Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena

Cel ce chipul Crucii strălucind pe cer mai mult decât soarele l-ai văzut şi biruinţa semnului Domnului bine ţi-a descoperit, cu care întrarmându-te pe toţi vrăjmaşii i-ai biruit, acum şi nouă, celor ce ne plecăm genunchii înaintea icoanei tale, Sfinte Împărate Constantin, dă-ne, împreună cu buna ta maică, Împărăteasa Elena, ajutor, celor ce cântăm vouă: Bucuraţi-vă, părinţii creştinilor!

Mai 2016

     
Sumar:
- Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe - ultimele pregătiri și luări de poziție
- O Catedrală pentru Capitală. Date corecte și semnificative
- Mesajul Patriarhului României de Ziua Națională a Regalității - 10 mai
- Casa în care a copilărit părintele Teofil Părăian va fi restaurată și va deveni casă memorială
- Ar putea fi preluate bisericile fortificate din Transilvania de Biserica Ortodoxă? Răspunsul ÎPS Laurențiu Streza
- Patriarhul rus declară sfânt războiul împotriva terorismului
- A fost târnosită prima biserică închinată Sfântului Porfirie Kavsokalivitul
- Știri interne - mai 2016 (RO)
- Știri externe - mai 2016 (EXT)
- Învierea Domnului (VIDEO)
- Când vrei să faci ordine în garderobă... sau arta de a dărui ce nu îţi mai foloseşte
- Avem 10 porunci. În complementaritate cu ele, vă propun 10 nevoi umane!
- Bătrâna şi ereticul
- Filme, desene animate, muzică, dans. La ce fel de educație ne expunem copiii?
- Educația sexuală - Războiul împotriva copilăriei
- Proiectul Legea pentru inocența copilăriei a fost depus în Parlament
- Doctrina contractului social dintre stat şi Cetăţeni (6)
- 10 strategii cu care este manipulat un popor
- Poezii creştine
- Poezii
- “Declarație-Manifest” în sprijinul FAMILIEI tradiționale adresată ambasadorului SUA
- Apel la redresarea sistemului de sănătate românesc
- Declarație de refuz a educației sexuale în școli și grădinițe
- Conferinta "Sfintii Inchisorilor" (Lugoj, 19 mai)
- Ioan este numele lui. Viaţa Sfântului Ioan Botezătorul povestită copiilor - Gina Agapie (CARTE)
- Vieti si cuvinte de invatatura ale Batranilor contemporani din Grecia (CARTE)
- Cuviosii pustnici din Bucegi Epopeea sfintilor: Jurnalul unor descoperiri sfinte - Pr. Gheorghe Coltea (CARTE)
- Altfel despre Parintele Arsenie Boca in convorbiri realizate de Marius Vasileanu (CARTE)
- Prevenirea bolilor cardiovasculare si stiluri de viata sanatoasa - prof. univ. dr. Constantin Milica (CARTE)
- Studii despre Biserica, despre Traditie, despre Dumnezeiestile Taine si despre slujirea in duh si adevar - Sfantul Nectarie de Eghina (CARTE)
- Barbatul si femeia - insotirea lor - Pr. Ioan de la Rarau (CARTE)
- Sfantul Ierarh Nicolae, mirul iubirii lui Hristos - Pr. Dr. Ioan Valentin Istrati (CARTE)
- O viata fara droguri, 100 de recomandari pentru parinti - Aletha Solter (CARTE)
- Despre suflet si inviere - Sfantul Grigorie de Nyssa (CARTE)
- Hidroterapia. Puterea vindecatoare a apei - Sebastian Kneipp (CARTE)
- Taine si descoperiri in Evangheliile duminicilor - Arh. Vasilios Bacoianis (CARTE)



Tema lunii
Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe - ultimele pregătiri și luări de poziție

 

 

După cum a fost deja anunțat, Sfântul și Marele Sinod Ortodox va avea loc în insula Creta în perioada 16-27 iunie 2016, renunţându-se, la propunerea Patriarhiei Moscovei, la varianta ca lucrările să se desfășoare la Constantinopol (Istanbul).

În ziua Cincizecimii, Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe vor oficia împreună Sfânta Liturghie în Heraklion, la Catedrala Sfântul Mina a Arhiepiscopiei din Creta, iar în ajunul sărbatorii, slujba Vecerniei în Biserica Sfântul Apostol Tit. Sfântului și Marelui Sinod va debuta cu sesiunea de deschidere în data de 20 iunie.

Pregătirile pentru un Mare Sinod au început în anii ´20, iar termene mai apropiate pentru înfăptuirea lui au fost stabilite la şedinţele panortodoxe de la Rodos, din anii 1961, 1963 şi 1964, când s-au stabilit și temele care urmau să fie discutate.

Sinaxa pregătitoare a Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale de la Chambésy – Elveţia, a hotărât între altele, că: deciziile vor fi luate prin consens, fiecărei Biserici revenindu-i un vot, cel al conducătorului delegației, patriarhul, chiar și în cazul delegațiilor formate din mai puțin de 24 de ierarhi, numărul ofcial stabilit (o Biserică unde numărul total al ierarhilor este mai mic de 24 va fi reprezentată de toți ierarhii şi îi va reveni un vot, cel al conducătorului delegaţiei).

Cu aceeași ocazie, la Chambésy, Întâistătătorii au decis ca dintre cele 10 teme mari care ar fi trebuit discutate, punctele 2, 4, 5 şi 9 să fie scoase de pe agendă, întrucât sunt sensibile, generând reacții și controverse, iar un consens decizional ar fi fost improbabil. Cele 10 teme avute în vedere inițial erau:

1.Diaspora ortodoxă. Determinarea jurisdicţiei comunităţilor ortodoxe de dincolo de frontierele naţionale.

2.Procedura de recunoaştere a autocefaliei.

3.Procedura de recunoaştere a statutului de autonomie.

4.Dipticul. Recunoaşterea canonică reciprocă a Bisericilor Ortodoxe.

5.Uniformizarea calendarului sărbătorilor.

6.Reguli şi impedimente pentru Taina căsătoriei.

7.Regula postului în lumea modernă.

8.Relaţia cu alte confesiuni creştine.

9.Mişcarea ecumenică.

10.Contribuţia creştinismului ortodox la stabilirea în lume a idealurilor creştine de pace, fraternitate şi libertate.

Aceste informații, dar și altele suplimentare, se găsesc și în Broşura informativă publicată de organizatorii Sfântului și Marelui Sinod:

"Prolog

Sfântul Sinod al Bisericii Cretei se adresează pleromei (n. n. tuturor credincioşilor) Bisericii Cretei pentru a informa cu privire la viitorul Sfânt şi Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe, care se va întruni în Creta, şi anume la Academia Ortodoxă din Creta, în localitatea Kolymbari din Kissamos, în perioada 17-27 iunie 2016.

Biserica Ortodoxă şi Sinodalitatea

Convocarea Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe constituie prelungirea autentică a modului de existenţă a Bisericii. „Ortodoxia este Biserica sinodalităţii”, se afirmă în Enciclica Patriarhală şi Sinodală a Bisericii Mame (n. n. Patriarhiei Ecumenice). Modul sinodal de existenţă a Bisericii a fost instituit în ziua Cincizecimii, când, conform îndemnului Domnului, Apostolii „erau toţi împreună în acelaşi loc” (Faptele Apostolilor 2, 1), aşteptând venirea Preasfântului Duh. Această moştenire a fost confirmată şi evidenţiată la Sinodul Apostolic, de la sfârşitul anului 48 d. Hr., şi a fost dezvoltat şi consfinţit în continuare de cele şapte mari Sinoade Ecumenice.

Dacă analizăm orice aspect al vieţii bisericeşti vom constata că instituţia sinodală se întrepătrunde cu însăşi Biserica, în care credinţa este învăţată drept, se iau hotărâri decisive, se recapitulează Sfânta Tradiţie şi, în final, se mărturiseşte faptul că Duhul Sfânt „toată rânduiala Bisericii o plineşte” (Stihiră la Vecernia Pogorârii Duhului Sfânt).

La Sinoadele Bisericii participă şi iau hotărâri Episcopii Bisericii, ca proestoşi (n. n. conducători) ai Sfintei Liturghii, ca întâistătători şi purtători de cuvânt ai comunităţilor bisericeşti locale. Corectitudinea deciziilor tuturor Sinoadelor o confirmă, după cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, „credinţa cucernică” şi „corectitudinea dogmelor”, având drept criteriu învăţătura Sfintei Scripturi şi Sfânta Tradiţie a Bisericii. Păstrătoare a ortodoxiei şi ortopraxiei, adică a dreptei credinţe şi a modului drept de funcţionare a Bisericii, este întreaga pleromă a Bisericii.

Caracterul Panortodox şi Pregătirea Sfântului şi Marelui Sinod

Este o realitate faptul că au trecut deja multe secole de ultima dată când a fost convocat un sinod cu un caracter panortodox. Pentru pregătirea acestuia de multe decenii a lucrat în special Patriarhia Ecumenică, în colaborare şi cu asistenţa Patriarhiilor Ortodoxe şi Bisericilor Ortodoxe Autocefale din lume.

Sinaxa recentă a Întâistătătorilor de Biserici Ortodoxe a luat ultimele decizii cu privire la procedurile de convocare ale Sinodului, care au fost validate în continuare de Sinoadele Bisericilor Ortodoxe locale. Patriarhul Ecumenic Bartolomeu are privilegiul şi, în acelaşi timp, înalta misiune să prezideze lucrările Sinodului, la care vor lua parte Bisericile Ortodoxe din întreaga lume.

Delegaţia fiecărei Biserici este compusă din 24 de ierarhi-membri, dar vor participa suplimentar şi consilieri speciali, clerici şi laici. În total, participanţii la lucrările Sinodului se aşteaptă să depăşească (numărul de) 500 de persoane.

Temele Sfântului şi Marelui Sinod

Temele pe care le va analiza Sfântul şi Marele Sinod sunt următoarele: 1) Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine, 2) Taina Cununiei şi impedimentele ei, 3) Autonomia şi modul de proclamare al acesteia, 4) Importanţa postului şi respectarea lui astăzi, 5) Misiunea Bisericii în lumea contemporană, 6) Diaspora Ortodoxă.

Cu siguranţă există şi alte teme şi probleme contemporane, care deşi importante nu sunt cuprinse în agenda discuţiilor deoarece necesită eforturi suplimentare, în colaborare şi dialog panortodox, pentru a fi atinsă rezolvarea lor în viitor.

Programul Sfântului şi Marelui Sinod

Întâistătătorii de Biserici Ortodoxe şi membrii Sfântului şi Marelui Sinod vor ajunge în Chania, în data de 16 iunie 2016. Sâmbătă, 18 iunie 2016 (Sâmbăta morţilor – Moşii de vară), la Catedrala Mitropolitană Buna Vestire din Kissamos, va fi oficiată Sfânta Liturghie Patriarhală, în amintirea strămoşilor noştri adormţi în Domnul.

În aceeaşi zi, după sosirea Întâistătătorilor la Heraklion, reşedinţa Bisericii Cretei, la Catedrala Sfântul Tit, la orele 18.30, va avea loc primirea oficială, şi vor fi oficiate o slujbă de Te Deum şi Vecernia Mare a Sărbătorii Cincizecimii. Desigur, trebuie menţionat că anul acesta, la împlinirea a 50 de ani de la readucerea cinstitului cap al primului episcop al insulei (n. n. Sfântul Apostol Tit), sosirea Întâistătătorilor tuturor Bisericilor Ortodoxe din lume oferă o strălucire aparte acestei aniversări.

Acolo, la Catedrala Sfântul Tit din Heraklion, suntem chemaţi toţi să-i primim şi să le urăm bun venit înalţilor noştri oaspeţi. Acolo va trebui să ne aflăm cu toţii pentru a declara fidelitatea noastră faţă de Biserica Mamă, care este hrănitoarea neamului şi izvorul evlaviei noastre, făclia cea nestinsă în drumul nostru şi asigurarea identităţii noastre. Acolo, cu toţii împreună, ierarhia insulei noastre, demnitarii şi autorităţile locale, sfinţitul cler, obştile monahale şi poporul cretan, suntem chemaţi să ne mărturisim amabilitatea, ospitalitatea, evlavia şi respectul pentru „slava strămoşească” (n. n. Ortodoxie).

În Duminica Cincizecimii, 19 iunie 2016, va fi oficiată coliturghisirea Întâistătătorilor în Catedrala Mitropolitană Sfântul Mina din Heraklion, în prezenţa Excelenţei Sale, Preşedintele Republicii Elene. Această coliturghisire în ziua cea mare a Sărbătorii Cincizecimii va mărturisi unitatea Familiei Panortodoxe şi va atesta vocea unică a Ortodoxiei în lumea contemporană.

În continuare, începând cu Lunea Duhului Sfânt, 20 iunie, şi până sâmbătă, 25 iunie 2016, lucrările Sinodului vor avea loc la Academia Ortodoxă din Creta, în localitatea Kolymbari, Chania, şi se vor încheia în mod festiv în Duminica Tuturor Sfinţilor, 26 iunie 2016, prin coliturghisirea Întâistătătorilor în Biserica Sfinţii Petru şi Pavel din Chania.

Încheiere

În faţa acestui mare eveniment, îndemnăm şi rugăm să întâmpinăm cu toţii Sfântul şi Marele Sinod, mai ales cu rugăciunea şi cu dragostea noastră. Să intensificăm rugăciunea noastră către Dumnezeu, Preasfânta Treime, pentru a da bogată luminare şi harul Său tuturor membrilor Sfântului şi Marelui Sinod. În cazul în care este posibil şi admisibil, să ne întâlnim cu toţii şi să afirmăm înaintea întregii lumi puterea credinţei şi a evlaviei smerite, pe care am primit-o de la strămoşii noştri ca „moştenire sfântă”.

În câteva articole apărute în publicația Dilema Veche, profesorul și teologul Radu Preda, afirmă: "Temele documentelor sînt: misiunea Bisericii în lumea contemporană, diaspora ortodoxă, autonomia și modul proclamării acesteia, Sfînta Taină a Cununiei și impedimentele la căsătorie, importanța Postului și a respectării acestuia astăzi, relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine. Textele sînt traduse în românește și pot fi găsite pe pagina oficială a Patriarhiei. Din păcate, nu am auzit/văzut să se prezinte și să se comenteze aceste documente în facultățile noastre de teologie, fapt care adîncește temerea că un criteriu esențial pentru orice act sinodal va fi cu greu îndeplinit sau, în cel mai bun caz, cu întîrziere: receptarea. Or, aceasta reprezintă un proces care precedă consultarea propriu-zisă, insuflă dezbaterile și le confirmă rezultatele."

Referitor la oportunitatea organizării în acest an a Sfântului și Marelui Sinod, Episcopul sârb Irineu de Backa scrie: "Acum este momentul în care Biserica își poate organiza Sinodul său, cu toate că condițiile, nici astăzi, nu sunt ideale. Nu mai există, într-adevăr, teroare politică și persecutie aspră în cele mai multe dintre țările ortodoxe, dar în unele dintre ele există, încă, dificultăți în viața Bisericii, din cauza ciocnirilor armate, iar in Orientul Mijlociu persecuție din partea musulmanilor fanatici. Acesta este motivul pentru care Sinodul nu a putut fi ținut la Constantinopol, așa cum fusese planificat. Suntem, inca, martorii - pornind de la noi rapoarte mass-media - unor acte teroriste in Ankara și Constantinopol. Dificultățile și suferințele sunt enorme în Siria, Irak, în Orientul Mijlociu, unde se afla mulți creștini ortodocși, dar, de asemenea, multi crestini separați de Biserica Ortodoxa, insa totuși aproape de ea, înruditi spiritual.
Condițiile ideale, în plus, nu există și nici nu le putem aștepta. Dar nevoi și provocări există și, din acest motiv, s-a decis să se accelereze pregătirile. Personal, si sper sa nu fie o lipsa de modestie din partea mea ca o spun, eu consider: daca pregătirile ar fi durat cu doi sau trei ani mai mult, viitorul Sinod ar fi avut mai mult succes. Spun acest lucru, cu o anumită cantitate de îndrăzneală, probabil nejustificată, pentru că eu sunt implicat de o lungă perioadă de timp în pregătirile sinodale, în numele Bisericii noastre, cu Mitropolitul Amfilohie de Muntenegru și Litoral, și nu în calitate de observator fata de ceea ce se întâmplă, ci în mod activ, din interior. Astfel, consider că am fi putut avea si alte subiecte importante pe ordinea de zi, în primul rând problema autocefaliei. La fel si cu pregătirea textelor, care urmează să fie prelucrate și supuse dezbaterii in Sinod, și pentru care vor fi luate decizii. Aceasta pregatire ar fi avut mai mult succes, intrucat unele texte sunt vechi de decenii, iar perioada de pregătire nu a fost suficientă, pentru ca acestea să fie analizate mai în serios și aprofundate, pornind de la provocările spirituale actuale."

Pr. Gabriel Ciofu, din Parohia Baia, Suceava, ridică următoarele întrebări: "Referitor la diaspora şi jurisdicţiile canonice ale Bisericilor naţionale, trebuie menţionat că diaspora aparţine canonic doar Patriarhiei ecumenice de Constantinopol, iar consensul de a figura mai mulţi ierarhi pe criterii naţional-etnice pe acelaşi teritoriu este străin de duhul şi canoanele Ortodoxiei. (...)

Cu privire la autocefalie, de-a lungul (şi de-a latul) istoriei aceasta a avut la bază şi o premisă naţional-administrativă, precum şi o implicare politică, câteodată temeiluită pe conjunctură, disponibilitate şi şantaj, şi mai puţin pe consens bisericesc. Este o problemă „spinoasă” (problema bisericească a Basarabiei cu două jurisdicţii bisericeşti, a Ucrainei filofilaretiste, a Osetiei…) şi, în loc să se găsească rezolvări canonico-duhovniceşti, s-a trecut „în rezervă” până la… sfântu’ aşteaptă. Autonomia bisericească n-ar trebui să depindă de autonomiile, independenţele şi suveranităţile politico-naţionale sau etnico-teritoriale, dar nici să fie tributară unor interese bisericeşti, idei mesianice şi filetiste ale celei „de-a treia Rome” (Moscova) sau ale celei „de-a patra Rome” (Bucureştiul – ideea aparţine lui Nicolae Iorga), nici unor habotnicii panslave sau unor grandomanii şi filautii elene. Din păcate, recunoaşterea autonomiei bisericeşti (doar) pe criterii eclesiale pare utopică.

Dipticul sau ordinea canonică a ierarhiei episcopale se prezintă astăzi ca un conflict mocnit între canonica „Pentarhie” (stabilită la Constantinopol în 381), adică ordinea: Roma (căzută în erezia papistăşească, deci acum exclusă), Constantinopol, Alexandria, Antiohia, Ierusalim, şi între adepţii „rearanjării” treptelor scării dipticelor pe criterii cantitative, calitative sau economico-sociale, astfel încât o nouă ordine (iertaţi-mă pentru expresia new-age-istă!) ar arăta aşa: Patriarhia Moscovei – cea mai mare Biserică Ortodoxă autocefală din lume, Patriarhia Română – a doua Biserică Ortodoxă ca mărime, urmate de Bisericile Greciei, Serbiei, Bulgariei, Ciprului şi, abia la urmă, de foarte slăbitele Patriarhii tradiţionale (din ce a mai rămas din „Pentarhie” după stăpânirea islamică şi Marea Schismă de la 1054). Personal, cred că acest punct nici n-ar mai trebui să umple timpul discuţiilor, dacă s-ar face apel la hotărârile Sinoadelor ecumenice şi la istoria bisericească universală; dar, deh, mândria face casă bună cu rangul.

Parcă uitându-se de schismele intra-ortodoxe de după 1923, în ceea ce priveşte calendarul (încă) se doreşte (slavă Domnului că nu este dorinţă unanimă!) să se intervină şi la mutarea în zi de duminică a sărbătorilor din timpul săptămânii, dar devine actuală şi o nouă încercare de aducere la acelaşi numitor comun prin acceptarea consensuală a îndreptării calendaristice din anii ’20 ai veacului trecut. (...)

În ceea ce priveşte căsătoria, se vehicula în şedinţele interortodoxe trecute o reformă pe baze teologumenice a impedimentelor recăsătoririi preoţilor (divorţaţi sau văduvi), a căsătoririi episcopilor, a căsătoririi călugărilor ce leapădă chipul îngeresc şi, mă iertaţi dacă vă tulbur cu această informaţie, posibilitatea acceptării (sub diferite pretexte şi scuze) a cuplurilor homosexuale (problemă ridicată de ÎPS Ioannis Zizioulas – mitropolit ortodox de Pergam ce a stârnit opoziţia comună a Bisericilor ortodoxe negreceşti). Deci sodomizarea bate la uşile Bisericii… Dar la Sinaxa de la Chambésy s-au accentuat (spre domolirea progresiştilor şi spre alinarea alarmiştilor) câteva hotărâri ferme: „căsătoria” persoanelor de acelaşi sex este imposibilă; se interzice căsătoria celor care sunt înrudiţi prin legături de sânge; se admite a doua şi cel mult a treia căsătorie (poligamia şi a patra căsătorie sunt excluse); se interzice căsătoria celor care au primit tunderea monahală; nu se poate căsători nimeni după primirea hirotoniei; (prin iconomie) se acceptă căsătoriile ortodocşilor cu alţi creştini, dacă copiii vor fi botezaţi şi educaţi în Biserica Ortodoxă, dar căsătoriile cu persoane de alte religii nu se acceptă.

Chestiunea postului în concepţia unora se vrea reformulată şi modernizată prin dezlegări la peşte, lapte şi ouă după exemplul vaticanist, prin scurtarea perioadelor, printr-o derogare parţială a postului pentru mireni în detrimentul postirii „clasice” pentru monahi. La Sinaxa din ianuarie s-a stabilit că nu se anulează absolut nimic din tezaurul Sfinţilor Părinţi, ci doar se subliniază importanţa postului, iar aplicabilitatea iconomiei este lăsată la latitudinea fiecărei Biserici Ortodoxe Autocefale.

Referitor la relaţiile Ortodoxiei cu alte confesiuni creştine tendinţa este clară, postmodernistă şi paralelă cu Ortodoxia, de nivelare a diferenţelor dogmatice, liturgice şi ascetico-mistice, prin concesiuni doar din partea „învăţaţilor” şi reprezentanţilor ortodocşi.

Mişcarea ecumenică înlocuieşte de aproape un veac Predania pravoslavnică cu ideii gnostice şi scolastice apusene, secularizează viaţa duhovnicească şi aggiornamentează Tradiţia după mersul lumii corecte politic, toate într-un ghiveci para-creştin depus în oala Comisiei Mondiale a Bisericilor şi plin de picanterii sincretice. Pe bună dreptate, aceasta este o problemă ecleziastică cu privire la Biserică ca unitate şi organism teandric, o unitate şi organism care sunt stabilite nesigur de către sincretismul ecumenic contemporan.

 Cea mai „arzătoare” problemă a Bisericii pare să fie răspunsul practic la întrebarea: Cum putem noi să implementăm lozinca „farmazonă” a Revoluţiei franceze – pace (libertate), fraternitate şi egalitate în viaţa duhovnicească a ortodocşilor? Într-adevăr, fără aceste „virtuţi” seculariste, după mintea unora, nu ne vom putea mântui…" (Sursa:crainou)

Conform Mitropolitului Ilarion de Volokolamsk, președinte al Departamentului pentru Relații Externe al Patriarhiei Moscovei, "Discuțiile iscate în urma afișării documentelor de proiect pre-sinodale, identificate în urma publicarii lor de către unele Biserici locale, au arătat că anumite documente mai trebuie să fie perfecționate. Eu cred că această lucrare asupra documentelor, care va lua în considerare poziția tuturor Bisericilor autocefale, trebuie să aiba loc neapărat în timpul Sinodului Primaților, care va preceda Sfântul și Marele Sinod Panortodox".

Poziția Facultății de Teologie Pastorală și Socială din Tesalonic privind Sfântul și Marele Sinod - spicuiri

"Prin convocarea Sinodului se reafirmă unitatea Bisericii Ortodoxe și se depășește introversiunea, care, în ultimele secole, a amenințat unitatea bisericească și a tulburat Biserica Ortodoxă, din cauza etnofilismului. Astfel, se oferă un răspuns celor care susțin că Biserica Ortodoxă se află în neputința de a funcționa sinodal la nivel panortodox și că instituția sinodalității, principiu fundamental al Bisericii, s-a diminuat în ultimele secole, lucru neadevărat.

Bisericile Ortodoxe locale se află în mod decisiv într-o colaborare panortodoxă pentru a răspunde problemelor pastorale, sociale și canonice actuale, cum ar fi diaspora ortodoxă, căsătoria și alte subiecte care se referă la relațiile interortodoxe și interbisericești. În fața noilor provocări care pun la încercare în multe feluri Biserica în vremurile noastre, există o nevoie incontestabilă de decizii responsabile care să fie luate de organismul sinodal prin excelență panortodox.

Întrucât numărul credincioșilor ortodocși a crescut în zilele noastre în întreaga lume, și interesul pastoral va trebui exprimat corespunzător prin noi decizii sinodale. Noile probleme, noile structuri și noile provocări (de etică, bioetică) nu-i pot lăsa indiferenți pe păstorii responsabili ai Bisericii.

Prin urmare, odată cu Sfântul și Marele Sinod se consfințește un nou început, care sperăm și ne dorim să aibă o continuare. Mai mult, acest lucru a fost afirmat la ultima Sinaxă a Întâistătătorilor (21-28 ianuarie 2016) și de către Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic. Pentru multe decenii, de la începutul secolului al XX-lea și până astăzi, expresia instituției sinodalității s-a reînnoit ca principiu teologic și practică bisericească, iar noi, în calitate de cadre universitare responsabile, trebuie să sprijinim lucrarea Bisericii, deoarece tocmai în acest fel exprimăm teologia nu doar ca funcție academică ci și ca slujire în societatea bisericească vie, ca aplicare și interpretare (a ei) în lumea contemporană. (...)"- Sursa: Romfea.gr

Mesajul Înaltpreasfințitului Părinte Dimitrie, Arhiepiscop Senior (Geron) al Americii, (Patriarhia Ecumenică), privind Sinodul panortodox - spicuiri

"(...) În primul rând, acesta este un Sinod al reprezentanților tuturor celor paisprezece Biserici Ortodoxe Autocefale din lume... Pe lângă Întâistătători, fiecare Biserică Autocefală va fi reprezentată de douăzeci și patru de episcopi și nouă preoți și laici. După secole și secole, aceasta este prima dată când are loc un Sinod cu o asemenea componență impresionantă. Acesta este într-adevăr un dar măreț de la Dumnezeu.

În al doilea rând, acesta este un dar de la Dumnezeu pentru că Sinodul va prezenta o mărturie foarte puternică a unității universale existente în Biserica Ortodoxă...

În al treilea rând, viitorul Sfânt și Mare Sinod al tuturor Bisericilor Ortodoxe Autocefale va avea imensa oportunitate de a se ocupa de aspectele care constituie probleme sau provocări pentru Biserica Ortodoxă în lumea contemporană. Scopul Sinodului nu este de a se ocupa de toate aspectele cu care se confruntă Ortodoxia universală...

Viitorul Sinod din Creta, cu ajutorul lui Dumnezeu, va iniția un proces vital de întâlniri sinodale, care vor oferi oportunitatea și condițiile propice de a examina, analiza și stabili pașii decisivi pentru a confrunta provocările și problemele nerezolvate.

În al patrulea rând și cel din urmă, Sfântul și Marele Sinod al tuturor Bisericilor Ortodoxe Autocefale din Creta va deveni o manifestare vizibilă și palpabilă de putere spirituală imensă.

O altă importanță majoră este aceea că aceste milioane de oameni sunt concentrați cu precădere în unele locuri, dar și împrăștiați pe toată suprafața pământului. Astfel, Sinodul va avea un impact asupra a ceea ce se întâmplă astăzi în lume. Mărturia ortodoxă a Evangheliei își va spori disponibilitatea și accesibilitatea pentru milioane de oameni, pentru că va deveni cunoscută în mare parte, chiar la nivel universal, celor de departe și celor de aproape.

Așteptăm cu nerăbdare întrunirea Sinodului în Creta ca pe un dar extraordinar de la Dumnezeu, nu doar pentru Ortodoxie, ci pentru întreaga lume."

Reacții "ascuțite" și punctuale ale mănăstirilor din Muntele Athos

"Pr. Peter Heers: Sfintele Mănăstiri ale Muntelui Athos au răspuns documentelor-proiect și metodologiei folosite pentru Sinodul Panortodox cu reacții ascuțite și punctuale. Scrisorile mănăstirilor atonite au fost făcute publice. Pentru că problema este serioasă, s-a decis ca textele pregătite pentru Sinodul Panortodox să fie examinate într-o Adunare specială a reprezentanților și stareților sfintelor mănăstiri atonite, în săptămâna luminată.

Părinții atoniți atrag atenția asupra pericolelor puse de Sinodul Panortodox, asa cum este acesta pregătit în prezent. Mai precis, printre altele, ei scot în evidență următoarele aspecte:

– sobornicitatea Bisericii este subminată în timp ce o teologie a primatului este promovată (din cauza participării limitate a episcopilor și autorității excesive deținute de primații bisericilor autocefale);

– o ambiguitate inacceptabilă a textelor pre-sinodale, ce permite interpretări ce deraiază de la dogmele ortodoxe; 

– accentul nepotrivit prin care la baza dialogului s-ar afla “credința și tradiția vechii biserici și a celor șapte sinoade ecumenice”, în asșa fel încât istoria ulterioară a Bisericii ortodoxe pare că lipseste sau are o importanță mai mică; 

– încercarea unora de a căpăta confirmare panortodoxă a textelor scandaloase și total inacceptabile aprobate de Consiliul Mondial al Bisericilor; 

– folosirea inacceptabilă a termenului “biserică” pentru schisme și erezii; - Sursa și traducere Cuvântul Ortodox

Scrisoarea egumenului Mănăstirii Cutlumuş către Sfânta Chinotiță a Sfântului Munte cu privire la viitorul Sinod panortodox - spicuiri

"(...) În mod concret, dincolo de numeroasele elemente pozitive ale documentelor, se ivesc anumite întrebări care ating conţinutul teologic al Tradiţiei patristice.

1) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Sinodului panortodox prezintă imaginea unei sinaxe a întâistătătorilor, şi nu cea a unui Sinod panortodox după modelul Sinoadelor ecumenice. Această impresie este provocată de limitarea membrilor doar la Întâistătătorii Bisericicilor autocefale, având dreptul exclusiv la vot şi la cuvânt, ceea ce exclude ceilalţi membri ai fiecărei delegaţii, dar şi marele număr de episcopi aparţinând fiecărei Biserici. Aceasta nu constituie expresia desăvârşită a sistemului sinodal. Ne temem că, în acest mod, pătrunde involuntar în Biserică teologia primatului, care, de altfel, constituie şi finalitatea teologiei persoanei, apărută în secolul al XX-lea. Deja au apărut opinii după care dogma şi cultul liturgic nu pot să constituie locul unităţii, fiind factori chipurile impresonali, iar ca unic loc al unităţii se promovează persoana primatului.

2) Cu privire a subiectul relaţiilor Bisericii ortodoxe cu restul lumii creştine, este oarecum inconsecvent ca Biserica una, sfântă, catolicească/sobornicească şi apostolicească să recunoască alte Biserici creştine, cu care, în consecinţă, poate fie să aibă, fie să nu aibă comuniune. Adică pare că subiectul clarificării credinţei este plasat a posteriori, după recunoaşterea unui comunităţi creştine ca Biserică, ca şi cum teologia ar constitui o completare a eclesialităţii [caracterului de Biserică]. Reiese din formulare că este considerată unicul criteriu al eclesialităţii succesiunea apostolică istorică sau oficierea botezului.

3) Articolul 22 al documentului «Relaţiile Bisericii ortodoxe cu restul lumii creştine», aflat desigur în legătură cu dialogul ecumenic, prejudecă evident infailibilitatea Sinodului, şi formulează în scris concepţia mai generală că «păstrarea credinţei ortodoxe curate este asigurată numai prin sistemul sinodal» şi de asemenea că un Sinod constituie «judecătorul autorizat şi ultim cu privire la subiectele de credinţă». El anticipează, în sfârşit, condamnarea oricărei contestaţii a deciziilor Sinodului de către persoane sau grupuri (inclusiv, evident, şi de către ierahii locali). Dacă acestea nu constituie pur şi simplu o formulare nefericită, atunci se contestă faptul că poporul credicios este păzitorul credinţei. Contrar acestui articol, viaţa Bisericii mărturiseşte că indivizii (de exemplu de-Dumnezeu-purtătorii Părinţi, Cuvioşi, Mucenici şi Mărturisitori), grupurile, şi în sfârşit întreaga pliromă [totalitate] a poporului lui Dumnezeu, urmând tradiţia apostolică a sfinţeniei, au dovedit nevalide mari şi numeroase [cu numeroşi membri] Sinoade ale trecutului.

4) Dat fiind că tradiţia patristică, în conformitate şi cu documentele, constituie un criteriu al unităţii eclesiale şi dat fiind de asemenea că viitorul Sinod revendică o validitate/autoritate panortodoxă, pliroma Bisericii aşteaptă de la acesta să nu ignore Sinoadele precedente, acelea care au fost convocate sub Sfântul Fotie cel mare şi Sfântul Grigorie Palamas, care au fixat graniţele teologiei şi experienţei patristice de-a lungul timpului şi au format conştiinţa de sine ortodoxă, şi pot să dea răspunsuri omului contemporan. Dacă nu se face această menţiune, în cele din urmă va părea că Biserica ortodoxă nu acceptă teologia de după Sinodul al şaptelea.

5) În sfârşit — chiar dacă de importanţă minoră — nu înţelegem utilitatea prezenţei observatorilor heterodocşi la un Sinod la care urmează să se discute, pe scară largă, chestiunile interne ale lumii noastre ortodoxe.

Pliroma eclesială aşteaptă cu adevărat ca Sfântul şi Marele Sinod să manifeste expresia autentică a tradiţiei. În acelaşi timp, sosesc de pretutindeni voci distinse, de unde reiese neliniştea că anumite poziţii vor crea probleme majore sau minore, şi posibilităţi de a provoca schisme. De asemenea, ne gândim că Locul nostru sfânt, întotdeauna sensibil la chestiunile de credinţă şi experienţă ortodoxă, va trebui să articuleze un discurs cuviincios şi limpede, care se cuvine să contribuie la edificarea tuturor, iar eventual şi să influenţeze pozitiv şi lucrarea Sinodului.

Dincolo de toate acestea, noi rămânem, cu iubire întru Hristos şi dragoste frăţească,

Egumenul Sfintei Mănăstiri Cutlumuş, + Arhimandritul Hristodul şi fraţii săi în Hristos"

Pr. Peter Heers: Scrisoare a Mănăstirii Caracalu - spicuiri

"Prin prezenta scrisoare mănăstirească, vă expunem următoarele, legate de Sfântul și Marele Sinod... Suntem de părere că Sfântul Munte, care, după cum e maărturisit, constituie bastionul și arca ortodoxiei, nu poate rămâne departe de o asemenea chestiune într-atât de importantă. 

Dupa cum reiese din studiul textelor pregatite pentru Sinod, afirmațiile cu privire la chestiunile ecleziologice sunt precare și ambigue, permițând interpretări ce se abat de la dogma ortodoxă. 

De asemenea, în textul respectiv se afirmă că deciziile Sinodului vor fi obligatorii pentru întreg trupul Bisericii, lucru ce apasă asupra conștiintei ortodoxe. 

