Înălţarea Sfintei Cruci

Scară până la cer s-a făcut Crucea Domnului, pe toți suindu-i de la pământ către înălțimea cerului, ca să locuiască împreună și totdeauna cu cetele îngerilor, lăsând pe cele ce sunt acum ca pe cele ce nu sunt și știind ei a cânta: Aliluia!

Septembrie 2015

     
Sumar:
- Profetul, petrolul şi sirienii (1)
- Harta activităţilor social-filantropice şi medicale ale Bisericii Ortodoxe Române
- Știri interne - septembrie 2015 (RO)
- Știri externe - septembrie 2015 (EXT)
- Înscrierea la ora de Religie se face o singură dată şi este valabilă permanent până la o eventuală schimbare a opțiunii
- Protocol de cooperare între Patriarhia Română şi Ministerul Sănătăţii
- Înălţarea Sfintei Cruci (istorie, mărturii şi semnificaţii)
- Spovedania şi vindecarea arborele genealogic al neamului
- Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci la Patriarhie
- Harta răspândirii creştinismului
- Memoria Holocaustului interzice memoriile concurente
- Legea antilegionară, o lege împotriva Lui Hristos
- Hrană la lupi (mărturii despre deportările din Basarabia)
- Mărturii despre suferinţele românilor basarabeni deportaţi în Siberia
- R U G Ă C I U N E A - Altarul sfânt al credinţei
- Produsele naturiste de la Mănăstirea Nera
- Mărturii despre suferinţele românilor basarabeni deportaţi în Siberia
- Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală - Anca Manolache (CARTE)
- Imagini si simboluri - Mircea Eliade (CARTE)
- Predica de pe Munte (Matei 5, 7) - Ulrich Luz (CARTE)
- Jurnal de razboi 1918 - Maria, regina Romaniei (CARTE)



Tema lunii
Profetul, petrolul şi sirienii (1) - Ioan Cişmileanu

Criza refugiaţilor miroase a petrol şi gaze

       Descoperirea uriaşelor zăcăminte de petrol şi gaze din Marea Mediterană (Bazinul Leviathan), practic un nou Golf Persic, pentru care îşi dispută dreptul de exploatare Siria, Israel, Liban, Cipru, Gaza şi Turcia, precum şi negocierea construirii unui gazoduct din Orientul Mijlociu spre Europa (în Europa fiind nevoie de un volum tot mai mare de gaz deoarece se doreşte renunţarea treptat la centralele atomice), gazoduct care nemulţumeşte Rusia deoarece nu vrea să piardă monopolul exportului de gaze către Europa, sunt pe cale să schimbe situaţia geopolitică din zonă.

Siria este implicată atât în ce priveşte Bazinul Leviathan, cât şi gazoductul. De aceea, Rusia, prin intermediul generalilor armatei siriene (cărora Rusia le-a vândut arme de peste 4 miliarde de dolari şi care îi sunt fideli, preşedintele Siriei neavând autoritate asupra armatei), a influenţat deciziile preşedintelui Siriei, Bashar al Assad. Astfel, deoarece se consideră că alianţa Siria-Rusia-Iran asigură un echilibru în regiune, ca şi contrapondere la alianţa SUA-Arabia Saudită-Qatar-Turcia, Siria a decis (sub influenţa Rusiei) să nu semneze contractul pentru proiectul gazoductului Qatar-Arabia Saudită-Siria-Turcia-Europa, ci cel al gazoductului Islamic Pipeline (Iran-Irak-Siria-Turcia-Europa), al cărui traseu şi beneficiari sunt stabilite de Rusia, Iran şi partenerii lor asiatici (China India).

Ca urmare, ţările concurente Rusiei (Turcia, Arabia Saudită, Qatar, SUA) şi-au activat „rebelii” care luptă pentru… democraţie. Astfel, Fraţii Musulmani, reţeaua Al Quaeda, care urmăresc acelaşi lucru ca şi SUA (să-l dea jos pe Assad), au ajuns, într-un fel, „aliate” SUA! S-a pus şi problema unui atac aerian pornind de la bazele militare din Cipru (Siria fiind acuzată că a folosit arme chimice), dar s-a renunţat. Între timp, Rusia, pentru a sprijini regimul Assad, şi-a stabilit o bază militară în portul sirian Tartus (2000 de militari, avioane, elicoptere, tancuri, lansatoare de rachete, drone etc.), controlând acea zonă a Mării Mediterane şi anulând astfel un atac asupra Siriei din partea SUA sau Marii Britanii, care vor să-l dea jos pe dictatorul Assad. Practic însă, Rusia îşi apără interesele sale, anume acelea de a avea în continuare o poziţie puternică pe piaţa petrolului şi gazelor, Siria urmând să fie pe traseul viitoarelor oleoducte şi gazoducte (în august s-a mai descoperit un zăcământ de gaze - cel mai mare din Marea Mediterană! - în apele teritoriale ale Egiptului, un alt motiv ca Rusia să ocupe poziţii cât mai puternice în zona Mării Mediterane, atât pentru a reduce vânzările din această zonă, cât şi pentru a creşte preţul gazului).

În stabilirea bazei militare din Siria, Rusia are înţelegere din partea Germaniei şi Israelului. Germania vrea relaţii stabile cu Rusia, de unde importă gaz (Nord Stream) şi vrea relaţii bune şi cu cei 800.000 de imigranţi pe care a hotărât să îi accepte (Germania are mare nevoie de locuitori tineri, de un exod al creierelor, de forţă de muncă ieftină şi de consumatori, altfel urmând să intre în criză demografică încă din 2015!). Iar Israelul e bucuros să apară noi jucători (Rusia, Iran) împotriva Statului Islamic (ISIS), care se apropie tot mai mult de graniţele sale (a ocupat cam jumătate din Siria).

