrejurare, dacă inima lor Îl caută cu sinceritate, devenind ea însăși o catedrală. Dar niciunul dintre acești credincioși n-ar trebui să aibă curajul să spună care este exact voia lui Dumnezeu într-o anumită problemă (dacă, în mod excepțional, n-a primit el răspunsul de sus, cum vedem uneori în viețile sfinților).

Prin urmare, a fi atât de sigur de preferințele lui Dumnezeu în materie de dimensiuni ale unei biserici este un semn nu de smerenie, ci de orgoliu. Și încă ceva: repetițiile compulsive, ca să folosesc un limbaj psihanalitic, ale refrenului, par a ascunde altceva, fiindcă ele se comportă ca un simptom nevrotic (cu atât mai mult cu cât, în general, muzica ușoară nu prea repetă refrenele de peste treizeci de ori – dar în acest domeniu rog să mi se ierte ignoranța!). Ceea ce apare aici este, după opinia mea, ideologia (anti-creștină? anti-BOR? anti-Patriarhie?). Să te folosești de una dintre cele mai mari virtuți creștine, smerenia, pentru a promova orgoliul secular poate părea inteligent, dar este insidios și ipocrit. De fapt cred că tocmai această ipocrizie m-a umplut de amărăciune și m-a făcut să scriu acest text.

Pentru Esca și prietenii Taxi, întrebare despre smerenie de Val Valcu

E cool să fii anti-BOR. E cool să fii bio, e cool să fii natural. Tot respectul pentru cei care au descoperit și promovează smerenia, cum ar fi, de exemplu, trupa Taxi. Dar despre ipocrizie nu cântă ceva, să spunem ”prietena” Andreea Esca? Când iubim lucrurile mici, ne gândim și la salariu? Ștefan Bănică o avea o căsuță din lemn, sau smerenie înseamnă vilă supraetajată? Bittman ia autobuzul, să nu polueze, sau merge cu 4×4? E drept că spune și proverbul: să faci ce cântă vedetele, nu ce fac ele. Poate o să se plângă, vreodată, și de mall-uri. În cor.  […]

 

*Evanghelia de la Matei: 23, 13-39

12.

Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe sine se va înălţa.

13.

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.

14.

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua.

15.

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi.

16.

Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceţi: Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat.

17.

Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfinţeşte aurul?

18.

Ziceţi iar: Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este legat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este legat.

19.

Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinţeşte darul?

20.

Deci, cel ce se jură pe altar se jură pe el şi pe toate câte sunt deasupra lui.

21.

Deci cel ce se jură pe templu se jură pe el şi pe Cel care locuieşte în el.

22.

Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.

23.

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi

24.

Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!

25.

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie.

26.

Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară.

27.

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia.

28.

Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.

29.

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor,

30.

Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor.

31.

Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci.

32.

Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri!

33.

Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?

34.

De aceea, iată Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi urmări din cetate în cetate,

35.

Ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar.

36.

Adevărat grăiesc vouă, vor veni acestea toate asupra acestui neam.

37.

Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit.

38.

Iată, casa voastră vi se lasă pustie;

39.

Căci vă zic vouă: De acum nu Mă veţi mai vedea, până când nu veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului." (Matei, 23, 13-39)

 

 

 




ACTUALITATEA religioasă
Comunicat de presă privind Sfântul și Marele Sinod Pan-ortodox

 

La 29 martie 2016, a avut loc o prima reuniune a Secretariatului Sfântului și Marelui Sinod Panortodox la Centrul Ortodox al Patriarhiei de Constantinopol, în Chambésy, lângă Geneva, sub președinția Mitropolitului Ieremia al Elveției (Patriarhia de Constantinopol). Secretariatul Panortodox a fost stabilit în conformitate cu o decizie luată în cadrul Sinaxei Întâistătătorilor Bisericilor locale, care a avut loc în perioada 21-28 ianuarie. Biserica Ortodoxă Română a fost reprezentată de către Mitropolitul Nifon de Târgoviște. 

Lucrarile Secretariatului s-au desfășurat sub președinția Mitropolitului Ieremia al Elveției, coordonator al Secretariatului Pan-ortodox.  La ședința Secretariatului au participat membrii desemnați de către diferitele Biserici Ortodoxe. Lucrarile au avut ca principal obiectiv luarea deciziilor de tratare eficientă a problemelor de procedură și de organizare. Vă prezentăm în continuare, comunicatyl de presă al Secretariatului:

"În cadrul lucrărilor, Secretariatul Pan-ortodox a dezbatut toate problemele legate de buna organizare a lucrărilor Sfântului și Marelui Sinod, fiind adoptate următoarele:

  1. Alcătuirea unei Comisii pentru crearea, funcționarea și conținutul site-ului web al Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, coordonat de Centrul Patriarhiei Ecumenice Ortodoxe din Chambésy-Geneva.
  2. S-a decis compunerea a 6 comisii ale Secretariatului Pan-ortodox, astfel:

1. Comisia de sprijinire a Secretariatului, pentru lucrarile sinodale în plen sau pe comisii sinodale;

2. Comisia modificărilor aduse în plenul Sinodului;

3. Comisia adăugării de amendamente ale Sinodului la textele în limbile oficiale ale

Sinodului, precum și semnarea textelor finale;

4. Comisia de asigurare a bunei funcționări a sistemului de interpretare simultană în limbile oficiale;

5. Comisia de acreditare a jurnaliștilor sau corespondenților și de informare mass media;

6. Comisia de publicare a actelor și deciziilor Sinodului, în limbile oficiale;          

C) Delegarea membrilor Comitetelor speciale ale Secretariatului Pan-ortodox, cât mai curând posibil, și transmiterea listelor cu numele consilierilor propuși de delegațiile acestora, precum și numele jurnaliștilor și corespondentilor propuși pentru acordarea acreditării de către Secretariatul Sinodului și eventualele numiri de personal auxiliar (stewarzi).

În cadrul ceremoniei de închidere, a fost citit proiectul programului de lucru al Sfântului și Marelui Sinod Pan-ortodox, pregătit de către Patriarhia Ecumenică, și au fost oferite detaliile care privesc funcționarea Comitetelor Secretariatului Pan-ortodox. - Chambésy, 30 martie 2016, Secretariatul Pan-ortodox al Sfântului și Marelui Sinod

*Patriarhia Bulgară a fost reprezentată de către Mitropolitul Ioan de Varna,  Biserica Ortodoxă a Greciei de Mitropolitul Hrisostom de Messinia,  Biserica Ortodoxă Rusă de Protopopul Nicolae Balasov, Biserica Ortodoxă Albaneză de Mitropolitul Ioan de Korca, Biserica Ortodoxă Poloneză de Episcopul Gheorghe de Siemiatice, Biserica Ortodoxă a Cehiei și Slovaciei de Arhiepiscopul Mihail de Praga, Patriarhia Ecumenică de Arhiepiscopul Iov de Telmissos, Patriarhia Alexandriei de Mitropolitul Alexandros de Nigeria, Patriarhia Antiohiei de Mitropolitul Siluan de Buenos Aires, Patriarhia Ierusalimului de Prof. Theodoros Yangou, Patriarhia Serbiei de Episcopul Irineu de Bačka, Patriarhia Georgiei de Mitropolitul Andrei de Gorij şi Aten, Biserica Ortodoxă a Ciprului de Mitropolitul Vasilios de Konstantia.

 



După 1989 s-au construit 3191 biserici pentru cei 86,45% ortodocşi şi 5222 locaşuri de cult pentru 13,55% neortodocşi! - Biroul de Presă al Patriarhiei Române

 

Secretariatul de Stat pentru Culte a publicat situația centralizată a lăcașurilor de cult din România[1], așa cum era la data de 31 decembrie 2015. Această statistică oferă posibilitatea analizei cantitative și comparative între culte și are avantajul de a lămuri un aspect care din ce în ce mai des este invocat ca problemă, construcția de biserici. 

Întrucât regimul comunist a împiedicat zidirea lăcașurilor de cult, în condițiile creșterii demografice, demararea unor noi construcții de biserici după anul 1989 a fost necesară, acestea fiind construite la iniţiativa comunităţilor de credincioşi. După 26 de ani, doar Biserica Ortodoxă Română a devenit ținta criticilor pe această temă.

Publicarea informării Secretariatului de Stat pentru Culte arată o situație surprinzătoare,  dar reală, a cărei cunoaștere este necesară oricărei analize oneste. Astfel, credincioşii ortodocși, care reprezintă 86,45% din populaţia României, conform ultimului recensământ (2011), deţin doar 59,9% din numărul total al lăcașurilor de cult, iar celelate culte recunoscute au 40,1% dintre acestea.

Mai mult decât atât, conform situaţiei prezentate de Secretariatul de Stat pentru Culte, Biserica Ortodoxă Română reprezintă de departe cultul cu cele mai puține biserici raportate la numărul de credincioși, având în medie un lăcaş de cult la 994 de ortodocși. Dacă avem în vedere că dintre cele 16.403 lăcașuri de cult ortodoxe la care se face referire, potrivit evidenţelor Patriarhiei Române, doar 13.511 sunt parohiale (biserici de parohii și filii, celelalte fiind capele de cimitir, biserici și paraclise mănăstirești), o biserică revine la peste 1.200 credincioşi ortodocși. 

Pe de altă parte, este important de observat că în cei 26 de ani după 1989, Biserica Ortodoxă Română (care reprezintă 86,45% din totalul populaţiei) a finalizat construirea a 3.191 de biserici, iar celelalte culte recunoscute (care reprezintă 13,55% din totalul populaţiei) au edificat un număr de 5.222 locașuri de cult. Prin urmare, se poate constata faptul că din numărul total de lăcaşuri  de cult construite după 1989 doar 37,9% sunt ortodoxe. 

Biserica Ortodoxă Română nu se situează, potrivit așteptărilor firești, în fruntea listei la creșterea procentuală a numărului de biserici după 1989 (inclusiv cele aflate în curs de construcție). Ea se află abia pe locul 7, cu o creștere procentuală de 35,1% în perioada 1989-2015. Pentru acelaşi interval de timp, cultul penticostal a avut o creștere de 268,8%; cel adventist de ziua a șaptea de 199,2%; creștinii după evanghelie de 170%; cultul baptist de 113,7%; Biserica Ortodoxă Rusă de rit vechi 45,6%; iar Biserica reformată cu 35,47 %. 

În medie, Cultul penticostal are un lăcaş de cult la 122 de credincioși; cel adventist de ziua a șaptea – un lăcaş la 64 de credincioși; creștinii după evanghelie – un lăcaş la 93 de credincioși; iar cel baptist – un lăcaş la 72 de credincioși. Raportându-ne la confesiunea cu cea mai mare creștere procentuală (Cultul penticostal – 268,8%), se observă că pentru cei 356.314 membri, după 1989 s-au construit 1.950 de lăcașuri de cult, în timp ce pentru cei 16.307.004 de ortodocși s-au construit 3.191 biserici.

În București, raportat la media ortodoxă națională, numărul de biserici este și el subreprezentat. La o populație rezidentă de 1.587.951 de locuitori ortodocşi există 260 de biserici ortodoxe (parohiale, mănăstirești, capele), adică un lăcaș de cult pentru 6.108 locuitori. 

În concluzie, situația centralizată prezentată de Secretariatul de Stat pentru Culte arată în mod clar că Biserica Ortodoxă Română rămâne cultul cu cele mai puţine biserici raportat la numărul de credincioşi, situaţia fiind problematică în Bucureşti, unde fiecare dintre bisericile existente deserveşte mai mult de 6.000 de persoane. 

Biroul de Presă al Patriarhiei Române

_______________________________________________________

[1]http://www.culte.gov.ro/library/files/noutati/situatie-lacasuri-de-cult_2015_forma_de_pe_site.pdf ,  postare actualizată  în 04 aprilie 2016.

 

 



Casă pentru pelerini, nu hotel pentru turiști în Istanbul - Biroul de Presă al Patriarhiei Române

În negocierile începute oficial în anul 2005 între statul român şi statul turc pentru construirea unei moschei în Bucureşti, nu a fost inclusă propunerea de reciprocitate, în sensul atribuirii comunităţii ortodoxe româneşti din Istanbul a unui teren pentru construirea unei biserici.

Ideea de firească reciprocitate a fost introdusă ulterior la solicitarea Patriarhiei Române şi anume oferirea de către statul turc a unui teren în vederea construirii unei case pentru pelerini având şi o capelă sau un paraclis necesar credincioșilor ortodocși români care merg în pelerinaj la vechile aşezăminte creştine din Istanbul (vechiul Constantinopol) şi împrejurimi.

De ce nu o biserică mare?

Pentru că în Istanbul, Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului deţine un mare număr de biserici ortodoxe grecești, aproximativ 70, însă, în ultimele decenii, numărul creștinilor ortodocși greci din Istanbul s-a diminuat foarte mult, ajungând astăzi la aproximativ 2000, similar cu numărul ortodocșilor români existenți în Istanbul. De aceea, în anul 2002, Patriarhia Ecumenică a oferit Patriarhiei Române, în folosință pentru comunitatea ortodoxă română din Istanbul, biserica Sfânta Muceniță Paraschevi, ctitorie a Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu din anul 1692.

De ce este necesară o casă pentru pelerini, nu un hotel?

Spre deosebire de un turist, pelerinul este un rugător, iar pelerinajul constituie un act de manifestare a credinţei. Din acest motiv, o casă pentru pelerini diferă mult faţă de un hotel nu doar prin condiţiile mult mai modeste ale confortului, ci tocmai prin faptul că include în mod necesar un lăcaş de rugăciune (paraclis sau capelă) care răspunde nevoilor spirituale ale pelerinilor.

Menţionăm, de asemenea, că, în prezent, discuția despre construirea unei moschei în Bucureşti sau edificarea unei case pentru pelerini în Istanbul nu constituie o prioritate pentru Patriarhia Română, deoarece prioritară este acum finalizarea lucrărilor la Catedrala Națională sau Catedrala Mântuirii Neamului.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române



Vizită cu iz ecumenic și politic a Papei Francisc în Grecia pentru a discuta cu Patriarhul ecumenic Bartolomeu și Arhiepiscopul Atenei despre criza refugiaților din Siria

 

Într-un comunicat emis marţi, 5 aprilie 2016, Sfântul Sinod Permanent al Bisericii Ortodoxe a Greciei a anunţat intenţia papei Francisc de a vizita Grecia, pentru a contribui la sensibilizarea comunităţii internaţionale faţă de problema refugiaţilor. Pentru această vizită, Sfântul Sinod a propus insula Lesbos, una dintre insulele Greciei care a experimentat intens şi continuă să experimenteze tragica problemă a refugiaţilor. Astfel, a fost adresată o invitaţie papei Francisc, dar şi Sanctităţii Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului.

Personalitatea şi autoritatea Patriarhului Ecumenic, împreună cu importanţa prezenţei papei Francisc, transmit până la marginile lumii un semnal puternic de alarmă către comunitatea internaţională în vederea atenuării problemei refugiaţilor şi, în acelaşi timp, pentru a lua măsurile necesare de protejare a creştinilor sever afectaţi din regiunea extinsă a Orientului Mijlociu şi a altor semeni de-ai noştri încercaţi.

Prezenţa Patriarhului Ecumenic în insula Lesbos cu prilejul vizitei papei Francisc a fost confirmat printr-un comunicat emis tot marţi de Secretariatul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Constantinopolului, în care se afirmă că această măsură şi iniţiativă a liderilor religioşi va încuraja şi întări miile de refugiaţi încercaţi şi va inspira implementarea de acţiuni corespunzătoare în vederea protejării comunităţilor creştine aflate în dificultate şi a abordării corecte a situaţiei critice a refugiaţilor.

Conform presei greceşti, papa Francisc se va întâlni în perioada 14-15 aprilie cu Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, Arhiepiscopul Ieronim al Atenei, dar şi cu preşedintele Republicii Elene, Prokopis Pavlopoulos, şi premierul grec Alexis Tsipras.

Apel umanitar la Consiliul Mondial al Bisericilor

Totodată, Arhiepiscopul Ieronim al Atenei a transmis o scrisoare Secretarului General al Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB), Olav Fykse Tveit, în legatură cu criza refugiaților. Primatul Bisericii Ortodoxe a Greciei face referire la "circumstanțele dramatice" din țara sa, "aflată în dificultate și epuizată de criza economică". "Realizând gravitatea situației, Sinodul nostru Sfânt face apel la Dvs, pentru ca membrii comunității internaționale, prin autoritatea lor instituțională, bunăvoința, vocea lor respectată și influența socială să își unească forțele, pentru a rezolva problemele iscate de valul mare de refugiați de pe teritoriul european. De asemenea, vă solicit să puneți în aplicare, conform autorității instituționale, toate eforturile pentru ca războiul civil din zona extinsă a Siriei să se încheie... În contextul crizei actuale, este frecvent menționată criza bugetară și financiară. Ar fi foarte trist să ajungem cu toții să fim martorii a ceva și mai rău, și anume ai falimentului valorilor fundamentale ale spiritului și principiilor europene care au construit Uniunea Europeană" - își încheie apelul la "unitate și înțelepciune", primatul Bisericii Ortodoxe a Greciei.

Mitropoliți greci resping vizita papei Francisc

Unii dintre mitropoliții greci și-au exprimat dezacordul privind vizita Papei Francisc, pe motiv că nu li s-ar fi cerut tuturor părerea. Conform Agenției de Știri Locașuri Ortodoxe, după Mitropolitul Serafim de Pireu, Mitropolitul Pavel de Glyphada a protestat și el împotriva deciziei Sfântului Sinod Permanent al Bisericii Ortodoxe a Greciei, care a fost de acord cu vizita Papei Francisc pe insula Lesbos.  Mitropolitul Pavel a emis un comunicat de presă în care argumentează poziția sa astfel:

"După cum am fost informați de către buletinul de presă al Sfântului Sinod al Bisericii Greciei, marți 5 aprilie 2016, Sfântul Sinod a acceptat propunerea privind venirea Papei Francisc în Grecia, în cadrul unei vizite 'umanitare și de natură simbolică'. Sfântul Sinod Permanent l-a invitat, de asemenea, pe Patriarhul Ecumenic Bartolomeu să participe la întâlnirea programată pe Insula Lesbos. Întrucât noi considerăm că deciziile Sfântului Sinod sunt de o importanță majoră și că acestea ar fi trebuit să fie luate după convocarea adunării ierarhiei Bisericii Ortodoxe a Greciei, sperăm că vizita va fi amânată până când, în cel mai scurt timp posibil, ierarhia Bisericii Greciei va lua o decizie în această privință".

Exploatează Vaticanul politic și ecumenic vizita?

Papa Francisc însuși, vorbind despre semnificația vizitei, a firmat: "Sâmbăta viitoare, voi merge pe Insula Lesbos, acolo unde, în ultimele luni, un număr mare de refugiați a venit... Voi merge cu frații mei, Patriarhul Constantinopolului, Bartolomeu, și Arhiepiscopul Atenei și al Intregii Grecii, Ieronim, pentru a-mi exprima apropierea și solidaritatea față de refugiați, de cetățenii din Lesbos și de întregul poporul grec atât de generos în domeniul ospitalității".

Un reprezentant al Vaticanului, Rev. Federico Lombardi, a caracterizat vizita Papei Francisc în insula Lesbos drept "un gest de solidaritate în marea problemă generală a migranților și a refugiaților, manifestat într-un spirit ecumenic". Într-o analiză pe marginea acestui subiect, KSLCatalin (pentru Agenția de știri Lăcaşuri Ortodoxe), arată că potrivit publicației Zenit, Papa ar dori "acum să-și exprime, în mod concret, participarea și preocuparea in Marea Egee, unde sunt condiții de urgență... Dar, întrucât suntem într-o zonă în care Biserica Creștină este predominant Ortodoxă, Papa o face cu participarea autorităților ortodoxe, care sunt Patriarhul Constantinopolului și Arhiepiscopul Atenei". Vizita Papei este "o invitație, ca întreaga lume să-și asume responsabilitatea și să se angajeze" în această problemă, potrivit directorului Biroului de Presă al Vaticanului. Însă, "acțiunile Papei nu sunt politice", a asigurat el, deși la doar câteva minute după aceea amintea că: "această abordare este cu siguranță o invitație adresată politicienilor de a acționa în căutarea unor soluții mai umane, respect și solidaritate vizavi de persoanele care suferă de pe urma acestor mișcări mondiale problematice, mari, de astazi".

Conform analizei lui KSL Catalin, se pune întrebarea dacă nu cumva vizita papei va fi exploatată pentru interese politice și ecumenice, în ciuda declarațiilor de fațadă.  Conform acestuia, politica și-a gasit locul ei mereu în istoria Catolicismului, și nu este exclus ca, în funcție de acceptarea și de modul de primire a acestei vizite de către greci, să depindă soluționarea problemelor financiare ale țării. Este posibil ca vizita Papei să deschida, de fapt, și mai mult porțile Greciei, în fața Europei, politicienii europeni sperând ca, primirea cu bucurie a Papei, să reflecte un vot al răsăritenilor greci, acordat Occidentului și amestecului acestuia în politicile interne. 

În opinia noastră, a Redacției, întâlnirea pe pământ grec a papei și patriarhului ecumenic nu poate fi disociată de proximitatea Sfântului și Marelui Sinod Pn-Ortodox, după cum nu putem omite contextul dificil pentru Biserica Ortodoxă a Greciei, aflată în pragul falimentului financiar. Un raport al publicației "Kathimerini" relevă faptul că mănăstiri emblematice precum cele din Attica, Petraki și Penteli nu reușesc să mai plătească salariile și facturile, și sunt obligate să vândă proprietăți, pentru a strânge bani pentru operațiunile de zi cu zi. "Veniturile Bisericii au scăzut cu aproximativ 75%, comparativ cu anul 2008, când bugetul anual era de aproximativ 23 de milioane euro. În prezent, el a ajuns la aproximativ 6 milioane", explică directorul general al Serviciului Economic al Bisericii Greciei, Episcopul Antonie de Salonic.


Surse, inclusiv foto: basilica.ro, lonews.ro



Declarația comună a Papei Francisc, Patriarhului Ecumenic Bartolomeu și Arhiepiscopului Atenei - Lesbos, 16 aprilie 2016 - Biroul de Presă al Patriarhiei Române

Noi, Papa Francisc, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu și Arhiepiscopul Ieronim al Atenei și al Întregii Elade ne-am întâlnit pe insula grecească Lesbos pentru a arăta preocuparea noastră profundă în legătură cu situația tragică a numeroșilor refugiați, migranți și solicitanți de azil care au venit în Europa pentru a scăpa de situațiile de conflict și, în multe cazuri, de amenințările zilnice la supraviețuirea lor. Opinia internaţională nu poate ignora criza umanitară uriaşă creată de răspândirea violenței și a conflictelor armate, persecutarea și strămutarea minorităților etnice și religioase, precum și dezrădăcinarea familiilor din casele lor, prin încălcarea demnității lor umane și a drepturilor fundamentale ale omului și a libertăților lor.

Tragedia migrației forțate și dislocarea afectează milioane de oameni și este în mod fundamental o criză a umanității, solicitând un raspuns de solidaritate, compasiune, generozitate și o angajare practică imediată a resurselor. Din Lesbos, facem apel la comunitatea internațională să răspundă cu curaj în confruntarea cu această criză umanitară masivă și a cauzelor care stau la baza acesteia, prin intermediul unor inițiative diplomatice, politice și caritabile, și prin eforturi de cooperare, atât în Orientul Mijlociu cât și în Europa.

În calitate de conducători ai Bisericilor noastre, suntem una în dorința noastră de pace și în disponibilitatea noastră de a promova soluționarea conflictelor prin dialog și reconciliere. Recunoscând în același timp eforturile deja depuse pentru a oferi ajutor și îngrijire refugiaților, migranților și solicitanților de azil, facem apel la toți liderii politici să folosească toate mijloacele pentru a se asigura că fiecare individ și comunitățile, inclusiv creștinii, rămân în țările lor de origine și beneficiază de dreptul fundamental la viaţă în pace și securitate. Un consens internațional mai larg și un program de asistență sunt urgent necesare pentru apărarea statului de drept, apărarea drepturilor fundamentale ale omului în această situație insuportabilă, pentru a proteja minoritățile, în vederea combaterii traficului de ființe umane și a contrabandei, pentru a elimina rute nesigure, cum ar fi cele prin Marea Egee și întreaga Mediterană, precum și să creeze procedee de relocare în condiții de siguranță. În acest fel, vom fi în măsură să sprijinim acele țări implicate direct în satisfacerea nevoilor atâtor frați și surori suferinzi de-ai noștri. În special, ne exprimăm solidaritatea cu poporul din Grecia, care, în ciuda propriilor dificultăți economice, a răspuns cu generozitate la această criză.

Împreună pledăm în mod solemn pentru încetarea războiului și violenței în Orientul Mijlociu, pentru o pace justă și durabilă și pentru întoarcerea demnă a celor forțați să-și abandoneze casele. Cerem comunităților religioase să își intensifice eforturile pentru a primi, asista și proteja pe refugiații de orice credință, și ca serviciile de asistenţă religioase și civile să conlucreze astfel încât să îşi coordoneze inițiativele. Atât timp cât este nevoie, solicităm tuturor țărilor să ofere azil temporar, să acorde statut de refugiat pentru cei care sunt eligibili, să extindă eforturile de ajutorare și să lucreze cu toți bărbații și femeile de bună credinţă pentru o încheiere imediată a conflictelor în curs.

Europa de astăzi se confruntă cu una dintre cele mai grave crize umanitare ale sale de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Pentru a face față acestei grave provocări, apelăm la toți următorii lui Hristos să fie conștienţi de cuvintele Domnului, după care vom fi judecați într-o zi: „Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine…Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut” (Matei 25, 35-36, 40).

În ceea ce ne priveşte, în ascultare față de voința Domnului nostru Iisus Hristos, am decis în mod ferm și din toată inima să ne intensificăm eforturile în promovarea unităţii depline a tuturor creștinilor. Reafirmam convingerea noastră că „reconcilierea (între creștini) implică promovarea dreptății sociale înlăuntrul și între toate popoarele … Împreună vom contribui pentru a oferi migranților, refugiaților și solicitanților de azil o primire umană în Europa” (Charta Oecumenica, 2001). Prin apărarea drepturilor fundamentale ale omului în ceea ce îi priveşte pe refugiați, solicitanții de azil și migranți, precum și pe mulți oameni marginalizați în societățile noastre, ne propunem să îndeplinim misiunea Bisericilor de slujire a lumii.