Având în vedere acest lucru, cu smerenie credem că, în calitate de aghioriți și în acord cu exemplul Părinților care au fost înaintea noastră, trebuie să abordam această problemă și Sfântă Comunitate ar trebui să comunice o poziție asupra Sfântului și Marelui Sinod.

Cu aceste preocupări exprimate și rugându-ne din inimă pentru luminarea de la Domnul cu privire la problemele ecleziologice de mare importanță, încheiem această scrisoare cu căldură frățească și dragoste întru Hristos,

Starețul Sfintei Mănastiri Caracalu,

Arhim, Filoteu cu obștea"- Traducere din engleză: Cuvântul Ortodox

Comunicat al Patriarhiei Antiohiei despre Sfântul și Marele Sinod - spicuiri

"Părinţii sinodali au subliniat importanţa participării active a Bisericii Antiohiei la Sfântul şi Marele Sinod, care a fost pregătiti încă din anii ’60 ai secolului trecut. De asemenea, au salutat toate eforturile depuse pentru a oferi Sinodului şansa de a exprima mărturia ortodoxă, care este una în întreaga lume. Sinodalii au convenit asupra unei formulări comune a poziţiei antiohiene privitoare la subiectele care vor fi discutate pe ordinea de zi a Sinodului, pentru a aduce la cunoştinţa întregii lumi. Au lăsat şedinţa Sinodului Antiohian deschisă în vederea alcătuirii unei poziţii finale referitoare la Sfântul şi Marele Sinod, în aşteptarea unui rezultat la iniţiativa paşnică şi pozitivă a Bisericii Antiohiei, exprimată de Preafericitul Părinte Ioan al X-lea înaintea delegaţiei Patriarhiei Ecumenice care l-a vizitat în luna aprilie 2016, cu privire la identificarea unei soluţii bisericeşti finale pentru diferendul cu Patriarhia Ierusalimului.

Cu privire la documentele Sfântului şi Marelui Sinod, membrii Sfântului Sinod al Bisericii Antiohiei au decis să accepte toate modificările propuse de comitetul numit de Preafericitul Părinte Ioan şi a cărui misiune este aceea de a identifica o formulare clară care să ia în considerare afirmaţiile Sinodului (Antiohiei) în această privinţă.

Membrii sinodali au făcut apel la implementarea de eforturi serioase în vederea stabilirii păcii în Siria şi pentru rezolvarea crizei umanitare majore prin care trece poporul sirian, ca urmare a terorii şi a exploziilor care atentează la componenţa societăţii. De asemenea, au făcut apel la comunităţile internaţionale pentru a intensifica eforturile şi cooperarea în vederea unei contribuţii la identificarea unor iniţiative comune coordonate, care vor duce la încetarea focului şi încheierea terorii şi a violenţei care distruge oameni şi infrastructura ţării, forţează locuitorii Siriei să emigreze, lăsând multe victime. Iar după aceasta, să se intre într-o etapă politică paşnică, odată cu reconstrucţia ţării.

Părinţii sinodali au abordat şi criza umanitară majoră care rezultă din migraţia locuitorilor Orientului Mijlociu. De asemenea, au discutat în detaliu despre eforturile realizate de eparhiile din diaspora, cărora le-au fost adresate mulţumiri pentru recenzarea celor care au fost forţaţi să părăsească ţara, fiind împovăraţi cu greutăţile şi dificultăţile migraţiei. Au apreciat foarte mult iniţiativele desfăşurate de eparhii şi comunităţi pentru a uşura suferinţele migranţilor şi ale celor care caută azil politic. De asemenea, au făcut un apel credincioşilor să lucreze cu solidaritate şi să facă tot posibilul pentru a le asigura cele necesare.

Părinţii sinodali au reiterat faptul că orice soluţie la criza umanitară trebuie să se bazeze pe oprirea focului şi a conflictelor în Orientul Mijlociu, în special în Siria, şi pe restabilirea dreptăţii, păcii şi a dezvoltării economice în ţară.

Membrii sinodali au atras atenţia opiniei publice internaţionale la problema celor doi Mitropoliţi Paul şi Ioan, care au fost răpiţi de mai mult de 3 ani, într-o tăcere internaţională vădită, răpire al cărei impact a crescut şi a adus mai multă suferinţă Bisericilor şi credincioşilor lor, suferinţă care a devenit mai gravă decât delictul răpitorilor în sine.

Părinţii sinodali au făcut apel la comunităţile internaţionale şi organizaţiile umanitare să depună eforturi în plus pentru a identifica soarta celor doi episcopi şi să acţioneze în vederea eliberării lor, dimpreună cu ceilalţi captivi.

Părinţii sinodali au discutat despre situaţia socială, politică şi economică din diaspora, în special din Venezuela, Brazilia şi Argentina. Aceştia se roagă pentru diminuarea greutăţilor vieţii şi deschiderea căii pentru a primi rolul de pionierat al acestor ţări, prin contribuţia cetăţenilor lor. Părinţii au făcut referire la eforturile depuse de poporul şi de statul grec, alături de Biserica Greciei, pentru a sprijinirea celor care au fugit din cauza războiului şi conflictelor, în ciuda crizei financiare şi economice din Grecia. Sinodalii au salutat, de asemenea, declaraţia comună a Papei Francisc, a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu şi a Arhiepiscopului Ieronim al Greciei cu privire la refugiaţi, migranţi şi cei care solicită azil politic. S-a făcut un apel la comunitatea internaţională şi la liderii mondiali să facă uz de toate mijloacele pentru a asigura şi ajuta persoanele, inclusiv creştinii, să se restabilească în patria lor şi să se bucure de dreptul la vieţuirea în pace şi siguranţă. Părinţii sinodali au apreciat declaraţia de la Havana a Papei Francisc şi a Patriarhului Kiril al Moscovei şi al întregii Rusii cu privire la pacea în Orientul Mijlociu şi prezenţa creştinilor în această zonă.

Sinodalii au înălţat rugăciuni pentru ca Domnul să dăruiască un duh de pace întregii lumi, să binecuvânteze credincioşii, să îi ocrotească atât în patria lor cât şi în diaspora, şi să dăruiască umanităţii din belşug milele Sale cele bogate."

În Cuvaâtul rostit în cadrul Întrunirii Extraordinare a Episcopilor Ortodocși ai Greciei, care a avut loc în perioada 24-25 mai 2016, Arhiepiscopul Ieronim a Atenei a făcut un apel la manifestarea unui duh al iubirii și la renunțarea la orgolii: "V-aș ruga să ne manifestam într-un duh al iubirii față de Hristos și al respectului față de orice punct de vedere diferit, poziția dominantă fiind cea a majorității. Sfântul și Marele Sinod Panortodox din Creta este un eveniment istoric bisericesc și, în același timp, decisiv. Lumea întreaga așteaptă de la noi o mărturisire a unității noastre. Potirul comun, Trupul și Sângele Domnului nostru, vor fi întotdeauna Ceea Ce ne unește sau ne separă.

Nu încape vorba despre negocieri privind problemele dogmatice. Biserica noastră este una, sfântă, sobornicească și apostolească, iar nevoia de mărturisire misionară este una imperativă, de raportare contemporană la problemele vremurilor noastre și de continuare a activității sale sfințitoare, pentru mântuirea noastră, a tuturor. Nu încape loc de ambiții personale și de pretenții egoiste anti-ecleziale. Provocările timpului trebuie să ne unească. Schismele și facțiunile sunt lucrarea răului, care vrea să ne tina departe de Potirul comuniunii. Fie ca harul lui Dumnezeu să depășească propriile noastre lipsuri, care sunt numeroase. Să întărim rugăciunea noastră, credința noastră, încrederea noastră în iluminarea Duhului Sfânt, care îndrumă, în ciuda păcatelor noastre, lucrarea Bisericii lui Hristos, de două milenii. Vremurile pe care le trăim sunt închinate, mai mult ca niciodată, egoismului și ambițiilor."

Mesaj al Patriarhului Ecumenic Bartolomeu cu privire la Sfântul și Marele Sinod

"Cu harul lui Dumnezeu, Cel care a instituit şi a inspirat Biserica de-a lungul veacurilor, Cel care a călăuzit şi luminat pe Părinţii Bisericii prin Sinoadele Locale şi Ecumenice, vom convoca Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe în Creta, în luna iunie.

Toţi Întâistătătorii celor 14 Biserici Ortodoxe Autocefale, împreună cu delegaţiile de ierahi şi consilieri, se vor întruni pentru a demonstra şi declara unitatea Trupului lui Hristos, precum şi pentru a pronunţa şi proclama un mesaj de speranţă şi iubire către o lume care tânjeşte după bucuria şi viaţa Evangheliei lui Hristos.

Cel mai important scop al acestui Sinod panortodox este acela de a mărturisi că Biserica Ortodoxă este Biserica cea Una, Sfântă, Universală (sobornicească) şi Apostolică unită prin Sfintele Taine, Sfintele Canoane şi Sinoadele Ecumenice.

Recunoaştem faptul că lumea aşteaptă o voce vibrantă asupra mai multor provocări presante, dar am considerat că este necesar să abordăm şi unele aspecte pastorale ale Bisericii noastre.

Faptul că Ortodoxia îşi va exprima sinodalitatea la nivel global după atâtea secole constituie un pas decisiv.

Rugăm cu fervoare ca plenitudea Bisericii, clerici şi laici, bărbaţi şi femei, bătrâni şi tineri, să se roage pentru acest eveniment unic şi istoric. În special, vă rugăm să Îi cereţi lui Dumnezeu să întărească şi să insufle pe conducătorii Bisericii să-şi manifeste unitatea într-o lume afectată de conflicte şi diviziune.

Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze Sfântul şi Marele Sinod, iar harul Său bogat să fie cu voi cu toţi!"

 

 

(surse de documentare: basilica.ro; lonews.ro; ziarullumina.ro; activenews.ro)  

 

 




ACTUALITATEA religioasă
O Catedrală pentru Capitală. Date corecte și semnificative - Biroul de Presă al Patriarhiei Române

 

Întrucât regii României Carol I şi Ferdinand au iniţiat şi susţinut proiectul construirii unei noi Catedrale în Bucureşti, publicăm astăzi, 10 mai 2016, Ziua Naţională a Regalităţii, date corecte şi semnificative privind Catedrala Mântuirii Neamului, care, în prezent, se află într-un stadiu avansat de realizare:

DATE GENERALE

DATE TEHNICE DESPRE AMPLASAMENT

Amplasament

Imobilul se află situat în Municipiul Bucureşti, Sector 5, Calea 13 Septembrie, nr. 4-60. Conform Planului Urbanistic General Bucureşti, terenul intravilan este situat în zona CA1, subzonă centrală cu clădiri de înălțime medie și mare în regim de construire continuu sau discontinuu.

 Condiții de urbanism

Regimul de înălţime: S+D+P cu înălțimea totală de 120 m până la baza crucii de pe turla principală – Pantocrator[2].

Situaţia ocupărilor definitive de teren:

Vecinătăţi:

Descrierea amplasamentului:

Catedrala Mântuirii Neamului este amplasată pe un teren situat pe Dealul Arsenalului, la intersecţia dintre strada Calea 13 Septembrie şi strada Izvor.

Terenul cu o suprafaţă de 110.000 mp are o formă aproximativ dreptunghiulară, cu latura lungă pe direcţia est-vest paralelă cu strada Calea 13 Septembrie.

În zona amplasamentului se află mai multe construcţii monumentale care reprezintă importante instituţii ale statului, respectiv Palatul Parlamentului, Academia Română (Institute de cercetare) și Ministerul Apărării Naţionale, de asemenea Hotelul Marriott şi o serie de blocuri de locuit desfăşurate de-a lungul străzii Calea 13 Septembrie. În acest context urban, viitoarea Catedrală poate fi privită ca un ax vertical sau un pol unificator pentru toate aceste clădiri situate astfel într-un ansamblu urbanistic unitar și reprezentativ.

Justificarea amplasamentului

Acest amplasament final, pe Dealul Arsenalului, în spatele Casei Poporului, a fost recomandat de municipalitate după ce alte trei locaţii au fost propuse, în etape diferite (Piaţa Unirii  – 1999, Piaţa Alba-Iulia – 2001 şi Parcul Carol – 2004). Din lipsă de alternativă, Patriarhia Română a acceptat, totuşi,  în anul 2005, acest amplasament, deşi el oferă Catedralei o vizibilitate redusă, din cauza mărimii construcției Casei Poporului. De ce Patriarhia a acceptat în cele din urmă acest amplasament? Deoarece a considerat acceptarea locaţiei ca pe o reparaţie morală sau „o lumină de Înviere” pentru cele cinci biserici „răstignite”, dintre care trei (Alba PostăvariSpira Veche şi Izvorul Tămăduirii) au fost demolate, iar două (Schitul Maicilor şi Mihai Vodă) au fost translate de către regimul comunist spre a construi pe locul lor Casa Poporului.

Alte considerente au mai fost:

Prin urmare, Catedrala nouă, amplasată pe fostul Deal al Arsenalului şi în apropierea Ministerului Apărării Naţionale, este prin excelenţă Catedrala eroilor români din toate timpurile, care s-au jertfit pentru apărarea poporului român şi pentru organizarea lui într-un stat independent – România.

CARACTERISTICILE ȘI DESCRIEREA CATEDRALEI NAȚIONALE

Clădirea Catedralei situată peste cota +0,00 m se desfăşoară pe o lungime de 126,10 de metri, o lățime de 67,70 metri şi o înălţime de 120,00 metri până la baza crucii de pe turla principală. Aici se află principalele spaţii liturgice, dispuse succesiv, în conformitate cu cerinţele liturgice ortodoxe: accesul principal pe latura de vest prin intermediul unui pridvor cu arcade, apoi exonartexul,pronaosulnaosul și altarul situat în partea de răsărit. Pe laturile de nord și sud ale naosului sunt amplasate două abside laterale, iar peste naos se înalțăturla principală (Pantocratorul). Pe latura vestică, deasupra exonartexului se află amplasat spaţiul rezervat corului, iar deasupra acestui spaţiu se ridică turla clopotniță. La nivelele superioare ale pronaosului şi naosului sunt dispusegalerii (balcoane) laterale interioare, precum și un circuit interior în jurul bazei turlei principale la cota +56,00 m şi unul exterior la cota +91,00 m în jurul cupolei turlei principale – Belvedere spre a privi orașul (ca la multe alte catedrale europene). Circulația verticală se va realiza pe scări și prin 8 ascensoare (lifturi) care asigură accesul la toate nivelele inferioare şi superioare ale Catedralei, mai ales pentru persoanele vârstnice sau cu dizabilități.

La nivelele inferioare ale Catedralei (sub cota +0,00) sunt prevăzute: un paraclispentru program liturgic de mănăstire în fiecare zi, Muzeul Creștinismului românesc, spaţii pentru consiliere pastorală a pelerinilor, magazin pentru cărți şi obiecte bisericeşti, iar în exterior, spaţii pentru parcare subterană.

Arhitectura Catedralei reprezintă o sinteză între tradiție si contemporaneitate, armonizând elemente arhitecturale din diferite zone ale României (ocnițe moldave, pridvoare brâncovenești şi turnuri zvelte transilvane), precum şi elemente de monumentalitate de la unele catedrale occidentale, ținând seama că, în zilele noastre, o mare parte a diasporei române se află în Occident.

Cu privire la calendarul  lucrărilor menționăm că până acum s-au executat 70% din volumul cantităților de lucrări, iar în prezent se execută lucrări  între cotele +27,00 – +40,00 metri (arce şi balcoane). În perioada următoare sunt prevăzute următoarele lucrări:

Clădirile anexe (de înălțime mult mai redusă) vor fi construite după finalizarea construcţiei Catedralei. Acestea vor oferi spaţii pentru cazarea şi hrana pelerinilor, pentru activităţi pastorale, culturale, sociale şi medicale ale Bisericii. Alături de Catedrală va fi amenajat un parc având o suprafaţă de cinci hectare, care va cuprinde multe spaţii verzi, unele fiind special amenajate pentru copii.

De ce este necesară o Catedrală nouă în Bucureşti?

Deoarece actuala Catedrală patriarhală din București este neîncăpătoare. Ea a fost construită pe Dealul Podgorenilor în anul 1658 ca biserică de mănăstire, iar în anul 1668, din lipsă de alternativă, a devenit, provizoriu, Catedrală mitropolitană. Acel provizorat a durat până în anul 1925 când biserica a devenit, iarăşi în mod provizoriu, Catedrală patriarhală. Fiind o Catedrală mică, mulţi credincioşi participă la slujbele ei stând afară, în curtea Catedralei, uneori în frig, alteori în caniculă sau în ploaie.

Necesitatea construirii unei Catedrale ortodoxe reprezentative înBucureşti s-a afirmat după Războiul de Independenţă din anul 1877. Astfel, în vara anului 1884, Regele Carol I a promulgat Legea Bisericii Catedrale din Bucureşti, lege niciodată abrogată, dar care a fost pusă în aplicare abia după 126 de ani, când, în 2 septembrie 2010, a fost eliberată autorizaţia de construcţie, iar în 20 decembrie 2010 au demarat primele lucrări de construcţie pentru noua Catedrală. Locul pentru construirea Catedralei noi a fost sfinţit încă din 29 noiembrie 2007 de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în prezenţa membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ajunul sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, dar timp de trei ani (2008-2010) au fost organizate etapele concursului de proiectare. Întrucât în toate capitalele ţărilor majoritar ortodoxe au fost construite catedrale corespunzătoare (Atena – 1862, Sofia – 1912, Belgrad – 2004, Moscova – 2000, Tbilisi – 2004) şi aproape fiecare capitală de provincie românească are catedrala ei, era necesar ca şi în capitala României să fie construită o Catedrală naţională reprezentativă, atât din motive liturgice practice, dar şi ca simbol al credinţei, libertăţii şi demnităţii poporului român. Precizăm că acest deziderat a fost reafirmat şi la 10 mai 1920 de către Regele Ferdinand, la scurt timp după Marea Unire din 1918, al cărei centenar va fi aniversat în anul 2018.

Ne rugăm lui Dumnezeu ca, în anul 2018, Catedrala nouă să devină, cu ajutorul Său şi cu dărnicia sufletelor mari, nu numai un dar pentru centenar, ci şi un dar pentru eternitate, adică pentru Iisus Hristos, Cel ce, ieri şi azi şi în veci, este Acelaşi (cf. Evrei 13, 8).

Mulţumim tuturor celor care, prin cuvânt şi faptă, au sprijinit şi celor care vor sprijini realizarea acestui edificiu, ca fiind, în acelaşi timp, o necesitate liturgică practică şi un simbol al spiritualităţii şi demnității româneşti.

Sectorul Monumente şi Construcţii Bisericeşti al Patriarhiei Române

 

[1] Aici mântuirea are sens de izbăvire sau eliberare, deoarece după anul 1918 denumirea avea înțelesul de eliberare a românilor de sub stăpâniri străine. Recent, Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc din data de 11 februarie 2016 a echivalat denumirea Catedrala Mântuirii Neamului cu denumirea CATEDRALA NAŢIONALĂ, nume similar cu cel al Catedralei noi (1990) din Washington (National Cathedral: lungime – 157,5 m; lăţime – 88 m; înălţime – 92 m), construită parţial şi cu sprijinul financiar al Guvernului SUA.

[2] Înălţimea turlei principale de 120 m este determinată în raport cu lungimea (126,10 m), pentru a sugera forma corabiei mari cu catarg în formă cruce, conformConstituţiilor Apostolice, Cartea a doua, cap. 57, dar mai ales pentru a exprima arhitectural adevărul că Hristos cel Înălţat la cer (Pantocratorul) este Acelaşi cu Hristos cel Răstignit şi Înviat. O altă sursă de inspiraţie a fost Catedrala ortodoxă din Timişoara: lungimea de 63 m, iar înălţimea turlei principale de 90 m.

 

 



Mesajul Patriarhului României de Ziua Națională a Regalității - 10 mai - Biroul de Presă al Patriarhiei Române

 

Majestății Sale Regelui Mihai I şi întregii Familii Regale a României

La sărbătoarea Zilei Naționale a Regalității evidențiem buna cooperare dintre Monarhia Română și Biserica Ortodoxă Română în plan religios, spiritual, cultural, edilitar, educațional şi social-filantropic.

Mulțumim lui Dumnezeu pentru toate darurile revărsate peste poporul român prin faptele de vitejie şi de înțelepciune ale Regilor României, cărora le aducem un pios omagiu de recunoștinta.

Astăzi, 10 mai 2016, la aniversarea a 150 de ani de la urcarea pe tronul României a domnitorului Carol I, la Catedrala patriarhală, locul depunerii jurământului față de țară (1866) şi al încoronării sale (1881), regele Carol I, împreună cu regele Ferdinand I au fost pomeniți într-o slujbă specială.

Totodată, adresăm Majestății Voastre şi întregii Familii Regale calde urări de sănătate, pace, bucurie şi mult ajutor de la Dumnezeu în toată fapta cea bună.

Întru mulți şi binecuvântați ani!

 

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 



Casa în care a copilărit părintele Teofil Părăian va fi restaurată și va deveni casă memorială

 

"Puţine lucruri vorbesc cu mai multă elocvenţă despre frumuseţea, tradiţiile şi viaţa unui loc aşa cum o face o casă veche aflată la răscruce de drumuri. Uitată de ani şi oameni, ea cere ajutor, ascunzând între zidurile sale istorii de mult uitate, paşii şi vorbele unor oamenii care au plecat dintre noi, dar care poate prin existenţa lor au schimbat lumea în care trăim. 

Casa în care a copilărit părintele Teofil Părăian

Vorbim de o casă vernaculară tipică de sfârşit de secol XIX, început de secol XX din Topârcea. Arhitectural vorbind, casa este o combinaţie între locuinţa tradiţională târzie săsească şi cea românească.  Nelocuitã de mai bine de 30 de ani, ea a intrat, aidoma altor gospodării din zonă, într-un proces accelerat de degradare. Dar această casă nu este una oarecare, este locul unde s-a născut şi a copilărit părintele Teofil Părăian, unul dintre cei mai importanţi monahi ortodocşi români, a cărui figură încă tutelează locul. În 2014, după o perioadă îndelungată de abandon, au avut aici loc primele lucrări de punere în siguranţă a locuinţei, prin asanarea casei şi repararea acoperişului, iar în iulie 2015, prima tabără de restaurare cu studenţi de la Facultatea de Arhitectură din Timişoara coordonată de prof. dr. arh. Teodor Octavian Gheorghiu şi asist. drd. arh. Dan Idiceanu. Aceştia şi-au propus realizarea releveului gospodăriei, primele intervenţii de urgenţă şi cartarea locuinţelor tradiţionale din sat, pentru o contextualizare a studiului. Tot în 2015, cu binecuvântarea urmaşilor părintelui Teofil Părăian, Asociaţia pentru Patrimoniu Activ - PACT, cu sediul în Timişoara s-a angajat să se ocupe de restaurarea gospodăriei, transformarea casei într-o casă memorială dedicată părintelui Teofil Părăian şi construirea unui centru de studii pe arhitectură tradiţională, istorie, etnografie-antropologie, meşteşuguri tradiţionale etc."

Despre modalitatea interesantă în care restaurarea casei va avea loc, cu implicarea studenților, organizarea unor tabere de vară de practică, dar și a unor seri culturale în aer liber, puteți citi la sursă TRIBUNA.RO, acolo unde găsiți și articolul integral.

 



Ar putea fi preluate bisericile fortificate din Transilvania de Biserica Ortodoxă? Răspunsul ÎPS Laurențiu Streza

 

Problema bisericilor fortificate din Transilvania poate fi rezolvată printr-o conlucrare mai strânsă cu Biserica Ortodoxă, cred înalți prelați ai Bisericii Evanghelice.

După ce în luna februarie turnul bisericii fortificate Rotbav, construită în secolul XIII, s-a prăbușit cu tot cu orologiu, situația celor aproximativ 150 de biserici fortificate din Transilvania, majoritatea neconsolidate, a început să preocupe.

Atât timp cât evanghelicii au o problemă în a întreține aceste lăcașuri, iar ortodocșii au o problema cu lipsa bisericilor, rezolvarea poate fi comună, a declarat recent, într-un interviu acordat publicației sibiene Turnul Sfatului, episcopul Bisericii Evanghelice, Reinhart Guib.

”Relațiile dintre bisericile evanghelice și cele ortodoxe sunt de prietenie și respect. Colaborăm la acțiuni ecumenice spirituale locale, dar și prin consiliul consultativ al cultelor pe teme relevante societății sau prin Asociația Ecumenică ADIROM la programe sociale și de incluziune, îndeosebi a refugiaților în diferitele centre”, spune prelatul.

”Pe lângă acestea, fiecare Biserică are problemele ei – noi cu întreținerea, Biserica Ortodoxă cu construirea de noi lăcașe. Din păcate, bisericile fortificate sunt greu de întreținut chiar și de biserici cu enoriași numeroși precum cea ortodoxă. Dacă ar fi altfel, cu plăcere le-am preda mai multe biserici. O conlucrare mai strânsă desigur este posibilă în special în lucrarea ecumenică, unde Biserica Ortodoxă s-a retras vizibil în ultimii ani, dar și la teme de anvergură pentru toate bisericile”, continuă Guib.

Invitat într-o emisiune Turnul Sfatului TV, Mitropolitul Ardealului, Laurențiu Streza, s-a arătat încântat de declarația episcopului Bisericii Evanghelice.

”Ne îngrijim noi de ele. Dacă episcopul a făcut această promisiune, noi ieșim în întâmpinare și o primim cu bucurie. Ne vom îngriji de locașul cedat nouă ca de un lăcaș sfânt. Ne vom îngriji să nu ajungă în paragină și să fie viu, pentru că, așa cum icoana are o valoare în muzeu, și o biserică are o valoare când e deschisă”, a declarat Laurențiu Streza, potrivit digi24.ro.

Sursa: activenews.ro; foto: common.wikimedia.org 

 



Patriarhul rus declară sfânt războiul împotriva terorismului

 

Liderul Bisericii Ortodoxe Ruse a numit lupta împotriva terorismului, un "război sfânt", și a cerut unităților internaționale să abandoneze standardele duble, pentru a învinge acest rău la nivel mondial. Informația a fost oferită de rețeaua de televiziune RT (Rusia Today).

"Astăzi, când luptatorii noștri iau parte la operațiunile de luptă din Orientul Mijlociu, știm că acest lucru nu reprezintă o agresiune, o ocupație sau o încercare de a impune o anumită ideologie asupra altor oameni; acest lucru nu are nimic de-a face cu susținerea unor guverne", a declarat Patriarhul Kirill, cu ocazia comemorării victimelor celor care au luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial.

"Aceasta este o luptă împotriva dușmanului de temut, care în prezent nu numai că răspândește răul in Orientul Mijlociu, ci, totodată, pune în pericol întreaga omenire". El a adăugat: "Astăzi noi numim, acest terorism, rău."

Patriarhul a spus, de asemenea, că teroriștii îi vizeaza pe civilii nevinovați, pentru a-și intimida adversarii și a zdrobi orice rezistență la doctrinele lor, provocând un număr mare de victime și suferința omeneasca.

"Acesta este motivul pentru care războiul împotriva terorismului, astăzi, devine război sfânt. Mă rog lui Dumnezeu ca oamenii din toată lumea să înțeleagă acest lucru și să oprească împărțirea teroriștilor în buni și răi, precum și conectarea războiul împotriva terorii cu propriile lor obiective, care sunt de multe ori încă puternic prezente pe agenda politică", a spus liderul Bisericii Ortodoxe Ruse.

El le-a mai spus credincioșilor ortodocși, să se roage pentru militarii ruși, să rămână fideli căii duhovnicești care permite utilizarea forțelor armate împotriva răului, pentru dreptate și pentru a salva vieți omenești.

În luna februarie a acestui an, purtătorul de cuvânt pe probleme externe al Bisericii Ortodoxe Ruse declarase, într-un interviu de presă, citat de RT, că liderii mondiali ar trebui să depășească disidența politică și să se unească în lupta împotriva terorismului internațional, ca provocare pentru omenire în general. "Ne așteptăm ca mesajul de pace să fie auzit. Ca, în loc sa creăm diferite coaliții anti-teroriste, cu contradicții adânci și pline de consecințe imprevizibile, să existe doar o astfel de alianță", a declarat Mitropolitul Ilarion, cu privire la întâlnirea dintre Patriarhul rus Chiril și Papa Francisc, din Havana, Cuba. (Sursa: lonews.ro)

Nota redacției: Nu este prima dată când Patriarhul Kirill se exprimă public cu privire la chestiuni ce țin de politica internațională, depășind ceea ce am putea numi aria de acopeire a competențelor de ordin clerical. El vorbește despre lipsa de susținere a unor guverne, despre scopul nobil al intervenției ruse în Orientul Mijlociu, spre a o justifica, știut fiind că la Moscova, conducătorul Bisericii Ruse are o bună înțelegere cu președintele Putin, dar și o imensă influență. De altfel, în perioada imediat următoare, cei doi vor efectua împreună o vizită la mănăstiri din Sfântul Munte Athos.

 



A fost târnosită prima biserică închinată Sfântului Porfirie Kavsokalivitul

Prima biserică închinată Sfântului Cuvios Porfirie Cavsocalivitul a fost sfinţită marţi, 10 mai 2016, în localitatea Iraklion din Langada, informează imlagada.gr. Slujba de sfinţire şi prima Sfântă Liturghie au fost oficiate de Preafericitul Părinte Ieronim, Arhiepiscopul Atenei şi al întregii Elade. Împreună cu Preafericirea Sa au coliturghisit mai mulţi ierarhi ai Bisericii Greciei. Printre clericii care au luat parte la eveniment s-au numărat și starețul Sfintei Mănăstiri Iviron din Sfântul Munte Athos, Arhimandritul Natanail, precum și fostul stareț al aceleiași mănăstiri, Arhimandritul Vasilios Gontikakis. La eveniment au participat diferiţi reprezentanţi ai autorităţilor de stat şi locale.

Slujba târnosirii a început cu o litanie făcută în jurul bisericii, cu Sfinte Moaște. Deși slujba s-a săvârșit într-o zi de lucru, credincioșii evlavioși au fost prezenți în număr mare la momentul deosebit al Mitropoliei de Langada, Litis și Rentinis. La finalul slujbei, Mitropolitul Ioannis de Langada, Liti şi Rentini a mulţumit Arhiepiscopului Atenei pentru participarea la slujbele dedicate sfinţirii locaşului de cult, oferindu-i în semn de recunoştinţă cea mai înaltă dinstincţie a Mitropoliei:Crucea de aur a Sfântului Apostol Pavel şi a Sfinţilor Chiril şi Metodie.

În cuvântarea sa, Mitropolitul Ioannis a spus că „Sfântul Porfirie a fost un prieten adevărat al lui Iisus Hristos, un om nefăţarnic şi cu un cuget bisericesc adevărat”. De asemenea, a menţionat faptul că Sfântul Porfirie a ales acel loc pentru a i se ridica o biserică în chip minunat. În omilia sa, Mitropolitul de Langada a subliniat faptul că „Biserica poate avea duşmani, dar îi priveşte pe toţi cu aceeaşi dragoste nemicşorată, pentru că scopul ei este acela de a călăuzi oamenii către Dumnezeu”.

La rândul său, Arhiepiscopul Ieronim a mulţumit pentru invitaţie şi pentru conferirea distincţiei, făcând referire totodată la faptul că scopul episcopilor este acela de a fi în slujba oamenilor. „Patria noastă se află pe un drum dificil” a afirmat Arhiepiscopul adăugând că „toate chinurile noastre vor continua şi probabil că greutăţile se vor înmulţi, dar să urmăm sfatului Sfântului Porfirie care a zis: răbdare şi ochii îndreptaţi spre cer!”

Preafericitul Părinte Ieronim a subliniat nevoia unei sinergii (conlucrări) cu Dumnezeu şi a transmis un mesaj către autorităţile prezente la eveniment: „Sunt bune conferinţele şi participările la evenimente, dar acestea sunt ca nişte aspirine care opresc durerea pentru puţin timp şi nu vindecă boala. Avem nevoie de anticorpi. Este timpul să gândim cu toţii şi să ne asumăm responsabilităţile. Să nu căutăm să transmitem altora propriile noastre greşeli”.

(...)

Sfântul Cuvios Porfirie Cavsocalivitul (1906-1991) a fost un duhovnic grec harismatic, care s-a nevoit în Sfântul Munte Athos. Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului l-a trecut în rândul sfinţilor în cadrul şedinţei sale din 27 noiembrie 2013, cu zi de prăznuire 2 decembrie, ziua trecerii sale la Domnul.

 

Sursa: doxologia.ro

Foto: pemptousia.gr

 



Știri interne - mai 2016 (RO)

Catedrala Mântuirii Neamului va fi sfințită la 1 decembrie 2018

Patriarhul Daniel a anunțat că lăcașul de cult va fi sfințit pe 1 decembrie 2018. În acest moment, Catedrala este construită în proporție de 70 la sută. ”În mod deosebit, mulțumim tuturor celor care au sprijinit până acum și celor care vor sprijini, prin cuvânt și faptă, moral și financiar, construirea Catedralei Mântuirii Neamului pentru ca aceasta să poată fi sfințită la 1 decembrie 2018, când se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire a românilor într-un stat independent. Această Catedrală este în același timp o necesitate practică și un simbol al credinței, libertății și demnității poporului român”, a afirmat Patriarhul Daniel în Pastorala Învierii. Catedrala va avea 120 metri lungime și tot atâția în înălțime. A fost proiectată să reziste la seisme de peste 8,5 pe scara Richter, iar când va fi gata va putea găzdui 5.000 de credincioși. - Sursa: Activenews.ro

Donează sânge! Salvează o viață!

În perioada 23-27 mai 2016, Patriarhia Română în parteneriat cu Jandarmeria Română şi cu sprijinul Institutului Naţional de Transfuzie Sanguină – Centrul de Transfuzie Sanguină Bucureşti organizează un amplu program național de donare de sânge. Această acţiune face parte din campania naţională Donează sânge! Salvează o viaţă!, iniţiată de Patriarhia Română în anul 2013 şi ajunsă acum la a XI-a ediție. Timp de o săptămână, reprezentanții Jandarmeriei Române vor dona sânge pe bază de voluntariat în Bucureşti şi în toate Centrele de Transfuzie Sanguină din ţară. Campania naţională Donează sânge! Salvează o viaţă! a Patriarhiei Române are ca scop informarea şi conştientizarea cu privire la nevoia reală de sânge pentru transfuzii din spitalele româneşti, creşterea numărului donatorilor de sânge din România şi  îmbunătățirea stocurilor sanguine naţionale. Până în prezent, această acțiune umanitară s-a concretizat în recoltarea a peste 8 mii de litri de sânge. Prima acţiune de donare de sânge din cadrul celei de a XI-a ediţii a campaniei, la care vor participa jandarmi voluntari din unităţile aflate în Bucureşti, va avea loc la sediul Jandarmeriei Capitalei (Șoseaua Alexandriei nr. 158-160), luni 23 mai 2016, începând cu ora 09.30. – Sursa: Birourile de Presă ale Patriarhiei Române şi Jandarmeriei Române

Conferință pe tema Sfântului și Marelui Sinod Pan-ortodox la București

Profesorii și studenții de la Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul s-au întâlnit joi, 19 mai 2016, în Amfiteatrul Centrului pentru Formare continuăDumitru Stăniloae din Bucureşti în cadrul unei conferințe despre pregătirea și tematica Sfântului și Marelui Sinod, după cum ne-a precizat Marius Gheorghe, Reporter Trinitas TV. Invitat la eveniment a fost Pr. prof. dr. Viorel Ioniță de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, Consilier patriarhal onorific, care a subliniat că textele supuse aprobării Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu au menirea de a schimba ceva din punct de vedere dogmatic, ci prin acestea se dorește afirmarea sinodalității și unitatea Bisericii Ortodoxe universale. „Acest sinod nu trebuie imaginat ca un sinod ecumenic ce ar urma să fixeze niște dogme, ci, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, acest Sinod sperăm  să adopte niște texte cu caracter pastoral, profunde, bogate în sens teologic și care să fie utile pentru credincioșii de astăzi, pentru păstorii de astăzi. Totodată, sperăm ca astfel să putem răspunde din punct de vedere misionar, pastoral și chiar din punct de vedere al discuțiilor cu alte religii pe o bază panortodoxă și nu după părerea noastră, ci supusă unor linii, unor criterii stabilite de întreaga Biserică Ortodoxă”, a precizat Pr. Viorel Ioniţă.