Rusia critică SUA că nu a făcut mare lucru împotriva ISIS, dar şi când Franţa a lansat primele atacuri asupra ISIS, Rusia a criticat-o cum că e ilegal fără aprobarea Damascului (Siriei) şi ONU. Şi cum Damascul ascultă de Rusia, asta înseamnă că Rusia ar vrea ca tot ce mişcă în zonă să depindă de ea. În ultimele zile însă, s-au stabilit relaţii între Israel şi Arabia Saudită pe de o parte şi între Rusia şi SUA pe de altă parte, adică între ţări care altfel se duşmănesc, pentru a colabora în vederea opririi ISIS de a mai ocupa teritorii în vederea înfiinţării Califatului. S-a stabilit ca, în final, Siria să nu fie divizată, dar să fie seculară!

Este posibil însă ca Siria să fie împărţită în două sau chiar în trei pentru a-i mulţumi pe toţi, mai puţin pe sirieni! Dar dacă NATO atacă regimul Assad, e posibil şi un război între NATO şi Rusia (cu aliaţii săi), ceea înseamnă al treilea război mondial.

 

Profetul Mahomed şi noua ordine mondială

SUA ajută la imigrarea musulmanilor în Europa

Numărul mare de refugiaţi arabi a trezit suspiciuni în rândul europenilor. Cu atât mai mult cu cât nu toţi refugiaţii sunt sirieni (care fug de război, de moarte), ci doar unul din cinci (restul sunt din alte ţări ale Orientului Mijlociu şi din Africa de Nord), nu toţi sunt săraci, ci unii au haine scumpe, mulţi au telefoane performante (Google a observat o creştere uriaşă a numărului de traduceri din arabă în germană), iar alţii au bani mulţi (pentru a ajunge in Europa unii au plătit 3000 dolari, alţii zeci de mii, funcţie de zona de unde pleacă). Se acceptă totuşi că majoritatea pleacă din ţările lor din cauza războiului şi pentru a trăi în condiţii economice mai bune. Însă numărul lor mare şi cunoaşterea (devenită deja istorică a) faptului că majoritatea arabilor nu se integrează în noua societate, ci trăiesc în cartiere „interzise” (aproape 800 de astfel de cartiere numai în Franţa), după legile lor (sharia), precum şi a faptului că au în planul şi în doctrina lor să islamizeze totul, toate acestea au trezit suspiciuni şi temeri cum că marea imigrare a fost de fapt provocată intenţionat. Dar de cine şi cu ce scop?

S-au observat următoarele:

- din cei peste 5 milioane de refugiaţi sirieni, cei mai mulţi, adică cei mai săraci, au emigrat în ţările din apropierea Siriei: Turcia (2,1 milioane), Irak (0,25 milioane), Iordania (1,4 milioane), Liban (1,3 milioane), Egipt şi nordul Africii (0,15 milioane);

- mai mult pătura mijlocie – doctori, ingineri, IT-işti, meseriaşi etc. a luat drumul Europei; aceştia nu sunt disperaţi să-şi salveze viaţa, ci sunt foarte siguri pe ei (unii îi ameninţă pe grăniceri), sunt organizaţi şi vor să ajungă prin orice mijloace să se alăture grupurilor de arabi deja existenţi în Europa, îndeosebi în ţările mai dezvoltate;

- încă din februarie, poliţia turcă a fost informată de serviciul turc de informaţii că 3000 de jihadişti (antrenaţi şi instruiţi) vor intra în Turcia (care găzduieşte milioane de refugiaţi) din Siria şi Irak, pentru a ajunge în Europa de Vest cu paşapoarte false de sirieni. Doar cinci dintre ei (tineri de 20-24 ani) au fost prinşi de grănicerii bulgari. În septembrie, surse europene afirmă că numărul jihadiştilor intraţi în acest an în Europa este de 4000.

- Banii necesari pentru a-i plăti pe traficanţii care îi transportă sunt obţinuţi (de către unii din refugiaţi), conform unui raport al serviciilor de informaţii ale armatei austriece (Österreichischen Abwehramts) - InfoDirekt, de la nişte organizaţii neguvernamentale create de Departamentul de Stat al SUA sau de George Soros.
 

Musulmanii – arma perfectă a noii ordini mondiale

Noua ordine urmăreşte desfiinţarea familiei, a naţiunilor şi a religiilor (adică a comuniunii oamenilor), precum şi numirea unui lider mondial. Jihadiştii tocmai acest lucru îl realizează acolo unde prind putere. O femeie din Siria a ţinut un discurs la Belgrad, în care i-a denunţat pe falşii refugiaţi (jihadişti plătiţi de occident) şi a arătat că ceea ce se întâmplă în Siria este şi o epurare a creştinilor: „Un alt motiv este de a-i face pe creștini să plece din Siria, țară care, istoric vorbind, este unul dintre primele locuri creștine. Ceea ce vedem astăzi în Siria este similar cu ceea ce ați văzut cândva în Serbia. Scopul lor: identitatea noastră, unitatea noastră și suveranitatea noastră”. Şi Israelul acuză UE că are relaţii tot mai strânse cu lumea arabă (inclusiv cu organizaţiile teroriste!) şi implicit se depărtează tot mai mult de Israel.

Iată deci că totul a fost plănuit, gândit în amănunt de către musulmani, întâi în ascuns, apoi, se pare, chiar cu sprijin occidental şi american. Promotorii noii ordini mondiale îi ajută (cu bani, arme, instrucţie) şi îi direcţionează/manipulează pe musulmani (atât pe cei din ISIS, cât şi pe refugiaţi), care nu sunt pentru ei decât nişte unelte. Singura scăpare a musulmanilor (şi poate şi a europenilor) este ca ei să se convertească la creştinism! Dar cine să-i convingă!? Ei, din contra, sunt motivaţi să-i distrugă pe creştini şi nu îşi dau seama că astfel sunt antihrişti şi că, de fapt, liderul mondial, califul Mahdi, ajuns lider prin manipularea promotorilor noii ordini mondiale, va fi chiar Antihrist.