Întâlnirea noastră de astăzi are menirea de a aduce curaj și speranță celor care caută refugiu și tuturor celor care îi primesc și îi ajută. Îndemnăm comunitatea internațională să facă din protejarea vieţii omului o prioritate și, la fiecare nivel, să sprijine politici inclusive, care să se extindă către toate comunitățile religioase. Situaţia îngrozitoare a tuturor celor afectați de actuala criză umanitară, inclusiv a atât de multora dintre frații și surorile noastre creștine, necesită rugăciunea noastră constantă.

Lesbos, 16 aprilie 2016

Papa Francisc, Patriarhul Ecumenic  Bartolomeu, Arhiepiscop Ieronim al II-lea    

sursa: basilica.ro



Comisie teologică pentru cercetarea vieţii şi activităţii Părintelui Arsenie Boca (prima şedinţă de lucru)

La sediul Episcopiei Devei şi Hunedoarei s-a desfăşurat sâmbătă, 16 aprilie 2016, prima ședință de lucru a comisiei teologice mitropolitane speciale care cercetează viața și activitatea Părintelui Arsenie Boca, după cum se precizează într-un comunicat remis de Biroul de presă al Eparhiei.

Părintele Arsenie Boca s-a născut la 29 septembrie 1910. A studiat la Gimnaziul ortodox „Avram lancu” din Brad (1922-1929), Academia Teologică „Andreiană” din Sibiu (1929-1933) și la Academia de „Belle Arte” din București și un stagiu de documentare la Muntele Athos. Hirotonit diacon – necăsătorit în 1936 și preot, la 10 aprilie 1942. La 3 mai 1940 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Sâmbăta, sub numele de Arsenie, a cărei obște a îndrumat-o până în toamna anului 1948, când a fost transferat de mitropolitul Nicolae Bălan la Mănăstirea Prislop, redevenită atunci ortodoxa. Arestat de autoritățile comuniste în noaptea de 15/16 ianuarie 1951 și închis la Aiud, Baia Sprie, Ocnele Mari, nouă luni la Canalul Dunăre-Marea Neagră.

Eliberat la 17 martie 1952 s-a întors la Mănăstirea Prislop, participând la slujbe, pictând și lucrând în obștea mănăstirii. în anul 1955 era anchetat la Timișoara, suferind alte șase luni de detenție. În anul 1969 Mănăstirea Prislop a fost închisă, iar părintele Arsenie exclus din monahism, începând perioada de pribegie prin București și alte localități, în 1961 era angajat la Atelierele Patriarhiei, iar în 1968, pensionat. S-a retras la parohia Drăgănescu, lângă București, începând pictarea bisericii de aici. Ulterior s-a stabilit, cu o mică obște de maici, într-o casă din Sinaia. Spre sfârșitul vieții i s-a permis să se reîntoarcă la Prislop. A trecut la cele veşnice în 28 noiembrie 1989 la Sinaia şi a fost înmormântat la Mănăstirea Prislop. (basilica.ro)

Nota redacţiei: Au fost prezentate 72 de cărţi despre viaţa şi activitatea Părintelui Arsenie ce urmează a fi studiate de membrii comisiei (se vor respinge cele cu caracter pur comercial). De asemenea, vor fi studiate şi arhivele şi manuscrisele Părintelui Arsenie. Toate acestea se vor face într-un timp destul de îndelungat, dat fiind numarul mare de documente de studiat. Comisia va întocmi un document ce va fi înaintat Sfântului Sinod, singurul care are competenţa canonizării. 



Sinodul Pan-ortodox - Radu Preda

Articol apărut în numărul din martie al Revistei Dilema Veche

Sinodul panortodox (I)

Între 16-27 iunie, anul acesta, în Creta, urmează să fie scrisă o pagină de istorie pentru lumea creștină ortodoxă. În relativ puținele zile prevăzute de organizatori ar trebui să își găsească rezolvarea consensuală o serie de probleme și dileme acumulate timp de secole.

Înainte de orice comentariu pe marginea agendei și a documentelor preliminare, o observație legată de durata pregătirilor. Începute în anii ’60 ai secolului trecut, acestea s-au întins pe mai bine de jumătate de veac. Aproape că devenise o promisiune eshatologică. „Ne vedem la Sinodul Panortodox!“ echivala cu urarea de a se regăsi și în împărăția lui Dumnezeu, dincolo de orizontul lumii create. Întîrzierea a avut cîteva pricini justificate pînă la un punct. Cea mai evidentă: majoritatea Bisericilor Ortodoxe locale se aflau în spatele Cortinei de Fier. Libertatea lor era cauționată grav de amestecul politicului, de regimul de control și de manipulare, fapt pentru care orice demers care ar fi implicat și relațiile dintre statele blocului comunist nu putea scăpa atenției interesate.

După căderea comunismului în Europa de Est, situația s-a complicat și a intrat într-o fază a conflictelor interortodoxe fățișe. Astfel, pentru a începe cu vecinătatea noastră imediată, în Republica Moldova am asistat la apariția a două jurisdicții, ambele considerate canonice. În dispreț total față de normele disciplinare ale ortodoxiei, în același oraș, precum la Chișinău, avem două scaune episcopale diferite între ele nu prin bagajul dogmatic sau expresia liturgică, oricum comune, ci prin apartenența etnică și prin particularitățile culturale, mai ales limba. Bucureștiul și Moscova se găsesc pînă azi într-o situație de beligeranță nu doar teologică, vizînd fundamentele ecleziologiei Bisericii de Răsărit, cît și din punct de vedere, să spunem astfel, geopolitic.

Apoi, conflictul dintre Moscova și Constantinopol/Istanbul pe tema ortodoxiilor locale din Estonia sau Ucraina s-a acutizat, antrenînd consecințe politice majore. Concret, în ceea ce privește țara baltică, afectul antirusesc, justificat de experiența traumatizantă din perioada comunistă, s-a tradus prin respingerea vehementă a patronajului spiritual al Bisericii Ruse și opțiunea pentru revenirea la Patriarhia Ecumenică în calitatea acesteia de izvor al misiunii ortodoxe par excellence. La fel, în Ucraina, s-a produs o divizare mai amplă între cei de observanță rusească, cei care țin de tronul ecumenic și, de ce nu, cei care reclamă o Biserică Ortodoxă Ucraineană autocefală, la care se adaugă impulsurile venite din partea diasporei ucrainene din Canada și Statele Unite.

Și alte conflicte „înghețate“ se vor înmulți și diversifica după 1990. Astfel, cum aminteam, Patriarhia de la București va resuscita Mitropolia Basarabiei, recunoscută de statul moldovean doar după un lung și costisitor proces în fața instanțelor europene, ajungînd la un vîrf de tensiune cu Moscova prin reactivarea, în urmă cu cîțiva ani, a unor eparhii aflate „în adormire“. Biserica noastră are un dosar deschis și cu Biserica Ortodoxă din Serbia pe tema românilor din Valea Timocului și Banatul sîrbesc. Atitudinea ostilă a autorităților de la Belgrad a cunoscut cote foarte înal­te. Printre altele, s-a mers pînă la umilirea episcopului român responsabil de la Vîrșeț, pus să iasă din țară la fiecare trei luni pentru a primi o nouă viză de intrare.

Un alt conflict cu o încărcătură emoțională și simbolică deosebit de periculoasă este cel dintre Biserica Ortodoxă din Macedonia, nerecunoscută de ortodoxia mondială, și Biserica Ortodoxă din Grecia. Și aici vedem cum animozităților ecleziale le corespund și cele politice, diferendul dintre Macedonia și Grecia pornind de la chiar numele fostei republici din confederația iugoslavă. Cînd, în aceste zile, vedem imaginile neverosimile ale evenimentelor de la granița macedo-greacă, acolo unde refugiații din Siria și alte țări sînt ținuți captivi, să conștientizăm și gradul de antipatie dintre cele două țări. Or, și de data aceasta, comuniunea de credință nu pare suficient de puternică și de motivantă pentru a găsi o soluție.

Sinodul panortodox (II)

Așa cum se știe, între 16-27 iunie 2016, la Academia Ortodoxă din Chania (Creta), urmează să se întrunească Sfîntul și Marele Sinod Panortodox. Pregătirea acestuia pe durata mai multor decenii a fost sinonimă nu de puține ori cu amînarea. Întîlnirea era evitată pentru că se știa că se va termina prost. De ce?

Ei bine, ceea ce numim, întemeiat din punct de vedere ecleziologic, Biserica Ortodoxă este, la o privire mai atentă, un termen cumulativ, ortodoxia universală fiind formată din ortodoxii locale. Este adevărat că, altminteri decît spațiul catolic uniformizat și puternic centralizat de la bun început, ortodoxia, mai cu seamă în impostația ei bizantină, a avut o deschidere culturală, încurajînd traducerea mesajului Evangheliei lui Hristos pe măsura neamurilor care doreau să o cunoască și să o trăiască. Însăși apariția și consolidarea sistemului pentarhic – al celor cinci Patriarhii istorice de la Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim – dorea să exprime faptul că unitatea credinței nu exclude diversitatea, ci chiar se bazează pe aceasta.

Legat de pentarhie, aici se impune, în cadrul restrîns al unui text de gazetă, să amintim măcar faptul relevant că noua capitală a lui Constantin – Istanbulul de azi – are un fundament politic imposibil de ignorat. Adică ea apare exclusiv din voința împăratului convertit pe patul de moarte, mutarea centrului imperial fiind abia ulterior percepută ca schimbare de paradigmă inclusiv teologică și implicit canonică. Dovadă că noua Romă – iar nu a doua! – nu se revendica dintr-o eventuală prezență a unui Apostol și nici nu pretindea întîietatea, rezervată oricum scaunului lui Petru, poziție întărită și de martiriul simetric al lui Pavel. Cu alte cuvinte, nu apostolicitatea și nici primatul erau ingredientele care defineau constitutiv Constantinopolul, ci geopolitica.

Pentru un mileniu, Imperiul și ortodoxia aveau să formeze un binom de transfer reciproc al autorității și legitimității. Împăratul era garantul unității ecleziale, patronată între timp de Patriarhul constantinopolitan, așa cum aceasta din urmă exprima unitatea Imperiului. Este astfel de înțeles de ce numeroasele dispute și apoi rupturi pe motive teologice dintre orientali și apoi dintre orientali și occidentali aveau să însemne tot atîtea momente de geopolitică în cel mai concret sens al cuvîntului. La fel, în partea occidentală, concurența dintre Papă și Împărați, de la dinastia carolingiană la cea bourbonică, va antrena mutații vizibile în bună parte inclusiv acum pe harta europeană. Așadar, nu implicațiile politice ale credinței sînt aici tema, ci ceea ce a făcut credința din experiența ei istorică.

Căderea, în 1453, a ceea ce mai rămăsese din Imperiul Bizantin a antrenat pentru lumea ortodoxă o evoluție paradoxală. Dispariția centrului unității politice s-a reverberat în slăbirea inclusiv a unității ecleziale a Bisericii de Răsărit. În fapt, cu doar cinci ani înainte, în 1448, ortodoxia rusă se emancipează de Constantinopol și deschide calea unui proiect non-bizantin. Ceea ce nu însemna refuzul sau combaterea moștenirii bizantine. Dimpotrivă, se foloseau reperele salvate din tăvălugul istoriei. Acestui proiect, să îl numim astfel, aveau să i se alăture toate Bisericile Ortodoxe locale de altă limbă decît greaca, fie că făceau parte din Imperiul Otoman sau nu. La capătul lui avem tabloul de azi al unei ortodoxii mondiale formată în majoritate din comunități nonorientale, geopolitic vorbind.

Acum, marea teamă, care a și întîrziat reunirea Sinodului Panortodox, este că el ar putea servi drept scenă pentru o încleștare pe tema centralității. Dacă Patriarhia Ecumenică dorește să își consolideze rolul de primus inter pares, acestei tentative îi va răspunde Patriarhia de Moscova, fidelă ecleziologiei politice de la temelia Constantinopolului însuși. În numele unei Realpolitik postulînd primatul geopoliticii în detrimentul teologiei, Moscova nu va pierde ocazia să se proclame liderul de facto al ortodoxiei. Să recunoaștem, ar fi o catastrofă. Adevărata provocare la care trebuie să răspundem este tocmai de aceea articularea unei ortodoxii post-bizantine, ieșită definitiv din captivitatea logicii politice după care a funcționat pînă la momentul din iunie. Să dea Dumnezeu!

Radu Preda este lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.

Sursa: Dilema Veche



Știri interne - aprilie 2016 (RO)

 

Judecătorii norvegieni au decis revenirea celui mai mic dintre copiii familiei Nan, lângă părinți

Copilul cel mic (sugar) al lui Marius și Ruth BODNARIU ar trebui să revină acasă, au decis judecătorii norvegieni. Ezekiel a fost smuls, la propriu, de la sânul mamei și luat în custodie de „protecția copilului” BARNEVERNET din Norvegia. După ce judecătorul a hotărât să anuleze hotărârea Barnevernet de a-l lua pe Ezekiel în custodie, iată că micuțul Ezekiel s-a întors acasă la părinții săi, arată popaspentrusufet.worpress.com. Tot aici o fost postată și o primă fotografie după ce Ezekiel a ajuns alături de părinții săi. Se poate vedea bucuria din ochii celor trei după această revedere mult așteptată.

Pe 16 aprilie s-au organizat la București și în țară noi mitinguri. Organizatorii au declarat că nu se vor opri până când abuzurile BARNEVERNET nu vor înceta. Cazul familiei Bodnariu a scandalizat întreaga Europă, din momentul în care justiția norvegiană a decis să ia copiii celor doi români din custodia acestora din cauză că ar fi fost agresați fizic. În sprijinul familiei Bodnariu, au fost programate mai multe proteste în România, dar și în diverse orașe ale lumii: începând cu Olso, Praga și Varșovia, până la Viena, Moscova și Washington. Sursa: Coaliția pentru Familie

A fost lansat proiectul Culori radiofonice în 1001 de voci

Proiectul social cultural Culori radiofonice în 1001 de voci,  dedicat copiilor nevăzători sau cu deficiențe de vedere din România, a fost lansat marţi, 05 aprilie 2016, începând cu ora 19:00, în prezenţa Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României. Evenimentul a avut loc în Sala Mare a Ateneului Român. În cadrul galei, pe scena Ateneului Român au urcat mai multe personalităţi implicate în organizarea sau sprijinirea acestui proiect social cultural. În cadrul galei,  Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a rostit un cuvânt de binecuvântare și de prețuire a copiilor implicați în proiect, cuvânt intitulat: Basmul românesc expresia înţelepciunii poporului credincios. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a spus că Patriarhia Română a binecuvântat această iniţiativă a Radioului Trinitas pentru a arăta că tinerii cu deficienţe din România trebuie sprijiniţi. Preafericirea Sa a evidenţiat faptul că vocile acestor copiii nevăzători au reuşit să dea viaţă personajelor de basm, arătând astfel că arta nu are handicap. Sursa: basilica.ro

Coaliția pentru Familie: Aproape 3 milioane de români au semnat proiectul de lege pentru ocrotirea căsătoriei și a familiei în Constituție

Premieră istorică a societății civile din România! La inițiativa legislativă a cetățenilor pentru revizuirea Constituției României au aderat peste 2,8 milioane de români din toată țara. Reprezentanții Coaliției pentru Familie au susținut recent la București o conferință de presă pentru a marca stadiul derulării inițiativei legislative a cetățenilor de revizuire a art. 48(1) din Constituția României în vederea ocrotirii familiei și a căsătoriei și totodată pentru lansarea programului „50 de măsuri în sprijinul familiei”. Iată câteva dintre cele mai importante idei transmise: din cele peste 2.800.000 de semnături în favoarea proiectului de lege pentru revizuirea Constituţiei în sensul definirii căsătoriei ca fiind uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, 1.500.000 de semnături au fost deja validate de primării, iar restul sunt în curs de validare. 40 de județe au depășit pragul legal de minim 20.000 de susținători. Sunt județe cu peste 100.000 de semnături strânse până acum. Invităm Președintele României și premierul Guvernului României să SEMNEZE listele de susținători ai inițiativei legislative cetățenești de revizuire a Constituției. Nu credem că Parlamentul își poate permite să ignore un demers susținut de 3 milioane de cetățeni. În continuare a fost prezentat programul „50 de măsuri în sprijinul familiei”. Acest document, realizat de o echipă multidisiciplinară, cuprinde 50 de propuneri de măsuri pentru politici publice și urmărește completarea și adaptarea legislației pentru familie existente, precum și crearea de instituții necesare pentru sprijinirea realizării funcțiilor sociale ale familiei. Dorim ca statul sa considere familia drept un partener și nu un obiect al asistentei sociale, ca până acum. Propunem ca familia să fie unul dintre pilonii dezvoltării României în următorii 10 ani. Multe partide propun măsuri pro-familie, dar disparate, fără legătură între ele. Propunem înfiinţarea unui Secretariat de Stat pentru Familii, în cadrul Ministerului Muncii, a unui Institut pentru Familii şi a unei comisii parlamentare dedicate familiei. Noi nu cerem statului bani, ci implicare şi un mod de organizare care să permită familiilor să aibă un nivel de trai civilizat şi să poată creşte România.

Guvernul a anunțat noua grilă de salarizare a cultelor: salariul maxim al unui preot nu va depăși 1300 de RON

Statul român va continua să sprijine cultele recunoscute prin legea privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor și va asigura, la cererea acestora, salarizarea personalului clerical, anunță Guvernul României. Proiectul de lege privind salarizarea, discutat în prezent de către reprezentanții Guvernului și cei ai sindicatelor, prevede sumele, sub formă de indemnizații sau salarii, pe care statul român le plătește șefilor cultelor, preoților, preoților din sistemul de învățământ. Aceste sume sunt stabilite pe criteria de funcție, gradație, studii, experiență. Guvernul României respectă astfel "înțelegerea" dintre statul român și culte, conform căreia în schimbul secularizării ( trecerea în domeniul statului) proprietăților bisericești operată de A.I.Cuza,  statul român s-a angajat să contribuie cu o sumă la salarizarea preoților și angajaților cultelor.

Astfel, cel mai mare salariu brut al unui preot cu studii superioare este de 1893 de RON, ceea ce înseamnă că netul va fi în jurul sumei de 1300 de RON.Cel mai mic salariu al unui preot cu studii superioare este de 1290 RON, ceea ce se traduce într-un net de 950 de RON. Un preot cu studii medii va avea un salariu brut de maxim 1594 RON, echivalentul a 1164 RON "în mână". Un preot cu studii superioare este asimilat de către stat cu un profesor cu studii superioare. Astfel, în România sunt 10.969 de preoți, diaconi, pastori, vestitori, imami, rabini sau alți oficianți de cult cu acest statut. Sursa: Activenews.ro

Tema „Religie și conflict. Criza refugiaților” la  Facultatea de Teologie Ortodoxă București

„Religie și conflict. Criza refugiaților” a fost tema dezbătută la Facultatea deTeologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din București, marţi 12 aprilie 2016. Discuțiile din cadrul evenimentului au fost concentrate pe conflictul generat de cele trei crize europene: cea produsă de intenția Marii Britanii de a părăsi Uniunea Europeană, criza economică și criza refugiaților.

Un subiect important al întâlnirii a fost legat de criza refugiaţilor. ”Centrul de studii, din cadrul facultății noastre, ne-a propus, astăzi, o temă extrem de interesantă, extrem de actuală, care va duce și la alte dezbateri: ne referim criza refugiaților, ne referim la ce înseamnă prezența unor persoane străine, de altă religie, din altă țară, venită din diferite motive, pe teritoriul țării noastre”, a declarat pr. lect. univ. dr., Aurel Mihai, vicar eparhial al Arhiepiscopia Bucureștilor.

De asemenea, prof. univ. dr. Tasim Gemil, de la Institutul de Turcologie şi Studii Central-Asiatice a comentat acest fenomen al „crizei refugiaţilor”. ”Este vorba de o mișcare a Asiei către Europa și aceasta este naturală, întrucât diferențele dintre cele două continente s-a accentuat foarte mult. Este vorba de o diferență economică, socială și demografică”, a adăugat invitatul.

La final, prof. univ. dr. Iulian Fota, fost consilier prezidențial pentru probleme de securitate, a spus că această situație delicată pe care o traversează Europa și nu numai, trebuie depășită prin colaborare, prin comunicare, prin înțelegere reciprocă. Evenimentul la care au participat studenți, jurnaliști dar și cadre didactice de la mai mai multe universități din țară a fost organizat de Centrul de Studii și Documentare „Societate, Drept, Religie”, al Facultății de Teologie OrtodoxăJustinian Patriarhul din București. Sursa: basilica.ro

Lipsă acută de sânge la Centrul de Transfuzie București. Singurul ajutor constant vine de la Patriarhia Română

Centrul de Transfuzie Sanguină București se confruntă cu o lipsă acută de sânge, abia dacă se mai adună 200 de pungi pe zi, mergând și cu caravana mobilă, deficitul fiind în prezent de 30%, a declarat dr. Doina Goșa. "Trecem printr-o perioadă foarte grea, avem mare nevoie de donatori și mă întreb dacă oamenii care au donat pentru răniții din Colectiv nu s-ar putea mobiliza din nou", a spus directorul Centrului de Transfuzie Sanguină București, potrivit News.ro. Doina Goșa a precizat că luni a fost cu caravana mobilă la o companie și abia a reușit să adune 200 de pungi de sânge. "Avem un deficit de 30% față de necesar. Vreau să amintesc că avem 60 de spitale în București, dintre care 14 sunt de urgență. Sunt multe operații la copii, sunt operații grele pe cord deschis, transplante. De aceea, fac apel la bucureșteni să doneze sânge, pentru că deficitul este acum prea mare", a mai spus Doina Goșa. Ea a precizat că singurul ajutor constant vine de la Patriarhia Română, prin părintele arhimandrit Ciprian Grădinaru, starețul paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului.  "Campania pentru donarea de sânge a părintelui Ciprian este constantă, luni ne-a trimis 45 de militari, dar avem nevoie de sprijinul tuturor", a adăugat directorul Centrului de Transfuzie Sanguină București. Sursa: Activenews.ro

Începe, oficial, construcția Moscheii de la București. Primăria Sectorului 1 a făcut anunțul

Procesul de construcție a moscheii de la București a pornit oficial la drum, informează Antena 3. La data de14 aprilie, primăria sectorului 1 a eliberat certificatul de urbanism pentru ridicarea acestui lăcaș de cult. "'A fost făcut un prim pas pentru construirea mega moscheii în Capitală. Primăria Sector 1 a eliberat certificatul de urbanism, necesar pentru această construcție. Însă, acesta nu ține loc de o autorizație de construcție. Mai departe, muftiatul cultului musulman din România trebuie să ceară un aviz de oportunitate de la Arhitectul Șef al Municipiului București. Apoi, trebuie trecut prin Consiliul General al Municipiului București un PUZ și abia după ce toate aceste document sunt aprobate și semnate, va putea fi eliberată autorizația de construire", informează Antena 3. Conform marelui Muftiu al comunității musulmane din România, moscheea proiectată va avea o capacitate de maxim 1.000 de persoane. Acesta a mai afirmat că s-ar mai putea construi o școală de vară pentru copiii familiilor musulmane din București.

Secretariatul de stat pentru Culte afirma că proiectul moscheii se discută din 1990, iar discuțiile la nivel bilateral între România și Turcia se poartă de 14 ani, susține fostul președinte Traian Băsescu. Președintele Turciei, Recep Erdogan, a spus recent că moscheea de la București va reprezenta un simbol al prieteniei dintre cele două țări. Anul trecut, dar și în 2016, în București s-au organizat proteste împotriva construcției acestei moschei. Sursa: Activenews.ro

 



Știri externe - aprilie 2016 (EXT)

GRECIA: Mitropolitul Nicolae de Mesogia despre "decreștinarea deliberată" a Greciei

Mitropolitul Nicolae de Mesogia și Lavreotiki și-a exprimat îngrijorarea, privind decizia de interdicție adoptată, de Ministerul grec al Educației, prin care se interzice ierarhilor greci să se adrseze elevilor în școlile publice. "Nu e firesc ca cei care susțin degradarea educației, să viseze la o educație și la o societate fără libertate, fără democrație? Libertatea nu mai înseamnă ca un Mitropolit să mai aibă dreptul să rostească cuvinte în școli și în fața copiilor. Se dovedește că cei care promovează legea anti-rasism, se îneaca în ura lor rasista împotriva Bisericii...  Preoții noștri slujesc acum într-o țară în care, conform Constituției, era de datoria statului să "dezvolte identitatea națională și religioasă a grecilor", însă, "acum, ziare importante distribuie gratuit Corane, miilor de refugiați din țările islamiste, stabiliți în Grecia, elevii sunt duși la muzeele de artă islamică, iar o criză spirituală pune țara în genunchi, statul privându-i pe copii de dreptul de a auzi cuvântul Bisericii. Nu poate fi calificată, drept o decreștinare deliberatp a Greciei?". Sursa: lonews.ro

GRECIA: Învățătură din Athos pentru Postul Sfintelor Paști

"Am ajuns, fraților, în Sfântul și Marele Post. Primiți-l cu bucurie!", așa a început cuvântul adresat fraților săi din manastire, Arhimandritului Ieremia, stareț al Mănăstirii Sfantul Pantelemon din Athos, odata cu începerea Postului Mare. Agentia de stiri Lăcaşuri Ortodoxe® - (KSLCatalin), a efectuat traducerea și adaptarea cuvintelor pe care Arhimandritul le-a adresat credincioșilor: "Seara, în ajunul Postului Mare, din cele mai vechi timpuri, în patria monahismului, în mănăstirile din Egipt, în Sinai și Palestina, Sfinții Părinți își cereau reciproc iertare și se retrageau în tot Postul Sfânt, în deșert, unde ramaneau până la Sfintele Paști, singuri cu Dumnezeu. Înainte de a intra în aceste 40 de zile ale acestui Sfant si Mare Post Mantuitor, avem nevoie, fraților, să ne cerem reciproc iertare, să ne curățăm cugetul prin pocăință sinceră, în fața celor de lângă noi, și să-i iertăm pe toți cei care ne-au greșit... Să ierți păcatele celui de lângă tine, este o mare taină. Cu toate că poate fi dificil să faci asta, mai ales când aproapele tău a păcătuit grav față de tine: dacă ți-a cerut iertare, să-l ierti cu tot sufletul tău, în acel moment. Iartă aproapelui tău, fără motive ascunse, și vei afla mila lui Dumnezeu față de tine. Celui care iartă repede și pe deplin, Dumnezeu îi iarta păcatele. Aceasta nu este o promisiune falsa, ci vine de la Cel Care ne-a dat această rugăciune: "Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri". De multe ori am auzit: "L-am iertat pe fratele meu, dar am facut un pact: doar dacă nu va mai face asta pe viitor". Asta este o condiție și o scuză a celui rău, un raționament din spatele unei măști. Ascultă: să-l ierți pe aproapele tău pur și simplu, iar Dumnezeu nu va aminti păcatele tale! Fiecare om se pocăiește înaintea lui Dumnezeu, și păcatuieste din nou, și din nou... Dar Dumnezeu are milă de noi, dacă ne pocăim și Îi cerem din nou iertare, El iartă, ne cheamă la El. Așa și eu, care am îmbătrânit în păcatele mele, îmi cer iertare înaintea voastra, fiii mei duhovnicesti: Iertati-ma; sunt un păcătos, binecuvântati-mă și vă rugați pentru mine, pentru a trece cu bine acest Sfânt Post. Iertați-vă unul altuia, dar iertați-vă pe deplin, pur și simplu. Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă întărească prin Harul Său, în umilință, răbdare și iubire. Să parcurgem, cu ajutorul lui Dumnezeu, Sfântul și Marele Post, ca să mergem la intalnirea cu Paștele luminos al Domnului".