Decanul Facultăţii de Teologie, Pr. prof. dr. Ştefan Buchiu, a evidenţiat că Sinodul din acest an exprimă vocea unitară a Bisericii, dar într-o modalitate sinodală. „Ortodoxia este nu numai diversă – avem diversitatea Bisericilor locale –  dar este una și unitară. Acest sinod exprimă vocea unitară, dar de o manieră sinodală și de aici învățăm că în ortodoxie toți suntem co-responsabili. Sigur că ultimul cuvânt îl va avea întreaga Biserică Ortodoxă care va recepta ceea ce se va discuta și se va hotărî la Sfântul și Marele Sinod din Creta”, a arătat Pr. Ştefan Buchiu. - Sursa: basilica.ro

PS Emilian Lovișteanul a publicat o carte în limba franceză dedicată Sfinților Martiri Brâncoveni

Editura Apostolia a Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale a publicat o excelentă carte, despre viața și martiriul sfinților martiri Brâncoveni, semnata de Preasfintitul Parinte Emilian Lovișteanul, Episcop auxiliar al Arhiepiscopiei Râmnicului, intitulată: "Prinții acestei lumi între bucuria vieții și darul nemuririi". Scopul publicării unei astfel de cărți în limba franceză, este explicat chiar de catre Episcopul Emilian: "În această carte, ne-am oprit, în alegerea noastră, la prinții creștini ai istoriei noastre, la voievodul Țării Românești, Mucenicul Constantin Brâncoveanu, și la familia sa, care au slujit poporul român și Europa din timpul lor, jertfindu-se pentru credința creștină și mărturisirea adevărului Evangheliei. Prin urmare, scopul acestei colectii, este acela de a face cunoscute, mai pe larg, viața și jertfa acestora, într-un spațiu cultural locuit de români, din Franța, Europa de Vest și din alte parti, concentrându-se pe problema familiei creștine și pe contextul istoric internațional din timpul martiriului sfânt. Sperăm ca această lucrare sa contribuie la o mai bună înțelegere a spiritualității și culturii românești, și sa construiasca punti noi de legatura, în marea familie creștină latină și franceză...  În zilele noastre, când asistam la o influență reală a Ortodoxiei, în Franța în special, precum și la o căutare evidentă a valorilor creștine autentice, într-o Europă care se confruntă cu eșecul decreștinarii și secularizarii sale, publicarea unei astfel de carti, care prezintă exemplul unei vieți princiare trăite în Credința Creștină Ortodoxă și mărturisirea prin mucenicie, nu poate decat sa încurajeze reflecția asupra adevăratului sens al vieții umane și să propună un model demn de urmat". – Sursa:Lonews.ro, Sursa foto: Orthodoxie.com

Mesaj de prețuire adresat femeilor creștine de către PF Patriarh Daniel în Duminica Femeilor Mironosițe

Cu prilejul Duminicii Femeilor Mironosiţe, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, adresează un mesaj de recunoştinţă femeilor creştine, care au contribuit şi contribuie la păstrarea și întărirea credinței, la educarea și formarea copiilor și tinerilor, la definirea identității lor spirituale. Redăm mai jos o parte din mesajul Patriarhului Daniel, intitulat Femeile mironosițe – modele de curaj în mărturisirea Învierii lui Hristos:

"Hristos a înviat! (...) Femeile mironosițe sunt modele de vestire a mesajului Învierii lui Hristos pentru întărirea credinței, dar și exemple în lucrarea Bisericii pentru luminarea și înnoirea vieții. Urmând exemplul femeilor mironosițe, femeile creștine au contribuit, de-a lungul timpului, la păstrarea și întărirea credinței, la educarea și formarea copiilor și tinerilor, la definirea identității lor spirituale. De aceea, se cuvine, ca în această zi a „Duminicii Femeilor Mironosițe”, să ne aducem aminte cu recunoștință de toate femeile care din timpul Sfinților Apostoli și până astăzi au arătat credință, prețuire și evlavie pentru Hristos și pentru Biserica Sa. Într-o societate din ce în ce mai individualistă și secularizată, femeia credincioasă și harnică, înțeleaptă și pașnică aduce un spor de comuniune și de pace... Cu prilejul Duminicii Mironosițelor adresăm felicitări, mulțumiri și binecuvântări tuturor femeilor care cultivă și mărturisesc credința în Iisus Hristos Cel răstignit și înviat, aducând multă lumină şi bucurie în viața Bisericii, a Familiei și a Societății. Le dorim tuturor sănătate și mântuire, pace și bucurie sfântă întru mulți și binecuvântați ani! "

† DANIEL -Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Mitropolia Moldovei și Bucovinei propune trei noi canonizări

Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, aflată sub păstorirea Înaltpreasfintitului Părinte Pimen, a propus canonizarea Mitropolitului Iacob Putneanul al Moldovei și a Sfinților Cuvioși Sila, Paisie și Natan, de la Mănăstirea Sihăstria Putnei. Conform unui comunicat al Biroului de Presă al Arhiepiscopiei Iaşilor, citat recent de Doxologia, a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Sinodul Mitropoliei, întrunit în aceste zile sub președinția Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan, a avizat favorabil aceste propuneri. La întrunire, au mai fost prezenti ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, ÎPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, PS Corneliu, Episcopul Hușilor, și PS Calinic Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor.

Patriarhul României a primit vizita a 80 de tineri pelerini din comunitatea Taizé

Evenimentul a avut loc în sala Europa Christiana a Palatului Patriarhiei. Tinerii se află pe teritoriul ţării noastre, în perioada (27 aprilie – 02 mai), în cadrul unui program menit să faciliteze cunoaşterea practică a tradițiilor și frumuseții Ortodoxiei românești. Preafericirea Sa le-a vorbit despre viaţa Bisericii Ortodoxe Române arătând că în general poporul român este un popor religios, evlavios, cu toate că a trecut prin 45 de ani de communism ateu. Referindu-se la diaspora română, Preafericirea Sa a arătat că din cauza unor motive economice aproximativ 4.000.000 de români se află în afara ţări, fapt pentru care majoritatea satelor noastre sunt lipsite de tineri. De aceea noi ne bucurăm când vedem tineri în Biserică şi mai ales când avem tineri credincioşi care se implică în activităţi culturale, social filantropice şi au contacte cu tineri din alte ţări, a spus Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Din cei 80 de pelerini veniţi la Bucureşti, numai 6 sunt ortodocşi, restul aparțin altor confesiuni creștine. În ultimii ani, tinerii din toată lumea s-au alăturat comunităţii Taizé în pelerinaje pentru a descoperi bogăția cultului și a spiritualității ortodoxe. - Sursa: basilica.ro

 



Știri externe - mai 2016 (EXT)

ANGLIA: Pe autobuze va scrie „Slavă lui Allah”, în vreme ce mesajele creștinilor sunt interzise

Sute de autobuze din Mare Britanie vor purta mesajul „Subhan Allah” („Slavă lui Allah”). Este o campanie publicitară a ONG-ului „Islamic Relief UK”, care colectează fonduri pentru ajutorarea victimelor războiului din Siria, unde s-au și trimis, până acum, 178 de milioane de euro, informează ziarul Le Figaro. Dar Islamic Relief Worldwide a fost interzis încă din 2014, în Israel și Emiratele Arabe Unite, pentru presupusele sale legături cu Hamas și Al-Qaeda, avertizează Washington Times. Campania publicitară va începe din 23 mai și va dura două luni, timp în care 640 de autobuzele supraetajate din Londra, Birmingham, Bradford, Leicester și Manchester vor purta pe străzi mesajul „Subhan Allah”. Debutul campaniei va coincide cu luna ramadamului, perioadă în care musulmanii își arată generozitatea.

Ȋn Londra trăiesc circa trei milioane de musulmani. Aproape jumatate din totalul populației de origine musulmană din Marea Britanie. Recent, Sadiq Khan a devenit primul primar musulman al Londrei. Islamic Relief UK a catalogat această înlănțuire a evenimentelor drept „o ironie frumoasă. Creștinii din Marea Britanie acuză însă folosirea unui dublu standard. Ȋn perioada Crăciunului, un videoclip al bisericii anglicane, în care oamenii erau îndemnați să se  roage, a fost interzis de la difuzare, pe motiv că el ar putea ofensa persoanele de altă religie sau ateii, scrie Le Figaro. Filmul „Just pray” îl arată arhiepiscopul de Canterbury spunând Tatăl nostru, alături de alți credincioși. Spotul publicitar era programat să fie difuzat în cinematografe înainte de proiecția filmului Star Wars, însă el a fost blocat de Digital Cinema Media, agenția care controlează publicitatea în marile săli de cinema din Marea Britanie. „Just pray” ofensează. „Subhan Allah”, nu. „Dacă autorizăm această reclamă în favoarea islamului, ar trebui să le oferim și creștinilor mai multă libertate de exprimare”, a avertizat Andrea William, directoarea asociației Christian Concern. Simon Calvert, directorul Institutului Creștin, consideră că reclama „Subhan Allah” „indică începutul unei noi ere a exprimării credinței creștine, care a devenit persona non grata.”Sursa:activenews.ro

CONSTANTINOPOL: După o perioadă de disensiuni, Primatul Cehiei l-a vizitat pe Patriarhul Bartolomeu

Zilele trecute, Arhiepiscopul Ratislav (Rotislav) de Prešov, Primat al Bisericii Ortodoxe a Cehiei și Slovaciei, însoțit de Mitropolitul Mihail de Praga și de alti clerici, a efectuat o vizită în Patriarhia Constantinopolului, după o perioada marcată de unele neînțelegeri, traversată cu ajutorul lui Dumnezeu cu succes. Arhiepiscopul Rastislav a participat, cu aceasta ocazie, la o slujba oficiata în Catedrala Patriarhală, fiind primit cu căldură de către Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, dupa cum aflăm dintr-un raport recent al Agenției grecești Amen: "Este o bucurie, pentru că prin eforturile noastre patriarhale și, de asemenea, ale Voastre, pacea și normalitatea au revenit în sânul Bisericii, iar comuniunea a fost restaurată cu Biserica Ortodoxă din întreaga lume. 'Ortodoxia este religia secolului XXI'. Biserica noastră Ortodoxă este singura care și-a păstrat pur caracterul său tainic și a fugit întotdeauna de influențele devastatoare ale secularizării, care transformă instituția fondată de Dumnezeu într-o simplă fundație omenească. Biserica Ortodoxă este adevărata speranță pentru toți cei care caută viața spirituală și eclezială autentică; aceasta este speranța popoarelor Europei, aceasta este speranța tuturor marginilor pământului. Prin urmare, responsabilitatea noastră, ca ortodocși, este mare înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor(...)". Sursa: lonews.ro

IRAK: 50 de gropi comune au fost descoperite în satele creştine din Irak

Probele crimelor odioase comise de gruparea jihadistă în Irak s-au adunat pe măsură ce teritoriile care au fost dominate de Statul Islamic au fost recucerite. În plină săptămână pascală, Episcopia Caldeeană de Bagdad şi Mosul a prezentat un prim raport, după sângeroasele conflicte din Irak – care au avut drept ţintă comunitatea creştină din această ţară. Potrivit documentului, patru sate locuite de creştinii ortodocşi şi şapte locuite de creştinii caldeeni au rămas pustii în prima parte a anului 2016. Satele din Câmpia Ninive, în care populația creștină a trebuit să fugă din faţa terorii islamice jihadiste, au rămas goale. În urma lor… ruine, lacrimi şi groază. Groază pentru noi, cei care ne bucurăm de libertatea credinţei şi a faptei. Pe locurile în care altădată erau biserici creştine au fost găsite gropi comune.

Oficialii ONU au anunţat că doar în acele locuri s-au descoperit zeci de cadavre. „Peste 50 de gropi comune au fost găsite până în acest stadiu, în mai multe zone din Irak”, a anunţat emisarul special al ONU pentru Irak, Jan Kubis, citat de AFP. Acesta a adăugat că „probele crimelor odioase” comise de gruparea jihadistă s-au adunat în acele zone, pe măsură ce teritoriile care au fost dominate de Statul Islamic au fost recucerite. Irakul se confruntă cu o criză umanitară din ce în ce mai gravă. Pentru zece milioane de oameni, adică o treime din populaţia ţării, este nevoie urgentă de asistenţă. În plus, oficialul ONU a mai transmis că încă două milioane de persoane ar putea fi evacuate până la sfârşitul lui 2016, tot din cauza luptelor duse cu militanţii jihadişti. - Sursa: doxologia.ro

SIRIA: În Siria, sângele creştinilor curge din nou – 200 de crime la Alep

„Rugaţi-vă pentru noi, creştinii din Alep, pentru că s-ar putea să fim cei din urmă… În ultimele două săptămâni, 200 de creştini au fost ucişi, jumătate dintre victime fiind copii şi femei.” Biserica creștină din Siria, născută din coasta rănită a lui Hristos, este una vie. Vie, deoarece credința în Mântuitorul Iisus Hristos încă mai este pe primul loc în viața acestor creştini. Trăitori ca și noi într-o lume ce răpește toate resursele, oameni cu familii și datorii civice, ei au pus credința pe primul loc. Deși au avut posibilitatea să plece în Liban sau în unul dintre statele Europei, au rămas acasă. Acasă, lângă bisericile lor, lângă cimitire, lângă cei dragi. În simplitatea lor, chiar dacă nu au făcut mărturisiri publice ori teologice vrednice de menționat, creștinii sirieni, dincolo de confesiune, sunt următori ai Mântuitorului Hristos.

Biserica lui Dumnezeu din Siria este una vie. Vie, pentru că oamenii nu au părăsit Liturghia de acasă! Cu toate greutăţile, nu îşi părăsesc bisericile pe jumătate dărâmate. Conform ultimelor statistici, în nord-estul Siriei încă mai locuiesc aproximativ jumătate de milion de credincioși aparținând Bisericii Ortodoxe, Bisericii Siriene Iacobite și celei Apostolice Armene. Viața de zi cu zi a creștinilor din Siria este calea unui martiriu trecut sub tăcere de agențiile de presă occidentale. Știrile din acea parte de lume sunt îngrijorătoare pentru soarta creștinilor. Ultima veste îndoliată ne vine din oraşul Alep. Preotul creştin iacobit Ibrahim Alsabagh a declarat pentru Al Jazeera, preluat apoi şi de către jurnalitul Stoyan Zaimov, în cotidianul Christian Post, drama comunităţii sale din ruinele Alepului: „Rugaţi-vă pentru noi, creştinii din Alep, pentru că s-ar putea să fim cei din urmă… În ultimele două săptămâni, 200 de creştini au fost ucişi, jumătate dintre victime fiind copii şi femei. Cartierul creștin a fost lovit de 1.350 de rachete între 22  și 30 aprilie, deşi nimeni nu va recunoaşte oficial.  Nu am cuvinte pentru a descrie toată suferința pe care o văd zi de zi”, a relatat preotul iacobit. - Sursa: doxologia.ro

EGIPT: Declaraţie comună creştină şi islamică pentru soarta copiilor din Egipt

Deşi de religie islamică, preşedintele egiptean a  participat la slujba creştină prilejuită de sărbătoarea Învierii Domnului, la catedrala Sfântul Marcu. Este prima vizită a unui lider musulman în cadrul unei comunităţi creştine din Egipt. Situaţia creştinilor din Egipt care aparțin Patriarhiei Alexandriei şi a toată Africa, dar şi Bisericii Copte a intrat într-un proces de îmbunătăţire, după instaurarea regimului politic al generalului Abdel Fattah al-Sisi. Site-ul Bisericii Creştine Copte Egiptene a postat un comunicat de presă în care au fost descrise vizitele preşedintelui egiptean la catedrala coptă din Cairo. Deşi de religie islamică, preşedintele a  participat la slujba creştină prilejuită de sărbătoarea Învierii Domnului, la catedrala Sfântul Marcu. Conform sursei amintite, este prima vizită a unui lider musulman în cadrul unei comunităţi creştine din Egipt.

În acest context pozitiv pentru comunitatea creştină, la Universitatea Islamică Al Azhar – cea mai importantă instituție teologică academică musulmană sunnită, a fost semnat un document prin care a fost subliniat angajamentul comun în combaterea formelor de violență și abuz împotriva copiilor. Declarația comună, elaborată sub auspiciile UNICEF, a fost semnată de către  Patriarhul copt Tawadros al II-lea și Marele Imam, Sheikh Ahmed Al Tayyeb. Indiferent de credinţa împărtăşită, copiii nu trebuie să fie victime ale războaielor confesionale – aceasta este precizarea principală a documentului. Fenomenul mutilării genitale în cazul fetelor, căsătoria timpurie, răpirile şi abuzul sexual sunt, de asemenea, condamnate de către cele două părţi. În plus, programul prevede implicarea activă a cel puțin 850 de lideri – imam, preoți, călugări, lucrători pastorali şi sociali – care vor participa la cursuri de pregătire şi la mai multe campanii de informare menite să sensibilizeze întreaga societate egipteană. - Sursa: doxologia.ro

GABON: Ortodoxia, recunoscută oficial în Gabon

De două milenii, Patriarhia Ortodoxă a Alexandriei ține Sfânta Cruce, spre mântuirea poporului african. În afara Egiptului, Biserica Ortodoxă are comunități însemnate în Sudan, Nigeria, Tanzania, Uganda, Zambia, Kenya, Zair, Zimbabue şi Namibia, şi chiar în Africa de Sud. Africa. Pământul oamenilor arși de soare, de arșiță, locul în care încă foamea și setea sunt o realitate a zilei. Un teritoriu multicultural și pluriconfesional. Când zici Africa, te poți gândi la aproape orice, mai puțin la Ortodoxie. Și totuși, Biserica Ortodoxă are o prezență apostolică în Africa, Sfântul Apostol Marcu întemeind prima comunitate în marele oraș antic al Alexandriei.

De două milenii, Patriarhia Ortodoxă a Alexandriei ține Sfânta Cruce, spre mântuirea poporului african. În afara Egiptului, Biserica Ortodoxă are comunități însemnate în Sudan, Nigeria, Tanzania, Uganda, Zambia, Kenya, Zair, Zimbabue şi Namibia, şi chiar în Africa de Sud.

În prezent, un alt stat african devine patrie a creștinilor ortodocși. Gabonul, un stat situat în vestul Africii centrale, a recunoscut oficial prezența Bisericii Ortodoxe pe teritoriul țării. Așa cum amintea Christian Post, Înaltpreasfințitul Părinte Panteleimon, Episcop de Brazzaville și Gabon, a fost primit într-un cadru oficial de către ministrul afacerilor de externe, Ali Bongo Ondimba. În cadrul discuțiilor s-a obținut terenul necesar construirii primei biserici ortodoxe pe teritoriul statului african, Biserica Ortodoxă având un important rol în asistența socială a credincioșilor săi. - Sursa: doxologia.ro

CHINA: O sută de ofițeri chinezi, toți împotriva unei Cruci smerite

Crucile de pe bisericile ortodoxe au fost declarate „structuri ilegale”. În doar o lună au fost înlăturate peste 300 de cruci, majoritatea din oraşul Wenzhou, supranumit „Ierusalimul Chinei” – acolo unde creştinii au format o fortăreaţă umană, pentru a păzi bisericile ortodoxe. Oficial republică comunistă laică, China este cunoscută drept ţara în care budismul şi shintoismul sunt la ele acasă. În urma relaţiilor comerciale şi diplomatice cu Rusia, creştinismul ortodox a prins rădăcini, în secolul al XXI-lea existând aproximativ o sută de biserici ortodoxe, în care se închină 10.000 de credincioşi. Situaţia paşnică a fost tulburată de către o hotărâre a Partidului Comunist Chinez. Prevederea este legată de eliminarea simbolurilor creştine din spaţiul public. În acest sens, crucile de pe bisericile ortodoxe au fost declarate „structuri ilegale”. În doar o lună au fost înlăturate peste 300 de cruci, majoritatea din oraşul Wenzhou, supranumit „Ierusalimul Chinei” – acolo unde creştinii au format o fortăreaţă umană, pentru a păzi bisericile ortodoxe. La început de martie 2016, în orașul Zhejiang a sosit o hotărâre pentru biserica creștină – Crucea să fie înlăturată de pe turnul bisericii. Comunitatea s-a împotrivit, consecința fiind tăierea racordurilor de apă și energie electrică. Dacă nici așa Crucea nu a fost înlăturată, pe 4 martie 2016, o sută de ofițeri de poliție au înconjurat biserica, înlăturând Sfânta Cruce în văzul creștinilor înlăcrimați. - Sursa: doxologia.ro

CHINA: Prigoana creștinismului în China

O femeie a devenit simbol al martirajului creștin: a fost ucisă de buldozerul pe care încerca să-l oprească să nu demoleze o biserică. O femeie creștină care a murit  în timp  ce încerca să oprească demolarea unei biserici creștine din China, punându-se în fața budozerului, a devenit un simbol al luptei împotriva persecuțiilor autorităților comuniste de la Beijing, amintind de drama din Piața TiananMen, din 1989. Femeia, identificată de activiștii creștini drept Ding Cuimei, a încercat să stopeze demolarea unei biserici, în provincia Hena din orașul Zhumadian.  Exact ca bărbatul care, în 1989, în timpul revoltei anti comuniste din Beijing, se așezase în fața tancurilor, în Piața Tiananmen, Dind Cuimei s-a pus în fața buldozerului care urma să pună la pământ lăcașul creștin. Femeia a fost pur și simplu împinsă într-un șanț, fiind îngropată de vie sub ruinele bisericii pe care dorise să s-o salveze de la demolare, relatează Foxnews. - Sursa: doxologia.ro

"Îngropați-i de vii pentru mine!", ar fi strigat unul dintre oamnenii chemați să demoleze biserica, conform China Aid, o organizatie non profit pentru drepturile religioase din statul comunist. În cea mai populată țară din lume, ONG-urile pentru drepturile omului acuză guvernul că persecută minoritățile religioase. Mai mult de 2000 de cruci au fost îndepărtate din biserici ca parte a unei campanii guvernamentale de a reglementa „cultele religioase excesive”. Puțin peste 5% din populația de 1,4 miliarde de oameni a Chinei este de confesiune creștină. Răspândirea fără precedent a creștinismului, în toată țara, pune liderii comuniști în dificultate. Pe de-o parte, oficialii chinezi sunt conștienți că bisericile pot oferi servicii de ajutor social pe care guvernul nu le poate asigura, în timp ce contribuie la inversarea crizei morale care a cuprins locuitorii, mulți dintre ei renunțând la respectarea doctrinelor comuniste în favoarea câștigurilor materiale. – Sursa: doxologia.ro

ITALIA: A treia ţară cu nou-născuţi cu microcip

După SUA şi Elveţia, Italia este a treia ţară care, începând din 2016, va implanta microcipuri sub pielea nou-născuţilor. Până la sfarşitul anului 2017 Italia vrea să microcipeze pe toţi italienii, a declarat prim-ministrul Matteo Renzi. Microcipul subcutanat va fi obligatoriu, iar cine refuză va primi o amendă de 3000 euro sau închisoare până la 6 luni. Dacă şi în continuare va refuza, pedepsele vor fi şi mai drastice.

 




ORTODOXIA (dreapta credinţă)
Predici. Cateheze. Pastoraţie
Învierea Domnului (VIDEO) - Fr. Alexandru Mihail Niţă

 

 




ORTOPRAXIA (dreapta trăire)
Viaţa duhovnicească. Milostenia
Când vrei să faci ordine în garderobă... sau arta de a dărui ce nu îţi mai foloseşte
Se spune că dacă nu ai purtat o haină doi ani la rând înseamnă că nu ai nevoie de ea. Poate că altcineva are! Aşa că facem ordine în garderobă şi ne gândim să dăruim. (Cu atât mai mult hainele copiilor, care deşi sunt în stare foarte bună, le rămân mici.) Excelentă iniţiativă! Atunci când vreţi să faceţi astfel de daruri, ţineţi însă cont de câteva lucruri:
1.       Pregătiţi hainele ca pentru cineva drag din familie: spălaţi, călcaţi, împachetaţi frumos. Cei cărora dăruim sunt fraţii noştri, copii ai aceluiaşi Dumnezeu. Încercaţi să îi priviţi ca atare, nu ca pe nişte „copii sarmani”, „săraci”, „familii amărâte”. Aceste cuvinte nu arată iubirea pe care Dumnezeu o cere de la noi. Ele ne plasează pe o treaptă de superioritate, dispreţuitoare la adresa aproapelui care are nevoie de fapt de iubirea şi de atenţia noastră.
2.       Nu dăruiţi lucruri rupte (nu mai vorbim de murdare!), pe principiul „E încă bun, dacă îl coase!”. Acesta nu e dar, e descotorosire de ceva stricat. În plus, îţi mai şi amăgeşti conştiinţa că ai făcut o faptă bună. Faceţi în aşa fel încât orice dăruiţi să poată fi folosit imediat – acesta e un cadou adevărat!
3.       NU lenjerie intimă folosită! Sub nici o formă! Chiar dacă o fierbeţi la o mie de grade sau o dezinfectaţi în cel mai performant laborator!
4.       Sortaţi pe categorii: vârstă, fete/băieţi, anotimp. Scrieţi aceste informaţii pe cutiile în care le aşezaţi cu grijă.
5.       Cel mai frumos dar este cel în care pui suflet. Încercaţi să pregătiţi un adevărat cadou. De exemplu o cutie frumos împachetată pentru un copil, în care să puneţi haine de sezon şi să adăugaţi şi ceva nou: o cărticică, culori, o jucărie etc. Sau o cutie pentru familie, unde puteţi adăuga un ceai, o cutie de bomboane sau nişte vitamine. Scrieţi pe cutie informaţiile despre destinatarul potrivit. Dacă adăugaţi şi un bileţel cu câteva cuvinte inimoase, veţi aduce multă bucurie şi veţi da valoare gestului pe care îl faceţi!
6.       Nu apelaţi la altcineva pentru a împărţi lucruri – fie un ONG, o parohie sau un preot – dacă nu aţi urmat paşii de mai sus. Nu puneţi pe alţii în situaţia de a vă arunca hainele murdare sau rupte! Dacă este posibil, cereţi detalii despre familiile care ar avea anumite nevoi şi duceţi personal darurile, pregătite frumos. Astfel veţi stabili o legătură personală cu ei. În plus, veţi scutiorganizaţia/preotul de suspiciunile şi nemulţumirile celor care nu înţeleg de ce nu au primit şi ei.
7.       Un cadou, nu o pomană. Copiii şi oamenii în general au mare nevoie să se simtă valorizaţi, să simtă că sunt importanţi, că ei contează. Că sunt iubiţi de Dumnezeu, de/prin oameni. Aşa vor privi altfel viitorul şi şansele lor în viaţă. Vor avea curaj să spere, să lupte, să muncească şi să izbândească. Să fie la rândul lor buni şi iubitori. Iubirea şi atenţia sunt o adevărată hrană preţioasă pe care o putem acorda celor din jurul nostru.
Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi… (Ioan 13, 34)
 
Natalia Corlean
 Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 89, ianuarie-februarie 2016



BISERICA si lumea
Familia. Copiii. Educaţia. Vocaţia
Avem 10 porunci. În complementaritate cu ele, vă propun 10 nevoi umane! - Acad. Solomon Marcus

 

 

Avem cele zece porunci. In complementaritate cu ele, vă propun zece nevoi umane. Nevoi ce isi au radacinile incă din frageda copilarie. Nevoi ce ar fi trebuit sa faca obiectul educatiei si invatarii, la toate varstele. Dar nu prea se intampla acest lucru. Poate ne aude cineva; acum, la acest moment al unui nou inceput.

1. Nevoia de a da un sens vietii, la nivel elementar

Macar o data pe zi savureaza faptul ca respiri ; ca privesti cerul si pamantul ; ca te misti ; traieste-le ca mari evenimente. Bucura-te ca ai schimbat un zambet cu un copil care a trecut pe langa tine. Toate acestea sa-ti fie suficiente pentru a simti ca viata are un sens, ca merita sa fie traita, ca este un dar pentru care cei care te-au adus pe lume si te-au crescut au dreptul la iubirea si recunostinta ta.

2. Nevoia de improspatare

Dar respiratia si miscarea sunt cu noi tot timpul. Exista riscul, tentatia ca ele sa devina rutina, sa nu le acordam nicio atentie, cum de fapt se si intampla in general. Rutina nu poate si nu trebuie eliminata total, o mare parte a comportamentului nostru urmeaza reguli precise, tin de civilizatie. Problema este de a reduce rutina la minimul necesar, de a nu deveni sclavul ei, cum se intampla din pacate frecvent. Asa cum avem grija zilnic sa ne improspatam corpul prin odihna, prin miscare si prin folosirea apei si sapunului, avem nevoie si de o improspatare a mintii, a simturilor, a sufletului nostru. Sa ne trezim in fiecare dimineata capabili de a arunca o privire proaspata asupra lumii, cu dispozitia unui nou inceput, cu o limpezire a simturilor si a gandurilor; intr-un anume sens, sa recapatam, sa recuperam candoarea copilariei.   

3. Nevoia de intrebare si de mirare

Eram in copilarie intr-o permanenta stare interogativa, de curiozitate, de mirare, de extaz in fata spectacolului naturii si al lumii, al propriei mele fiinte. Pentru a da un singur exemplu, sunt de-a dreptul fermecat de nazdravaniile creierului meu, in materie de memorie si de imaginatie. In fiecare seara, cand ma las prada somnului, ma intreb ce calatorii neasteptate imi vor oferi visele din noaptea respectiva. Starea de mirare, de extaz mi-a alimentat totdeauna pofta de viata, a fost mereu o sursa de energie. Atunci cand sunt intrebat: de ce traiesti ? ii raspund: pentru a ma mira.De prea multe ori, scoala, in loc sa intretina si sa dezvolte aceasta nevoie, o anihileaza. Dar daca nu ne mentinem starea de curiozitate, de mirare, de dorinta de a intelege lumea, nu doar de a o inregistra, atunci nu ne putem forma capacitatea de problematizare, de identificare a aspectelor neelucidate, nu putem sesiza amploarea si natura ignorantei noastre.

4. Nevoia de indoiala si de suspiciune

Ce poate fi mai uman decat ezitarea, nehotararea, nedumerirea? Pentru Rene Descartes, starea de indoiala este semnul clar al naturii ganditoare a fiintei umane. Un acelasi lucru poate fi considerat din mai multe puncte de vedere si, in aceste conditii, spiritul critic ne obliga la o analiza comparativa, care uneori nu conduca la un rezultat ferm, ci la o pluralitate de posibilitati, fiecare fiind descrisa in termeni de grad de plauzibilitate. In justitie se lucreaza cu prezumtia de nevinovatie. In educatie si in invatare, este recomandabil sa adoptam prezumtia de suspiciune. Ne nastem criticand ; plansul nou-nascutului este reactia sa critica fata de o nemultumire. Sa privim cu interes, dar cu suspiciune orice ni se livreaza de la catedra, de la o tribuna, de pe internet, din carti, din orice fel de publicatii, asa cum un politist care cauta pe autorul unei crime suspecteaza totul. Educatorii, profesorii ar trebui sa fie primii care sa recomande, sa stimuleze aceasta atitudine la elevi, la studenti, sa le spuna acestora: « Cel mai clar semn de respect pe care mi-l puteti arata este sa-mi acordati atentie, dar sa nu acceptati nimic din ceea ce va spun inainte ca spiritul vostru critic sa va asigure de adevarul si de interesul spuselor mele ; daca nu ma intelegeti, sa nu ma lasati sa trec mai departe, sa-mi cereti sa fiu mai clar; daca vi se pare ca nu am dreptate, sa va manifestati argumentat dezacordul ». O atitudine similara se cuvine a fi adoptata fata de litera tiparita, din manuale sau din orice alt loc. Omul de la catedra nu trebuie sa pozeze intr-un a toate stiutor, este normal ca uneori sa le spuna celor pe care-i instruieste : « nu stiu », « nu inteleg nici eu» ; iar atunci cand cineva din banca ii corecteaza o scapare, o greseala, sa-i multumeasca pentru atentia acordata. Uneori introduceam deliberat o greseala in prestatia mea, pentru a testa vigilenta studentilor.  Nevoia de indoiala si de suspiciune functioneaza concomitent cu o alta, opusa: nevoia de complicitate la o conventie. De exemplu, mergem la un spectacol de teatru. Ne supunem prezumtiei de complicitate la conventia de fictiune propusa de spectacol, o acceptam, ii acordam credit. Dar spiritul nostru critic nu inceteaza sa functioneze si avem dreptul, ulterior, sa ne exprimam eventuala insatisfactie, sa pretindem ca autorii spectacolului au inselat asteptarile noastre, creditul pe care le-am acordat. La fel, in cazul unei poezii, a unui roman etc.

5. Nevoia de greseala si de esec

De cate ori am esuat pana sa deprindem sa folosim furculita, cutitul si lingura ! De cate ori am cazut, ne-am julit genunchii, pana sa invatam sa ne tinem pe picioare si sa mergem ! Este clar ca invatarea, drumul spre dobandirea unui nou comportament trec prin greseli si esecuri; ele sunt pretul pe care-l platim pentru a ne imbogati intelegerea si pentru a acumula noi capacitati. Trebuie deci sa distingem intre greselile de acest fel, care au un rol pozitiv, benefic, si greselile ordinare, facute din neatentie sau ca urmare a altor imperfectiuni senzoriale sau psihice. A plasa greseala si esecul, la modul general, in sfera infractiunii sau/si pacatului denota o confuzie grava, pe care totusi o comite mereu practica educationala. Auzim mereu : « cine a gresit, sa plateasca ». Dar exemplul copilului care cade inainte de a invata sa se tina pe picioare si niciun parinte normal nu se gandeste sa-l pedepseasca pentru acest esec trebuie sa ne stea mereu in fata.

O veche vorba latineasca de intelepciune ne aminteste ca a gresi este omenesc. Dar reflectia respectiva continua prin a condamna perseverarea in greseala. Aici este nevoie de o precizare. De exemplu, sa repeti mereu traversarea strazii pe culoarea rosie a semaforului este intr-adevar de condamnat si de sanctionat; in general, nerespectarea deliberata a unor reguli ale comportamentului uman, social este de sanctionat si aici intra in functie justitia si morala ; dar sa comiti mereu greseli, alte greseli, in incercarile in care te aventurezi pentru a strapunge necunoscutul – este un lucru normal, inevitabil.