 

Planul de islamizare a lumii

       In noiembrie 2001, în Elveţia, aproape de Lugano, la vila lui Youssef Nada - un bancher egiptean pe care SUA il acuza de sprijinirea terorismului, poliţiştii au găsit un document numit „Proiect” (14 pagini, datat decembrie 1982), ce conţinea strategia de islamizare a întregii planete. Ancheta penală a fost clasată în 2005 şi statul elveţian i-a plătit bancherului despăgubiri! Nada a susţinut că nu el e autorul Proiectului şi că nu are legături cu teroriştii, deşi a fost mai mulţi ani printre liderii Fraţilor Musulmani!

„Proiectul" prevede „construirea instituţiilor sociale, economice, ştiinţifice si medicale si penetrarea in domeniul serviciilor sociale pentru a intra in contact cu poporul", precum şi că trebuie „studiate diversele vecinătăţi politice si probabilităţile reuşitei in fiecare ţară".
„Proiectul" conţine „o ideologie totalitară de infiltrare” şi crearea unui sistem social propriu (tribunale Şaria – există deja mii de tribunale Şaria în Europa, unele chiar legale - şi chiar parlamente musulmane, cum s-au iniţiat deja in Marea Britanie). Iar în paralel se prevede distrugerea lentă a instituţiilor actuale.

Dar pregătirea acestui război ideologic al musulmanilor a început cu mult în urmă, încă de la crearea statului Israel, deoarece au văzut în aceasta o conspiraţie împotriva religiei musulmane, căreia au considerat că nu se poate răspunde decât tot printr-o conspiraţie sau război ideologic. Iar dacă evreii au venit din toată lumea ocupând teritoriul lor, atunci ei vor merge de pe teritoriul lor ca să ocupe toată lumea!

Planul de islamizare al SUA

În anul 2004 poliţia din Annandale, VA a urmărit maşina unei femei pe care o văzuseră că filmează structura unui pod (Maryland Chesapeake Bay Bridge). Probabil urma să transmită imaginile unor terorişti. Aşa au ajuns acasă la Ismail Selim Elbarasse (cea urmărită era soţia lui) şi i-au percheziţionat casa. Elbarasse era în conducerea Asociaţiei Islamice pentru Palestina (IAP) şi activist Hamas (oferea ajutor politic şi financiar Hamasului). În locuinţa lui s-a găsit o întreagă arhivă privind activitatea musulmanilor pe teritoriul SUA de după 1990: organizaţii musulmane, corespondenţă, donatii, transferuri de bani, proiecte economice şi religioase, activităţi militare (jihad), rapoarte de activitate, pregătirea liderilor (arhiva o puteţi vedea parţial AICI, atât în arabă, cât şi în engleză). Pentru o minoritate, faptul că este bine organizată este un lucru bun, dar contează şi scopul: unul din documente cuprindea un plan numit Ţinta [SUA] şi prezenta paşii de urmat pentru a islamiza America. Trebuiau pregătite persoane care să aibe roluri importante în societate, cu influenţă şi putere de decizie în politică, în mass-media etc. (avocaţi, politicieni, jurnalişti, profesori, cercetători).

Islamizarea Europei

În UE (500 milioane locuitori) sunt 55 milioane de musulmani şi 6000 de moschei (din care 2000 în Franţa) şi se construiesc în continuare peste 100 de moschei pe an. Iar de curând, șeful Consiliului Musulman Francez a cerut ca bisericile catolice nefolosite să fie puse la dispoziţia musulmanilor spre închinare, argumentând că „este acelaşi Dumnezeu” (asta în timp ce creştinii din Orientul Mijlociu sunt ucişi în masă de islamişti). De asemenea, Arabia Saudită a anunţat că vrea să construiască 200 de moschei pentru refugiaţii musulmani din Germania. 

În Orient toate moscheile sunt şi depozite de armament şi acest lucru a început să fie practicat şi în UE, ele având un rol important în alimentarea terorismului. O altă regulă în Orientul Mijlociu este că minaretele (turnurile moscheilor) sunt considerate „teritoriu islamic” (ca ambasadele) şi deci nu le poţi controla.

Discursul privind islamizarea Europei, rostit de Geert Wilders, preşedintele Partidului Libertăţii din Olanda, membru al Parlamentului olandez, în faţa adunării unor factori politici internaţionali, i-a atras ura musulmanilor care au pus un premiu pe capul lui. Din această cauză Geert Wilders este tot timpul păzit de bodyguarzi şi îşi schimbă frecvent adăpostul. Discursul se poate citi AICI.

Se consideră eronat (poate intenţionat) că în Europa nu ar fi mai mult de 5000 de musulmani radicalizaţi, dar ei ar fi cei care conduc, care sunt ascultaţi. De exemplu, imamii sunt cei care îi învaţă extremismul, fundamentalismul islamic, ei sunt cei care îi îndoctrinează.

Europe`s Last Stand - Europa, ultima redută

Legile lui Allah sau legile țării

Teroare

Islamizarea României

Ion Coja: „Nu-mi plac teoriile conspirației, dar există cel puțin o coincidență între desele vizite ale premierului român Victor Ponta în țări musulmane (Turcia, Dubai, Arabia Saudită etc) și poziția sa activă atât în susținerea construirii Marii Moscheii la București cât și a planului de acceptare a mii de refugiați musulmani în România”. În România sunt 70.000 de musulmani şi peste 80 de moschei, dintre care în Bucureşti sunt 9000 de musulmani şi 8 moschei. Majoritatea musulmanilor sunt în judeţul Constanţa (45000).
 