FRANȚA: Eveniment unic la Paris: Inaugurarea unei străzi în cinstea unei sfinte ortodoxe

Pe 31 martie 2016 a avut loc ceremonia oficială de inaugurare a străzii Maica Maria Skobțova, în arondismentul 15 al Parisului, la propunerea primarului Parisului, Anne Hildago, informează orthodoxie.com. Sfânta Muceniță Maria Skobțova (în lume Elizaveta), cunoscută și ca Sfânta Maria din Paris sau Maica Maria, s-a născut în anul 1891 în Riga, Letonia, dintr-o familie de nobili. A fost prima femeie care a studiat la Academia de Teologie din Sankt-Petersburg. Conform actului sinodal al Patriarhiei Ecumenice privind canonizarea Sfintei, în anul 1935, aceasta depune voturile monahale, primind numele de Maria în cinstea Sfintei Maria Egipteanca. A înființat o Casă al Ospitalității și un cămin pentru persoanele fără adăpost, în arondismentul 15 al Parisului, oferind astfel o dimensiune duhovnicească acțiunilor sociale, contribuind totodată la dezvoltarea monahismului în oraș, în deșertul inimilor oamenilor. A înființat o asociație Acțiunea Ortodoxă, prin intermediul căreia erau ajutați șomerii, imigranții, cei fără adăpost și hrană. În perioada ocupației germane, a sprijinit evreii persecutați și, în special, copiii. În data de 31 martie 1945, conform mai multor mărturii, Maica Maria a fost gazată în lagărul de concentrare din Ravensbrück, luând locul altei persoane condamnate la moarte. Maria Skobțova a primit din partea statului Israel titlul de Drept între Popoare, iar numele i-a fost înscris în memorialul Yad Vashem din Ierusalim. În data de 16 ianuarie 2004, Patriarhia Ecumenică a hotărât trecerea în rândul sfinților a Maicii Maria Skobțova, împreună cu alți patru împreună-pătimitori: Gheorghe Skobțov, Pr. Dimitrie Klepinine, Elie Fondaminsky și Pr. Alexis Medvedkov. 

Surse: orthodoxie.com, francebleu.fr, exarchat.eu via basilica.ro

SIRIA: Răpiți în Siria: Marș pentru eliberarea celor doi mitropoliți ortodocși, în Alep

Un "marș pentru pace în Siria", condus de Patriarhul siro-ortodox Ignatie Efrem al II-lea, a traversat străzile din Alep, zilele trecute, conform unui raport al Agentiei FIDES a Vaticanului. Marșul a dorit să atragă atenția asupra soartei celor doi mitropoliti ortodocși din Alep, Gregorios Yohanna Ibrahim, Arhiepiscop siro-ortodox, și Boulos Yazigi, Arhiepiscop grec-ortodox, despre care nu s-a mai aflat nicio veste, de la răpirea lor, din 22 aprilie 2013. Conform Fides, marșul a strâns laolaltă preoți și credincioși din Arhiepiscopia siro-ortodoxă de Alep, precum și peste 400 de tineri participanți la reuniunea tinerilor siro-ortodocși, desfașurată în localitate. Participanții i-au comemorat pe martirii genocidului Sayfo, în fața unui monument recent inaugurat. De asemenea, Papa Francisc și Patriarhul rus Kirill au cerut eliberarea celor doi mitropoliți de Alep, în declarația lor din Cuba, pe 12 februarie.

IRAK: Crimă împotriva patrimoniului mondial. Statul Islamic a distrus ”Poarta lui Dumnezeu” din orașul antic Ninive

Una dintre porțile din jurul orașului antic Ninive din Irak, veche de peste 2.500 de ani, a fost distrusă de luptătorii grupării Stat Islamic, care duc o adevărată campanie de înlăturare a relicvelor arheologice de dinainte de islam. Se pare că jihadiștii au început să dezmembreze tot zidul din jurul orașului și să vândă blocurile de piatră, potrivit unei surse din cadrul Institutului britanic pentru studii irakiene, citată de The Independent. Poarta Mashqi, numită și "Poarta lui Dumnezeu", era una dintre marile intrări din zidurile care protejau orașul asirian Ninive, aflat în apropiere de Mosul. Orașul Ninive, la care se face referire în Biblie, datează din secolul al VII-lea î. Hr și era odată cea mai mare cetate din lume. Ninive a fost ultima capitală a Imperiului asirian, atingând o înflorire maximă în secolul al VII-lea î.Hr. Orașul a fost distrus de babilonieni și mezi. La Mosul, unul dintre cele mai mari orașe controlate de SI, i-au căzut deja victime campaniei de distrugere muzeul, biblioteca, universitatea și numeroase moschei, biserici și altare vechi. În februarie 2015, Statul Islamic a dat publicității o filmare în care se arată cum militanții săi vandalizează muzeul și distrug statui antice, inclusiv una înfățișând un bou înaripat ce reprezenta o zeitate asiriană. Sursa: Activenews.ro

CIPRU: Incinerarea este admisă prin lege în Cipru. Biserica refuză să oficieze Slujba Înmormântării

Biserica din Cipru refuză să oficieze Slujba Înmormântării, în cazul în care defunctul și-a exprimat în prealabil dorința de a fi incinerat. Acest lucru a fost declarat în aceste zile de catre Arhiepiscopul Hrisostom, informează în premieră Agentia de știri Lăcaşuri Ortodoxe®. "Este un drept al omului, pentru cei care doresc să fie incinerați", a spus el. "Este treaba lor. Dar Biserica nu intenționează să oficieze o slujbă, unei persoane care anterior a spus că vrea să fie incinerată... Cred că toți avem drepturi, dar avem și obligații. Declar, fără echivoc, că noi nu oficiem Slujbe de Înmormântare [pentru astfel de oameni]". Arhiepiscopul a mai întrebat, de ce Biserica ar trebui să respecte o persoană care nu se respectă templul Duhului Sfânt, adică trupul său. "Dacă știm dinainte, noi nu oficiem înmormântarea. Mai ales dacă acești oameni spun că au dorit să fie incinerati". Arhiepiscopul a spus că Dumnezeu poate fi milostiv, dar "acești oameni trebuie să respecte ceea ce le-a dat Dumnezeu. Noi avem Duhul Sfânt în noi". Oamenii ar trebui să aibă grijă de corpul si de mintea lor, a adăugat Arhiepiscopul. În timpul discuțiilor pe marginea proiectului de lege, Biserica și-a exprimat opoziția față de incinerare, precizând că poziția sa nu ține de dogmă, ci mai degrabă de nevoia de a "conserva tradiția". Biserica a subliniat, de asemenea, că înmormântarea satisface nevoia unei familii, de a vizita mormintele celor adormiți ai ei.

UCRAINA: Comemorarea victimelor masacrului de la Fântâna Albă

Victimele masacrului de la Fântâna Albă din anul 1941 au fost comemorate vineri, 01 aprilie 2016. La monumentul din localitatea ucraineană Părintele Arhimandrit Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, împreună cu un sobor de preoți români și ucraineni, au săvârșit Slujba Parastasului. Părintele Arhimandrit a precizat faptul că anul acesta au venit aici foarte mulți tineri și vârstnici care au adus câte o floare și au aprins o lumânare, dar și reprezentanți ai celor două țări. „Zeci de preoţi din regiunea Cernăuţi, cât şi din ţară, reprezentanţi ai statului ucrainean şi ai statului român, au venit pentru pomenirea celor care au murit pe locul acesta. După slujba parastasului copiii de aici au ţinut un recital de versuri şi de texte scrise de cei care au supravieţuit masacrului de la Fântâna Albă”, a subliniat stareţul Mănăstirii Putna. La slujbă au mai participat Consulul General al României la Cernăuți, Eleonora Moldovan, și Ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, Dan Stoenescu.

Într-o intervenție în direct la postul Radio TRINITAS, Ministrul a spus că nu trebuie uitat acest eveniment istoric dureros care va dăinui în memoria celor două popoare. „Noi, cei de astăzi, trebuie să nu uităm că această tragedie a neamului românesc a fost continuată şi de alte represalii chiar în 1941 când alte mii de români bucovineni, mulţi dintre ei rude ale victimelor Fântâna Albă, au fost ridicaţi din casele lor şi deportaţi în Siberia şi Kazahstan. Timp de mai bine de jumătate de secol nu s-a putut vorbi despre ceea ce s-a întâmplat la Fântâna Albă de nicio parte a graniţelor. În cele din urmă, adevărul victoriei iese la iveală, iar datoria noastră ca români este să nu îi uităm niciodată pe cei care şi-au vărsat sângele pe aceste meleaguri. Acest moment dureros consider că va dăinui în memoria românilor, dar şi a ucrainenilor”. O slujbă de pomenire a avut loc şi la troița din fața Mănăstirii Putna.

Masacrul de la Fântâna Albă a avut loc la 01 aprilie 1941. Peste două mii de români de pe Valea Siretului, care au încercat să se refugieze din Uniunea Sovietică în România, au fost atunci omorâți. Astăzi a fost Ziua națională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie, instituită prin Legea 68/2011. Sursa: basilica.ro
 

Sfântul Munte Athos. Sfintele Mănăstiri de pe Muntele Athos despre Marele si Sfantul Sinod Pan-ortodox. 

Documentele pregătite pentru viitorul Mare Sinod au fost trimise mănăstirilor din Muntele Athos de către Patriarhia de Constantinopol, iar pentru revizuirea documentelor s-a decis să se organizeze o intrunire specială a reprezentantilor si stareților celor douăzeci de mănăstiri, programată să aibă loc după Săptămâna Luminată.

Asemenea mai multor ierarhi, preoți și teologi, în special din Bisericile din Grecia, Bulgaria, Georgia și Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Tarii, părinții athoniți au răspuns în mod serios și de urgență, atrăgând atenția asupra mai multor probleme, printre care:
*Sinodalitatea Bisericii risca sa fie subminata si sustinuta teologic de promovarea primatului (datorită participării limitate a episcopilor și unei autoritati excesive acordate întâistătătorilor fiecărei Biserici locale),

* O ambiguitate inacceptabilă în textele pre-sinodale, permițând interpretări care deviază de la dogma ortodoxă,

* O încercare a unora de a obține o confirmare pan-ortodoxa a textelor inacceptabile ale Consiliului Mondial al Bisericilor, 

*Aplicarea inacceptabilă a termenului de "Biserica", in cazul schismelor și ereziilor. (sursa: www.lonews.ro)



Un puternic atac online asupra Asociaţiei non-profit Lăcaşuri Ortodoxe


         Un puternic atac DDos (atac de conexiuni false simultane, de ordinul sutelor de miliarde de accesari simultan, care blocheaza intreg sistemul), dublat de un atac cu un virus, a fost lansat in luna aprilie asupra platformei web a Agentiei de stiri Lacasuri Ortodoxe (www.LONews.ro) şi asupra reţelei web a Episcopiei Sloboziei si Calarasilor (www.Sf-Esc.ro). A fost un atac concentrat din mai multe localităţi (Iaşi /firmă+rezidenţial, Bucureşti /privat+firmă, Craiova, Tulcea, Galaţi, Slobozia, Călăraşi, Feteşti, Lehliu, Olteniţa, Giurgiu, Urziceni), în care s-a folosit o reţea foarte puternică formată din 90 de calculatoare (servere). In momentul de intensitate maximă au fost 12 atacuri simultane, de o intensitate inimaginabila pentru mintea omeneasca: 946Gbps, 428 grupuri de atac, 534 straturi.

     3 echipe NETCreator (din ţară şi din străinătate: NETCreator.ro si NETCreator.us), plus 7 echipe *** de voluntari si 1 echipa X reusesc sa diminueze atacul ilegal. În final, toate cele aproximativ 90 de calculatoare puse in joc de atacator pe tot parcursul zilei (19 aprilie) fusesera, cu ajutorul lui Dumnezeu, eliminate total (reduse la starea de nefunctionalitate).

    Calculatoarele Agenţiei de ştiri Lacaşuri Ortodoxe au fost devirusate şi reformatate, urmând apoi să fie reactivate toate bazele de date.

     „Un asemenea atac profesionist costă enorm, nemaivorbind de echipamentele folosite pentru asta (trebuie sa menţionăm ca cel mai mare atac de acest fel, inregistrat vreodata in lume, a fost de ordinul a 602 Gbps, asupra binecunoscutului lant de presa CNN). Despre cine este dispus sa faca acest lucru, speram sa va putem oferi mai multe informatii in viitorul apropiat, specialistii Serviciului specializat NETCreator al Asociatiei non-profit Lăcaşuri Ortodoxe®, impreuna cu cei ai Departamentului de presa al Episcopiei cercetand, in prezent, prin diferite software-uri evoluate, sursa exacta a atacurilor” – www.lonews.ro.

       Nu putem decât să ne bucurăm aflând că o asociaţie ortodoxă are oameni pregătiţi să poată face faţă unor asemenea atacuri.

     Până aflăm cine sunt atacatorii, ne putem gândi la ce or fi folosiţi cei 50 de milioane de euro cu care o puternica bancă din Romania a sponsorizat acum 1-2 ani asociaţiile de homosexuali sau care apără „drepturile” minorităţilor sexuale? Că dacă asociaţiile ortodoxe ar fi primit atâţia bani ar fi făcut „minuni”.  

P.S. Aflam ca, in chiar momentul anunţării transmiterii în direct a venirii Luminii Sfinte în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, a fost înregistrat un nou atac, iar la ora 15.30 intensitatea atacului a fost de peste 1200 Gbps, peste 750 grupuri de atac, 1000 straturi. Paginile platformei www.lonews.ro sunt acum în întregime vizibile.
 



Decizii ale Sfântului Sinod Bulgar privind Marele Sinod Panortodox

 

 

In cadrul unei intruniri recente a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare, desfasurata sub președinția Sanctității Sale Patriarhul bulgar Neofit (foto), s-a discutat despre problemele și documentele aferente viitorului Mare si Sfant Sinod Panortodox programat să aibă loc pe insula Creta în perioada 16-27 iunie 2016.

Conform publicatiei bulgaresti Dveri, Episcopii Sfantului Sinod al Bulgariei au adoptat propuneri de modificare a documentelor presinodale, la sugestia Mitropolitului Gavriil de Loveci.

Modificarile fac referire la textul intitulat "Atitudinea Bisericii Ortodoxe fata de restul creștinătății". Corecțiile la document au fost sprijinite de o petiție a preoților din Eparhia de Loveci. În apărarea modificărilor, a venit și Episcopul Nicolae de Plovdiv, care a prezentat o scrisoare și o petiție a 240 de preoți din Eparhia de Plovdiv, în susținerea opiniei exprimate de Eparhia de Loveci, vizavi de documentul de mai sus.

Aceste propuneri amintesc:
 

- În Biserica Ortodoxă, prin "unitatea tuturor", s-a înțeles întotdeauna că cei care au căzut în erezie sau schismă trebuie să se întoarca mai întâi catre Credința Ortodoxă și să dovedească ascultare față de Sfânta Biserică, și apoi, prin pocăință, sa poata fi acceptati în Biserică.
- Trebuie reamarcat faptul că Biserica Ortodoxă Sfânta, care este unica, nu si-a pierdut niciodata unitatea în credință și părtășia in Duhul Sfânt, asa incat aceasta va dura până la sfârșitul lumii, dupa cum Domnul a spus: "porțile iadului nu o vor birui" (Sfanta Evanghelie dupa Matei 16:18).
- In afara Bisericii Ortodoxe nu există alte Biserici, ci numai erezii și schisme; iar numirea lor ca "Biserici", este din punct de vedere teologic, dogmatic și canonic complet greșită.
- Punctul in care se spune ca "dialogurile teologice au ca obiectiv comun, al tuturor, restaurarea finală a unității credinței și a dragostei adevărate", este complet greșit și inacceptabil, deoarece trebuie să fie clarificat și subliniat faptul că revenirea la adevărata credință se refera la eretici și schismatici, și în niciun fel la Biserica Ortodoxă.
Mulțumim lui Dumnezeu că Biserica Ortodoxă Bulgară, în 1998, la Consiliul Mondial al Bisericilor, si-a exprimat dezacordul față de desfășurarea activității acestuia, din moment ce nu poate fi membra a unei organizații în care este considerata "una dintre multele - sau ca ramură a unei Biserici care caută și lupta pentru restaurarea ei prin intermediul acestui Consiliu Mondial al Bisericilor".
Exista un singur Domn, o singura Biserica, se spune în Crez.

Aceste modificări propuse pentru text vor fi sustinute si prezentate la Marele Sinod Mondial al Bisericii Ortodoxe din Creta, în 2016. (sursa: www.lonews.ro)




ORTODOXIA (dreapta credinţă)
Sfânta Tradiţie şi ereziile
Raport de etapă privind Sfântul și Marele Sinod Pan-Ortodox: condamnarea Uniației, clarificări privind bugetul alocat, logo, controverse

 

Mitropolitul Andrei de Pogonia: Sfântul și Marele Sinod Pan-ortodox trebuie să condamne Uniația

Unul dintre episcopii influenți ai Bisericii Ortodoxe a Greciei, Mitropolitul Andrei de Pogonia, și-a exprimat părerea vizavi de Sfântul și Marele Sinod Pan-ortodox, fiind citat de piblicația ruseasca "Sfântul Munte" (Agion Oros):

"Cerința principală pentru participanții la Sfantul si Marele Sinod Panortodox, este păstrarea unității Ortodoxiei și marturisirea Bisericii noastre - Una, Sfântă și Apostolească. Biserica noastră a fost întemeiată de Hristos și este bazată pe învățăturile Apostolilor, Sfinților Părinți, Sinoadelor Ecumenice, conținând aceeași credință și evlavie. Aș dori ca, la Sfantul și Marele Sinod, să fie condamnată practica uniată - această variantă papistașă, care i-a dus pe ortodocși la înșelare... Uniația - un sistem de minciuni și de înșelăciune - a provocat mari pagube Ucrainei și Orientului Mijlociu.

Aș vrea să văd ca învățăturile eretice sunt înfierate (și chiar sunt) papismul, protestantismul, anglicanismul, monofizitismul și ecumenismul (pe care Sfântul sârb Iustin Popovici l-a numit pan-erezie).

Frații mei, să ne rugăm ca Duhul Sfânt să-i lumineze pe participanții la Sfântul și Marele Sinod Pan-ortodox, pentru ca Ortodoxia să fie proclamată încă o dată: această credință apostolică, această credință a Părinților, aceasta este Credința Ortodoxă! Apărătorilor Ortodoxiei, împăraților credincioși, patriarhilor sfinți, episcopilor, învățătorilor, martirilor, mărturisitorilor, veșnica pomenire! Faceți asta în Sfantul și Marele Sinod Panortodox, și vom da cu toții slava lui Dumnezeu. Amin!".

Discutii aprinse la Conferința despre Sfântul si Marele Sinod Pan-Ortodox din Grecia

Printre organizatorii conferinței științifico-teologice s-au numarat patru Mitropolii ale Bisericii Ortodoxe a Greciei: de Gortina, Kifisia, Glyfada și Pireu. Evenimentul a avut loc în centrul orasului Pireu, în prezența a numeroși participanți. Evenimentul a fost deschis de către Mitropolitul Serafim de Pireu. Episcopul a subliniat faptul că recunoașterea și procesul de luare a deciziilor de către un Sinod al Bisericii, depind în întregime de măsura în care aceasta se înscrie în cadrul tradiției patristice, și reprezinta o continuare a Sinoadelor anterioare. Potrivit Mitropolitului Serafim, prezența în cadrul Sfantului și Marelui Sinod Pan-Ortodox a doar 24 de episcopi din fiecare Biserică locală "nu este justificată", "punând la îndoială egalitatea tuturor episcopilor, în plus, ridicând întrebări cu privire la principiile și criteriile de selecție a participanților la Marele și Sfțntul Sinod Pan-Ortodox".

În opinia mitropolitului, în cazul în care Sfântul și Marele Sinod Pan-Ortodox va veni în contradicție cu tradiția patristică, el va ramane în istorie ca "pseudo-Sinod tâlharesc".

Mitropolitul Ieroteu de Nafpaktos, în raportul său, și-a exprimat parerea că textele pregătite pentru Sfântul și Marele Sinod sunt un "rod al compromisului". El a subliniat faptul că participanții la Sfântul și Marele Sinod Pan-Ortodox "trebuie să urmeze teologia sfinților. Să urmeze Sfinților Părinți, fără a distorsiona în vreun fel învățăturile acestora".

Mitropolitul Pavel de Glyfada este de părere că în cazul în care Sfântul și Marele Sinod Pan-ortodox nu va recunoaște deciziile Sinoadelor VIII (879-880) și IX (1351), acesta va deveni "pseudo-Sinod": "În cazul în care va exista o încercare de rediscutare a deciziilor Sinoadelor din trecut, ne va rămâne doar o singură alegere: să respingem Sfântul și Marele Sinod Panortodox". În plus, episcopul a numit inacceptabilă prezența la Sfântul și Marele Sinod, a "observatorilor" heterodocsi.

Mitropolitul Serafim de Kifisia a spus ca Sfântul și Marele Sinod poate fi numit Pan-ortodox, doar dacă la el vor lua parte toți episcopii ortodocși, fără excepție. Episcopul a spus că este convins că "nu exista nicio altă Biserica creștină, în afară de Biserica Ortodoxă a lui Hristos" și a subliniat că "Sfânta Biserică a lui Hristos nu acceptă primatul papal în Rasarit". 

Și Mitropolitul Gavriil de Loveci (Bulgaria) și tot clerul din Eparhia sa s-au declarat împotriva proiectului documentului pre-Sinodal RELAȚIILE BISERICII ORTODOXE CU ÎNTREAGA LUME CREȘTINĂ. Într-o scrisoare, se amintelte: "Noi sprijinim pe deplin și în unanimitate poziția episcopului nostru, Mitropolitul Gavriil de Loveci, adresată Patriarhului Bulgariei Neofit, președinte al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare, prin scrisoarea nr 61 din 11 martie 2016, privind textele documentelor care urmează să fie luate în considerare de către Sfantul si Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, care va avea loc in perioada 16-27 iunie, la Academia Ortodoxă din Creta și, în special, privind gravele obiecții formulate împotriva unuia dintre documente, pe tema relațiilor cu întreaga lume creștină".

Posibilă reconciliere mediată de Constantinopol privind Quatarul

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu l-a invitat de urgență pe Patriarhul Ioan X al Antiohiei în Fanar, pentru a discuta despre disputa privind compentențele asupra Qatar-ului. Cu două luni înainte de organizarea Marelui si Sfantului Sinod Pan-Ortodox, Patriarhul Antiohiei este invitat de Patriarhul Bartolomeu - pentru a putea participa la mult așteptata întrunire - să găseasca o soluție la disputa cu Patriarhia Ierusalimului privind Qatar-ul. 

Cu toate că Patriarhia Antiohiei și-a desemnat reprezentanții pentru Sfântul și Marele Sinod Pan-Ortodox, o scrisoare recentă a Patriarhului Antiohiei precizează că acesta s-ar putea să nu ajungă în Creta. Ca răspuns la aceasta scrisoare, Patriarhului Bartolomeu i-a lansat o invitație la Istanbul, pentru a discuta problema. Conform publicației Vima, Patriarhul Bartolomeu a afirmat că scrisoarea Patriarhului Antiohiei i-a provocat "durere și mâhnire sufletească". El a reamintit eforturile de lungă durată ale Patriarhiei Antiohiei, pentru pregătirea Sfântului și Marelui Sinod Panortodox, care, din păcate, ar putea eșua acum, din cauza unei dispute nerezolvate între cele două Patriarhii antice asupra Emiratului Qatar. Patriarhul a mai remarcat și faptul că, personal, a depus eforturi de mediere în rezolvarea problemei, inclusiv prin participarea Guvernului Grec dar, din păcate, fără niciun rezultat până în prezent. Până acum, Patriarhia Antiohiei nu a trimis un răspuns către Fanar.

