Descarca Revista
   


"Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu" - In.14, 26

 

Iunie 2013

PogorâreaDuhului Sfânt Editor: Asociaţia Pentru Isihasm (Editura Agaton)  
Sumar:
Faci ce vrei, dar ştii ce faci ? Despre (non) educaţia sexuală în şcoală
BOR apără familia tradiţională în noua Constituţie
Propuneri BOR privind modificarea Constituţiei: Familia; Rolul istoric al Bisericii; Învăţământ religios
O bombă cu ceas pentru distrugerea Familiei creştine şi a Bisericii
Ştiri interne pe scurt (iunie 2013)
Sinodul mitropolitan al Moldovei şi Bucovinei apără familia şi căsătoria tradiţională
Ştiri externe pe scurt (iunie 2013)
Răstignit din nou. Creştinismul pe cale de dispariţie în Orientul Mijlociu
Părintele Arhim. Iustin Pârvu s-a născut în viaţa cea veşnică, mutându-se la cereştile lăcaşuri…
Creştinii nu vor susţine noua Constituţie
Biserica Ortodoxă Bulgară cere Guvernului interzicerea paradei gay
Biserica Ortodoxă din Moldova îi opreşte pe guvernanţi de la Sfânta Împărtăşanie pentru promovarea de legi anticreştine
Drapelul românesc, arborat de românii din Harghita şi Covasna prin grija Episcopiei Ortodoxe
Să nu te tulburi în timpul încercării. Tâlcuire la Epistola II către Timotei a Sf. Ap. Pavel
I. Edictul de la Mediolan si Conceptul de Toleranţă Religioasă. . . II. La întronizarea papei Francisc I nu a fost prezentă Biserica Ortodoxă
S-a dus să-L vadă precum este (Cluj, 30 mai 2013)
Spre Hristos, pe urmele părintelui duhovnicesc
Plecarea la Domnul a părintelui Iustin Pârvu – o pierdere sau un câştig?
Eroii din Munţii Făgăraşului
Rugăciuni către Sfântul Efrem cel Nou pentru NAȘTEREA DE PRUNCI
Să avem grijă de sufletele copiilor! Sodomia ucide!
Nu, copiii nu sunt bine-mersi
Noi şi Biserica
Cântece patriotice (AUDIO) - linkuri
Sindicatul preoţesc. Studiu canonico-juridic (CARTE)
Parintele Arsenie Boca: darul lui Dumnezeu pentru poporul care striga (CARTE)
Părintele Arsenie Boca: în Duh şi Adevăr (DVD)
Fiţi îngăduitori cu neputinţele oamenilor (CARTE)



Tema lunii
Faci ce vrei, dar ştii ce faci ? Despre (non) educaţia sexuală în şcoală - Cristina Roman
            
„Iubiţii mei fii sufleteşti, avem o lege pentru protecţia copilului, dar ea nu se resimte şi pe micul ecran, şi cu atât mai puţin în şcolile publice unde funcţionează, obligatoriu, aşa-zisele programe de sănătate care îi învaţă pe copii cum să îmbătrânească vertiginos prin depravare planificată. Avem o lege antidrog, dar nu şi una antidezmăţ. Avem o lege anticorupţie, dar nu şi una antiseducţie… Vă rog, părinţilor, ocrotiţi-vă copiii. E vorba de viitorul nostru ca neam, popor şi patrie!” (ÎPS Bartolomeu Anania)
 
Nu trebuie să fii cadru didactic, nici măcar părinte, pentru a constata cât de bulversat este sistemul de învăţământ românesc după 1989. Acesta este chinuit şi răstignit pe un “pat al lui Procust “, fiindu-i impuse norme şi reguli « europene » care nu i se potrivesc, care secătuiesc timpul şi energia tuturor celor implicaţi în acest proces. Nu ne-am propus să punem un diagnostic sau să facem o analiză a stării actuale a şcolii româneşti, nici să evocăm, cu nostalgie, momentele înfloritoare din istoria acesteia. Ce ne dorim în acest articol este să insistăm asupra unui semnal de alarmă deja tras de Biserică şi asociaţiile creştine: « educaţia sexuală » din şcolile noastre.
 
Cum s-a ajuns aici
 
Încă din anul 2003 au fost incluse aşa numitele « proiecte – pilot » în « Programul Naţional Educaţia pentru Sănătate în Şcoala Românească[1] », program care a introdus în învăţământul preuniversitar disciplina, momentan opţională, « Educaţie pentru sănătate », cu obiectivul înşelător al « dezvoltării armonioase a copilului şi adolescentului, a stării lui de bine şi a unei calităţi superioare a vieţii… din punct de vedere somatic, fiziologic, mintal, emoţional, social şi spiritual ». În realitate, disciplina este dominată începând cu clasa a VI-a de temele de educaţie sexuală precum: sarcina nedorită şi avortul ; planificarea familială, concepţie-contracepţie ; identitate şi orientare sexuală etc.
 
Cel mai recent şi agresiv program pentru introducerea educaţiei sexuale în şcoli, chiar de la nivelul primar, lansat în aprilie 2013 la Palatul Parlamentului, este « Sexul vs. Barza », susţinut de sociaţii precum „Accept” (a homosexualilor din România), „Front” (feminism radical), European Center for Public Initiatives (grup de lobby pro-avort/pro-homosexualitate) – organizații cu o componentă programatică îndreptată contra familiei tradiționale, nucleare; de business-ul (rețeaua de clinici) de avorturi „Marie Stopes” și de Colegiul Bilingv „George Coşbuc” (unde există o „platforma LGBT” prin care se promovează făţiş homosexualitatea, găzduind inclusiv „parade gay”) şi, de asemenea, de programul naţional „Biblionet”.
 
Modelul educațional prezentat promovează promiscuitatea sexuală și homosexualitatea, încurajează pornografia și libertinajul, susține lipsa de implicații morale ale actului intim, neagă consecințele avortului și se îndreaptă contra autorității parentale. Viziunea sa „educativă” se reduce, în esenţă, la obişnuirea copiilor cu modelul sexualităţii deschise şi cu metodele contraceptive, este vulgarizantă, hedonistă, anti familie și susceptibilă de producerea unor adânci distorsiuni și traume emoționale și psihice la nivelul personalității elevilor de gimnaziu și liceu.
 
Iată cum sunt consiliate elevele de liceu, de către aceiaşi „experţi”, explicându-li-se că avortul este un lucru la îndemâna oricui, pentru care nu trebuie să dea socoteală nimănui și, contrar evidențelor, că este lipsit de orice consecințe: „Dacă ai 16 ani, ai dreptul să mergi singură, fără consimţământul părinţilor, la medicul de familie, la ginecolog, la medicul de planificare de familie sau la farmacie pentru a cere informaţii şi servicii sau produse în legătură cu viaţa ta sexuală. Aceasta include orice orice tip de teste sau consultaţii, dar şi contraceptive, procedură de avort, sarcină, asistenţă maternă sau naştere. Poţi, aşadar, decide singură dacă vrei să păstrezi o sarcină sau nu.”[2]
 
E(O)rori ştiinţifice şi pedagocice ale „educaţiei sexuale”
            Comportament aberant, considerat normal. Pleonasme ştiinţifice.
 
Într-un studiu[3] la Programul Naţional de Educaţie pentru Sănătate, profesori universitari, medici şi jurişti, din dragoste pentru adevăr şi pentru copiii noştri au criticat tratarea temei, care trebuie revizuită atât sub aspect ştiinţific, cât şi pedagogic. Se prezintă ca normale sau particulare aspecte ale comportamentului sexual care sunt considerate aberante nu doar prin tradiţie, prin prisma moralei creştine, ci şi din perspectiva ştiinţei. Dăm următorul exemplu: se spune că „prima menstruaţie apare invariabil după ce este atins punctul maxim de creştere în înălţime”, ceea ce nu este universal valabil. Nu este indicat să se stabilească în mintea adolescenţilor astfel de repere, de etapizări stricte, pentru că dacă modificările puberale decurg altfel, tinerii ar putea ajunge la ideea că sunt anormali. Apar şi pleonasme ştiinţifice, precum „glande sebacee şi seboreice” care, de fapt, desemnează unul şi acelaşi lucru.
 
            Detaliere vulgară a activităţii sexuale.
 
Un pericol al asumării dezinhibiţiei în educaţia relaţiilor dintre sexe este alunecarea în indelicat. Avem de-a face cu o „scientificare” a empiricului, cu ridicarea la rangul de informaţie ştiinţifică bună de redat ca atare a unor opinii personale, cu generalizări periculoase. Se dau detalii dintre cele mai vulgare despre activitatea sexuală, se enumeră chiar şi produsele disponibile în sex-shoppuri pentru „satisfacerea unor necesităţi” care ies din sfera firescului. Nu ar fi de mirare ca un tînăr care se apucă să experimenteze conform exemplelor oferite de materialele „educative” să ajungă să se rănească sau să işi pună la îndoială identitatea sexuală.
 
Este bine cunoscut faptul că pentru tineri, pentru copii, impactul referirilor la sexualitate poate fi puternic negativ, şocant, traumatizant. Există copii care s-au prezentat la cabinetele de consiliere psihologică cu dezechilibre emoţionale suferite după orele de „educaţie sexuală”.
 
            Homosexualitatea, încadrată la „normal”.
 
Aceleaşi materiale „didactice” încadrează homosexualitatea în sfera normalului, contrazicînd ştiinţele biomedicale şi psihologia. Dacă teologia morală are o poziţie bine precizată faţă de relaţiile sexuale nenaturale, ştiinţa întăreşte acest lucru prin definiţii din dicţionare consacrate ale ştiinţei medicale: Tratate de psihologie consideră homosexualitatea feminină şi masculină perversiune a instinctului sexual alături de nimfomanie, exibiţionism, sadism, masochism, bestialitate etc. (C-tin Enăchescu, Tratat de psihologie, Editura Tehnică Bucureşti 2001). Şi exemplele pot continua.
 
            Autoerotismul, transformat din păcat în comportament benefic.
Un alt păcat este prezentat la ora actuală drept inofensiv, dacă nu benefic: autoerotismul. La copii, acesta determină suprasolicitare, insomnie, irascibilitate, izolare, apatie, tulburări de memorie şi judecată, cefalee, oboseală, inapetenţă. La adolescent şi puber se poate solda cu nevroze, impotenţă sexuală, perversiuni. (Vasile Niţescu, Adolescenţa – Sexualitate între normal şi patologic, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985).
 
           Riscurile medicale ale contracepţiei şi acţiunea abortivă a anticoncepţionalelor, neglijate.
 
De o prezentare insuficientă suferă şi secţinea contracepţie, unde riscurile reale nu sunt prezentate: tromboza venoasă profundă şi embolismul pulmonar, riscul crescut de accident vascular tromboembolic, risc de accident hemoragic.
 
Consecinţelor dezastruoase ale contracepţiei şi avortului nu se acordă nici un fel de atenţie. De aceea, subliniem că rata anuală a mortalităţii prin avort variază între 0,5 (15 – 19 ani) şi 1,9 (30 – 34 ani) la 10.000 de femei (Harrison s, principiile medicinii interne, vol.II, Ed. Teora, 1996).
 
            Banalizarea sindromului post-avort, care poate cauza chiar sinucideri.
 
Nu se prezintă elevilor nici că una dintre urmările foarte grave ale avortului este sindromul postavort. El se manifestă după un avort şi apare la început ca o uşoară depresie nervoasă sau insomnie, care se accentuează în timp. Stările depresive, psihozele, chiar reacţiile schizofrenice se întâlnesc frecvent în rândul femeilor care fac avort. Adolescentele sunt mai predispuse, deoarece psihicul lor este labil, specific vârstei, motiv pentru care în rândul elevelor şi studentelor sunt posibile sinucideri pe acest fond. Altele îşi cresc copiii în anonimat, ori îi abandonează, sau chiar îi ucid după naştere. Trauma care urmează este ireversibilă. Nu se vorbeşte nici despre sterilitate ca o consecinţă a avortului.
 
Iată opinia Dnei Paula Iliescu[4], medic specialist în psihiatria copilului şi adolescentului: „Scopul iniţial al educaţiei sexuale, ar fi faptul că se doreşte o scădere a numărului de sarcini şi avoturi la adolescente. Surprinzător este faptul că în urma introducerii acestui obiect de studiu s-a ajuns la opusul celor dorite: a crescut numărul de sarcini şi rata avorturilor la adolescente, a scăzut vârsta de debut a vieţii sexuale, a crescut frecvenţa cancerului mamar şi de col uterin, lucru ce poate fi confirmat şi de statistici din alte ţări care au experimentat deja introducerea obligatorie în şcoli a orelor de educaţie sexuală: S.U.A., Marea Britanie, Danemarca…
 
Această tentativă de „deformare” a minţilor şi sufletelor copiilor face parte dintr-un context general al societăţii actuale, prin care se formează un om nou, fragil, manipulabil, egoist, hedonist, lipsit de valenţe morale şi spirituale. Devenim omul promovat de sloganurile publicitare, omul senzaţiilor, al clipei, redus la bilogic. De fapt am fost şi suntem manipulaţi în toate modurile posibile. Scânteia dumnezeiască din noi a fost pervertită. Copilul nenăscut se numeşte acum „produs de concepţie”, „făt”, „aglomerare de celule”, „embrion”, pentru a face să dispară natura criminală a avortului. Desfrânarea a devenit emancipare, pierderea premaritală a virginităţii devine un ţel al fetelor, care dacă işi păstrează fecioria sunt considerate depăşite, inculte, bigote, fiind excluse din grupul de aparteneţă.
 
(…) Tinerii noştri experimentează un aspect al vieţii intime într-un mod inacceptabil, care îi expune a riscuri mari, fizice şi psihice. Relaţia sexuală disociată de procreare şi trăită în afara căsătoriei îi transformă în obiecte de procurat plăcere. Afirmaţia multora că „oricum ei ştiu deja din alte surse” despre sexualitate şi că e mai bine să fie „deplin” informaţi pentru a lua o decizie „în cunoştinţă de cauză” este greşită. Copiii nu au discernământul complet format, nu au capacitatea de a prevedera consecinţele acţiunilor lor. Pâă la 14 ani, copilul nu are discernământ, iar uneori nici după 16 ani nu e deplin structurat. De ce valori precum fidelitatea, castitatea, cumpătarea, nu sunt promovate? De ce nu se face o educaţie etică, morală, creştină? Aceasta ar fi alternativa pentru ca adolescenţii să facă alegeri corecte. Mulţi se vor întreba de ce trebuie şi o educaţie creştină. Faptul că noi, în lumea contemporană îl negăm pe Dumnezeu, nu înseamnă că El nu există. Dacă ignorăm valorile tradiţiei creştine care ne-a apărat timp de 2000 de ani, să apelăm la o gândire sănătoasă, raţională. Să remarcăm faptul că gradul de viciere al societăţii îl putem măsura după faptele native ale oamenilor.”
Frecvenţa bolilor cu transmitere sexuală va creşte în continuare, dacă nu li se va vorbi copiilor despre abstinenţă până la căsătorie. Este singura metodă corectă, sănătoasă, fără pericole asupra adolescenţilor.
 
ALTERNATIVA. Educaţie pentru castitate!
 
În luna mai 2013 a apărut ediția în limba română a ghidului-manual[5]  „Aspiră. Trăiește-ți viața! Fii liber!”,  primul manual de educație sexuală din perspectivă creștină publicat în România. Lucrarea, editată prin efortul Asociației „Darul Vieții” (Timișoara), este o resursă valoroasă, indispensabilă pentru educatorii și formatorii creștini în vederea „educației pentru castitate” – o replică demnă la „educația sexuală” modernă, bazată pe aspectele exclusiv „mecanice” ale contracepției și actului sexual.
 
Ideea acestui manual scris de autorul și oratorul american Scott Phelps a pornit de la premisa, verificată deja în SUA și alte țări, că este important ca elevilor să li se ofere mesaje clare despre consecințele negative ale relațiilor sexuale la vârste mici și să li se vorbească despre beneficiile abstinenței (castității). Intimitatea sexuală nu trebuie văzută ca o gratificare personală, ci ca o exprimare a dragostei și angajamentului adulților într-o relație de durată, prin căsătorie. Așezarea relațiilor sexuale în acest cadru îi va încuraja pe adolescenți să se abțină și să reziste presiunii conformiste a colegilor.
 
Manualul „Aspiră!” nu este unul religios, argumentația fiind întemeiată pe argumente psihologice, de sănătate, educaționale, relaționale, sociale și de comunicare, folosind metoda inductiv-obiectivă, adică elevii analizează ei înșiși avantajele abstinenței, dar și pierderile în urma activității sexuale premaritale. După cum adolescenților nu le plac concluziile gata confecționate de către educatori, vrând să le descopere ei înșiși, ei sunt invitați să analizeze implicațiile și consecințele stilului de viață „cast” respectiv cele implicate de viața sexuală pre-maritală, pe marginea unor cazuri/situaţii concrete de viață. 
 
După principiul „Spune-mi, uit; arată-mi, îmi amintesc; implică-mă, înţeleg”, adolescenţii au la dispoziție metode didactice diverse, precum povestirea, brainstorming-ul, interviul, activităţile kinestezice, discuţia, jocurile de rol, satira, căsuţa de întrebări, mima ş.a.
Capitolele au obiective specifice, precum:
A trăi viaţa cu un scop. Înţelegerea importanţei de a avea un plan/un scop în viaţă. Cum îl putem menţine, cum îl putem pierde?
A fi ferm. Învață şi practică rezistența faţă de presiunile negative din jur.
Gândeşte mai departe. Învață să gândești în perspectivă şi să evaluezi consecinţele unei vieţi sexuale premature. Incidenţa bolilor venerice.
Protejează-ţi mintea. Cum să te protejezi faţă de influenţele/manipulările mass media.
Puterea auto-controlului. Avantajele auto-controlului. Libertatea de a decide care le sunt instrumentele ce le vor modela viaţa.
Fundamente pentru căsătorie. Recunoaşterea elementelor sănătoase şi a celor distructive pentru o căsătorie.
A începe din nou. Importanţa de a ne debarasa de greşelile din trecut, pentru a ne concentra la un nou început.
Imaginea de ansamblu. Legătura dintre abstinenţă, realizările școlare/academice şi oportunităţile de viitor. Recompensele abstinenţei.
 
„Aspiră”, tratează tema sexualității în contextul unei concepții integratoare asupra persoanei umane, văzută ca un complex trup-suflet unitar, ca garanție a împlinirii individului și a prosperității societății. (http://www.darulvietii.ro/index.php/2012-11-22-09-16-50/268-aspira-o-replica-eficienta-la-educatia-sexuala-comprehensiva#.UcAKUudM9rc)
 
Să nu ne ascundem după deget!
 
Nu promovăm nicidecum ideea că trebuie să ascundem de copii noştri informaţii despre concepţie, contracepţie, viaţă sexuală în general. De la noi sau de la alţii, ei vor afla, se vor informa. De aceea, ar fi indicat şi de dorit să punem încă din familie bazele solide ale unor valori morale la care adolescenţii să se raporteze în mod natural, atunci când se confruntă cu informaţii sau tentaţii fireşti pentru vârsta lor. Circula nu demult un slogan TV: „Faci ce vrei, dar ştii ce faci?”, care se potriveşte încă acestui context în care tinerii îşi reclamă libertatea, fără a a avea discernămîntul de a întrevedea sau accepta consecinţele comportamentului lor. Copiii şi tinerii au nevoie de comunicare şi sprijin emoţional din partea părinţilor în primul rând, dar şi de exemple de viaţă armonioasă şi cu frică de Dumnezeu în propria familie.
 
Un proverb românesc spune că «aşchia nu sare departe de trunchi», iar mulţi părinţi zâmbesc amuzaţi vazând cum trăsături ale caracterului şi firii lor se regăsesc în proprii copii. Cercul poate deveni vicios când înclinaţiile spre păcat se moştenesc din generaţie în generaţie, fără a fi curăţite prin Sfintele Taine ale Bisericii. Ne plângem de violenţa, libertinajul şi neascultarea noii generaţii, dar rămânem pasivi când vine vorba să ne vindecăm sufleteşte întâi pe noi înşine, pentru a ne bucura de rod bun în copiii noştri. Dacă nu am mai ridica din umeri în faţa tăvălugului adus de « emanciparea » occidentală, dacă am realiza că nu ne facem copiii fericiţi oferindu-le doar bunuri materiale care să compenseze îndelunga noastră absenţă de lângă ei, dacă ar conta mai mult să căutăm Împărăţia lui Dumnezeu  decât  «să  fim în rândul lumii», am găsi puterea de a schimba ceea ce trebuie schimbat pentru a avea copiii pe care ni-i dorim, nu doar pe cei pe care îi merităm.
 
 „Iubiţii mei fii sufleteşti, avem o lege pentru protecţia copilului, dar ea nu se resimte şi pe micul ecran, şi cu atât mai puţin în şcolile publice unde funcţionează, obligatoriu, aşa-zisele programe de sănătate care îi învaţă pe copii cum să îmbătrânească vertiginos prin depravare planificată. Avem o lege antidrog, dar nu şi una antidezmăţ. Avem o lege anticorupţie, dar nu şi una antiseducţie. Ora de religie nu poate face mare lucru dacă eforturile Bisericii nu sunt sprijinite de instituţiile statului, de societatea civilă şi, nu în ultimul rând, de presă. Ne interesează copiii străzii, dar nu avem dreptul să ăi uităm pe copiii maidanului moral. Zadarnic curăţăm pământul de gunoaie dacă-l vom lăsa populat cu oameni deformaţi şi mutilaţi sufleteşte. Vă rog, părinţilor, ocrotiţi-vă copiii. E vorba de viitorul nostru ca neam, popor şi patrie!”(Pastorala de Crăciun 2010 a vrednicului de pomenire ÎPS. Bartolomeu Anania).
 