Etapele cuceririi islamice, liderul mondial şi apocalipsa

Etapele cuceririi islamice:

1. Infiltrarea (răspândirea imigranţilor musulmani în toată lumea);

2. Imamii (pregătirea şi trimiterea liderilor spirituali – suniţi - în toată lumea; vezi şi cei 3000 de jihadişti ce au intrat în februarie în Turcia pentru a veni în Europa; ei îndoctrinează şi radicalizează masele);

3. Izolarea (trăirea după regulile proprii / Şaria, nu după cele ale societăţii europene);

4. Islamizarea (suntem în această etapă a islamizării europenilor, deoarece aceştia şi-au pierdut credinţa creştină şi acceptă uşor o alta; până acum 10.000 de tineri europeni au plecat în Orient să se alăture Statului Islamic!); ISIS provoacă plecarea musulmanilor în Europa şi în lume şi apoi le trimite jihadişti şi imami care să-i instruiască cum să islamizeze lumea, dar şi pentru a forma noi luptători pentru ISIS;

5. Implozia (pătrunderea/impunerea legii islamice / Sharia în toate domeniile: guvernare, economie, drept, viaţă socială).

Islamizarea este misiunea musulmanilor imigranţi.

Musulmanii de acasă (ISIS), din Orientul Mijlociu (dar şi din Africa de Nord) au altă misiune: grăbirea apocalipsei!. Deoarece Mahdi (liderul mondial care va face dreptatea în lume) va veni către sfârşitul lumii (după războiul Armaghedonului), musulmanii caută să grăbească acest lucru, declanşând războiul mondial al Armaghedonului! Ei cred puternic în acest lucru şi de aceea, nu este exclus să influenţeze lucrurile în direcţia unui război dintre NATO şi Rusia cu aliaţii ei (al treilea război mondial).

Conducătorii şi soldaţii califatului ISIS cred acest lucru şi de aceea sunt atât de puternici deoarece cred în ceea ce fac şi nu se opresc din luptă deşi nu sunt decât 50.000 (de curând li s-au mai alăturat peste 5000 din Uzbekistan şi Tadjikistan) – aceştia însă sunt înhămaţi la un ideal comun în numele căruia iubesc moartea! Conducerea ISIS a declarat că nu se opreşte din luptă, ci vor ocupa mai departe teritoriul sirian până îi va distruge pe toţi infidelii (creştinii) din Siria. Will McCants (specialist in lumea araba la Institutul Brookings; a lucrat şi pentru Departamentul de Stat al SUA, ca specialist in Islam, Orientul Mijlociu si amenintari teroriste) a explicat în ce cred musulmanii: „După victoria musulmanilor asupra infidelilor, lumea va fi invadată de Gog si Magog, care o vor distruge. Iar apoi urmează partea cu foc si pucioasă. Universul va exploda, iar toate rămășitele păcătoșilor vor fi aduse in faţa Domnului pentru judecata cea din urmă”.

Şi guvernul iranian, dar şi mulţi alţii, cred la fel. Iranul (ayatollahul Ali Khamenei, liderul suprem, dar şi preşedintele Ahmadinejad) vrea arma nucleară tocmai pentru a declanşa războiul nuclear, războiul Armaghedonului. Cu credinţa puternică, dar falsă, trebuie avută mare grijă (apropo de acordul nuclear al Iranului cu SUA).             - va urma -

 




ACTUALITATEA religioasă
Harta activităţilor social-filantropice şi medicale ale Bisericii Ortodoxe Române

În data de 14 septembrie 2015, a fost lansată noua secţiune din cadrul site-lui oficial al Patriarhiei Române - www.patriarhia.ro, dedicată prezentării lucrării social-filantropice şi medicale desfășurate atât la nivelul unităților de cult, cât și a organizațiilor neguvernamentale care funcționează cu binecuvântarea eparhiilor.   http://map.patriarhia.ro/index.php

După cum informează Pr. Cezar-Antonio Dumitraşcu, Consilier Patriarhal în cadrul Sectorului Social-Filantropic al Administraţiei Patriarhale, secţiunea îşi propune creşterea vizibilităţii acestor activităţi precum şi facilitarea accesului populaţiei la toată gama de servicii sociale, medicale şi programe filantropice destinate principalelor categorii de beneficiari aflaţi în dificultate: copii, vârstnici, bolnavi, şomeri, persoane cu dizabilităţi, familii aflate în situaţii de risc social.

Utilizatorii site-ului au la dispoziţie o hartă interactivă cu locaţiile aşezămintelor marcate pe baza coordonatelor GPS, pagini individuale de prezentare conţinând date de contact, descriere şi fotografii precum şi facilităţi multiple de filtrare a informaţiei în funcţie de localizare la nivel de judeţ şi eparhie, tip de activitate, categorii de beneficiari, denumire.

Acest demers face cunoscută publicului larg grija Bisericii Ortodoxe Române pentru persoanele aflate în suferinţe şi nevoi şi totodată se constituie într-un îndemn adresat tuturor credincioşilor să se alăture şi să preia exemplele de bună practică. (www.basilica.ro)



Știri interne - septembrie 2015 (RO)

Torționarul Alexandru Vișinescu, fost comandant al penitenciarului Râmnicu Sărat, acum în vârstă de 90 de ani, a fost condamnat la 20 de ani de închisoare în dosarul în care este acuzat de crime împotriva umanității. Sentinţa nu este definitivă.

Potrivit rechizitoriului procurorilor, in perioada 1956-1963, Alexandru Visinescu, in calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, "a savarsit actiuni si inactiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivitatii reprezentata de deţinutii politici incarcerati in acest penitenciar, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrangerea grava a exercitarii acestora, pe motive de ordin politic. Totodata, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer catre spitalele penitenciar, degradarea starii de sanatate a condamnatilor prin lipsa hranei, pedepsele aplicate discretionar si abuziv, conditiile de detentie inumane, relele tratamente, bataia si alte violente erau actiuni menite a duce la exterminarea fizica a persoanelor incarcerate".

Alături de Vişinescu, istoricii au identificat alte 35 de persoane legate de moartea a zeci de deţinuţi politici. Pentru 12 dintre aceştia IICCMER a suspendat investigaţiile deoarece încă nu există probe solide.