Dezmințire privind suma alocată organizării Sfântului și Marelui Sind Pan-Ortodox

"Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei dezminte categoric afirmațiile iresponsabile din mass-media, privind o sumă uriașă, de milioane de euro, care ar fi fost necesară pentru organizarea Sfântului și Marelui Sinod Pan-Ortodox, și precizează că cheltuielile cu cazarea și deplasarea membrilor delegațiilor Bisericilor Ortodoxe vor fi suportate chiar de către Bisericile Ortodoxe în cauză, care vor participa la Sinod. De asemenea, Sfântul Sinod ia act de necesitatea de a exista o informare responsabilă a credincioșilor, pe întreaga perioadă de desfășurare a Sfântului și Marelui Sinod Panortodox, astfel încât să nu se răspândească poziții extremiste, care să nu reflecte realitatea. Mai mult decât atât, Sfântul Sinod va emite o broșură specială, care va fi transmisa tuturor mănăstirilor și parohiilor insulei, pentru conștientizarea aspectelor legate de Sfantul si Marele Sinod Panortodox de către toți creștinii. În cele din urmă, ierarhii ii îndeamna pe toți credincioșii aflati in mijlocul Postului Mare, să participe activ la slujbe și la Sfânta Euharistie, mai ales în Săptămâna Mare, urmand un Paște binecuvântat și luminos".

A fost publicată sigla Sfântului și Marelui Sinod Pan-Ortodox. Biserica Serbiei cere să fie folosite toate limbile Bisericilor autocefale.

Sigla oficială a Sfântului și Marelui Sinod Pan-Ortodox a fost făcută publică. Sigla este inspirată din iconografie "Pregătirea Tronului" - informează în premieră Agenția de știri Lăcaşuri Ortodoxe. Tronul pe care se află Evanghelia și Duhul Sfânt, ca un porumbel, sunt principalele elemente din logo-ul Sfântului și Marelui Sinod Pan-ortodox. Pe siglă se pot citi, în limba engleză, următoarele: "Sfântul și Marele Sinod", apoi "Cincizecime 2016" și "I-a chemat pe toți la unitate". Potrivit revistei grecești Info Ortodoxia, care a publicat logo-ul, Biserica Sârbă și-a exprimat deja dezacordul privind alcătuirea acestuia, sugerând că nu doar limba engleza ar trebui să fie folosită, ci toate limbile Sinodului.

 

surse: basilica.ro; lonews.ro; 
 



Semnificatia zilelor din Săptămâna Sfintelor şi Mântuitoarelor Pătimiri ale Domnului

 

Săptămâna mare, numită și săptămâna patimilor, este săptămâna deniilor, toate zilele acestei săptămâni fiind considerate, încă de la începuturile creștinismului, mărețe și sfinte și, chiar din seara de Florii, se citesc deniile, slujbe de priveghere care se săvârșesc doar în săptămânile a cincea și a șaptea ale Postului Paștelor.

Aşadar, Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare este perioada liturgică care începe cu Denia din Sfânta și Marea Luni și se încheie cu Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia din Sfânta și Marea Sâmbătă și este ultima săptămână din perioada Triodului. Sinaxarul din Sfânta și Marea Sâmbătă care se citește la Denia în care se cântă Prohodul Domnului, referindu-se la semnificațiile duhovnicești ale Săptămânii Patimilor ne spune: Cele patruzeci de zile ale Postului Mare întrec pe celelalte zile; iar Săptămâna Mare este cea mai importantă; și iarăși Săptămâna Mare culminează cu Sfânta și Marea Sâmbătă. Se numește Săptămâna Mare nu pentru că zilele ei ar fi mai mari sau ar avea mai multe ceasuri, ci pentru că de-a lungul ei s-au săvârșit, și mai cu seamă azi, minunile mari și mai presus de fire și faptele neobișnuite ale Mântuitorului nostru.

Această perioadă este unică în Biserică, atât din punct de vedere liturgic cât și duhovnicesc. Cu privire la semnificațiile acestei săptămâni Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că "Săptămâna care urmează este diferită de cele 40 de zile de post care au trecut. Este cea mai veche perioadă de post din istoria Bisericii. Săptămâna Sfintelor Patimi a fost săptămână de post aspru încă din timpul Sfinților Apostoli și în Sfânta și Marea Vineri nu se săvârșește Sfânta Liturghie și nici nu se mănâncă absolut nimic pentru a se împlini cuvântul Mântuitorului că atunci când Mirele, adică El, Hristos, nu va mai fi cu ucenicii, aceștia vor posti cu post negru. Ultima șansă, ultimul timp care a mai rămas pentru spovedanie, pentru pocăință, pentru înnoirea sufletului nostru este Sfânta și Marea Săptămână a Sfintelor Patimi sau Pătimiri ale Mântuitorului Iisus Hristos".

 

Fiecare zi din Săptămâna Patimilor are o semnificație anume, aparte

Astfel, conform Sinaxarului zilei din Triod, în Sfânta și Marea Luni se face pomenire de fericitul Iosif cel preafrumos și de smochinul care s-a uscat prin blestemul Domnului. A doua zi, în Sfânta și Marea Marți se face pomenire de cele zece fecioare din Sfânta Evanghelie. Săptămâna Mare se continuă cu Sfânta și Marea Miercuri în care dumnezeieștii Părinți au hotărât să se facă pomenire de femeia cea păcătoasă, care a uns cu mir pe Domnul, pentru că lucrul acesta s-a întâmplat puțin înainte de mântuitoarea patimă. În Sfânta și Marea Joi, dumnezeieștii Părinți, care au rânduit pe toate bine, urmând predaniilor dumnezeieștilor Apostoli și Sfintelor Evanghelii, ne-au predat să prăznuim patru lucruri: sfânta spălare a picioarelor,

Cina cea de taină, adică predarea înfricoșatelor Taine, rugăciunea mai presus de fire și vânzarea Domnului. Urmează Sfânta și Marea Vineri cândse prăznuiesc sfintele și mântuitoarele și înfricoșătoarele Patimi ale Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos: scuipările, lovirile peste față, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfiră, trestia, buretele, oțetul, piroanele, sulița, și înainte de toate, crucea, și moartea, pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi. Se mai face încă pomenire de mărturisirea mântuitoare făcută pe cruce de tâlharul recunoscător, care a fost răstignit împreună cu El. În Sfânta și Marea Sâmbătă prăznuim îngroparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune a fost mutat spre viața veșnică. Săptămâna Patimilor are, prin Sfintele Evanghelii care se citesc în cadrul slujbelor care se săvârșesc, un pronunțat caracter eshatologic și invită credinciosul la mai multă grijă față de propria viață spirituală.

 

Despre Sfânta și Marea Luni

În Sfânta și Marea Luni se face pomenire de fericitul Iosif cel preafrumos și de smochinul care s-a uscat prin blestemul Domnului nostru Iisus Hristos. Ziua liturgică începe, după cum aflăm din Triod, duminică seara cu slujba Vecerniei, urmată de Pavecerniță, după care se săvârșește rânduiala specifică Săptămânii Patimilor și anume, Denia, adică Utrenia din Sfânta și Marea Luni, care spre deosebire de celelalte din cursul anului se săvârșește seara și poartă numele de Denie. În cadrul ei se citește pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Matei capitolul XXI, versetele 18-44 care este o continuare a Evangheliei ce s-a citit la Utrenia din Duminica Floriilor (Matei XXI, 1-11; 15-17).

În cadrul aceleași Denii aflăm și semnificațiile din Sfânta și Marea Luni prin lectura Sinaxarului din care aflăm: "De astăzi încep Sfintele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. Înainte de altele, este luat ca preînchipuire a Domnului, Iosif cel preafrumos. Iosif a fost un fiu mai mic al Patriarhului Iacov, născut din Rahila. Invidiat de frații săi din pricina unor visuri, a fost ascuns mai întâi într-o groapă.

Tatăl lui este înșelat de fiii lui printr-o haină muiată în sânge, spunându-i-se că a fost răpit și a fost mâncat de fiare sălbatice. În urmă a fost vândut ismailiților cu treizeci de arginți, iar aceștia la rândul lor îl vând lui Putifar, mai-marele eunucilor faraonului Egiptului. Pentru că stăpâna lui s-a mâniat pe el din pricina curățeniei tânărului, că n-a voit să săvârșească nelegiuirea, a fugit lăsând în mâna ei haina sa. Ea l-a vorbit de rău stăpânului său, așa că Iosif a căpătat temniță grea și lanțuri. Apoi, în urma tălmăcirii unor visuri, a fost scos din închisoare, înfățișat faraonului și a fost pus domn peste tot Egiptul. Cu prilejul împărțirii grâului a fost cunoscut iarăși de frații săi. Trăind într-un chip minunat toată viața lui, a murit în Egipt și s-a arătat un om mare prin înțelepciune, pe lângă alte fapte bune ale sale.

Iosif este preînchipuirea lui Iisus Hristos. Și Iisus Hristos a fost invidiat de iudeii cei de același neam cu el, a fost vândut de ucenicul lui cu treizeci de arginți, a fost închis într-o groapă întunecoasă, în mormânt. Sculându-se de acolo prin El Însuși împărățește peste Egipt, adică peste tot păcatul, îl învinge cu putere, conduce toată lumea și ca un iubitor de oameni ne răscumpără prin darea hranei celei de Taină, dându-se pe El Însuși pentru noi și ne hrănește cu pâinea cerească, cu Trupul Lui cel purtător de viață. Pentru aceasta facem astăzi pomenire preafrumosului Iosif.

În aceeași zi mai facem pomenire și de smochinul cel care s-a uscat, pentru că dumnezeieștii evangheliști Matei și Marcu adaugă după întâmpinarea Domnului cu stâlpări în Ierusalim această minune. Marcu spune: "Iar a două zi ieșind ei din Betania, Domnul a flămânzit. Și văzând un smochin de departe, având frunze, a mers să vadă de va găsi ceva în el. Venind la el, n-a găsit nimic decât frunze, că nu era încă vremea smochinelor. Și a zis Iisus smochinului: "Nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veac". Iar Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei spune: "Iar a doua zi, întorcându-Se în cetate a flămânzit. Și văzând un smochin lângă cale, a venit la el și n-a găsit nimic în el decât numai frunze. Și i-a zis lui: "În veci să nu se mai facă rod în tine". Și îndată s-a uscat smochinul".

Sinagoga iudeilor este un smochin, în care Mântuitorul n-a găsit rod potrivit, ci numai umbra legii; de aceea a luat și legea de la ei și i-a făcut cu totul netrebnici. Dar dacă cineva ar întreba: "Pentru ce oare un pom neînsuflețit s-a uscat prin blestem dacă n-a greșit cu nimic?". Unul ca acesta să afle că iudeii care-L vedeau pe Iisus Hristos că făcea tuturor totdeauna bine și că n-a făcut nimănui nici cel mai mic rău, socoteau că are numai puterea de a face bine și nicidecum puterea de a face rău. Dar Stăpânul, fiind iubitor de oameni, n-a vrut să arate asupra oamenilor că poate face rău. Ca să convingă deci poporul cel nerecunoscător că are putere îndestulătoare și spre a pedepsi, ca un bun nu vrea să-Și arate puterea Sa de a pedepsi vreun om, ci cu ceva care are o fire neînsuflețită și nesimțitoare.

Mai este însă și o pricină tainică a uscării smochinului ajunsă până la noi din bătrâni înțelepți, după cum zice Isidor Pelusiotul. Pomul călcării poruncii a fost smochinul. Din frunzele lui și-au făcut acoperământ strămoșii noștri călcători de poruncă. Din pricină că n-a fost blestemat atunci, a fost blestemat acum de Iisus Hristos, ca un iubitor de oameni, ca să nu mai facă rod, care este pricina păcatului. Iar că păcatul se aseamănă cu smochina este lucru destul de limpede: are dulceața plăcerii, lipiciunea păcatului, iar în urmă usturimea și iuțimea conștiinței. Istoria smochinului a fost așezată aici pentru a ne îndemna la umilință, după cum istoria lui Iosif a fost așezată pentru a ne înfățișa pe Iisus Hristos.

Fiecare suflet lipsit de orice roadă duhovnicească este un smochin. Dacă Domnul nu găsește în el odihnă, a doua zi, adică după viața aceasta de acum, îl usucă prin blestem și-l trimite în focul veșnic. Smochinul uscat din Sfânta Evanghelie este ca un stâlp cu totul uscat, care îngrozește pe cei care nu fac rod potrivit de virtute. Pentru rugăciunile preafrumosului Iosif, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi. Amin" ("Deniile din Postul Mare", Editura TRINITAS, 1999).

Luni se săvârșește Liturghia darurilor înainte sfințite unită cu Vecernia din Sfânta și Marea Marți în cadrul căreia la Paremii se citesc textele din cartea Ieșirea capitolul I, versetele 1 la 20 și cartea Iov capitolul I, versetele 1 la 12. În cadrul acestei Liturghii se citește pericopa evanghelică de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei, capitolul XXIV, versetele 3 la 35. Lecturarea textelor evanghelice este specifică Liturghiilor darurilor înainte sfințite din Săptămâna Patimilor care se săvârșesc în zilele de luni, marți și miercuri unite cu Vecernia zilei următoare.

 

Cuvânt duhovnicesc pentru Sfânta și Marea Zi de Marți

În Sfânta și Marea Marți se face pomenire de cele zece fecioare din Sfânta Evanghelie. Ziua liturgică începe, după cum aflăm din Triod, luni seara cu Denia, adică Utrenia din Sfânta și Marea Marți. În cadrul acestei slujbe s-au citit pericopele evanghelice de la Sfântul Evanghelist Matei capitolul XXII, versetele 15 la 46 și capitolul XXIII, versetele de la 1 la 39.

În cadrul aceleași Denii aflăm și semnificațiile din Sfânta și Marea Marți prin lectura Sinaxarului din care aflăm: "Pe când Domnul nostru Iisus Hristos Se suia la Ierusalim și Se ducea la Patimă, a spus ucenicilor Săi mai multe pilde. Unele din ele sunt îndreptate către iudei. Pilda celor zece fecioare însă a spus-o pentru a ne îndemna spre milostenie și în același timp spre a ne învăța să fim cu toții gata înainte de sfârșitul vieții. Domnul a vorbit mult despre fecioare și despre femei - și fecioria are mult merit și este într-adevăr mare - dar pentru ca nu cumva cineva trăind în feciorie să nu se îngrijească și de celelalte virtuți și mai cu seamă de milostenie, prin care se vădește strălucirea fecioriei, Domnul nostru Iisus Hristos spune pilda aceasta. Pe cinci din ele le numește înțelepte, căci împreună cu fecioria au avut și multul și îmbelșugatul untdelemn al milosteniei. Pe celelalte cinci le numește nebune, căci deși ele aveau virtutea fecioriei, nu aveau în aceeași măsură și milostenia.

Deci sunt numite nebune, pentru că au săvârșit cea mai mare virtute, dar nu s-au îngrijit de cea mai mică, așa că în nimic nu se deosebesc de desfrânate. Desfrânatele sunt biruite de trup, iar ele au fost biruite de bani. Pe când se scurgea noaptea acestei vieți, au adormit toate fecioarele, adică au murit. În adevăr, moartea se numește somn. Pe când dormeau ele, strigăt mare s-a făcut la miezul nopții; cele care aveau untdelemn din belșug au intrat cu mirele la deschiderea ușilor, iar cele nebune, pentru că nu aveau untdelemn din belșug, îl căutau după ce s-au sculat din somn. Cele înțelepte, deși voiau, n-au putut să le dea untdelemn în clipa intrării, așa că le-au răspuns, zicând: "Nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă; duceți-vă la cei ce vând, adică la săraci, și cumpărați". Dar nu era ușor lucru, căci după moarte, asta nu mai este cu putință.

Același lucru îl arăta învederat și Iisus în parabola despre bogatul nemilostiv și săracul Lazăr. Fecioarele nebune se apropie fără lumină și bătând în ușă strigă așa: "Doamne, Doamne, deschide-ne nouă!". Iar Însuși Domnul le dă acea hotărâre înfricoșătoare, zicându-le: "Duceți-vă, nu vă cunosc pe voi! Căci cum veți putea vedea pe Mire, dacă nu aveți ca zestre milostenia".

Pentru aceasta deci au rânduit purtătorii de Dumnezeu Părinți să se așeze în această zi pilda celor zece fecioare, ca să ne îndemne să veghem necontenit și să fim gata să ieșim în întâmpinarea adevăratului Mire prin fapte bune, dar mai cu seamă prin milostenie, pentru că neștiută este ziua și ceasul sfârșitului vieții. Tot astfel prin istoria vieții lui Iosif să trăim în curăție, iar prin minunea uscării smochinului să aducem rod duhovnicesc. Dacă vom săvârși o singură virtute, cea mai mare chiar, și nu ne vom griji de celelalte și mai cu seamă de milostenie, nu vom intra cu Iisus Hristos în odihna veșnică, ci vom fi întorși, rușinați. Și într-adevăr nu-i lucru mai lipsit de sfințenie și mai plin de rușine decât ca fecioria să fie biruită de bani.

Dar, o Hristoase, numără-ne pe noi împreună cu fecioarele cele înțelepte, rânduiește-ne în aleasa Ta turmă și ne mântuiește pe noi. Amin." ("Deniile din Postul Mare", Editura TRINITAS, Iaşi, 1999).

Marți se săvârșește Liturghia darurilor înainte sfințite unită cu Vecernia din Sfânta și Marea Marți în cadrul căreia la Paremii se citesc textele din cartea Ieșirea capitolul II, versetele 5 la 10 și cartea Iov capitolul I, versetele 13 la 22. În cadrul acestei Liturghii se citește pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Matei, capitolul XXIV, versetele 36 la 51, capitolul XXV, versetele de la 1 la 46, capitolul XXVI, versetele de la 1 la 2. Lecturarea textelor evanghelice este specifică Liturghiilor darurilor înainte sfințite din Săptămâna Patimilor care se săvârșesc în zilele de luni, marți și miercuri unite cu Vecernia zilei următoare.

 

Despre Sfânta și Marea Miercuri

În Sfânta și Marea Miercuri dumnezeieștii Părinți au hotărât să se facă pomenire de femeia cea păcătoasă, care a uns cu mir pe Domnul, pentru că lucrul acesta s-a întâmplat puțin înainte de mântuitoarea patimă. Ziua liturgică începe, după cum aflăm din Triod, marți seara cu Denia, adică Utrenia din Sfânta și Marea Miercuri. În cadrul acestei slujbe a fost citită Pericopa Evanghelică de la Sfântul Evanghelist Ioan capitolul 12, vs. 17-50.

În cadrul aceleași Denii aflăm și semnificațiile din Sfânta și Marea Miercuri prin lectura Sinaxarului din care aflăm: "Când Iisus S-a suit în Ierusalim în casa lui Simon leprosul, o femeie păcătoasă s-a apropiat de El și a turnat pe capul Lui acel mir de mare preț, în valoare cam de trei sute de dinari. Ucenicii, dar mai ales Iuda, au certat-o. Iisus Hristos însă i-a luat apărarea ca să nu îndepărteze gândul ei cel bun. Pe urmă Iisus Hristos face pomenire de îngroparea Sa spre a întoarce pe Iuda de la vânzare și a învrednici pe femeie de marea cinste de a se propovădui pretutindeni, în toată lumea, fapta ei bună. Femeia aceasta nu este una și aceeași la toți Evangheliștii. După cum spune Sfântul Ioan Hrisostom, la cei dintâi trei Evangheliști este vorba de una și aceeași femeie, numită îndeosebi femeia cea păcătoasă. La Evanghelistul Ioan însă nu e vorba de această femeie, ci de altă femeie, care are o viață curată, Maria, sora lui Lazăr, care, cu șase zile înainte de Paști, pe când Domnul ședea la masă în casa ei din Betania, a întrebuințat mir și l-a turnat pe frumoasele Lui picioare și I le-a șters cu părul capului ei, arătând față de Iisus Hristos un respect nespus de mare, oferindu-I mirul ca lui Dumnezeu. Ea știa bine că la jertfe se aducea untdelemn lui Dumnezeu, preoții se sfințeau cu mir, iar Iacov altădată a uns cu untdelemn stâlpul înălțat lui Dumnezeu. I-a adus Lui acest mir și l-a dăruit Învățătorului ca lui Dumnezeu, pentru că l-a sculat din morți pe fratele ei. Din pricina asta nici Domnul nu-i făgăduiește vreo răsplată. Într-adevăr, cu acest prilej numai Iuda murmura, din pricina iubirii sale de argint.

Cealaltă femeie, adică cea păcătoasă, după cum au istorisit Sfinții Evangheliști Matei și Marcu, a turnat acel mir de preț pe capul lui Iisus cu două zile înainte de Paști, pe când Iisus era tot în Ierusalim și tot pe când stătea la masă, dar în casa lui Simon leprosul. Pe această femeie păcătoasă și ucenicii s-au supărat, pentru că se gândeau bine la dorința lui Iisus Hristos de a face milostenie. Mai mult, acestei femei păcătoase i s-a dat și răsplata de a se duce vestea despre fapta ei bună în toată lumea.

Dumnezeiescul Ioan Teologul, împreună cu Marcu, dumnezeieștii Evangheliști, au arătat și cum era mirul. L-au numit curat și de mare preț. Prin curat, este obiceiul să se arate ceea ce este nefalsificat și neamestecat. Poate că acest cuvânt era numele celui mai bun mir, care curge întâi. Sfântul Apostol şi Evanghelist Marcu adaugă că femeia în grabă a spart vasul, care era strâmt la gură; un astfel de vas se numește alabastru. Acest vas, spune Sfântul Epifaniu, este de sticlă și este făcut fără toartă; un astfel de vas se numește amforă. Mirul acela era făcut din mai multe materii: flori de smirnă, scorțișoară bine mirositoare, stânjenel, trestie aromată și untdelemn". ("Deniile din Postul Mare", Editura TRINITAS, Iaşi, 1999).

Miercuri se săvârșește Liturghia darurilor înainte sfințite unită cu Vecernia din Sfânta și Marea Marți în cadrul căreia la Paremii se citesc textele din cartea Ieșirea capitolul II, versetele 11 la 22 și cartea Iov capitolul II, versetele 1 la 10. În cadrul acestei Liturghii se citește pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Matei, capitolul XXVI, versetele 6 la 16. Lecturarea textelor evanghelice este specifică Liturghiilor darurilor înainte sfințite din Săptămâna Patimilor care se săvârșesc în zilele de luni, marți și miercuri unite cu Vecernia zilei următoare.

 

Cuvânt ziditor pentru Sfânta și Marea Joi

În Sfânta și Marea Joi dumnezeieștii Părinți, care au rânduit pe toate bine, urmând predaniilor dumnezeieștilor Apostoli și Sfintelor Evanghelii, ne-au predat să prăznuim patru lucruri: sfânta spălare a picioarelor, Cina cea de taină, adică predarea înfricoșatelor Taine, rugăciunea mai presus de fire și vânzarea Domnului. Ziua liturgică începe, după cum aflăm din Triod, miercuri seara cu Denia, adică Utrenia din Sfânta și Marea Joi. În cadrul acestei slujbe a fost citită Pericopa Evanghelică de la Sfântul Evanghelist Luca capitolul 22, vs. 1-39.

Despre acestea patru momente sinaxarul Deniei din Sfânta și Marea Joi ne spune: "Paștile evreiesc avea să se serbeze Vineri; era deci potrivit ca adevărul să urmeze preînchipuirii, adică atunci să Se jertfească și Paștile nostru, Iisus Hristos. După cum spun dumnezeieștii Părinți, Domnul a luat-o înainte și a sărbătorit Paștile iudaic împreună cu ucenicii Săi Joi seara. În adevăr, la evrei se socotește o singură zi și seara de Joi și toată Vinerea. După cum au spus unii, Domnul a sărbătorit atunci împreună cu ucenicii Lui Paștile Legii Vechi. Unul din cei care susțin aceasta este și dumnezeiescul Hrisostom. Au stat mai întâi cu toți în picioare încinși la brâu, încălțați, cu toiegele în mână, gata de drum; și au îndeplinit și toate celelalte porunci ale Legii, pentru ca nu cumva Domnul să pară că este un călcător de lege. Zevedeu a pregătit tot ce trebuia pentru sărbătorirea Paștelui.

Marele Atanasie spune, deși alții sunt de altă părere, că Zevedeu era acela care ducea ulciorul cu apă. În urmă, arătând ucenicilor Săi cele mai înalte porunci, a predat în foișor, pe când se lăsa noaptea, taina Paștelui nostru. Iar dacă s-a făcut seară, Iisus S-a așezat la masă cu cei doisprezece ucenici. Vedeți deci că acesta nu era Paștile iudaic, căci era cină, pâine, băutură și stă jos la masă și toate mâncărurile erau pregătite la foc? Înainte de a începe cina - așa spune dumnezeiescul Ioan Hrisostom - S-a sculat de la cină, Și-a dezbrăcat haina cea de deasupra și a turnat apă în vasul de spălat. Și El singur a spălat picioarele tuturor.

Prin aceasta a vrut să-l facă pe Iuda să se rușineze, iar celorlalți să le aducă aminte să nu umble după întâietăți. După ce le-a spălat picioarele îi îndemnă la aceasta zicând: "Cel care vrea să fie întâiul să fie în urma tuturor", dându-se El Însuși pildă. Se pare că Iisus Hristos a spălat picioarele lui Iuda înaintea celorlalți Apostoli. În urma tuturor a venit și la Petru. Acesta, având mai multă dragoste de Iisus Hristos, nu L-a lăsat să-i spele picioarele; dar pe urmă Îi îngăduie să-i spele nu numai picioarele, ci și mâinile și capul. Așadar, după ce le-a spălat picioarele, arătând prin smerenia Sa o înălțime sufletească neobișnuită, S-a îmbrăcat din nou cu haina Sa. S-a așezat la masă și-i sfătuiește pe ucenici să se iubească unii pe alții și să nu umble după întâietăți. La sfârșitul mesei aduce vorba și despre vânzare. Iisus îi spune încet numai lui Ioan: "Acela este căruia Eu întingând pâinea i-o voi da".