 


[1] Şcoala românească şi provocările lumii contemporane, Fundaţia şi Editura „Sfinţii Martiri Brâncoveni”, 2013. Ediţie îngrijită de Conf. univ. dr. Sebastian Moldovan
[2] www.culturavietii.ro
[3] Dezbateri parlamentare. Şedinţa din 7 septmebrie 2004. Vorbitor Nicolae Vasilescu. Salvaţi copiii! M.E.C.T oferă copiilor români o educaţie „strâmbă”.
[4] Educaţie sexuală sau educaţie moral-creştină? Paula Iliescu – medic specialist psihiatria copilului şi adolescentului
 
[5] www.darulvietii.ro



ACTUALITATEA religioasă
BOR apără familia tradiţională în noua Constituţie - Biroul de Presă al Patriarhiei Române
În urma adoptării în şedinţa de lucru a Comisiei de revizuire a Constituţiei de marţi, 4 iunie 2013, a amendamentului la articolul 4 alin. (2) din Constituţia României în vigoare, prin care sunt completate în legea fundamentală criteriile pentru care este interzisă discriminarea, inclusiv culoare, orientare sexuală sau trăsătură genetică, precizăm:

Patriarhia Română speră că o astfel de prevedere constituţională nu constituie o premisă pentru o orientare defavorabilă familiei creştine tradiţionale.

În acest sens, Patriarhia Română îşi exprimă dorinţa ca, atunci când vor fi luate în discuţie amendamentele la articolul 48 alin. (1) din actuala Constituţie a României, Comisia de revizuireva ţine cont de propunerea Bisericii Ortodoxe Române, înaintată Parlamentului României (27 mai 2013) în numele majorităţii românilor (85,9%), şi anume: 

 „Familia, elementul natural şi fundamental al existenţei şi dezvoltării  societăţii, se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor şi beneficiază de sprijin şi ocrotire din partea statului şi a societăţii”.

 Din cele mai vechi timpuri, poporul român a moştenit şi a cultivat un respect deosebit faţă de familie, numită şi „Biserica de acasă”, având credinţa că este instituită şi binecuvântată de Dumnezeu. Acest respect faţă de familie s-a concretizat în grija pentru o viaţa curată şi echilibrată în orice împrejurări, ajutorarea reciprocă a soţilor şi naşterea de prunci. Toate aceste valori au rămas peste veacuri trăsătura fundamentală a societăţii româneşti.

Patriarhia Română va propune tema completării articolului 48 alin. (1) referitor la familie din actuala Constituţie a României pe agenda de lucru a Consiliului Consultativ al Cultelor din Româniadin 20 iunie 2013, pentru a proteja familia naturală şi tradiţională. 


BIROUL DE PRESĂ  AL PATRIARHIEI ROMÂNE


Propuneri BOR privind modificarea Constituţiei: Familia; Rolul istoric al Bisericii; Învăţământ religios
Într-un document transmis în data de 27 mai Parlamentului României, Comisiei pentru revizuirea Constituţiei, Patriarhia Română a propus trei amendamente.
             
1. Completarea articolului 48, alin 1 cu privire la rolul familiei „pentru prezentul  şi viitorului poporului român şi angajamentul ferm al societăţii statului de a o sprijini şi ocroti”, „Familia, elementul natural şi fundamental al existenţei dezvoltării societăţii, se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora  şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor şi beneficiază de sprijin şi ocrotire din partea statului şi a societăţii”; 
 
2. Completarea articolului 29 cu o prevedere referitoare la recunoaşterea rolului şi importanţei Bisericii Ortodoxe Române şi al celorlalte culte în istoria naţională a României şi în viaţa societăţii româneşti: "Statul român respectă credinţa poporului român eminamente religios şi recunoaşte rolul important al Bisericii Ortodoxe Române şi al celorlalte biserici şi culte recunoscute în istoria naţională a României şi în viaţa societăţii româneşti. Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii"; IMPORTANT! Amendamentul a fost respins de Comisia pentru revizirea Constituţiei miercuri, 5 iunie.
 
3. Menţinerea nemodificată a articolului 32 alin. 7 care garantează libertatea învăţământului religios şi îl garantează inclusiv în şcolile de stat.  
 
Nota redacţiei:
 
Observăm că deja una dintre propunerile BOR, cea privind rolul istoric al Bisericii, a fost respinsă. Totodată, trebuie să reflectăm la implicaţiile aduse de modificarea articolului 4 din Constituție care ar urma să sune astfel: “România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi. Este interzisă orice discriminare bazată pe sex, culoare, naţionalitate, origine etnică sau socială, trăsături genetice, limbă, credinţă sau religie, opinii politice sau de altă natură, proprietate, naştere, dizabilităţi, vârstă sau orientare sexuală”.
 
Aceasta poate însemna că orice lege restrictivă pentru minorităţile sexuale poate fi declarată neconstituţională. Mai mult, aşa cum se întâmplă deja îm multe state europene, nici în România nu se va mai putea condamna moral păcatul homosexualităţii, căci va fi considerat drept discriminare. Se dechide şi în ţara noastră calea lobby-ului homosexual: căsătorii, parteneriate civile, adopţii.
 
Înainte de a decide dacă la referendumul din această toamnă vom vota sau nu noua Constituţie, ar fi bine să avem în minte obiectivele din „Manifestul homosexualilor”, publicat în februarie 1987, în revista americană The Gay Community News, citat de Irina Nastasiu pentru doxologia.ro:
 
„… Toate legile voastre care interzic activitatea homosexuală vor fi anulate. În loc, vor fi promulgate legi ce promovează dragostea între bărbaţi. (…) Dacă veţi îndrăzni să ne numiţi pederaşti sau poponari, vă vom înjunghia inimile şi vom necinsti trupurile voastre, nişte mortăciuni de nimic. (…) Îi vom demasca pe homosexualii influenţi care se dau drept heterosexuali. Veţi fi şocaţi şi speriaţi când veţi afla că preşedinţii voştri şi fiii lor, industriaşii voştri, senatorii voştri, primarii voştri, generalii voştri, atleţii voştri, stelele voastre de cinema, vedetele voastre de televiziune, liderii voştri civici şi preoţii voştri nu sunt acei burghezi obişnuiţi şi de încredere pe care i-aţi crezut a fi. Suntem peste tot, ne-am infiltrat în rândurile voastre. Fiţi prudenţi când vorbiţi despre homosexuali, deoarece suntem mereu printre voi: s-ar putea să fim la celălalt capăt al mesei sau poate dormim chiar în acelaşi pat cu voi. (…) Familia – cadrul în care se nasc minciuna, trădarea, mediocritatea, ipocrizia şi violenţa – va fi desfiinţată. Instituţia familiei, care doar otrăveşte imaginaţia şi împovărează libera voinţă, trebuie eliminată. În laboratoarele genetice vor fi zămisliţi şi crescuţi băieţi perfecţi. Ei vor fi legaţi unii de alţii în comunităţi, sub controlul şi instrucţiunea savanţilor homosexuali. Toate  bisericile  care  ne  condamnă  vor  fi  închise. Singurii noştri dumnezei vor fi tinerii chipeşi. “ (din Manifestul homosexualilor)


O bombă cu ceas pentru distrugerea Familiei creştine şi a Bisericii - Corneliu Berari

Frați creștini,

 
Astăzi s-a petrecut un fapt extrem de grav, de o gravitate imensă și cu consecințe incalculabile pentru viitorul creștinismului in Romania. Din păcate, se pare că foarte puțini creștini înțeleg care este miza acestui fapt și care pot fi consecințele pe termen lung.
 
Faptul este cel de mai sus: anume adoptarea de către Comisia Parlamentară pentru modificarea constituției (condusă de liderul PNL Crin Antonescu) a amendamentului de modificare a constituției propus de Tudor Chiuariu (tot PNL) prin care se explicitează în textul Constituției interzicerea discriminării pe bază de orientare sexuală.
 
Odată cu adoptarea acestui amendament, parlamentarii noștri au dat undă verde pentru declanșarea unei revoluții constituționale, instituționale, sociale și morale care va schimba din rădăcini modul de funcționare a societății românești și care, pe termen lung, va genera o presiune imensă asupra Bisericii și a creștinilor din țară, de o intensitate comparabilă poate doar cu persecuția lui Dioclețian și cu prigoana din vremea regimului comunist.știți că nu glumesc și nici nu sunt un panicard. Sunt un om nu doar interesat de politică, dar și unul care, la un moment dat, a studiat în mod sistematic problematica schimbării constituționale și a drepturilor omului, așa că vă rog să mă credeți că vorbesc în deplină cunoștință de cauză.

Ideea centrală este că în momentul în care ”orientarea sexuală” va fi men
ționată în Constituție, autoritatea Legii și forța Statului vor putea fi invocate și utilizate pentru a schimba orice instituție, normă și comportamente sociale care pot fi interpretate ca fiind discriminatorii la adresa ”orientării sexuale”.
 
O consecință imediată va fi revizuirea definiției familiei din actualul Cod Civil (art. 259) conform căreia ”Căsătoria este uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie, încheiată în condițiile legii”. După cum știm, această definiție pare unora ”discriminatorie”. În condițiile în care codul civil trebuie să urmeze constituția (și nu invers), după ce noua constituție va fi adoptată va fi foarte ușor de ridicat problema ”neconstituționalității” actualei definiții a familiei din codul civil. Consecințele care vor urma vă las singuri să vi le închipuiți, iar dacă nu puteți, căutați să vedeți ce li se întâmplă creștinilor din cele mai ”emancipate” țări unde s-a impus noua definiție legală a familiei.
 
Biserica se va trezi peste noapte cu imense presiuni să schimbe și să relaxeze înțelesul valorilor, normelor și noțiunilor fundamentale pe baza căreia a funcționat de la Cinzecime încoace. Nu doar că vor fi presiuni imense pentru a nu-i mai ”discrimina” la angajare (poate și la hirotonire?) pe cei cu ”orientare sexuală diversă”, dar, foarte probabil, mai devreme sau mai târziu, se va confrunta cu restricții legale în activitatea ei pastorală și misionară.
 
Frați creștini,
 
În Evanghelie ni se vorbește de atâtea ori de ”semnele vremii”. Ocupați cum suntem cu lupta pentru existență și scârbiți de politică, foarte mulți dintre noi aleg să nu se mai intereseze de ce mai face Cezarul (deși noi toți îl ținem în viață, plătindu-i dările din sudoarea și din viitorul copiilor și nepoților noștri). Din nefericire pentru noi, dacă nu luăm atitudine urgentă, Cezarul reprezentat de Antonescu, Chiuariu, Pârvulescu & Co intenționează să ne ”fericească” cu o revoluție constituțională va dărâma temeliile creștine (atâtea câte mai sunt) ale societății românești.
Ceea ce s-a întâmplat astăzi e un semn al vremii, care ne arată nu doar cât de iresponsabilă este clasa politică din România dar care ne va arăta și care este capacitatea de acțiune civică și politică a cetățenilor români pentru care Evanghelia lui Iisus Hristos este farul călăuzitor în viață. Dacă cei care ne conduc, slujindu-se de confortabila majoritatea parlamentară pe care o au la dispoziție, vor putea să impună o constituție în care se face în mod explicit referire la discriminarea în funcție de ”orientarea sexuală”, atunci înseamnă că, într-adevăr, Brucan are dreptate, românii sunt irecuperabili, au fost și au rămas un ”stupid people”, un popor de proști, ușor de păcălit și care în niciun caz nu va mai merita să aibă crucea pe stema statului. Probabil că promotorii acestei schimbări (minoritatea infimă dar foarte inteligentă și bine organizată de ong-iști stângiști) tocmai pe aceasta mizează, pe prostia politicienilor (evidentă în cazul Chiuariu-Antonescu) și pe letargia / inconștiența poporului. La fel ca în cazul lui Remus Cernea (băgat în parlament de PSD-ul lui Mazăre) și în acest caz stângiștii radicali se folosesc de politicienii USL ca de niște ”useful idiots” (proști utili), pe care i-au convins să introducă acest amendament ”la pachet” cu alte amendamente care acum țin ecranele (gen ”regionalizarea”) dar care peste ani și ani vor apărea niște nimicuri pe lângă consecințele care vor decurge din menționarea ”discriminării sexuale” în constituție. 
 
Adevărul este că dacă ar pierde acestă ocazie (când vor mai exista majorități parlamentare la fel de solide pentru schimbarea constituției precum cea de acum a USL??) stângiștii vor trebui să aștepte foarte multă vreme, poate până la paștile cailor, pentru a-și realiza agenda revoluționară de dărâmare a familiei și a normelor creștine de viață. Așa, profitând de acest moment unic (schimbarea Constituției de către hiper-majoritatea USL) stângiștii încearcă să impună pe tăcute o schimbare revoluționară devastatoare pentru caracterul creștin al societății românești. După normele clasice ale muncii bolșevice, stângiștii au capturat o organizație de fațadă capitală (Forumul Constituțional), au lansat petarde și fumigene care ascund miza reală aflată în joc iar în final i-au mașrutizat și i-au pus să săvârșească trebușoara murdară pe ”idioții utili” din PNL care, preocupați în primul rând de controlarea justiției și de neutralizarea dosarelor proprii, poate că nici nu-și dau seama că prin acest amendament constituțional deschid cutia Pandorei pentru demolarea familei creștine și a Bisericii în România secolului XXI.
 
Din fericire, răul încă mai poate fi oprit. Dar asta doar cu condiția unei rapide treziri și mobilizări a tuturor creștinilor conștienți din România. Din nefericire pentru noi, cei aflați la putere au o majoritatea parlamentară confortabilă iar stângiștii pot conta pe puternic sprijin media și logistic din străinătatea. Pe de altă parte, adevărul este că statul român este pe perfuzii în acest moment iar șandramaua numită clasa politică românească încă se ține în ultimele șuruburi doar datorită lehamitei și letargiei civice a majorității oamenilor din țară. Dacă s-ar confrunta cu o poziție fermă din partea Bisericilor și cu o proteste în masă a creștinilor din țară, și Ponta și Antonescu și Chiuariu vor da repede înapoi și-l vor lăsa de izbeliște pe Pârvulescu & gașca de stângiși până la următoarea schimbare constituțională, când va fi să fie. Nu uitați, comuniștii nu știu decât de frică. Asta e singura strategie câștigătoare față de comuniști, nu doar să nu-ți fie frică de ei, dar să le bagi frica în oase. Exact precum în 1918 sau 1946, șin în 2013 doar de frică tovarășii au fost și sunt dispuși să se comporte ca niște oameni normali. 
 
Noi, ca și creștini, știm că nu trebuie să ne fie frică, atâta vreme cât suntem de partea Adevărului și Vieții.  Așadar, frați  creștini,   cine ne oprește să luăm atitudine împotriva acestei manevre ordinare săvârșită astăzi de Chiuariu, Antonescu & co. prin care sub temeliile creștine ale societății românești se pune o bombă atomică cu ceas? Dacă nu vom vorbi noi, oare vor vorbi pietrele (inclusiv cele puse sub ”Catedrala Mântuirii Neamului”)? Iar dacă vom tăcea acum, oare ce răspuns vom da la Judecata de pe Urmă?
 
Doamne Ajută!
Corneliu Berari


Ştiri interne pe scurt (iunie 2013)
Mesajul Părintelui Iustin Pârvu pentru poporul român
 
Recent externat de la un spital din Cluj Napoca, Părintele Iustin Pârvu s-a întors la chilia de la Mînăstirea Petru Vodă, al carei stareţ este. Starea sa de sănătate este fragilă, conform ştirilor de presă emise de mănăstire, părintele, în vârstă de 94 de ani, suferind de o tumoră gastrică cu metastaze pulmonare. Zilnic, la patul părintelui se face slujba Sf. Maslu. Cu prilejul participării la Taina Sf. Maslu a ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei, prin intermediul căruia, Părintele Iustin a transmis un mesaj poporului român.
 
„«Ce mesaj lăsaţi pentru poporul român, părinte?», l-a întrebat ÎPS Teofan. Iar Părintele Iustin a răspuns: «Pentru poporul român este un cuvânt greu de spus. Poporul român este un popor biruit, pizmuit şi forţat, împins, fără stapân. Poporul e fără stăpân, asta e drama cea mare. Toată lumea e fericită, are de toate, dar nu are cine să le încălzească inima, nu are cine ţine poporul într-o unitate». Mitropolitul Teofan a mai întrebat ce mesaj să transmită fraţilor arhierei şi Prea Fericitului, iar Părintele Iustin a răspuns: «Au o răspundere cum nu a mai existat în lupta aceasta a noastră duhovnicească. Nu există o potrivire pe care să o aduci, să se facă o comparaţie în periodul istoric cu ceea ce a fost şi ceea ce este în istorie şi toate celelalte care vor veni. Dar dacă noi suntem în starea aceasta de sărăcie, de lipsă, de mizerie, de prigoană... Ei trebuie să trăiască o vreme de prigoană care nu are soluţie, nu există... rezoluţii şi situaţii. Din noaptea aceasta şi până mîine noapte să rezolvăm problemele pe planul cel duhovnicesc, spiritual şi administrativ. Dacă nu va exista această unitate şi întelegere atunci nu putem face nimic. Să fim mulţumiti, bucuroşi, să stăm drepţi, chivernisitori cu răspundere înaintea lui Dumnezeu de ceea ce am realizat, câte le-am făcut în viaţă. Dumnezeu să-i ocroteasc㻓, se arată în comunicatul Mănăstirii Petru Vodă.
 (sursa: www.monitoruldeneamt.ro)
 
Valeriu Gafencu NU rămâne cetăţean de onoare al oraşului Târgu Ocna
 
 
În ședința Consiliului Local Târgu Ocna de joi, 30 mai 2013, s-a supus la vot proiectul de retragere a titlului de cetățean de onoare al orașului acordat lui Valeriu Gafencu,  în urma solicitării Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România - "Elie Wiesel". După o pledoarie de 40 de minute a teologului Danion Vasile și intervențiile d-nei judecător Carmen Păduraru, ale tânărului Alexandru Costache, reprezentantul Asociației Foștilor Deținuţilor politic și ale părintelui din Tg. Ocna s-a supus la vot, fiind nevoie de 10 voturi pentru a i se retrage titlul. Rezultatul votului a fost următorul: 8 voturi pentru retragerea titlului, 6 contra și 3 abțineri. Astfel, acest atac a fost sortit eșecului, Domnul neîngăduind pătarea memoriei Sfântului Mucenic Valeriu Gafencu și minciunile la adresa Mișcării Legionare. Considerăm că nu titlul de cetățean de onoare a fost apărat, cât adevărul despre jertfa și credința noilor mărturisitori din temnițele comuniste. (sursa: www.apologeticum.wordpress.com)
    Dar, pe 21 iunie, s-a votat din nou şi s-a hotărât, cu 16 voturi din 17, că Valeriu Gafencu NU rămâne cetăţean de onoare al oraşului. Aşa se votează în România toate actele normative cu care poporul nu era de acord: se amâna şi apoi se votează în ascuns, pentru ca nimeni să nu vină şi să susţina cauza poporului.
      Aleşii românilor au ajuns slugile străinilor. Valeriu Gafencu a fost legionar şi de aceea i s-a retras titlul. Organizaţia legionară nu a fost declarată ca fiind nazistă, dar lobby-ul evreiesc e mult mai puternic decât românismul aleşilor noştri. Şi lobby-ul german e mai puternic: guvernul român a restituit unei organizaţii naziste din Sibiu proprietatea confiscată în 1944 prin decret regal (nu de comunişti). Suntem bătaia de joc a celor ce se consideră civilizaţi şi avansaţi, dar fără suflet, fără inimă sau netăiaţi împrejurul inimii.
    În aceste condiţii, canonizarea lui Valeriu Gafencu de către BOR pare greu de crezut. Şi-au arătat însă disponibilitatea Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove, Biserica Ortodoxă Sârbă şi chiar cea Rusă. Într-o Biserică Universală nu contează cine îl canonizează. Dintre toţi conducătorii noştri, doar Dumnezeu este şi un Bun Român! (I.C.)
       Lista consilierilor locali din Tg.Ocna care au votat retragerea titlului de Cetăţean de onoare lui Valeriu Gafencu, conform „Napoca News” din 22.06.13: NUŢU COSTACHE - PSD; GROZAVU IOAN- PSD; BARNA LILIANA - PSD; DRĂGĂNUŢĂ NECULAI - PSD; ISAIC RĂDUCU GEORGE - PSD; BUCUR AUREL - PSD; AGHINEA LUMINIŢA - PSD; DĂNILĂ FLORIN - PP-DD; ADAM BENONE VALERIU - PP-DD; PĂSCĂLIN VALENTIN - PP-DD; PANTIRU CRISTINEL - PP-DD; IVANOF FLOAREA - PDL; ILIE IONEL - PDL; RUSU MIHAI - PDL; ANTOHE CRISTIAN - PNL; BIRI DANIELA TEODORA - PNL; DAVID MARICEL - PNL.