     Privind legea 217/2015 Radu Preda a declarat în cadrul unei dezbateri găzduite de Muzeul Ţăranului Român: „Sunt greşeli impardonabile în aşa-zisa lege antilegionară. Cea mai izbitoare este lipsa condamnării comunismului. Se instituie o interpretare şi se omite ideologia care a produs cele mai multe crime. Mai mult, legea instituie delictul de opinie şi îl încadrează la fapte penale, ceea ce este extrem de grav”.

Directorul IICCMER a anunţat că va adresa în numele institutului o scrisoare deschisă preşedintelui Klaus Iohannis şi preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului în legătură cu greşelile din legea antilegionară.

     „În primul rând rolul Parlamentului nu este de a scrie şi de a interpreta istoria, ci eventual de-a o face. Ar putea să facă unirea cu R. Moldova, dar nu vor. Această lege ne complică viaţa pentru că este o lege pro-comunistă care condamnă extremismul de dreapta, dar nu şi extrema stângă. Legionarismul este condamnat, dar comunismul este scăpat”, a spus Radu Preda, citat de epochtimes-romania.com

     Ca urmare, patru membri ai Consiliului științific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc s-au autosuspendat din acest for în semn de protest față de declarațiile președintelui IICCMER, Radu Preda, care a susținut public faptul că legea "anti-legionară" ar fi de fapt una "pro-comunistă". Cei patru membri sunt Zoe Petre, Dennis Deletant, Cristian Pârvulescu și William Totok.

     "Dezaprobăm declarațiile președintelui Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), dl. Radu Preda, care, între altele, susține teza că așa numita lege 'anti-legionară' este o lege 'pro-comunistă'. În consecință, ne autosuspendăm din Consiliul științific al IICCMER până în momentul desemnării unui nou președinte executiv al acestui institut de către Guvernul României", se arată într-un comunicat de presă semnat de cei patru și transmis luni.

     De asemenea, şi Adrian Cioroianu s-ar fi autosuspendat din calitate de membru al Consiliului Ştiinţific al IICCMER, potrivit unor surse apropiate institutului citate de stiripesurse.ro

     În momente critice ies la suprafaţă „polticienii corecţi” (Zoe Petre, Dennis Deletant, Cristian Pârvulescu, William Totok, Adrian Cioroianu) şi politicienii drepţi (Radu Preda)! De fapt cei drepţi nici nu sunt politicieni, dar când vrei să faci un lucru bun n-ai cum să nu te împiedici şi de politică.

Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici și Victime ale Dictaturii Comuniste din România

C O M U N I C A T  D E  P R E S Ă

 Cei 242 de delegați prezenți la Congresul al XXII-lea al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici și Victime ale Dictaturii Comuniste din România, întruniți la Râmnicu Vâlcea în zilele de 28 și 29 august 2015, au ales noua conducere a A.F.D.P.R. pentru următorii patru ani. Pentru funcția de președinte a fost reales domnul Octav Bjoza.

Discuțiile celor prezenți s-au axat pe două probleme importante: Legea 217/2015 și Întâlnirea de la Tallinn (Estonia).

În luările de cuvânt delegații au atras atenția asupra caracterului neconstituțional  al Legii 217/2015 și au votat în unanimitate rezoluția prin care să se solicite Avocatului Poporului să ceară Curții Constituționale a României să o abroge pentru că este fundamental neconstituțională, antidemocratică și inoportună.

Dacă în prealabil s-ar fi inițiat dezbateri ample, inclusiv cu Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, nu s-ar fi ajuns la situația actuală.

Următoarea problemă abordată s-a referit la întâlnirea comemorativă de la Tallinn (Estonia) din 23 august 2015 (Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului),  ocazie cu care a fost adoptată o declarație comună a țărilor participante, declarație în care se afirmă: “Toate regimurile totalitare, precum cel nazist şi cel comunist, au restricţionat sistematic libertăţile oamenilor şi le-au încălcat drepturile, sub forma lor extremă de crime împotriva umanităţii, motivate ideologic. Multe dintre crimele comise de regimurile totalitare au fost de natură genocidală. Genocidul şi crimele împotriva umanităţii nu se prescriu. Victimele crimelor comise de regimurile totalitare au dreptul la justiţie”.

S-a votat în unanimitate susținerea Declarației comune adoptate la întâlnirea de la Tallinn din 23 august 2015.

Somăm pe această cale miniștrii de externe și de justiție să clarifice motivul pentru care România nu a fost reprezentată la această importantă întâlnire.

Considerăm că și România trebuie să adere în cel mai scurt timp la Acordul interstatal pentru constituirea Tribunalului internaţional pentru investigarea crimelor comunismului, inițiat la Tallin. Se crează astfel o șansă istorică pentru dezvăluirea crimelor din perioada comunistă și pedepsirea celor ce se fac vinovați.

În încheiere, delegații și-au manifestat în continuare disponibilitatea pentru a depune mărturii în procesele cu torționarii din aparatul de represiune comunist.

            Președinte   Octav Bjoza

Bogdan Diaconu, președintele PRU, a formulat o petiție către instituția Avocatul Poporului prin care îi cere conducătorului acesteia, Victor Ciorbea, să ridice excepția de neconstituționalitate pe Legea 217/2015.

În același timp, deputatul Bogdan Diaconu i-a mai cerut acestuia să sesizeze Curtea Constituțională să se pronunțe pe această lege anti-românească, anti-națională și anti-constituțională prin care istoria și valorile românești sunt interzise pe motiv că ar fi „legionare”.

Extras din lege: „[]Art.2. []prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează interzicerea organizaţiilor, simbolurilor şi faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob [] Art. 3 a) prin organizaţie cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob se înţelege orice grup format din trei sau mai multe persoane, care îşi desfăşoară activitatea temporar sau permanent, în scopul promovării ideilor, concepţiilor sau doctrinelor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, precum ura şi violenţa pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase şi inferioritatea altora, antisemitismul, incitarea la xenofobie, recurgerea la violenţă pentru schimbarea ordinii constituţionale sau a instituţiilor democratice, naţionalismul extremist.[] Art. 5 [] şi fapta de a promova, în public, idei, concepţii sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, în sensul art. 2 lit. a), se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi.[]Art. 6 [] (3) Săvârşirea faptelor prevăzute la alin. (1) şi (2) prin intermediul unui sistem informatic constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.”