Mântuitorul i-a spus în șoaptă lui Ioan, căci dacă ar fi aflat Petru, ca unul ce era mai înflăcărat decât toți ceilalți, ar fi ucis pe Iuda. Iar Matei spune: "Cel ce a întins mâna odată cu Mine în blid". Și s-a întâmplat și una și alta. După puțin timp, luând pâinea, a zis: "Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu"; la fel și paharul, zicând: "Beți din acesta toți, acesta este Sângele Meu al Legii celei Noi. Aceasta s-o faceți întru pomenirea Mea". Cu toate că a făcut acestea, totuși a mâncat și a băut cu ei. Vezi că Domnul numește Trupul Lui pâine și nu azimă. Să se rușineze cei care aduc azimă la sfânta jertfă. După Cină a intrat satana în Iuda; mai înainte îl încercase numai, dar acum s-a sălășluit de tot în el. Și dumnezeiasca Scriptură spune că a plecat și s-a tocmit cu arhiereii să-L vândă pe treizeci de arginți.

La sfârșitul Cinei S-a dus cu ucenicii în Muntele Măslinilor, într-un loc numit Ghetsimani. Printre multe altele Iisus le-a spus: "Voi cu toți vă veți sminti în noaptea aceasta." Petru a zis: "Dacă se vor sminti cu toții, eu nu mă voi lepăda de Tine!". Era întuneric, adică în puterea nopții. Și Iisus Hristos i-a răspuns lui Petru: "Înainte de a cânta cocoșul a doua oară, te vei lepăda de Mine de trei ori!". Într-adevăr, cocoșul, ca să dea de știre nu cântă numai o dată, ci de două și de trei ori. S-a și întâmplat asta, căci Dumnezeu vădind slăbiciunea firii omenești, Petru a fost cuprins de o frică nemăsurată.

Pentru aceasta Domnul i-a încredințat lui Petru lumea, ca să fie iertător cu cei păcătoși o dată ce el, prin el însuși a cunoscut cât de ușor este plecată firea omenească spre păcat. Întreita lepădare a lui Petru închipuiește păcatul tuturor oamenilor înaintea lui Dumnezeu. Prima lepădare înfățișează porunca pe care a călcat-o Adam; a doua, călcarea Legii scrise; și a treia, însăși întruparea Cuvântului. Mântuitorul a tămăduit lepădările lui Petru, mai târziu, prin întreita lui pocăință, prin cele trei întrebări ce i le-a pus: "Petre, Mă iubești?". În urmă, arătându-Se om, spune ucenicilor: "Întristat este sufletul Meu până la moarte!" S-a depărtat apoi ca la o aruncătură de piatră și S-a rugat, zicând de trei ori: "Părinte, dacă este cu putință, să treacă paharul acesta de la Mine; dar nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu. Facă-se voia Ta!".

A spus aceste cuvinte ca om, iar pe de altă parte ca să înșele pe diavol, pentru ca diavolul să-L socotească numai om, temându-se ca nu cumva prin moartea pe Cruce să zădărnicească taina. Când S-a întors la ucenicii Săi, i-a găsit cufundați în somn. Îndreptându-se către Petru, i-a spus așa: "Nici un ceas n-ați putut să privegheați împreună cu Mine?" ca și cum i-ar fi spus: "Dormi și tu împreună cu ceilalți, tu, care ai spus că ai să lupți pentru Mine până la moarte?". Trecând apoi dincolo de pârâul Cedrilor, unde era o grădină, S-a așezat acolo împreună cu ucenicii Lui. Domnul obișnuia să vină adeseori aici. De aceea Iuda cunoștea locul. Iuda, luând câțiva soldați din cohortă, urmat de mulțime, a venit la Iisus. Ca semn de recunoaștere le-a dat sărutarea. Iuda a dat acest semn pentru că de multe ori când au pus iudeii mâna pe El, El a plecat nevăzut din mijlocul lor.

Dar acum Iisus mai întâi a mers la ei și le-a spus: "Pe cine căutați?". Și nu-L recunoșteau, deși nu-i împiedica noaptea, pentru că Scriptura spune că erau luminați și aveau făclii aprinse. De frică au căzut la pământ și s-au dat înapoi. Ei s-au apropiat din nou și Iisus Hristos iar i-a întrebat. Iuda L-a sărutat, dar Iisus i-a zis: "Prietene, pentru ce ai venit?" Cu alte cuvinte, i-a zis: "Potrivită vreme este pentru ceea ce ai venit". Apoi spune din nou: "Ca la un tâlhar ați venit să Mă prindeți cu săbii și cu bețe".

Toate acestea s-au petrecut noaptea, ca să nu se facă răscoală în popor. Atunci înflăcăratul Petru și-a scos cuțitul - că aveau la ei cuțite fiindcă erau după Cină - a lovit pe Malhus, sluga arhiereului, și i-a tăiat urechea dreaptă. Tăierea urechii drepte a slugii arhiereului lasă să se înțeleagă că arhiereul nu asculta de lege și nici nu învăța bine legea. Iisus Hristos îl rușinează pe Petru, spunându-i că nu-i frumos ca un bărbat duhovnicesc să facă uz de cuțit, și vindecă urechea lui Malhus.

Prinzându-L deci pe Iisus L-au dus legat la curtea arhiereului Ana, care era socrul lui Caiafa. Acolo erau adunați toți cei care cugetau împotriva lui Iisus Hristos, farisei și cărturari. Aici a avut loc convorbirea dintre Petru și servitoare, precum și lepădarea lui Petru. Între timp, trecând noaptea, cocoșul a cântat a treia oară. Petru și-a adus aminte și a plâns cu amar. La ivirea zorilor L-au dus pe Iisus Hristos de la Ana la arhiereul Caiafa; aici a fost scuipat în față și au fost trimiși martori mincinoși.

Când s-a luminat bine de ziuă, Caiafa L-a trimis la Pilat. Iar cei care L-au adus, spune Scriptura, n-au intrat în pretoriu ca să nu se spurce, ci să poată mânca Paștile. Rezultă deci că arhiereii și fariseii au săvârșit atunci poate o călcare de Lege, după cum spune dumnezeiescul Ioan Hrisostom, mutând Paștile, căci ei trebuiau să mănânce Paștile în noaptea aceea; l-au amânat însă pentru a ucide pe Iisus Hristos. Iisus Hristos a arătat înainte de Cina cea de Taină că atunci trebuia să mănânce Paștile.

El a mâncat Paștile Legii noaptea, și apoi a făcut cunoscut Paștile cel desăvârșit. Și într-adevăr, după cum s-a spus, trebuia ca adevărul să vină după preînchipuirea Legii. Ioan spune că toate acestea s-au întâmplat Joi și Joi noaptea înainte ca ei să prăznuiască Paștile. Pentru aceasta și noi tot Joi prăznuim și facem pomenire de acele fapte înfricoșătoare și cu neputință de rostit prin cuvinte. Cu nespusa Ta milostivire, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi. Amin." ("Deniile din Postul Mare", Editura TRINITAS, Iaşi, 1999).

Joi se săvârșește Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia în cadrul căreia la Paremii se citesc textele din cartea Ieșirea capitolul XIX, versetele 10 la 19 și cartea Iov capitolul XVIII, 1-23 și XLII, 1-5. În cadrul acestei Liturghii se citește pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Ioan, capitolul XXVI, 2-20; Ioan XIII, 3-17; Matei XXVI, 21-39; Luca XXII, 43-44; Matei XXVI, 40-75; XXVII, 1-2.

 

 

Cuvânt duhovnicesc şi de suflet ziditor pentru Sfânta și Marea Zi de Vineri

Conform Sinaxarului în Sfânta și Marea Vineri se prăznuiesc sfintele și mântuitoarele și înfricoșătoarele Patimi ale Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos: scuipările, lovirile peste față, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfiră, trestia, buretele, oțetul, piroanele, sulița și înainte de toate Crucea și moartea, pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi. Se mai face încă pomenire de mărturisirea mântuitoare făcută pe cruce de tâlharul recunoscător, care a fost răstignit împreună cu El.

Prezentând semnificațiile acestei zile din Săptămâna Patimilor, sinaxarul rezumă conținutul celor 12 Evanghelii: "După ce Domnul a fost vândut de prietenul și ucenicul Lui cu treizeci de arginți, a fost dus mai întâi la Ana arhiereul. Acesta L-a trimis la Caiafa, care L-a scuipat și L-a lovit peste față; și pe când își bătea joc și râdea de El, a auzit spunându-I-se: "Profețește-ne, cine Te-a lovit ".

Acolo au venit și doi martori mincinoși care au mărturisit că Iisus Hristos a spus: "Stricați Templul acesta și în trei zile îl voi ridica", și că a spus că este Fiul lui Dumnezeu. Arhiereul și-a rupt hainele neputând suferi așa-numita de el hulă. Când s-a făcut ziuă L-au dus în pretoriu la Pilat, "și ei n-au intrat, spune Scriptura, ca să nu se spurce, ci să poată mânca Paștile". Pilat a ieșit afară și i-a întrebat: "Care este vina Lui?" Și pentru că n-a găsit nici o vină în El, L-a trimis la Caiafa; iar acesta L-a trimis din nou la Pilat, căci și Pilat se pornise spre uciderea Lui. Pilat a spus: "Luați-L voi și răstigniți-L și după legea voastră judecați-L". Ei au spus iarăși: "Nouă nu ne este îngăduit să omorâm pe nimeni". Prin aceste cuvinte au ațâțat pe Pilat ca să-L răstignească. Pilat L-a întrebat pe Iisus Hristos dacă este Împăratul iudeilor. El a mărturisit că este, dar este Împărat veșnic: "Împărăția Mea, a spus El, nu este din lumea aceasta".

Pilat, voind să-L elibereze le-a spus mai întâi că nu găsește nici o vină deosebită în El, apoi le-a propus să elibereze pe unul din cei închiși. Iudeilor însă le-a fost mai drag Varava decât Iisus. În sfârșit Pilat L-a dat iudeilor după ce mai întâi L-a biciuit pe Iisus. Este apoi dus de soldați, îmbrăcat cu o hlamidă roșie, încununat cu o cunună de spini și în mâini I-au pus trestie. A fost batjocorit de soldații care-I spuneau: "Bucură-Te împăratul iudeilor". După ce L-au batjocorit așa, Pilat a spus din nou: "Nu găsesc în El nici o vină de moarte". Ei însă au spus: "Noi Îl osândim pentru că S-a numit pe Sine Fiul lui Dumnezeu". Pe când spuneau acestea, Iisus tăcea. Mulțimea a strigat lui Pilat: "Răstignește-L, răstignește-L".

Ei voiau să-L dea unei morți necinstite, ca să îndepărteze din mijlocul lor amintirea Lui cea bună. Pilat își bătea joc oarecum de ei zicându-le: "Pe împăratul vostru să-L răstignesc?". Ei au răspuns: "N-avem alt împărat decât pe Cezarul". Iudeii, pentru că n-au reușit nimic cu hulele lor, aduc în discuție pe Cezarul, ca cel puțin așa să-și sature furia lor. Într-adevăr au spus: "Tot cel care se face pe sine împărat se împotrivește Cezarului". În timpul acesta femeia lui Pilat, înfricoșată de visuri, a trimis la Pilat să-i spună: "Să nu faci nimic dreptului acestuia". Căci ea, din pricina lui Iisus, suferise mult în timpul nopții. Pilat s-a spălat pe mâini, lepădându-se prin asta de vina sângelui. Iudeii însă au strigat: "Sângele Lui peste noi și peste copiii noștri! Dar dacă-L eliberezipe El nu ești prieten al Cezarului!".

Așadar Pilat L-a legat, deși știa bine că este nevinovat, L-a osândit la moarte pe cruce, și le-a slobozit pe Baraba. Când a văzut Iuda aceasta, aruncând arginții a plecat și ducându-se a luat o frânghie și s-a spânzurat; pe urmă s-a umflat mult și a crăpat. Ostașii L-au bătut peste față cu trestia și I-au pus în spate Crucea. Apoi au silit pe Simon Cirineanul să-I ducă crucea. Au ajuns pe la ceasul al treilea la locul Căpățânei și acolo L-au răstignit. A fost răstignit împreună cu doi tâlhari ca să fie și El socotit un făcător de rele. Pentru a-L înjosi, soldații au împărțit hainele Lui, iar pentru cămașa Sa, care era făcută dintr-o bucată și nu avea nici o cusătură, au aruncat sorți, săvârșind cea mai mare nelegiuire. Dar nu numai acestea, ci și pe când era pe Cruce își băteau joc de El, zicând: "Tu, Cel ce strici Templul și în trei zile îl zidești, mântuiește-te pe Tine!". Și iarăși: "Pe alții a mântuit, dar pe Sine nu poate să se mântuiască". Și iarăși: "Dacă ești împăratul lui Israel, coboară-Te acum de pe Cruce și vom crede în Tine!".

Iudeii, dacă ar fi crezut în cele ce spuneau, ar fi trebuit să se apropie de El fără nici o îndoială, căci într-adevăr Iisus Hristos era recunoscut de întreaga fire nu numai ca împărat al lui Israel, ci și al întregii lumi. Ce însemna, oare, întunecarea soarelui în ceasul al treilea și în miezul zilei? Ce însemna cutremurarea pământului? Ce însemna despicarea pietrelor, care au mustrat învârtoșarea inimii iudeilor? Ce însemna învierea multor trupuri, care ne-a învederat credința în învierea obștească și puterea Celui ce-a pătimit? Ce însemna sfâșierea în două a catapetesmei Templului, ca și cum și ea ar fi fost supărată din pricina Celui care a fost slăvit în ea și pătimește acum? Ce însemnau apoi celelalte lucruri descoperite, dar care n-au putut fi văzute?

Așadar în ceasul al treilea, după cum spune dumnezeiescul Marcu, a fost răstignit. Din ceasul al șaselea până în ceasul al nouălea s-a făcut întuneric. Longhin sutașul, când a văzut aceste lucruri minunate și mai cu seamă întunecarea soarelui, a strigat cu voce mare: "Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu a fost acesta". Unul dintre tâlhari Îl insulta pe Iisus; celălalt însă, mustrându-l cu asprime pe acesta, a mărturisit pe Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu.

Mântuitorul i-a răsplătit credința lui și i-a făgăduit petrecerea în rai împreună cu El. În sfârșit, după ce a fost insultat din destul, Pilat a scris pe Cruce și cuvintele: "Împăratul iudeilor". Deși iudeii s-au împotrivit să scrie așa, zicând că El S-a numit împărat al iudeilor, totuși Pilat a spus împotriva lor din nou: "Ce-am scris, am scris!". Apoi Mântuitorul a strigat: "Mi-e sete!". Ei au amestecat oțet cu fiere și I l-au dat să bea. Și spunând: "Săvârșitu-s-a!". Înclinând capul Și-a dat duhul. Toți s-au îndepărtat de acolo.

Lângă Crucea Lui stătea numai Mama Lui și sora ei, Maria lui Cleopa, pe care Ioachim i-o născuse lui Cleopa ce murise fără copil. Mai era încă și Ioan, iubitul Lui ucenic. Nerecunoscătorii iudei, pentru că nu voiau să vadă trupurile pe Cruce au cerut lui Pilat (pentru că era marea zi a Paștelui și era Vineri) ca să sfărâme fluierele picioarelor osândiților spre a muri mai repede. Și au sfărâmat fluierele picioarelor celor doi tâlhari, căci mai trăiau încă; dar când au venit la Iisus și L-au văzut că murise, s-au oprit de a le mai sfărâma. Unul dintre ostași, ca să facă plăcere iudeilor nerecunoscători, a întins sulița și L-a împuns pe Iisus Hristos în coasta dreaptă și îndată a ieșit sânge și apă; apă, pentru ca să se vadă că era om, sânge, pentru ca să se vadă că era mai presus de om. Sau altă explicație: sânge din pricina împărtășirii cu dumnezeieștile sfințenii, iar apa din pricina botezului.

Aceasta a văzut-o Ioan și a mărturisit-o și adevărată este mărturia lui. El a fost de față la toate acestea și le-a văzut și ceea ce a văzut a scris. Căci dacă ar fi mințit, n-ar fi scris și cele care par că sunt spre necinstirea Învățătorului. Se spune că Ioan fiind de față atunci a strâns din coasta curgătoare de viață într-un vas preasfântul și dumnezeiescul Sânge. După ce s-au săvârșit aceste fapte mai presus de fire, pe înserate, Iosif din Arimateea, ucenic al Lui la început, care se ascunsese ca și ceilalți, s-a dus cu îndrăzneală la Pilat, pe care-l cunoștea, și i-a cerut trupul lui Iisus. Pilat i-a îngăduit să-L ia, iar Iosif, pogorându-L de pe Cruce, L-a dat jos cu multă evlavie.

Pe când se lăsa noaptea, a venit Nicodim, aducând un amestec preparat de multă vreme din smirnă și aloe. L-a înfășurat în giulgiuri, după cum obișnuiau să facă iudeii și L-au îngropat în apropiere în mormântul tăiat în piatră a lui Iosif, unde nu mai fusese îngropat nimeni înainte. S-a făcut așa ca nu cumva să se spună că altul a înviat, atunci când a înviat Iisus Hristos. Evanghelistul a amintit de amestecul de aloe și smirnă; aceste mirodenii aveau însușirea de a lipi; și s-a întrebuințat amestecul de smirnă și aloe ca să nu se creadă că a fost furat atunci când vor vedea giulgiurile și mahrama lăsate în mormânt. Într-adevăr, cum ar fi fost cu putință furtul, odată ce smirna și aloea nu mai lăsau să se dezlipească giulgiurile de trup, deoarece se făceau una cu trupul, ca și cum s-ar fi născut odată cu el? Toate aceste fapte minunate s-au întâmplat Vineri.

Pentru aceasta purtătorii de Dumnezeu părinți au rânduit ca Vineri să se facă pomenire de toate acestea cu zdrobire de inimă și cu umilință. Trebuie să se știe că Domnul a fost răstignit în ziua a șasea a săptămânii, adică Vineri, pentru motivul că la început omul a fost făcut în ziua a șasea. A fost răstignit în ceasul al șaselea din zi, pentru că în acest ceas, după cum se spune, și Adam și-a întins mâinile și s-a atins de pomul oprit și a murit.

Pentru aceasta trebuia să fie creat din nou omul în același ceas în care a fost zdrobit. A fost răstignit în grădină, pentru că și Adam a călcat porunca în grădina raiului. Băutura amară pe care a gustat-o Iisus Hristos preînchipuia gustarea lui Adam. Loviturile cu palmele arătau slobozirea noastră. Scuiparea și purtarea necinstită cu El arătau cinstirea noastră. Cununa cu spini, îndepărtarea blestemului, hlamida de purpură, îmbrăcămintea împărătească în locul hainelor de piele. Piroanele, desăvârșita nemișcare a păcatului nostru. Crucea, pomul cel din rai. Coasta împunsă preînchipuia coasta lui Adam din care a fost făcută Eva, prin care a venit călcarea poruncii. Sulița arată că îndepărtează de la mine sabia cea de foc. Apa din coastă este icoana botezului. Sângele și trestia ne arată că Iisus Hristos ne-a dăruit, scriind cu litere roșii, vechea patrie. Se spune că în locul în care a fost răstignit Iisus Hristos, capul tuturor, se află căpățâna lui Adam.

Pricina pentru care locul în care a fost răstignit Domnul se numește Locul Căpățânii este aceasta: pe vremea potopului, căpățâna lui Adam a fost scoasă afară din pământ și colinda de colo-colo despuiată de carne și stingheră; era o vedenie îngrozitoare pentru cei care o vedeau. Solomon, din respect pentru strămoș, împreună cu toată oastea, a acoperit-o cu foarte multe pietre. De asta a și fost numit de atunci locul acela: Pardosit cu pietre. Unii sfinți aleși spun, pe temeiul predaniei, că și Adam a fost îngropat acolo de un înger. Așadar, acolo unde era stârvul, acolo s-a așezat vulturul Iisus Hristos, veșnicul Împărat. Noul Adam a tămăduit prin lemn pe vechiul Adam, ce căzuse prin lemn. Prin milostivirea Ta cea mai presus de fire, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi". ("Deniile din Postul Mare", Editura TRINITAS, Iaşi, 1999).

 

Cuvânt pentru Sfânta și Marea Sâmbătă

În Sfânta și Marea Sâmbătă prăznuim îngroparea dumnezeiască și trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune, a fost mutat spre viață veșnică. Prezentând semnificațiile acestei zile din Săptămâna Patimilor, sinaxarul rezumă conținutul Prohodului Domnului și al cântărilor rânduite pentru Vecernia aceleiași zile, săvârșită sâmbătă dimineața împreună cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare: "Cele patruzeci de zile ale Postului Mare întrec pe celelalte zile; iar mai mare decât acestea este săptămâna cea mare; și iarăși mai mare decât săptămâna mare este această Sfântă și Mare Sâmbătă. Se numește săptămâna mare nu pentru că zilele ei ar fi mai mari sau ar avea mai multe ceasuri, ci pentru că în ea s-au săvârșit și mai cu seamă azi, minunile mari și mai presus de fire și faptele neobișnuite ale Mântuitorului nostru.

Căci după cum la întâia facere a lumii, Dumnezeu, săvârșind toate lucrurile, și în urmă în ziua a șasea a creat pe om, făptura cea mai de seamă, iar în ziua a șaptea S-a odihnit de toate lucrurile Lui și a sfințit ziua, numind-o Sâmbătă, care se tâlcuiește odihnă, tot așa și la facerea lumii celei spirituale, săvârșind toate în chipul cel mai bun, în ziua a șasea a creat din nou pe omul stricat și înnoindu-l iarăși prin Crucea cea de viață purtătoare S-a odihnit încă o dată cu o odihnă desăvârșită, de toate lucrurile Lui, dormind un somn dătător de viață și mântuitor.

Cuvântul lui Dumnezeu a stat cu trupul în mormânt, iar cu sufletul Lui curat și dumnezeiesc Se pogoară și în iad. Sufletul a fost despărțit prin moarte de trup și l-a dat în mâinile Tatălui. Tot Tatălui i-a dat și propriul Său sânge, fără să-I fie cerut; iar sângele Lui a fost preț de răscumpărare pentru noi.

Sufletul Domnului n-a fost ținut în iad ca sufletele celorlalți sfinți. Cum putea, oare, să fie ținut odată ce n-avea asupra Lui, ca ceilalți drepți, nimic din blestemul strămoșesc? Dar nici dușmanul nostru, diavolul, n-a luat sângele prin care am fost răscumpărați, cu toate că noi eram în stăpânirea lui. Cum putea, oare, să ia sângele lui din altă parte decât de la Dumnezeu? Dar, oare, tâlharul de diavol putea să-l ia chiar pe Dumnezeu?

Domnul nostru Iisus Hristos a locuit trupește în mormânt și cu Dumnezeirea, care era strâns unită cu trupul. A fost împreună cu tâlharul în rai; a fost și în iad, după cum s-a spus, împreună cu sufletul Lui îndumnezeit. Într-un chip mai presus de fire ca Dumnezeu necuprins era cu Tatăl, împărățind împreună cu Duhul. Era pretutindeni; Dumnezeirea n-a suferit nimic în mormânt, după cum n-a suferit nimic pe Cruce.

Trupul Domnului a suferit și stricăciune, adică despărțirea sufletului de trup, dar nicidecum stricăciune în înțelesul unei putreziri a trupului și o nimicire desăvârșită a mădularelor. Iar Iosif, coborând de pe Cruce sfântul trup al Domnului, l-a înmormântat într-un mormânt nou, punând o piatră foarte mare la intrarea mormântului.

Într-adevăr, iudeii s-au dus Vineri la Pilat și i-au spus: "Ne-am adus aminte că înșelătorul Acela a spus pe când trăia, că după trei zile Se va scula. Ni se pare că este bine ca prin puterea ta să poruncești să se întărească mormântul cu ostași". Dacă este un înșelător, pentru ce, iudeilor, I-ați ascultat cu râvnă cuvintele Lui pe când trăia? Dar când a spus Iisus Hristos: "Mă voi scula?". Poate că iudeii au scos asta din pilda cu Iona.

Negreșit ei sunt fără de judecată când cer să fie întărit mormântul ca să nu se fure cumva trupul. O, cât sunt de lipsiți de judecată! Nu știau că ceea ce făceau în sprijinul lor o făceau împotriva lor! Pilat le-a îngăduit, iar ei, împreună cu o ceată de ostași, au întărit mormântul și l-au și pecetluit. Și s-a făcut asta pentru a nu se pune la îndoială Învierea Domnului, o dată ce era străină și paza și pecetea.

Dar deodată iadul se cutremură, când simte puterea Domnului, dând după puțină vreme afară, din pricina înghițirii nedrepte a lui Iisus Hristos, piatra cea tare și din capul unghiului, și pe cei ce-i mâncase și-i ținea din veac în pântece. Cu pogorârea Ta nespusă, Hristoase Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi, Amin!" ("Deniile din Postul Mare", Editura TRINITAS, Iaşi, 1999). (Cf. http://basilica.ro/saptamana-sfintelor-si-mantuitoarelor-patimiri-ale-domnului-si-mantuitorului-nostru-iisus-hristos-105741.html - 07.04.2015).

În altă ordine de idei, acum în concluzia şi încheirea acestui material vom afirma şi susţine că iubirea îndelung răbdătoare a Mântuitorului nostru Iisus Hristos pentru noi oamenii, se vede faţă de Dumnezeu-Tatăl, în cuvintele de pe Cruce, înaintea Morţii Sale, când a zis: „Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu“, iar pentru cei care L-au răstignit, Mântuitorul Se roagă zicând: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac“.

Cu alte cuvinte, această taină a iubirii până la capăt, a iubirii mai tare decât păcatul, a iubirii lui Iisus Hristos mai tare decât trădarea, mai tare decât lepădarea, mai tare decât orice părăsire şi orice singurătate impusă Lui, precizează Patriarhul Daniel, este taina Crucii şi în ea se găseşte sămânţa Învierii. Pentru că la această iubire îndelung răbdătoare a umanităţii lui Iisus Hristos răspunde iubirea lui Dumnezeu care-L înviază din morţi, pentru că El a murit pe nedrept. El este Dreptul Ce va fi înviat de puterea dumnezeiască, pentru că a iubit mai mult decât cineva poate cuprinde taina aceasta.