Istoria abunda in exemple de greseli si esecuri ale unor oameni de seama, in tentativa de a spori cunoasterea umana. S-ar putea scrie o istorie a omenirii centrata pe  greseli si pe esecuri.  O mare parte, poate cea mai mare, a actiunilor de pionierat, a lucrarilor care au deschis drumuri noi in cunoastere si in actiunea sociala au inclus greseli, ca un produs secundar al noutatii ideilor lansate. Mai mult, mergand pe urmele unor greseli comise in lucrari sau actiuni temerare, s-a ajuns la aparitia unor noi idei, noi domenii de cercetare. « Greseala matematica, sursa de creativitate » a fost de mai multe ori titlul unora dintre expunerile mele. Pentru a da un singur exemplu : noua stiinta a haosului a fost initiata de Henri Poincare in tentativa sa de a inlatura o greseala dintr-un memoriu al sau de mecanica cereasca. Am putut verifica personal si banui ca e adevarat in general faptul ca drumul spre multe (poate cele mai multe) idei si teoreme matematice a urmat o cale sinuoasa, de tatonari, rataciri, confuzii, greseli de tot felul, pana s-a cristalizat varianta sub care ele sunt acreditate. A cunoaste, macar in unele cazuri, aceasta istorie zbuciumata mi se pare esential, daca vrem sa intelegem natura profunda a creatiei umane. Personal, am facut aceasta experienta pe unele situatii din matematica, din informatica, din lingvistica, din domeniul literar-artistic, dar cred ca este valabil in general.

Tinand seama de inevitabilitatea esecurilor, este esential sa educam rezistenta la esec,  intelegerea faptului ca esecul este normal ; mai mult : dintr-un esec este totdeauna ceva de invatat.

6. Nevoia de joc

Apreciez jocurile bazate pe reguli prestabilite, de la fotbal si tenis la sah si go. Ele au un rol important si merita atentia tinerilor. Dar nu in primul rand la ele ma gandesc acum. Am in vedere jocurile care valorifica nevoia de libertate, curiozitatea de a intelege cele percepute prin simturi s prinobservatie directa, nevoia de si dreptul la greseala si esec, fara a fi pedepsite. Am considerat astfel de exemple la punctul anterior: cum invatam sa ne tinem pe picioare si sa mergem. Este clar ca orice copil de pe suprafata Pamantului trece prin aceasta experienta. Acum ma voi referi la un alt joc, si el practicat, pe cat mi-am putut da seama, de toti copiii lumii: jocul de-a v-ati ascuns. Eu ma ascund iar tu ma cauti si daca ma gasesti, ai castigat. Acest joc nu face decat sa imite un altul, pe care natura, lumea il practica fata de noi, la orice varsta si de la inceputurile omenirii. In tentativa noastra fireasca de a intelege lumea, totul se intampla ca si cum lumea ne spune: « cauti sa ma intelegi, dar eu ma ascund; si cu cat lucrul pe care-l cauti este mai interesant, mai semnificativ, cu atat il ascund mai bine si il fac mai greu de gasit. Dar merita sa-l cauti. Chiar fara rezultatul asteptat, cautarea iti va da satisfactii, care insa ar putea fi altele decat cele  la care te-ai gandit initial. Cauti ceva, nu-l gasesti, dar gasesti altceva; uneori mai interesant decat ceea ce cautai initial ». Invata sa savurezi acest spectacol al omenescului, sa te imbeti de el – si din nou sa simti ca viata merita sa fie traita. Cautarea se dovedeste de multe ori mai importanta decat gasirea. Placerea de a urca un munte sta in primul rand in a savura fiecare moment al parcursului, chiar daca nu ajungi in varf.  Mai e si un alt aspect, observat de Blaise Pascal: de multe ori cauti ceea ce deja ai gasit. Gasesti ceva ca o banuiala, o intuitie, o extrapolare a unor observatii empirice. Dar ai nevoie de o confirmare mai convingatoare. Asa se intampla, de exemplu, ca in matematica multe teoreme sunt ‘gasite’ mult inainte de a fi demonstrate ; cazul teoremei lui Pitagora, gasita empiric mult inainte de Pitagora.

Dar toata cautarea la care ne referim ce este altceva decat invatarea, descoperirea, inventia ? Nevoia noastra de a intelege lumea, de a ne intelege pe noi. O cautare care trebuie sa valorifice toate nevoile umane discutate anterior, dar si pe cele care urmeaza.

7. Nevoia de identitate

Aici se afla o provocarea majora, dramatica, si o sansa de a da vietii noastre o motivatie superioara.   Direct implicate sunt toate celelalte 9 nevoi pe care le discutam. Biologic, avem o identitate individuala, prin faptul ca fiecare fiinta vietuitoare de pe aceasta planeta are un ADN specific. Acizii dezoxiribonucleici sunt ‘cuvinte’ pe alfabetul celor patru tipuri de baze nucleotide. Acest alphabet este acelasi pentru toate fiintele traitoare pe planeta Terra. Dar ordinea in care sunt asezate elementele alfabetului in alcatuirea ADN-urilor este alta la fiecare dintre noi, deci fiecare fiinta umana are o identitate biologica specifica. Ne nastem preluand o intreaga mostenire genetica de la parinti si, prin intermediul lor, de la bunici, strabunici etc. Preluam o seama de trasaturi, deprinderi, reprezentari, judecati si prejudecati determinate de contextul geografic si istoric in care ne dezvoltam. Toate acestea ne confera o identitate genetica, de familie, de loc geografic si de moment istoric, deci o identitate locala, una regionala, una nationala, de limba, de credinta. Aceasta identitate pe care natura si istoria ne-o imprima, de multe ori fara a ne da seama, ramane pentru prea multi oameni singura lor identitate. Prea multi oameni nu simt nevoia unei identitati mai bogate decat aceea primita fara vreun efort personal. In perioada trecerii de la copilarie la adolescenta ar trebui sa inceapa constientizarea nevoii de construire a unei identitati mai bogate decat aceea cu care ne-a inzestrat natura. Cum sa facem sa educam la cat mai multi tineri aceasta nevoie ( valorificand critic, selectiv, identitatea primita de la natura) ? Cum sa-i facem pe tineri sa constientizeze faptul ca in conditiile actuale ale globalizarii de toate felurile actioneaza asupra noastra, direct sau indirect, toate nivelurile sociale, de la cele locale la cele regionale, nationale, europene, occidentale si planetare ?  Sa le explicam tipologia identitatilor culturale: balcanica, dunareana, a Marii Negre, sud-est europeana, central europeana, mediteraneana, europeana, occidentala, planetara dar si tipologia care rezulta din diversitatea lingvistica, de credinte, de civilizatii. Se intampla un lucru fara precedent in istoria omenirii: numeroasele identitati ale fiintei umane, aflate intr-o dinamica permanenta si o interactiune continua, nu mai pot fi intelese decat concomitent, formand un sistem. Sau le intelegem pe toate sau pe niciuna. Globalizarea si internetul au o contributie esentiala la aceasta noua configuratie a identitatilor. Educatia nu reuseste sa faca fata acestor probleme, nici nu prea le are in atentie. Dar tensiunile existente intre diferite identitati ale fiecarei persoane si intre identitatile unor persoane diferite sunt, in ultima instanta, la radacina multor conflicte si razboaie ; aici isi afla radacinile si terorismul existent la scara mondiala. Posibiltatea unei dezvoltari armonioase a identitatilor ramane deocamdata doar un proiect.

8. Nevoia de omenesc si de omenie

Identitatea este primul termen al unui cuplu esential, in care al doilea termen este : alteritatea. Niciunul dintre ei nu se clarifica in absenta celuilalt. La orice nivel, ne definim identitatea prin raportare la ceea ce este diferit. Diferenta se poate referi la varsta, la sex, la nationalitate, la limba, la culoarea pielii, la religie, la nivel de cultura, la pozitie sociala, la apartenenta politica, la filosofie a vietii, la preferinte literare sau de orice alta natura  etc. Sa fim pregatiti sa intelegem omenescul in diversele sale ipostaze, sa admitem ca tocmai infinita sa diversitate ii da farmec. Nu exista doua fete umane identice, nu exista doua voci umane identice, nu exista doua priviri umane identice. Dar dincolo de aceasta diversitate, toti copiii lumii au o prospetime cuceritoare, toti alterneaza rasul cu plansul, toti rad la soare, toti indragesc miscarea si jocul, toti ard de curiozitate. Omenescul este o sursa nesfarsita de delectare, de minunare. Iata, pentru a alege numai una din fermecatoarele manifestari umane: vorbirea, limba. Cata subtilitate, cata finete, cat joc al nuantelor iti ofera cuvintele, frazele, discursul ! Muzica lor, semnificatia lor. Cat de placut e sa constati ca reusesti sa spui ceea ce ai gandit, dar cat de usor, pe nesimtite, frazele derapeaza si nu mai exprima ceeace ai dorit ! O continua alternare a gasirilor si a ascunderilor, a confirmarilor si a frustrarilor. Sau jocurile memoriei umane, ale amintirilor si uitarilor ; sau trecerile insesizabile de la zambet la lacrima, de la gravitate la duiosie. Iata un pariu major al educatiei: sa-i antrenam pe copii sa savureze omenescul in intreaga sa diversitate. Omenescul nu este ca jocul de tenis, unde castigi in dauna altora, care pierd ; omenescul poate fi universal castigator. La animale, o pornire instinctiva vede in diferenta o adversitate. Pentru ca oamenii sa nu reproduca si ei acest comportament, este nevoie de o educatie corespunzatoare, altfel se intampla ceea ce vedem mereu : baietei de clasa a treia primara care se iau la bataie pentru ca «  eu am spus intr-un fel iar el a spus altfel ».

De la omenesc, nu e decat un pas pana la omenie. Nevoia de a fi bun, generos, de a darui, de a-i contamina pe altii de bucuria vietii. De a adopta in comportamentul tau prezumtia de solidaritate cu ceilalti oameni. Copiii care se formeaza in acest fel (iar internetul ar putea avea aici un rol esential) vor putea fi mai greu antrenati in razboaie de tot felul.

9. Nevoia de cultura

Omenirea a acumulat un imens tezaur de cultura stiintifica, literar-artistica, tehnologica, religioasa, filosofica etc. Culmi ale spiritualitatii umane, in matematica, astronomie, fizica, chimie, biologie, filosofie, literatura, muzica, arte vizuale, teatru, stiinte juridice, economice, istorice, arheologice, geografice, geologice si, mai recent, in film si in disciplinele informatiei si ale comunicarii stau marturie pentru splendoarea omenescului, pentru puterea sa de patrundere, de imaginatie, de descoperire si de inventie. Dar cine beneficiaza de ele, cati sunt cei care au acces la aceste piscuri, le inteleg, isi pot umple sufletul si mintea de intelepciunea si frumusetea lor, se pot astfel inalta spiritual mult peste starea de animalitate ? Cati sunt cei care ajung sa traiasca fiorul unui vers, al unei povesti, al unei muzici, al unui tablou, al unui monument de arhitectura, al unei sculpturi, al unei ecuatii, al unei formule chimice, al tabelei lui Mendeleev, al unui program de calculator, al geometriilor neeuclidiene, al relativitatii einsteiniene, al lumii cuantice, al dualitatii Watson-Crick a acizilor nucleici ? Oare pe la urechile cator copii, adolescenti, trece adierea unor acorduri din Beethoven, Bach, Mozart sau Chopin ? Cate priviri aflate in dimineata vietii ajung sa se desfete in prezenta unui tablou de Rembrandt, a unei sculpturi de Brancusi ? Va fi in stare educatia publica sa preia acest mesaj ? Mai avem timp de asa ceva ? Un timp de contemplare, de suprema emotie. Nu cumva eliberam pe banda rulanta diplome de diverse grade, fara acoperire culturala ? Si daca nu au acoperire culturala, ce sunt posesorii acestor diplome altceva decat, in cel mai bun caz, furnizori de servicii ? Si daca nu prea au nevoi culturale, ce motivatie mai profunda pot da  vietii lor ? Cohorte de oameni, unii cu o stare de prosperitate materiala, au totusi un statut de sclavi culturali. Sa nu-ti fie mila de ei ?  Sa nu-i compatimesti ? Nu cumva se afla aici sursa principala a derapajelor de ordin civic, moral, juridic, a violentei verbale, psihice, fizice ?   Care este nivelul de cultura al celor ce ne conduc, ce repere umane au ei ? Ce anume da un sens vietii lor ?

10. Nevoia de transcendenta

Ne aflam aici la modul superior, de cea mai inalta complexitate, pe care o poate capata nevoia de a da un sens vietii.  Etimologic, trans inseamna dincolo iar verbul latinesc ce i se alatura s-ar traduce prin a te catara. Obiceiul copiilor de a se catara in copaci, pe garduri, pe stalpi exprima nevoia, tentatia de a se inalta, de a se departa de sol. Asa incepe transcendenta. Sa treci dincolo de limitele, de cadrul ce ti-au fost impuse prin nastere, sa nu ramai sclavul perceptiei senzoriale si empirice, sa incerci sa le depasesti Asa au aparut geometria neeuclidiana, care sfideaza perceptia senzoriala a spatiului; fizica relativista, care transgreseaza perceptia empirica a timpului, energiei si miscarii; constientizarea limitelor limbajului uman, inadecvat situatiilor in care nu mai exista o diferenta clara intre subiect si obiect si dincolo de care urmeaza tacerea sau compromisul de toate felurile; logicile neclasice, care incalca una sau mai multe din cele trei principii ale logicii aristotelice : identitate, necontradictie, tert exclus; imaginarea unui calcul care depaseste frontiera Turing data de ideea obisnuita, elementara de calcul etc. Transcendenta este atat la destinatie cat si la origini. Distinctia kantiana dintre transcendent (dincolo de posibilitatile cunoasterii umane)  si transcendental (relativ la achizitii ale cognitivului uman care preced orice experienta; cunoasterea apriorica). Transcendenta matematica se refera, in acord cu Euler, la operatii care nu se pot realiza prin repetarea de un numar finit de ori a unor operatii elementare, aplicate numerelor intrewgi si unei variabile x. De aici, nu-i decat un pas pana la distinctiile profan-sacru, imanent-transcendent.  In aceeasi ordine de idei, se poate discuta despe transcendenta in muzica, in viziunea fenomenologiei sunetului, preconizate de Sergiu Celibidache.

Desigur, nu sunt acestea singurele nevoi umane. Dar sunt dintre cele mai importante si dintre cele mai neglijate. Traim acum un moment al unui nou inceput. Voi, oameni ai scolii si ai universitatii, voi elevi si studenti, voi, parinti ai elevilor si studentilor, voi, oameni de cultura, intelectuali, ce ar fi sa valorificam  a doua nevoie evocata mai sus si sa ne improspatam? (sursa: www.contributors.ro)



Bătrâna şi ereticul - Marian Costache

 

 

Membri ai cenaclului de literatură Mihai Eminescu din Montreal, Canada, citind sceneta de teatru

 



Filme, desene animate, muzică, dans. La ce fel de educație ne expunem copiii?

Pot să vă spun că, atât potrivit statisticilor, cât şi din ceea ce am constatat eu personal, în perioada dintre cele două Războaie Mondiale, cazurile de probleme psihologice serioase se înregistrau la 0,5% dintre tineri şi adolescenţi. Pe când astăzi, proporţia a urcat până la 15%. Mai ales în marile oraşe, unde viaţa se desfăşoară după canoane nefirești.

Cauzele sunt evidente. Ele sunt legate de confuzia care domneşte în privinţa criteriilor ce guvernează viaţa şi idealurile înalte, la care se adaugă, aşa cum am mai spus, viaţa nefirească. Toate acestea determină greutățile moştenite de voi, atunci când ele există în mod inconştient, să se manifeste şi să se acutizeze sub influenţa vieţii contemporane anormale, dar şi a diferitelor mesaje care – conştient sau nu – vă sunt inculcate, ca de exemplu prin filmele ştiinţifico (chipurile) - fantastice, prin cele de groază, pline de violenţă şi anomalii, ce alcătuiesc imaginea declanşatoare a stărilor psihice deviate. Acelaşi efect se obţine prin desene animate violente, jocuri electronice, muzică sălbatică, dansuri de tip canibalic, care vă înnebunesc şi vă conduc fără greş spre manie sexuală, spre lumea ucigaşă a drogurilor, a magiei albe şi negre, spre adorarea satanei, spre diferite erezii şi spre alte fenomene distructive.

Toate acestea, repet şi subliniez, pot fi rezolvate printr-o educaţie corectă, nu numai firească, ci şi suprafirească, din sfera harului tainelor Bisericii.

(Părintele Timotei Kilifis, Tinerețe curată, tinerețe frumoasă)



Educația sexuală - Războiul împotriva copilăriei

Documentar realizat de Family Watch International, coaliție pro-familie, acreditată pe lângă ONU.

De la vârste fragede, copiii sunt învățați cum să obțină plăcerea sexuală, prin orice mijloace și indiferent de sexul partenerului. Aflaţi în ce constau programele de educație sexuală explicită, cine le promovează, în ce scop și ce mijloace au părinții la îndemână pentru a proteja familia și inocența copiilor.

* Pentru protecția privitorilor, imaginile explicite din manualele de CSE au fost blurate. 

* Apăsați butonul Subtitrari din cadrul video pentru subtitrarea în română.



Proiectul Legea pentru inocența copilăriei a fost depus în Parlament

Un deputat a depus în Parlament „Legea pentru inocența copilăriei”, menită să protejeze elevii preșcolari de orele de educație sexuală: Sub acest pretext, în școlile noastre se introduc, pe ascuns, pornografia și prozelitismul LGB, informează Activenews.

Deputatul PSD Ninel Peia a inițiat un proiect de lege prin care cere sancționarea profesorilor și școlilor care predau educație sexuală, în absența unui acord scris al părinților. Cei care vor face asta ar putea risca amenzi sau chiar închisoare de până la 2 ani, conform actului normativ  intitulat  „Legea pentru inocența copilăriei”. 

Tată a trei copii, deputatul Ninel Peia spune că sunt elevi care au ajuns la psiholog, traumatizați de informațiile despre sexualitate primite la școală. Peia este deputatul exclus din PSD în luna aprilie după ce a afirmat că vaccinurile ar putea fi sursa îmbolnăvirilor din Argeș. Ulterior, el a revenit în formațiunea condusă de Liviu Dragnea.

În expunerea de motive a legii pentru„Inocența Copilăriei” privind interzicerea cursurilor de educație sexuală în învățământul preșcolar, primar și gimnazial, fără acordul scris al părinților sau tutorelui, inițiatorul afirmă:

"Sub diferite pretexte, unele de-a dreptul hilare, precum acela că tot mai multe fetițe de 11 ani merg deja la psiholog ca să-și trateze problemele din dragoste, sau că prin educația sexuală predată unor copii între șase și zece ani vor fi salvate, ulterior, vieți omenești prin adoptarea unor soluții contraceptive corecte, în școlile copiilor noștri se introduc, pe ascuns, pornografia, prozelitismul LGBT și incitarea la punerea în aplicare a diverselor forme de sexualitate deviantă.

Există deja școli unde copile de 10 ani pleacă rușinate de la aceste „cursuri”, sunt băieți care nu mai înțeleg ce este aceea o familie sau de ce nu e nimic rău să ai sentimente erotice pentru Ionel și nu pentru Diana. Aceste vlăstare cărora le dorim cele mai bune lucruri și o viață împlinită, copii pentru care facem sacrificii enorme, sunt traumatizați de informații care nu sunt, nu au fost și nici nu vor fi specifice unei copilării normale, a singurei faze din viața fiecăruia care a fost binecuvântată cu miracolul inocenței.

De asemenea, sunt perfect conștient că unii copii se dezvoltă din punct de vedere sexual mai repede decât alții și poate au nevoie de îndrumări specifice.  În acest caz, decizia trebuie să aparțină părinților sau tutorilor pentru ca tânărul sau tânăra să participe la cursuri de informare sexuală. Dar, încadrarea tuturor copiilor de o anumită vârstă la astfel de „educație”, în masă, fără discernământ, poate marca un suflet mai plăpând pentru întreaga sa viață. Cu ce este de vină un astfel de copil pentru a-i îngrădi șansele unei dezvoltări firești, în limitele normalității și a bunului simț comun? Va plăti oare „dascălul” pentru aceste traume? Nu, plata o vor face mai întâi părinții și apoi amărâtul de copil a cărui viață va fi mereu alta decât cea pe care o merită".

Deputatul spune că, deși nu este în mod explicit stipulat niciunde, felul acesta de a face educație se cheamă, în plan internațional, „Educație Sexuală Comprehensivă” sau CSE, în limba engleză. 

"Ei bine, acest CSE a devenit dușmanul părinților din lumea întreagă, și acum a sosit rândul nostru pentru a ne încadra în această minciună colectivă. Multe studii de peste hotare arată că o astfel de abordare nu a ferit pe nimeni de nimic, în schimb a dus la începerea vieții sexuale mai devreme, cu implicațiile de rigoare, fără vreo îmbunătățire vizibilă în plan social. Mai mult, excesul de sexualitate prezent în mass-media  a făcut să crească numărul atentatorilor sexuali minori. Căile internetului fac deja mult rău în această direcție, de ce trebuie să legitimăm "uciderea inocenței” încă de la vârsta când maimuțoii de pluș încă sunt prietenii cei mai buni ai copiilor?", se arată în expunerea de motive.

O altă chestiune care poate ridica semne de întrebare, se precizează în expunere, este aceea legată de calitatea de pedagog a aceluia ce "predă” astfel de "lecții”, dar și de sănătatea mintală a acestuia. 

"Cine ne garantează că "dascălului” nu îi face plăcere să umilească sexual copile de 10-11 ani, sau că are aplecări mai spre băiețeii de 7 ani?  Până unde are voie să meargă "profesorul”  în "predarea” lui? Cine îl evaluază pe acesta vizavi de trăirile lui sexuale? Dacă "profesorul” consideră anumite practici sexuale deviante drept normale, cum îl oprim să nu le prezinte în mod încântător micuților din auditoriu? Care sunt limitele normalității sexuale a profesorilor? Cum ne punem la adăpost copiii de abordări perverse sau hărțuire sexuală la astfel de "cursuri”?

Toatea aceste întrebări duc la un singur răspuns: adoptarea "Legii pentru Inocența Copilăriei”!", susține Ninel Peia.

Sursa foto: kudika.ro

 



Biserica. Neamul. Politica. Lumea
Doctrina contractului social dintre stat şi Cetăţeni (6) - Lector univ. dr. Marius Andreescu

 Judecător-Curtea de Apel Piteşti 
Lector universitar-Universitatea din Piteşti

Jean Jacque Rousseau (4)
SUVERANITATE. GUVERNĂMÂNT. DEMOCRAŢIE

 

  1. SUVERANITATEA  ŞI  GUVERNĂMÂNTUL

Contractul social are ca principal efect crearea corpului social, diferit esenţial de starea naturală preexistentă vieţii sociale a omului. Până la această manifestare convergentă a voinţelor umane, care generează corpul social, nu existau, în concepţia lui Rousseau, decât indivizi separaţi, suficienţi pentru ei înşişi. Corpul social este definit ca fiind „un corp moral şi colectiv”, alcătuit din toţi membrii societăţii care îşi pot manifesta voinţa, inclusiv voinţa politică. Prin această manifestare de voinţă, care este esenţa contractului social, corpul social este o unitate, un „eu colectiv”, are o viaţă şi o voinţă a sa distinctă faţă de existenţa membrilor săi[1].

Remarcăm că, în concepţia filosofului din Geneva, existenţa corpului social este exclusiv morală şi - am spune noi - juridică, adică de drept, şi nu de fapt, nici un eveniment istoric nu poate fi cauza formării unui popor, a unei societăţi, ci numai convergenţa voinţelor indivizilor care consimt la existenţa lor socială şi care astfel, prin însăşi actul juridic şi moral de constituire a societăţii, corpul social primeşte o structură a relaţiilor interindividuale, concepută nu sociologic sau schematic, formal, ci juridic, adică ideal şi normativ.

Corpul social, ca rezultat al contractului social, este poporul, acesta fiind înţeles mai mult prin structura sa normativă, ca stare juridică  şi numai în plan secund  ca realitate culturală, etnică, socială şi istorică. De aceea, Rousseau va numi „popor” colectivitatea care participă la autoritatea suverană şi care creează deci dreptul[2].  Din această perspectivă, corpul social este considerat de Rousseau ca fiind o „acţiune normativă”, în ipoteza în care este activ şi se manifestă ca suveran, iar în situaţia în care este pasiv, încetează să mai fie „popor” şi devine stat.

Într-o astfel de viziune, recurgând la distincţia pe care Kant o face între „ceea ce este” şi, pe de altă parte, „ceea ce trebuie să fie”, pentru Rousseau, statul ţine de existenţa istorică a poporului, determinată şi condiţionată natural şi social, şi nu înţeles printr-o acţiune juridică şi morală, perpetuă, aşa cum este poporul. Prin urmare, poporul este un concept predominant juridic, şi nu istoric, a cărei esenţă este însăşi voinţa prin care contractul social a luat naştere şi care a generat corpul social. Această acţiune normativă corespunde conceptului de „trebuie să fie”, pentru că imperativul categoric exprimă, în acest caz, dimensiunea morală şi juridică prin care Rousseau înţelege poporul şi îl diferenţiază astfel de stat, acesta din urmă fiind o existenţă pasivă, istorică şi naturală.

Conform acestei concepţii, poporul nu poate să se oblige să rămână fără putinţa de a se auto-organiza, deci de a norma propria sa existenţă pasivă dintr-un moment al existenţei sale istorice. Fiind rezultatul unei manifestări de voinţă, expresia unui imperativ moral şi juridic, poporul, în concepţia lui Rousseau, trebuie să rămână activ prin atitudine morală şi normativă. Consecinţa este aceea că nu poate fi identificată o situaţie existenţială stabilă, juridică şi normativă pentru existenţa corpului social, altfel spus acesta nu poate fi conceput ca imuabil pentru că societatea înseamnă mişcarea legilor. Acesta este înţelesul afirmaţiei făcute de Rousseau, potrivit căreia nu poate să existe nici un fel de lege fundamentală, obligatorie pentru întreg corpul social, nici măcar contractul social[3].

Concepţia filosofului din Geneva despre corpul social se deosebeşte de concepţia revoluţionarilor francezi deoarece, pentru Rousseau, această existenţă colectivă, în esenţă o existenţă juridică, nu este independentă cum ar fi naţiunea, faţă de indivizii care îl compun. „Eul colectiv” care rezultă din contractul social nu există decât prin indivizi.  Această ideea este esenţială pentru particularitatea întregii doctrine a contractului social, în concepţia lui Rousseau şi, în acelaşi timp, distinctivă faţă de formele contemporane ale constituţionalismului privind raportul dintre naţiune şi indivizi. Astfel, în mod constant  constituţionalismul contemporan, inclusiv Constituţia României, în art. 2, consideră naţiunea ca independentă faţă de membrii ei şi atribuie puterea statală şi suveranitatea naţiunii şi nu indivizilor. Concepţia lui Rousseau va avea o altă viziune asupra suveranităţii, implicit asupra posibilităţii reprezentării titularului suveranităţii, în comparaţie cu teoria contemporană constituţională.

Rousseau pune un mare accent pe unitatea indivizibilă a membrilor societăţii, realizată prin supunerea necondiţionată faţă de întregul social. Totuşi, acest raport între membrii corpului social şi eul colectiv este înţeles nu ca un act de dominaţie a omului asupra altui om, ci mai mult ca o supunere faţă de valorile juridice şi morale specifice corpului social. Nici un membru al corpului social, spune Rousseau, nu se supune altui membru, ci fiecare se dăruieşte tuturor, astfel încât în felul acesta nici un om nu depinde de un altul.  Această expresie reprezintă supunerea conştientă faţă de voinţa generală, dar fără a se ignora existenţa omului ca persoană. Este meritul incontestabil al gânditorului din Geneva că în raporturile complexe dintre om şi social, sesizează valoarea eternă a omului, exprimată în special prin demnitatea şi libertatea sa. Mai mult decât atât, valorile eterne ale umanităţii nu sunt alterate, chiar dacă ordinea juridică, înţeleasă ca imperativ, se impune fiecărui membru al societăţii. Omul rămâne liber chiar în situaţia în care se supune ordinii juridice, dar şi valorice a corpului social, şi prin acesta - credem noi - Rousseau se distanţează faţă de Kant, Hegel şi Marx, deoarece nu concepe libertatea omului prin raportare la „ necesitate înţeleasă”, ci prin demnitatea şi libertatea intrinsecă a persoanei umane, a cărei valorizare şi manifestare se poate realiza în ordinea morală şi juridică a corpului social (n.red. aşa cum un creştin atunci când se lasă în voia lui Dumnezeu, nu o face din necesitate, ci pentru că voia Lui a devenit voia sa, el rămânând astfel în continuare liber şi demn).

 Unitatea indivizibilă a membrilor societăţii, rezultat al contractului social şi al voinţei fiecărui membru al societăţii, este suveranitatea. Suveranitatea este înţeleasă ca voinţă, pentru că însăşi contractul social este rezultatul manifestării de voinţă, prin această concepţie Rousseau se aproprie de teoriile voluntariste, totuşi se distanţează de acestea prin faptul că legitimitatea voinţei o constituie persoana umană în deplinătatea libertăţii acesteia şi nu numai simpla expresie abstractă a unui act de voinţă care să fie în acelaşi timp şi un act de putere juridică.  Suveranitatea, ca voinţă, este generală: „pentru că este generală, nu are în vedere decât binele comun, fiind diferită de voinţa despotului, care nu caută decât interesul său personal, ea este tot timpul dreaptă şi tinde tot timpul spre utilitate publică[4] ”.

 Ca şi voinţă generală, suveranitatea este absolută, pactul social dând corpului politic o putere absolută[5]. Această realitate nu înseamnă însă o manifestare arbitrară, discreţionară a suveranităţii, iar supunerea faţă de voinţa generală nu înseamnă înstrăinarea sau renunţarea la drepturile fundamentale specifice demnităţii omului, ci un schimb contractual juridic, avantajos între cei ce guvernează şi cei guvernaţi: „în locul unui mod de viaţă nesigur şi precar, un altul mai bun şi mai sigur; în locul independenţei naturale, libertatea; în locul puterii de a dăuna altora, propria siguranţă; în locul faptei proprii pe care alţii ar putea-o înfrânge, un drept pe care uniunea socială îl face de neînfrânt. Însăşi viaţa pe care şi-au încredinţat-o statului este necontenit ocrotiră de acesta, iar atunci când ei îşi primejduiesc viaţa pentru apărarea statului, oare nu-i înapoiază ceea ce au primit de la el?”[6]

În concepţia lui Rousseau, fără exercitarea de către popor a dreptului său suveran, nu există putere legitimă şi nici legitimitate. Acesta este sensul profund al contractului social. Gândită astfel, suveranitatea populară nu poate fi reprezentată pentru că nu există demarcaţie rigidă între om, ca membru al corpului social, iar pe de altă parte corpul social, ca voinţă comună, exprimată normativ: suveranitatea nu poate fi reprezentată din aceeaşi raţiune pentru care ea nu poate fi înstrăinată. Ea consistă esenţial în voinţa generală şi voinţa generală  nu se poate reprezenta. Toate legile pe care poporul în persoană nu le-a ratificat, nu sunt legi[7].  

Această concepţie se diferenţiază în mod radical faţă de teoria contemporană a reprezentării, potrivit căreia, în esenţă, puterea suverană a statului are ca titular poporul, dar titularul suveranităţii o exercită indirect prin reprezentare. Desigur teoria contemporană asupra puterii statale şi reprezentării ei corespunde unor principii utilitariste privind posibilitatea exercitării puterii statale în condiţiile societăţii contemporane. Cu toate acestea, cel puţin în plan ideal, trebuie să subliniem că teoria reprezentării puterii statale, chiar dacă în prezent fundamentează mecanismele statale de legiferare şi, în general, de guvernare, nu este atât de convingătoare ca şi doctrina  contractului social al lui Rousseau pentru a legitima puterea şi legile. Legitimitatea este mai mult decât un simplu act juridic sau o normă juridică. Există o contradicţie  unilaterală  cum ar spune Constantin Noica  în sensul că legitimitatea, ca şi concept valoric şi nu numai juridic poate contrazice legea, dar legea nu ar trebui să contrazică legitimitatea. Ea reprezintă ideea de unitate indivizibilă, aşa cum o concepea Rousseau, a membrilor societăţii, care formează corpul social şi care exclude orice distincţie ontologică, fie ea chiar pragmatică, , între membrii corpului social şi corpul social, ca atare.

Aceasta este „teoria suveranităţii populare” afirmată  şi argumentată de Rousseau, scopul fiind acela de a impune limite puterii discreţionare a guvernământului. Filosoful din Geneva  este acela care a dat o formă sistematică acestei concepţii, a suveranităţii populare, în sensul că voinţa populară, prin definiţie, rezidă în fiecare membru al colectivităţii, dar şi colectivitatea în ansamblul ei are propria sa voinţă: interesul general. Dat fiind acest raport intim şi unitar, spunem noi, între fiecare membru al corpului social şi „eul colectiv”, suveranitatea, ca voinţă populară, se va exercita tot timpul pentru binele public. O astfel de teorie presupune egalitatea absolută în sens juridic, şi nu naturală, între toţi membrii corpului social, care au fiecare, inerent propriei persoane, o porţiune din suveranitate. Remarcăm dimensiunea ontologică a suveranităţii şi numai sensul  juridic  de voinţă abstractă, deoarece realitatea ei o constituie însăşi persoana fiecărui membru al corpului social. Astfel, se explică divizibilitatea suveranităţii între fiecare membru al corpului social. Spre deosebite de concepţiile moderne privind suveranitatea, în teoria clasică a contractului social, aşa cum a fost elaborată de Rousseau, suveranitatea populară aparţine corpului social, dar nu ca o entitate juridică distinctă de membri care o compun, ci ca o rezultantă a voinţelor individuale, ceea ce în mecanismele de exercitare a suveranităţii impune principiul majorităţii, mai puţin în cazul contractului social, ce fundamentează însăşi existenţa socială a omului şi care cere în mod logic unanimitate.  Corpul acesta „moral şi colectiv”, care, potrivit lui Rousseau, este numit republică, poate fi, după caz, pasiv sau activ. În prima situaţie, este definit ca şi corp politic, pentru că el exprimă existenţa a ceea ce este şi nu a ceea ce trebuie să fie, iar în cea de-a doua, este suveran, pentru că exercită nemijlocit puterea.

 Un alt aspect important este modul în care Rousseau înţelege raportul dintre interesul personal şi interesul general. În cadrul corpului social, fiecare membru, ca om, are o voinţă particulară ce poate fi diferiră de aceea pe care trebuie să o exprime, ca cetăţean, în cadrul interesului general prin intermediul voinţei generale a suveranului. Rousseau afirmă că interesul general este totuşi în opoziţie  faţă de toate interesele particulare, ceea ce însemnă că fiecare tinde să scape de ordinea specifică voinţei generale, deşi fiecare membru al corpului social cunoaşte interesul general şi este de acord cu acesta, dar prin natura sa individualistă şi egoistă fiecare membru al corpului social: „caută să se bucure de drepturile de cetăţean, fără să vrea să-şi îndeplinească obligaţiile de supus faţă de eul colectiv”[8]. Într-o astfel de situaţie, omul, ca membru al corpului social, trebuie să fie constrâns pentru ca să fie liber, adică trebuie ca interesele lui să fie pliate interesului general. Constrângerea de care vorbeşte Rousseau nu are semnificaţia juridică contemporană, de condiţie, limită sau restrângere a libertăţii, ci aceea existenţială, de a aduce pe om, ca persoană, la ordinea socială specifică interesului general prin care se defineşte corpul social, pentru că numai în cadrul acestuia el poate fi liber. Din nou remarcăm distincţia conceptuală faţă de Kant şi Hegel, privind constrângerea omului prin imperativ moral, cum este la Kant, sau prin ordinea spiritului raţional, independent de om, aşa cum este la Hegel.