Episcopul Giurgiului, PS Ambrozie, a oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea Putna cu ocazia praznicului Adormirii Maicii Domnului.

PS Ambrozie - Episcopul Giurgiului - predica pe Ceahlau de Schimbarea la Fata 2015

În urma refugiaților mă tem că se va întări nu Europa Unită, ci se vor întări statele naționale, pe care de-acum câțiva ani am sperat să le demolăm", a spus Marko Bela, la seminarul organizat de Fundația Culturală Bernady Gyorgy. Păi dacă lupţi pentru desfinţarea statelor, de ce mai vrei autonomie locală, că astfel practic se face alt „stat” mai mic şi tot naţional (maghiar!).

În forma adoptată de Camera Deputaţilor (urmând a fi semnată de Preşedinte), legea permite "organelor de urmărire penală, organelor de stat cu atribuții în domeniul apărării și securității naționale și instanțelor să aibă acces rapid la datele de identificare ale clienților operatorilor de telecomunicații". Furnizorii de servicii de telecomunicaţii sunt obligaţi ca în maxim 48 de ore să pună la dispoziția organelor (care au obţinut autorizarea judecătorului) datele stocate timp de 3-5 ani ale clienţilor.

 



Știri externe - septembrie 2015 (EXT)

ROMÂNIA-BASARABIA: Ziua Unirii Basarabiei cu România, aviz favorabil în Comisia de specialitate din Senatul de la Bucureşti

Proiectul de lege iniţiat de deputatul român, Eugen Tomac,  privind instituirea Zilei de 27 martie drept Zi Naţională a Unirii Basarabiei cu România a primit aviz favorabil în Comisia de specialitate din Senatul României.      

Iniţiativa legislativă a fost adoptată marţi, 8 septembrie, cu unanimitate de voturi de către membrii Comisiei românilor de pretutindeni.        

„Mă bucur că au înţeles colegii mei importanţa acestui proiect şi sper că acesta va fi adoptat cât mai curând în cele două camere ale Parlamentului”, a declarat legislatorul de la Bucureşti, Eugen Tomac.     

Iniţiativa legislativă va urma în continuare procedura legislativă a Parlamentului, urmând a fi dezbătută în plenul celor două camere.   

Potrivit proiectului de Lege, în fiecare an, la 27 martie, de Ziua Naţională a Unirii Basarabiei cu România, va fi arborat drapelul României, vor fi organizate evenimente şi manifestări publice şi cultural-ştiinţifice, iar Societatea Română de Radiodifuziune, Societatea Română de Televiziune şi Agenţia Naţională de Presă AGERPRES, în calitate de servicii publice, vor include în programele lor emisiuni sau materiale cu caracter cultural dedicate acestei sărbători. (www.jurnal.md)

BASARABIA: Marşul Unirii la Chişinău: „Uniți, salvăm Republica Moldova!”

       Un marș unionist cu genericul „Uniți, salvăm Republica Moldova!” a avut în după amiaza zilei de astăzi la Chișinău, acțiunea fiind organizată de Mișcarea civică Tinerii Moldovei.
       Manifestanții au pornit în marș din Piața Marii Adunări Naționale din capitală spre Teleradio Moldova. Ei au ales instituția televiziunii publice pentru a atrage atenția presei la faptul că trebuie să reflecte obiectiv evenimentele.

„Teleradio Moldova este instituția plătită din banii noștri și care ar trebui să ne reprezinte, dar nu o face”, au declarat protestatarii. Anatol Ursu, președintele Mișcării Civice Tinerii Moldovei, a menţionat că „soluția Unirii pentru ieșirea din haosul instalat în statul nostru trebuie să fie vizibilă și în emisiunile de la Moldova 1”.

Pe tot parcursul traseului spre Teleradio Moldova, aceştia au scandat lozinci unioniste: ”Basarabia e România!”; Unire!; ”Trăiască, trăiască, trăiască și înflorească, Moldova, Ardealul și Țara Românească!”; ”Chișinău și București – două inimi românești”, ”Jos hotarul de la Prut”.

De asemenea, cei de la Mișcarea civică Tinerii Moldovei au înaintat şi un şir de revendicări autorităţilor de la Chişinău printre care accelerarea interconectării energetice cu România şi aducerea DNA de la București pentru lupta contra corupției din Republica Moldova.

La eveniment a participat şi activistul român George Simion, căruia  instanța de judecată i-a ridicat vineri interdicția de a intra pe teritoriul Republicii Moldova. Acesta i-a invitat pe tinerii basarabeni să vină marți la Constanța unde va avea loc ședința comună a Guvernelor Republicii Moldova și României.

Moldova.ORG precizează că marșul unionist nu face parte din protestele organizate de platforma Demnitate și Adevăr în PMAN. Tinerii Moldovei susțin că revendicările Platformei DA sunt valabile și pentru ei, însă consideră că dezideratele vor fi realizate nu prin demisia autorităților, dar prin unire cu România. (www.moldova.org)

ISRAEL: Comori arheologice recuperate de pe Muntele Templului

MAREA BRITANIE: Ateu homosexual blamează bisericile dispuse la compromisuri

      Pe blogul publicaţiei The Spectator, un ateu homosexual (Matthew Parris) deplânge disponibilitatea la compromis a mai multor biserici în ceea ce priveşte problema căsătoriilor homosexuale şi se întreabă dacă „nu mai există nimeni de calibru intelectual în Biserica Romano-Catolică sau în Biserica Anglicană care să poată argumenta împotriva adaptării Bisericii la spiritul vremii, Biserica pierzând mult din credibilitate”.