Iubirea lui Iisus Hristos, pentru că este mai tare decât moartea, trece prin moarte şi biruieşte moartea. Legătura aceasta dintre taina Crucii şi taina Învierii, prin iubirea mai tare decât moartea, este meditată, este preamărită în aceste cântări ale Deniilor. Iar slava acestei iubiri smerite şi îndelung răbdătoare se vede în taina Învierii sau în taina Sfintelor Paşti. (Cf. Alexandru Briciu -  http://ziarullumina.ro/saptamana-patimilor/iubirea-lui-hristos-biruieste-moartea - 16.04.2009).

De asemea, vom mai sublinia şi remarca faptul că în spaţiul Bisericii Ortodoxe s-a evitat, datorită înţelesului duhovnicesc al lucrurilor, reprezentarea Crucii, Morţii şi Îngropării Domnului, prin mijloace lumeşti ordinare şi secularizante ca filme, tablouri şi piese de teatru. Icoana, cântarea şi gestul liturgic sunt cele mai potrivite căi de a exprima aceste evenimente.

De aceea, Cântarea Prohodului Domnului este consecventă cu teologia regăsită în sfintele icoane şi demonstrează că realităţilor dumnezeieşti sunt prezentate şi interpretate în lumina eshatologică a Învierii, a Împărăţiei cerurilor, şi nu a morţii. Mântuitorul în mormânt nu este reprezentat ca un cadavru, ci Trupul Domnului este într-un "somn învietor", plin de viaţă şi de putere dumnezeiască. Icoana cu Mântuitorul aşezat în mormânt, înfăşurat în giulgiuri, ca un nou-născut, ca într-un cocon, din care va ieşi Înviat, este fidelă perspectivei ortodoxe asupra Patimilor şi Învierii Domnului.

Sfântul Epitaf bunăoară, este o bucată de pânză pe care este pictat sau brodat Trupul Domnului Iisus Hristos, iar pe margine este scris troparul: "Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgi curat înfăşurându-l şi cu miresme, în mormânt nou, îngropându-l, L-a pus". La slujba de prohodire nu se face numai pomenirea îngropării Domnului Hristos de Iosif din Arimateea, ci preoţii şi credincioşii devin părtaşi acestui eveniment şi se asociază lui Iosif, în chip tainic, prin procesiunea din jurul Bisericii. (Cf. Marius Nedelcu - http://ziarullumina.ro/saptamana-patimilor/cantare-de-ingropare-si-de-biruinta - 22.04.2011).

Material documentar întocmit de Dr. Stelian Gomboş



Predici. Cateheze. Pastoraţie
Patorala Patriarhului României cu ocazia Sfintelor Paști 2016 - Biroul de Presă al Patriarhiei Române


ORTOPRAXIA (dreapta trăire)
Misiune. Mărturii. Vieţile Sfinţilor
Părintele Gabriel Bunge: o rază ortodoxă în munții Elveției - Preot Mihai Meseşan


In primul rand, va rog sa precizati contextul in care l-ati intalnit pe parintele Gabriel Bunge si ce impact spiritual a avut acesta din urma asupra dvs.

L-am întâlnit pe părintele acum 22 de ani cand am ajuns la Lugano cu o bursa de doctorat in teologie la facultatea care se deschisese in 1992. Am auzit de prezenta dansului la schitul din cantonul nostru de la IPS Serafim Joanta, cel care m-a hirotonit preot pe seama parohiei ortodoxe din Lugano, infiintata in 1986, dar care nu a avut niciodata pana la mine un paroh fix. Erau si sunt in continuare putini romani ortodocsi in cantonul nostru. Am construit cu ajutorul lui Dumnezeu Biserica Ortodoxa cea mai eterogena, dupa spusele mitropolitului nostru Iosif Pop, a tuturor ortodocsilor si convertitilor la ortodoxie din cantonul Ticino si vecinatati. Mai multe, daca va intereseaza, puteti gasi pe situl nostru: www.ortodossia.eu.

M-am indragostit din primul moment de omul Gabriel Bunghe, neamt direct, hotarat, neformal si de o cultura asa de vasta cum eu nu am mai intalnit la nimeni.. Vizitele mele la dansul s-au intetit si dupa moartea duhovnicului meu in 1996 i-am cerut si a fost de acord sa ma marturisesc la dansul. Este duhovnicul meu de atunci si pana azi. Faptul ca m-am marturisit la un catolic a "scandalizat" nu pe putini, care nu stiau bineinteles dragostea dansului pentru Ortodoxie, dovedita apoi de convertire.

Care ar fi din punctul dvs de vedere trasatura de caracter dominanta a parintelui Gabriel Bunge?

Cred ca modul direct de a spune intotdeauna ce-i da, da si ce-i nu, nu, cu o hotarare care vine, fara indoiala, si din spiritul german al dansului.

Cum ati descrie aportul pe care parintele Gabriel Bunge, prin pregatirea sa curiculara dar si prin personalitatea sa duhovniceasca, il aduce spiritualitatii ortodoxe contemporane?

Aportul dansului la spiritualitate ortodoxa il puteti intelege cel mai bine din numeroasele carti publicate, din interviuri si din conferintele tinute - nu forte multe pentru ca lipseste foarte putin din schit, devenit recent manastire.

Parintele picteaza, stie sa lucreze obiecte bisericesti din metal si are un bun gust cum rar se poate intalni la un monah. Biserica dansului este o bijuterie de arta si spiritualitate ortodoxa, care razbate din minunatele icoane, obiecte liturgice si, nu in ultimul rand, din multele relicve pentru care parintele are o devotiune profunda.

Numeroasele vizite a multor ierarhi, preoti si credinciosi care il viziteza sunt si ele o dovada a personalitatii sale duhovnicesti.

S-ar putea spune ca parintele Gabriel Bunge este un apostol al Ortodoxiei in Occident, si mai cu seama in Elvetia?

Fara indoiala ca este un Apostol, cu A mare. Dovada: tot ce am spus mai sus si mai ales puterea rugaciunii care se degaja din ochii patrunzatori si din blandetea cu care primeste pe toata lumea.

Care ar fi din perspectiva dvs cele mai importante carti ale parintelui Gabriel Bunge care ne-ar ajuta sa-i descoperim personalitatea duhovniceasca in cel mai relevant mod?

Mie personal imi plac cel mai mult primele doua carti publicate in limba romana: „Icoana Sfintei Treimi” si „Practica rugaciunii personale”. Intr-o lume a confuziilor spirituale si mistificarilor religioase si ideologice, orice crestin care vrea si nu stie cum sa se roage v-a gasi in Practica rugaciuni, sfaturi simple si directe de mare ajutor. De altfel este cartea cea mai cunoscuta in multele limbi in care a fost tradusa si reeditata.

Dat fiind ca dvs l-ati cunoscut si il cunoasteti pe parintele Gabriel Bunge, ati putea sa imi spuneti care a fost cel mai puternic sfat cu folos duhovnicesc pe care l-ati primit din partea Sfintiei Sale?

Ar fi multe sfaturi care m-au facut sa cobor de la dansul (se ajunge mergand pe jos) de fiecare data cand ne intalnim, zburand si radiind de bucurie. Ca sa va raspund punctual cred ca parintele m-a ajutat sa nu ma mai grabesc si sa nu mai vreau sa fac o suta de lucruri deodata.

Intrerviu realizat de Tudor Petcu

 

Alte informatii despre parintele Gabriel Bunge:

http://ro.orthodoxwi

http://ro.orthodoxwiki.org/Gabriel_Bunge



Mucenicia Sfintei Sofia și a fiicelor ei, Credința, Nădejdea și Dragostea - Gina Agapie

CREDINŢA

 Dumnezeu are multe căi de a vorbi cu oamenii. Le arată măreţia universului. Vorbeşte minţilor care Îl pot auzi. Comunică prin îngerii Săi. Toate acestea le-a încercat şi cu Adrian. Dar împăratul  avea sufletul împietrit şi plin de păcate. Nu putea înţelege Cuvântul  Domnului. De aceea, Creatorul a toate a trimis la el nişte copile cu glas curat, plăcute la înfăţişare, fiicele văduvei Sofia.

            Lucrurile s-au întâmplat aşa. Un slujitor al zeilor, Antioh, aflase că trăiesc la Roma trei fete peste măsură de chipeşe.

- Am să i-o dau de soţie împăratului pe una dintre ele! A gândit el. 

            A mers acasă la Sofia şi i-a vorbit:

- Una din fetele tale va deveni împărăteasă. Pe Jupiter, zeii te iubesc!

Dar înţeleapta Sofia, maica  lor, a răspuns fără teamă: 

- Oare împăratul a devenit creştin? Pentru că noi credem în Hristos! Nu ne închinăm idolilor. Nici nu-l adorăm pe împărat!    

 A plecat Antioh. A intrat în palatul  împărătesc îndrăznind a zice:

- Să ai viaţă lungă, Cezarule!

Adrian l-a întrebat bucuros:

- Ce veste îmi aduci, Antioh?

- Mare preot, trăiesc la Roma trei fete minunate împreună cu mama lor, văduva Sofia. Dar toate aduc cinstire lui Iisus!

 Împăratul a bătut din plame. Îndată au venit  zece sutaşi cu săbii  ascuţite. Le-a ordonat:

- Să mi le aduceţi aici pe fetele Sofiei împreună cu mama lor!

 Au plecat gărzile şi au ajuns la căminul copilelor. Ele aveau capetele acoperite şi se rugau:

            - Ocroteşte, Doamne, credinţa noastră. Fă-ne puternice în încercare!  

Soldaţii le-au luat şi le-au înfăţişat la tronul Cezarului. 

            Când a văzut împăratul chipul cuvios al copilei mai mari, a grăit:

            - Ce nume poartă această fată şi câţi ani are?

            A răspuns mama ei:

            - La botez a primit numele Credinţa şi are doisprezece ani!

            Adrian a chemat-o la el pe  Credinţa. I-a spus cu prefăcută blândeţe:

            - Dragă, eşti aşa de mândră la făptură! Ar fi păcat să-ţi pierzi viaţa, fiind în floarea vârstei! Uită-l pe Hristos! Dacă mă vei asculta, voi pune la picioarele tale toate bogăţiile Romei! Toţi slujitorii mei te vor cinsti!

 -I-a răspuns Credinţa plină de încredere:

- Ispititorul i-a cerut Mântuitorului să prefacă pietrele în pâine. Dar a zis El: Nu numai cu pâine va trai omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.

Uimit că fata nu-l ascultă, Adrian i-a strigat:

-Te-am povăţuit ca un tată! Însă tu îmi pui răbdarea la încercare!

Cu statornicie, a răspuns Credinţa:

 - Noi Tată Îl avem pe Domnul din ceruri! Cine oare ne va despărţi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?

             A poruncit împăratul, tunând:

            - Antioh! Ia zece soldaţi şi du aceste fete împreună cu mama lor în templu! Pune-le să o adore pe zeiţa Artemisa! 

            Antioh le-a dus pe toate în templu şi le-a cerut cu asprime:

            - Aduceţi închinare marii zeiţe Artemisa!

            Credinţa, încerezătoare,  a rostit cuvintele Mântuitorului:

            - Zis este: Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti! 

 A sosit şi împăratul purtat într-o lectică. Şi coborând cu mare fală, a întrebat ce se întâmplă. Auzind că fetele au refuzat porunca lui, a poruncit gărzilor să o dezbrace pe tânără.

Călăii au bătut-o şi au chinuit-o peste măsură. De mila ei au început să plângă şi ei, gândind:

            - Crud e împăratul! Pricinuieşte o suferinţă aşa de mare unei copile!   

            În timp ce trupul ei suferea, Credinţa se gândea la Cel ce a murit şi a înviat, la Hristos. Buzele ei rosteau neîncetat această rugăciune:

            - Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău;
 Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi; Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!
           
Chinuitorii au adus un grătar de fier aprins. Au pus-o acolo pe tânără.  Credinţa îndura pedeapsa şi zicea bucuroasă:

            - Pentru Tine suntem omorâţi toată ziua, socotiţi ca nişte oi de junghiere. Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela Care ne-a iubit.

            Soldaţii au mai adus o căldare cu smoală amestecată cu untdelemn fierbinte. Dar Credinţa nu s-a vătămat. Ea cânta lui Dumnezeu spunând cântarea aceasta:

               - Domnul păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc pe El şi pe toţi păcătoşii îi va pierde. Lauda Domnului va grăi gura mea şi să binecuvinteze tot trupul  numele cel sfânt al Lui, în veac şi în veacul veacului. 

             Prigonitorul Antioh s-a mâniat, zicând:

-  Vei sfârşi de sabie dacă nu te închini zeiţei!

Credinţa s-a umplut de bucurie spunând mamei sale, Sofia:  

            - Maicuţă, îl mărturisesc pe Mântuitorul meu! În curând voi vedea Chipul său Cel dumnezeiesc!

            Apoi le-a încurajat şi pe surorile sale cu aceste cuvinte:

            - Surioare, noi am primit la botez Crucea Sfântă a Domnului! Să răbdăm până în sfârşit! Căci suntem toate Mirese ale lui Hristos. 

            A început să cânte iar:

            - Înălţa-Te-voi Dumnezeul meu, Împăratul meu şi voi binecuvânta numele Tău în veac şi în veacul veacului. În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului! 

            După ce a intonat această cântare, Credinţa s-a culcat  sub sabie.

            Sofia ţinea de mânuţe pe Nădejdea şi Dragostea. Cu inima plină de durere,  o încuraja pe fata ei mai mare, spunând:  

            - Credinţă,  în această haină albă să te arăţi Mirelui tău, Iisus Hristos. Iar când vei ajunge în Faţa Lui, să ne  pomeneşti şi pe noi, pe sărmana ta mamă şi  pe surorile tale!

            S-a îmbrăcat Credinţa cu haina cea albă a muceniciei. Imediat, Hristos Dumnezeu a primit-o pe mireasa Lui în cămara  cerească a nunţii.

 

NĂDEJDEA

            Un sentiment cald se ascundea în sufletul împăratului. Puterea Credinţei pe care o chinuise l-a pus pe gânduri. El nu simţise niciodată o asemenea forţă. Oare ar fi în stare să pătimească pentru vreunul dintre zei?Apoi  se întreba în gândul său:

            -Dumezeu există cu adevărat? 

            Iar Nădejdea cugeta în adâncul sufletului:

-O! Dacă împăratul ar fi acceptat să-L cunoască pe Mântuitorul şi-ar fi schimbat firea! 

  Tribunul Adrian i-a vorbit văduvei Sofiei:

             - Femeie! Nu fi îndărătnică! Ai văzut cum a sfârşit copila te cea mare! Cere fiicelor tale să renunţe la Hristos!   

            A răspuns atunci Sofia:

            - Sper că şi fata mijlocie va fi tare în suferinţă cum a fost şi Credinţa care m-a făcut fericită. Acum, iat-o pe fiica mijlocie! Se numeşte Nădejdea şi are doar zece ani!

Văzând gingăşia fetei, Adrian a zis: 

            - Cum poţi fi aşa tânără şi plină de farmec? Fiică bună, ascultă-mi sfatul! Închină-te Artemidei şi vei fi soţia mea. Vei stăpâni acest palat şi toţi slujitorii mei ţi se vor pleca la picioare! Ai văzut chinurile Credinţei! Vrei să pătimeşti ca ea? Să aduci tristeţe în sufletul maicii tale? 

            Dar Nădejdea, fără teamă,  i-a răspuns cu glas curat:

            - Împărate, mă găseşti plină de farmec. Frumuseţea mea izvorăşte din  semnul crucii pe care l-am primit la botez. Nu vreau să aduc tristeţe în sufletul maicii mele! De aceea, merg pe drumul Domnului nostru Iisus Hristos, aşa cum am învăţat eu din pruncie! Dacă ai putea gusta şi tu bunătatea cuvintelor dumnezeieşti!  

            Auzind împăratul răspunsul Nădejdii a poruncit:

            - Dezbrăcaţi-o de haine şi loviţi-i trupul, fără milă!

 Călăii au ascultat porunca împăratului. Dar Nădejdea îndura chinurile cu gândul la suferinţele lui Hristos. Fusese şi El biciuit şi răstignit pe cruce pentru păcatele omenirii.  

 Iar Sofia o privea pe Nădejdea şi o încuraja cu aceste cuvinte:

-  Răbdare, răbdare, fetiţa mea!  

Împăratul i-a mai zis!

-Închină-te zeiţei şi vei fi bogată! Vei avea sclave care îţi vor împodobi părul cu aur şi pietre scumpe! 

Nădejdea i-a răspuns:

- Eu sunt creştină! Port în suflet podoabele credinţei iar părul mi-l ţin acoperit! 

Atunci Adrian le-a cerut soldaţilor:

- Aruncaţi-o în foc! Să vedem bunătatea lui Dumnezeu!

Soldaţii au chinuit-o peste măsură. Dar Nădejdea spunea:

- Dacă aţi înţelege şi voi această dulceaţă a suferinţei pentru Iisus Hristos, v-aţi pune în locul meu!

Împăratul a dat poruncă:

- Să fie chinuită şi mai aprig!

 Însă Nădejdea striga însufleţită de iubire:

            - Neclintită este speranţa mea în Domnul! Cu ardoare năzuiesc spre bunurile cereşti! Căci am avut o viaţă curată şi sufletul meu spre Dumnezeu se îndreaptă, spre  cetatea Lui din ceruri!

              Nu a suportat împăratul să vadă râvna copilei. Bărbăţia ei îl făcuse de ruşine în faţa supuşilor săi. De aceea, nu a mai avut răbdare cu ea şi a ordonat:

- Să fie trasă prin sabie chiar acum!

Nădeajdea s-a uitat la  Sofia,  zicând cuvintele apostolului Pavel:

            -  Noi ne lăudăm cu nădejdea măririi lui Dumnezeu. Ne lăudăm în necazuri, ştiind că ne­cazul aduce rabdare şi rabdarea încercare, iar încercarea nădejde. Iar nădejdea nu ruşinează!

            Apoi a mai spus:

            - Îmi pun viaţa în Mâinile Lui Hristos!

A răspuns mama ei:

- Fiica mea, îmbracă şi tu haina curată a muceniciei! Mergi dar la sora ta, Credinţa! Să staţi amândouă înaintea lui Dumnezeu!

Nădejdea s-a prins de gâtul surioarei mai mici,  zicându-i:

-Dragoste, să nu te închini zeilor! Păstrează credinţa părinţilor noştri. Doar pe Iisus Mântuitorul să-L slujeşti! Dacă va trebui să îmbraci haina suferinţei, grăbeşte-te!

 Apoi, cu râvnă pentru Hristos, Nădejdea şi-a plecat capul sub sabie.   Îndată s-a înfăţişat înaintea Sfintei Treimi, alături de sora ei, Credinţa!

 

DRAGOSTEA

             Drăgălaşa Dragoste a îndurat cu greu suferinţa surorii sale mai mari, Credinţa. Acum a privit-o pe sora sa, Nădejdea şi obrajii cei aprinşi au fost inundaţi de lacrimi. Dar Sofia nu i-a dat voie să plângă, zicând cu hotărâre:

            -Fiica mea, să ne gândim la moartea şi la învierea Domnului nostru Iisus! Aşa putem fi sigure de victorie! Păstrează darul neprihănirii lui Hristos aşa cum te-am învăţat eu şi tatăl tău! Dacă va trebui să-L mărturiseşti pe Mesia, fii curajoasă! În curând le vei vedea în ceruri pe surorile tale!

            Cu aceste cuvinte o încuraja Sofia pe mezină şi-i ştergea obrajii cu marama. Căci îl alesese pe Dumnezeu pentru viaţa ei. Le-a dat şi copilelor sale comorile înţelepciunii creştine. Le-a învăţat să stea puternice în lumina credinţei.

             Dar Adrian a râs când a auzit ce sfaturi îi dă Sofia fiicei sale, Dragostea. Pentru că nu putea crede că o copilă aşa de mică va rezista chinurilor. A privit-o pe fetiţa rămasă în viaţă. I-a făcut semn să se apropie. Apoi a întrebat-o:

            - Cum te cheamă şi câţi ani ai?

            - Acum nouă ani când m-am născut, părinţii mi-au dat la botez numele Dragoste! 

            A oftat împăratul:

            - Dragoste! Ce nume frumos! Ai văzut ce s-a întâmplat cu surorile tale? Închină-te zeiţei Artemida! Nu te îndârji în greşeală! Dumnezeul tău e neputincios!

            Dar Dragoste i-a zis:

            - Cuvintele tale sunt înşelătoare! Să ştii, împărate, că eu nu renunţ  nicicând la credinţa în Domnul! Mai bine rabd chinurile decât să sting în suflet focul dragostei pentru  El!

            Adrian a făcut un semn şi îndată călăii au prins-o pe Dragoste. Au început să o pedepsească. Dar tânăra striga din toate puterile:

            - Hristos ne-a iubit cu o iubire mare! Şi-a dat viaţa pentru mântuirea noastră!

             În curând, alba ei rochie s-a făcut roşie ca purpura. Chiar şi împăratului începuseră să îi curgă lacrimile în barbă, de mila ei. De aceea, le-a cerut soldaţilor:

- Opriţi-vă!

Apoi a rugat-o pe copiliţă aşa:

- Dragoste!  Îţi voi da multe podoabe care să îţi facă şi mai frumos chipul! Te voi îmbrăca în perle, în haine fine de in şi de purpură! Doar dacă aprinzi tămâie pentru  marea zeiţă Artemida!

Privind-o pe măicuţa ei, a zis Dragostea cu glasul delicat:

- Împărate, suntem creştini! Ne împodobim cu simplitatea! Ochii ni-i  înfrumuseţăm cu sfială iar gura o facem preţioasă prin învăţăturile lui Hristos! Ne îmbrăcăm cu perlele şi purpura modestiei. Aprindem tămâie doar pentru Dumnezeu!     

Auzind cuvintele fetei, împăratul a zis printre hohote de râs:

-Fetiţă, tu nici nu ştii ce vorbeşti! Eşti aşa de plăpândă! Chipul tău e mai dulce decât mierea! De ce nu rosteşti numai cu buzele? Spune după mine: Mă închin zeiţei Artemida! Suferinţa ta va înceta! Numai atât îţi cer. Să o slăveşti pe zeiţă!

Dragoste nu s-a lăsat ispitită. Ca şi sora ei, Credinţa, şi-a deschis gura, spunând:

- Cine mă va despărţi de la dragostea lui Dumnezeu? Oare necazul sau strâmtoarea sau gonirea sau foamea sau golătatea sau primejdia sau sabia? În toate acestea biruiesc pentru cel ce m-a iubit pe mine!

            Împăratul Adrian voia să-şi arate puterea în faţa soldaţilor. Auzind cuvintele Dragostei, a cerut călăilor:

-Continuaţi să o pedepsiţi! 

Văzând insistenţa împăratului, muceniţa Sofia se ruga neîncetat, zicând:

- Iisuse Hristoase, Tu ai fost statornic în încercare! Ai fost umilit, bătut cu vergi, ai băut fiere şi oţet! Ai fost răstignit pe lemnul crucii. Pe toate le-ai îndurat pentru păcatele omenirii! Dă-i Dragostei răbdare până la sfârşit! 

Şi în vreme ce mama spunea rugăciuni pentru fiica ei cea mică, iată că din ceruri a coborât o făptură înaripată. I-a pus Dragostei pe cap o cunună de strălucire cerească. Apoi a zis:

- Mirele tău, Iisus Hristos, te aşteptă, copilă fără prihană! Vino să primeşti şi haina de nuntă!

 Iar Dragoste l-a urmat  pe înger. Împreună cu el a pătruns în sala ospăţului dumnezeiesc. Văzându-L pe Hristos, s-a prosternat la picioarele Lui şi a îndrăznit a zice:

- Mirele meu, milostiv să fii! Să nu mă lipseşti pe mine de dragostea Ta, nici de slava  Ta cea sfântă! 

Şi  mare bucurie a fost când s-a întâlnit acolo cu surorile ei, Credinţa şi Nădejdea. Hainele acestora erau de o neasemuită strălucire, mai albe ca omătul.

  

MUCENIŢA  SOFIA

            Mama este izvor adânc şi curat al credinţei. Ea nu închide şipotul învăţăturilor niciodată. Veghează cu statornicie şi pune pe altarul dumnezeiesc cele două comori ale sale: rugăciunea şi copiii.

            Aşa a fost Sofia. Împreună cu soţul ei, le-a dat fiicelor sale, Credinţa, Nădejdea şi Dragostea o creştere frumoasă, le-a pus pe buze cuvântul Dumnezeu. Şi a pregătit Sofia pentru toate trei o ladă mare de zestre în care a pus comorile credinţei creştine. Această ladă era sufletul în care a săpat adânc învăţăturile sale. 

             Soţul Sofiei a fost chemat în ceruri pe vremea când fetele se aflau încă la vârsta copilăriei. Dar Sofia nu s-a dat bătută. A continuat să meargă pe cale cea dreaptă. Le mângâia pe copile, spunându-le:

            - Sunteţi fiicele frumoase ale Domnului Dumnezeului nostru! Surori sunteţi ale lui Hristos! Miresele Lui! Aceasta este bucuria mea, aceasta a fost şi dorinţa tatălui vostru!

            - I-a răspuns Credinţa:

            - Mamă, nu-ţi fie frică! Vom asculta cuvintele tale! Tu preţuieşti pentru noi mai mult decât o mie de învăţători.

            A completat Nădejdea:

            - Învăţăturile pe care ni le-ai dat sunt ca o icoană pentru noi! 

            - Eu vreau să adaog, a spus Dragostea, că speranţele ne sunt în Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, Cel care ne-a iubit cu o dragostea aşa de mare! Cu mâna ta ne-ai legănat, măicuţă, şi cântări duhovniceşti  ne-ai cântat!   

            Aşa vorbeau copilele şi aduceau alinare mamei lor.

Împăratul o cunoscuse foarte puţin pe mama lui. Nicidecum nu ar fi înţeles această legătură puternică dintre Sofia şi fiicele ei. Pentru că Paulina, îl dăduse unei doici ca să-l alăpteze şi să-l îngrijească. A vrut să le dea o lecţie fetelor care i s-au împotrivit. A dorit să o pedepsească mai ales pe Sofia, pentru că şi-a botezat fetele şi le-a dat o învăţătură creştină.