Memorial anticomunism - un picior al Sighetului la Bucureşti

 “Lipsa de interes e principalul obstacol în cunoaşterea istoriei comunismului din România” – spune la RFI disidenta Ana Blandiana, preşedinta Fundaţiei Academia Civică. Organizaţia a inaugurat în Bucureşti un spaţiu expoziţional permanent al Memorialului Sighet – singurul muzeu al comunismului din România, deschis în 1993. Spaţiul din Capitală e situat în centru, între Piaţa Universităţii şi Romană, şi se vrea un loc de dezbateri şi expuneri cu privire la istoria recentă. Expoziţia e deschisă la 20 de ani de la inaugurarea Memorialului Victimelor Comunismului şi la aproape 24 de ani de la căderea comunismului.
„Este un spaţiu expoziţional permanent – deocamdată chiar despre Memorialului de la Sighet – dar aici vor avea loc şi alte expoziţii temporare. De exemplu, în 20 mai vom găzdui o expoziţie realizată de CNSAS-ul maghiar despre gulagul din Ungaria. Apoi, sper să funcţioneze ca un mic club. Să punem câteva zeci de scaune şi să facem o dezbatere. E un picior al Sighetului pus în Bucureşti. Sigur că visul nostru ar fi să facem un muzeu; nu ca la Sighet, unde avem 60 de săli, dar măcar 20 de săli amenajate, care să reprezinte esenţa Sighetului… Nu avem bani pentru asta; pe de altă parte, ce am făcut până acum e un miracol - nu aveam datele pentru a reuşi – deci ne obrăznicim să visăm în continuare, pentru că Dumnezeu a ţinut cu noi“, spune Ana Blandiana. (sursa: www.rfi.ro; interviul audio poate fi ascultat aici:
http://www.rfi.ro/articol/stiri/cultura/memorial-anticomunism-un-picior-al-sighetului-bucuresti)
 
Consiliul Consultativ al Cultelor din România solicită menţionarea în Constituţie a familiei ca uniune între bărbat şi femeie
 
Întrunit  în ziua de 20 iunie 2013, în şedinţa anuală de lucru la Palatul Patriarhiei, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României (potrivit Statutului care prevede preşedinţia prin rotaţie), Consiliul Consultativ al Cultelor din România solicită menţionarea în textul Constituţiei României a instituţiei familiei naturale şi tradiţionale ca uniune dintre un bărbat şi o femeie. Această poziţie este susţinută de toate cultele membre, cu excepţia Bisericii Unitariene din Transilvania. (sursa: basilica.ro)
 
Patriarhia Română exprimă solidaritate cu Patriarhia Antiohiei
 
Văzând că din ziua de 22 aprilie 2013, când Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit PAUL de Aleppo şi Alexandretta din Patriarhia Antiohiei şi a Întregului Orient, precum şi Înaltpreasfinţitul Părinte GREGORIOS YOHANNA IBRAHIM de Aleppo din Patriarhia Siriană a Antiohiei şi a Întregului Orientau fost răpiţi în timp ce acordau asistenţă spirituală comunităţii creştine de limbă arabă din zona de graniţă a Siriei, cei doi ierarhi n-au fost eliberaţi nici până acum, Biserica Ortodoxă Română este solidară cu Patriarhia Antiohiei şi a întregului Orient şi Patriarhia Siriană a Antiohiei şi a Întregului Orient se roagă şi are speranţa eliberării celor doi ierarhi ca un act de respect faţă de comunităţile de credincioşi pe care aceştia le păstoresc. În acest sens, Patriarhia Română susţine apelul recent al Preafericitului Părinte IOAN al X-lea, Patriarhul Antiohiei şi al întregului Orient pentru eliberarea celor doi ierarhi, se roagă şi speră că în această parte a Orientului Mijlociu vor fi restabilite cât mai curând pacea şi buna-înţelegere între oameni de credinţe şi culturi diferite. (Biroul de Presă al Patriarhiei Române; sursa: www.basilica.ro)

Fermierii români îşi vor putea cultiva mai departe soiurile tradiţionale de seminţe
 
Afirmaţia aparţine comisarului european pentru agricultură şi dezvoltare rurală, Dacian Cioloş. În plus, agricultorii români vor putea înregistra atât soiurile deja existente pe piaţă, cât şi pe cele noi într-un registru separat, fără nicio cheltuială în plus. Totodată, micii producători vor putea face schimb de seminţe între ei, fără piedici. Comisia Europeană a propus iniţial eliminarea seminţelor neomologate. Ulterior, cabinetul comisarului Dacian Cioloş a propus o serie de modificări, astfel încât şi micii producători să aibă şansa de a fi prezenţi pe piaţă. "Am creat, cred, prin această propunere, condiţiile ca această parte a producţiei şi comercializării de seminţe realizată de micii producători să poată fi realizată fără oprelişti. Acum, proiectul de regulament va merge la Consiliu şi la Parlamentul European, dar eu sunt convins că şi colegul meu, comisarul Tonio Borg (comisarul european pentru sănătate şi protecţia consumatorilor - n.r.) care este responsabil de acest domeniu, a integrat deja toate aceste aspecte privind micii producători şi circulaţia liberă a seminţelor pe piaţă şi că aceste idei vor fi susţinute de el în continuare şi în negocierile cu PE şi cu Comisia", a explicat Dacian Cioloş, informează Agerpres. Măsura de protejare a micilor fermieri este necesară, în condiţiile în care zece corporaţii controlează aproape 70% din piaţa mondială a seminţelor - n.red.: seminţe în majoritate modificate genetic. (sursa: www.evz.ro)
 
 


 


Sinodul mitropolitan al Moldovei şi Bucovinei apără familia şi căsătoria tradiţională
Apel al Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei pentru consolidarea statutului tradițional al familiei și al căsătoriei
 
Noi, membrii Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, în cadrul ședinței de lucru din data de 12 iunie 2013, care a avut loc la Mănăstirea Neamț, lavra istorică a isihasmului românesc, am luat act cu bucurie față de demersul Patriarhiei Române, care a înaintat o serie de propuneri către comisia de revizuire a Constituției, între care și cea privind definirea familiei ca întemeindu-se pe căsătoria liber consimțită „între un bărbat și o femeie”. În acest context, ne declarăm îngrijorați de respingerea, de către această comisie, a unei astfel de clarificări, absolut necesare în contextul lumii de azi, cu atât mai mult cu cât, anterior, aceeași membri votaseră pentru o astfel de definiție. Acceptând actuala formulă din Constituție, aceasta ar putea deschide perspectiva legiferării „căsătoriilor” între persoanele de același sex. Noțiunea de „soți” care apare acum în definirea constituțională a căsătoriei, lasă deschisă, din păcate, această posibilitate.
 
În slujirea noastră de păstori ai poporului lui Dumnezeu din Moldova, nu putem tăcea și rămâne indiferenți față de perspectiva unei mari decăderi, aceea de a strica rostul ființial al omului de a se uni, bărbat și femeie, în sfânta taină a căsătoriei. Totodată, îndemnăm la veghe, în duh de rugăciune și de mărturisire, față de un proces mereu crescând de păgânizare a societății, având ca reper valori zis a fi moderne, superioare.
 
Ierarhii Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, în numele milioanelor de credincioși, clerici și monahi, cuprinși în eparhiile pe care le slujesc, cheamă pe cei responsabili de alcătuirea textului Constituției să nu se îndepărteze de o viziune asupra căsătoriei pe care o are majoritatea covârșitoare a celor care i-au votat și pe care-i reprezintă în forul legiuitor al țării. O schimbare de poziție asupra acestui subiect, reflectată în Constituţie sau într-o lege ulterioară, ar plasa senatorii și deputații în contradicție evidentă față de convingerea celor pe care-i reprezintă în Parlament. S-ar încălca, astfel, o regulă elementară a democrației, care presupune să se exercite puterea în numele și în conformitate cu voința poporului care i-a ales.
 
Considerăm că schimbarea viziunii asupra instituției familiei va conduce, prin ultimele sale consecințe, la desfigurarea acestei națiuni, prin relativizare morală și prin încurajarea promiscuității sexuale, cu efecte extrem de nocive mai ales asupra copiilor sau tinerilor. Suprimarea statutului actual al familiei și al căsătoriei ne-ar face, astfel, vinovați, în fața lui Dumnezeu și a neamului românesc, de o greșeală fără precedent și ne-ar plasa pe o direcţie ce afectează demnitatea umană şi nu are nimic moral şi sfânt.


Ştiri externe pe scurt (iunie 2013)

Patriarhul Kirill a spus secretarului general al Consiliului Europei că mariajul homosexual este păcat

Patriarhia Moscovei este preocupată de faptul că administrația Uniunii Europene a asumat o poziție ultra-liberală pe tematicile morale. Din păcate, „administrația Uniunii Europene a luat poziții antibisericesti și anticreștine în mai multe chestiuni”, a spus Mitr. Ilarion de Volokolamsk, șeful departamentului de relații externe al Patriarhiei Moscovei.
 
Mitr. Ilarion a dat ca exemplu ce se întâmplă în Franța și Marea Britanie, unde „legile ce fac egale uniunile homosexuale cu căsătoriile tradiționale sunt adoptate în ciuda protestelor în masa. Aceste procese ne alarmează foarte mult. Administrația UE forțează implementarea legilor anticreștine în toate țările europene. Unele țări reușesc să răspundă acestor atacuri, altele nu”, a spus el. Mitropolitul crede că acest conflict al ideologiilor care este prezent în țările UE și care este provocat de forțarea artificială a legilor anticreștine asupra întregii populații a UE va provocă reacții diferite în diferite țări.
 
Biserică Ortodoxă Rusă întotdeauna va insista asupra depravării căsătoriilor homosexuale, a spus Patriarhul Kirill. Daca oamenii aleg asemenea stiluri de viață, e dreptul lor, însă e responsabilitatea Bisericii să spună că această este un păcat înaintea lui Dumnezeu”, a spus patriarhul la o întâlnire cu secretarul general al Consiliului Europei, Thorbjorn Jagland. Patriarhul Kirill a spus că Biserică Rusă este îngrijorata de faptul că pacatul este justificat prin lege pentru prima oară în întreagă istorie a umanităţii”. Patriarhul a mai spus că Biserica Rusiei a fost foarte mișcată de faptul că milioane de francezi s-au opus legalizării căsătoriei homosexuale și a fost șocat că nimeni nu a ascultat opiniile acestor milioane de oameni, iar Senatul a adoptat legea cu multe voturi”.
(sursa:http://www.interfax-religion.com/?act=dujour&div=49)
 
  
Vizita Patriarhului Kirill în Grecia
 
Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii Kirill a efectuat o vizită în limitele Bisericii Eladei (de pe 1 până pe 7 iunie) ce a cuprins Atena şi Salonic. Vizita oficială s-a încheiat cu o călătorie la Sfântul Munte Athos. Patriarhia Moscovei, consideră că actuala călătorie a Patriarhului va contribui la apropierea şi consolidarea şi mai mare a relaţiilor de prietenie între popoarele Rusiei şi Greciei.
 
De la alegerea sa în anul 2009, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a vizitat deja Bisericile Ortodoxe din Constantinopol, Alexandria, Antiohia, Bulgaria, Cipru, Ierusalim şi Polonia. Vizita Patriarhului Moscovei şi al Întregii Rusii Kirill este un gest de solidaritate şi sprijin, a relevat diaconul Aleksandr Volkov, şeful serviciului de presă al Patriarhului.
 
Ţările slave, inclusiv Rusia, au primit din Elada alfabetul. Creatorii alfabetului – fraţii Kirill şi Metodiu s-au născut la Salonic. Şi datorită Imperiului Bizantin, care s-a întins şi pe teritoriul Greciei moderne, Rusia Veche a primit credinţa ortodoxă. De-a lungul anilor, relaţiile dintre state şi popoare s-au consolidat. După reîmpărţirea hărţii politice a lumii la mijlocul secolului al 20-lea, la hotarele de sud ale Uniunii Sovietice – în republicile Georgia, Ucraina, Armenia şi Kazahstan, s-au format mari comunităţi ale aşa-numiţilor greci pontici. În anii grei ai jugului otoman, grecii pontici au încercat din toate puterile să păstreze credinţa ortodoxă, limba şi cultura lor. Astăzi doar în Grecia continentală locuiesc în jur de 550 de mii de persoane provenind din spaţiul post-sovietic. (sursa: Vocea Rusiei)
 
Femei in Athos. Grecia aflată sub presiuni internaţionale
 
Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, preşedinte al Departamentului de Relații Externe al Patriarhiei Moscovei, a mărturisit că Grecia este presată de organizațiile internaționale în vederea ridicării interdicției de intrare a femeilor în Muntele Athos. Într-un comunicat de presă emis cu ocazia vizitei Patriarhului Moscovei și al Întregii Rusii în Grecia, Kirill I, Mitropolitul Ilarion a subliniat că aceste presiuni urmaresc ca „Muntele Athos să fie deschis pentru turism pentru ambele sexe, dar până în prezent rezistența Greciei în acest domeniu este solidă și se speră ca aceasta să continue să rămână aşa, pentru că orice fel de schimbări în Athos și în jur pot avea un impact fatal asupra acestei insule de spiritualitate, care constituie o moștenire comuna pentru întreaga lume ortodoxă".
(sursa: www.ortodoxintarafagarasului.wordpress.com)
 
Duma de Stat va interzice înfierea copiilor ruşi de către cuplurile de acelaşi sex
 
Camera inferioară a Parlamentului rus, Duma de Stat, poate aproba un amendament care interzice înfierea copiilor ruși de către cuplurile străine de același sex, înainte de vacanța de vară, a declarat șeful Comitetului, Elena Mizulina, conform radioului Vocea Rusiei. Mizulina conduce Comitetul Dumei de Stat privind familia, femeile și copiii și a declarat că  acest Comitet a luat în discuţie această modificare. Modificarea Codului rus al Familiei va interzice adoptarea copiilor ruși de către cetățenii străini, apatrizi și cetățeni ruși care locuiesc permanent în străinătate, care se află în cazul unei căsătorii între persoane de același sex. (sursa: www.evz.ro)
 
Prezenţa creştină în Orientul Mijlociu: declaraţia Consiliului Mondial al Bisericilor
 
Conferinţa Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB) a emis o declarație comună, prin care sunt chemate bisericile şi actorii ecumenici să se angajeze şi să se susţină reciproc în rugăciune și în acțiunile de sprijinire a prezenței și mărturiei creștine în Orientul Mijlociu.
Conferinţa s-a axat pe tema "Prezența și Mărturia Creștină în Orientul Mijlociu", şi s-a desfăşurat la sfârşitul lunii mai, fiind organizată de Consiliul Mondial al Bisericilor și Consiliul Bisericilor din Orientul Mijlociu în Beirut, Liban. Declarația a recunoscut istoria adânc înrădăcinată a prezenței creștine în regiune, eforturile pentru pace în conflictul Israeliano-Palestinian, soluțiile politice pentru conflictul din Siria și stabilitatea politica în Egipt, Tunisia și Libia, chemând Bisericile să acționeze unite în abordarea provocărilor generate de convulsiile politice, culturale și istorice fără precedent în regiune. În acest context, declarația cheamă Bisericile să "continue să se implice în construirea unor societăți civile democratice, bazate pe statul de drept, justiție socială și respectarea drepturilor omului, inclusiv a libertatii religioase". Acţiunile "ar putea ajuta la stoparea migrării creștinilor din regiune și la eliminarea barierelor cu care se confruntă în viaţa lor creștinii din țările Orientului Mijlociu. În Orientul Mijlociu, creștinii trebuie să înțeleagă că "numai uniți pot înflori; divizaţi vor pieri". În cadrul conferinței, a mai fost lansată şi o alta declarație, prin care a fost exprimată îngrijorarea față de recenta răpire a celor doi episcopi ortodocși sirieni din Aleppo, Siria, în luna aprilie. (sursa: www.oikoumene.org)
 
 
Biserica Anglicană nu se va mai opune căsătoriilor gay
 
Episcopii Bisericii Anglicane au decis să nu mai încerce să oprească proiectul de lege care urmăreşte legalizarea căsătoriilor gay în Anglia şi Ţara Galilor, după votul de susţinere din Camera Lorzilor de săptămâna aceasta. "Ambele camere ale Parlamentului britanic s-au exprimat, cu majoritate de voturi, în favoarea proiectului de lege şi nu mai avem cum să ne opunem", a declarat Steve Jenkins, purtătorul de cuvânt al Bisericii Anglicane. (sursa: www.semneletimpului.ro)
 
 
 
 
 
Bisericile protestante dispar!
 
În Germania, între 1990-2010 un număr de 340 de biserici protestante au fost închise (din acestea, 46 au fost apoi demolate), conform cotidianului Spiegel. Episcopul Thomas Begrich a declarat că în viitor alte circa 1000 de biserici protestante vor avea aceeaşi soartă din cauza lipsei de credincioşi. Scăderea numărului de credincioşi protestanţi din Germania este pusă pe seama secularizării accentuate şi a mişcărilor de populaţie. (Romfea gr.)
  Numărul musulmanilor creşte însă, neţinând cont de secularizare!


Răstignit din nou. Creştinismul pe cale de dispariţie în Orientul Mijlociu
În urma tulburărilor raportate în țări precum Egipt, Siria și Libia, numărul real al creştinilor care părăsesc lumea musulmană a atins un nivel record. Potrivit Open Doors SUA, cel puțin 100 de milioane de creștini, din 65 de țări, sunt prigoniți. În noua sa carte, „Rastignit din nou”, Raymond Ibrahim scrie că creștinii din Siria sunt amenintati cu răpirea, jaful și decapitarea. El raportează că regiunile și orașele care au fost odată populate cu creștini sunt acum golite. Ibrahim a mai tratat situaţia creştinilor copţi egipteni și a detaliat modul în care, în octombrie 2012, ultimul creștin a fost ucis în Homs, membru al unei comunităţi creștine vibrante, care a fost odată casa a 80.000 de credincioși. Tom Doyle, din Partners, a declarat că situația siriana este una dintre cele "mai mari catastrofe umanitare din Orientul Mijlociu, probabil din ultimii zece ani".
 
Dar criza creștinilor merge dincolo de Siria. Nigeria este acum țara cu cel mai mare număr de creștini sacrificati. Anul trecut, mai mult de 900 de urmași ai lui Hristos au fost victime ale grupului Boko Haram și ale altor militanți islamici. În Maroc, o fatwa a fost emisă, pentru executarea celor care părăsesc Islamul. Creștinii trăiesc sub un nor de îngrijorare, știind că aceştia ar putea fi arestaţi sau ucişi în orice moment. Un lider creștin a spus că, "numai Harul Domnului nostru Iisus Hristos ne dă curaj și pace".
 
În Betleem, asistăm, de asemenea, la intimidari din partea musulmanilor. Jihadiștii au incendiat magazinele, au construit moschei în fața bisericilor, au comis atrocități împotriva femeilor și i-au acuzat pe evrei de suferința creștinilor. Un nou raport al Campaniei Internaționale pentru Drepturile Omului spune că creștinii din Iran sunt arestați arbitrar și chiar executaţi pentru apostazie. Bisericile sunt amenințate, membrii sunt monitorizaţi și materialele religioase sunt confiscate. În Irak, situația continuă să se înrăutățească pentru credincioși. Două sute de creștini au fost răpiți pentru recompense, 900 au fost uciși și mai mult de 60 de biserici au fost bombardate între 2003 și 2012. De la căderea lui Saddam Hussein, un procent estimat la 1.000 de creștini au fost uciși.
 
În luna decembrie a anului trecut, publicația britanica de stiri The Telegraph a publicat un articol cu ​​titlul "Creștinismul pe cale de dispariţie în Orientul Mijlociu". Citând un raport al Civitas, articolul explica faptul ca mulţi politicieni au fost "orbi, vizavi de violențele cu care se confruntă creștinii din Africa, Asia și Orientul Mijlociu”. Raportul concluzionează că creștinii sunt vizaţi mai mult decât oricare alt grup de credincioși.
 
Și totuși, există şi o veste bună în mijlocul suferinței. Oamenii se indreaptă spre credință în număr record în Orientul Mijlociu. Pedepsele, închisoarea, tortura și uciderea - toate fac parte din viața credinciosului în acesta parte a lumii. Căci dorinţa de a-L cunoaște pe Iisus Hristos - și El răstignit, transcende toate, afirma Janet Parshall, realizator al unui program de radio național pe reţeaua Moody.
 
http://www.raymondibrahim.com/muslim-persecution-of-christians/crucified-again-christian-persecution-on-sun-news/


Părintele Arhim. Iustin Pârvu s-a născut în viaţa cea veşnică, mutându-se la cereştile lăcaşuri… - Dr. Stelian Gomboş
Duminică – 16 iunie 2013, la ora 22:40, ora României, după o suferinţă de mai multe săptămâni şi după un chin care s-a acutizat în ultimele ore, Părintele Arhim Justin Pârvu a încetat din viaţa aceasta trecătoare şi s-a mutat la cereştile cete, la Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori pe care atât de mult i-a iubit şi după care atât de mult a râvnit.
Părintele Justin Pârvu s-a născut în satul Poiana Largului – Călugăreni (Petru Vodă), judeţul Neamţ, la 10 Februarie 1919. S-a închinoviat la Mănăstirea Durău - Neamţ în anul 1936, a participat ca preot militar pe frontul de răsărit în al doilea război mondial, apoi a fost întemniţat pentru legionarism între anii 1948 - 1964, iar între anii 1966 - 1975 a fost reprimit în monahism ca vieţuitor al Mănăstirii Secu, judeţul Neamţ, iar între 1975-1991 ca vieţuitor al Mănăstirii Bistriţa din judeţul Neamţ.
De la sfârşitul lunii martie 2013 cancerul de stomac pe care îl purta în taină de câţiva ani de zile s-a dezvoltat în metastază, care a adus cu sine complicaţiile medicale în urma cărora, după o suferinţă mucenicească pe deplin asumată şi conştientă, s-a mutat din lumea aceasta la o alta mai bună. Să avem parte de rugăciunile sale!
Considerat unul dintre cei mai mari duhovnici ai ortodoxiei româneşti din ultimii ani, Părintele Iustin Pârvu a intrat, după cum am spus şi mai sus, în mănăstire la vârsta de 17 ani, este tuns la monahism în anul 1940 şi numit preot misionar pe Frontul de Est. A fost arestat în anul 1948 şi condamnat la 12 ani de închisoare. Trece prin închisorile de la Jilava, Gherla sau Aiud, după care trece prin "reeducarea de la Piteşti!". În anul 1960 mai primeşte o condamnare de patru ani, fiind eliberat odată cu ceilalţi deţinuţi politici. 
Din cauza greutăţilor întâmpinate după eliberare, el ajunge să lucreze ca muncitor forestier. În anul 1966 a fost reprimit în monahism, ca vieţuitor al Mănăstirii Secu, din judeţul Neamţ, iar din anul 1975 a trăit în Mănăstirea Bistriţa, din acelaşi judeţ. În toamna anului 1991 a pus piatra de temelie a Mănăstirii (de călugări) Petru Vodă - Neamţ, iar in anul 1999 a început construirea Mănăstirii (de călugăriţe) Paltin - Neamţ.
În anul 2003 înfiinţează publicaţia creştină "Glasul Monahilor", care apare lunar. În ziua de 02 noiembrie 2008, Părintele Iustin Pârvu este ridicat la rangul de Arhimandrit. În acelaşi an, Părintele înfiinţează o nouă publicaţie creştină, "Atitudini". Întemeietor al Mănăstirii Petru Vodă, ce are ca hram Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, Părintele Arhim. Iustin Pârvu a fost operat la începutul lunii mai, la Cluj Napoca.
În rândurile de mai jos supunem atenţiei cititorilor un interviu mai vechi realizat cu Părintele Iustin Pârvu (în anul 2009), întru amintirea şi pomenirea sa:
 
- Cugetând la moarte. Monahul şi creştinul nu are această însuşită datorie să fie gata de plecare? O are! Nu te interesează dacă trăieşti şi cum trăieşti... Din ce în ce oamenii sunt mai dificili şi mai cu scadenţe intelectuale şi putere de judecată. Ei, sunt multe de zis, dar iată că s-a făcut ora unsprezece şi acuşi bate de utrenie...
- Vă mulţumesc mult, Preacuvioase Părinte Iustin, şi binecuvântaţi!...
- Domnul!...
 