Pentru ca acest raport dintre om, în dimensiunea sa naturală şi oarecum egoistă, iar pe de altă parte, omul ca cetăţean, membru al corpului social, să fie posibil, trebuie ca suveranitatea să îndeplinească anumite cerinţe.

Primul său caracter este acela de a fi inalienabilă, adică sub nici o formă suveranitatea nu poate fi delegată. Libertatea nu poate fi cedată către un altul, acesta fiind chiar şi corpul social, decât cu riscul de a o pierde definitiv, şi deci de a nega însăşi pactul social, ceea ce exclude de principiu guvernământul reprezentativ, considerat de susţinătorii principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, dar şi teoria modernă a statului ca fiind indispensabil.

Remarcăm că teoria contemporană privind guvernământul reprezentativ creează în cele din urmă un mod neautentic de existenţă al omului în cadrul societăţii. Omul nu mai trăieşte prin el însuşi, nu îşi mai trăieşte libertatea şi demnitatea sa, ca dar divin, ci se obişnuieşte să trăiască prin delegaţie, să lase în seama altuia, indiferent cine este acest „altul” sensul existenţei sale, rosturile libertăţii sale şi existenţa sa în toate formele ei, inclusiv în mediul social. Neautenticul existenţial uman se încadrează în două aspecte peiorative: egoismul şi indiferenţa, care - credem noi - îşi au oarecum sursa şi în această teorie a reprezentării, pe care Rousseau nu o admitea. Reprezentarea în sens existenţial echivalează cu faptul de  a exista nu prin sine, ci prin altul, dar fără ca acest altul să fie „aproapele meu”, în sensul doctrinei creştine.

 În acest sens, Constantin Noica remarca că pretenţia autorităţilor, cum că ele ştiu mai bine ce este în interesul celor guvernaţi decât aceştia, este iluzorie. De asemenea, filosoful spunea că la fel de iluzorie este şi credinţa oamenilor că intereselor lor ar fi mai bine servite de către autorităţi pentru că ei nu sunt capabili să le recunoască.

Pornind de la caracterul inalienabil al suveranităţi, Rousseau va considera că separaţia puterilor, ca şi principiu de guvernare, este o absurditate. Pentru Rousseau această teorie nu face decât să dezmembreze corpul social, pentru ca apoi să-l refacă după un principiu neclar. Totuşi, el separă suveranul de guvernământ, însă doar funcţional, stabilind o dependenţă de principiu a executivului faţă de legiuitor (guvernământul depinde de suveran).

În concepţia lui Rousseau, suveranitatea este infailibilă, ceea ce consideră unii analişti, situează teoria filosofului într-o zonă a idealului. Totuşi, o astfel de concepţie nu este utopică, chiar dacă este ideală, deoarece Rousseau consideră voinţa suveranului, a corpului social, ca infailibilă doar când are în vedere interesul comun, când este formulată ca voinţă generală, nu şi atunci când ea corespunde amalgamului voinţelor particulare, egoiste, care ţin seama numai de interesul propriu, fără să aibă reprezentarea interesului general.  Suveranitatea este infailibilă numai atunci când priveşte interesul comun şi se deosebeşte de orice altă manifestare de putere care are ca fundament interesul privat, în acest caz nefiind decât o sumă aritmetică a voinţelor particulare. Această concepţie explică ostilitatea filosofului din Geneva faţă de partide şi faţă de orice fracţiuni sau forme intermediare între membrii corpului social şi ”eul colectiv”, între conştiinţa individuală care trebuie să tindă spre binele comun, iar pe de altă parte voinţa generală.

Aşa cum rezultă din cele arătate mai sus, suveranitatea nu aparţine, potrivit lui Rousseau, statului care este existenţa pasivă, istorică a socialului, definită ca fiind corpul politic, ci „suveranului”, adică poporului ca stare existenţială juridică  deoarece cauza  existenţei sale şi a legitimităţii voinţei sale normative este contractul social. Statul are, în filosofia lui Rousseau, un înţeles cu totul aparte: el este pasiv, deci nu poate exercita suveranitatea, ci doar o suportă.

 Rousseau foloseşte şi conceptul de „guvernământ”. Acesta trebuie să fie direct, adică puterea legislativă trebuie să fie exercitată de către cetăţenii înşişi, poporul poate transmite doar puterea, nu voinţa. Prin urmare, guvernul, dacă există, nu are decât funcţii executive şi nu beneficiază de o delegare a voinţei generale, pentru că aceasta este inalienabilă. Guvernul nu este decât un instrument al voinţei generale, care nu poate face decât acte particulare, niciodată acte generale. Rousseau scria: „puterea legislativă, care este suveranul, are deci nevoie de puterea executivă a cărei misiune este de a reduce legea la actele particulare. Această a doua putere trebuie stabilită de o asemenea manieră pentru că ea trebuie să execute întotdeauna legile şi doar legile. Aici intervine instituţia guvernământului. Ce este guvernământul? Este un corp intermediar între supuşi şi suveran, pentru a sigura corespondenţa lor mutuală, abilitat cu executarea legilor şi cu menţinerea libertăţii civile şi politice”[9].

Guvernământul, în concepţia lui Rousseau, realizează joncţiunea între universal şi particular, între lege, ca expresie a voinţei generale a suveranului prin natura ei universală, iar pe de altă parte particularitatea actelor de guvernare, care se referă şi la interesele particulare pe care indivizii le au. Rousseau nu face nici cea mai mică confuzie între suveran şi guvernământ. În viziunea lui Rousseau, guvernământul este termenul mediu între suveran şi stat, aflate într-un raport matematic de „proporţie continuă”. La o primă vedere apare paradoxal pentru întreaga concepţie a lui Rousseau că acesta vrea să distingă suveranul de guvernământ, deoarece o astfel de distincţie implică imposibilitatea guvernământului direct. Totuşi, paradoxul este numai aparent, deoarece Rousseau susţine că suveranul, adică ansamblul cetăţenilor activi, poate coincide cu statul (ansamblul subiecţilor pasivi). Acest raport de identitate ar conduce la o democraţie directă, inclusiv sub aspectul executării legilor, în care, în mod logic, guvernământul ar fi inutil. Deşi consideră ideală o asemenea democraţie, Rousseau este conştient de imposibilitatea ei. De aceea, el admite că, pentru o republică a oamenilor, şi nu a zeilor, este nevoile de un guvernământ, care stabileşte o mediere între generalitatea legilor suveranului şi particularitatea comportamentelor supuşilor. Astfel, devine important să se distingă între legi, ca acte ale suveranului, şi orice decrete ale magistraţilor (ale guvernământului). Primele se raportează la exigenţele universale ale naţiunii, celelalte particularizează, oferind astfel efectivitate deciziilor legislative ale suveranului.

Astfel suveranitatea, deşi ontologică, prin natură, în manifestarea ei este doar o funcţie care nu se defineşte în raport de titular, ci de activitatea corpului social.

 

  1. DEMOCRAŢIA

În concepţia lui Rousseau, democraţia este axată pe principiul proporţionalităţii, ca raport între suveran, guvernământ şi membrii corpului social.

 Dacă suveranul ar vrea să guverneze, el ar fi prea puternic în raport cu guvernământul; dacă guvernământul ar dori să legifereze  puterea sa abuzivă, l-ar face prea puternic în raport cu suveranul. În ambele cazuri, s-ar instala despotismul. Dacă supuşii (statul) nu se mai spun legilor, suveranul şi guvernământul ar fi atât de slabe, încât s-ar instala anarhia. Pentru a evita aceste două tendinţe extreme, supunerea subiecţilor faţă de lege trebuie să fie compensată de autoritatea cetăţenilor asupra guvernământului. Cu cât statul se măreşte, cu atât guvernământul trebuie să se concentreze, astfel că raportul magistraţilor faţă de guvernământ trebuie să fie inversul raporturilor supuşilor faţă de suveran; „numărul şefilor trebuie să se diminueze din cauza măririi poporului”.

Rousseau acordă o preferinţă de principiu democraţiei pe care o consideră guvernământul perfect. Dar tocmai această perfecţiune o face inaplicabilă. „Dacă luăm termenul în accepţiunea sa, – scrie el – democraţia nu a existat şi nu va exista niciodată. „Este contrar ordinii naturale ca cei mulţi să guverneze şi cei puţini să fie guvernaţi. Este de neimaginat ca poporul să rămână neîntrerupt, reunit, pentru a veghea la afacerile publice”[10]. De aceea, Rousseau va acorda prioritate din punct de vedere practic aristocraţiei, „căci este în firea lucrurilor ca cel mai înţelept să dirijeze mulţimea”. Aristocraţia este înţeleasă într-un sens calitativ şi nu ereditar. 

Actualitatea concepţiei lui Rousseau este incontestabilă în opinia noastră, mai ales dacă avem în vedere gândirea filosofică umanistă contemporană.

Se discută în prezent despre „democraţia maselor”, despre dictatura în democraţie, care înseamnă funcţionarea oricărui sistem democratic pe baza principiului „minoritatea se exprimă, iar majoritatea decide”. Se discută, de asemenea, despre afirmarea dreptului omului, dar fără om ca persoană demnă şi liberă. Nici unul dintre sistemele democratice contemporane nu poate rezolva, numai prin supremaţia legii şi a constituţiei, adică prin supremaţia unui sistem normativ, prin starea juridică specifică existenţei sociale a omului, contradicţia care de multe ori devine antagonică, dintre inefabilul omului a cărei existenţă autentică este mai mult decât supunerea faţă de un regim normativ fie el chiar şi democratic, iar pe de altă parte imperativele puterii statale. La o analiză mai atentă se constată că nici unul dintre sistemele democratice contemporane nu răspunde idealului kantian, în sensul ca :„omul să fie considerat întotdeauna ca scop, şi niciodată ca mijloc”.

Se pare că există totuşi o soluţie pentru a rămâne în autenticitatea omului, ca persoană demnă şi liberă şi, în acelaşi timp, de a găsi un sens uman democraţiei, care în acest fel să poată fi transpusă chiar şi în formule normative şi juridice. În esenţă, pentru a ieşi din formele juridice prin care democraţia devine inevitabil un aspect pur cantitativ al dominaţiei majorităţii asupra minorităţii, este necesar ca însăşi sistemul social democratic să îmbrace forma umanului, altfel spus nu numai supremaţia legii să reprezinte maxima unui astfel de sistem, ci mai ales supremaţia libertăţii şi a demnităţii umane.

Filosoful Constantin Noica remarca foarte bine posibilitatea unei democraţii gândită în alţi termeni decât cei specifici dominaţiei rezultate din puterea statală a cărui instrument principal este norma juridică:

„Dacă există un progres politic în istorie, nu e în măsura în care guvernarea celor puţini a fost înlocuită cu a celor mulţi, ci doar în măsura în are cei puţini nu mai pot face acum (în democraţie) castă închisă. Tot ce s-a cucerit a fost deschiderea. Sensul democraţiei e de deschidere, de circulaţie liberă, de ascensiune liberă; sensul ei e de posibilitate dată oricui, dar nu de maturitate atinsă de oricine. Forma elementară luată până acum de democraţie, ca domnie a numărului, e deci prin însăşi ideea de democraţie sortită să fie depăşită. De ce să numim democratică doar forma de guvernare ce se califică prin numărul de oameni ce aderă la ea, nu şi prin gradul de umanitate? Extensivul democratic – care a fost atât de util istoriceşte spre a corecta tendinţa de privilegiere a câtorva – face, poate, loc intensivului democratic… De ce spaima democraţiei de-a pieri ca democraţie de turmă? Cine este cu adevărat democrat, ar trebui să se teamă dimpotrivă: că nici prin asemenea încercări nu se va putea acoperi cu totul glasul turmei.[11]

Soluţia pentru a ajunge la autentic este creaţia ce constituie deschiderea spre universal, spre omenesc, a personalităţii dinăuntrul ordinii în care şi sub care stă. Ea este „buna întâlnire dintre individual, universal şi determinaţii”, adică ceea ce filosoful de la Păltiniş consideră a fi „devenirea întru fiinţă”. Această concepţie este la fel ca şi la  gânditorului din Geneva, una elitară, pe care Noica o opune tuturor sistemelor sociale şi politice existente prin formele lor normative şi în general juridice.

 Se realizează astfel o justificată distincţie între: raţiunea instrumentală, care cultivă o cunoaştere şi existenţă orientată spre dominaţie, spre democraţia maselor, înţeleasă ca o amplificare monotonă a puterii, a confortului, a consumului şi a plăcerilor, adică „devenire întru devenire”, iar pe de altă parte raţiunea înţelegătoare – raţiunea care oferă sensuri şi orientări prin creaţie şi cultură şi care reprezintă întruchiparea umanismului a libertăţii şi a demnităţii umane. În acest fel se  realizează  unitatea valorică, şi nu numerică dintre individual şi universal.

 


[1] J.J.Rousseau, Contractul social, Ed. Ştiinţifică, București, 1957, p. 102.

[2] Ibidem, p.102.

[3] Ibidem, p.103.

[4] Pentru dezvoltări a se vedea Nicolae Popa,  Ion Dogaru, Gheorghe Dănişor, Dan Claudiu Dănişor, Filosofia Dreptului. Marile curente, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, p.184-185

[5] J.J.Rousseau, Op.cit., p.123.

[6] Ibidem, p.123.

[7] Ibidem, p129.

[8] Nicolae Popa, ş.a., Op. cit, p187.

[9] J.J. Rousseau, Op.cit, p.132

[10] Ibidem, p. 145.

[11] Constantin Noica, Manuscrisele de la Câmpulung, Ed. Humanitas, 1997, Bucureşti, pp.166-167



10 strategii cu care este manipulat un popor - Noam Chomsky

Avram Noam Chomsky este cunoscut pentru critica dură la adresa neoliberalismului și a politicii externe a marilor puteri. Se autodescrie ca fiind un socialist libertarian și un susținător al anarho-sindicalismului!

Chomsky a scris despre cele 10 strategii de manipulare ale mainstream media:

1. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate

Pentru aceasta: Să distragi permanent atenţia de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte minore, dar cu mare impact emoţional.

2. Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai naţiunii

Pentru aceasta: Inventează false ameninţări, ori creează probleme grave, care îngrijorează real şi angajează opinia publică, iar apoi oferă soluţiile.

Un exemplu: Favorizează insecuritatea cetăţenilor, apoi guvernarea providenţială salvează naţiunea în temeiul legilor represive cerute de popor, cu preţul limitării propriilor libertăţi democratice.

3. Poporul trebuie permanent pregătit pentru mai rău

Pentru aceasta: Mecanismele propagandei “albe” (oficială, integral asumată de guvern), “gri” (parţial asumată) şi “negre” (niciodată asumată) trebuie să promoveze imaginea unui guvern în permamenţă preocupat pentru ameliorarea condiţiilor tot mai sumbre ale viitorului. Politicile antipopulare dure se vor aplica gradual, pentru a se preveni ori atenua protestele sociale. În acest fel, cel mai mare rău devine suportabil dacă e administrat în porţii anuale, conform unui program anunţat.

4. Poporul trebuie să creadă că şi ceea ce guvernele îi pregătesc spre a trai mai rău este tot pentru binele său

Pentru aceasta: Să obţii acordul de moment al poporului pentru măsuri economice dure din viitor. Omul se obişnuieşte cu ideea şi înghite tot, dacă e prevenit şi amânat.

5. Poporul trebuie să aibă o gândire care să nu-i permită sesizarea legăturii dintre cauze şi efecte

Pentru aceasta: Să te adresezi oamenilor ca şi cum ar avea cu toţii o gândire infantilă. În felul acesta, îndrepţi mulţimile spre un tip de gândire superficială, naivă şi cu predispoziţie la intoxicări informaţionale.

6. Poporul trebuie dezobişnuit să problematizeze realitatea şi să acţioneze sub impulsul emoţiilor

Pentru aceasta: Să faci tot timpul apel la sentimente şi la reacţii glandulare, nu la raţiune. Să încurajezi reacţiile emoţionale, pentru că sunt cel mai uşor de manipulat.

7. Poporul trebuie obişnuit cu satisfacţii ieftine, care să-i ocupe timpul şi să-l demotiveze în atingerea unor idealuri superioare

Pentru aceasta: Un sistem de învăţământ corupt şi nefuncţional este instrumentul ideal de a tine cetăţenii în ignoranţă şi a manipula opiniile colective după bunul-plac.

8. Poporul nu trebuie să aiba acces la mijloace de informare completă, exactă, corectă şi obiectivă

Pentru aceasta: Să încurajezi financiar acele mijloace de comunicare în masă care îndobitocesc publicul şi îl ţin legat de emisiuni şi seriale vulgare, ce trag inteligenţa în jos.

9. Poporului trebuie să-i fie indus spiritul turmei

Pentru aceasta: Să stimulezi sentimentul individual de culpă, de fatalitate, de neputinţă. Persoanele care nu mai au impulsul de a se revolta, devin o turmă şi sunt uşor de controlat.

10. Poporul nu trebuie să creadă în existenţa strategiilor şi mijloacelor oficiale de manipulare

Pentru aceasta: Să apelezi la toate cuceririle ştiinţelor pentru a cunoaşte punctele slabe din psihologia individului şi a mulţimilor. În acelaşi timp, să discreditezi aceste cunoştinţe prin mass-media, astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele şi strategiile statale de manipulare.

 



Stiinţă. Medicină. Cultură. Artă
Poezii creştine - Pr. Costică Moroianu
 
Taina Învierii
 
Vin în valea plângerii,
Cu Hristos să suie
Pe Golgota, îngerii,
Și-L văd prins în cuie.
 
Plâns e-n cer și pe pământ,
Tânguie și vântul
Și în inimi lacrimi sunt,
E ucis Cuvântul.
 
Moartea moare pe pământ,
Lacrima durerii
Ne aduce în Duh Sfânt,
Taina Învierii.
 
                         25 ianuarie 2016  
                         Preot Costică Moroianu
 
 
La Putna
 
Bat clopote de înviere
La Putna Domnului Ștefan,
Hristos ne-nalță din durere
În neam și-n țară an de an.
 
Și către El, Ștefan ne duce
În jertfa crucii pe pământ,
Și-n învierea de pe cruce,
În neam e veșnicul Cuvânt.
 
Ștefan înalță-a jertfei cruce
Și neamul țării-n vremi jertfit
Și jertfa-i în Cuvânt ne duce
Spre înviere-n infinit.
 
                         20 ianuarie 2016 
                        Preot Costică Moroianu
 
 
     Înviere
 
Sângeră Cuvântul,
Sângeră și cerul,
Sângeră pământul,
Sângeră Misterul.
 
Sângeră Iubirea,
Sângeră-Adevărul,
Sângeră-n duh firea,
Moare-n noi Misterul.
 
Dar tresare firea,
Freamătă-n zări vântul,
Nu moare Iubirea,
Învie Cuvântul!
 
                       5 februarie 2016
                     Preot Costică Moroianu
 
Un pribeag
 
Un pribeag trece prin sat
Neluat în seamă,
Își trăiește-nlăcrimat
Trista vieții dramă.
 
Și afară s-a-nnoptat,
Miezul nopții este,
Că Hristos a înviat,
Clopote dau veste.
 
Oameni trec pe lângă el
Cu făclii aprinse
Și nu văd Pascalul Miel
În suflete plânse.
 
Cine-i cel sărman, nu știu,
Dumnezeu îl știe,
Printre morți, sărmanu-i viu,
N-are-n mâini făclie.
 
E-n sărman Cuvântul Sfânt,
E în înviere,
Zvântă veșnicul Cuvânt
Lacrimi de durere.
 
                     8 aprilie 2016 
                     Preot Costică Moroianu
 
Ștergarul milei
 
Îngenunchează Domnul vieții sfinte
Apostolilor spre-a spăla pe rând
Picioarele, să ia și ei aminte,
Cel ce-i mai mare e smerit și blând.
 
Iubirea-i apa firii Lui smerite,
Și Mila Lui e-al inimii ștergar,
La cina Lui sunt toate curățite,
Și trup, și suflet, prin eternul har.
 
S-avem și noi ștergarul Milei Sale
Și a Iubirii apă în Duh Sfânt
Și noi pe alții să-i spălăm pe cale,
Smeriți, la cina Domnului Cuvânt.
 
                           3 martie 2016
                           Preot Costică Moroianu
 
 
                        Regăsim în noi Iubirea
 
Regăsim în noi Iubirea
Veșnicului Sfânt Cuvânt,
El ne luminează firea,
El ne dă înveșnicirea,
Ne trimite Duhul Sfânt.
 
Regăsim în noi tăria
Veșnicului Sfânt Cuvânt
Ce oprește vijelia
Și-n furtuni calcă stihia
Vălurilor câte sunt.
 
Regăsim în noi iertarea,
Veșnicului Sfânt Cuvânt,
El ne e-mprimăvărarea,
Ne dă binecuvântarea
De-a fi veșnici în Duh Sfânt.
 
                         3 martie 2016
                          Preot Costică Moroianu
                                
 
Rai de dor în infinit
 
A rămas în urmă satul
Unde am copilărit
Și horea-n duminici natul
Pe tăpșanul înverzit.
 
Hora vieții, strămoșească,
Roată fără de sfârșit
Cum e vatra românească,
Rai de dor în infinit.
 
Satul meu de altădată,
Horă, vatră, rai și grai,
N-am să te uit niciodată,
Ești privirii mele, rai.
 
                      4 aprilie 2016  
                      Preot Costică Moroianu
 
 
                              Mama
 
S-au strâns zăpezi după zăpezi
În băsmăluța mamei,
Azi păru-i alb pe frunte-l vezi
La marginea icoanei.
 
Prin grele ierni a tot trecut…
Și-apoi lângă icoană,
Și-a plâns feciorii ce-au căzut
În lupte, trista mamă.
 
Și-a plâns în sufletul durut
Luminile trăirii,
Din cer, trei stele au căzut
În noaptea viscolirii.
 
Le va-nălța mai sus de cer
Lumina Învierii,
Eroii neamului nu pier
În lacrima durerii.
 
Sărut al mamei păr albit
Pe fruntea luminată,
De veșnicul Cuvânt slăvit
E binecuvântată.
 
                          9 aprilie 2016  
                          Preot Costică Moroianu
 
 
Lacrima durerii
 
Stă pe prispa casei mama
Plângând fiii ce s-au dus
La război, plânge sărmana,
Rugi înalță lui Iisus.
 
,,Doamne, ocrotește-mi fiii,
Adu-mi-i acasă-n prag,
Să-mi îmbrățișez copiii…”
Lacrimile-i curg șirag.
 
Maică-n lacrima durerii
Îți aștepți feciorii-n prag,
În lumina învierii
Să-i întâmpini cu mult drag.
 
Va veni însă o clipă
A-nvierii în Duh Sfânt,
Moartea va fi în risipă,
Vii vom fi toți în Cuvânt.
 
Mamă, lacrima durerii
Va zvânta-o Domnul Sfânt,
În lumina învierii
Fiii tăi de-a pururi sunt.
 
                        6 aprilie 2016  
                        Preot Costică Moroianu
 
  La troiță
 
La o troiță se roagă
Mama pentru fiul său,
Lacrimi cine să le șteargă?
Numai Bunul Dumnezeu.
 
Și Cuvântul de pe cruce
Vine-n preajmă-i pe pământ,
Mamei, crucea El îi duce
Spre-nviere în Duh Sfânt.
 
Lacrimi câte-s și durere,
El le zvântă pe pământ
Și-n lumina de-nviere
Ne cuprinde Domnul Sfânt.
 
                              8 martie 2016
                              Preot Costică Moroianu
     
 
       La răstignire
 
Cenușiu și trist e cerul,
Norii fulgerele-și frâng,
Răstignit este Misterul,
Îngerii în preajmă-I plâng.
 
Lacrimi plouă, tristă veste,
Lacrimi sunt pe cărți în străni,
Plâng albine ceară peste
Ale Logosului răni.
 
Picură lacrimi de ceară,
Picură lacrimi fierbinți
Peste-a crucii Primăvară,
Peste-un neam de cruci, de sfinți.
 
                            26 martie 2016 
                            Preot Costică Moroianu
 
 
        Doamne ajută
 
Țăranul român se închină pe-ogor
Și scurt spune: Doamne ajută!
Apoi el înalță o doină de dor
Și-al Vieții Domn Sfânt o ascultă.
 
Sunt lacrimi în brazdele neamului meu
De jertfă, de moarte, durere,
Dar neamul învie din jertfă mereu,
E-n neam și în țară-nviere.
 
Țăranul se-nchină, din jertfa-i mereu
Sunt grânele țării-n sporire,
Din grâne-adunate-n prescuri, Dumnezeu,
În jertfă ne dă Înviere.
 
                             28 ianuarie 2016
                           Preot Costică Moroianu
 
 
      Din a Lui Iubire
 
Tainic toate îmi vorbesc,
Codrii, marea, munții, vântul
Și oricând călătoresc,
Văd în tot ce e, Cuvântul.
 
El a spus din veșnicie
Tuturor ce prin El sunt:
- Cer, pământ și om să fie!
Prin El toate-s câte sunt.
 
Toate-s din a Lui Iubire
Și în cer, și pe pământ
Și ne fac mărturisire
Că sunt toate prin Cuvânt.
                                         
                 3 martie 2016
                Preot Costică Moroianu
 
 
Altarul e în duh
 
     Bună seara gospodar
Sunt pribeag, străin de sat,
Caut cerul plin de har
Și Cuvântul înviat.
 
Apoi nu e cale lungă,
Fii la noi binevenit,
Când dă pâinea să se frângă
Afli tot ce ai dorit.
 
Că la noi la cină-i harul
Și Cuvântul întrupat
Și la noi în duh e-altarul
Lui Hristos ce-a înviat.
 
Fii binevenit la cină
Călător ce cauți cerul,
Află veșnica Lumină,
În săteni este misterul.
 
E în neam, în sate cerul,
Frânt în pâine pe pământ
Și-n prescură e Misterul
Înviatului Cuvânt.
               7 ianuarie 2016
                Preot Costică Moroianu
 
Vis
 
Te văd lângă poartă măicuța mea bună,
În portul de țară m-aștepți cu mult dor,
În vise te văd și sărut a ta mână,
Rămân amintiri, niciodată nu mor.
 
Aștepți de la școli să îți vină feciorul,
Cu el să fii-n pragul de noi sărbători,
Spre tine aleargă din sufletu-mi dorul
Și dor lângă dor stă în vis până-n zori.
 
Și clopote bat, ne vestesc Învierea,
Și visul, și noaptea dispar până-n zori,
În sufletu-mi mama învie-n tăcerea
Smeririi, în pragul de noi sărbători.
 
                            3 martie 2016
                           Preot Costică Moroianu


Poezii - Ana-Georgiana Grigore
 
Înălțarea Domnului:
 
1. Acum în slava Sa cea Sfântă
Domnul Hristos Se urcă lin
Apostoli, oameni, îngeri cântă
Slăvind pe Domnul Cel Divin!
 
2. Astăzi Stăpânul Se așează
În Tronul slavei Cel din Cer
Iar Maica jos se întristează
Gândind la cei ce în rău pier.
 
3. Fiul Cel Sfânt intră acum
Din nou în slava Sa cea mare
Lăsând la toți, pe Sfântul Drum
A Sa iubire și iertare.
 
4. Apostolii uniți privesc
Cum dintre dânșii Se ridică
Domnul Iisus și toți slăvesc
Minunea Sa cu Sfântă frică.
 
5. Divina Maică, glăsuind
Spre Fiul Ei la Cer urcat
Îi strigă: "Doamne, părăsind,
Lași lumea oare în păcat?
 
6. Unde îi lași pe fiii Tăi?
Plecând în Cer, întru mărire,
Printre păcat și toți cei răi,
În rău și grea nelegiuire? "
 
7. Iar Domnul blând grăind, rosti:
" Mă duc în slava Mea de Sus,
Locașuri vrând a pregăti
Celor ce fac ce Eu am spus!
 
8. Deși Mă urc la Tatăl Meu,
Pe fiii Mei nu părăsesc
Ci Eu cu ei voi fi mereu
În orice greu ce întâlnesc!
 
9. Și voi trimite lor în dar
Al păcii Duh din Tatăl luat
Ce le va da alin și Har
În orice timp întunecat! "
 
10. Pământul tot cu bucurie
Slăvește Sfânta sărbătoare
Satan răcnește cu mânie
Privindu-și greaua ruinare!
 
11. Stãpânul Blând Acel Ceresc
De heruvimi Este purtat
Iar neamul nostru omenesc
Milos e binecuvântat!
 
12. Și Duhul Sfânt e așteptat
De ucenicii Lui Hristos
Ce lumea toată a salvat
Prin Jertfa Sa cea grea, milos!
 
13. " Trimite, Doamne, și spre noi
Pe Duhul Tău Cel Sfânt, promis
Prin El să Te urmăm apoi
Trăind așa precum ai zis!
 
14. Și varsă întru noi oricând
Izvorul Harului curat
Ai Tăi să fim prin port și gând
Pe timp frumos sau tulburat!
 
15. Sã fim ai Tãi în orice timp
Aflând din Tine dar deplin
Ca luând un loc în Cer în schimb
Să Te slãvim în veci. Amin! "

 

Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos:

1. Deschis e Cerul cel senin
Pe Fiul Sfânt în el primind
Se suie Mielul Cel Divin
La Tatăl Sfânt, binevoind!
 
2. Apostolii mâhniți privesc
Cum Domnul Cel pe nori purtat
De tot soborul îngeresc
Este smerit înconjurat!
 
3. De pe pământ azi cu slăvire
Din nou se 'nalță Cela care
Pe Golgota la rãstignire
'Nãlțat râbda chinuri amare!
 
4. Din nou în slava dinainte
Se urcã Domnul și Cuvântul
Se bucurã cetele Sfinte
Și se spăimântă mult pământul!
 
5. Se pleacã îngerii, cântând:
"O! Sfânt Ești, Doamne, Fiu slãvit!
Cel ce Te 'nalți de pe pãmânt
Luând iarãși Locul Tãu Mărit! "
 
6. La fel stihiile rãspund:
" Stãpâne, Domn al pãcii sfinte,
Ia iarãși Locul Tãu, urcând
În slava Marelui Părinte! "
 
7. Suspinã iadul și grãiește:
" Vai, vai și vai, Nazarineanul!
Cum azi la Ceruri Se suiește
Și mântuie, veghind tot neamul! "
 
8. Iar Maica Sfântã Preacuratã
În mijlocul mulțimii stând
Strigã și Ea mult întristată
'Nãlțarea Fiului vãzând:
 
9. " Unde Te duci, o! Fiu Iubit?
Unde rãsari, al lumii Soare?
Cui lași pe cei ce au privit
Puterea Ta cea ziditoare?
 
10. Cui lași pe fiii Tãi creștini?
Prin Jertfa Ta rãscumpãrați,
Cum fi-vor ei aici strãini
Fără de Tine dar aflați? "
 
11. Asemenea degrab grãind
Și ucenicii spun în cor:
" Ce ne vom face noi, trãind
Tot singuri,Scump Mântuitor? "
 
12. Dar Domnul de pe nori rãspunde
Cu Glasul blând și mult milos:
" Cu voi Sunt Eu pe orișiunde
Vă veți afla în lume jos!
 
13. Cu voi voi fi ai Mei copii!
Orfani Eu nu vã las nicicând
Și iatã, urc spre a gãti
La toți un loc în Cerul Sfânt!
 
14. Nu Mã despart nicicum de voi
Ci Sus din Cer vã voi veghea!
Iar Duhul Vieții mai apoi
Spre voi cu pace vã voi da!
 
15. Eu nu vă las, ci Eu urcând
La Tatăl, vouã voi trimite
Pe Duhul Mângâierii Blând
Ca pavãzã întru ispite!
 
16. Cã dacã Eu nu voi sui
La Tatãl vostru și al Meu
Nici Duhul Sfânt nu va veni
Sã vã aline dar în greu!
 
17. Dar dacã Eu Mã voi urca
Acolo iar în slava Mea
Pe El din Cer Îl veți afla
Și întru tot vã va ghida!
 
18. Și Dânsul vouã vã va spune
Ce sã grãiți și cum oricând
Chiar prigoniți fiind voi în lume
Har și izbândã prin El luând!
 
19. Pentru aceasta, dragii Mei
Nu plec de lângã voi, ci Eu
În anii cei ușori sau grei
Voi fi cu voi, voi fi mereu! "
 
20. Așa grãiește în văzduh
Stãpânul-robul și Pãstorul
Venirea Sfântului Sãu Duh
Vãdind atunci la tot poporul!
 
21. Surâd acum cei întristați
Și aflã lesne mângâiere,
De chiar Hristos încredințați
Cã nu sunt singuri în durere!
 
22. Iar noi, acum, în astã zi,
Când iarãși ouãle ciocnind,
Cu toți cei dragi vom prăznui
Lui Înãlțarea mult slãvind!
 
23. Acum,când iar în mâini vom ține
Un roșu ou lin glãsuind:
" S-a înãlțat Hristos, creștine!"
Sã fim voioși curați trãind!
 
24. Privind spre Cel ce în Icoanã
E arãtat pe nori purtat
Sã cuvântãm fãrã de teamã
Spre El- spre Domnul Îndurat!
 
25. Sã spunem Celui ce suind
La Ceruri locuri ne gãtește
Cu toții într-un duh grãind
Spre Cela ce ne mântuiește:
 
26. " Iisuse, Doamne, Împãrate,
Cela ce azi Te 'nalți spre Cer,
Primește Sfinte, lãudate,
Al nostru glas cel mult stingher!
 
27. Stãpâne, Blânde ce acum
Iei iarãși slava Ta cea mare,
Pe greul Vieții noastre Drum
Fii lângã noi, ne dã scãpare!
 
28. Deși din nou astãzi Te sui
La Tronul Tatãlui Ceresc
Ne sprijinește și oricui
Dă Darul Tãu Dumnezeiesc!
 
29. Nu ne lãsa aici strãini!
Ci stai cu noi, în noi viazã!
Suntem ai Tãi, ai Tãi creștini!
Spre Tine doar ne îndrepteazã!
 
30. Trimite nouã cum ai spus
Divinul Duh al Mângâierii
Vegheazã-ne din Ceruri Sus
Ca sã-Ți urmãm plinirea Vrerii!
 
31. Ne cerne, Doamne, izgonind
Din noi pe tot cel rãu aflat
Ce e ascuns descoperind
Și pierde lucrul întinat!
 
32. Ne dã a Tale daruri Sfinte!
În hatul Tãu ne înveșmântã!
Ca prin lucrãri, gândiri, cuvinte
Sã Te urmãm și-n clipa cruntã!
 
33. Și stai în noi oricând lucrând
Cele ce vrei, cãci fãrã Tine,
Nu am putea nimic,nicicând
Ci am umbla pe cãi strãine!
 
34. Dar dacã Tu cu noi vei Fi,
Toți suntem vii adevãrat
Putând și azi a glãsui
Și-n veci cã Tu Te-ai înãlțat! "
 
Ana-Georgiana Grigore
 
La un sinod demult ținut ...
 