După ce Credinţa, Nădejdea şi Dragostea au intrat în sălaşul cerurilor, Împăratul i-a zis femeii:

            - Eu sunt augustul împărat! Şi voi aţi cutezat să vă împotriviţi mie? Ce ai căpătat acum, femeie, dacă ai fost aşa de îndărătnică? Iată, frumoasele copile stau aici fără suflare! Crezi că Dumnezeul tău le va învia?

             Dar a primit Sofia întărire de la Domnul. I-a zis lui Adrian:

- Împărate, îngăduie, rogu-te, să iau trupurile fiicelor mele şi să le cinstesc aşa cum se cuvine!

Obosit peste măsură de răul pe care îl făcuse, acesta a zis:

- Doar atât ţi-a mai rămas! Du-te şi spune-le şi altor creştini că nu e bine să-l mânie pe augustul Adrian!

A luat Sofia trupurile fiicelor ei. Le-a dus într-un loc foarte curat. Apoi a căzut în genunchi şi vărsând multe lacrimi, s-a rugat fără încetare trei zile şi trei nopţi.

Când zorile celei de a treia zi au venit, a ridicat Sofia ochii şi a zis cu lacrimi de sânge:

- Doamne Dumnezeule, Tu mă vezi din tăriile cereşti, auzi glasul plângerilor mele! Mă rog Ţie, Sfinte, primeşte-mă în cămările Tale! Să fiu  alături de Credinţa mea, de Nădejdea mea şi Dragostea mea! Căci nu pot să trăiesc fără ele!

            Şi stătea mama celor trei fete curajoase în genunchi. Deodată s-a deschis o fereastră a tăriilor. Dar Sofia nu a observat, căci se ruga cu statornicie mare. Din văzduh au coborât cete mari de îngeri. Au luat cu grijă trupurile fără de viaţă ale fiicelor Sofiei şi le-au pus într-un mormânt. Iar pe măicuţa fetelor au ridicat-o în raiurile cerului. Şi îngeri mulţi împodobiţi cu pene albe au întâmpinat-o zicând:

            - Primeşte coroana credinţei, mucenică a lui Iisus! Apoi vino să stai lângă fiicele tale Credinţa, Nădejdea şi Dragostea! 

            A zis unul dintre arhangheli:

            - Alergarea ta spre Dumnezeu s-a sfârşit, Sofia! Primeşte în dar coroana de muceniţă, aşa cum au avut parte şi fiicele tale care stau acum lângă tronul dumnezeiesc! Tu nu ai pătimit cu trupul, dar inima ta n-a contenit să sângereze pentru credinţa în Hristos!  

            Şi pe când îngerul spunea lucrurile acestea, Sofia s-a înfăţişat pe dată în faţa tronului divin.

             Dumnezeu a întâmpinat-o cu aceste cuvinte:

            - Sofia, tu care ai adus pe lume aceste mirese ale lui Hristos, te numeşti cu adevărat mamă vrednică şi minunată! Să te pomenească de acum creştinii toţi! Şi să te numească muceniţă. Pentru că le-ai dat fiicelor tale darurile înţelepciunii creştine! Şi nu le-ai cruţat viaţa când  au mărturisit pe Fiul meu, Iisus Hristos! De acum, bucură-te alături de ele în paradisul sfânt!

            Şi din treptele de slavă a coborât plină de lumină Credinţa. 

             - Mângăie-te, maică a noastră! i-a spus ea prinzând-o în braţe. Veseleşte-te în ceruri alături de noi! Căci tare a fost cucernicia ta!

            Nădejdea nu s-a lăsat mai prejos, ci a lăudat-o şi ea pe Sofia, zicând:

            - Mult ne-a chinuit împăratul Adrian! Fără de număr au fost pedepsele noastre! Dar tu ne-ai încurajat în virtute!

            Sofia nu ştia ce să mai spună de bucurie. Privea cu nerăbdare să o vadă şi pe Dragostea.

            Înţelegând că maica ei se află în raiurile celeste, copila cea mică s-a grăbit să o vadă. Şi alerga la dânsa cu obrajii îmbujoraţi. Iar când a zărit-o, i-a îmbrăţişat picioarele spunând:

            - Mamă scumpă, eşti aici cu fiicele tale, Credinţa, Nădejdea şi Dragostea! Ne bucurăm de acum că suntem toate patru muceniţe! Am adus roadele virtuţilor! Am păstrat nepătată credinţa creştină şi pe ea o vom slăvi în vecii vecilor. Amin!

 

BISERICA LUI HRISTOS

            Împăratul Adrian obişnuia să meargă într-o grădină mare făcută la porunca sa. Vorbea mereu cu înţelepţii, întrebându-i:

            - Când voi pleca în sălaşul zeilor, voi fi nemuritor?

            Înţelepţii, fiind păgâni,  îi răspundeau:

            -Ai călătorit în întreaga lume! Ai construit multe poduri şi ziduri care să le amintească supuşilor de puterea ta! Te sfătuim să baţi şi monede  săpate cu chipul tău! 

Împăratul avea lumea la picioare. Toată viaţa se bucurase de bogăţii.

Timp de optzeci de ani a făcut multe lucruri pe care le credea bune. Dar s-a îmbolnăvit. L-a chemat pe medicul palatului, pe Hermogenes. După ce l-a consultat, i-a spus doctorul:

            - Mărite Auguste Adrian! De acum trebuie să trăiţi cumpătat!

            Împăratul nu dorea să audă că e bolnav. L-a certat cu asprime pe medic:

            - Oare nu ştii că eu fiul lui Nerva Traian? Nu sunt eu mai mare peste zei? 

            I-a răspuns doctorul:

            - Să iertaţi, ilustre Cezare, împăraţii au ajuns cu toţii în sălaşul zeilor! Dar nu vă temeţi! Veţi trăi mulţi ani!

             Adrian a început să tremure de frica morţii. Se ospătase toată viaţa cu gâşte umplute, cu vânat şi acum trebuia să renunţe la bunătăţi. 

             Deodată şi-a adus aminte că bunicul său Marulinus fusese vrăjitor. A chemat la sine pe fermecătorii pricepuţi. Ei l-au învăţat astrologia. Împăratul privea cerul dar stelele îi păreau pedepsitoare.

            Nu îl fura somnul pentru că era neliniştit. Se gândea la toate câte făcuse în timpul vieţii sale. 

            Odată, i s-a părut că o femeie a pătruns în sala mare a palatului. Făptura purta în picioarele-i mici nişte sandale strâmte. Avea chipul  prelung şi privirea suavă. Semăna bine cu mama lui. 

- Paulina, tu eşti? A întrebat Adrian speriat.

- Sunt Muceniţa Sofia, împărate! Ascultă-mă! Ai câştigat numeroase lupte! Ai înfrânt multe armate! Acum, la sfârşitul vieţii, vrei să pierzi războiul cel mare? Botează-te şi crede în Hristos! El te va mântui!

            I-a răspuns Adrian:

            - Îi cinstesc pe zeii Romei! Cu ei am înfrânt cetăţi fără de număr! Curajul este singurul limbaj pe care îl înţeleg! Nu ştiu de nimic altceva!

            Sofia s-a apropiat şi i-a pus pe frunte o cruce ca de foc.

            S-a trezit împăratul speriat şi a strigat:

            - Gărzi! Pe cine aţi lăsat să intre în cameră?

            Dar  străzile nu au văzut nimic. Îl ştiau bolnav deci au  răspuns:

            - Auguste, vom fi cu ochii în patru. Nici pasărea cerului nu va intra în odaie!

            Imediat ce a închis ochii, a văzut-o pe Credinţa. Purta veşminte modeste, albe iar peste împletitura simplă a părului avea o coroană de raze. 

            A spus fata:

            - Îţi mulţumesc, împărate că m-ai făcut să port haina albă a muceniciei! Dumnezeu te va ierta pe deplin pentru faptele tale rele dacă-L primeşti ca Mântuitor!

            Împăratul i-a răspuns:

            - Traian mi-a încredinţat puterea! I-am slujit pe zei. Tot aurul acestui Pământ este acum la picioarele mele! Am iubit mai presus de orice Roma! Roma! Roma!

            Strigătele împăratului au alarmat păzitorii. Au intrat în încăpere iar Adrian le-a ordonat:

            - Biciuiţi-i pe toţi cei care îndrăznesc să intre la mine! Pedepsiţi-i aspru!

            S-a  ridicat şi a rămas la marginea patului, gândind:

            - Oare nu l-am slujit pe Jupiter? Nu i-am adus daruri zeului războiului, Marte? Atunci de ce sunt bolnav şi fără putere? De ce, zeiţă Artemida?

            Doctorul Hermogenes a intrat în pragul uşii spunând:

            - Leacurile Măriei Tale! Vă rog să le luaţi! Apele şi plantele noastre sunt miraculoase! 

            A luat Adrian licorile şi durerile s-au  potolit. S-a simţit  iar ca un zeu. L-a furat somnul.

            A văzut o copilă delicată ca un fir de iasomie. Hrănea cu mâna ei mică şi albă ca de zăpadă, un şoim uriaş. Dintr-o dată, pasărea şi-a luat zborul, pierzându-se prin palat:

            - Cine eşti? A întrebat-o împăratul, urmărind pasăre cu privirea.

            - Numele meu este Speranţa. 

            Pe când vorbeau ei doi, a intrat în odaie Dragostea. Fetiţa mângâia uşor capul adormit al şoimului. 

            - Împărate Adrian, a explicat cu bunătate copila cea mică, pasărea sălbatică din braţele mele seamănă cu tine! Dumnezeu te-a creat şi te-a hrănit. El vrea să îţi ierte păcatele! Dar tu fugi! Regreţi faptele rele pe care le-ai făcut?

            Şi-a ieşit împăratul din fire:

            - Îndrăzneşti să mă insulţi? Vrei să pun gărzile să te biciuiască iar? Arhitecţii mi-au înălţat la Roma un monument măreţ, cu trepte subterane şi cu scări circulare! După ce voi muri, artiştii îmi vor face o statuie! Voi fi nemuritor!

            I-a spus Dragostea:

            - Ca militar, ai devastat câmpurile, ai otrăvit fântânile, ai luat viaţa multor oameni! Ţi-ai slujit numai trupul. Pe apostolii Mântuitorului tu i-ai ucis. Am venit să îţi spun că Domnul te iubeşte! Încredinţează-te lui Dumnezeu, Mântuitorul omenirii!

            Împăratul s-a trezit şi a vrut să deschidă ochii. Dar nu mai vedea nimic. S-a speriat. L-a chemat pe Clarus care i-a zis:

            - Voi aduce apă să vă spălaţi!

            După ce Adrian şi-a curăţat faţa şi ochii, a început să vadă. I-a spus lui Clarus:

            - Quadratus mi-a trimis  Istoria lui Iisus! Să mi-o aduci chiar acum!

            Apoi s-a îndreptat către grădină, spunând:

- Vreau să fiu lăsat singur!

              Iar Adrian a început să citească Istoria lui Iisus pe care o scrisese înţeleptul.

            Mulţi mesageri a trimis Domnul să-l caute pe Adrian. I-au vorbit ei despre Dumnezeu şi despre Sfânta Biserică. L-au povăţuit să creadă în  învierea din morţi şi în iertarea păcatelor. 

            Nu se ştie dacă împăratul a crezut toate cele ce aflase despre credinţa creştină. Pentru că întâlnirea omului cu Dumnezeu este una tainică. Poate că  Adrian, simţind că sfârşitul este aproape, l-a primit pe Mântuitorul în sufletul său.

            Dar la Roma s-au schimbat multe lucruri de atunci. Toţi romanii s-au făcut creştini. Nu numai romanii, ci oameni din lumea întreagă s-au suit în corabia lui Hristos pentru a fi salvaţi de urâţenia păcatelor.

Biserica ne învaţă să ne rugăm neîncetat ca să putem păstra comorile învăţăturii creştine în încercări de tot felul. Aşa cum au făcut muceniţa Sofia şi fiicele sale, Credinţa, Nădejdea şi Dragostea. 

(fragment dintr-o viitoare carte)




BISERICA si lumea
Familia. Copiii. Educaţia. Vocaţia
Programul Naţional de sexualizare perversă infantilă

 

La nivelul fiecarui Inspectorat Scolar Judetean, s-a lansat Programul Multianual Integrat de Promovare a Sănătăţii şi a Educaţiei pentru Sănătate 2016 - 2020  in special pentru Profesori, Medici, Asistenti Medicali.

Motivatia (standardele OMS - pline de activitati sexuale, homofile, perversiuni, mai mult decat vulgar-obscene)

Textele nerusinate sunt subliniate cu rosu !

Spicuiri din ultimul modul "Motivatie , sinteza , standarde " :

 

Obiectivele educației sexuale

Educația sexuală își propune să:

  1. Contribuie la un climat social care este tolerant, deschis și respectuos față de sexualitate, diverse stiluri de viață, atitudini și valori;
  2. Respecte diversitatea sexuală și diferențele de gen și să conștientizeze identitatea sexuală și rolurile genurilor;
  3. Permită indivizilor să facă alegeri în cunoștință de cauză, bazate pe înțelegere, și să acționeze responsabil față de sine și de partener;
  4. Conștientizeze și să furnizeze cunoștințe despre corpul uman, dezvoltarea și funcțiile acestuia, în mod special cu privire la sexualitate;
  5. Faciliteze dezvoltarea ca ființe sexuale a indivizilor, însemnând ca aceștia să poată exprima sentimentele și nevoile, să experimenteze sexualitatea într-o manieră cât mai plăcută și să dezvolte propriul gen și identitate sexuală;
  6. Furnizeze informație corespunzătoare despre aspectele fizice, cognitive, sociale, emoționale și culturale despre sexualitate, contracepție, prevenirea bolilor cu transmitere sexuală, HIV și îngrădirea sexuală;
  7. Formeze aptitudinile necesare pentru abordarea aspectelor ce țin de sexualitate și de relații;
  8. Furnizeze informații despre modalitățile de acces la consiliere și servicii medicale, în special în cazul problemelor ce țin de subiecte legate de sexualitate;
  9. Formeze spriritul critic necesar reflectării asupra sexualității, valorilor și normelor diverse privind drepturile omului;
  10. Faciliteze construirea unor relații (sexuale) în care să existe înțelegere reciprocă și respect pentru nevoile și limitele celuilalt pentru a avea o relație de egalitate; aceasta contribuie la prevenirea abuzurilor sexuale și a violenței;
  11. Faciliteze comunicarea despre sexualitate, emoții și relații și să furmizeze limbajul necesar pentru aceasta.

Documentul conține un tabel, împarțit pe grupe de vârstă, care menționează informațiile care ar trebui prezentate copiilor, capacitățile pe care ar trebui să le dezvolte și atitudinile pe care ar trebui să le dobândească. O parte dintre ele sunt prezentate mai jos:

0-4 ani

Copiilor trebuie să li se vorbească despre:

Copii trebuie să-și formeze următoarele aptitudini:

Copiii trebuie să dezvolte următoarele atitudini:

4-6 ani

Copiilor trebuie să li se vorbească despre:

Copii trebuie să-și formeze următoarele aptitudini:

Copiii trebuie să dezvolte următoarele atitudini:

6-9 ani

Copiilor trebuie să li se vorbească despre:

Copii trebuie să-și formeze următoarele aptitudini:

Copiii trebuie să dezvolte următoarele atitudini:

9-12 ani

Copiilor trebuie să li se vorbească despre:

Copii trebuie să-și formeze următoarele aptitudini:

Copiii trebuie să dezvolte următoarele atitudini:

15 ani

Copiilor trebuie să li se vorbească despre:

Copii trebuie să-și formeze următoarele aptitudini:

Copiii trebuie să dezvolte următoarele atitudini:

De la 15 ani în sus

Copiilor trebuie să li se vorbească despre:

Copii trebuie să-și formeze următoarele aptitudini:

Copiii trebuie să dezvolte următoarele atitudini:



Biserica. Neamul. Politica. Lumea
Precizări ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române privind anul electoral 2016 - Biroul de Presă al Patriarhiei Române

 

În perspectiva alegerilor locale şi legislative din anul 2016, din dorinţa de a face cât mai clară atitudinea Bisericii Ortodoxe Române faţă de viaţa politică şi campaniile electorale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române face următoarele precizări:

  1. În calitate de cetăţean şi de părinte duhovnicesc al tuturor enoriaşilor săi, indiferent de orientarea lor politică, preotul are libertatea, binecuvântarea şi îndatorirea de a participa la viaţa cetăţii, sprijinind activităţile menite să promoveze binele comun. În vederea respectării opţiunilor politice ale credincioşilor săi, preotul are obligaţia de a păstra neutralitatea în timpul campaniilor electorale, atât în declaraţiile publice, cât şi în activitatea practică faţă de problemele cu caracter politic. Opţiunea politică a preotului va fi exprimată doar prin votul personal secret.
  2. În conformitate cu Sfintele Canoane, arhiereului, preotului, diaconului, monahului şi monahiei din Biserica Ortodoxă Română le este interzis să facă politică partinică, să fie membri ai unui partid politic, să candideze la alegerile parlamentare sau locale,  să participe la campanii electorale şi să ocupe funcţii de demnitar/înalt funcţionar public la nivel central sau local.
  3. Clericul sau monahul care se implică în politică în calitate de membru sau de candidat al unui partid încalcă legământul depus la hirotonie, hotărârile Sfântului Sinod şi regulamentele bisericeşti, caz în care va trebui să aleagă între cariera politică şi misiunea clericală/viaţa monahală. Abaterile de acest fel vor fi judecate în Consistoriile eparhiale.
  4. Totuşi, Sfântul Sinod, aplicând principiul iconomiei (dispensă),  în vederea împlinirii misiunii sociale la care sunt chemaţi clericii în viaţa comunităţilor pe care le păstoresc, a aprobat ca, în situaţii excepţionale, preoţii şi diaconiisă candideze, însă doar ca independenţi şi doar pentru calitatea deconsilier local şi consilier judeţean în România cu aprobarea scrisă a ierarhilor lor.
  5. În acest caz, preoţii şi diaconii care au obţinut, în mod excepţional, aprobarea bisericească de a candida pentru a deveni membri în consiliul local sau consiliul judeţean vor fi suspendaţi de la slujirea liturgică pe întreaga perioadă a campaniei electorale (pentru evitarea oricăror suspiciuni referitoare la folosirea de mijloace pastorale în campania electorală), vor adopta în timpul campaniei electorale un comportament adecvat demnităţii preoţeşti, vor respecta legislaţia în vigoare privind campaniile electorale şi alegerea autorităţilor administraţiei publice locale şi nu vor folosi în scopuri electorale lăcaşurile de cult.
  6. Sfântul Sinod reînnoieşte apelul său către liderii partidelor politice din România de a nu permite recrutarea de membri din rândurile clerului şi nici folosirea în scopuri politice a persoanelor, spaţiilor, slujbelor şi însemnelor bisericeşti.
  7. Sfântul Sinod reaminteşte faptul că Biserica Ortodoxă Română nu susţine vreun partid politic sau vreo ideologie politică, însă îndeamnă pe toţi cetăţenii să-i aleagă pe acei candidaţi care arată credinţă în Dumnezeu şi responsabilitate faţă de comunitate, apără şi susţin demnitatea vieţii umane, a familiei tradiţionale şi promovează educaţia şcolară integrală care îmbină cunoaşterea intelectuală cu formarea morală şi spirituală.

SECRETARIATUL SFÂNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

 



Stiinţă. Medicină. Cultură. Artă
Iisuse, chip sfânt - Samoilă Rednic
 
Chipul Tău din Munţii Făgăraş
Pictat de Părintele Arsenie
Este spre ajutor românilor,
Drept măritorilor spre sfinţenie.
 
Veniţi la Sâmbăta de Sus
Toţi cei cu gând de mântuire
Chipul luminos al lui Hristos
Vă binecuvintează cu iubire.



Evenimente, Apeluri, Promoții
Tabăra Națională Studențească „Părintele Teofil Părăian”, ediția a 43-a

Asociația Studenților Creștin-Ortodocși Români (A.S.C.O.R.) și Liga Tinerilor Creștin-Ortodocși Români (L.T.C.O.R.) organizează Tabăra Națională Studențească „Părintele Teofil Părăian”, ediția a 43-a.

Tabăra se desfăşoară în perioada 3-8 mai 2016,  la Schitul Sfântul Ioan Evanghelistul(metocul Mânăstirii Oașa, din vecinătatea satului Găbud, judeţul Mureş), iar cazarea şi masa vor fi asigurate de mânăstire.

Organizatorii îi invită pe iubitorii de poezie să se înscrie la tabăra naţională.

„Pentru Ioan Alexandru și Zorica Lațcu (Maica Teodosia), doi intelectuali mărturisitori ai Ortodoxiei în deceniile aprige de după război, poezia reprezintă o modalitate de exprimare a curajului, de asumare a luptei, de rostire a dragostei și frumuseții lui Dumnezeu. „Dacă ți-e dor să te înalți” printr-o incursiune mai îndeaproape în poezia postbelică a celor doi poeți creștini, te așteptăm să te înscrii în tabăra națională studențească „Părintele Teofil Părăian”, subliniază reprezentanţii ASCOR şi LTCOR.

Înscrierea se face strict pe baza formularului online.

 



Coaliția pentru Familie a lansat Cincizeci de propuneri de măsuri pentru politici privind familia

 

Cu ocazia conferinței sale de presă din 31 martie, Coaliția pentru Familie a lansat programul „50 de propuneri de măsuri în sprijinul familiei”. Realizat de o echipă multidisciplinară, acesta cuprinde 50 de propuneri de politici publice și urmărește completarea și adaptarea legislației pentru familie existente, precum și crearea de instituții necesare pentru sprijinirea realizării funcțiilor sociale ale familiei.

Demersul se circumscrie obiectivului general al Coaliției pentru Familie: Cât mai multe familii, cât mai longevive, cât mai numeroase, asigurând membrilor acestora un mediu propice economic, social, protectiv și psiho-afectiv de formare și dezvoltare a personalității, iar națiunii continuitatea și dezvoltarea demografică, economică, socială și culturală.

Principalii autori sunt Asociația Familiilor Catolice „Vladimir Ghika” și Asociația PRO VITA – filiala București, organizații membre ale Coaliției, împreună cu o echipă de juriști și sociologi.

Elaborarea programului a început cu un studiu comparativ al familiilor contemporane din România şi din Cehia, realizat de Asociația Familiilor Catolice „Vladimir Ghika” împreună cu Narodni Centrum pro Rodinu (Centrul Național pentru Familii) din Brno, Cehia pentru a afla nivelul de conştientizare al politicilor familiale în România. Următoarea etapă a fost consultarea publică „Familia – între aspirații și realități” inițiată de PRO VITA și Coaliția pentru Familie. Demersul a vizat atât identificarea problemelor cu care se confruntă familia azi, cât și a posibilelor soluții, scopul fiind o colectă de idei valoroase. Inițiatorii au urmărit înscrierea consultării pe coordonate precise, plecând de la constituirea familiei și trecând prin existența cotidiană a acesteia, creșterea și educarea copiilor și încheind cu schimbul de generații, pentru a urma, așadar, stadiile firești ale „vieții” nucleului familial. La consultare au răspuns peste 100 de persoane și organizații care au furnizat în total circa 150 de idei diferite de acțiune.

În următoarea etapă, pentru elaborarea propriu-zisă a documentului de politici publice, echipa de lucru a convocat 3 întâlniri de tip focus-grup, între care s-a putut lucra în colaborare prin intermediul internetului. Întrucât Coaliția pentru Familie și-a propus să fie un think-tank în dialog cu factorii de decizie, măsurilor propuse li s-a dat o formă pretabilă unor politici publice corective, într-o abordare combinată și echilibrată, neuitând că legea nu doar formează, dar și urmează tendințelor culturale și realităților sociale în care valorile morale (sau lipsa lor) joacă un rol esențial.

Ideea centrală a celor „50 de măsuri” este ca statul să înceapă să considere familia drept un partener și să înceteze să o mai vadă ca pe un obiect al asistenței sociale și al exercitării unei autorități „paternaliste”, ca până acum. Numai astfel considerăm că familia poate deveni unul dintre pilonii dezvoltării României – un deziderat aflat acum doar la nivelul unui slogan gol de conținut. Cu alte cuvinte, nu cerem statului bani, ci implicare şi un sistem de taxare mai relaxat, care să permită familiilor să fie mai independente, să aibă un nivel de trai civilizat pentru ca astfel să poată creşte România. Totodată, esențială este respectarea autorității părinților în materie de decizii privind viitorul copiilor.

Cele „50 de măsuri” sunt împărțite pe 10 capitole: Instituții pentru Familie, Cultura familiei, Locuințe pentru familii, Măsuri pentru stimularea natalității și redresarea demografică, Armonizarea vieții de familie cu cariera, Protecția persoanelor vârstnice, Stabilitatea căsătoriei și protejarea copiilor, Punerea în practică a dreptului copiilor de a-și educa copiii conform cu propriile convingeri, Măsuri financiare în sprijinul familiei, Măsuri pentru sănătatea familiei.

Integral ele pot fi accesate astfel:

50 de propuneri de măsuri pentru politici privind familia [pdf]

Manifestul-program „România pentru Familie” [pdf]

Programul va fi remis partidelor politice în vederea asumării măsurilor propuse și a implementării lor în legislaturile următoare. Orice contribuții suplimentare – corecturi, propuneri noi etc. – sunt binevenite.

Sursa: PRO VITA București 

 



Conferinţă şi lansare de carte: Ortodoxia, iubirea de Neam şi europenismul.

Evenimentul va avea loc miercuri, 20 aprilie, ora 18:00
la Curtea Brâncovenească din Constanţa‏



Poziţie privind Planul Național Multianual Integrat de Promovare a Sănătății şi Educației pentru Sănătate - Asociaţia Creştin Ortodoxă Mama Olga


Obligativitatea studierii educaţiei sexuale în şcoli, sub umbrela Educaţiei pentru sănătate

            Unul din obiectivele „Planului Multianual Integrat de Promovare a Sănătăţii şi Educaţiei pentru Sănătate”, lansat în dezbatere publică, este „identificarea pe baza unor standarde, a partenerilor din zona privată (ONG-uri) care pot furniza programe complementare și/sau pe teme specifice ale educaţiei pentru sănătate în școală și realizarea de parteneriate cu aceștia. În ultimii ani, o serie de organizaţii neguvernamentale au dezvoltat și implementat programe în domeniul educaţiei pentru sănătate. Aceste programe, după o prealabilă evaluare pe baza unor standarde care vor fi elaborate, vor fi valorizate prin replicarea lor în baza unor parteneriate public/privat.”[1]

            Asociația Creștin Ortodoxă Mama Olga ia atitudine faţă de programele de educaţie sexuală desfăşurate în şcolile din România[2] şi faţă de campania agresivă susţinută de O.N.G. –urile ateiste privind introducerea Educaţiei Sexuale în curricula obligatorie.