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!
Veşnică să-i fie amintirea şi pomenirea. Amin!
 
Cu aleasă preţuire şi deosebită recunoştinţă,
Stelian Gomboş


Creştinii nu vor susţine noua Constituţie
Coaliţia pentru Familie si Constituţie anunţă că nu va susţine Constituţia propusă de Comisia Parlamentară. Principala cerere a Coaliţiei pentru Familie si Constituţie a fost protejarea explicită a familiei tradiţionale în noua Lege Fundamentală. Din păcate, punctul nostru de vedere, reprezentativ pentru majoritatea electoratului acestei ţări, a fost ignorat de clasa politică.
În consecinţă, am luat decizia de nu susţine proiectul parlamentar de revizuire a Constituţiei, pentru motivele detaliate în comunicat. În viitorul apropiat vom anunţa paşii pe care-i vom urma pentru apărarea familiei tradiţionale.Principala revendicare a noastră a fost aceea ca în legea fundamentală să se recunoască o realitate de neconstestat, anume că la temelia familiei şi a stabilităţii sociale stă căsătoria între un bărbat si o femeie.
Din păcate, reprezentanţii noştri în Parlament au ales sa răspundă unor ordine venite de la grupări de presiune internaţionale şi nu dorinţei majorităţii creştine a ţării, refuzând această solicitare.
Astfel, se lasă cale liberă legiferării uniunilor contra firii, în contextul unei direcţii vizibile la nivel internaţional, în care „orientarea sexuală” a devenit un criteriu de impunere ideologică a unor şabloane „politic-corecte”. O astfel de situaţie ar duce la schimbarea agresivă a normelor comportamentale şi sociale, aşa cum se întâmplă deja în alte ţări ale lumii, având drept consecinţă dizolvarea unor instituţii fundamentale pentru prosperitatea şi buna funcţionare a societăţii, în primul rând a familiei.
Prin intervenţia directă pentru stoparea definirii familiei în Constituţie şi prin declaraţiile sale din ultima perioadă, prin care arată că doreşte o „schimbare accelerată” a unei Românii „plină de prejudecăţi”, d-l premier Victor Ponta se îndepărtează de majoritatea creştină absolută a românilor, care, la rândul ei, se înstrăinează astfel de cei care au votat actuala Putere politică a ţării. Nu putem permite transgresarea criteriilor unor minorităţi prin care se doreşte impunerea, în cel mai pur stil totalitar, a unei ideologii străine de ethosul românesc.
Introducerea în proiectul legii revizuite a recunoaşterii importanţei cultelor şi a minorităţilor în istoria ţării nu poate compensa introducerea unor amendamente cel puţin bizare, precum cel care afirmă aşa-zise „drepturi ale animalelor”! Considerăm această menţiune ca nepotrivită şi sfidătoare, într-o ţară în care copilul nenăscut nu este protejat în niciun fel şi în care avortul este legal până la naştere.
În acelaşi timp, constatăm cu uimire că anumite minorităţi etnice  primesc supra-drepturi, fără precedent în Europa. Partidele parlamentare vor ca statul român să mai dăinuie? Care este direcţia pe care vrea să ducă România actuala clasă politică în integralitatea ei? Există un proiect sau o viziune pentru dezvoltarea şi afirmarea statului român, sau politicienii noştri răspund pavlovian la directivele unei birocraţii externe, lipsită de aderenţă la realitatea românescă? Sunt întrebări la care Coaliţia pentru Familie şi Constituţie ar dori un răspuns.
Deunăzi, de Ziua Eroilor, politicienii s-au întrecut în declaraţii pompoase, menite a onora memoria celor care s-au jertfit pentru acest popor. Văzând însă propunerea de Constituţie pe care ne-o fac, realizăm că şi aceste afirmaţii ale lor au fost doar vorbe goale, lozinci pentru încântat electoratul.
Coaliţia pentru Familie şi Constituţie salută, în schimb, preocuparea ierarhiei Bisericii Ortodoxe Române pentru felul în care clasa politică intenţionează să schimbe Constituţia şi pentru efectele acestor modificări asupra vieţii tuturor românilor.
Coaliţia pentru Familie şi Constituţie a luat decizia de a respinge o Constituţie care nu reprezintă aspiraţiile poporului român, care ne îngrădeşte libertăţile fundamentale şi care lezează tradiţia românească.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Semnează,
1 Alianța Familiilor din România
2  Federatia Organizatiilor Ortodoxe PRO VITA din Romania (FOOPVR), Sibiu
3  Asociaţia Pro Vita filiala București
4 Alianţa pentru Demnitate Naţională
5 Asociatia „Basarabii”
6 Liga de Utilitate Publică
7 Asociația pentru Apărarea Familiei și Copilului
8 Asociația „Familia Ortodoxă”
9 Asociația Dascălilor din Romania
10 Asociația Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”
11 Asociaţia pentru Libertatea Românilor, Bacau
12 Asociația „Rost”
13 Liga pentru Identitate Națională
14 Asociația „Cercul Studențesc Floarea de foc”
15 Asociaţia Christiana
16 Asociația Provita Media
17 Fundaţia „Sfânta Irina”, Voluntari
18 Asociația pentru Revigorarea Tradiției (ART), Bucuresti
19 Fundația Sf. Martiri Brâncoveni
20 Asociaţia Oamenilor de Afaceri Creştini-Ortodocşi  
21 Asociatia pt. Cultura si Educatie “Sfantul Daniil Sihastrul”)
22 Fundația Creștină Elim – Marghita
23 Fundatia Crestina Hanielim – Beius
24 Fundația Națională pentru Românii de Pretutindeni.
25 Asociației ”PRO BURDUJENI”,  Suceava
26 Asociatia “Centrul Iochebed”, Alba Iulia,
27 Asociatia Gaspar, Baltasar & Melchior
28 Asociaţia Familia şi Viaţa, Roman
29 Asociatia PROVULCAN, Abrud
30 Asociatia “Parintele Galeriu”,  Bucuresti
31 Fundaţia Culturala “Doina şi Ion Aldea Teodorovici”, Pitesti
32 Asociaţia Studenţilor Creştin-Ortodocşi Români, Brasov
33 Asociația „Bucovina Profundă, Suceava
34 Fundaţia „Sf. Martiri Brâncoveni” filiala Suceava
35 Asociaţia „Ortodoxia Tinerilor”, Galaţi
36 Asociatia “Sfântul Impărat Constantin cel Mare”       
37 Asociatia “Predania”
38 Asociatia Chronos XXI
39  Asociatia Anamnesis
40 Institutul “Fraţii Golescu” pentru relaţii cu românii din străinatate
41 Asociatia pentru cultură “Alfa”, Fieni
42 Asociatia Pro Vita Sfântul Stelian, Teleorman
43 Asociaţia Studenţilor Creştin-Ortodocşi Români, Cluj Napoca
44 Asociaţia Studenţilor Creştin-Ortodocşi Români, Târgu Jiu  
45  Asociatia Mesterilor Populari din Moldova, Iaşi
46 Asociatia Tradiţia Românească, Bucuresti
47 Asociatia “Civic Media”, Bucuresti
48 Fundatia Crestină Părintele Arsenie Boca
49 Asociația Casa Gratis Pro Deo
50 Asociatia DARUL VIETII
51 Liga Distributistă Română “Ion Mihalache”
NOTA REDACŢIEI: Facem precizarea că a nu susţine noua constituţie nu inseamnă a nu merge la vot, ci a vota împotrivă, a o respinge. Aceasta deoarece s-a redus la 30% necesarul de votanţi pentru a fi validat referendumul şi este foarte posibil ca jumătate din aceştia să se pronunţe în favoarea noii constituţii dacă noi nu mergem să votăm împotrivă. Dacă nu se modifică proiectul "Mergeţi la vot şi votaţi împotrivă"


Biserica Ortodoxă Bulgară cere Guvernului interzicerea paradei gay - Biroul de Presă al Patriarhiei Bulgariei
Bulgaria are programată parada minorităţilor sexuale pe străzile Sofiei, acţiune programată pentru data de 22 iunie 2013. Evenimentul este susținut de către ambasadorii din 14 țări, inclusiv SUA, Marea Britanie, Franța și Germania. 
 
În afara organizaţiilor naţionaliste, un critic vehement al propagandei homosexuale în spaţiul public s-a dovedit a fi Biserica Ortodoxă, care a cerut interzicerea marşului gay. Biserica Ortodoxă Bulgară susține că evenimentul va “pune în pericol pilonii morali ai societății” şi că “homosexualitatea, bisexualitatea și transsexualitatea sunt o violare nefirească și dăunătoare a voinței lui Dumnezeu”. Deasemenea, clerul bulgar consideră că relaţiile “împotriva naturii” duc la “devalorizarea” persoanei.
 
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare a mers până la a solicita oficial guvernului să anuleze parada homosexualilor.Sursa:FrontPress.ro


Biserica Ortodoxă din Moldova îi opreşte pe guvernanţi de la Sfânta Împărtăşanie pentru promovarea de legi anticreştine - Biroul de Presă al Bisericii Ortodoxe a Moldovei
Nota redacţiei: Biserica Ortodoxă din Moldova a interzis accesul guvernanţilor la Sfânta Împărtăşanie. Decizia a fost luată joi, 20 iunie 2013, în cadrul şedinţei Sinodului BOM, şi vine în contextul dezacordului faţă de votarea Legii cu privire la asigurarea egalităţii de şanse, care îi vizează în special pe homosexuali. Redăm în continuare Declaraţia Sinodului de la Chişinău, care poate sluji drept exemplu şi pentru ierarhii români.
Declarația Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova către conducerea de vârf a Țării și binecredinciosul popor al Moldovei
 
"Stimați guvernanți! Cunoaștem bine că în istoria țării noastre, Biserica Ortodoxă a fost întotdeauna sprijinul de bază al formării și dăinuirii culturii și moralității neamului. La vreme de restriște, ea a servit neamului nostru ca spital de alinare, iar la vreme de pace, ca școală de zidire. Acest lucru nu l-au putut neglija nici marii cotropitori.
 
Astăzi BOM se află la răscrucea provocărilor, atât de ordin moral-spiritual, cât și geopolitic. Necontenitele lupte pe aceste două altare dăunează grav perspectivelor tinerii generații și crează un dezastru insuportabil în inima creștinilor. Ceea ce se petrece la noi sub pretextul respectării drepturilor și libertăților pătimașe ale firii umane, în mare parte, nu este altceva decât un program de desființare și autonimicire a identității noastre sub aspectul valorilor spirituale bimilenare. După mai multe provocări din ultimul timp, BOM, din considerente strict materne, a încercat să stea în apărarea poporului său. Astăzi, la o lună de la ultima adresare a Sfântului Sinod către guvernare pentru a revizui cel puțin Legea Antidiscriminării, constatăm cu desăvârșire că glasul instituției care se bucură de cea mai înaltă încredere în societate, adică al Bisericii, a fost vădit ignorat.
 
Aceasta ne face să concluzionăm că în ultimii ani BOM și poporul creștin de 93,4%, a fost exclus din planul guvernării în favoarea minorităților netradiționale, care spre regret, obțin cu multă ușurință sprijinul multor confrați de ai noștri, deși ultimii se pretind a fi și ei păstori și nu năimiți. Ținem să amintim tuturor că pentru noi ortodocșii, nu există o altă valoare supremă în viața aceasta vremelnică, decât numai urmarea învățăturilor Domnului Hristos. Luând prin jurământ datoria de a sta la strajă și de a ne opune cu orice preț răspândirii păcatului, situația ne cere astăzi să alegem între veșnicul Hristos și vremelnica guvernare cu toată legislația sa anticreștină. Desigur că noi alegem a prima cale. Această rațiune a lucrurilor ne face să ne declarăm oponenți și să ne depărtăm deschis de cei care prigonesc fățiș Biserica lui Hristos și să apelăm la scopuri strict terapeutice – la tradiția canonică a excomunicării lor din Biserică până la îndreptare. Acest fapt îi va lipsi dintru început pe guvernanți de accesul la Sfânta Taină a Împărtășaniei, ca mai apoi, în dependență de pocăință, să fie primiți, sau respinși definitiv, de la oricare slujire bisericească.
 
În același timp, Biserica își rezervă dreptul să întreprindă toate măsurile canonice pentru a-și apăra majoritatea creștină de pericolul răspândirii morții spirituale în societatea noastră, în acest sens:
1. Inițiem pregătirile pentru convocarea Adunării Generale a credincioșilor din cuprinsul Mitropoliei Moldovei, la care întreaga plinătate a Bisericii se va expune asupra noilor provocări cu care se confruntă Biserica.
 2. În perioada 2 august – 21 septembrie se binecuvintează desfășurarea unui Drum al Crucii în jurul Moldovei (pe jos), Drum de pocăință al întregului popor cu cereri de iertare și de biruință asupra vrăjmașilor văzuți și nevăzuți.”
 
Întregul comunicat, precum şi o notă informativă despre evoluţia procesului juridic, puteţi citi aici.


Drapelul românesc, arborat de românii din Harghita şi Covasna prin grija Episcopiei Ortodoxe
Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei a împărţit gratuit 350 de steaguri naţionale româneşti credincioşilor care au participat a doua zi de Rusalii la slujba de la Mănăstirea Valea Mare din judeţul Covasna.  Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, ÎPS Ioan Selejan, a declarat corespondentului Mediafax că ideea i-a venit după ce a constatat că în regiunea locuită preponderant de maghiari, în centrul ţării, nu există tricolorul românesc şi că localnicii români nu au de unde să-l procure. “La sfârşitul slujbei, am binecuvântat aceste drapele şi le-am împărţit gratuit credincioşilor. Le-am dat cu suport, nu numai o bucată de pânză, spunându-le că am fi bucuroşi să ştim că aceste steaguri le duc la casele lor, iar la sărbătorile naţionale şi atunci când este hramul satului le-ar pune pe casele lor. Nu am avut făcute decât vreo 350, pentru că ar fi trebuit peste 2.000 de drapele, dar au fost primite cu foarte, foarte mare bucurie”, a spus IPS Ioan Selejan.
 
Preşedintele organizaţiei municipale a PPMT (Partidul Popular Maghiar din Transilvania) Sfântu Gheorghe, Nemes Elod, a declarat pentru Mediafax că, în opinia sa, decizia Arhiepiscopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei de a împărţi sute de steaguri naţionale româneşti “este o provocare faţă de populaţia majoritară din zonă”.
 
Întrebat despre acuzaţiile PPMT, arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, a spus că împărţirea tricolorului naţional a fost un gest de respect faţă de un simbol al statului şi faţă de românii care trăiesc în Haghita şi Covasna. Totodată, el şi-a exprimat speranţa că nu vor exista persoane care să le interzică românilor arborarea drapelului national. “Nicio problemă de provocare, sub nicio formă. Totul a fost ca acest simbol românesc să ajungă în fiecare casă de român, întrucât oamenii nu au drapele şi, pe lângă aceasta, ne-am dorit punerea în valoare a acestui simbol românesc. Dar nu are nicio conotaţie. Acum sper să nu ne interzică, sper să nu aibă atâta misiune, încât să le interzică românilor să-şi pună drapelele pe casele lor”, a precizat IPS Ioan Selejan, adăugând că intenţionează să împartă tricolorul ţării şi cu prilejul altor hramuri. “Nu voi putea să rezolv câteun steag pentru fiecare casă de român din Harghita şi Covasna, dar câte voi putea să fac, o să le dăruiesc românilor, ca să le păstreze cu sfinţenie şi să le aşeze pe casele lor cu mândrie la sărbătorile naţionale şi religioase”, a conchis arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei. (sursa: www.mediafax.ro)
 
Nota redacţiei:
 
PPMT îşi dă arama pe faţă şi, în timp ce afişează ostentativ steagul maghiar pe clădiri private şi publice din România, se consideră „provocat” de gestul firesc al românilor de a face uz de simbolul lor naţional. Încă o dată avem de-a face cu un exemplu de prefigurare a unei dictaturi a minorităţilor, fie ele etnice, sexuale etc, ca şi cu o dovadă de antiromânism. Ne întrebăm retoric: dacă, Doamne fereşte, „ţinutul secuiesc” ar deveni autonom, oare românii „minoritari” ar mai avea vreun drept de a-şi păstra şi afişa identitatea naţională? Felicitări ierarhului locului pentru dragostea şi grija faţă de români şi Ortodoxie!



ORTODOXIA (dreapta credinţă)
Sfânta Scriptură
Să nu te tulburi în timpul încercării. Tâlcuire la Epistola II către Timotei a Sf. Ap. Pavel - Sfântul Ioan Gură de Aur
Precum nu există om nemuritor, tot aşa nu se poate găsi vreun om lipsit de supărare în această viaţă, şi că o singură supărare este folositoare, aceea venită prin păcat. Despre milostenie.
 
Deci, iubiţilor, să nu ne descurajăm în faţa relelor ce cad asupra noastră, căci aceasta se întâmplă spre cuminţirea noastră. „Să nu te tulburi în timpul încercării”, zice înţeleptul Isus Sirah (2, 2). Mulţi au felurile necazuri în casele lor; toţi ne împărtăşim de necaziri şi supărări, nu însă şi de cauzele lor; ci unul are supărare de la femeie, altul de la copil, un altul de la slugă, unul de la vreun prieten, altul de la vreu duşman, celălalt de la vecin, un altul are vreo pagubă suferită, căci multe şi variate sunt cauzele necazurilor, şi nu vei găsi pe cineva întru totul lipsit de necaz sau de supărare, ci unul are o supărare mai mică, altul, mai mare. Deci, să nu ne mâhnim şi să credem că numai noi suntem în necaz…
 
Pe cineva îl supără mai mult ale sale decât cele ale aproapelui. Precum cei ce suferă din cauza unor membre ale trupului cred că ei îi covârşesc în durere pe cei din jur, tot aşa se petrece şi cu întristarea, căci aceea pe care o are cineva o consideră drept cea mai dureroasă, lucru pe care îl judecă din propria experienţă. De pildă, cel ce nu are copii, nimic nu consideră atât de dureros, ca lipsa de copii, pe când cel ce are mulţi copii şi este sărac, nimic nu învinovăţeşte ca facerea de copii mulţi, iar cel ce are numai unul, nu-şi poate închipui ceva mai rău, ca a a vea numai un singur copil. Căci de aici, zice, copilul devine leneş, iar tatălui său îi aduce supărare, nevrând a se îndrepta. Cel ce are femeie frumoasă este încercat de bănuieli şi zavistii. Cel fără nicio ocupaţie zice că nimic nu e mai de dispreţuit decât viaţa aceasta. Ostaşul zice că nimic nu este mai greu şi mai primejdios decît oştirea. Cel însurat se plânge că este greu să ai grijă de femeie, pe când cel necăsătorit spune că nu este altă suferinţă decât a te vedea fără casă şi fără odihnă. Neguţătorul fericeşte pe lucrătorul de pământ, în timp ce acesta fericeşte pe neguţător pentru bogăţia sa…
 
În fine, neamul nostru omenesc este întru totul nemulţumit şi veşnic cârtitor asupra soartei sale, şi posomorât. Câţi nu admiră bătrâneţea? Câţi nu fericesc tinereţea? Când ne vedem acuzaţi pentru vârstă zicem: de ce nu suntem bătrâni? Când albeşte părul, spunem: unde este tinereţea? Avem mii de motive să fim scârbiţi şi întristaţi. Dar pentru a scăpa de această anomalie nu este decât o singuă cale: aceea a virtuţii, deşi chiar şi aceasta are necazurile şi nemulţumirile sale, însă, la drept vorbind, acele necazuri nu sunt fără de folos, ci au o mare folosinţă şi un mare câştig.
 
Căci dacă cineva a păcătuit şi pe urmă prin întristare s-a umilit, s-a curăţit de păcat; sau de a compătimit pe fratele căzut în greşeală, şi atunci iarăşi are o mică plată. Căci a compătimi cu cei ce sunt în nenorociri, aceasta ne dă multă îndrăzneală faţă de Dumnezeu. Gândeşte-te la cele ce Scriptura filosofează despre Iov, ascultă-l apoi şi pe Pavel, care spune: „Plângeţi cu cei ce plâng… lăsaţi-vă duşi spre cele smerite” (Romani12,15,16), fiindcă împărtăşirea cu nenorocirile celor întristaţi obişnuieşte a uşura greutatea cea mare a tristeţii.
 
Acum, pentru petreceri şi desfătări toate le facem, şi masă comună, şi pat comun, şi vin comun, şi cheltuială comună, însă milostenie nu a făcut nimeni în comun. Alttfel erau cele ale dragostei în timpul Apostolilor, când toate averile se puneau la mijloc. Dar eu nu poruncesc a le pune pe toate, ci o parte din ele, după cum Pavel zice: „Fiecare dintre voi, într-una din sâmbete, să pună de la sine ce se va îndura”, adică, strângând ca o dare oarecare pentru cele şapte zile şi depozitând-o, ca stfel să avem de unde face milostenie, fie mare, fie mică. „Să nu te înfăţişezi înaintea Mea cu mâna goală (deşert)” (Ieşirea 23, 15), zice Moise, şi băgaţi de seamă că el spunea asta iudeilor. Dar cu atât mai vârtos nu ni s-ar putea spune nouă! De aceea stau săracii înaintea uşilor bisericii, ca nimeni să nu intre înaintea Domnului deşert, ca să intre o dată cu milostenia. Intri ca să fii miluit; miluieşte tu mai întâi. Fă-ţi mai întâi datornic pe Dumnezeu, şi după aceea vei cere şi tu; împrumută-L şi după aceea cere. Dacă tu ceri împreună cu milostenia, vei dobândi.
 
Aşa vă rog să faceţi. Nu prin ridicarea mâinilor suntem auziţi. Întinde-ţi mâinile, nu spre cer, ci spre mâinile săracilor. De vei întinde mâna ta în mâinile săracilor, vei atinge cu ea bolta cerului, şi Cel ce şade acolo va primi milostenia ta. Ce spune Scriptura? „Ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă”! (Isaia 1, 17). Astfel vom putea fi auziţi chiar dacă avem mâinile jos, chiar de ne-am gândi la nimic, chiar de n-am cere. Acestea să le facem, ca să ne învrednicim de bunurile făgăduite nouă, prin Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, se cuvine slava, stăpânirea şi cinstea, acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.
 