MAREA BRITANIE: COLAPSUL CRESTINISMULUI IN MAREA BRITANIE

Titlul alarmant al comentariului de astazi nu l-am ales noi. E o formula mai atenuata inspirata noua de un  articol cu un titlu si mai alarmant: 2067: The End of British Christianity ("Anul 2067 - sfarsitul crestinismului britanic") publicat de publicatia britanica The Spectator in iunie anul acesta. [Textul integral il aflati aici: http://www.spectator.co.uk/features/9555222/2067-the-end-of-british-christianity/] Articolul reda un portret sombru privind situatia curenta, dar mai ales de viitor, a crestinismului in Marea Britanie. Conform articolului, ultimul crestin al Marii Britanii se va naste in 2067. Atunci Marea Britanie va inceta sa mai fie "mare" si se va transforma in altceva, un "altceva" care inca acum incepe sa se reliefeze pe orizont. Un "altceva" care nu va mai fi crestin si va reflecta ciocnirea intre secularismul britanic al anului 2067 si religiile care inca vor mai fi practicate in insulele britanice la vremea aceea, in principal islamul.

Marea Britanie a devenit "mare" in Secolul XVIII cind britanicii au colonizat o mare parte a lumii. Pe unde au ajuns au dus cu ei crestinismul, au misionat, au extins civilizatia crestina dincolo de limitele geografice ale Europei si au dus cu ei faimoasa King James Bible, Biblia tradusa sub obladuirea imparatului britanic James la inceputul Secolului XVIII. Civilizatia britanica coloniala a fost mult influentata de aceasta traducere a Bibliei. Aspectele civilizatoare si crestinizante ale Marii Britanii i-au dat, pe buna dreptate am putea zice, apelativul de "mare". Fara crestinism si Biblie, insa, Marea Britanie va deveni Britania, asa cum ea a fost cunoscuta in vremea romanilor, cind triburile britanice si celtice erau pagane si in necunosctinta de Dumnezeul adevart ori crestinism.

Autorul nu glumeste. Atentioneaza. Isi bazeaza articolul pe datele demografice si statistice emise periodic de guvernul britanic, sondaje de opinie, ori date publicate de Biserica Anglicana. Recensamintul britanic al anului 2011 denota ca intre 2001 si 2011 numarul crestinilor nascuti in Marea Britanie a scazut cu 5.3 milioane. Asta inseamna 10.000 pe saptamina. Marea Britanie efectiv nu mai naste crestini. Ii importa prin imigratie, dar sub 10.000 pe saptamina. Cresterea e deci, negativa, asa incit, in 2067 crestinii in Marea Britanie, afirma autorul, "will become statistically invisible" ("vor deveni invisibili din punct de vedere statistic").

Crestinismul in Romania

Comentariul nostru de astazi trebuie cunoscut de fiecare roman. Pentru ca factorii care tind spre colapsul crestinismului in Marea Britanie sunt la lucru si in Romania si in societatea romaneasca. Cauzele principale in  Marea Britanie sunt ascensiunea ateismului, intensificarea secularismului (atit in afara Bisericii cit si in interiorul ei), multiculturalismul, materialismul, hedonismul, respingerea si denigrarea valorilor traditionale si a traditiei crestine. Guvernele britanice grabesc si ele moartea crestinismului britanic promovind secularismul in detrimentul crestinismului, discriminind impotriva crestinilor, ridiculizind crestinii si crestinismul, legiferind in detrimentul crestinismului, si respingind valorile morale si traditionale.

Tendinte identice se manifesta si in Romania. Cu toate ca, in sondajele de opinie realizate recent de Pro-TV privind religiozitatea romanilor, romanii stau bine, cel putin pe hartie, privind religiozitatea si credinta, asta nu inseamna ca lucrurile vor continua sa ramina asa. 96% dintre romani cred in Dumnezeu si se considera foarte religiosi ori religiosi, 45% merg la biserica saptaminal, 69% se roaga zilnic, si doar 1.1% se declara atei. [Detalii:http://stirileprotv.ro/stiri/social/studiu-ires-96-dintre-romani-cred-in-dumnezeu-iar-69-se-roaga-cel-putin-o-data-pe-zi-cati-cred-ca-exista-rai-si-iad.html] Dupa doua generatii care au trait sub comunism, aceste date statistice nu arata tocmai rau. Dar asta nu inseamna ca ceea ce se intimpla in Marea Britanie nu se poate intimpla si la noi. La ultimul recensamint aproximativ 20.000 de romani se declarau atei, dar conform sondajului Pro TV, 1.1% dintre noi se considera atei astazi.

Materialul de astazi, deci, e foarte important. Il redam in traducere romaneasca,  abreviat si adaptat limbajului nostru uzual, urmind ca cei interesati sa citeasca articolul in intregime in engleza. Rugaminte: avind in vedere importanta materialului de azi, rugam pe fiecare cititor sa-l transmita tuturor contactelor lor, iar celor care tin bloguri sa-l posteze.

2067: The End of British Christianity

iunie 3, 2015 Damian Thompson

Extrapolarea datelor statistice nu sunt predictii. Dar nu se poate nega ca bisericile britanice se confrunta cu probleme serioase. Se spune des ca bisericile si congregatiile Marii Britanii se micsoreaza, dar asta nu e indeajuns pentru a exprima dimensiunile dezastrului cu care se confrunta crestinismul britanic. Tot la zece ani recensamintul populatiei reda in detalii situatia critica: intre 2001 si 2011 numarul crestinilor nascuti in Marea Britanie a scazut cu 5.3 milioane - cam 10.000 pe saptamina. Daca aceasta rata a declinului continua, misiunea sfintilor din trecut care au misionat pe britanici, irlandezi si scotieni va ajunge la sfarsit in 2067. Acesta va fi anul in care crestinii care au mostenit credinta parintilor lor britanici va deveni invizibila din punct de vedere statistic. Pretutindeni bisericile vor fi fost deja adaptate pentru folosinte seculare, demolate ori abandonate. Catedralele noastre vor supravietui, dar nu vor fi catedrale adevarate pentru ca nu vor avea episcopi. Declinul Bisericii Anglicane e mai accentuat decit al oricarei alte denominatii religioase. Daca va continua la acelasi pas, asa cum sugereaza ultimele sondaje de opinie, anglicanismul va dispare din Marea Britanie in 2033. Intr-o zi ultimul britanic crestin nascut in Marea Britanie va muri si asta va fi sfarsitul.