1. La un sinod demult ținut
Venea agale cu smerire
Un Sfânt Părinte de temut
Pentru a iadului oștire.
 
2. Mergea încet și blând privea
Cu portul simplu și curat
Era chemat, căci trebuia
Oprit un eres întinat!
 
3. Satan cercase în zadar
A îl opri să nu vină
Cãci cailor dând viață iar
Porni spre locul de pricină!
 
4. Cãci ucigând caii avuți
De Sfânt, voia a îl opri
Dar fiind iar vii prin el fãcuți
Către sinod putea porni!
 
5. Domol și plin de Duhul Sfânt
Ajunse la palatul unde
Ierarhii mari venind pe rând
Puteau cu cinste a pătrunde!
 
6. Însã strãjerii, la intrare,
Îl izgonirã și jigniră
Și nu voiau a-i da crezare
Când al său nume auziră!
 
7. Disprețuind, priveau râzând
Spre mitra cea din stuf lucrată
Iar cãtre el așa strigând
Îl defăimau în vremea toată!
 
8. Și îi ziceau: " Tu, ce grăiești
Că ești ierarh, nu ai rușine
Cum spui arhiereu cã ești
Câmd uite-te puțin la tine!
 
9. Cum vrei crezare a îți da?
Când n-ai ierarhicesc veșmânt! ?
Ori și mai și chiar mitra ta
Din papură toți o găsesc!?
 
10. Nu ești ierarh, ești impostor!
Deci pleacã cu grãbire, iată! "
Dar al ierarhilor sobor
Zarvã aflând, ieși îndatã!
 
11. Și întrebã: " Ce este oare
Cu tulburarea cea plinitã?
Iubiți creștini, ce întâmplare
Vă este vouă spre ispitã? ! "
 
12. Iarã strãjerii cu mânie
Grăiau: " Acesta se pretinde
A fi suit în ierarhie
Și a intra aici și tinde!
 
13. Cuteazã a grăi că el
Este ierarh, fiind așteptat
Dar noi nu-l credem căci astfel
Precum vedeți e îmbrãcat!
 
14. Priviți la ale lui veșminte!
Ce simple sunt, iar mitra sa
Precum i-am spus și mai 'nainte
Din papură o veți afla! "
 
15. Însã ierarhii adunați
Pentru sinod, au spus așa
Cu toții într-un glas aflați
Au prins spre ei a cuvânta:
 
16. " Ce faceți, fraților iubiți?
Căci impostor nu se vãdește!
De ce urât îl izgoniți?!
Căci mult la toți ne folosește!
 
17. Nu e vreun om necunoscut
Lipsit de cele necesare
Ci e ierarhul blând cel vrut
De toți în astă adunare!
 
18. E chiar arhiereul mare!
Smeritul Spiridon cel blând
Ce e chemat ca toți mustrare
Sã dãm pe Arie lepădând!
 
19. A fost chemat cãci e știut
De toți prin harul sãu bogat
Iar rolul cel de el avut
E cum nu știți de însemnat!
 
20. Cu toții azi ne-am adunat
Spre a opri și osândi
Un eres rãu și întinat
Ce mulți creștini poate sminti!
 
21. O erezie provenitã
Din chiar mândria celui care
Luând preoția cea cinstitã
A folosit-o spre pierzare!
 
22. Acelui ce luând Sfântul Dar
Al preoției, vrând fãlire,
Prin erezie iar și iar
Atrage duhuri spre pieire!
 
23. Fiindcã deșarta lui slăvire
Fãcutu-l-a a perverti
Credința Dreaptã și smintire
În locul ei a rãspândi!
 
24. Cãci harul neputând via
Lângă mândria lui urâtă
Satan pornit-a a lucra
Prin el pierzarea sa cea vrută!
 
25. Iar noi de asta am ajuns
Aici și toți întru unire
Venind din multe pãrți ne-am strâns
Spre a sinodului plinire! "
 
26. Așa spuneau ierarhii cei
Ieșiți spre gardã la intrare
Și rușinați atunci de ei
Strãjerii triști cereau iertare!
 
27. Milos privea pe cap purtând
Mitra din papurã lucratã
Ierarhul înțelept și Sfânt
Iertând tratarea cea lui datã!
 
28. Iar din sobor alt Sfânt Mãrit
Lui îi striga: " Hai Spiridoane!
Hai sã luptãm desãvârșit
Spre paza Sfintelor canoane! "
 
29. Rãspuns-a Sfântul mult mâhnit
Arhiereului zicând:
" Hai, Nicolae, negreșit
Sã mergem Crezul apãrând! "
 
30. Și la sinod cu toți intrând
Și Duhul Sfânt cu dânșii fiind
Dreapta Credințã apãrând
Mustrau pe Arie, biruind!
 
31. Iar pe când Sfântul Nicolae
Pe Arie pălmuia mâniat
Căci răul eres scris pe foaie
Vestea, fiind trufaș crunt aflat,
 
32. Cel de străjeri batjocorit
Cu mitra lui sărăcăcioasã
Vãdea pe Domnul Întreit
Pierzând sminteala ticăloasã!
 
33. Și luând în mâna sa trudită
O cãrãmidã oarecare
Plinea minunea cea slăvită
Dând ereziei grea surpare!
 
34. Căci cãrãmida el strângând
În mânã, a ieșit din ea
Focul și apa rãmând
Pământul doar în mâna sa!
 
35. Și astfel dar era vãditã
Taina Treimii lãudate
Una în Ființa ei privită
Dar în Persoane Trei aflate!
 
36. Și știm cu toții de plinirea
Fãcută de Ierarhul cel
Ce mult ajută omenirea
Prin mari minuni de orice fel!
 
37. Căci sunt știuți de lumea toatã
Și bocãnceii lui tociți
Prin mila lui cea mult bogatã
Cea datã celor necãjiți!
 
38. Căci de Ierarhul Mirei blând
Mãritul Nicolae vine
Ascuns ghețulele umplând
Și tãinuindu-se pe sine,
 
39. Cinstitul Spiridon mergând,
Plinind minuni și fapte bune
Mai lasã urma sa nevrând...
Tocind bocancii sãi prin lume!
 
40. Dar ce vedem noi de privim
Spre ei? Ce oare învãțãm?
Ce bune roade întâlnim
De viața lor noi o aflăm?
 
41. Cu ce virtute spre zidire
Împodobeau a lor trăire?
Prin ce luau și întãrire?
Având la Domnul îndrãznire? !
 
42. Prin ce viau ei în Hristos?
Iar El via în ei oricând?
Prin ce fãceau neputincios
Pe duhul rãu din iadul crunt?
 
43. Nu prin mărirea pământeascã !
Ori efemera slavă rea!
Nu prin mândria diavolească
Ori rodul cel ieșit din ea!
 
44. Ci prin smerenia cea privitã
Întâi la Domnul lor Iisus!
Acea de ei mereu trăitã
Ce a dat lor mult har de Sus!
 
45. Prin portul simplu și curat!
Prin lipsa râvnei de fălire!
Prin traiul drept cel închinat
Doar Domnului plin de iubire!
 
46. Căci nu erau sãraci știuți
Ci având cele necesare
Pe toți acei lipsiți vãzuți
Îi miluiau cu îndurare!
 
47. Cãtau prin cele trecãtoare
Sã ia Cereasca avuție
Iar în slujirea lor cea mare
Sã dea la toți o pildă vie!
 
48. Erau bogați dar avuția
O foloseau în scopuri bune
Și nu cătau nicicând teufia
Ori cinstea pentru al lor nume!
 
49. Ci toate cele ce lucrau
Plineau spre slava Lui Hristos
Și plin de milã ajutau
Pe cei din ceas anevoios!
 
50. Pentru aceasta dar privind
Către adânca lor smerire
Sã îi urmãm, curat trãind
Și neviond aici cinstire!
 
51. Sã fim smeriți și drepți mereu
Și sã grãim acum sfios
Spre cei ce Sus la Dumnezeu
Aflat-au Raiul Cel frumos!
 
52. Să spunem: " Nicolae Sfinte!
Și Spiridoane mult Smerite,
Ierarhi ai Sfântului Părinte
Și pilde vii în veac iubite,
 
53. Bătrâne Drepte ce grijeai
De Turma ta cu stăruință
Și tu, Ierarhe, ce purtai
Mitra de trestie cu credință,
 
54. Pe a smereniei voastre Cale
Ne duceți cu Hristos să fim
Și săvârșind Voile Sale
Pe duhul rău să biruim!
 
55. Ne dați al simplității dar
Și al smereniei Sfânt veșmânt
Ca luând de Sus puteri și har
Să stăm în Domnul orișicând!
 
56. Și fiind de Dânsul înălțați
Călãuziți și ocrotiți
 Sã atăm în El neclãtinați
Fiind pilde altora vãdiți!
 
57.Ca mai apoi la Judecată
Sã fim primiți în Cer deplin
Și sã-L slãvim în vremea toatã
Cinstire vouã dând. Amin !
 
Ana-Georgiana Grigore
19 ani

 

BIBLIA-ESENȚA CREDINȚEI
 
 1.Ce este Biblia drag creștin?
 Știi oare? ai citit-o frate?
 E Adevărul cel deplin,
 Cheia trăirii împăcate!
 
 2.Nu e o carte oarecare
 Ce spune niște povestiri
 Ci este Sfânta revelare
 A marii Domnului iubiri!
 
 3.În ea aflăm istorisirea
 Lucrării Domnului Ceresc
 De la ființarea și zidirea
 Întregului neam omenesc,
 
 4.Până la Sfânta pătimire
 A Mielului Mântuitor
 Și până la Sfânta Venire
 A Lui ca Drept Judecător,
 
 5.De la întâiul om căzut
 Din Ceruri prin neascultare
 Până la ultimul văzut
 La Sfânta, Dreapta Judecare,
 
 6.De la Prooroci și Drepți curați
 La Ucenici și Sfinți cu mii
 Și la creștinii botezați
 Ce după noi vor viețui,
 
 7.De la satan, leul flămând,
 Care pe om a înșelat
 La Antihrist, cel ce umblând
 Va trage lumea spre păcat,
 
 8.De la Martiri și Cuvioși
 Și Sfinți ce pot minuni plini
 La cei ce vor sta credincioși
 Până când timp nu va mai fi!
 
 9.Ea e esența Viețuirii,
 Și Adevărul neștirbit
 De duhul iadului pieirii
 Ce vrea doar rău desăvârșit!
 
 10.Este Cuvântul Celui Sfânt
 Spre om, zidirea Lui iubită
 Din Cer căzută oarecând
 Apoi prin Cruce izbăvită!
 
 11.Fără de ea, creștin iubit,
 Nu vei afla nicicând menirea
 Cea pentru care fiind zidit
 Îți afli pururi împlinirea!
 
 12.Fără de ea, trăind oricând
 Vei fi ca frunza legănată
 De al ispitei rele vânt
 Apoi căzută și uscată!
 
 13.Fără de ea, nu vei cunoaște
 De ce și pentru ce trăiești
 Și cum prin tine om se naște
 Prin Voile Dumnezeiești!
 
 14.Fără de ea, cu tulburare
 Vei tot voi a dobândi
 Răspuns la greaua întrebare:
 "De ce trăiesc în orice zi ?"
 
 15.Căci ea e chiar învățătura
 Cea Sfântă cea de Domnul dată
 Pe care răul, iadul, ura,
 Nu o vor pierde niciodată!
 
 16.Iar un creștin dreptmăritor
 Nu poate spune că trăiește
 În Domnul Sfânt, Blândul Păstor
 Dacă Scriptura nu citește!
 
 17.Nu poate omul a grăi
 "Sunt ortodox, cred în Iisus!"
 De nici nu va voi a ști
 Prin ea, ce Domnul lui a spus!
 
 18.Fiindcă acela ce nu știe
 Indiferent de cum gândește
 A Crezului său temelie
 Ateu în viață se vădește!
 
 19.Acel ce vrea a îndruma
 Pe alții spre dreapta credință
 Va trebui prin viața sa
 Să aibă de ea cunoștință!
 
 20.Pentru că omul ce nu are
 Ca bază Crezul mântuirii
 Ce îi va fi și sprijin tare
 Dar și în veac folos trăirii.
 
 21.Este mereu neliniștit,
 Nemulțumit și apăsat
 Neștiind motivul cel cinstit
 Cel pentru care e creat.
 
 22.Și sufletul din el tânjind
 După Cuvântul Domnului
 Nu îi va da pace, voind
 Să aibă veșnic țelul lui.
 
 23.Iar omul viețuind mereu
 În orice timp va căuta
 Ceva ce de amarul greu
 Îl va putea cumva scăpa!
 
 24.Va alerga spre bogăție
 Spre mode, lux ori spre plăcere
 Dar trecătoarea bucurie
 Nu îi va fi ca mângâiere.
 
 25.Va încerca orișice pare
 A mulțumi trupul cuiva
 Dar duhul său cu întristare
 În sine îl va măcina!
 
 26.Va încerca tot ce e nou,
 Va strânge zi de zi, crezând
 Că prin avere, duhul său
 Va dobândi alinul blând!
 
 27.Dar toate, lux, averi, hrănirea,
 Îmbrăcămintea ori plăcerea,
 Îndestularea ori mărirea,
 Îi vor spori mai mult durerea!
 
 28.Căci duhul cel fără pieire,
 Nu se hrănește, nici îmbată
 Cu pământeasca fericire
 Ce lesne piere lepădată!
 
 29.Ci precum chiar Hristos grăiește
 Fiind de satana ispitit :
 "Nu doar cu pâine se hrănește
 Un om, ci mai desăvârșit,
 
 30.Se va hrăni cu tot Cuvântul
 Din gură Domnului ieșit
 Ce nici suspinul, nici mormântul
 Nu Îl vor face tăinuit!
 
 31.Pentru aceasta să voim
 Sfânta Scriptură toți citind
 În duhul nostru să primim
 Cuvântul Sfânt, cu Domnul fiind!
 
 32.Să vrem citind, să împlinim
 Poruncile cele Divine
 Și prin purtare să cinstim
 Virtuțile cele creștine!
 
 33.Căci doar așa ne vom găsi
 Pacea în duhul încercat
 Și împliniți ne vom simți
 Prin Domnul Cel Adevărat!
 
 34.Numai știind scopul pentru care
 Am fost creați, și lui urmând
 Chiar și pe timp de încercare
 Vom avea pace orișicând!
 
 35.Dar să luăm seama, nu cumva
 Să luăm vreo Biblie ce conține
 Vreo erezie grea ce vrea
 A sminti viețile creștine!
 
 36.Căci iată mulți sectari pornesc
 Prin lume Biblii dăruind
 Și pe creștini ademenesc
 Spre erezii, mult amăgind!
 
 37.Și glăsuiesc :" Luați de la noi,
 Biblia, căci gratis o primiți!"
 Dar nu le spun cum mai apoi
 Îi pierd, pe veci fiind osândiți!
 
 38.La oameni spun:"La noi veniți!
 Căci ortodocșii nu vă dau
 Scriptura gratis, ci plătiți
 Ce crez în dânșii astfel au ?"
 
 39.Dar nu le spun că Biblia cea
 Pe care lor o dau așa
 Conține erezii în ea
 Pe oameni spre a înșela.
 
 40.Nu le vestesc că o traduc
 Cum ei voiesc spre a sminti
 Și astfel pe creștini conduc
 Spre diavolul fără a ști!
 
 41.Căci nu e gratis lor donată
 Ci prețul ei este cumplit
 Duhul și viața tulburată
 De planul lor cel murdărit!
 
 42.Fiindcă aceștia ori hulesc
 Pe Sfinți și Maică cea Divină
 Ori pe Hristos Îl ponegresc
 Ori Sfintei Cruci nu se închină.
 
 43.Iar mai cumplit, Biblia citind
 Pe străzi pornesc din ea citând
 Însă din dânsa folosind
 Ceea ce vor, mult înșelând!
 
 44.Căci iau versete cum voiesc
 Scoțând din ele tot ce poate
 Să îi înfrunte când smintesc
 Vădind a lor voiri spurcate!
 
 45.Citează doar ce le convine
 Scriptura Sfântă pervertind
 Și chemând viețile creștine
 Spre iad, pe oameni amăgind!
 
 46.Ori îi atrag spre bogății,
 De traiul cel prost profitând
 Spunând :"La noi de veți veni
 Vă dăm averi, case, pământ!"
 
 47.Ori spun:"Lăsați ortodoxia!
 Căci noi vă dăm nu vă vom lua!
 Și veți afla Împărăția
 Cerească de ne veți urma!"
 
 48.Dar nu le spun în nici un timp
 Că nu vor lua Raiul Divin
 Al Domnului, ci iau în schimb
 A iadului munci și suspin!
 
 49.Împărăție, da!dar care?
 Căci domnul lor nu E Hristos
 Ci e satan ce înșelare
 Sădește întru lume jos!
 
 50.Iar ei nu cer atunci vreo plată
 Căci plata este duhul chiar
 Ce urmând calea întinată
 Primește veșnicul calvar!
 
 51.Și mai apoi, chiar de nu spun,
 Precum străvechii farisei
 Cer zeciuială și răpun
 Și alte suflete prin ei!
 
 52.Și cei ce Crezul Sfânt îl lasă
 Iau și osânda din vecie
 Dar și în viața lor rămasă
 Vor lua a Domnului urgie!
 
 53.Căci Biblia cea adevărată
 Tradusă după Duhul Sfânt,
 E acea binecuvântată
 Pecete Sinodală luând!
 
 54.Iar fără binecuvântare
 De e citită, ades fiind
 Voit tradusă cu greșale
 Va deruta, crunt rătăcind!
 
 55.Cea ortodoxă costă, da!
 Dar Adevărul Sfânt vestește
 Și nu plinește voia rea
 A lui satan ce pustiește!
 
 56.Da!costă, dar spune Iisus
 Că e păcat de moarte grea
 Neplata celui ce-a depus
 Efort o muncă a lucra!
 
 57.Pentru ca toți care muncesc
 La publicarea ei, firesc
 Să aibă plată, căci plinesc
 Efort trupesc și sufletesc!
 
 58.Iar dacă noi vom renunța
 Măcar puțin la lucrul cel
 Care folos nu ne va da
 Și nu mântuim prin el,
 
 59.Cu siguranță vom putea
 În casa noastră să avem
 Sfânta Scriptură de vom vrea
 "Creștini" a spune că suntem.
 
 60.Iară acei împovărați
 De lipsuri care nu pot lua
 Scriptura Sfântă, fiind aflați
 În vremea parcă tot mai grea,
 
 61.La preot să meargă, cerând
 Să îi învețe de îndată
 Cuvântul Domnului lor dând
 Scriptura cea adevărată
 
 62.Și preotul dreptmăritor
 Cu bucurie le va da
 Odorul cel mântuitor
 Prin care în Hristos vor sta!
 
 63.Însă aceștia dar aflând
 Ca și ceilalți Cerescul dar
 Să nu îl lase, aruncând
 Ce au primit în vreun sertar!
 
 64.Ci să citească, însetând
 După Cuvântul Domnului
 Prin port, cuvânt și gând urmând
 În orice zi Voirea Lui!
 
 65.Ca nu cumva să se arate
 Ca fariseii ce știau
 Poruncile de Domnul date
 Însă prin porturi le călcau!
 
 66.Ci să vieze în Hristos
 Credința Sfântă ei păstrând
 Atât pe timpul cel voios
 Cât și când stau amar plângând!
 
 67.Numai așa se vor numi
 "Creștini " și "ortodocși" curați
 Dacă pe Domnul vor sluji
 În orice vreme neschimbați!
 
 68.Fie ca toți înțelegând
 Să căutăm mai mult ca tot
 Cuvântul Domnului aflând
 Chiar pe Stăpânul Savaot!
 
 69.Iară prin el să dobândim
 Putere, sprijin, har, alin,
 Și mântuiți apoi să fim
 În vecii vecilor. Amin!
 
 Ana-Georgiana Grigore
 19 ani
 
 
Învie Domnul...
 
1.Învie Domnul, iar învie
Din nou în duhuri ne rãsare
A Mântuirii bucurie
Gonind a morții spãimântare!
 
2.Duhul pieirii greu suspinã
Iar iadul e vădit prãdat
Și a Minunii Mari Luminã
Îmbracã omul cel salvat!
 
3.E moartã moartea iar amarul
Din toți acum e depãrtat
E pace sfântã iarã harul
Spre noi de Sus e revãrsat.
 
4.Strãjerii tremurã speriați
Iar îngerii:"Osana!" cântã
De plâns sunt ochii liberați
Și forța iadului e frântã!
 
5.Cei plânși acum se veselesc
De praznicul din Cer adus
Blestemul vechi , cel strãmoșesc
E rupt de Mielul Sfânt-Iisus!
 
6.Neputincios este mormântul
Și gol rãmas în sinea lui
Purtând înel numai Veșmântul
Vestind Scularea Domnului!
 
7.Mieluții albi voioși slãvesc
Pe Mielul Cel din morți sculat
Pãmânt și Cer și toți mãresc
Al Vieții praznic luminat!
 
8.Au unde ți-e puterea, moarte?
Unde ți-e fala, gol mormânt?
În care colț în care parte
Mai poți domni, iadule crunt?
 
9.În nici un loc, cãci Cel Divin
Zdrobit-a fãlcile pieirii
Prãdat-a iadul cel hain
Dând mântuire omenirii!
 
10.Au cum credeai , mormânt pustiu
Cum cã putea-v-ai a lega
În sinea ta pe Domnul Viu
Ce nicicând moarte va afla?!
 
11.Te-ai veselit satan spurcate
Vãzând pe Domnul rãstignit
Dar iatã-te acum, turbate
Prãdat, surpat și biruit!
 
12.Ori:"Ce veșmânt mai rupi mânios,
Caiafa, vãruit mormânt
Cãci Viu Îl afli pe Hristos
Pe Dumnezeul-Om Preasfânt!?
 
13.Acum rãsare tuturor
A Învierii Razã blândã
Nãdejde, har, dar sfințitor
Trãiri și duhuri le inundã!
 
14.Creștini micuți ori cei mai mari
Sãrmani, bogați, triști ori voioși
Slãbiți de trudã ori cei tari
Slãviți minunea credincioși !
 
15.Uniți strigați întru iubire
"Hristos a înviat din morți!"
Aflat-am Marea izbãvire
Deschise fiind Sfintele Porți!
 
16.Sãltați, cântați cu fericire
Cu toți în Domnul prãznuiți
Iar în Biserici cu iubire
Slãviți pe Fiul Sfânt, venind!
 
17.A jalei hainã lepãdați
Și luați veșmântul de Luminã
Unii la alții spuneți: "frați"
Luând pãrtãșia cea Divinã!
 
18.Și cuvântați:"Pãrinte Sfinte,
Mântuitor și Miel Divin
În port, gânduri, trai, cuvinte
Învie, Doamne, în noi lin!
 
19.Lumina Învierii Tale
Pe noi o varsã minunat
Ca toți sã luãm a Vieții Cale
Precum milos ne-ai învãțat!
 
20.Învie, Doamne, plin de milã
Și întru noi, în fiecare!
Iar ruga noastrã cea umilã
Primește-o Sus cu îndurare!
 
21.În duhul nostru îngropat
În multe patimi și pãcate
Învie azi, îl fã schimbat
Și plin de roadele curate!
 
22.Și ne îndrumã orișicând!
Viazã pururi întru noi!
Ca bunele fapte fãcând
În Tine Vii sã fim apoi!
 
23.Și fiind oricând sub paza Ta
Sã știm, Stãpâne, iar și iar
Cã blând în noi vei învia
Cu pacea, harul, al Tãu dar!
 
24.Iar tuturora sã strigãm
Cinstitul imn adevãrat
În orice locuri ne aflãm
Zicând: "Hristos a înviat!"
 
Ana-Georgiana Grigore
19 ani
 
 
Învãțați copii creștini:
 
1.Micuți creștini, voi auziți
Tot ce natura vã grãiește?
Cum voi mereu curați sã fiți
Așa cum Domnul vã voiește?!
 
2.Voi auziți cum rândunica
Care pe ramuri câmtã lin
Grãiește: "Nu putem nimica
Fãrã de Domnul Cel Divin!"?
 
3.Ați ascultat cum și albina
Tot zumzãie în chip duios:
"Știți dragi copii, cã toatã vina
Este spãlatã prin Hristos?!"
 
4.Și ați privit spre mielul care
Des paște iarbã liniștit
Strigând acestea: "Azi cântare
Aduceți Mielului slãvit!"?
 
5.Însã la nufăr ați privit
Spre a vedea și cântul lui:
"Nu luați tot traiul murdãrit
Ci fiți oricând ai Domnului!"
 
6.Ori auziți copii creștini
Și porumbelul gângurind:
"De sfântã dragoste fiți plini!"
Astfel vã spune tresãrind.
 
7.Iarã furnica ați vãzut
Cum pildã vouã ea se face
Grãind: "Tot omul e pierdut
De des în lenevie zace!"
 
8.Și pițigoiul zi de zi
Traiul cel liber vã vestește:
"De liber omul nu va fi
În van adesea mai trãiește!
 
9.Sus de pe creanga de alun
O bufnițã degrab grãiește
" Pãziți-vã cu suflet bun
Cãci rãul când nici știm lovește!
 
10.Apoi pe toate noaptea vine
Și lin îngânã: "Doamne Sfânt,
Pe toți copiii cãtre Tine
Îi duce zilnic pe pãmânt!"
 
11.Iar îngerașii cei zglobii
Trudind pe cerul cel senin
Rãsar pe cer steluțe mii
Cântând în veci de veci.Amin!
 
Ana-Georgiana Grigore
19 ani
 
 
Rugãciunea unor micuți creștini:
 
1.Doamne,Doamne toți cei mici
Te rugăm dupã putințã
Sã grijești ca noi aici
Sã sporim întru credințã!
 
2.Multe încã nu putem
Sã lucrãm ori sã aflãm
Dar ai Tãi mici fii suntem
Ce voim sã Te urmãm.
 
3.Blând Iisus azi îngrijește
De ai noștri scumpi pãrinți,
Munca lor o înlesnește
Și ne face mai cuminți!
 
4.Cu cântãri venim smerit
Numele sã Îți slãvim:
"Pentru toate ce-am primit
Doamne Sfânt,Îți mulțumim!"
 
5.Toți din locurile toate
Te chemãm sã ne îndrumi
Cãtre faptele curate
Ca sã fim tot drepți și buni!
 
6.Poartã grijã ceas de ceas
De pãrinți,ca ei sã poatã
Prin purtare și prin glas
De la rãu sã ne abatã!
 
7.Pe a noastrã mamã bunã,
Pe al nostru drag tãtic
Îi pãstreazã împreunã
Și nu-i pierde cu nimic!
 
8.Iar pe noi cei mititei
Ne du doar pe calea ta
Ca trãind mereu cu ei
Sã putem a Te urma!
 
9.Sã fim micii Tãi urmași
Bun Iisus,și sã trãim
Credincioși,sã nu ne lași
Cãtre diavol sã pornim!
 
10.Suntem mici,dar Te chemãm 
Drept Iisus și Miel Ceresc
Ca în viațã noi cât stãm
Sã avem trai creștinesc!
 
11.Și plãcuți sã-Ți fim,Pãrinte,
În surâs ori în suspin
Iar prin port,gândiri,cuvinte,
Slavã sã Îți dãm.Amin!
 
Ana-Georgiana Grigore
19 ani
 
În cinstea Sfântului Ierarh Luca al Crimeii:
 
1.Slăvit Ierarh ucrainean,
Şi Doctor Sfânt,vindecător
Pornirea şarpelui-satan
Ai înfruntat biruitor!
 
2.Vlăstar al Viei Celei Sfinte
Şi a satanei grea mustrare
Prin pilda ta şi prin cuvinte
Pe mulţi ai scos dintru pierzare!
 
3.Căci în Crimeea fiind născut
Pe Domnul Vieţii ai slujit
Şi Doctor fiind apoi făcut
Pe mulţi de boli ai izbăvit!
 
4.Şi ai ales trimis să fii
În locuri şi sărace sate
Voind să poţi tămădui
Pe cel ce în dureri se zbate!
 
5.Iar fiind chirurg, ai operat
Pe cei cuprinşi de boli amare
Şi vindecare lor ai dat
Prin Sfânta Maică Născătoare!
 
6.Fiindcă în sala rânduită
De operaţii, ai purtat
Icoana Maicii Cea Cinstită
Care pe diavol a surpat!
 
7.Iar pe bolnavi pecetluind
Cu semnul Crucii,operai
Din dânşii boala izgonind
Şi Voia Domnului vesteai.
 
8.Şi pe mulţi oameni îi scăpai
De boli,cu râvnă tot trudind
Lângă soţia ce aveai
Aceasta asistentă fiind!
 
9.Însă la Domnul ea trecând
Mai mult pe Domnul ai urmat
Iar al Stăpânului Cuvânt
Celor bolnavi ai arătat!
 
10.Iară ierarhul cel numit
Ca Inochentie ţi-a propus
Preot să fii hirotonit
Păstorind Turma Lui Iisus
 
11.Şi urcând treapta preoţiei
Întru spitale des mergeai
Iar slujba grea a mărturiei
Întru Hristos o împlineai.
 
12.Şi fiind apoi degrab suit
În treapta Sfintei ierarhii
În orice timp ai ocrotit
Creştinii micii eparhii!
 
13.Iar numele cel Sfânt primit
La tunderea călugăriei
Prin port şi vorbe ai cinstit
Plinind slujba arhieriei!
 
14.Şi te-ai vădit drept Următor
Evanghelistului cel Sfânt
Iar precum el vindecător
Te-ai arătat la toţi  oricând!
 
15.Căci Sfântului Luca urmând
Prin portul şi a ta lucrare
Pe diavol zilnic învingând
Ai luat din Ceruri apărare!
 
16.Iar tirania comunistă
Ai înfruntat,mult pătimind
Şi toată voia ateistă
Ai ruşinat,mult har primind!
 
17.Căci ceia ce te-au decorat
Pentru talantul vindecării
Nelegiuit te-au condamnat
La chin şi greul exilării!
 
18.Fiindcă voiau ca operând
Al Crucii Semn a nu plini
Ci precum cei atei lucrând
Al Domnului să nu mai fi!
 
19.Şi fiind Episcop rânduit
În multe eparhii,din care
În Simferopol,ai voit
A clerului dreaptă purtare!
 
20.Ai îndrumat ca bun Păstor
Pe slujitorii cei sfinţiţi
Spre a fi pildă în popor
Trăind tot buni,curaţi,cinstiţi!
 
21.Însă orbind,ai continuat
În Liturghie a sluji
Şi mulţi bolnavi ai ridicat
Din boli şi greu în orice zi!
 
22.Iară Crimeea ai umplut
De vindecări şi har Ceresc
Şi mari minuni ai tot făcut
Peste tot neamul creştinesc!
 
23.Căci iată,nici ancheta grea,
Nici exilarea rea şi deasă,
Nu au putut a spăimânta
Inima ta cea credincioasă,
 
24.Ci bolşevica tiranie
Ai biruit şi ruşinat
Iar sfânta ta arhierie
În cinste o ai îmbrăcat!
 
25.Pentru aceasta cu smerire
Te lăudăm şi te rugăm
Să ne fii Scut de sprijinire
A Vieţii Cruce să purtăm!
 
26.Ne fii alin şi vindecare,
În boli şi greu şi în nevoi
Însă ne fii şi îndrumare
Spre Raiul Vieţii de apoi!
 
27.Căci comunişti precum acei
Care în vremea ta trăiau
Mai sunt şi azi,dar farisei,
Şi mult în viclenie stau!
 
28.Fiindcă acei ce torturau
Creştinii  crunt în închisori
Răul pe faţa  lor vădeau
Fiind la vedere hulitori,
 
29.Aceia toţi strigau turbat
Că sunt vrăjmaşii Lui Hristos
Rănind pe cel Lui închinat
Şi ucigând pe credincios!,
 
30.Dar astăzi alţii se arată
Chiar "buni creştini",ascuns plinind
Lucrarea rea şi întinată
Şi pe cei drepţi mult pizmuind!
 
31.Astăzi intrând în Casa Sfântă
"Mari credincioşi" mereu îşi spun,
Pe când pornesc cu ură cruntă
Rău să lucreze celui bun!
 
32.Slăvesc dreptatea,pe când sunt
Nedrepţi ori cruzi ori răpitori,
Urăsc iubirea,dar spunând
Că ei sunt blânzi şi iubitori!
 
33.Spun că pe Domnul Îl urmează
Porunca Lui ades călcând
Şi spun că binele lucrează
În taină răul tot făcând!
 
34.Sunt slugi satanei orisicand
Dar îşi spun robi Celui slăvit
Biserica ascuns surpând
Prin portul lor nelegiuit!
 
35.Vestind al Celui sfânt cuvânt
Nu Îl plinesc,ci mai vârtos
Îl calcă zilnic pe pământ
Sub chipul fals de cuvios!
 
36.Şi cred că tot ce săvârşesc
De e de oameni tăinuit
E şi de Tatăl Cel Ceresc
Ascuns şi mult acoperit!
 
37.Consideră că dacă vin
În Casa Sfântă,tot răi stând
De la Stăpânul Cel Divin
Au izbăvire,Raiul luând!
 
38.Dar nu gândesc cum aparenţa
Nu mântuieşte,ci cumplit
Va osândi dacă esenţa
Şi portul altfel s-au vădit!
 
39.Acestea ştiind,cerem plângând
A ta slăvită ocotire
Ca să putem lupta,având
Prin tine har şi întărire!
 
40.Şi să putem trăi precum
Hristos a vrut,iar nu părând
Că suntem pe Cerescul Drum
Pe diavolul în noi purtând!
 
41.Ierarh Divin şi Doctor Blând,
Cinstite Luca,ne îndrumă
Tot greul nostru cunoscând
Ca să urmăm Calea Cea Bună!
 
42.Şi să vădim prin făptuirea
De orice zi că am urmat
Pe Dumnezeu,iar nu pieirea
Şi iadul veşnic blestemat!
 
43.Iar fiind Crimeii păzitor
Intreaga lume o împacă
Surpând pe cel stăpânitor
Ce vrea război şi rău să facă!
 
44.Infruntă pe cei însetaţi
De sânge şi omor în lume
Iar pe acei în rău aflaţi
Îi duce iar spre cele bune!
 
45.Şi ne păzeşte şi alină,
Pe timp de zâmbet ori suspin
Ca să plinim Voia Divină
Şi cinste să îţi dăm.Amin!
 
Ana-Georgiana Grigore
19 ani
 
Eroii neamului românesc:
 
1. Din nou cinstim cu voioșie
Ai neamului român eroi
Din nou jertfirea lor cea vie
Aprinsã este peste noi!
 
2. Din nou cu praznicul 'Nălțării
Al Domnului Mântuitor
Serbãm în orice colț al țãrii
Pe cei eroi, cântând în cor!
 
3. Cu mari cu mici în mâni purtând
Frumoase flori viu colorate
Venim mari imnuri dedicând
Celor Martiri ai țãrii toate !
 
4. De al lor nume amintind
Mult tămâiem a lor morminte
Iarã Credința lor cinstind
O lãudãm cu mari cuvinte!
 
5. Știuți de noi ori neștiuți
Ori apropiați ori doar din cãrți,
În noi sunt vii tot vii vãzuți
Și niciodatã fi-vor morți!
 
6. Pe la troițe, monumente,
Un trup și duhuri toți uniți
Cuprinși de Sfinte sentimente
Îi prãznuim voioși vãdiți!
 
7. Și știm, și știm, prin jertfa lor,
Prin sângele din ei vãrsat
Suntem un Crez și un popor
Un plai oricum ar fi aflat!
 
8. Prin plânsul lor cel din rãzboi
Prin trupul lor în țãrnă frânt,
Prin a lor rãni, a lor nevoi,
Avem un neam și Crezul Sfânt!
 