 
Sf Ioan Gură de Aur - tâlcuiri la Epistola a doua către Timotei, Epistola către Tit, Epistola către Filimon ale Sf. Ap. Pavel - Editura Nemira, 2005, p. 12-16.


Sfânta Tradiţie şi ereziile
I. Edictul de la Mediolan si Conceptul de Toleranţă Religioasă. . . II. La întronizarea papei Francisc I nu a fost prezentă Biserica Ortodoxă - Pr. prof. Theodor Zissis
I. Edictul de la Mediolan si Conceptul de Toleranţă Religioasă
 
Constanţa - 29 mai 3013
 
În anul 2013 se împlinesc 1700 de ani de la emiterea cunoscutului Edict de la Mediolan (313), pe care l-au semnat împreună cei doi împăraţi de atunci, Constantin cel Mare şi Liciniu. Cu ocazia acestei aniversări sunt organizate manifestări festive de către Biserica Serbiei din cauza faptului că un oraş sârbesc (Niş) e considerat locul de naştere al Sfântului Constantin cel Mare.

 

1. Edictul de la Mediolan favoriza creştinismul şi deschidea calea pentru primul stat creştin din istorie
Într-adevăr, conform părerii predominante în cercetarea istorică, Constantin cel Mare s-a născut în Naiso din Moesia Superioară, în actualul oraş Niş din Serbia, nu înainte de anul 280, probabil în 288, ca fiu al ofiţerului roman Constanţiu Chlor, apoi ajuns cezar şi împărat şi al Elenei din oraşul Drepano din Bitinia, care a fost numit apoi de împăratul Constantin cel Mare, fiul ei, Elenopoli, în cinstea ei.
În cadrul întoarcerii progresive a lui Constantin cel Mare către creştinism până când a ajuns apărător şi binefăcător al Bisericii şi până la declararea creştinismului drept religie oficială a marelui Imperiu roman, adică până la întemeierea primului stat creştin din istorie, un moment important îl constituie aşa-numitul Edict de la Mediolan. Ca text imperial, el a fost pus în circulaţie în Răsărit de Liciniu, co-împărat cu Constantin cel Mare, însă cuprindea hotărârile pe care le-au luat la Mediolan (Milano de azi) cei doi împreună împăraţi (în februarie 313), exprimând mai mult dorinţa şi hotărârea lui Constantin cel Mare şi mai puţin pe ale lui Liciniu de a înceta persecuţiile groaznice şi nedrepte ale societăţii romane împotriva creştinilor şi a li se permite şi acestora să îşi manifeste liber credinţa şi cultul lor, aşa cum era valabil acest lucru pentru toţi ceilalţi locuitori ai Imperiului, chiar şi pentru evrei.
Şi ca să nu li se pară păgânilor că societatea abandonează religia străbună a majorităţii locuitorilor şi se întoarce evident în favoarea creştinilor (care erau o minoritate) persecutaţi cu ură până atunci, hotărârile de la Mediolan au apărut ca unele care propun toleranţa religioasă faţă de toţi locuitorii Imperiului, astfel încât să se evite părerea că ar fi de fapt un act de bunăvoinţă faţă de creştini şi astfel să crească ura celorlalţi împotriva lor.
Este însă clar, conform realităţii istorice, că sincretismul, adică amestecul diferitelor religii în care se credea liber în Imperiul roman, amestec din care a provenit şi mişcarea gnosticismului, constituie elementul distinctiv fundamental al politicii religioase a împăraţilor romani dinaintea lui Constantin cel Mare. Prin urmare şi înainte de Edictul de la Milan a existat toleranţă eligioasă, care îi excludea pe nedrept doar pe creştini. Din acest motiv Edictul de la Milan nu trebuie să fie considerat ca cel care introduce principiul general al toleranţei religioase, ci mai ales că el schimbă atitudinea nedreaptă avută faţă de creştini, în comparaţie cu adepţii altor religii. Acest lucru se vede şi din textul Edictului, pe care l-a emis Liciniu, în 15 iunie 313, după intrarea lui triumfală în Nicomidia şi l-a adresat eparhului Bitiniei. Aşadar, e vorba de un edict pe care Liciniu l-a emis în Nicomidia, pe baza acordului lui cu Constantin cel Mare la Mediolan. Cităm în limba română partea principală a Edictului, aşa cum îl menţionează istoricul Eusebiu de Cezareea, după traducerea lui după originalul latin:
”Când eu, împăratul Constantin şi eu, împăratul Liciniu, am avut fericirea să ne întâlnim la Mediolan şi să discutăm toate cele legate de interesul şi binele public, am decis că printre celelalte lucruri care ar aduce foloase tuturor, primul şi cel mai important se impune să se hotărască ceea ce are legătură cu respectul faţă de Dumnezeire, adică să acordăm creştinilor, precum şi tuturor celorlalţi, libertatea să urmeze fiecare ce religie doreşte, astfel încât oricare ar fi zeitatea şi puterea cerească, să aibă intenţii bune faţă de noi şi faţă de toţi cei care se află sub stăpânirea noastră. Deci am hotărât atunci că este drept şi înţelept să fie adoptată această politică, astfel încât nimeni să nu fie lipsit de şansa de a se pune fie în slujba credinţei creştinilor, fie a oricărei alte religii pe care o consideră mai potrivită pentru sine, astfel încât Zeitatea lor Supremă, al cărei cult îl săvârşim cu asemenea libertate, să ne dea, în orice problemă, bunăvoinţa şi bunătatea pe care o dorim de la ea. Prin urmare, trebuie să ştie conştiinţa ta că am decis să fie anulate toate îngrădirile referitoare la creştini pe care le cuprindeau epistolele noastre către tine şi de acum înainte oricine doreşte să urmeze credinţa creştinilor este liber să o facă, fără restricţii, fără intervenţii sau piedici (n.tr. – din partea ta, ca şi conducător al Bitiniei). Am considerat că trebuie să îţi explicăm aceasta pe deplin, ca să ştii că am acordat respectivilor creştini libertatea deplină să îşi săvârşească cultul lor. Înţelegi, desigur, că devreme ce le-am acordat acest drept, şi ceilalţi au asemenea, de dragul păcii împărăţiei noastre, libertatea deplină să aleagă şi să cinstească oricare religie doresc. Şi acest lucru s-a hotărât ca să nu se pară cuiva că nedreptăţim vreo religie sau cult. În cazul creştinilor am hotărât să decretăm următoarele lucruri (prezentate mai jos).”
În continuarea Edictului urmează porunci pentru imediata oferire comunităţilor creştine de locuri pentru săvârşirea cultului lor, precum şi înapoierea averilor celor de la care fuseseră confiscate şi care se aflau încă în proprietatea statului (Imperiului) sau fuseseră date unor persoane particulare.
Prin urmare, hotărârile de la Mediolan au pus la egalitate în faţa legii pe toate religiile, iar creştinismul cel până atunci persecutat l-a cuprins în cadrul unei toleranţe şi libertăţi religioase legiferate solide şi au deschis deja drumul pentru ca în următorii 10 ani să se pună temeliile primului stat creştin, unic ca şi rodnicie culturală şi durată a existenţei lui, de asemenea (au deschis) drumul pentru încreştinarea deplină a Europei, care acum din păcate aproape că s-a descreştinat.
Fără îndoială, Edictul de la Mediolan, adică integrarea creştinismului în principiul toleranţei religioase, prin ratificarea lui legală oficială de cele două autorităţi (n.tr. – de cei doi împăraţi), dar şi decretarea libertăţii conştiinţei romanilor de a alege oricare credinţă religioasă, dar mai ales a celei creştine, favoriza mai ales creştinismul. Pe baza acestei constatări de nezdruncinat, aşa cum reiese ea din izvoarele şi din cercetarea istorică, că Edictul de la Mediolan favoriza mai ales creştinismul şi deschidea drumul pentru măreţul stat creştin al lui Constantin cel Mare, pentru lumea întreagă creştină şi pentru Europa creştină, putem să spunem câteva păreri şi să facem câteva aprecieri faţă de manifestările festive programate în Biserica Serbiei, cu ocazia împlinirii a 1700 de ani de la emiterea Edictului de la Mediolan.
 
2. Papa ca centru al manifestărilor festive. Episcopul Artemie era o piedică pentru acesta, de aceea a fost caterisit
Observăm dintru început că s-a făcut foarte multă publicitate acestui eveniment: întâlniri peste întâlniri, consfătuiri peste consfătuiri şi mai ales acordarea unei mari importanţe faptului dacă la aceste manifestări (n.tr. – ortodoxe) va participa şi papa Romei. Desigur, se vede că sunt puse nişte condiţii în întâlnirile dintre Vatican şi Biserica Serbiei, de care depinde dacă papa va accepta invitaţia pe care Sinodul Serbiei este hotărât să i-o trimită. Şi, desigur, aceste condiţii au legătură cu faptul cum va fi menţionat în lume distinsul şi întâiul loc al pontifului roman printre ceilalţi conducători creştini, adică cum va fi menţionat primatul papei, care constituie problema spinoasă şi greu de rezolvat de-a lungul secolelor, pentru că torpilează sistemul sinodal al Bisericii Ortodoxe Universale (Catolice); desigur, este în stare să torpileze şi aşa-zisul dialog dintre ortodocşi şi catolici, care are loc de 30 de ani (din 1980) şi este antipatristic.
Biserica Serbiei, cea puternic antipapistaşă până în zilele noastre, care a sfinţit cu sânge de mucenici atitudinea ei de respingere a ereziei papismului şi care a făcut celebre în zilele noastre mari personalităţi de sfinţi şi teologi, precum Sfântul Nicolae Velimirovici şi Sfântul Iustin Popovici, a făcut o cotitură, şi-a plecat genunchiul în faţa puternicilor arhitecţi ai Noii Epoci ai Antihristului, ai sincretismului interreligios şi ai ecumenismului, şi-a pierdut bunătatea şi frumuseţea mărturisirii ortodoxe a Sfinţilor Părinţi şi s-a alăturat minciunii şi urâciunii, panereziei ecumenismului. Cu toate că până acum câteva decenii, fiind următoare a părerii Sfântului Iustin Popovici legată de împreună-rugăciunea cu ereticii, Biserica Serbiei refuza pe bună dreptate să răspundă invitaţiei romano-papistaşilor de la Belgrad de a participa la săptămâna de rugăciune ecumenistă, acum se străduie şi face totul ca să se accepte să vină papa la sărbătorile festive legate de Edictul de la Mediolan, să fie protos la aceste manifestări, ca şi conducător al tuturor patriarhilor şi întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe, cum într-adevăr era recunoscut ca având primatul de cinstire, dar nu cel de stăpânire în timpul perioadei dinainte de schisma din 1054, după aceasta însă ca eretic se află în afara Bisericii şi este supus anatemelor care sunt valabile pentru eretici.
Biserica Serbiei – n.tr. – ca şi corabie – şi-a schimbat cu totul linia de navigare în abordarea ereziilor papismului şi ecumenismului, desigur din momentul alegerii noului patriarh Irineu, care încontinuu provoacă sensibilitatea şi conştiinţa ortodoxă prin ceea ce spune şi face, ajutat de cunoscuta triadă de foşti buni ierarhi ortodocşi şi teologi. Episcopul de Raşca şi Prizen, Preasfinţitul Artemie, prigonit şi caterisit anticanonic cu aleşii lui colaboratori şi cu mulţimea de monahi din Kosovo, trebuia şi pentru acest motiv să fie scos din rândul ierarhiei, încât să nu mai existe în sânul acesteia voci antipapistaşe, antiecumeniste, adică ortodoxe. Trebuia să fie curăţat terenul de fanatici, de zeloţi, ca să poată să vină papa în Serbia. Adevărul are însă propriul lui teren: nu poate nimeni să îl îndepărteze; se îndepărtează pe ei înşişi de Adevăr cei ce nu merg pe calea Acestuia (n.tr. – Adevărul fiind Hristos).
 
Pr.Theodor Zissis-”Edictul de la Mediolan si Conceptul de Toleranta Religioasa” Partea 2/4-CTA-2013
3. Ar fi bine ca la aceste manifestări festive să treacă şi la potirul comun, ca să fie clară care e situaţia
A fost dată atâta importanţă şi atâta mărime acestor manifestări festive încât, prin exagerare, mulţi cred că nu este exclus cu ocazia acestei întâlniri a papei cu patriarhii şi întâistătătorii ortodocşi (n.tr. – întâistătători sunt acei conducători ai Bisericilor naţionale care nu au titlu de patriarh, ci de arhiepiscop, cum e de exemplu în Cipru, Grecia etc) să se meargă înainte spre potirul comun, adică să aibă loc împreună-slujirea ortodocşilor cu papa. Acest lucru, desigur, îl doresc de foarte multe secole toţi sfinţii şi îl dorim şi noi, cu condiţia necesară şi obligatorie ca papa să se lepede de toate ereziile şi rătăcirile lui şi să se întoarcă cu pocăinţă în Una, Sfântă, Catolică (Sobornicească) şi Apostolică Biserică. Altminteri nu vom avea o unire adevărată, ci una falsă, cum s-au făcut şi în trecut prin sinoadele mincinoase de la Lyon (1274) şi de la Ferrara-Florenţa (1438-1439).
Şi pentru că nu se pune problema (n.tr. – de către ereticul papă) ca papismul cel luciferic să-şi accepte vreodată greşelile şi să se pocăiască, pentru că ereziile şi înşelările lui sunt dictate şi şoptite de Satana cel lipsit de pocăinţă, considerăm că ar fi un lucru de dorit să se facă o unire mincinoasă, adică unirea prin păstrarea ereziilor şi a înşelărilor, astfel încât măcar să se clarifice situaţia şi să înţeleagă toţi oameni cum se ambalează şi cum se produce toată această teologie împăciuitoare şi iubitoare (n.tr. – iubăreaţă) a dialogurilor ecumeniştilor spre înşelarea celor care nu văd (ce se întâmplă) şi nu înţeleg. Ecumeniştilor de ambele părţi le convine să promoveze unirea în ascuns, în mod subversiv, prin erodarea continuă a modului de gândire autentic ortodox în facultăţile de teologie şi în rândul clericilor, astfel încât să nu existe reacţii de respingere când se va face falsa unire. Acest lucru, desigur, trebuie să îi trezească din somn şi pe acei clerici şi teologi bine intenţionaţi care nu se neliniştesc de ce se unelteşte deja în mod distrugător şi antipatristic prin împreună-rugăciunile cu ereticii, prin găzduirile liturgice (n.tr. – când se face slujbă, în cadrul săptămânii de rugăciune ecumenistă în fiecare zi la altă confesiune), prin declaraţiile post-patristice, prin eclesiologia baptismală (n.tr. – conform căreia nu numai Botezul ortodox este cel autentic, ci orice botez făcut în numele Treimii), prin anularea graniţelor Bisericii, prin darurile de Coranuri şi mitre patriarhale, precum şi de sfinte potire, prin recunoaşterea tainelor ereticilor pe care noi îi considerăm biserici, participând pe picior de egalitate la Consiliul Mondial al Bisericilor şi multe altele. Reacţia şi rezistenţa mică şi slabă la toate acestea care nu sunt permise nici de Sfânta Scriptură, nici de Tradiţia patristică, prin motivaţia firului roşu al potirului comun, funcţionează în folosul panereziei ecumenismului, pentru că ele în practică impun unirea chiar înainte de împărtăşirea din potirul comun. Când va fi hotărâtă inter-comuniunea din acelaşi potir, erodarea interioară, împăciuirea şi agapologia teologiei baptismale post-patristice va fi atât de înaintată încât nu vor mai exista persoane care să vadă linii roşii, va fi impusă, aşa cum neteologic şi în mod denaturat se susţine, unitatea în diversitate, pe care cică o învaţă Sfântul Fotie cel Mare, primul şi cel mai mai eficace luptător şi distrugător al papismului.
Aşadar, pentru că eroziunea şi surparea interioară încă nu s-au generalizat, considerăm că nu le convine ecumeniştilor să treacă acum la potirul comun. Noi le dorim să purceadă la acesta, astfel încât şi aceia dintre ortodocşi care pun drept fir roş potirul comun (inter-comuniunea) să vină să ne susţină, pentru ca cu ajutorul lui Dumnezeu şi a Sfinţilor Mărturisitori să se risipească norul negru al ereziei ecumenismului şi să strălucească din nou soarele Ortodoxiei.
 
4. Duhul manifestărilor festive din Serbia este străin de Edictul de la Mediolan şi de lucrarea Sfântului Constantin cel Mare, cel întocmai ca Apostolii
După toate acestea desigur ne putem întreba, pe bună dreptate: ce legătură au toate aceste manifestări ecumeniste şi sincretiste cu Edictul de la Mediolan şi cu Biserica Serbiei ? Ce legătură are Biserica Serbiei cu Edictul de la Mediolan? Dacă Biserica Serbiei dorea să îl cinstească pe Sfântul Constantin cel Mare, cel întocmai ca Apostolii, care s-a născut în oraşul Niş din Serbia, trebuia să o facă pentru întreaga lui lucrare, fie pe baza anilor lui de naştere (280-288), adică în deceniul 1980-1990, fie să aştepte aniversarea morţii lui (337), adică în anul 2037. Edictul de la Mediolan se potrivea să fie sărbătorit fie de către Vatican, în subordinea căruia se află Mediolanul (Milano de azi), fie de Biserica Constantinopolului, de care aparţine Nicomidia, unde a fost pus în circulaţie Edictul. Însă dacă se sărbătorea în aceste locuri, cu caracterul sincretist şi ecumenist care este dat acestor manifestări, ecumenismul ar fi avut foarte puţin de câştigat pentru că, aşa cum spune poporul grec, am fi avut încă una la fel,aceeaşi mâncare ecumenistă de la cele două cunoscute restaurante (n.tr. – se referă la papa şi patriarhul de Constantinopol, ca cei ce organizează toate aceste întâlniri ecumeniste). Trebuia ca rolul de restaurant să îl joace Biserica Serbiei cea antipapistaşă până acum, să se vadă că în totalitatea lor Bisericile Ortodoxe autocefale, chiar şi cele foste antipapistaşe, se închină fiarei Apocalipsei şi se mândresc cu aceasta.
 
5. ”Galileea neamurilor” sunt aceste manifestări din Serbia
Considerăm că prin ademenirea intrării Serbiei în Uniunea Europeană, conducătorii bisericeşti ai ţării sunt influenţaţi de criterii politice, caută să facă nişte alianţe omeneşti şi pierd împreună-lucrarea şi ajutorul lui Dumnezeu. Acest lucru se întâmplă şi în Grecia, care de atunci de când a intrat în cadrul Uniunii Europene prin unirea monetară (n.tr. – trecerea la moneda euro) şi a acceptat vizita papei în anul 2001, merge din rău în mai rău. Aşa cum s-a descreştinat Europa, se descreştinează acum Grecia şi se vor descreştina apoi toate ţările ortodoxe care au intrat sau doresc să intre în Europa. Prin intermediul papismului şi al vlăstarului lui legitim, protestantismul, care falsifică Evanghelia şi se supun ispitelor diavolului însuşi, pe care l-a respins Hristos, creştinismul se transformă după chipul lumii, se laicizează, devine nedemn de crezare, îşi pierde puterea lui duhovnicească, se strică, îndobitoceşte (n.tr. – a se vedea exemplul homosexualilor). Şi dacă sarea îşi va pierde gustul, cu ce se va săra ? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni (Matei 5, 13) Aşa este călcat în picioare de secole creştinismul în fosta Europă creştină pe care a întemeiat-o cel care e Mare cu adevărat, Sfântul Constantin, începând cu Edictul de la Mediolan, care nu are nici o legătură cu ceea se unelteşte astăzi în cadrul ecumenismului inter-religios şi intercreştin, care nu scoate în evidenţă unicitatea Evangheliei, nu favorizează creştinismul, cum îl favoriza Edictul de la Mediolan şi lucrarea după aceea a celui întocmai ca Apostolii, Sfântul Constantin. Dimpotrivă, ecumenismul ne întoarce la întunericul cel dinainte de Hristos, întuneric al egalităţii şi al cinstirii deopotrivă al tuturor religiilor, al toleranţei religioase, în Galileea neamurilor, cum este descrisă aceasta în Evanghelia după Matei: Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftalim, spre calea mării, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul ce stătea în întuneric a văzut lumină mare, şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit. (Matei 4, 15-16)
 
6. False, nu cu adevărat constantiniene sunt festivităţile pentru Edictul de la Mediolan
Prezenţa papei în cadrul aniversării a 1700 de ani de la emiterea Edictului de la Mediolan constituie o falsificare a duhului celor hotărâte la Mediolan, urmăreşte evidenţierea primatului papei, cât şi a panereticului ecumenism, nu sunt festivităţi constantiniene, ci fals constantiniene, ce reamintesc de marea înşelăciune istorică a Darului pseudo-constantinian şi a Ordinelor pseudo-isidoriene. Conform specialiştilor, ”nici un alt fals în istoria universală nu a fost alcătuit cu atâta dibăcie şi nu a avut consecinţe aşa de mari.” (cf. Arhim. Vasilios Stefanidos, Istoria bisericească, Atena, 1959, p. 299-300) Conform acestui dar pseudo-constantinian, Sfântul Constantin cel Mare, plecând din Apus, ca să mute capitala Imperiului în Răsărit, cică i-a cedat papei Romei conducerea, politică şi bisericească, a statului roman apusean. Pe baza acestei mari minciuni istorice, vreme de secole Apusul a fost cutremurat de cezaro-papism, adică de luptele continue ale papei de a se impune şi asupra puterii politice, în faţa conducătorilor apuseni, de multe ori însă şi prin amestecuri, politice si bisericeşti, în Răsărit.
Festivităţile aniversare ale Edictului de la Milan ar avea sens dacă în urma lor s-ar impune progresiv încreştinarea Europei care a început de la Constantin cel Mare, însă acum progresiv şi deja aproape definitiv se descreştinează, în primul rând din cauza papismului care a falsificat predica evanghelică şi s-a amestecat în cele lumeşti. Biserica Ortodoxă Soborniceasca (Catholica) din păcate începând cu secolul XX a amnistiat prin ecumenism denaturarea eretică făcută de papism, pe care îl recunoaşte prin conducătorii ei ecumenişti ca fiind canonic, Biserică soră, dar şi iconomahul şi dizolvatul protestantism, prin participarea ei (a Sfintei Ortodoxii) la aşa-numitul Consiliu Mondial al Bisericilor, care de fapt este Consiliul Mondial al Ereziilor şi al Înşelării.
Se vor găsi oare puteri ortodoxe în Serbia care să se opună manifestărilor pseudo-constantiniene papocentrice ? Serbia ortodoxă antipapistaşă a Sfântului Sava şi a Sfinţilor contemporani Nicolae Velimirovici şi Iustin Popovici va accepta să fie călcată în picioare, sărbătorind şi dorind venirea papei ? Se va găsi oare vreun patriarh sau arhiepiscop ortodox care să refuze a participa la manifestări având drept conducător pe papa, responsabilul principal al descreştinării Europei, distrugătorul lucrării Sf. Constantin cel Mare ? Ne îndoim, însă încă nădăjduim.
 