            Între acestea, amintim campaniile desfășurate de organizații precum Tineri pentru Tineri, Sexul vs. Barza sau Semper Musica, prin intermediul cărora elevii sunt învățați cum să facă avort, cum să-și „exploreze” orientările sexuale sau cum să devină consumatori de pornografie.

Chiar dacă autorităţile în materie de sănătate şi educaţie nu s-au pus încă de acord în ceea ce priveşte conţinutul viitoarei materii şi a competenţelor pe care trebuie să le deţină educatorii, cursurile de acest gen se desfăşoară totuşi în şcoli, sub umbrela diferitelor programe finanţate din fonduri străine, toate ţintind, în fapt, spre distrugerea inocenţei copiilor noştri.

Alături lecțiile de (homo)sexualitate susţinute anii trecuţi de echipa „Sexul vs. Barza”, şocante prin caracterul obscen al videoclipurilor proiectate la clase, Fundaţia MTV Staying Alive din America finanțează, astăzi, în școlile din România, programul intitulat DOAR EU. Proiectul se desfăşoară în parteneriat cu Asociaţia Semper Musica, cursurile fiind menite să-i înveţe pe elevi „cum să se protejeze de infecţia cu HIV, cum să folosească corect prezervativul, care sunt metodele de contracepţie, care sunt simptomele infecţiilor cu transmitere sexuală.”[3]

Organizatorii au pus la dispoziţia elevilor şi un site, www.doareu.com, unde aceştia pot afla totul despre viaţa sexuală, beneficiind şi de consiliere gratuită, sub garanţia anonimatului.[4] Iată câteva titluri de pe site-ul www.doareu.com, recomandate elevilor: „6 tipuri de sex. „Ţie care ţi se potriveşte?”; „Sexul în grup”, „Ce este orgasmul tantric”; „Sex laTV?” etc.

Cât priveşte informaţiile transmise elevilor, fără informarea şi acordul scris al părinţilor, acestea frizează până şi cel mai elementar bun-simţ, încurajând comportamentul şi practicile perverse. Spre exemplu, unul din articolele recomandate abordează o temă „de larg interes” în rândul tinerilor noştri, şi anume orgasmul tantric.

            Un proiect similar are în vedere și Asociația ACCEPT care a lansat, în luna mai 2015,  proiectulE timpul pentru combaterea discriminării LGBT în liceele din România!”, finanțat prin fondurile SEE. Proiectul se va derula în mai multe şcoli din Muntenia, cu scopul de a „întâmpina o creștere a fenomenului homofobiei în rândul elevilor de liceu”.[5]

În acest proiect, 540 de elevi de liceu vor fi supuși unui curs de formare legat de problematica homosexualității, iar 54 de profesori vor fi instruiți în folosirea unui „curriculum anti-discriminare”, program de pregătire a personalului din învățământ în vederea combaterii homofobiei. Scopul declarat al acestui proiect este ca Asociația ACCEPT să argumenteze în fața instituțiilor ce reglementează educația în România necesitatea implementării la nivel național a unei programe educaționale care să instruiască elevii în ceea ce privește homosexualitatea și identitatea de gen.[6]

Considerăm că şcoala trebuie să creeze caractere morale, să educe tânăra persoană în spiritul corectării unor apucături ale omului primitiv, needucat. Potrivit noilor ideologii, actul educaţiei se reduce, însă, la o activitate medicală de prevenţie a îmbolnăvirii prin activitatea sexuală, nevorbind nicidecum despre valorile morale ale castităţii, auto-controlului, iubirii ca bază a actului sexual. În paralel cu acest rol de cabinet de boli venerice care i se atribuie şcolii, se duce o luptă acerbă pentru eliminarea din şcoală a religiei, care ar putea să contribuie de mii de ori mai bine la educarea în spiritul sănătăţii sexuale a tinerei generaţii.

            Adevărata cauză a răspândirii bolilor cu transmitere sexuală şi a creşterii ratei avortului este reprezentată tocmai de libertinajul sexual şi de promovarea lui pe toate canalele media. Sfidează logica bunului-simţ elementar părerea că deschiderea apetitului sexual al unui tânăr contribuie la reducerea sarcinilor nedorite, a avorturilor sau a bolilor cu transmitere sexuală. Statisticile au arătat că, dimpotrivă, în toată lumea unde s-au aplicat aceste programe de „conştientizare” sexuală numărul sarcinilor nedorite a crescut în proporţii de câteva sute la sută.[7]

            Pentru limitarea acestor fenomene şi a consecinţelor nefaste pe care le implică nu e nevoie de educaţie sexuală în şcoli, ci de legi care să interzică pornografia, atât în spaţiul public, cât şi în cel virtual. Atâta vreme cât imoralitatea se cultivă la nivel legislativ, educaţional şi social, vom asista neputincioşi la un proces de destructurare spirituală şi biologică a poporului român, începând cu cele mai nevinovate victime: copiii.

Vă amintim că Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 spune, în art. 7: “În unităţile, în instituţiile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise activităţile care încalcă normele de moralitate şi orice activităţi care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copiilor şi a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic, precum şi activităţile de natură politică şi prozelitismul religios” (s.n.). Toate „principiile educaţionale” enumerate mai sus, ca făcând parte din proiectele „Sexul vs Barza” şi „DOAR EU” se înscriu în prevederile acestui articol de lege.

Având în vedere toate cele relatate mai sus, vă informăm că reprezentăm un număr semnificativ de părinți pe care aveţi obligaţia legală şi morală de a-i consulta, înainte de a lua decizii ce privesc în mod direct soarta copiilor lor.

 

În numele acestor părinţi, solicităm:

1. interzicerea urgentă a programelor de depravare care se desfăşoară cu aprobarea cadrelor didactice şi a factorilor decizionali în unităţile de învăţământ din România şi respingerea propunerii de introducere a educaţiei sexuale în programa şcolară.

            2. publicarea numelor organizaţiilor care se vor implica în promovarea educaţiei pentru sănătate în şcoli, precum şi a conţinutului viitoarei materii, urmând ca decizia finală să fie luată după consultarea părinţilor.

            3. respectarea dreptului constituţional al părinţilor de a decide în ceea ce priveşte educaţia copiilor minori. Din acest punct de vedere, orice părinte care nu doreşte să-şi trimită copilul minor la ora de educaţie sexuală poate să îşi exercite dreptul constituţional de a nu-l trimite, fără să poată fi obligat să o facă. Aşadar, părintele are ultimul cuvânt de spus în privinţa educaţiei copilului său, neexistând niciun drept al minorului de 14 ani de a decide el dacă vrea sau nu să participe la ora de educaţie sexuală.

            4. consultarea ONG-urilor Pro Vita, care derulează deja programe proprii de educație pentru viața intimă, în condițiile prevăzute de Legea educației (materialele educaționale fiind adecvate vârstei şi nivelului de dezvoltare psihică a elevului). Aceste cursuri se bazează pe principiile moral-creștine, familia fiind instituția optimă pentru exprimarea iubirii sexuale.

Cu încrederea că veţi avea în vedere aspectele mai sus argumentate, vă asigurăm, DOMNULE MINISTRU, de întregul nostru interes pentru promovarea transparenţei şi independenţei decizionale în ce priveşte politicile de sănătate publică.

                Președinte   Arsene Constantin-Ciprian


[1] http://www.ms.ro/upload/plan-integrat-tipar_mic-ultima-versiune.pdf
[2] http://www.ziaristionline.ro/2015/10/13/apelul-pro-vita-catre-ministrul-educatiei-stop-pervertirii-copiilor-prin-educatie-sexuala-avertisment-dur-ne-retragem-copiii-din-scoli/
[3] http://www.detectivultau.ro/educatie-tinerii-agricol/
[5] http://www.acceptromania.ro/blog/2015/08/03/formare-pentru-profesori-de-liceu-e-timpul-pentru-combaterea-discriminarii-lgbt-in-liceele-din-romania/
[6] http://www.activenews.ro/stiri/Cat-de-vesela-este-parada-gay-115954
[7] http://www.nistea.com/Educatia_sexuala.htm


Expoziție de iconografie post-bizantină la Copenhaga (10 aprilie-10 mai 2016)

 

La 10 aprilie 2016, urmare Liturghiei, artiștii iconari români Matei Schinteie și Maria-Kornelia Schinteie din Covasna au inaugurat, cu sprijinul Ambasadei României la Copenhaga, expoziția de iconografie post-bizantină cu icoane pictate pe lemn,  în incinta Parohiei Ortodoxe Române din capitala daneză.
La evenimente au fost prezenți numeroși membri ai comunității de români din Danemarca, preoţi şi diaconi din Danemarca şi Suedia,  oficiali români (Alexandru Victor Micula, secretar de stat în Ministerul român al Afacerilor Externe,  Matei Viorel Ardeleanu, ambasadorul român la Copenhaga), diplomați, presă și artiști din România. Cu acest prilej, secretarul de stat Alexandru Victor Micula și ambasadorul Matei Viorel Ardeleanu au fost distinși cu decorația ”Crucea Nordului pentru mireni” a Europei de Nord de către P.S. Macarie Episcopul Europei de Nord.
În marja acestor evenimente, rapsozii Cornelia Ardelean-Archiudean și Alexandru Pugna, muzicieni sosiți din Bistrița Năsăud, după ce au fost şi ei decoraţi cu aceeaşi distincţie, au susținut un concert de pricesne tradiționale.

Perioada expoziţiei de iconografie post bizantină este din 10.04.2016 până la data de 10.05.2016.

 Sursa: Ambasada României la Copenhaga




CĂRŢI NOI / Produse noi
Inteligenta culinara Arta de a manca sanatos (si cu adevarat bine) - Peter Kaminsky (CARTE)

 

Prezentare:

Peter Kaminsky, expert în arta culinară, ne destăinuie cum a slăbit aproape 20 de kilograme și cum și-a menținut greutatea, iar asta preocupându-se de mâncarea bună chiar mai mult – necum mai puțin! Ideea de a ne hrăni sănătos echivalează, pentru mulți, cu supliciul unei mâncări anoste, lipsite de gust, cu strădania de a număra permanent caloriile – în general, cu renunțarea la orice bucurie. Alteori, considerăm sarcina de a ne găti preparate deosebite ca fiind un lux, un răsfăț ce ne depășește mijloacele financiare sau abilitățile în bucătărie. Acum, Peter Kaminsky – care a scris cărți de bucate alături de maeștri bucătari celebri, ca Daniel Boulud, dar și de amatori într-ale gătitului, precum legenda fotbalului american John Madden – ne demonstrează că oricine are putința de a se delecta cu mâncare absolut savuroasă, fără a fi străbătut de fiori reci gândindu-se la dimensiunea taliei. Cu doar câțiva ani în urmă, Kaminsky se găsea în fața unei alegeri dificile: să slăbească – ori să accepte consecințele stilului său de viață? Ca scriitor culinar hedonist și cronicar de restaurant la reviste de prestigiu, și-a petrecut peste două decenii într-un nesfârșit festin regesc. În mod previzibil, au urmat obezitatea și iminența unui diabet. Situația trebuia să se schimbe. Dar cum putea el, în ciuda chemării irepresibile către plăcerile mesei, să mănânce sănătos, nerenunțând totuși la acele delicii care dau farmecul vieții?

În cartea de față, Kaminsky ne face părtași la modul în care și-a recăpătat silueta zveltă din tinerețe. Incontestabil, experiența personală și profesională îi conferă autoritatea de a ne sfătui cum să procedăm în diverse împrejurări, pentru a mânca într-un mod care să nu ne afecteze sănătatea, dar fără a sacrifica desfătarea cu mese încântătoare și fără a ne supune la penitențele impuse de o dietă alimentară strictă, prestabilită. Din Inteligența culinară aflăm, în câțiva pași concreți, cum să procedăm în privința meniurilor de fiecare zi: gândind înainte de a mânca, alegând ingrediente de calitate, înțelegând rolul jucat de arome și făcând efortul de a găti. Pe de altă parte, autorul ne avertizează la ce trebuie să renunțăm (mai cu seamă la preparatele de tip fast-food) sau la ce putem savura cu moderație (deserturile și alcoolul). Nu în ultimul rând, ne arată cum să ispitim papilele gustative prin creșterea la maximum a „gustului per calorie“ – un concept ingenios, creat de el – și ne lămurește că, dacă alegem alimente de calitate, cu arome apetisante, ne vom sătura cu porții mai reduse. A mânca animați de plăcere înseamnă a mânca pentru o viață lungă – este crezul său. Dincolo de toate acestea, întâmplările inedite din peregrinările cu tentă gastronomică ale autorului prin America zilelor noastre, scrise într-o manieră cuceritoare, pline de un umor fin, sunt alte... delicii memorabile pe care ni le oferă Peter Kaminsky.



Detalii despre carte / COMANDA



Invierea Domnului - Povesti si rugaciuni pentru copii (CARTE)

Detalii despre carte / COMANDA

 


Invataturile unei prostituate batrane catre fiul sau handicapat - Savatie Bastovoi (Stefan) - (CARTE)

 

Prezentare:

O carte așteptată și comentată cu mult înainte de apariție, după ce editorul francez al romanului Iepurii nu mor, de același autor, și-a exprimat dorința de a o publica la Paris. Subiectul cărții a intrigat atît de mult, încît a ajuns să se materializeze într-un film de scurt metraj înainte ca ea să fie terminată. Personajul principal al romanului este un adolescent mort găsit dimineața într-un orfelinat din Republica Moldova. Încercînd să restabilească povestea lui, autorul țese un întreg păienjeniș al societății moldovenești postsovietice.

„Subiectul acestui roman pornește de la o întîmplare reală petrecută într-un orfelinat din Moldova pe care mi-au povestit-o doi copii de acolo, deveniți personaje în roman. De copiii din orfelinate mă leagă o poveste de peste treizeci de ani. La redarea scenelor sensibile m-au ajutat și cei cincisprezece ani de comunicare cu oameni din penitenciare. A scrie despre cele văzute și trăite împreună cu acești oameni respinși am considerat că este o datorie morală. E cea mai tulburătoare, poetică, veselă, tristă, frumoasă și urîtă carte a mea.” Savatie Baștovoi

Detalii despre carte / COMANDA

 


Traditie si teologie in scrierile Sfantului Ioan Casian - Augustine Casiday (CARTE)

Prezentare:

„Deși scrierile monastice ale Sfântului Ioan Casian au avut o popularitate constantă, reputația sa (într-o foarte mare măsură cea de autor de teologie) a fost grav compromisă. Lucrarea de față începe cu o evaluare a ideilor convenționale despre Sfântul Ioan Casian și, găsindu-le extrem de defectuoase, oferă prima încercare susținută de reinterpretare a operelor Sfântului Ioan Casian fără a ține cont de polemici depășite. Este necesară o atenție specială în cazul aspectelor hristologice ale antropologiei monastice întâlnite la Sfântul Ioan Casian. În cuprinsul lucrării, se va face referință la contemporanii Sfântului Ioan Casian – atât persoane binecunoscute, precum Fericitul Augustin, Evagrie Ponticul, Vincențiu de Lérin și Nestorie, cât și mai puțin cunoscute, precum Prosper de Aquitania, Valerian de Cimiez și Pavel din Tamma – pentru a oferi o analiză neîmpovărată de anacronism a scrierilor..."

Detalii despre carte / COMANDA



Talcuire cu de-amanuntul la Epistolele Sobornicesti - Sfantul Teofilact al Bulgariei (CARTE)

 

Prezentare:

Publicarea tâlcuirilor la Epistolele Sobornicești reprezintă o completare binevenită la celelalte tâlcuiri ale Sfântului Teofilact care au apărut până acum în limba română după 1990: tâlcuirile la cele Patru Evanghelii, Faptele Apostolilor, 1 și 2 Corinteni, Romani, Galateni, Filipeni, Efeseni, Coloseni, rămânând de publicat cele la Tesaloniceni, Tit și 1 și 2 Timotei. De menționat aici că, cu excepția tâlcuirilor la cele Patru Evanghelii, Sfântul Teofilact al Bulgariei care au fost traduse din greaca veche, patristică, a Sfântului Teofilact, de monahii Gherontie și Grigorie (Mitropolitul Grigorie Dascălul de mai târziu), celelalte au fost traduse de Mitropolitul Veniamin Costache în prima jumătate a secolului al XIX-lea după versiunea Sfântului Nicodim Aghioritul. Volumul de față constituie transcrierea manuscrisului 916 din Biblioteca Academiei Române.

Detalii despre carte / COMANDA



Ghid pentru o casnicie implinita Pietre de capatai - factori de risc - rugaciuni - Natalia Corlean (CARTE)

 

Prezentare:

Căsnicia e o casă care se construieşte în timp, care are nevoie de îngrijire şi de atenţie.

Acest ghid, care îşi propune să ofere câteva instrumente necesare în construirea unei căsnicii împlinite, are două părţi. Prima dintre ele oferă câteva repere de luat în considerare: ce pietre de căpătâi sunt necesare şi care sunt factorii de risc care ameninţă căsnicia. Pentru a vorbi despre acestea am adus laolaltă diverse voci pertinente: duhovnici, psihologi, teologi sau terapeuţi. Autorii sunt în cea mai mare parte ortodocşi din toată lumea (români, americani, greci şi ruşi), dar şi câţiva de alte confesiuni creştine, şi folosesc un limbaj relativ simplu, accesibil omului contemporan.

A doua parte a ghidului cuprinde rugăciuni care pot fi folosite atât zilnic, cât şi în diverse momente sau nevoi speciale în viaţa de familie.

Volumul se adresează tinerilor căsătoriţi, dar şi celor care au deja ceva vechime în căsnicie, pentru că întotdeauna putem aduce îmbunătăţiri. O casă reuşită – o căsnicie împlinită – devine un cămin plin de iubire şi bucurie atât pentru membrii familiei şi prieteni, cât şi pentru întreaga comunitate din care face parte. O căsnicie împlinită e o provocare la o pregustare a Raiului pe pământ.

Detalii despre carte / COMANDA



Viata Parintelui Arsenie Boca povestita copiilor - Andreea Nemes (CARTE)

Prezentare:

Dragii mei, aș vrea să vă spun o poveste!

Da, știu! O poveste nu e la fel de captivantă ca un film cu monștrii și nici la fel de amuzantă ca un film în care toată lumea râde și nimeni nu știe de ce. Dar dacă vă spun o poveste adevărată?! Da, una foarte adevărată! E povestea unui copil bun și blând, a unui adolescent perseverent și studios și a unui tânăr smerit și răbdător pe nume Zian.

Detalii despre carte / COMANDA



Povestiri duhovnicesti - Sfantul Atanasie Sinaitul (CARTE)

 

Prezentare:

Scopul Povestirilor este îndoit: pe de-o parte întărirea duhovnicească a monahilor din pustia Sinaiului, pe de cealaltă parte, combaterea Islamului, adus în regiune de invaziile sângeroase ale triburilor arabe convertite la mohamedanism. Anastasie scrie pentru a-i susține pe creștinii prizonieri, evidențiază puterea minunilor (ale sfinților, Sfintei Cruci, Sfintei Euharistii, icoanelor, sfintelor moaște) ca argument al adevărului credinței creștine, căci „nu este altă credință decât numai a creștinilor” (Povestirea II, 10). Credința islamică este în general văzută de Sfântul Anastasie ca fiind inspirată de demoni, o falsă credință/necredință.

„Autorul este interesat de întărirea credinței, pe de o parte a monahilor, motivându-i în susținerea vieții ascetice, aducând înaintea acestora pilda exemplară a contemporanilor care s-au ridicat la măsura Părinților din vechime și pe de altă parte urmărește întărirea credinței mirenilor în vremuri de nesiguranță extremă, persecuții, invazii ale barbarilor și ale musulmanilor. În același timp, scrierea acestor povestiri era o formă de cinstire a memoriei sfinților. Dimensiunea apologetică a acestor povestiri a fost accentuată de autor și datorită faptului că mulți dintre creștinii luați prizonieri erau forțați să treacă la islamism, iar alții o făceau de bună voie de frica torturilor sau pentru a nu mai avea încercări și suferințe din partea demonilor sau ale partenerilor lor umani, ceea ce s-ar fi întâmplat cu siguranță câtă vreme rămâneau creștini. Lor autorul le aduce înainte aceste istorioare pline de credință, mărturii ale singurei credințe revelate și mântuitoare, cea creștină, în varianta sa ortodoxă. Ereziile sunt permanent înfierate, iar islamismul este în mod repetat asociat cu o credință de origine demonică și de aceea orice adeziune a creștinilor la acesta este o apostazie”

Pr. Dragoş Bahrim, Fragment din studiul introductiv

Detalii despre carte / COMANDA



÷ Fitile pentru candele cu pluta Cutiuta


Duminici de fiecare zi - Pr. prof. dr. Constantin Necula (CARTE)

Prezentare:

Părintele Constantin Necula e un traducător al adevărurilor ultime care, odată descoperit, nu se mai lasă expropiat. Cu un limbaj deconceptualizat de truisme teologice sau formulări standardizate dogmatic, cuvântul său îşi face loc, de ani buni, în inimile celor care Îl caută pe Dumnezeu pre limba lor şi într-un mesaj accesibil (fără a fi deloc facil), destructurat, seducător prin originalitatea şi bunul simţ al vocaţiei mărturisirii.
Omilet ca formaţie universitară (în şcoala teologică îşi exersează abilităţile profesorale predând Catehetica şi omiletica), Părintele Constantin face, cu această carte proba predicii-reper, a acelei ziceri care, în extrem de puţine cuvinte, trebuie să aducă intensitate de cuvinte şi cumul de sens. Pentru că paginile acestea se constituie din predici la evangheliile duminicale susţinute în cadrul unei rubrici permanente a unui săptămânal laic, acolo unde, număr de număr, Hristos trebuie mărturisit pentru un public extrem de eterogen şi, de multe ori, cu vecinătăţi destul de largi cu Biserica. De aceea nu avem de-a face aici neapărat, cu un discurs previzibil de conformism omiletic, ci mai degrabă cu un spirit liber, care se goleşte de sine pentru a-l înţelege pe celălalt şi, mai ales, pentru a se face înţeles. Şi pentru care încorsetarea spaţiului editorial rezervat rubricii nu e o cantonare, ci doar o altă seducătoare provocare.

Detalii despre carte / COMANDA

Romeo Petraşciuc



Ne vorbeste Parintele Daniel de la Rarau vol. 1 (CARTE)
 

Prezentare:

- Cum se poate înfăptui unirea Bisericilor?
- Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a întemeiat prin Întrupare, Jertfă, Înviere, Înălţare de-a dreapta Tatălui şi trimiterea Duhului Sfânt peste Sfinţii Apostoli în ziua Cincizecimii (Faptele Ap. 2,3), o singură Biserică Dumnezeiască, care este trupul mistic al lui Hristos, al cărui cap este (Efeseni 1, 22-23). Creştinii se despart de Hristos prin păcate, iar păcate sunt şi ereziile. Biserica Catolică s-a despărţit prin erezie, în anul 1054 de Biserica întemeiată de Mântuitorul Iisus Hristos. Din Biserica catolică au apărut alte culte protestante. Celelate culte au fost întemeiate de oameni cu putere satanică, pentru că nu are omul putere firească să rătăcească sute de milioane de oameni.
Revenirea la Hristos, la Biserica Dumnezeiască, se face prin pocăinţă, spovedanie, Împărtăşirea cu Harul Duhului Sfânt prezent în Sfintele Taine. Unirea Bisericilor nu se face prin unirea membrilor cultelor între ei în duhul mândriei, al slavei deşarte, ereziilor, al dragostei omeneşti. Cei care vor să vină la Biserica Dumnezeiască a lui Hristos, trebuie să fie chemeţi de Dumnezeu Tatăl (Ioan 6,44), să doreascăa acest lucru, să-şi ănsuşească învăţătura de credinţă ortodoxă, să se pocăiască, să-şi curăţe inima de păcate cu Harul Duhului Sfânt prezent în Sfintele Taine şi astfel se vor uni prin Duhul Sfânt cu Hrostos.
- Se fac mari eforturi pentru unirea Bisericii Ortodoxe cu Biserica catolică.
- Eforturi se fac, dar drumul nu este bun, are direcţie opusă. Nu vei găsi niciodată Dumnezeiescul şi Sfântul Răsărit Ortodox la aereticul şi lumescul apus catolic.
Deci, o să se unească Dumnezeiasca Biserică Ortodoxă cu Biserica catolică, când o să se unească îngerul cu diavolul.

Detalii despre carte / COMANDA



 

Descarca oferta completa de CARTI/Produse la zi (.xls)
de la toate editurile ortodoxe din tara (3000 de titluri),
precum si icoane, tamâie, cruciulite, calendare, felicitari etc.

Produse naturiste (.pdf)

Descarca oferta
Editurii Agaton
reducere 20%

Va invitam sa scrieti articole si stiri in revista Porunca iubirii


"Fericit cel ce citeşte…
căci vremea este aproape" (Apoc. 1, 3)

Periodicitate: lunar    

Revista Porunca Iubirii
apare din 1998 cu binecuvântarea Arhiepiscopiei Sibiului

Editor
Asociatia ORTOPRAXIA (Ed. Agaton)
0740054256; revista@agaton.ro
Fondatori: ing. Ioan Cişmileanu, ing. George Căbaş, ing. Alexandru Stănese

Director: Ioan Cismileanu
Consilier editorial: Pr.conf.dr. Constantin Valer Necula
Redactori
Pr. Adrian Roman; Cristina Roman; Ioan Cismileanu; Natalia Corlean

----------------------
ISSN 2344 - 0619
ISSN-L 1453 - 7567