9. Prin chinul lor, prin suferința
De ei purtatã în suspin
Pãstrat-am patria și Credința
Zdrobind atacul cel strãin!
 
10. Copii micuți, tineri soldați,
Pãrinți și preoți și creștini,
Bãtrâni, țărani, sãrmani, bogați,
Luptat-au fiind de râvnã plini!
 
11. La Mãrãșești, la București
Și la Vaslui ori la Rovine,
Trudeau mari cete românești
Vrând țãrii lor doar ce e bine!
 
12. În mii de colțuri, sate mii,
În mii de uliți ori orașe
Luptau românii noapte, zi
Gonind oștirile vrãjmașe!
 
13. Și pentru ce? Ce au voit?
O țarã demnã și frumoasã!
Un neam, un Crez liber vãdit,
O viațã dreaptã și aleasã!
 
14. Nu s-au luptat pentru averi!
Nu pentrtu vile ori palate,
Nu pentru ranguri ori puteri
Ori mari numiri nenumãrate!
 
15. Ci s-au luptat pentru dreptate!
Pentru a țãrii liberare!
Spre cinste și spre demnitate
Și a Credinței apãrare!
 
16. Nu au cãtat a cuceri
Ci a salva ce ei aveau!
Nu au voit rãu a plini
Ci pe cei răi îi înfruntau!
 
17. Iar orice colț, orice pãmânt
Orișice fir de praf din țarã
Poartã în el deplin oricând
A lor amar, dureri, ocarã!
 
18. Și țara noastrã azi privitã
Și cu a ei Ortodoxie
În orice vreme ori ispitã
Pe ei îi are temelie!
 
19. În orice cânt de pãsãrele,
În orice tremur de pãduri
Sunt mii de nopți și lupte grele
Din râpe, gropi, adâncituri!
 
20. Și astãzi toți îi lãudãm,
Mãrind curajul lor cel mare,
Dar câți din noi dreptul aflãm
A le aduce lor cântare? !
 
21. Câți am avea dar dreptul oare
Sã îi cinstim, imnuri 'nălțând,
Și câți din noi din fiecare,
Putea-vom a-i mări cântând? !
 
22. Pe câți purtarea ne aratã
Ca următori ai lor curați
Și câți putem din lumea toatã
A îi mãri tot devotați! ?
 
23. Cãci doar prin vorbe prãznuind
Jertfirea și a lor trudire,
Pe când prin porturi stãm, hulind
A lor din moși strãmoși voire,
 
24. Nu îi cinstim ori bucurãm
Ci îi mâhnim și dezgustãm
Pe când lor imnuri le cântãm
Însã prin port îi întristãm!
 
25. Iar mulți ce cinste lor le dau
Prin port pe dânșii ocãrând
De mii de ani vechime au
Și sunt și vor mai fi oricând!
 
26. Cãci câți nu laudã iubirea,
Ce ei avut-ai pentru țară?
Câți nu plinesc nelegiuirea
Și țara mult prin ea omoarã? !
 
27. Câți imnuri Sfinte intonând
Nu sãvârșesc murdare voi? !
În orice zi cu sârg cãlcând
Jertfirea marilor eroi? !
 
28. Câți nu se strâng cu mare falã
Rostind discursuri memoriale
Când port cinstit, viteaz, moralã
Le sunt în simpla vorbã goalã!
 
29. Câți nu grăiesc cu voce tare:
" Cinstiți eroii României! "
Pe când prin propria lor lucrare
Ne sunt exemplul mișeliei? !
 
30. E simplu graiul de cinstire!
Dar poartã roade întru sine? !
Ce mulți ne spun des de iubire
Dar oare o gãsim în cine? !
 
31. Morala- unde e zãritã?
Ori unde este vitejia? !
Unde-i dreptatea mult doritã
Ori unde piere omenia? !
 
32. Prin umiliri și rãutate,
Unde mai este traiul demn! ?
Din pizmuiri, răpiri, păcate?
Frumosul port cum mai dã semn! ?
 
33. Ce flori putea-vor a rãmâne
Pe a eroilor morminte?!
Cãci tremurând, la toți vor spune:
" Nu ne cinstiți doar prin cuvinte! "
 
34. Ce oare spun țara privind?
Cei ce luptat-au pentru ea?
Declinul ei amar zãrind
Și fiind 'nãlțatã fapta rea? !
 
35. Ce oare zic Eroii mari,
Pe cei nedrepți vicleni aflând
Cã îi cinstesc fiind tot murdari
Și stând tot binele surpând? !
 
36. Ori ce-ar putea a glãsui
Acei lipsiți de vitejie ! ?
De cei ce-au vrut a și muri
Pentru Credința lor cea vie?
 
37. Ce-ar putea spune cei ce stau
Țara trãdând prin ce plinesc
De cei ce lauri veșnici au?
Și ce Martiri Sus se numesc? !
 
38. Știu oare mulți ce țara vând
A lãuda Sfinții eroi? !
Al jertfei lor praznic profund
Știu oare cei nedrepți din noi? !
 
39. Știu cei lesne se unesc
Cu cei ai țãrii lor vrăjmași
Ce sunt eroii-îndrãznesc
Sã-i laude pe pe ei cei lași! ?
 
40. Știu cei ce laudã pompos
Credința lor cea arzãtoare
Ce vrut-au ei, ce vrea Hristos
Cel ce le-a dat, luptând, rãbdare? !
 
41. Cunosc acei ce lux voiesc
Ce-seamnã jertfa pentru neam?
Cei ce rãpind, mult îi mãresc
Iubiesc poporul cât un gram? !
 
42. Mai știu mai mulți ce sus ajung
Sã fie una cu poporul!?
Ori îi cinstesc cu toți și plâng
Spre a mișca alegãtorul?
 
43. Au mai cunosc mai mulți 'nãlțați
Pe tron, Credința României?
Ori doar pe interes bazați
Dau un chip fals credincioșiei? !
 
44. Cãci este lesne folosirea
De Crezul Sfânt pentru foloase!
Și tot la fel batjocorirea
Datã nedrept Divinei Case!
 
45. Dar ceea ce a susținut
Pe cei eroi în rãzboiri
E Crezul roditor vãzut
Și roadele dreptei voiri!
 
46. Iubirea patriei cu tãrie!
Și Crezul Cel în duh sãdit
Au fost și Scut și temelie
Eroilor ce s-au jertfit!
 
47. Unirea cea spre bine doar,
Și dragostea cea ziditoare
Cu Crezul sincer, plin de har
Le-au fost cândva întãritoare!
 
48. Cãci nu au vrut al lor folos!
Ci libertatea țãrii lor!
Și a Credinței în Hristos
Și bunãstarea tuturor!
 
49. Și toți prin Domnul întăriți
Jertfiți, poporul apãrau
Și când din ei cãdeau zdrobiți
Mulți alții în rãzboi sãreau!
 
50. Iar noi acum prin ei având
A noastrã țarã și Credințã
Sã ne-nchinãm dar lãudând
Sinceri a lor grea suferințã!
 
51. Și sã le spunem celor care
Prin porturi stau a îi huli:
" Schimbați a voastrã rea purtare
De vreți eroii a cinsti! "
 
52. Iarã Eroilor Martiri
Sã le strigãm plini de smerire:
" Fiți lãudați, aflând cinstiri
Pentru a voastrã grea muncire!
 
53. Cinstimu-vã acum pe voi
Eroilor mult rãbdãtori!
Și vã rugãm, privind spre noi
Sã ne fiți blânzi ajutãtori!
 
54. Din Cerul Domnului Ceresc
 Vegheați al nostru plai român!
Grijind de ceia ce voiesc
Dreptatea, Crezul, lucrul bun!
 
55. Fiți luminare și ghidare
Celor ce țara cârmuiesc
Și izgonire și mustrare
Celor ce rãul ei plinesc!
 
56. Vãdiți pe tot cel fariseu,
Pe trãdãtor ori smintitor,
Și sprijiniți deplin mereu
Pe orice Bun și Drept Pãstor!
 
57. Și curãțați Divina Vie
De tot ce este rãu în ea
Fãcând întreaga Românie
În Domnul sã poatã via!
 
58. Și apãrați în continuare
Al vostru neam dreptmãritor
Fiind lui în orice greu scăpare
Și dându-i întru bine spor!
 
59. Ca dãinuind în pãciuire
Și în virtuți și har Divin
Prin toate sã vã dea mãrire
'Nãlțându-vã în veci. Amin! "
 
Strigătul Martirilor români către ortodocșii de astăzi pentru păstrarea Dreptei Credințe:
 
1. Suspină astăzi orișicând
Pământul nostru românesc
Udat cu Sângele cel Sfânt
Al rodului mucenicesc!
 
2. Din mii de văi, mii de morminte
Din mii de gropi chiar neștiute,
Din mii și mii de Locuri Sfinte
Răsună astăzi plânsuri multe!
 
3. Din gropile acelor care
Au apărat Sfânta Credință
Primind voios chinuri amare
Ca astfel să ia biruință,
 
4. Din locul cel de prăznuire
Al Mucenicilor români
Sună amara tânguire
De mii și mii de ani și luni!
 
5. Suspină cei uciși cumplit
Sub tirania otomană
Dar glasul lor cel necăjit
De mulți nu este luat în seamă!
 
6. Din colțurile României
Ale Martirilor grăiri
Străbat hotarul veșniciei
În mii și mii de tânguiri.
 
7. Moaște de prunci Martiri și Sfinți
De cuvioși uciși amar,
Moaște de fii, bătrâni, părinți
Jertfiți ne strigă iar și iar.
 
8. Sfinți prigoniți de musulmani
Pentru Credința strămoșească
Martiri uciși crunt de tirani
Apărând țara românească,
 
10. Tineri cu Sfinte Cruci în mână
Creștini umbriți de Duhul Sfânt,
Zdrobiți brutal sub semilună
Dar țara, Crezul apărând,
 
11. Tăiați cu sabia, chinuiți,
Târâți, scuipați, batjocoriți,
Amenințați și greu loviți,
Prădați, în tină prăbușiți,
 
12. Români și mici și din cei mari,
Domni, Voievozi, sfetnici, țărani,
Preoți, ierarhi ori oameni mari,
Fecioare, văduve, orfani,
 
13. Au suferit și au răbdat
În temnițe și chinuiri
Vestind pe Sfântul Împărat
Tatăl întregii omeniri,
 
14. Din locurile cele care
Adăpostesc Moaștele lor,
Și azi răsună cu glas tare
Plânsul cel greu, stăruitor!
 
15. Din București în orice zi
Sună mormântul Brâncovean:
" Români, ai țării dragi copii
Eu am murit jertfit în van? ! "
 
16. Micuții Brâncoveni grăiesc:
" Copii români, unde umblați?
De ce mulți care stăpânesc
Sunt în răpire cufundați?
 
17. De ce când noi am vrut mai bine
A pătimi pentru Hristos
Cei domni o iau pe căi străine
Și surpă țara ticălos?
 
18. De ce puternicii suiți
Acum pe tronuri, se unesc
Cu cei păgâni și tăinuiți
Iar Crezul Sfânt batjocoresc?
 
19. Cum de Credința cea Divină
E folosită ticălos,
De cei ce vor ca doar ruină
Să fie traiul credincios?
 
20. Cum de acum Crezul Divin,
În scop viclean e folosit
De mulți ce la putere vin
După ce mult au amăgit?
 
21. Câți sunt acum acei ce spun
Că vor Credința să răsară ,
Și laudă traiul cel bun
Voind durerea să dispară,
 
22. Câți nu ne laudă pe noi,
Acei în Rai Martiri aflați,
Prin vorbe goale, ca apoi
Pe tron să fie înălțați? !
 
23. Câți înainte de a lua
Puterea și frâiele țării
Slăvesc Credința ca așa
Să afle votul adunării? !
 
24. Și câți din cei ce ranguri vor,
În mână Crucea Sfântă țin,
Însă o rup nepăsător
Când află scopul lor deplin? !
 
25. Ce mulți ce vor ades să pară
Miloși ori buni ori blânzi stăpâni,
Fac rău, rănesc ori vor să piară
Credința Sfântă din români? !
 
26. Câți nu își iau ca un veșmânt
Ortodoxia, până când
Află puterea pe pământ
Țară și Crez apoi trădând? !
 
27. Noi am plecat martirizați
Prin voia rea și mult păgână
Dar cum acum cei înălțați
Cu otomanii se adună?! "
 
28. Iar Sfetnicul cel Sfânt grăind,
Și el cu Sfântul Constantin,
Zile și nopți întregi veghind
Strigă spre orișice creștin:
 
29. " Unde sunt azi domnii cinstiți
Care Biserici blând clădesc? !
Când mulți din cei ce sunt măriți
Acum moschei oricând zidesc?!
 
30. Oare moscheea poate fi
Loc pentru slava Lui Iisus?!
Oare vreun preot va sluji
Unde acei păgâni s-au dus?!
 
31. Oare pământul cel pe care
Trăiți , din nou este robit?
Credința voastră este oare
Păgânul crez mult osândit? !
 
32. Oare am vrut a pătimi
Pentru islam, hulind Credința? !
Sau vrut-am moarte a primi
În Domnul Sfânt luând biruința?
 
33. Oare poporul cel român
E otoman ori e știut,
Ca slujind Sfântului Stăpân
Fiind apărat de al Lui Scut?
 
34. Acum Credința este bună
Doar pentru scopuri mișelești?
Trebuind apoi ca să rămână
Ruptă sub pofte diavolești?
 
35. Oare acum Credința Sfântă
E calea ce spre islam duce? !
Ori e Cărarea ce înfruntă
Nevoi și spre Hristos conduce? ! "
 
36. La fel Suceava se spăimântă
De glasul Sfântului Ioan
Noul Martir, care înfruntă
Jugul pierzării lui satan!
 
37. Din catedrala suceveană
Tot strigă glasul întristat:
" Avem o țară otomană?
Sultanul unde e aflat? !
 
38. În Istambul mă odihnesc?
Ori ucigașii de Martiri
Cu mulți stăpâni des prăznuiesc
Călcând a noastre chinuiri? !
 
39. Unde sunt cei care luptau
Ca țara liberă să fie? !
Unde sunt cei ce apărau
Credința cea Dreaptă și Vie? !
 
40. Oare cumva am fost jertfit
De vreun patriarh drept-credincios?
De unii domni azi s-au unit
Cu neamul otoman voios?
 
41. Oare am fost din neștiință
În crezul otoman , spunând
Să lepădați Dreapta Credință
Islamul astfel lăudând?
 
42. Oare voi fi cumva cinstit
În vreo moschee de acum? !
Creștini, de ce ați adormit
Departe de Cerescul Drum?
 
43. Eu pentru ce am suferit?
Iubiți creștini, veniți la mine!
Slăviți pe Tatăl Cel mărit
Ce Cerul și pământul ține!
 
44. Nu vă învăț să pizmuiți,
Pe musulmani, ci să păziți
Credința voastră neclintiți
Și țara să vă sprijiniți!
 
45. Nu îi urâți, dar vã feriți
Să nu urmați scopul lor rău
Pe Domnul Cel Ceresc iubiți
Păzind mereu Cuvântul Său!
 
46. Și nu vă vindeți duhul cel
Purtat de voi, pentru avere
Căci veșnic îl aveți pe el
Iar avuția lesne piere!
 
47. Nu lepădați Ortodoxia
Pentru averi ori rang, mărire
Căci pierdeți veșnic bucuria
Mergând grăbit către pieire.
 
48. Și eu și Sfinții Brâncoveni
Și alți Martiri persecutați,
Și osândiți de cei vicleni
Am fost trăind ades bogați!
 
49. Dar bogăția defăimând
Credința am mărturisit
Amare chinuiri răbdând ,
La Domnul plată am primit!
 
50. Iară acum, voi ne cinstiți
Prin slujbe, imnuri și cântări
Dar dragi creștini, degrab păziți
Credința Sfântă de surpări!
 
51. Nu pizmuiți, ci vă rugați
Pentru acei ce fac sminteală
Dar Crezul Sfânt îl apărați
Trăind, nu doar prin vorbă goală!
 
52. Căci de aveți plăceri o mie
De luxul v-ar acoperi,
De ați avea și avuție
De nu o ați putea a ști ,
 
53. De ați trăi îndestulați ,
Ori în palate ați domni
Dar de Hristos vă lepădați
Voioși nu veți putea trăi!
 
54. Ci vă veți pierde veșnicia
Și mult dorita libertate
Pierzând cu ea și fericirea
Și fiind răpuși de nedreptate!
 
55. Căci doar Hristos vă va putea
Da mulțumirea fiitoare
Doar El vă poate apăra
În greutatea cea mai mare!
 
56. Iar dacă voi Îl refuzați
Veți pierde și duhul din voi
Dar și tot ceea ce aflați
Trădând Credința mai apoi!
 
57. Iar la cumplita Judecată
Domni Voievozi și Sfinți copii
Trădarea voastră întinată
În veci de veci vor osândi!
 
58. Nu vreau să faceți răzvrătire!
Ci pe Hristos să Îl urmați
Iar a satanei amăgire
Din orice om să depărtați!
 
59. Iar spre aceasta noi vă dăm
Din Ceruri binecuvântarea
Voind din voi să alungăm
Gândul viclean ori înșelarea!
 
60. Ca țara voastră dăinuind
Credința Sfântă să lucească
În orice vreme împlinind
Voința cea Dumnezeiască!
 
61. Urmați pe Domnul, ascultând
De toți păstorii ce voiesc
A apăra Crezul Cel Sfânt
Chiar de primejdii întâlnesc!
 
62. Sădiți în voi Sfânta unire
Iubirea, pacea și dreptatea
A Domnului Sfântă Voire
Traiul cel demn și bunătatea!
 
63. Iar de voiți a împlini
Lucrul cel bun, pe cel păgân
Milos puteți călăuzi
Spre Domnul Vieții Drept și Bun!
 
64. Faceți creștini din musulmani
De vor voi aceasta ei
Iar nu din cei creștini dușmani
Ai Lui Hristos ori răi atei! "
 
65. Așa grăiesc Martirii cei
Ce până la mormânt luptând
Prin traiul cel avut de ei
Au fost ai Lui Iisus oricând!
 
66. Iar noi acum să îi rugăm:
" Martiri cinstiți, ne fiți păzire!
Ca fără teamă să păstrăm
Credința și a ei plinire!
 
67. Să fim ai Domnului mereu
Plinind a Lui Porunci Divine
Pe timp voios ori ceasul greu
Lucrând doar cele către bine!
 
68. Și să cinstim al vostru chin
Și jertfa voastră mult mărită
Știind că în vreme de suspin
Vă avem pază întărită!
 
69. Și pe acei ce stăpânesc
Îi luminați ca ei să poată
Alege traiul creștinesc
Iar nu averea mult pătată!
 
70. Fiindcă acelui ce s-a dat
Mai mult, tot mult i e mai a cere
Și la Cerescul Împărat
Răspund pentru a lor putere !
 
71.si vor da veșnic greu răspuns
De ceea ce au săvârșit
Când la putere au ajuns
Și pe Hristos au ponegrit!
 
72. Îi luminați și cu noi fiți
Ca să luăm Cerul Cel Divin
Iar țara noastră o păziți
De duhul cel viclean. Amin! "
 
Ana - Georgiana Grigore

 

DREPTATEA, MORALA, CREDINȚA:

 
1.Dreptatea, o cheamă cei plânși suspinând,
Dar iată în lume tot stă nedreptatea
Căci mult dintre cei ce conduc orișicând,
Prin goale vorbiri slăvesc bunătatea.
 
2.Iubirea, cu fală e des lăudată,
De oameni ce țara o stăpânesc,
Dar este din porturi mereu defăimată
Pe când cei sărmani cu greu mai trăiesc.
 
3.Credința, hulită de cei rătăciți,
Și greu ponegrită de cei farisei
Pălește în cei de patimi robiți,
Pe când mulți „creștini” la port sunt atei.
 
4.Curajul acelor ce viața și-au dat
Ca azi să fim liberi și demni zi de zi,
Acum e adesea din suflet uitat
Pe când cel nedrept tot vrea a răpi.
 
5.Unirea, demult e uitată și ea,
Căci mulți dintre cei ce ades stăpânesc
Se surpă în ei prin vorba cea rea,
Cu ură, răpire se războiesc.
 
6.Morala, o vorbă de mulți neștiută,
În vreme ce răul, răpirea domnește,
Când oră de oră în orice minută,
Cel fără de lege pe drept prăduiește.
 
7.Un mare cuvânt de mulți greu pierdut,
Speranța și traiul având demnitate,
Prin care în lupte români au avut
Puterea jertfirii pentru dreptate.
 
8.Morminte cu flori rămân printre noi,
Mereu lăudate prin vorbe nu port,
Curajul dreptății avut de eroi,
Acum pentru mulți ce trăiesc este mort.
 
9.Căci mila cea dată în scop ticălos
Ca omul să fie din demn, umilit,-
Nu este urmarea ce Domnul Hristos
Sau cei dintre noi plecați au voit!
 
10.De este în lume, în țară cumva
Acel ce trăirea cea DEMNĂ dorește
De tace și lasă lucrarea cea rea
Aici și în Cer VINOVAT se numește!
Ana-Georgiana Grigore
19 ani
 
ÎMPOTRIVA SINUCIDERII:
 
1.Om amărât, om încercat
De greutate și nevoi
Rămâi în pace, calm aflat
Să nu te pierzi cumplit apoi!
 
2.Acum, când gânduri din satan
Îngrozitoare te apasă
Să nu fii Domnului dușman
Căci în durere nu te lasă!
 
3.Acum, când voia diavolească
Cu gând murdar te ispitește
Ca sufletul să îți zdrobească
La fel și trupul, o gonește!
 
4.Poate durerea e prea mare,
Ori încercarea prea cumplită
Dar viața are o valoare
Fără măsură socotită!
 
5.De ce ai vrea să te ucizi,
Crezând că scapi de greu așa?
Căci poarta Cerului închizi
Mergând în iad prin fapta ta!
 
6.Sinucigașul nu se scapă
De supărare și durere
Ci pe vecie în iad pleacă
Urmând satanica plăcere!
 
7.Moartea așa nu este frate
O izbăvire minunată
A sufletelor împăcate
Ce pleacă spre Cerescul Tată,
 
8.Ci este moarte osândită
De Dumnezeu, ce în pieire
Aduce inima robită
De diavol prin reaua trăire!
 
9.Căci nu urmând purtarea rea
Și gestul de Iuda avut
Îți vei sfârși durerea ta,
Căci vei fi veșnic crunt pierdut!
 
10.În Dumnezeu îți e scăparea
În El iubirea, mângâierea
Prin care birui supărarea 
Și afli în dureri puterea!
 
11.De îți iei viața fără rost
Și mori fără de Domnul Sfânt
Trăirea ta aici a fost
Cărare către iadul crunt!
 
12.Dacă la Domnul vei veni
El va purta grijă de tine
Ca să poți trece zi de zi
Peste amar, dureri, suspine,
 
13.Însă de pleci ca Iuda, toată
Averea, casa, munca, banii,
Pe când în iad tu vei fi, iată,
Le iau adeseori dușmanii!
 
14.Și ce folos? pentru ce oare?
Să-ți iei ceea ce nu poți da?
De mergi etern către pierzare
Ce folosință vei avea?
 
15.De ce să pierzi toate, rănind
Pe apropiați, prieteni, vecini,
O grea osândă dobândind
Crezând că astfel tot termini?!
 
16.Fiindcă nu treci în neființă!
Nu mori și gata, ci trăiești
Cu sufletul o suferință
Cum nici măcar nu socotești!
 
17.Căci omul poartă întru sine
Un suflet viu, nemuritor
Care va merge ori la bine,
Ori întru iadul pierzător!
 
18.Iar faptele de el plinite
Vor spune dacă el va lua
Ori iad și muncile cumplite
Ori Rai și liniștirea sa!
 
19.Fiindcă în lume tânguirea,
Nu este veșnică, dispare
Și după dânsa fericirea
Atunci când nu gândim apare!
 
20.Dar orișicine se omoară
Va lua osânda din vecie
Iar chinul său nu o să piară
Și plânsul veșnic o să fie!
 
21.Și pentru ce? ce fericire?
De pe pământ va prețui
Ca duhul sau a ta trăire
Sau mult mai de folos ar fi?
 
22.Nimic! cãci astăzi suferim,
Că nu e totul cum vrem noi,
Dar iată iarăși întâlnim
O bucurie mai apoi!
 
23.Pentru că omul ce alege
Să se ucidă nu primește
Alin, ci mai cumplit culege
Osândă și se chinuiește!
 
24.Căci unul ca acesta moare
Hulind pe Cel ce lui a dat
Suflarea vieții cea fiitoare
Spre a trăi mereu curat!
 
25.Astfel de om,prin voia sa
Nu poate fi nici pomenit
Spre a putea din iad scăpa
Căci Duhul Sfânt el a hulit!
 
26.Fiindcă Biserica oprește
Prin Domnul, orice pomenire
A orișicui care dorește
Să își ia a sa viețuire!
 
27.Și nu oprește din cruzime,
Ori răutate, ci voiește
A nu se părtăși cu sine
De iadul ce îl stăpânește!
 
28.Căci el prin fapta cea plinită
S-a dat satanei prea amar
Iar orice slujbă săvârșită
Nu îl va scoate din calvar!
 
29.Ci mult mai mult va chinui
Sufletul său, greu măcinând
Conștiința sa în orice zi
Și al său chin mai greu făcând!
 
30.Iar toți cei ce l-ar pomeni
Având cu dânsul părtășie
Cu diavolul etern vor fi
Luând a satanei grea robie.
 
31.Și astfel ar mărturisi
Că îl aprobă și voiesc
Purtarea lui a sprijini
Prin slujba ce îi săvârșesc.
 
32.Și ajutor nu îi vor da
Celui plecat astfel, în schimb
La ei pe diavol vor chema
Cu el trăind în orice timp.
 
33.Deci frate drag, nu asculta
Gândul cel rău, ci te grăbește
Venind la Domnul spre a lua
Cărarea ce te liniștește.
 
34.Vino la Cel ce te-a creat
Ca viu să fii cu mulțumire
Urmând menirea ce ți-a dat
În lume chiar de la zidire!
 
35.Intră în Casa Lui Hristos
Și cere sprijinul cel Sfânt
În ceasul greu și dureros
A Domnului pace aflând!
 
36.Și biruiește întristarea
Nu te opri aici fricos
Ci ia azi binecuvântarea
Și darul Vieții cel prețios!
 
37.Ca zi de zi să te vădești
Biruitor în și suspin
Și prin Hristos să biruiești
Orice dureri care îți vin!
 
38.Iar de cunoști vreun om plecat
Ca sinucis de pe pământ
Nu fii pe calea lui aflat
Ci către Domnul mergi oricând!
 
39.Și de voiești să faci ceva
Ca să alini sufletul său
Cât de puțin, în viața ta
Pe alții ia din drumul rău!
 
40.Pe alții îi oprește dar
Ca acel gest să nu plinească
Și poate o să-l faci măcar
Ca mai puțin să pătimească!
 
41.Dar asta numai Dumnezeu
Va hotărî dacă va vrea
Să îi aline chinul greu
Ce veșnic el îl va purta!
 
42.Iar tu în ceasul cel cumplit
Spre Domnul strigă: " Sfânt Părinte,
Din greul cel azi întâlnit
Azi Îți înalț rugă fierbinte!
 
43.Mă întărește ca să pot
Să lupt durerea învingând
Și lin trecând de greul tot
Să nu Te părăsesc nicicând!
 
44.Căci ne-ai creat ai Tăi să fim
Și doar prin Tine suntem vii
Ne apără ca să trăim
Așa precum Tu ai dori!
 
45.Căci Tu ne Ești, Părinte Blând,
Scăpare, ajutor, alin
Și vrem să Te urmăm oricând
De azi până în veci. Amin! "
 
Ana-Georgiana Grigore
19 ani
 
NU CEI PÃGÂNI CÂNDVA STRIGAU...
 
1.Nu cei păgâni cândva strigau
” Îl ia, Îl ia, Îl răstignește! "
Ci cei ce zilnic se numeau
Fii Celui ce în Cer domnește!
 
2.Nu vameși, hoți ori desfrânați
Pe Mielul Sfânt au răstignit
Ci cei ce se numeau curați
Și neam de Domnul mult iubit!
 
3.Nu cei atei abandonau
Pe cel căzut între tâlhari
Ci cei ce Templului slujeau
Însă erau la port murdari!
 
4.Și nu Pilat din Pont rupea
Al său veșmânt plin de mânie
Iară pe Domnul acuza
Strigând că face blasfemie!
 
5.Nu el, ci cel ce trebuia 
Ca un ierarh să se închine
Fiului Sfânt care venea
Să curețe a noastre vine!
 
6.Nu vreun soldat roman, păgân
Lovea Obrazul Cel Divin
Ci sluga celui pus stăpân
Al Templului de oameni plin!
 
7.Și nu ai Romei cruzi ostași
Mormântul Sfânt Îl străjuiau
Ci ai lui Aaron ”drepți” urmași
Ce pe Hristos Îl pizmuiau!
 
8.Nu cei romani s-au strâns, voind
Pe Domnul Vieții să omoare
Și nu Irod noaptea, pândind
Plătea pe Iuda spre trădare!
 
9.Ci cărturarii, fariseii
Mai marii preoți evreiești
Iar nu păgânii ori ateii
Ori oamenii de fel lumești!
 
10.Nu cei ce Legea nu aveau
Însă din fire o plineau
Ci cei ce Legea cunoșteau
Și chiar pe alții învățau!
 
11.Nu spre păgân Iisus striga:
” Vai ție! Văruit mormânt!
Cum poți fiind orb a îndruma
Pe un alt orb trăind oricând? ”
 
12.Nu păcătoșilor spunea:
” Șerpi, pui de vipere, cum oare,
Și cine vă poate scăpa
De Judecata cea Viitoare? "
 
13.Nu desfrânatei ce ștergea
Cu părul ei a Lui Picioare
Crunta osândă îi vestea
Ci ei dădea milos iertare!
 
14.Nu pe tâlharul de pe cruce
Care de rele se căia
Vrând întru Ceruri a se duce
Ca fiu al gheenei îl numea!
 
15.Ci pe acei ce îi chemau
Pe alții spre plinirea Legii
Pe când ei înșiși o călcau
Prin faptele fărădelegii!
 
16.Nu osândea pe cel căzut
Întru păcate ori plăceri
Ci pe acei ce au știut
Dar au călcat Sfintele Vreri!
 
17.Nu celor păcătoși grăia:
” Orbi farisei, spălați întâi
Paharul în esența sa
Apoi în exteriorul lui! "
 
18.Și nu pe vameși osândea
” Vai vouă, că voi strecurați
Țânțarul însă camila
O înghițiți și o surpați! "
 
19.Nu lor striga plin de mânie:
” Vai vouă, că voi zăvorâți
A Cerului Împărăție
Și mulți prin asta sunt pierduți!
 
20.Căci nu intrați în ea nicicând
Dar nici pe cei care voiesc
Să intre nu-i lăsați, ci crunt
Urmându-vă se osândesc!
 
21.Căci ridicați, împodobind
Morminte de Prooroci și Sfinți
Pe criminalii lor numind
Voi înșivă strămoși părinți!
 
22.Dar Eu vă spun, ați întrecut
Măsura celor dinainte
Și rău mai mare ați făcut
Prin fapte, planuri ori cuvinte!"
 
23.Ci striga astfel, rușinând
Pe fariseii prefăcuți
Ce săvârșeau din când în când
Un bine spre a fi știuți!
 
24.Căci ei nu urmăreau plinirea
Poruncilor dumnezeiești
Ci laudele și mărirea
Și rangurile pământești!
 
25.Se arătau neprihăniți,
Miloși ori buni pe dinafară
Pe când ascunși erau robiți
De iad și fapta cea murdară!
 
26.Știau Poruncile, în schimb
Numai formal le împlineau
Fiind întinați în orice timp
Prin cele ce ascuns lucrau.
 
27.Căci lesne se puteau numi
Păstori plătiți ori iude chiar
Prin ce lucrau în orice zi
Hulind pe Domnul iar și iar!
 
28.Pe alții acuzau ușor,
Al fraților pai îl vedeau
Dar răul, pizma, portul lor
În nici un timp nu socoteau.
 
29.Pentru aceasta Cel  slăvit
Către Apostoli a strigat:
” Să vă feriți necontenit
De-al fariseilor aluat! "
 
30.Căci cei ce pilda le urmează
Trăind ca ei, fățarnici fiind
Nu doar că pe Hristos trădează
Ci crunt se pierd, iadul primind.
 
31.Nu doar că nu sunt mântuiți
Prin crezul cel de ei purtat
Ci mai cumplit sunt osândiți
La iadul cel întunecat!
 
32.Căci de pe Domnul nu ar ști
Păcatul lor nu ar fi mare
Ci osândire ar primi
Doar pentru reaua lor lucrare!
 
33.Dar știind, nu au îndreptățire
Pentru oricare  mârșăvie
Ci iau o aspră osândire
Pentru a lor fățărnicie!
 
34.Căci una spun, una învață,
Una vestesc la mulți ades
Și alta săvârșesc în viață
Și un alt drum ei au ales!
 
35.Răul voiesc, dar se prefac
A fi de bine lucrători
Oi fără pată se numesc
Dar sunt de fapt lupi răpitori.
 
36.Slăvesc pe Domnul prin grăire,
Căci portul lor e rău vădit
Lucrând a lui satan voire
În chip văzut sau tăinuit!
 
37.Creștin iubit, îndepărtează
Portul fățarnic de la tine
Căci fariseul își creează
În veci osânda grea prin sine!
 
38.Lucrează Voia Celui Sfânt
În orice timp, în orice ceas
Cinstind al Său Cinstit Cuvânt
Și prin purtări, nu doar prin glas.
 
39.Căci ceea ce cu noi va fi
În Cer nu este denumirea
Cea de creștin, ci va veni
Gândul, purtarea ori rodirea!
 
40.Și prin acestea noi vom lua
Ori Rai ori veșnica pieire
Și în vecie vom afla
Ori bucurii ori osândire!
 
41.Iar dacă portul ori grăirea
Traiul ori gestul cel lucrat
De noi a provocat smintirea
Vreunui om ce ne-a urmat,
 
42.Vom merge cu tatăl smintirii
Satan cel rău întru pierzare
Pierzând prilejul mântuirii
Și unicul mod de scăpare.
 
43.Pentru aceasta să urmăm
Dreptatea, pacea și smerirea
Și credincioși oricând să stăm
Prin port dând Celui Sfânt slăvirea!
 
44.Prin fapta noastră să vădim
Că suntem cu Domnul Divin
Și că Voirea Lui plinim
În vecii cei de veci. Amin!
 
Ana-Georgiana Grigore
19 ani
 
POVESTEA FĂȚÃRNICIEI:
 
1.Un mic copil nu pricepea
Cum de pot oamenii a fi 
Ascunși, lucrând fapta cea rea
Pe când vor buni a se numi.
 
2.Nu pricepea, cum pot oricând
Să se arate mulți curați
Pe când trăiesc, răul lucrând
Și pizmuiesc, rănind pe frați.
 
3.În mintea lui nevinovată
Se tot mira și cugeta:
"Cum cei cu viața întinată
Pot pe ceilalți a înșela?
 
4.Cum de pot mulți ce par miloși
Și buni și blânzi la chipul lor
Să fie zilnic ticăloși
Voind tot lucrul pierzător?
 
5.Cum de pot lesne îmbrăca
O haină de creștin pios
Când vor pieirea altcuiva
Ori rău vor celui credincios?
 