Epilog
Acest text a fost scris atunci când am fost informaţi cu bucurie că ierarhia Bisericii Serbiei se opune acţiunilor filopapistaşe ale patriarhului Irineu şi ale colaboratorilor lui. Speranţele noastre cresc şi ne rugăm ca în final să nu fie amnistiat (declarat nevinovat) papismul de către sârbii înşişi, aşa cum a fost amnistiat de alte popoare ortodoxe şi de noi, grecii. Staţi neclintiţi şi fiţi tari, fraţi sârbi.
 
 
 
II. La întronizarea papei Francisc I nu a fost prezentă Biserica Ortodoxă

         Mesaj actual al Sfântului Grigorie Palama
Nemaiauzite şi nemaivăzute, ”pline de ruşine” din punct de vedere ortodox au fost cele ce s-au făcut cu ocazia întronizării noului papă, Francisc I, avându-l în frunte din păcate pe patriarhul ecumenic, Bartolomeu I, împreună cu delegaţia de reprezentanţi ai Bisericilor Ortodoxe autocefale. Nu, nu a fost prezentă acolo Biserica cea Una, Sfântă, Catolică (Sobornicească) şi Apostolică, Biserica marilor mărturisitori ai credinţei împotriva ereziei papismului: a Sfântului Fotie cel Mare, a Sfântului Grigorie Palama, a Sfântului Marcu Eugenicul, a Sfântului Nicodim Aghioritul, a Sfântului Cosma Etolianul, a Sfântului Iustin Popovici, a Sfinţilor Părinţi ucişi de către latino-cugetătorul patriarh Ioan Vekkos, a Cuvioşilor Mucenici de la mănăstirea Kantara din Cipru, a contemporanilor cu noi sârbi ortodocşi omorâţi de către ustaşii catolici, incitaţi de cardinalul, şi acum ”sfântul” papistaşilor, Stepinatz. Este posibil ca cei omorâţi ”ca nişte miei”de către papistaşi să fii trimis reprezentanţi, bucurându-se de întronizarea ucigaşului lor ? E posibil ca Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care i-a anunţat pe părinţii aghioriţi de venirea papistaşilor şi a latino-cugetătorilor conduşi de Vekkos, spunând că ”vin duşmanii Fiului Meu”, să fii participat, aprobând întronizarea duşmanilor Fiului ei, fără ca vreme de 1000 de ani încoace, de la schismă, să existe măcar o urmă de pocăinţă din partea lor?
Nu aşteptăm nici un răspuns teologic, nici vreo justificare a celor spuse şi făcute de marii teologi ai apostaziei ecumeniste, dintre care pe unul, mitropolitul Ioannis Zizioulas al Pergamului l-am văzut în imaginile televizate şi pe internet mai slugarnic decât toţi”ortodocşii”, aproape sărutând cu buzele lui mâna papei. Ne e de ajuns confirmarea adresată papistaşilor, făcută de cu adevărat marele teolog al credinţei ortodoxe, Sfântul Grigorie Palama, care în primul lui Cuvânt împotriva kakodoxiei (ereziei) papistaşe despre purcederea Duhului Sfânt ”şi de la Fiul” (Filioque), bazându-se pe învăţătura de Dumnezeu înţelepţită a Sfinţilor Părinţi, pe care diferitele parasinagogi (erezii) şi fracţiuni ale clericilor şi teologilor laici post-patristici îi ignoră sau îi dispreţuiesc, spune că niciodată nu îi vom primi pe papistaşi să se împărtăşească cu noi, atâta timp cât ei continuă să păstreze erezia lui Filioque: ”Însă noi, fiind învăţaţi de înţelepciunea de la Dumnezeu primită, a Sfinţilor Părinţi, nu ignorăm uneltirile diavolului, niciodată nu vă vom primi să vă împărtăşiţi cu noi dacă spuneţi că Duhul Sfânt purcede şi de la Fiul.” Pe cine să îi credem şi să îi urmăm ? Pe cei ce teologhisesc în Duhul Sfânt şi care sunt în acord continuu cu totalitatea Sfinţilor Părinţi, devreme ce nu este posibil ca Duhul Sfânt să fie în dezacord cu El Însuşi, sau pe cei ce teologhisesc din burtă sau după gânduri omeneşti, plecând de la premise filosofice ale marii mândrii şi îngâmfări papistaşe, cum făcea şi umanistul adversar al Sf. Grigorie Palama, monahul apusean Varlaam din Calavria? Au citit vreodată arhipăstorii noştri scrierile Sfinţilor Părinţi? Pe cine urmează ei? Pe organele şi şoptitorii diavolului, care a dus într-o mulţime de erezii ”biserica” Romei cea plină de boală şi trufie?
Nu, Biserica Ortodoxă nu a fost prezentă acolo, la întronizarea papei, care de veacuri e organ”convins” al satanei, conform Sfântului Grigorie Palama. Îşi fac iluzii toţi păstorii şi arhipăstorii care cred că ei reprezintă Biserica lui Hristos atunci când nu reprezintă şi adevărurile credinţei. Biserica există acolo unde există adevăr. Când nu există adevăr, acolo nu e reprezentată Biserica. Aşa spune Sfântul Grigorie Palama, contestând părerile filovarlaamiste ale patriarhului Ignatie al Antiohiei şi prin acestea şi pe cele identice ale patriarhului Ioanis Kalekas al Constantinopolului, care prin autoritatea puterii patriarhale încercau să subestimeze învăţătura şi părerile unui pe atunci simplu ieromonah, Sfântul Grigorie Palama, prin calomnii şi persecuţii, care au ajuns şi până la închiderea lui vreme de 4 ani (1343-1347) în temniţele palatului imperial din Constantinopol.
A venit vremea, în sfârşit, să se trezească cei care, amăgiţi de atitudini eclesiologice episcopocentrice şi papocentrice ezită să vorbească şi să ia la rost poziţiile distructive ale reprezentanţilor ereziei postpatristice ecumeniste a vremurilor noastre, care mai rău ca orice, preamăresc şi laudă pe cei care târăsc Biserica în mod slugarnic şi înjositor în curţile arhiereticului papă şi ale altor multor eretici, pe care îi cinstesc cu mitre, cârje episcopale şi vase de cult, recunoscând astfel de fapt preoţia lor şi valabilitatea tainelor lor. Împreună cu pe atunci ieromonahul Grigorie Palama, exprimând şi noi părerea multor ieromonahi, preoţi, diaconi, monahi şi laici, repetăm cele spuse de Sf. Grigorie Palama, adresându-se patriarhului Antiohiei şi, prin acesta, patriarhului ecumenic, celui de atunci şi celui de acum: ”Căci cei care sunt ai Bisericii adevărului, sunt ai lui Hristos; iar cei care nu sunt ai adevărului, nu sunt nici ai Bisericii lui Hristos; şi aceasta este valabil şi dacă ei se induc pe sine în eroare şi se numesc pe sine şi sunt numiţi de alţii ca păstori şi arhipăstori sfinţi; căci am fost învăţaţi că creştinismul nu pune importanţă pe persoane, ci pe adevăr şi pe acrivia (exactitatea) credinţei.”
Când, în urmă cu câţiva ani, am pus în circulaţie, cu o mulţime de semnături ale clericilor şi laicilor, cunoscuta Mărturisire de credinţă împotriva ecumenismului, au fost deranjaţi foarte mulţi arhierei apărători şi promovatori ai ecumenismului pentru că, printre altele, scriam că prin cele pe care le scriu şi le fac în mod anticanonic şi antiortodox, ecumeniştii ”se pun de fapt pe ei înşişi în afara Bisericii”. Ne-au acuzat că noi ”îi scoatem afară din Biserică” şi au cerut să fie luate măsuri împotriva noastră. Ei nu au fost însă atenţi la formulare: nu îi punem noi în afara Bisericii, ei înşişi se pun pe sine în afara Bisericii. Nu zice aceasta oare şi Sfântul Grigorie Palama prin cuvintele de mai sus: ”cei care nu sunt ai adevărului, nu sunt nici ai Bisericii lui Hristos” ? Cu siguranţă ar fi cerut şi pedepsirea Sfântului Grigorie Palama, dacă trăia astăzi, aşa cum de altfel l-au şi pedepsit latinocugetătorii epocii lui chiar prin întemniţare, fără să năruiască, însă, conştiinţa lui martirică şi mărturisitoare.
Sărbătorirea recentă a memoriei Sf. Grigorie Palama, în afara mesajelor lui isihaste şi duhovniceşti, ne trimite şi un mesaj foarte actual şi deşteptător. Sfântul Grigorie şi-a părăsit urcuşul său isihast şi asceza şi vederea neîncetată a lui Dumnezeu şi s-a implicat în luptele împotriva ereziilor Apusului şi ale lui Varlaam, de dragul mântuirii ortodocşilor. Aşa cum zice Sinaxarul celei de-a doua Duminici a Postului Mare, cu toate că după caracter Sfântul Grigorie era liniştit şi paşnic, în apărarea credinţei s-a dovedit a fi luptător şi combativ, până când a reuşit să îi alunge pe eretici departe de Biserică: el era ”extraordinar de liniştit şi de smerit, nu vorbea decât despre Dumnezeu; cu toate acestea a fost un mare luptător … de la început până la sfârşit a fost un luptător atletic împotriva patimilor şi a dracilor, cât şi pentru îndepărtarea ereticilor cât mai mult de Biserica lui Hristos şi s-a manifestat prin scrierea de cuvinte şi lucrări despre credinţa ortodoxă.”
Prin conştiinţa martirică şi mărturisitoare care caracterizează viaţa Sfinţilor Apostoli şi a Sfinţilor Părinţi trebuie să ne întărim în zilele noastre, în faţa furtunii ereziei ecumenismului şi a nepocăinţei papismului, care în mod demonic impune să i se închine toţi, aşa cum din păcate, de multe ori în trecut şi foarte pe faţă astăzi fac mulţi dintre ierarhii şi arhipăstorii noştri, care încearcă să ne înspăimânte, să ne calomnieze, să ne prigonească, să ne reducă la tăcere. Însă nu ne temem şi repetăm cuvintele marelui mărturitor al credinţei, Sfântul Grigorie Palama, si căruia ne rugăm, măcar într-o mică măsură, să ne arătăm următori: ”Însă noi, văzând sfârşitul vieţii acelor sfinţi, îi urmăm în cuvânt, fiind împreună cu Dumnezeu, cu răbdare, bucurându-ne cu nădejde, suferind dureri. Să fiu ispitit, să fiu ucis, să fiu ars, să fiu tăiat de sabie, să mi se smulgă unghiile; orice tortură să mi se dea, o primesc cu bucurie, însă rămân nemişcat, sprijinindu-mă pe acest duh (n.tr. – al mărturisirii adevărului); de toate acestea mai mult mă bucur decât mă întristez. Căci aşa eu voi mări darul dumnezeiesc faţă de mine, înţelepciunea îmi va deveni o soţie de nedespărţit şi voi fi un vas mai încăpător al duhului şi egoul mi-l voi sfâşia prin nădejdile fericite, primind un inel de logodnă nepieritor. Am norul de martiri, cu care eu mă voi număra la întâlnirea cea aşteptată (n.tr. – cu Hristos); am mulţimea drepţilor, cu care voi fi pus moştenitor al învierii; cu mărturisitorii sunt în aceeaşi Biserică, iar la sărbătorirea celor întâi-născuţi voi fi şi eu numărat cu ei; voi fi părtaş la puterea şi cinstea cea nemuritoare. Şi atunci ce pot oare să-mi facă injuriile şi calomniile; nimic nu pot să îmi facă care să fie mai copleşitor sau mai puternic (n.tr. – decât bunurile enumerate mai sus).”
Slavă lui Dumnezeu pentru toate !
traducere din limba greacă realizată de
pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu
consilier cultural al Episcopiei Covasnei şi Harghitei
 
Sursa: http://ortodoxiacatholica.wordpress.com/


Predici. Cateheze. Pastoraţie
S-a dus să-L vadă precum este (Cluj, 30 mai 2013) - Ierom. Rafail Noica

Conferinţă organizată de Arhiepiscopia Clujului și Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca la împlinirea a 20 de ani de la
mutarea la Domnul a Arhimandritului Sofronie Saharov.

 




ORTOPRAXIA (dreapta trăire)
Viaţa duhovnicească. Milostenia
Spre Hristos, pe urmele părintelui duhovnicesc - Pr. Ioan C. Tesu
Un bun părinte duhovnicesc este un lucru rar. Descoperirea lui se face prin lucrarea Duhului Sfînt.
 
Sfântul Simeon Noul Teolog consideră pocăinţa „arta păstoririi frumoase a sufletului”, de care depinde mântuirea sufletului. De aceea, un duhovnic iscusit, un părinte spiritual care să poată conduce sufletul nostru spre zările senine ale veşniciei fericite, este un lucru rar şi doar de puţini dobândit. Aflarea lui, rod al virtuţii şi rugăciunii, este considerată de Sf. Simeon o adevărată harismă, un dar şi o binecuvântare pentru viaţa creştinului. Cel care ni-l descoperă este Duhul Sfânt, ca urmare a căutării noastre, a invocării noastre prin rugăciune stăruitoare şi prin viaţă fără de prihană, iar primirea lui echivalează cu primirea lui Hristos şi acceptarea lucrării Duhului Sfânt în viaţa personală.
 
Mijloace de găsire a părintelui duhovnic: rugăciunea stăruitoare, viaţa duhovnicească, pocăinţa sinceră, smerenia adevărată.
 
Principalul mijloc este rugăciunea stăruitoare către Milostivul Dumnezeu, de a ne dărui un astfel de povăţuitor.
            „Să căutăm deci mai bine cu osteneală astfel de părinţi, care sunt ucenici ai lui Hristos, şi cu chinul inimii şi lacrimi multe să-L rugăm zile întregi ca să dea jos vălul de pe ochii inimilor noastre ca să-l recunoască, în cazul în care se va găsi unul ca acesta în această generaţie rea şi vicleană, pentru ca, găsindu-l, să primim prin el iertarea păcatelor noastre, supunându-ne poruncilor şi rânduielilor lui din tot sufletul, aşa cum şi acela ascultând cuvintele lui Hristos, s-a făcut părtaş al harului şi darurilor Lui şi a primit de la El puterea de a dezlega şi lega păcatele aprins fiind de Duhul Sfânt…”.
 
Stăruinţa în rugăciune şi încrederea în ajutorul dumnezeiesc sunt absolut necesare în căutarea noastră: „Frate, cheamă cu stăruinţă pe Dumnezeu, ca să-ţi arate un om care te poate păstori în chip frumos, pe care trebuie să îl asculţi ca pe însuşi Dumnezeu, şi să săvârşeşti fără şovăială cele spuse ţie de către el, chiar dacă ţi se par potrivnice şi vătămătoare. Şi dacă inima ta e încredinţată de har şi ai o încredere prisositoare în cel pe care îl ai părinte duhovnicesc, fă ceea ce-ţi spune şi te vei mântui; căci e mai bine să te numeşti ucenic al unui unui ucenic şi să nu vieţuieşti de sine, strângându-ţi roadele nefolositoare ale voii proprii. Iar dacă Duhul Sfânt te va trimite la un altul, să nu şovăi nicidecum…”.
 
Să avem modele în vieţile Sfinţilor Părinţi. Să citim Scriptura.
 
În căutarea noastră, trebuie să avem drept modele exemplele oferite de Sfânta Scriptură şi vieţile Sfinţilor Părinţi şi, cu acestea în faţa sufletului nostru, să ne rugăm cu lacrimi să avem parte în viaţa noastră duhovnicească de o astfel de prezenţă harismatică: „Roagă pe Dumnezeu cu rugăciuni şi lacrimi să-ţi trimită o călăuză nepătimaşă şi sfântă; cercetează însă şi tu însuţi dumnezeieştile Scripturi, mai ales scrielile practice ale Sfinţilor Părinţi, ca să compari cu acestea cele îmvăţate de învăţătorul tău, ca să le poţi vedea şi învîţa ca într-o oglindî, să le ţii în gîndirea ta, dar pe cele false şi străine să le deosebeşti şi respingi, ca să nu rătăceşti; căci află că mulţi înşelători şi învăţători mincinoşi s-au făcut în zilele noastre.”
 
Pentru a-şi putea găsi un astfel de duhovnic, creştinul trebuie să cultive în viaţa sa aceleaşi virtuţi pe care le caută la părintele său duhovnic. Compatibilitatea de viaţă duhovnicească cu părintele duhovnic este un criteriu esenţial pentru mântuire.
 
O altă condiţie fundamentală pentru aflarea unui bun duhovnic este pocăinţa sinceră şi smerenia adevărată. Smerenia este considerată de Sf. Simeon o adevărată „călăuză”: „Ea ne învaţă să nu umblăm pe calea pe care nu o cunoaştem fără călăuză; ea ne porunceşte ca atunci când vrem să ne pocăim, să nu ne apropiem de Dumnezeu fără un mijlocitor şi călăuzitor.”
 
Dumnezeu e Împreună-lucrător cu omul cel ce caută.
 
Omul nu ar vea puterea să-şi afle un astfel de părinte duhovnicesc dacă nu l-ar călăuzi Dumnezeu. Dumnezeu este, astfel, Împreună-lucrător şi ajutor al omului: „ … dacă vrei să-ţi agoniseşti un bărbat duhovnicesc şi sfânt şi un învăţător adevărat, nu socoti că ai puterea să-l recunoşti după ştiinţa ta, fiindcă acest lucru e cu neputinţă, dacă nu te lupţi înainte cu toate celelalte, cu fapte bune, cu milostenie, cu post, cu rugăciune şi cu cerere necontenită, ca Dumnezeu să-ţi fie Împreună-lucrător şi Ajutor spre aceasta. Şi dacă te-ai învrednicit să-l găseşti cu ajutorul şi harul lui Dumnezeu, atunci arată-i cea mai mare purtare de grijă şi râvnă, multă smerenie, multă evlavie, cinste covârşitoare, credinţă curată şi neşovăielnică”.
 
Pr. Pof. Dr. Ioan Teşu – Frumuseţea şi sublimitatea preoţiei creştine; Ed. Doxologia, Iaşi 2010. (intertitlurile şi sublinierile aparţin redacţiei)


Misiune. Mărturii. Vieţile Sfinţilor
Plecarea la Domnul a părintelui Iustin Pârvu – o pierdere sau un câştig? - Ierom. Eftimie Mitra

 
Zis‑a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Adevărat, adevărat, zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel care M‑a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s‑a mutat din moarte la viaţă. Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei care vor auzi vor învia. Căci precum Tatăl are viaţă în Sine, aşa I‑a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine; şi I‑a dat putere să facă judecată, pentru că este Fiul Omului. Nu vă miraţi de aceasta, că vine ceasul în care toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui; şi vor ieşi cei care au făcut cele bune, spre învierea vieţii, iar cei care au făcut cele rele, spre învierea osândirii. Nu pot să fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui care M‑a trimis". (Ioan V, 24‑30)

     S-a dus la Domnul în ziua când Biserica Ortodoxă îi sărbătorea pe Sfinţii părinţi de la Sinodul I Ecumenic. Părintele Iustin mărturisea acelaşi crez şi cu aceeaşi tărie ca al acestor Sfinţi Părinţi combătând ereziile şi rătăcirile timpurilor în care se aflau.
     Prezenţa lângă trupul neînsufleţit al părintelui îţi transmitea o stare de pace şi linişte duhovnicească de nu îţi venea să te mai desparţi de sicriul său. O mireasmă frumos mirositoare se simţea la părintele, cu preponderenţă în zona unde avea cancerul. Stătuse patru zile în căldură şi fără a fi tratat cu formol sau alte substanţe chimice, trupul său nu dădea semne de deteriorare. Pielea era moale şi avea o culoare plăcută, un gălbui frumos şi chipul senin.
     Pentru cei care gândim lumeşte, plecarea dintre noi a părintelui Iustin e o mare pierdere, dar pentru un om duhovnicesc e o mângâiere deoarece Biserica Ortodoxă s-a îmbogăţit cu încă un sfânt român. Nu greşim ca de acum înainte să spunem în rugăciunile noastre: “Sfinte părinte Iustin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi şi neamul românesc!”.
Ierom. Eftimie Mitra
Anca Avram
 
 
 
 
Mormântul Părintelui Iustin Pârvu împodobit cu flori


Eroii din Munţii Făgăraşului - Ioana Haşu



RUGĂCIUNI. Icoane. Moaşte
Rugăciuni către Sfântul Efrem cel Nou pentru NAȘTEREA DE PRUNCI
Rugăciune pentru cei care vor să dobândească prunci
Te-ai înveşmântat în sângele mucenicesc, dumnezeiescule Părinte Efrem, Hristos Domnul ţesându-ţi haină nepieritoare, urzită dintru Învierea Sa din morţi. Înnoieşte firea omenească prin revărsarea sfintelor tale rugăciuni, Preacuvioase, iar întru lumina îmbrăţişării tale sfinte învredniceşte-ne şi pe noi a dobândi de la Dumnezeu darul naşterii de prunci. Nu ai încetat până azi să săvârşeşti lucruri peste fire, iar toţi care aud vestirea minunilor tale, îşi întăresc nădejdea întru grabnica ta mijlocire. Urcuş de taină se fac minunile tale, Sfinte Efrem, izvodindu-le pe acestea precum nişte trepte trebuincioase sporirii noastre în credinţă.
Proslăveşte-te, Cuvioase, mijlocindu-ne şi nouă darul naşterii de prunci buni, căci am aflat că toţi cei care au dobândit copii prin mijlocirea ta, au vestit tuturor grabnicul tău ajutor. Credem cu adevărat că înainte de a veni în lume pruncii pe care tu i-ai dăruit părinţilor, prin Duhul Sfânt ai cunoscut că le vei fi ocrotitor acestora în toata vremea vietuirii pamantesti. Intru netarmuita ta bunatate si mila nu ne trece nici pe noi cu vederea şi umple vieţile noastre de bucurie, dăruindu-ne om nou care să vină în această lume în sânul familiei noastre. Plineşte, Cuvioase Efrem, cererea fierbinte ce ţi-o facem şi primeşte lacrimile noastre puţine, iar la vremea rânduită învredniceşte familia noastră să aducă roadă întru care să Se preamărească Dumnezeu, Cel Caruia I se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, acum şi pururea în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea celor care nu pot avea copii
O, Sfinte Efrem, grabnic ajutătorule al celor ce se roagă ţie, primind puţina noastră rugăciune, vino în ajutorul nostru. Întristată este inima noastră că nu ne-am învrednicit a aduce pe lume fii şi fiice.
Am auzit de nevoinţa şi rugăciunea Sfântului Ioachim, care fusese defăimat de arhiereu din pricină că nu avea urmaşi. Am auzit de durerea Sfintei Ana, femeia sa, care se ruga: "Vai mie, celei lipsite! Că eu singură sunt mai pacatoasă între fiicele lui Israel! Eu singură mai defăimată decât toate, între femei. Toate îşi poartă rodul pântecelui pe mâinele lor, toate de fiii lor se mângâie, iar eu sunt străină de acea mângâiere. Vai mie, Doamne! Eu, păcătoasa, singură am sărăcit de facerea de roade. Tu, Cel ce ai dat Sarei la bătrâneţe fiu pe Isaac, Tu, Cel ce ai deschis pântecele Anei, mama lui Samuil proorocul Tau, caută acum spre mine şi ascultă rugăciunile mele! Ştii ocara nerodirii, deci singur să-mi dezlegi durerea inimii mele şi să deschizi jgheaburile pântecelui şi pe cea neroditoare sa o arăţi roditoare".
Ştim că rugăciunile lor au fost ascultate, că Sfânta Ana a zămislit şi mai apoi a născut-o pe Fecioara Maria, Preasfânta Născatoare de Dumnezeu. Sfinte Mare Mucenic Efrem, noi nu avem nici credinţa şi nici răbdarea Sfinţilor Ioachim şi Ana, dar avem nădejde în ajutorul rugăciunilor tale. Mare este darul naşterii de prunci şi mult se bucură părinţii de copiii lor. Dar, din pricina păcatelor noastre, noi suntem lipsiţi de această bucurie. Ştim că multe femei, care erau apăsate de felurite boli, şi cărora doctorii le spuseseră că pântecele lor vor rămâne sterpe, s-au rugat ţie şi au primit ceea ce ceruseră. Cine poate spune veselia lor, când au văzut pruncii veniţi pe lume după rugăciuni fără număr? Sau cine poate spune veselia bărbaţilor care, deşi aflaseră de la doctori că nu vor putea avea copii, au crezut mai mult în sprijinul tău decât în ştiinţa acelora?
Si noi credem ca ne poti ajuta, chiar daca rabdarea noastra s-a imputinat si credinta noastra este putina. "Da-le lor pantece sterp si sani fara lapte", le-a blestemat proorocul Osea pe femeile israelitilor care au parasit legea lui Dumnezeu. Sa nu cada si peste noi pedeapsa dumnezeiasca, ci, stiindu-ne pacatele, sa ne curatim sufletele prin pocainta. Roaga-te pentru noi, Sfinte Efrem, ca, indreptandu-ne viata, sa primim si bucuria de a avea copii. Si,daca ii vom avea, sa ii crestem in dreapta credinta, fiindu-le pilda de vietuire crestineasca. Iar daca, din pricini nestiute de noi, Dumnezeu ne va lasa lipsiti de acest dar, roaga-te sa mergem pe calea rugaciunii, pe calea cea ingusta care duce in Imparatia Cerurilor.
Intareste-ne, Sfinte, ca in viata sa nu cautam voia nostra, ci voia dumnezeiasca, si in tot locul sa Ii aducem lauda Dumnezeului cel iubitor de oameni, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
(din Sfântul Efrem cel Nou – viaţa, acatistele, paraclisul, rugăciuni la diferite trebuinţe, Ed. Sophia, 2012)



BISERICA si lumea
Familia. Copiii. Educaţia. Vocaţia
Să avem grijă de sufletele copiilor! Sodomia ucide! - Pr. Prof. Dr. Ilie Moldovan
Păcatul homosexualităţii nu va rămâne nepedepsit.
 
„Am amintit, tinere, nu de puţine ori în convorbirile noastre, că păcatul desfrânării, sub toate manifestările lui, e o abatere gravă de la planurile Creatorului. Un amestec nepermis şi revoltător. Cine comite acest păcat, calcă legile firii şi acest lucru nu poate rămâne nepedepsit. Căci legea aceasta a fost dată pentru binele firii, iar cine o calcă se pedepseşte pe sine însuşi. Sub această perspectivă se cuvine să privim şi păcatul homosexualităţii, împotrivirea faţă de legile firii, de data aceasta fiind maximă. Mi-e chiar ruşine să-ţi descriu nelegiuirea acestui păcat, bărbatul preferând bărbat, iar nu femeie. Prin orice alt păcat de desfrânare, diavolul lucrează prin om ca printr-un instrument al său. Prin homosexualitate, mai mult, acţionează ca printr-o slugă necredincioasă. Căci această nelegiuire neagă până si realitatea bărbatului şi a femeii, contestând astfel ordinea firească a lumii şi, în acelaşi timp, ordinea ei spirituală. Mai presus de orice, acest păcat neagă adevărata iubire dintre bărbat şi femeie, fenomenul divin care purifică natura umană şi o ridică prin actul căsătoriei până la înălţimea unei taine sfinte. Cu alte cuvinte, tăgăduieşte iubirea divină trăită într-o iubire umană. Iată cum diavolul încearcă să fure divinitatea lumii acesteia. Homosexualul, omul desfrânat care şi-a trădat iubirea, este un individualist prin excelenţă, care nu urmăreşte decât satisfacerea unor plăceri impudice, ca şi a unui egoism exacerbat, păcatul împotriva firii devenind, pentru el, unicul sens al existenţei sale. Se poate considera un om liber, cum adesea se pretinde? Liber de sub legile Creatorului, dar rob înlănţuit al unei patimi care îl torturează profund, îl nelinişteşte şi îl asupreşte. Dacă ar fi sincer, ar recunoaşte loial că atâta vreme cât îşi caută fericirea pe aceste căi cu totul nepermise, fără să vrea soarbe cu nebunie amărăciunile infernului. De aceea, nu poate călca atât de grav o lege a firii, fără să i se atragă atenţia.
 
Sodomizarea, urmare a desfrâului generalizat din vremea noastră
 
Vorbind, despre homosexualitate, ne referim la un păcat care, potrivit Sfintei Scripturi, cere o anumită pedeapsă, o sancţiune încă din viaţa aceasta. Şi încă una groaznică. Să zicem că statul nu vine să pedepsească acest viciu, dar natura este mai severă aici ca orice judecător pământean. Din cauza desfrâului a nimicit potopul viaţa pe pământ şi din cauza homosexualităţii, în special, a nimicit focul de pucioasă pe locuitorii Sodomei şi Gomorei (de unde şi denumirea păcatului de sodomie), iar în zilele noastre o pedeapsă mai groaznică decât a apei şi focului, este pierderea conştiinţei păcatului în noua lume ce se profilează în viitor şi pierderea sănătăţii trupeşti prin îmbolnăvire cu virusl HIV. În ce priveşte prima pierdere, este de remarcat faptul că homosexualul de astăzi a a lungat din conştientul forului său lăuntric ideea nefirescului vieţii sale, în întunericul inconştientului, unde stăpânesc monştri. De aici şi năzuinţa lui de a impune şi altora stilul său de a fi, crearea unor structuri sociale proprii, constituite sub forma unor asociaţii ce organizează manifestări, congrese, asociaţii de tip satanist sau rock, cu scopul de a perpetua răul în societatea umană. Nedumerit poate de acest trist spectacol ce ţi se deschide în faţa ochilor, ai avea iarăşi dreptul să te întrebi, cum a devnit posibilă apariţia acestui fenomen de masă în sânul civilizaţiei contemporane? Nu în alt fel, decât drept urmare a desfrâului generalizat în zilele noastre, păcat nespovedit şi nepocăit. Unde sunt în vremea noastră canoanele Sfinţilor Părinţi? Niciuna dintre pedepsele ce survin în urma săvârşirii păcatului, nu au evidenţa aceea pe care o are SIDA. De aceea, te-aş îndemna să reţii aceste cuvinte, pe care chiar aş voi să ţi le fixez cu litere de foc în cugetul tău: O răzbunare groaznică îl poate lovi pe acela care cu viaţa sa nel nelegiuită pângăreşte frumuseţea firii omeneşti!. Sodomia poate să-ţi ruineze conştiinaţa, să-ţi distrugă sănătatea şi să te ducă în mormânt din fragedă vârstă. Deci, atenţie!
 
Mişcarea sodomistă provocatoare de revoltă împotriva tradiţiei familiale creştine
 
Nu aş vrea să omit a-ţi spune nici aceea că în străinătate activitatea activiştilor homosexuali din Şcoală se conjugă cu a educatorilor de sex.  Pe lângă intenţia acestor activişti de a iniţia pe elevi în practicile sodomiste, în cazul că reuşesc, au planul de a-i porni la ură împotriva părinţilor, de a-i face să vadă în ei nişte părinţi bigoţi, retrograzi, homofobi, precum şi nişte terorişti de dreapta, exploatând din plin criza în care se găsesc adolescenţii la vârsta lor. Un elev câştigat de ei va contesta valorile şi chiar existenţa familiei sale. Rupându-se de propriul său cămin părintesc, chiar numai ca un homosexual în devenire, el nu va mai avea nici o identitate personală şi nici una etnică, nu va ţine de o tradiţie şi nu se va simţi solidar cu nicio cultură. Activiştii despre care vorbim mai ştiu şi cât de aproape sunt practicile onaniste de cele sodomiste, prin care nu se urmăresc decât satisfacţiile plăcerilor senzuale. Un alt punct din acelaşi program priveşte crearea în sufletul elevului a unei revolte împotriva tradiţiei familiale şi a ordinii creştine a vieţii, care condamnă, amândouă, starea păcătoasă în care ajunge să se complacă cel în cauză. În vederea realizării acestui deziderat, una şi aceeaşi mişcare sodomistă caută să înregimenteze pe adolescent într-un curent de opinie care suţine că păcatul şi răul nu există ca atare şi că el nu rezidă decât în părerile oamenilor şi, prin urmare, oricând poate fi considerat o virtute sau chiar o stare de graţie a lumii. Iată ce vrea să însemne pentru sodomism un adolescent: un om cu o gândire desfrânată corupt şi pervers, bun consumator de plăceri, uşor de condus, instabil din punct de vedere emoţional şi intelectual, într-un cuvânt lipsit de idealul şi de moralitatea ce i-o conferă viaţa de familie.
 
Extras din cartea „Adolescenţa – preludiu la poemul iubiri curate”, Pr. .Prof Ilie Moldovan, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca 2001.


Nu, copiii nu sunt bine-mersi - Andrei Dîrlău
 
Ce legătură ar putea fi între un film sovietic alb-negru realizat în 1938, despre Lenin şi Revoluţia bolşevică din 1917, şi un film hollywoodian din 2010 despre viaţa de zi cu zi şi problemele emoţionale ale unei familii americane moderne? Aparent nici una.
Omul cu arma (Chelovek s ruzhyom), al regizorului Serghei Iutkevici, este „un poem epico-eroic despre triumful revoluţiei asupra vechii orânduiri ţariste şi rolul marelui conducător şi vizionar V.I. Lenin în călăuzirea proletariatului rus spre victoria asupra duşmanului de clasă şi instaurarea noului regim sovietic”. Vizibil fascinat de mitologia ideologică a „realismului socialist”, criticul de film şi slavistul Giovanni Buttafava scria în 1973 în Filmlexicon, pe un ton exaltat: „Omul cu arma îmbină figura lui Lenin şi energiile populare descătuşate de revoluţie într-o povestire cu tonalităţi de cor bărbătesc, de o savoare ce atinge pragul legendei.” Desigur, stând comod pe ţărmul Mediteranei italiene, cu un gin în faţă, e uşor să idealizezi marxismul, departe de zecile de milioane de morţi în gulagul sovietic.
La prima vedere pelicula sovietică nu poate avea nimic în comun cu The Kids are Allright (Copiii sunt bine-mersi), filmul Lisei Cholodenko, după scenariul realizat de regizoare împreună cu Stuart Blumberg, premiat cu Globul de Aur pentru cel mai bun film – comedie sau muzical. Este – cum scrie Peter Bradshaw, nu mai puţin exaltat decât Buttafava, în The Guardian – „un studiu plin de căldură şi umor al familiei postmoderne: o comedie inteligentă despre un cuplu lesbian, copiii lor şi donatorul de spermă care le este tată”.
Şi totuşi, la nivel simbolic, ambele îndeplinesc aceeaşi funcţie: propaganda ideologică. Desigur, ideologia s-a schimbat din anii ’30. În locul comunismului avem acum postmodernismul. Corectitudinea politică marxist-leninistă, în lectură sovietică, a fost înlocuită cu corectitudinea politică a drepturilor minorităţilor, în lectură californiană; Kremlinul cu Casa Albă, Mosfilm cu Hollywood, „exploatarea” cu „discriminarea”, „subjugarea economică” cu „intoleranţa religioasă”. „Buldozerele [demolatoare de biserici], vorba maestrului Sorin Dumitrescu, cu gay-ii”.[2] Dacă s-ar face o paralelă riguroasă între cele două ideologii, izomorfismul s-ar susţine la toate nivelurile.
Lupta nu se mai duce contra principiilor capitaliste ale profitului, azi legitime, ci contra principiilor morale tradiţionale, creştine. Nu mai trebuie înlăturată „dominaţia nemiloasă a unei oligarhii capitaliste lipsite de scrupule asupra unui proletariat exploatat la sânge”, ci „dominaţia nemiloasă a unei majorităţi intolerante şi bigote asupra unor minorităţi rasiale sau sexuale lipsite de apărare şi drepturi”.
În numele acestor drepturi „călcate în picioare” se cere, ca şi atunci, o revoluţie. Nu una violentă ca cea din 1917, ci una discretă, subtilă, la nivelul mentalităţilor: revoluţia sexuală. În acest scop, însă, vechile metode propagandistice rămân adecvate, cu condiţia rafinării lor prin noile tehnici de manipulare în masă.
Întotdeauna, cel mai eficace mod de a minţi este să amesteci minciuna cu adevărul. O minciuna 100% e uşor depistabilă şi nu convinge pe nimeni. O minciună 50% e infinit mai credibilă, ascunsă inteligent în spatele celorlalte 50 de procente de adevăr. Exploatarea maselor proletare era o realitate demonstrabilă economic. Discriminarea rasială a existat şi uneori mai există. Însuşi conceptul de drepturi ale omului derivă din principii creştine şi este legitim. Problema este deturnarea lor în sensul legitimării unor extreme aberante, cum ar fi „familia” homosexuală.
Există un adevăr în filmul despre Lenin? Desigur, eroismul inconştient al unor simpli ostaşi din Armata Roşie. Minciuna constă în camuflarea scopului totalitar al Revoluţiei din 1917, manifestat abia prin genocidele de mai târziu, şi în ipocrita mitologizare a lui Lenin, despre cruzimea şi imoralitatea căruia s-au scris cărţi bine documentate (inclusiv despre relaţia lui homosexuală cu Zinoviev). Aparent, Omul cu arma este un emoţionant epos eroic modern; în esenţă, însă, este o excelent construită ficţiune. Un mit.
The Kids Are Allright e, la rândul lui, emoţionant şi credibil. Psihologia personajelor e atent construită, reacţiile afective sunt nuanţate şi convingătoare. Şi totuşi, şi el e o ficţiune asamblată cu talent (şi cu un buget de 4 milioane dolari). Un mit, în egală măsură. Chiar un personaj secundar din film afirmă, auzind că relaţia cu donatorul de spermă – „tatăl biologic” al copiilor – merge bine: „Mă mir, de obicei auzi tot felul de poveşti înfiorătoare despre asemenea lucruri”. Cum spune alt critic: „Cu subtilitate şi stil, [scenariştii] Cholodenko şi Blumberg au făcut ceva mult mai subversiv (far more subversive): au creat un tată-donator aproape bizar de perfect (almost eerily perfect) pentru familia lui Nic şi Jules” (cele două lesbiene „căsătorite”).
Pe cât de unanimă este critica în a lăuda filmul, pe atât este în a recunoaşte că este unul „extrem de neobişnuit” (highly unusual). „E greu să ne gândim la multe alte exemple de familie homosexuală fericită, obişnuită, esenţialmente bine adaptată (a happy, ordinary, essentially well-adjusted gay family) zugrăvită pe ecran – poveştile homosexuale pe care le vedem tind adesea să fie pline de tristeţe, dacă nu de tragedie.”
Ha, ha! Bineînţeles că e neobişnuit. Fiindcă filmul este doar un artefact reuşit, atent confecţionat, un construct mental inteligent asamblat, menit să ilustreze nu un adevăr, ci o teză, o premisă ideologică, o axiomă corectă politic: că se poate. Un postulat totalitar, nedemonstrat, dar pe care e interzis să îl conteşti, că o familie homosexuală ar putea exista şi că ar fi ceva normal. Ba chiar că ar putea avea şi copii şi că nu ar exista nici un pericol: copiii ar fi bine-mersi.
Teza filmului este, desigur, chiar titlul. La sfârşit există un subînţeles QED (quod erat demonstrandum): „Vedeţi că e OK? Sigur, există probleme – dar oare în familiile heterosexuale nu există? Copiii, ca şi adulţii, au nişte probleme emoţionale – dar în celelalte familii, normale, oare nu au? Şi în final vedeţi că problemele se rezolvă şi toată lumea zâmbeşte. Da, zâmbetul celor două femei lesbiene e un pic amar, respectiv forţat, iar al băiatului un pic sarcastic; dar ele rămân totuşi împreună. Chiar băiatul e pus să le spună că n-ar trebui să se despartă. E o performanţă, în condiţiile în care atâtea familii tradiţionale divorţează (rata divorţului în SUA este de 50%).
Nu trăim într-o lume perfectă, ne spun scenariştii, dar soluţia familiei gay – vor ei să ne convingă – e la fel de bună ca şi cealaltă, sau poate, în anumite cazuri, chiar mai bună. Şi până la urmă le priveşte, nu-i aşa? În fond par a fi nişte femei de treabă, care par să nu facă nici un rău nimănui, şi mai ales nici un rău copiilor. Nici unul nu dă semne că ar deveni homosexual la rândul lui, dimpotrivă, îşi exprimă limpede preferinţele hetero. Şi dacă trec prin nişte crize emoţionale, ele nu sunt mai grave decât ale altor copii de 15-18 ani, iar în final le depăşesc şi viaţa merge înainte. Vedeţi: nu se droghează, nu se sinucid, sunt nişte copii normali, fata are chiar excelente rezultate şcolare, reuşeşte la un college prestigios, şi dragostea celor două mame (în film sintagma „mamele”, care o înlocuieşte pe cea de „părinţi”, e făcută să pară nefiresc de firească) îi ajută să treacă peste crize. În fond toată lumea are probleme în adolescenţă, în cazul lor problemele iau această formă, poate diferită de a altora. Dar nu sunt probleme pe care o relaţie sinceră şi o afecţiune inteligentă din partea celor două adulte lesbiene să nu-i poată ajuta să le depăşească.
Da, sună perfect. Chiar prea perfect ca să fie adevărat. Chiar criticii spun că filmul face eroi din cine nu trebuie şi personaje negative din cine nu merită (the movie is making heroes out of the wrong characters and villains out of others that don't deserve it). Din păcate însă, subversiunea funcţionează. Oamenii cred ceea ce văd pe ecran şi spun: „Da, de ce nu, uite că poate fi OK şi aşa.” Faptul că personajele sunt fictive, create tocmai ca să-i convingă de asta, nu li se pare relevant.
Asociem de obicei cuvântul „ideologie” cu un set de propoziţii teoretice, nu cu situaţii de viaţă concrete, cu impact emoţional, chiar simpatice. Discursul ideologic e asociat cu texte aride, false şi manipulatoare, scrise sau rostite de politicieni, lideri de partid sau filosofi incomprehensibili, nu cu nişte personaje drăguţe, cu care poţi empatiza, şi cu peripeţiile lor hazlii şi foarte omeneşti.
Şi totuşi, The Kids Are Allright este, de la un cap la altul, un discurs pur ideologic. Construit special pentru a convinge de „adevărul” unor dogme ideologice, filmul este esenţialmente un manifest politic. Un instrument de propagandă.[3] E un lucru evident pentru oricine vrea să vadă, cu bună-credinţă, chipul hidos al noului totalitarism al „corectitudinii politice”, dincolo de înduioşătoarele drame sufleteşti ale unor personaje inventate cu migală. Care este miza? Ca homosexualitatea, pornografia, pedofilia, incestul, să fie legiferate ca norme sociale. Iar cei ce vor refuza Sodoma vor fi socotiţi – şi pedepsiţi ca – infractori.
Copiii sunt binemersi este Omul cu arma al zilelor noastre. Şi nu, să nu credeţi tot ce vedeţi pe diversele feluri de ecrane. Copiii (mai rar născuţi, mai adesea adoptaţi) în „familii” homosexuale nu sunt bine-mersi. Şi nici cei care vor să ne spele pe creier, făcându-ne să credem asta.
 