6.Cum pot veni în Casa Ta
Stăpân Iubit, deși ei sunt
Cu diavolul și voia sa
Le este cale pe pământ?
 
7.Cum de se pot împărtăși
Cu Tainele Tale slăvite
Cum pot pe preoți amăgi
Prin falsele purtări smerite?!
 
8.Pe când doar rele uneltesc,
Rãnesc ori mint, batjocoresc
Ori pe un altul clevetesc
Și întru diavolul trãiesc,
 
9.Cum pot a se numi creștini
Și oameni ce Te au pe Tine
Pe când de rãutãți sunt plini
Și nu voiesc a face bine?!
 
10.Cum pot rosti al Tãu Sfânt Nume,
Vestind Cuvântul Tãu slãvit?
Pe când rodirea lor în lume
E portul cel mult înrãit?!
 
11.Și cum,o! cum pot tãinui
Adevãrata firea lor?
Cum pot creștinii amãgi 
Slãvite, Scump Mântuitor?!
 
12.Când sunt nedrepți, cum pot slãvi
Dreptatea prin al lor cuvânt?
Când spun cã vor ai Tãi a fi
De ce nu sunt prin port și gând?!
 
13.Sunt mic, Pãrinte lãudat
Și nu pot înțelege, Sfinte,
Cum rãu e rodul lor lucrat
Dar bune sunt a lor cuvinte?!
 
14.Cum pot pe oameni înșela
Când ei pãcatul îl voiesc?!
Cum pot vesti și Voia Ta
Pe când din porturi o gonesc?!
 
15.Mã lumineazã cãci nu vreau
Ca dânșii sã devin și eu
Voiesc sub paza Ta sã stau
Sãvârșind Voia Ta mereu!
 
16.Așa grãia îngândurat
Un mic creștin, astfel voind
A fi de Domnul luminat
Călăuzire dobândind.
 
17.Și iatã cã din Cerul Sfânt
Stãpânul Cetelor Cerești
A dat un semn, lui arãtând
Chipul minciunii omenești.
 
18.Din mãrul cel ce se afla
În preajma lui cu falã mare
Ce rod bogat oricând avea
Fiind pricinã de încântare,
 
19.Un mãr frumos și foarte mare
Viu colorat, fãrã vreo patã
Exact lângã a lui picioare
Cãzând, îl lãmuri pe datã:
 
20.Tot ce putea fi mai frumos
Mãrul acela arãta
Iarã copilul bucuros
A vrut degrab a îl mânca.
 
21.Însã de cum a încercat
Sã îl consume cu grãbire,
Stricat în el l-a și aflat
Vãzând Cereasca tâlcuire!
 
22.Cãci mãrul se gãsea frumos
Pe dinafarã, dar în el
Era cu totul stricãcios,
Și viermi purta de orice fel!
 
23.Deși înfãțișarea sa
Deosebitã se vãdea
În interiorul lui era
Cuprins de stricãciune grea!
 
24.Privind aceasta cu mirare,
Creștinul mic a suspinat
Și fiind cuprins de întristare
Spre Domnul Sfânt a cuvântat:
 
25."Aceasta e dar tâlcuirea
Că mu doar chipul va grãi 
Cum este omul,ci plinirea
Pe care el o va rodi!"
 
26.Iar Domnul cu milostivire
Lui a grãit:"Nu chipul blând,
Nu falsa omului grãire
Și nu decentul lui veșmânt,
 
27.Nu fapta bunã prefãcută,
Plinitã spre slavã deșartă
Aratã viața cea avutã
De oameni, ci propria lor faptã!
 
28.Nu vorba bunã îți aratã
Credința ori firea cuiva
Ci fapta cea mereu lucratã
Ce portul lui va revela!
 
29.Credința nu poate fi vie
În omul rãu și fariseu
Chiar de a lui fãțãrnicoie
A amãgit pe mulți mereu!
 
30.Credința este revelatã
Prin fapta cea de orice ceas
Nu doar prin haina cea purtatã
Ori prin cuvântul gol rãmas!
 
31.Ci se aratã prin trãire,
Prin roada cea de om avută
Ce îi va da ori osândire
Ori plata Raiului cea multã!
 
32.Cãci omul bun va fãptui
Doa binele,i omul rãu
Doar rãutatea va plini
Oricum ar fi în timpul sãu!
 
33.Iar omul rãu, chiar de voiește
Ca pe alți frați sã amãgeascã
Și portul lui rău tãinuiește
Vrând bun creștin sã numeascã,
 
34.Nu va putea la nesfârșit,
Cãci roada lui va dovedi
Cã nu e bun, milos,cinstit
Ci prefãcut în orice zi!
 
35.Cãci în zadar mulți se prefac
Spunând cã sunt urmașii Mei!
De voia celui rãu o fac
Și Sunt hulit prin port de ei!
 
36. Aceștia ca și mãrul cel
Ce l-ai vãzut, pe dinafarã
Sunt buni, frumoși,curați ca el
Dar viața lor le e murdară!
 
37.Chipul îl au înșelãtor,
Senin, voios ori liniștit
Dar duhul lor rãu-voitor
E pãtimaș și murdãrit!
 
38.La chip par lac netulburat
Dar sunt o mare agitatã
Lucrând tot lucrul întinat
Cu viața diavolului datã!
 
39.Mint, clevetesc, mârșav rãnesc
Lucreazã rãu ori asupresc
Dar cred cã totul tãinuiesc
Sub falsul lor chip creștinesc.
 
40.Însã ușor vor fi vãdiți 
Cãci portul și trãirea lor
Nu îi vor ține tãinuiți
Celor din neamuri și popor!
 
41.Ci vor fi crunt descoperiți
Luând plata lor și în vecie
Dar fiind și de ceilalți goniți
Pentru a lor ticăloșie!
 
42.Dar tu sã nu devii așa
Ci portul tãu drept sã arate
Cã împlinești Voirea Mea
Urmând doar faptele curate!
 
43.Ca oamenii vãzând purtarea
Cea cu credințã împletită
Să meargã veșnic pe Cãrarea
Cea Sfântã și desãvârșitã!
 
44.Și slavã Mie sã Îmi dea
Vãzând cum cei ce Mă cinstesc
Plinesc prin port Voirea Mea
Iar nu numai prin ce rostesc!
45.Astfel grãia cu bunãtate
Domnul spre micul credincios
Dar și noi sã urmãm în toate
PeMielul Cel Divin-Hristos!
 
46.Iar ce lucrãm și ce grãim
Și în ascuns și la vedere
Sã spunã cã real trãim
Dupã a Domnului Sfânt Vrere!
 
47.Ca alții ce ne văd pe noi
La Domnul Cel Ceresc sã vinã
Lãsând orice pãcat apoi
Și pãzind Voia Cea Divinã!
 
48.Și Domnul nouã sã ne dea
Curaj și har, pace, alin
Ca și în clipa cea mai grea
Sã ne vãdim ai Lui. Amin!
 
Ana-Georgiana Grigore
19 ani
 
 



Evenimente, Apeluri, Promoții
“Declarație-Manifest” în sprijinul FAMILIEI tradiționale adresată ambasadorului SUA

 

Un număr de 30 de personalități ale Sibiului, printre care avocați, preoți sau profesori universitari au semnat documentul “Declarație-Manifest” inițiat de „Coaliţia pentru Familie” privind revizuirea art. 48 alin. (1) din Constituţia României in cadrul campaniei de apărare a familiei tradiţionale. Manifestul prin care se cere descrierea familiei ca fiind uniunea dintre “un bărbat și o femeie” și în care sunt condamnate inclusiv abuzurile la care sunt supuse familiile de români din Europa care au rămas fără copii, precum familia Bodnariu, va fi înmanat ambasadorului Americii la București, Hans Klemm.

Declarație – manifest

“Milităm pentru păstrarea valorilor moral-creștine și ale familiei

În vreme ce Europa își schimbă valorile cu atâta rapiditate, creștinii din România s-au sesizat și doresc să afirme că își păstrează identitatea creștină, cu toate valorile ei, cu prioritate și respectarea familiei ca instituție sacră. Suntem convinși, și nimeni nu ne poate determina să gândim altfel, că familia reală este familia tradițională. Familia este creată de Dumnezeu și formată din UN BĂRBAT ȘI O FEMEIE!

Susținem familia tradițională biblică, și nicio entitate din lume, nicio filozofie seculară, nicio organizație nu are dreptul să schimbe aceste convingeri în care noi, creștinii din România, credem cu tărie. Afirmăm cu toată convingerea că familia trebuie să-și crească, să-și îndrume copiii în armonie, în spiritul creștin. Ne opunem gândiirii seculare, prin care statul devine proprietarul copilului.

De asemenea, promovăm credința într-un singur Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt! Un Singur Mântuitor Iisus Hristos! Credem în libertatea de gândire a omului, ca un dar din partea lui Dumnezeu, fără ca el să fie obligat să adopte gândirea specifică vieții moderne. Condamnăm anomaliile ce se petrec în jurul nostru, lucru care ne face mai fermi și mai uniți în a ne păstra adevăratele valori, cele spirituale!

Credem într-un stat de drept, liber, democratic și care oferă și garantează cetățeanului păstrarea în cele mai bune condiții a valorilor creștine, adoptate în mod individual, transmise din generație în generație. Recunoaștem fiecare confesiune religioasă din România și respectăm particularitățile care le diferențiază. Ne unim în lucrurile comune, în domeniile de interes general care ne fac să putem conviețui în armonie și respect reciproc. Suntem uniți și activi în procesul de schimbare a sintagmei ,,soți” din articolul 48, alineatul 1 din Constituția României, cu expresia clară: „bărbat şi femeie”.

Dorim ca România să rămână o țară normală, așa cum a fost concepută de Dumnezeu, fără nicio rectificare și nicio atingere a familiei sacre! Creștinii din România consideră aceasta NORMALITATE! Milităm pentru o Românie normală! Suntem solidari cu familiile din Europa care trec prin cele mai grele suferințe datorită unor filozofii anticreștine și inumane. Părinții ai căror copii au fost luați din sânul familiei au trecut și trec prin cele mai cumplite momente ale vieții lor. Noi, românii, indiferent de naționalitate, religie sau cultură, suntem alături de ei filozofie seculară, nicio organizație nu are dreptul să schimbe aceste convingeri în care noi, creștinii din România, credem cu tărie. Afirmăm cu toată convingerea că familia trebuie să-și crească, să-și îndrume copiii în armonie, în spiritul creștin.

Condamnăm abuzurile Organizației Barnevernet din Norvegia, care a maltratat familia Bodnariu și i-a răpit copiii, despărțindu-i și plasându-i în trei locații diferite. Sprijinim această familie prin protestele de stradă la care participăm. Suntem alături și de celelalte familii care trec prin aceleași traume: familia Nan, familia Rădulescu, Avramescu și alte familii care sunt traumatizate de sistem și au tăcut, suferind până în prezent! Nădăjduim că toate aceste familii se vor reuni și cât de curând va reapărea zâmbetul pe fețele lor și bucuria în inimile lor zdrobite!

Ca frați români, creștini, suntem intersați de soarta lor, de durerea lor, de neputința lor în fața agresiunii sistemelor moderne de eliminare a familiei! Considerăm că orice abuz împotriva familiei are ca scop dezintegrarea, cu pași mărunți, a societății. Suntem împotriva unei societăți dezintegrate!

Protestăm împotriva tuturor nedreptăților care se fac! Așadar, suntem uniți și milităm pentru păstrarea familiei tradiționale și a valorilor ei, pentru protejarea identității creștine, pentru dreptul de a trăi în armonie cu semenii noștri!Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!“

Lista semnatari:

1. Pastor, dr. Iuga Viorel, Președintele Uniunii Bisericilor Baptiste din România și Președintele Alianței Evanghelice din România
2. Pastor, Moise Ardelean, Președintele Cultului Penticostal din România, pastor al Bisericii Penticostale Gloria Arad.
3. Pastor, Achihai Virgil, Președintele Uniunii Bisericilor Creștine după Evanghelie din România
4. Pastor, Ardelean Ioan, Secretarul Uniunii Bisericilor Baptiste din România
5. Lector Univ. Dr. Brie Ioan, Rector al Institutului Teologie Penticostal din Bucureşti, pastor al Bisericii Penticostale Emanuel – Sibiu
6. Conf. univ. Dr. Mariș Daniel, Rector al Institutul Teologic Baptist Bucuresti, pastor al Bisericii Creștine Baptiste Golgota – București
7. Pastor, Samuel Tuțac, Vicepreședinte cu Pastorala – Uniunea Baptistă din România
8. Lector Univ. Dr. Giorgiov Adrian, Universitatea Emanuel din Oradea
9. Pastor, Stînea Timotei, Președintele Comunității Creștine Baptiste din Sibiu
10. Pr.Conf.Univ.Dr. Necula Constantin, Mitropolia Ardealului – Sibiu și președintele Asociației Crucea Albastră din România
11. Conf.Univ.Dr. Silviu Tatu, Institutul Teologic Penticostal București
12. Lect. Univ.Dr. Tăvală Emanuel, Facultatea de Drept – Sibiu
13. Lect. Univ. Dr. Ganea Romulus, Decan al Institutului Teologic Penticostal București
14. Conf.Univ.Dr. John F.Tipei, Institutul Teologic Penticostal București
15. Lect. Univ.Dr. Radu Târle, Institutul Teologic Penticostal București
16. Asist. Univ. Drd. Fragos Stefănică, Institutul Teologic Penticostal București
17. Lect.Univ.Dr. Jugaru Eugen, Institutul Teologic Penticostal București
18. Lector Univ. Dr. Dobrin Teodor, pastor al Bisericii Creștine după Evanghelie Biruința – Sibiu
19. Asist.Univ. Dr. Radu Câmpean, pastor al Bisericii Creștine Baptiste Betania – Sibiu
20. Lect.Univ.Dr. Mirel Neamțu, Institutul Teologic Penticostal București
21. Drd. Alexandru Dădârlat – Coaliția pentru Familie – Sibiu
22. Pastor, Sorin Cigher, Președintele Asociației Creștine Speranță pentru Apuseni
23. Jurnalist, Ioan Șolea, Președintele Asociației Părinți pentru Ora de Religie – Buzău
24. Avocat, Poșta Daniel – UNBR – Baroul Sibiu
25. Protopop, preot, Ioan Coșa – Biserica Ortodoxă Nașterea Domnului – Sibiu
26. Protopop-vicar, preot, Varro Sandor, Biserica Reformată – Sibiu
27. Pastor, Tiberiu Ciubotari, scriitor
28. Pastor, Botnariu Daniel, inginer ROMATSA – București
29. Pastor, Victor Sainiuc, director pe Transilvania al Fundatiei Liga Bibliei Romania

Sursa, inclusiv foto: stiridesibiu via barzilaiedan.com



Apel la redresarea sistemului de sănătate românesc - Biroul de Presă al Patriarhiei Române

 

Patriarhia Română ia act cu profundă îngrijorare de deteriorarea situaţiei din sistemul medical românesc.

Rezultatele verificărilor efectuate recent de autorităţi cu privire la dezinfectanţii diluaţi folosiţi în spitalele din România indică pericole majore pentru sănătatea pacienţilor din spitale.

În această situaţie este necesar ca toţi oamenii de bună-credinţă, împreună cu  instituţiile abilitate ale Statului, să identifice în regim de urgenţă măsurile necesare desfăşurării actului medical în condiţii adecvate, de siguranţă.

Biserica Ortodoxă Română se roagă permanent pentru sănătatea sufletească şi trupească a oamenilor, este implicată în programe de sănătate şi îşi exprimă încrederea că autorităţile competente, împreună cu întreg corpul medical, vor reuşi să aducă sistemul de sănătate românesc la standardul de calitate din ţările Uniunii Europene.

 Biroul de presă al Patriarhiei Române



Declarație de refuz a educației sexuale în școli și grădinițe

 

Hristos a înviat!

Alianța Părinților, cu susținerea tuturor asociațiilor creștin-ortodoxe din țară, inițiază un demers hotărât de a stopa introducerea educației sexuale în școli și grădinițe.

Vă invităm să copiaţi/descărcați această Declaraţie, să o distribuiţi la toţi cunoscuţii, părinţii, profesorii, asociaţiile de părinţi, ong-urile, comitetele de părinţi din Şcoli.

De asemenea, vă invităm să completaţi formularul şi să îl lăsați la biserică pentru a fi trimise cât mai multe la adresa Ministerul de Educație Naţională, Str. Gen. Berthelot 28-30, Sector 1, Bucureşti, sau daca doriți, îl puteți trimite dvs. direct.

Cu cât mai repede, cu atât mai bine.

Ulerior vă rugăm să trimteţi o copie și la apel@aliantaparintilor.ro pentru a avea un martor şi o concentrare de forţe.

Pentru a convinge, printaţi pliantul de mai jos şi îl arătaţi celor care nu cred, nu înţeleg, sau refuză!

Să nu uităm că pentru sufletele pruncilor noștri, vom da socoteală în fața lui Dumnezeu.



Conferinta "Sfintii Inchisorilor" (Lugoj, 19 mai)
Dragi prieteni,
Joi, 19 mai 2016, vom ajunge in Lugoj unde va vom sustine conferinta:
"SFINTII INCHISORILOR - SFINTII DE LANGA NOI"

Invitatii nostri sunt:
Ciprian Voicila, scriitor si sociolog
Dr. Cornel Boiangiu, presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici Craiova

Va asteptam joi, 19 mai 2016, ora 19, la Universitatea Europeana Dragan, Sala A1.1 (etaj 1).
Evenimentul este organizat de Fundatia Profesor George Manu in colaborare cu Liga Tineretului Crestin Ortodox Lugoj.

Ne gasiti si aici: https://www.facebook.com/events/1100989123293125/?active_tab=highlights

Hristos a inviat!

Cezarina Condurache
Fundatia Profesor George Manu
www.fgmanu.ro



CĂRŢI NOI / Produse noi
Ioan este numele lui. Viaţa Sfântului Ioan Botezătorul povestită copiilor - Gina Agapie (CARTE)

        Cele 44 de pagini frumos ilustrate, într-o ediţie deosebită, le dezvăluie copiilor şi părinţilor acestora cine a fost Ioan Botezătorul şi ce a făcut el pentru a  pregăti poporul să-l întâmpine vrednic pe Mântuitorul Iisus. Pune în lumină aspecte surprinzătoare ale predicii sale, aminteşte în ce fel a înţeles Ioan să-l mărturisească pe Mesia. Sunt prezente numeroase detalii privitoare la traiul zilnic şi la viaţa de credinţă a iudeilor din timpul acela. Cartea este bine informată şi însumează multe surse bibliografice. În scopul de a da  lecturii un aspect jucăuş, au fost introduse personaje literare simbolice.  Lansarea cărţii a fost făcută pe 6 martie 2016, în cadrul conferinţei Români pentru familie, susţinută de doctorul Pavel Chirilă, scriitorul Mihai Gheorghiu, cu prezenţa excepţională a Înaltpreasfinţitului Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi al Vrancei.   

Editura Teocora, Buzău 2016, ISBN 978-606-632-315-4

Corectura: Malvina Măgureanu şi Maria Ciobanu; Ilustraţia: Mihaela Roxana Boboc; Colaboratori: Asociația Părinți pentru Ora de Religie Filiala Buzău reprezentată de domnul președinte, Ioan Șolea.



Vieti si cuvinte de invatatura ale Batranilor contemporani din Grecia (CARTE)

Prezentare:

Părintele Amfilohie
Părintele Epifanie
Părintele Iacov
Părintele Iosif
Părintele Gheorghe
Părintele Filoteu
Părintele Porfirie
Părintele Paisie

Această carte adună în sine cuvinte, poveţe şi vieţi pilduitoare ale unor mari Bătrâni din Grecia, care au trăit şi au adormit în Domnul de‑a lungul veacului al XX‑lea. Scopul nostru a fost să înfăţişăm nişte modele reprezentative ale bogăţiilor duhovniceşti care, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, au fost cultivate şi păstrate chiar şi în vremurile noastre de necredinţă şi de decădere duhovnicească. Acestea sunt menite să aşeze într‑un context concret şi să dea mărturie veridică despre ceea ce multora le‑ar putea părea a fi povestiri de domeniul fantasticului şi învăţături care bulversează gândirea lumească a omului contemporan, aducându‑le cititorilor suflul vieţii înnoite, care îl ridică pe om deasupra grijilor lumeşti şi stresului zilnic, împrospătându‑l şi întărindu‑l cu suflarea de viaţă dătătoare a Împărăţiei lui Dumnezeu.

Detalii despre carte / COMANDA



Cuviosii pustnici din Bucegi Epopeea sfintilor: Jurnalul unor descoperiri sfinte - Pr. Gheorghe Coltea (CARTE)

 

Anul 2015 a fost declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca fiind Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii, iar în acest context, Părintele Protopop Gheorghe Colţea ne propune o nouă lucrare a sa, care este dedicată ierom. Antonie Munteanu, ierom. Mihail Bădilă şi unui părinte pustnic necunoscut. Cei trei au vieţuit la Mănăstirea de la Peştera Ialomicioarei şi se bucură de o preţuire deosebită în rândul credincioşilor, la multă vreme de la trecerea lor la cele veşnice. Aflând despre viaţa şi activitatea Părintelui Antonie Munteanu, autorul lucrării a plecat pe urmele sale, ajungând la descoperirea adevăratului loc de odihnă al cuviosului, dar şi a locului de odihnă al Părintelui Mihail Bădilă şi al unui cuvios pustnic necunoscut.
Prin cele relatate în paginile acestei cărţi, care se dovedeşte a fi un adevărat jurnal aghiografic, realizăm mai bine că Biserica, Trupul tainic al Domnului – al cărui Cap este Hristos (cf. I Cor. 12, 27), iar noi, credincioşii, suntem mădularele acestui organism mistic, altoite ca mlădiţe în Viţa Hristos, Izvorul vieţii este o instituţie divino-umană (cf. In.15, 5). Datorită legăturii cu Întemeietorul ei, Mântuitorul Hristos, Biserica este un aşezământ sfânt, după cum mărturisim în Simbolul de credinţă: „una, sfântă, sobornicească şi apostolică”. Ea este sfântă şi pentru faptul că Însuşi Duhul Sfânt, Care lucrează în ea, o transformă într-un „laborator de sfinţenie”, care naşte sfinţi, arătând-o întru toate ca pe un organism viu. Prin urmare, numai acea Biserică este vie care dă sfinţi!
În cadrul Sfintei Biserici, credincioşii, creaţi după chipul lui Dumnezeu, prin conlucrarea cu harul divin înaintează prin Sfintele Taine pe calea desăvârşirii, ajungând la asemănarea cu Dumnezeu şi la sfinţenia vieţii. În această comuniune, Hristos, Cel Care S-a jertfit pentru noi, este sursa de sfinţenie a Bisericii.
Vorbind în paginile cărţii despre lucrări minunate ce pot fi săvârşite doar în preajma sau de către persoane sfinte, autorul ne face să ne gândim că încă de la începuturi, Biserica primară a numit sfinţi pe toţi cei botezaţi în Hristos, născuţi „din apă şi din Duh” (cf. In. 3, 5), şi deveniţi membri ai primelor comunităţii creştine. Cu această demnitate, Sfinţii Apostoli cinstesc pe credincioşii noilor Biserici, în epistolele adresate acestora. Sfântul Apostol Pavel, spre exemplu, spune: „Pavel, apostol al lui Iisus Hristos prin voinţa lui Dumnezeu, sfinţilor care sunt în Efes şi credincioşilor întru Hristos Iisus: Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos!” (Efes. 1, 1-2). Curând însă, aceştia au fost numiţi creştini (închinători ai lui Hristos), iar sfinţi s-au numit „eroii credinţei creştine, adică acei care s-au distins prin zelul misionar şi ostenelile lor în răspândirea Evangheliei, prin viaţa lor exemplară, prin suferinţele îndurate pentru credinţa lor, pentru activitatea lor socială în slujba semenilor, sau prin alte merite deosebite, pentru care Biserica îi pomeneşte de-a pururi şi îi cinsteşte”.
De la începuturile ei, Biserica creştină a cinstit pe eroii credinţei, pe martirii şi sfinţii ei, întocmind liste ale acestora numite Martirologii, începând cu cele locale, pe baza cărora s-au alcătuit Martirologiile generale ale Bisericii din Răsărit şi din Apus. Aceste liste erau comunicate şi altor comunităţi locale şi Biserici de către cele care i-au declarat şi trecut în rândul sfinţilor pe mucenicii lor. Prin lucrarea aceasta, Părintele Protopop Gheorghe Colţea doreşte să adauge la lista celor ce au fost ridicaţi deja de Biserica cea una, sfântă, sobornicească şi apostolească la cinstea Sfintelor Altare şi numele cuvioşilor ce au pustnicit în Bucegii atât de dragi autorului. În conştiinţa populară a credincioşilor, după cum ne arată prezentul volum, ei se bucură de cinstire şi preţuire, datorită faptului că s-au remarcat în special ca mari păstori de suflete din zona în care au activat.
Binecuvântăm apariţia acestei lucrări, după cum am binecuvântat şi demersurile de documentare ale autorului, şi sperăm ca preţuirea de care cuvioşii pustnici din Bucegi, Antonie Munteanu şi Mihail Bădilă, se bucurau înainte să fie şi mai mare, acum că informaţiile referitoare la viaţa lor sunt mult mai facile şi accesibile prin strădania şi râvna autorului acestui volum.

† Dr. Laurenţiu Streza,
Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului

Detalii despre carte / COMANDA



Altfel despre Parintele Arsenie Boca in convorbiri realizate de Marius Vasileanu (CARTE)
 

Prezentare:

Volumul de față pune laolaltă o sumă de analize, expertize, idei, opțiuni, frământări, nelămuriri ale unor intelectuali creștini incitați să abordeze o altfel de perspectivă asupra Părintelui Arsenie Boca – de a cărui sfințenie nu se îndoiește niciunul. Am recurs astfel la experiența câtorva oameni punându-le o serie de întrebări, cât mai aspre, frontale, reluând totodată și acele întrebări incomode care persistă de ani buni în spațiul public, referitoare la personalitatea Pr. Arsenie Boca.

Este interesant și tonic să rezum aici specializările participanților la această carte: teologie ortodoxă, filosofie, istoria religiilor, antropologia religiilor, istoria Bisericii, bizantinologie, istorie recentă, fizică (fizică cuantică, fizica laserelor), matematică, medicină (psihiatrie și neurologie), arhitectură, arhitectura spațiului sacru, filologie, literatură, presă, drept, diplomație. Majoritatea dintre aceștia au dobândit cele mai înalte calificări în domeniile lor de specialitate, sunt cercetători, unii sunt profesori în mediul universitar etc.

Aleatoriu vor fi (re)amintite aici și câteva mărturii mai puțin cunoscute referitoare la viața și faptele Părintelui. De pildă, un tânăr fizician l-a surprins pe Pr. Arsenie Boca, în anii ’80, că avea pe masa de lectură un volum despre corpurile cerești, rămase și astăzi enigmatice, numite quasari. Era o carte de astrofizică doctă, pentru specialiști, iar nu una de popularizare…

Pornind de la această mărturie mă gândesc că, poate, dincolo de pojghița atât de sclipitoare a miracolului al cărui intermediar este Părintele Arsenie, altceva se întrevede, și mai important: o nouă vârstă a antropologiei creștine anunțată nu numai de faptele sale miraculoase, ci și de vectorii căutărilor sale. Iată de ce viața și faptele Părintelui Arsenie Boca trebuie abordate din perspectivă interdisciplinară.

Marius Vasileanu

Detalii despre carte / COMANDA



Prevenirea bolilor cardiovasculare si stiluri de viata sanatoasa - prof. univ. dr. Constantin Milica (CARTE)

Detalii despre carte / COMANDA



Studii despre Biserica, despre Traditie, despre Dumnezeiestile Taine si despre slujirea in duh si adevar - Sfantul Nectarie de Eghina (CARTE)

Detalii despre carte / COMANDA



Barbatul si femeia - insotirea lor - Pr. Ioan de la Rarau (CARTE)

Detalii despre carte / COMANDA



Sfantul Ierarh Nicolae, mirul iubirii lui Hristos - Pr. Dr. Ioan Valentin Istrati (CARTE)

Prezentare:

Sfantul Ierarh Nicolae, Arhiepiscop de Mira Lichiei, este unul din cei mai mari sfinti ai Bisericii lui Hristos, fiind venerat pretutindeni. Mii de biserici sunt construite in numele lui, milioane de oameni poarta numele marelui ierarh, si multe categorii sociale sau profesionale il au ca protector.

Detalii despre carte / COMANDA



O viata fara droguri, 100 de recomandari pentru parinti - Aletha Solter (CARTE)

Prezentare:

Tot mai multi adolescenti ajung sa consume substante nocive, asa ca parintii se preocupa din timp sa isi stie copiii pe un curs al vietii fara droguri. Cartea de fata va ajuta sa va pregatiti copiii sa depaseasca tot felul de tentatii si sa faca fata situatiilor riscante care le apar in cale. De asemenea, lucrarea are o abordare inovatoare in ceea ce priveste implicarea parintilor: se concentreaza pe masurile preventive care pot fi urmate in toate etapele si la toate varstele din viata copilului.

Oferind instrumente simple, usor de folosit pentru a pune bazele unei fundatii solide pentru ca toti copiii sa poata spune „€žnu” drogurilor, cele 100 de recomandari sunt organizate in functie de grupa de varsta – de la varsta prescolara pana la varsta adulta. Un ghid esential, practic si cuprinzator de educatie parentala, O viata fara droguri va va arata cum puteti sa va ajutati copiii:

• sa se simta bine cu ei insisi astfel incat sa nu apeleze la mijloace artificiale de obtinere a placerii;

• sa faca fata stresului astfel incat să nu apeleze la droguri pentru a se relaxa;

• sa isi respecte corpul astfel incat sa respinga orice substante nocive;

• sa mentina legaturi stranse cu familia astfel incat sa nu simta nevoia disperata de a fi acceptati intr-un grup;

• sa isi asume riscuri sanatoase astfel incat sa nu isi asume riscuri periculoase.

Detalii despre carte / COMANDA



Despre suflet si inviere - Sfantul Grigorie de Nyssa (CARTE)

Prezentare:

DESPRE SUFLET SI INVIERE

 In legatura cu problema existentei sufletului, s-au conturat doua abordari filosofice: teoria dualismului, care sustine ca sufletul si corpul sunt de natura diferita, chiar eterogena; teoria monismului, care, confundand sufletul cu trupul, sustine fie ca sufletul e din trup - de unde materialismul - fie ca trupul e din suflet, - de unde spiritualismul. Rezultatul acestor teorii si al cercetarii fenomenelor psihice este urmatorul: sufletul e o substanta nemateriala si independenta de materia vazuta, intrucat actele sufletesti ale omului n-au nici un fel de asemanare cu proprietatile functiilor vitale ale corpurilor organice.

De observat ca filozofia reuseste sa spuna doar ca exista un suflet deosebit de materie; insa ce este sufletul in sine, sau care e originea si menirea lui, sau cum poate ajunge sufletul sa se cunoasca pe sine, sau ce se va alege de el dupa moarte - iata tot atatea probleme pe care filozofia si psihologia nu reusesc sa le solutioneze.

Dialogul despre suflet si inviere este menit sa ne descopere, pe de o parte, doctrina despre existenta sufletului conforma cu invatatura Sfintei Scripturi, iar pe de alta parte se constituie intr-o aparare a adevarurilor si traditiilor Bisericii cu privire la invierea trupurilor. Dialogul se poarta intre Sf. Grigore si Macrina, sora si invatatoarea sa. Inca din tinerete, Macrina a aratat un spirit inclinat spre filozofie si o viata cucernica. Inzestrata cu o frumusete aleasa, fusese fagaduita de sotie unui tanar, care insa moare inainte de a o lua in casatorie. Macrina se retrage de buna voie intr-o manastire, unde va trai pana la sfarsitul vietii.

Detalii despre carte / COMANDA



Hidroterapia. Puterea vindecatoare a apei - Sebastian Kneipp (CARTE)

Prezentare:

Elaborata in urma unei experiente de patruzeci si sase de ani de studiu al calitatilor terapeutice ale apelor si ale plantelor, dar si de folosire propriu-zisa a apei in scopuri vindecatoare, metoda hidroterapiei a traversat numeroase etape succesive de ajustare, rafinare si perfectionare.

Lucrarea de fata urmareste sa prezinte mijloacele descoperite in urma rezultatelor concrete obtinute in tratarea si vindecarea celor suferinzi. Este un ghid de folosire a dusurilor, a bailor, a saunei si a diferitelor accesorii pentru baie si sunt descrise principalele tratamente pentru diverse boli cu indicatii asupra precautiilor pe care trebuie sa le luam si a metodelor de vindecare. In general, bolile se pot trata cu apa in patru feluri: prin ablutiuni sau spalari; prin bai; prin infasurari cu diverse materiale; prin dusuri sau stropiri cu apa.

Medicii care sunt partizani ai curei cu apa au infiintat o societate pentru a propaga pe cai stiintifice tratamentele mele curative. Astazi exista in lume mai bine de o suta de spitale unde bolnavii sunt tratati dupa metodele descrise in carte. Cat priveste problema mortii, inca nu i-am descoperit leacul; nici macar apa nu are privilegiul de a conferi nemurirea!

Sebastian Kneipp

Detalii despre carte / COMANDA



Taine si descoperiri in Evangheliile duminicilor - Arh. Vasilios Bacoianis (CARTE)

 

Prezentare:

Hristos Însuşi ne spune: Cercetaţi Scripturile, că în ele socotiţi a avea viaţă veşnică (In 5, 39). În Evangheliile duminicilor de peste an, explicate cu multă limpezime în cartea de faţă din perspectiva necesităţilor vieţii creştine în lumea contemporană, avem toată darea cea bună (Iac. 1, 17) pe care Dumnezeu o împărtăşeşte îmbelşugat prin cuvântul Său: luminarea minţii, cunoaşterea cea adevărată a celor de trebuinţă, puterea de a îndura încercările şi de a împlini ceea ce avem de făcut în această viaţă, seninătatea şi bucuria păcii duhovniceşti.
Citirea acestei lucrări va deschide ochii noştri ca să cunoască minunile din legea lui Dumnezeu (Ps. 118, 18), aşa încât să avem parte, cu harul Lui, şi de fericirea vremelnică, şi de cea veşnică.

Detalii despre carte / COMANDA



 

Descarca oferta completa de CARTI/Produse la zi (.xls)
de la toate editurile ortodoxe din tara (3000 de titluri),
precum si icoane, tamâie, cruciulite, calendare, felicitari etc.

Produse naturiste (.pdf)

Descarca oferta
Editurii Agaton
reducere 20%

Va invitam sa scrieti articole si stiri in revista Porunca iubirii


"Fericit cel ce citeşte…
căci vremea este aproape" (Apoc. 1, 3)

Periodicitate: lunar    

Revista Porunca Iubirii
apare din 1998 cu binecuvântarea Arhiepiscopiei Sibiului

Editor
Asociatia ORTOPRAXIA (Ed. Agaton)
0740054256; revista@agaton.ro
Fondatori: ing. Ioan Cişmileanu, ing. George Căbaş, ing. Alexandru Stănese

Director: Ioan Cismileanu
Consilier editorial: Pr.conf.dr. Constantin Valer Necula
Redactori
Pr. Adrian Roman; Cristina Roman; Ioan Cismileanu; Natalia Corlean

----------------------
ISSN 2344 - 0619
ISSN-L 1453 - 7567

http://poruncaiubirii.agaton.ro/html2doc/PoruncaIubirii-Mai-2016.doc