Andrei Dîrlău
 
[1] Acad. Sorin Dumitrescu: Cine ne vrea etrusci? www.culturavietii.ro/2013/02/22/etrusci-sorin-dumitrescu-muzeul-taranului-virgil-nitulescu-luna-istoriei-lgbt/#.UbUMotgZ5Tg
Tocmai pentru acest motiv a fost dat la Muzeul Ţăranului Român. Proiecţia a avut însă ca scop principal testarea reacţiei societăţii româneşti la o asemenea ideologie. Îndrăznesc să afirm că evenimentul The Kids Are Allright la M.Ţ.R. a fost un experiment de laborator pentru a testa, la scară mică, paşii următori făcuţi la scară naţională: introducerea în Constituţia României a amendamentului pro-gay; legalizarea „familiei homosexuale” în Codul Civil, a adopţiei de copii de către asemenea „familii”, a educaţiei pro-homosexuale în şcoli, apoi a familiei multiple (din 3 sau mai mulţi membri „căsătoriţi legal”), apoi a pedofiliei şi incestului – într-un cuvânt, Sodoma şi Gomora, urâciunea pustiirii, consfinţite prin lege. Credeţi că este o exagerare? Priviţi doar cum, sub ochii dv., se va vota noua Constituţie pro-gay. Şi să nu credeţi că e nevoie de multe pagini; două cuvinte sunt suficiente: adăugarea „orientării sexuale” la criteriile de non-discriminare.


Biserica. Neamul. Politica. Lumea
Noi şi Biserica - Ion Luca Caragiale
Noi nu ne mai închinăm, fiindcă nu mai credem. Sufletele noastre nu mai au nevoie de mîngîiere; inimile noastre nu mai au nevoie de tărie, fiindcă sînt de piatră, şi din piatra aceasta scăpărăm scînteile liberei-cugetări, noi românii foşti ortodocşi, cari sîntem mai deştepţi, mai luminaţi, mai mîndri, mai puternici decît toate neamurile lumii. (…) Închine-se nerozii. Filozofia noastră se pune mai presus de nevoile închinăciunii. Clopotele – zgomot! Icoanele – fleacuri! Credinţa – moft! Închiză-se bisericile, surpă-se zidurile lor! Părinţii noştri cari le-au zidit erau nişte barbari, nişte primitivi, fără nici o cultură serioasă; ei nu aveau spiritual de examen. Noi sîntem oameni moderni. Măture-se dărîmăturile bisericilor, ca să se deschidă locuri largi, pieţe vaste, pe cari, după cerinţele progresului, să se zidească oteluri măreţe şi cluburi politice, teatre de varietăţi şi burse de comerţ! Şi nu care cumva să-ndrăznească a ridica glasul cineva! În cazul cel mai bun pentru dînsul, ar fi un om ridicul. E destul că biserica e tolerată.

Un slujitor al altarului cînd stetea sub loviturile unei cumplite prigoniri, unei năpăstuiri strigătoare la cer, izgonit şi maltratat ca odinioară Sf. Ignaţius al Constantinopolului, mi-a spus cu adînc amar – Nu le e frică, fiule, de bătaia lui Dumnezeu? – Nu, părinte, i-am răspuns; nu e frică nimănui de bătaia cui nu crede că este. Ai uitat că ai a face cu o lume care nu crede în Dumnezeu? cu o lume căreia nu i-a fost frică să prefacă în puşcării locaşurile sfinte, închinate credinţei străbune, unde zac osăminte de măreţi voievozi? Se va schimba lumea noastră românească? Va mai vrea Dumnezeu s-o reîntoarcă la dînsul? Dumnezeu ştie.



Cântece patriotice (AUDIO) - linkuri

Lista AUDIO

  În lista de mai jos puteţi găsi melodiile celor 101 cântece din volumul „Nu uita că eşti român”.

  Trimiterile sunt făcute către diverse site-uri terţe, care pot fi retrase în timp de către utilizatorii lor. Dacă găsiţi linkuri care nu mai sunt valabile, vă rugăm să ne semnalaţi acest lucru la comentarii.

 

Imnuri naţionale (3)
Dragoste de neam şi ţară (43)
Marşuri ostăşeşti (6)
Cântece din Basarabia (13)
Cântece din închisori (7)
Colinde din închisori (7)
Cântece din Cenaclul Flacăra (13)
Cântece patriotice moderne (6)

 
                                               Imnuri naţionale:

  http://youtu.be/goyT9LSFHF4

  Deşteaptă-te, române!

Partitură şi varianta instrumentală:

http://ro.wikipedia.org/wiki/De%C8%99teapt%C4%83-te,_rom%C3%A2ne

Vocal:

http://www.youtube.com/watch?v=cL3dCT8i3ew

 

Trăiască Regele!

Partitură:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Imnul_Regal

Vocal:

http://www.youtube.com/watch?v=P_9zr2Xxcs0

 

Limba noastră

http://www.youtube.com/watch?v=qIyx7-MCSds

 

  Dragoste de neam şi ţară

  Acolo este ţara mea:

http://www.youtube.com/watch?v=yUgIyYlMqII

 

Amintire cu haiduci:

http://www.youtube.com/watch?v=O_bhk4GbG4k

 

Apa trece, pietrele rămân:

http://youtu.be/nUDql2igUq0

http://youtu.be/FiOnR8QhOv0

 Aşa-i românul:

http://www.youtube.com/watch?v=aVN0kYivUaY

 

Avem o ţară:

http://youtu.be/2AUYvq-WTxU

 

Balada Sfinţilor Brâncoveni:

http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/balada-sfintilor-martiri-brancoveni

 

Basarabie frumoasă:

http://www.youtube.com/watch?v=QcgjpUXArsw

 

Când a fost să moară Ştefan:

http://www.trilulilu.ro/muzica-traditionala/maicile-de-la-diaconesti-cand-a-fost-sa-moara-stef

http://www.youtube.com/watch?v=HG0DSeedJDI

 

Cântec de oameni                 

Interpretare de la Centenarul Nicolae Steinhardt, 2012:

http://youtu.be/E7WGSlhGgzk

Varianta originală, 1976:

http://youtu.be/FSLkJ-J6RyU

 

Cântec despre Bucovina:

http://www.youtube.com/watch?v=ctzOaW9RA6o

 

Bardul din Mirceşti:

http://www.youtube.com/watch?v=uClHWdbIFZc

 

Cântecul Iancului:

http://www.youtube.com/watch?v=Ad05S5hVoYo

 

Cântecul străinătăţii:

http://www.youtube.com/watch?v=XbQCyhluIE8

 

Cântecul tricolorului:

http://www.youtube.com/watch?v=V5cLtgUydSU

 

Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul:

http://www.youtube.com/watch?v=U88FRxrN7gY

 

Doamne, ocroteşte-i pe români:

http://www.youtube.com/watch?v=m4LkxyHAX3c

 

Doina:

http://www.youtube.com/watch?v=IdbajcttFXc

 

Fii mândru că eşti român:

http://youtu.be/YYltKIxDFc4

 

Fraţi români din lumea-ntreagă:

http://www.youtube.com/watch?v=CiwmFiUUSU0

 

Glossă:

http://www.trilulilu.ro/muzica-folk/pro-musica-glossa-de-mihai-eminescu

 

Hai să-ntindem hora mare:

http://www.youtube.com/watch?v=4C-s9b0aMHQ

 

Hora Unirii:

http://www.youtube.com/watch?v=trDlI8jDAXE

 

Iancu la Ţebea:

http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/vasile-seicaru-iancu-la-tebea

 

Imnul Eroilor:

http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/fiii-bucovinei-imnul-eroilor

 

În limba ta:                          

http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/tudor-gheorghe-in-limba-ta

 

Marşul lui Iancu:

http://www.trilulilu.ro/video-muzica/marsul-lui-iancu-3

 

Marşul lui Tudor:

http://www.trilulilu.ro/muzica-traditionala/marsu-lui-tudor

 

Măi stejar:

http://www.crestinortodox.ro/cantari-bisericesti-audio-mp3/cantece-patriotice-manastirea-putna-audio/cantece-patriotice-mai-stejar-audio-2503.html

 

Mult e dulce şi frumoasă:

http://www.trilulilu.ro/muzica-clasica/mult-e-dulce-si-frumoasa-manastirea-putna-muzica-s

 

Noi suntem români:

http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/nicolae-furdui-iancu-noi-suntem-romani-2008

 

Nu uita că eşti român:       

http://www.youtube.com/watch?v=ysgOL0ezr9k

 

Pe Câmpia Libertăţii:

http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/veta-biris-pe-campia-libertatii

 

Pe-al nostru steag:

http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/ciprian-porumbescu-pe-al-nostru-steag

 

Pui de lei (Eroi au fost, eroi sunt încă):

http://www.youtube.com/watch?v=s71N0b3caz8

 

Românaşul:

http://www.youtube.com/watch?v=4EigVDg7Tjk

 

Românul:

http://www.trilulilu.ro/muzica-soundtrack/romanul-manastirea-putna-sorbal-ucoz-com-sorbal-uc-1

 

Rugă:

Interpretare de la Centenarul Nicolae Steinhardt, 2012:

http://youtu.be/wKViUg4OLY0

Varianta originală:

http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/valeriu-sterian-ruga-2

 

Se urcă Basarabia pe cruce:

http://www.youtube.com/watch?v=w1cULwOYyZU

 

Ştefan, Ştefan, Domn cel mare:

http://www.youtube.com/watch?v=nKByvc9K6qY

 

Ştefane Sfinte:

http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/corul-maicilor-de-la-manastirea-diaconesti-stefane

                                          

Transilvanie frumoasă:

http://www.youtube.com/watch?v=TaZfwdyHocQ

 

Veniţi români să cerem dreptul:

http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/mariana-anghel-veniti-romani-sa-cerem-dreptul

 

Voinţa neamului:

http://www.youtube.com/watch?v=c54-0FT6U_k

  

Marşuri ostăşeşti:

  Dacă-am plecat, Ardealule:

http://www.youtube.com/watch?v=Sjt39eMx2yI

 

Drum bun:

Din filmul „Pentru patrie”:

http://www.youtube.com/watch?v=SiPA4_dLukk

Ansamblul Armatei române:

http://www.youtube.com/watch?v=8Wng9Sc0S8E

 

Luptători de frunte (Noi suntem cei chemaţi să apărăm):

http://www.youtube.com/watch?v=Rl97yimdFVw

 

Şoim român (Nimic în lume nu-i mai sfânt):

http://www.youtube.com/watch?v=k72y8jU1dSc

 

Treceţi, batalioane române, Carpaţii:

http://www.trilulilu.ro/video-politica/istorie-treceti-batalioane-romane-carpatii

 

Trompetele răsună:

http://www.youtube.com/watch?v=GJTuVmbQNA4

 

Cântece din Basarabia:

  Clopotul învierii:

Varianta originală:

http://www.youtube.com/watch?v=ti6VT84xHxE

Variantă folk:

http://www.youtube.com/watch?v=AhJdpafc3Gc

 

Două lacrimi gemene:

Varianta originală – Ion şi Doina Aldea-Teodorovici:

http://youtu.be/XdHQZo6Bdjs

Adriana Rusu si Cristofor Aldea Teodorovici:

http://www.youtube.com/watch?v=mZfEDIYMGlc

 

Eminescu:

http://youtu.be/yikbbUJrx_0

 

Îndemn la unire

http://www.youtube.com/watch?v=T9PQE2rS3-o

Planeta limbii:

http://www.youtube.com/watch?v=essYxmj4bgY

 

Lăsaţi-ne în legea noastră:

http://www.youtube.com/watch?v=uWZ4h5zCJ6o

 

Limba română (Graiul neamului):

http://www.youtube.com/watch?v=Xv2p4M5m5r0

 

Maluri de Prut:

http://www.youtube.com/watch?v=TesqN0Hu5YE

 interpretare corală:

http://youtu.be/f80XwlRx8fc?t=1m35s

 

Nu mă las de limba noastră:

http://youtu.be/m_2yizuE05I

 

Pentru ea:

http://youtu.be/wOOWEEHSQtw

 

Răsai:                                 

Varianta originală – Doina Aldea Teodorovici:

http://www.youtube.com/watch?v=nsDjusfHf9o

Variantă folk:

http://www.youtube.com/watch?v=01z1wx0KsgY

 

Reaprindeţi candela:

http://www.youtube.com/watch?v=O3xUCCzdpkg

 

Trei culori:

https://www.youtube.com/watch?v=PC6acPaT42g

 

Cântece din închisori

  Astăzi neamul nostru prăznuieşte:

http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/corul-maicilor-diaconesti-astazi-neamul-nostru

 

Avem atâţia morţi:

http://www.youtube.com/watch?v=TaVDxLhB9aY

 

Imn morţilor:

http://youtu.be/j6wazcOxy3Q?t=2m39s

 

Rugă (Radu GYR) – Doamne, fă din lacrimi apă vie

http://www.youtube.com/watch?v=rOMFDl2dbqg

 

Rugaciune (Mihai Buracu):

http://www.youtube.com/watch?v=pYf0U3YugIY

 

Rugăciune (Radu Gyr):

http://www.youtube.com/watch?v=2WeXP2ko--U

 

Trăiesc flămând (Valeriu Gafencu):

http://www.youtube.com/watch?v=ThAW5zqHgnc

 
 
 Colinde din închisori

  Colind (A venit şi-aici Crăciunul):

http://www.youtube.com/watch?v=eX_dPh88TzA

 

Colind pentru deţinuţi:

http://www.youtube.com/watch?v=ebkVazROIT4

 

În inima robului:

http://www.youtube.com/watch?v=Oo-Dxtv_kvc

 

În loc de colind:

http://www.youtube.com/watch?v=FuGT6T4LzM4

 

Leru-i  Doamne ler:

http://www.youtube.com/watch?v=unouS7NzuUA

 

Linu-i lin:

Mănăstirea Diaconeşti:

http://www.crestinortodox.ro/colinde-audio-colinde-craciun/manastirea-diaconesti-colinde-vechi-colinde/linu-lin-colind-inchisoare-constantin-dragodan-1964.html

Corul bisericii „Precupeţii Noi” din Bucureşti:

http://www.youtube.com/watch?v=DHRhZYGwvcE

 

Sus la ’naltul cerului:

http://www.youtube.com/watch?v=uj857MWlXk4

 

  Cântece din Cenaclul Flacăra

  Imnul Alma Venus (Trăiască România):

http://www.youtube.com/watch?v=qkgxMbzHr-8

 

Avram Iancu:

http://www.youtube.com/watch?v=6ew1dn8jEpA

 

Baladă pentru Basarabia:

http://www.youtube.com/watch?v=Sv2i76-9zU4

 

Bocetul lui Ioan cel fără de mormânt:

https://www.youtube.com/watch?v=dU-PeZGbizs

 

Căciula:

http://www.youtube.com/watch?v=rOMFDl2dbqg

 

Clopotul Reîntregirii:

http://youtu.be/WSeqPOIG9yc

 

Colindul Ardealului (Tu, Ardeal):

http://www.youtube.com/watch?v=Dva6BDriqvU

 

Iancu la Ţebea:

http://www.youtube.com/watch?v=UXVKSvL2BRg

 

Jurământ la Putna:   

Cor de copii:

http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/glasuri-de-copii-juramant-la-putna

Varianta originală:

http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/gil-ionita-juramant-la-putna-1

 

Marşul Ardealului:        

http://www.youtube.com/watch?v=KSzpcd0SS0A

 

Mereu cu Dumnezeu:

http://www.youtube.com/watch?v=gfA0zNQ4sQg

 

Ţara noastră-i ţara noastră:

http://youtu.be/pt3C11cTXQ4

 

Ţara:

http://youtu.be/C9yYeJLYh4s

 

  Cântece patriotice moderne

  Biserica română:

http://youtu.be/s047Uta-6g0

 

Elegie lui Brâncoveanu:

Varianta originală – Prefix Maramureş:

http://www.trilulilu.ro/muzica-folk/prefix-maramures-elegie-lui-brancoveanu-constantin

Trupa Arhaic:

http://youtu.be/veEOQovlB6c

 

Imn dacic:

http://youtu.be/m9L9AHj0664

 

Jianu:

http://grupularhaic.blogspot.ro/2013/01/trupa-arhaic_19.html

 

Puneţi şeile pe cai:

http://grupularhaic.blogspot.ro/2013/01/trupa-arhaic_11.html

variantă folk:

http://youtu.be/McKBU7umfb4

 

Sentiment de Ardeal:

http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/prefix-folk-mm-sentiment-de-ardeal




CĂRŢI NOI / Produse noi
Sindicatul preoţesc. Studiu canonico-juridic (CARTE) - Prof. dr. Eduard Traian Popescu
Apariţia unui astfel de studiu este o noutate atât pentru mediul academic juridic civil, cât şi, mai ales, pentru cel bisericesc, în momentul de faţă neexistând niciun fel de studiu pe această temă, nici măcar la nivelul unei lucrări de seminar, cu excepţia unor răzleţe note şi însemnări, de aceea consider că întocmirea studiului de faţă are o importanţă şi o utilitate deosebită atât pentru mediul academic juridic civil, cât şi, mai ales, pentru cel bisericesc.
Dr. Eduard Traian Popescu
 

Cuprins

Cuvânt înainte  / 5
Introducere  / 7
1. Importanţa şi stadiul cercetării  / 7
2. Metodologia şi scopul lucrării  / 10
I. Libertatea de asociere - dreptul internaţional şi intern
I.1. Dreptul internaţional  / 12
I.2. Dreptul intern  / 14
II. Biserica Ortodoxă Română vs. Curtea Europeană a Drepturilor Omului  / 16
II.1. Libertatea de asociere – Curtea Europeană a Drepturilor Omului  / 18
II.2. Libertatea de asociere – Biserica Ortodoxă Română /21
a) Mirenii  / 23
b) Clericii  / 34
c) Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Aplicarea normelor de drept, în interpretarea canonico-juridică  / 46
c.1) Aspectul vocaţional al slujirii în Biserică  / 51
c.2) Caracterul necanonic şi nestatutar al autointitulatului sindicat al preoţilor din Mitropolia Olteniei, „Păstorul cel Bun”  / 52
c.3) Autonomia Bisericii Ortodoxe Române, în contextul vieţuirii democratice  / 54
Concluzii  / 63

ANEXA I. Sindicatul preoţesc, între legitimitate şi canonicitate  / 65
ANEXA II. Sindicatul preoţesc, între legitimitate şi abatere disciplinară  / 73

Bibliografie selectivă  / 83


Parintele Arsenie Boca: darul lui Dumnezeu pentru poporul care striga (CARTE)
 
     Cartea este axată indeosebi pe mărturia părintelui Pantelimon privind istoria a 3 dintre obiectele a căror realizare s-a făcut sub îndrumarea Părintelui Arsenie: clopotul, racla şi crucea. Acestea sunt legate de pregătirea românilor (prin jertfă şi pocăinţă) pentru a Doua Venire a Domnului. Părintele Arsenie a profeţit că dacă nu ne pregătim pentru Ziua Judecăţii, pentru a Doua Venire, ţara noastră o să fie ocupată, iar nepoţii şi copiii noştri vor fi robi.
- clopotul bisericii din Hurez (lângă Făgăras) - închinat jertfei celor 14000 de prunci ucişi de Irod (clopotul are încrustat e pe el 3 rânduri de prunci); când va sosi ceasul, acest clopot va chema pe toţi credincioşii, din toată lumea căci pe el Părintele Arsenie a pus să se scrie "Auziţi toate neamurile! Căci cu noi este Dumnezeu";
- racla - închinată jerfei Sfântului Ioan Botezătorul (aflată acum în biserica din Hurez); în această raclă vor fi aşezate, când va voi Dumnezeu, moaştele Sfântului Ioan Botezătorul;
- crucea - închinată jertfei Mântuitorului (ea a putut fi văzută pe cer, ziua şi noaptea, timp de 15 ani, dar numai de cei cărora le-a dat Dumnezeu să o vadă)

Editura Cristimpuri, 8 RON, 112 pagini


Părintele Arsenie Boca: în Duh şi Adevăr (DVD)

Marturia Maicii Marina Lupoiu, Stareta Manastirii Bic

Film documentar editat de Fundaţia Creştină Părintele Arsenie Boca, în regia domnului Nicolae Mărgineanu. Filmul conţine mărturia Maicii Marina Lupău, stareţa Mănăstirii „Sfânta Treime” din Bic şi prezintă detalii despre pictura profetică de la Drăgănescu.

 
Producător- Ager Film
Regizor-Nicolae Mărgineanu
Voce comentariu: Maria Ploae
Comentariu: Costin Manoliu
83 minute, color, audio în română, stereo
Editura Fundatiei Crestine Arsenie Boca, 15,50 RON


Fiţi îngăduitori cu neputinţele oamenilor (CARTE)
Marturii despre Parintele Arsenie Boca

     Fiti ingaduitori cu neputintele oamenilor se vrea, in primul rand, o marturie-reper a unor adevaruri, a unor trairi de echipa, care, coagulate, dau fizionomia unei personalitati duhovnicesti cu totul providentiale: Pr. Arsenie Boca.
     Toti cei cuprinsi in aceasta care - oameni care i-au fost apropiati si care l-au cautat cu vreme si fara de vreme - se recunosc pe sine doar in masura in care isi revendica dependenta de Dumnezeu prin acest "Sfant al Ardealului", in fapt, al intregului Neam romanesc. De aceea, istorisirile lor au vocatia unor apoftegme-crucix, ce cheama la recurs de sens, de valorizare.
     Sunt multi cei care l-au cunoscut pe Parintele Arsenie Boca. Insa putini acei care s-au si intalnit, efectiv, cu Sfintia Sa. Cu duhul sau, cu felul sau de vietuire, cu lumina izvorata din tampla de Prislop...
     Pentru toti cei care se afla in cautarea Parintelui, aceasta carte poate fi inca un reper spre intalnirea cu Sfintia Sa...
Romeo Petrasciuc
 
Editura Agnos, 12 RON, 208 pagini
Detalii      Comandă cartea prin librăria online


Descarca oferta de CARTI la zi
de la toate editurile ortodoxe din tara (2000 de titluri),
precum si icoane, tamâie, cruciulite, calendare, felicitari etc.

Va invitam sa scrieti articole si stiri in revista Porunca iubirii


"Fericit cel ce citeste…
caci vremea este aproape" (Apoc. 1, 3)

Periodicitate: lunar    

Revista Porunca Iubirii
apare din 1998 cu binecuvântarea Arhiepiscopiei Sibiului

Editor
Asociatia Pentru Isihasm
(Editura Agaton)
0740054256; contact@agaton.ro
Fondatori: ing. Ioan Cişmileanu, ing. George Căbaş, ing. Alexandru Stănese

Consilier editorial: Pr.conf.dr. Constantin Valer Necula
Redactori
Cristina Roman; Ioan Cismileanu; Natalia Corlean

----------------------
ISSN 2344 - 0619
ISSN-L 1453 - 7567