Biserica Anglicana

Aceste extrapolari statistice sunt bazate pe cele mai bune si precise date disponibile: rezultatele recensamintelor, sondajele de opinie si alte studii similare. Dar pentru ca aceste surse statistice sunt obtinute si interpretate in mod diferit, este imposibil sa creezi o singura proiectie liniara. Extrapolarile nu sunt identice cu predictiile. Deci, sunteti incurajati sa priviti viziunea apocaliptica a crestinismului in Marea Britanie cu scepticism. Dar, totusi, punctul esential ramine: crestinismul moare in rindul populatiei anglo-saxone si celtice a Marii Britanii. Evenghelia pe care misionarii crestini au adus-o in insulele britanice in anul 597 este respinsa in mod decisiv. Avind in vedere ca descendentii anglo-saxonilor si al celtilor constituie 90% din populatia crestina a Marii Britanii, respingerea aceasta reprezinta o pierdere devastatoare pentru credinta crestina. Si totul s-a petrecut atit de repede. Anglicanii in special isi abandoneaza credinta la un pas incredibil. Conform sondajelor de opinie numarul anglicanilor a scazut de la 40% din populatia Marii Britanii in 1983 la 29% in 2004 si la 17% in 2014. (...)

Fostul Arhiepiscop al Bisericii Anglicane, Lord Carey of Clifton, a atras atentia luna trecuta ca Biserica Anglicana e "la un pas de extinctie". Ultimele date furnizate de sondajele de opinii confirma aceasta concluzie. Intre 2012 si 2014 proportia britanicilor asociati cu Biserica Anglicana a scazut de la 21% la 17%, o pierdere de 1.7 milioane de persoane in doar doi ani. La asta poate te-ai astepta daca Biserica Anglicana ar fi fost implicata in scandaluri serioase, de exemplu de pedofilie. Dar nu a fost.

Biserica Catolica

Numarul catolicilor in Marea Britanie a scazut de la 10% la 8% intre 1983 si 2014. Dar acest declin ar fi fost cu mult mai mare in absenta influxului masiv al catolicilor din Europa, America Latina, Africa si Filipine. Nu e de mirare, deci, ca Vincent Nicholas, Cardinalul Bisericii Catolice, accentueaza "invatatura Evangheliei" de a primi imigranti. Dar el se insala daca crede ca strainii catolici vor continua sa umple bancile bisericilor. Tinerii polonezi din Anglia si Tara Galilor sunt cu mult mai putin religiosi decit acum zece ani. M-ar surpinde daca mai mult de a cincime dintre ei participa la slujbele religioase. Si asta se aplica si Scotiei. Polonezii care intaresc parohiile catolice scotiene nu o vor mai face multa vreme. Intre timp, procentul celor care se identifica cu Biserica Scotiana ("Church of Scotland") s-a prabusit in prapastie: a scazut de la 36% dintre scotieni in 2001 la 18% in 2013.

Cauze si explicatii?

Din ce cauza se confrunta crestinismul britanic cu aceasta catastrofa? Nu exista un singur rapuns, dar impune o atentionare - secularismul. Deseori auzim plangeri privind secularismul militant si excluderea religiei din spatiul public. Multi crestini cred ca singurul lucru care-i impiedica sa-si practice credinta in libertate e conspiratia organizata de Paul Toynbee, Richard Dawkins si BBC. [Nota AFR: Toynbee si Dawkins sunt printre ateii notorii si agresivi britanici] Adevarul este ca Toynbee si Dawkins se dovedesc a fi prosti cind e vorba de a discuta despre religie. Pe de alta parte, BBC e partinitoare impotriva crestinilor si ingnoranta privind crestinismul.

Dar, pe de alta parte, secularismul a intrat si in biserici. Se accentueaza deseori, si pe bund credinta, ca secularizarea care se petrece in biserica e la fel de importanta ca si secularizarea care se petrece in afara bisericilor. Sociologul american James Davison Hunter a explorat acest fenomen in doua carti ale lui, Culture Wars  (1991) ("Razboiul culturilor") si To Change the World (2010) ("Schimbarea lumii"). Hunter e nepoliticos cind discuta crestinii politicii de stanga care afirma ca incalzirea globala ori hartuirea sexuala in campusurile universitare sunt subiecte care apartin teologiei crestine. Dimpotriva, zice el, crestinii care sunt preocupati de astfel de cauze, sunt de fapt persoane secularizate. Iar daca agenda lor are succes, biserica pierde. La fel se poate spune si despre crestinii conservatori care fac cruciade impotriva avortului si a casatoriilor homosexuale. Pina acuma nu au reusit sa le interzica prin lege. Dimpotriva, casatoriile homosexuale si avortul inca sunt legale in America. La fel si in Marea Britanie unde in 1967 catolicii au lansat o campanie fara success de abrogare a legii avortului. Aceste esecuri, insa, nu pot fi atribuite popularitatii avortului. Ele sunt semne ale stingerii treptate a crestinismului in Marea Britanie si America. E vremea, deci, sa abandonam notiunea ca America e cumva speciala privind religia ori dovada ca religia poate supravietui foarte bine intr-o democratie avansata din punct de vedere industrial. Luna trecuta [Nota AFR: mai 2015] organizatia Pew Research a publicat un studiu gigantic privind modificarile religioase din America. Doar 57% dintre americanii nascuti intre 1981 si 1996 se identifica ca fiind crestini. 36% dintre tinerii intre 18 si 24 de ani se declara "nones" adica fara apartenenta religioasa. La fel, in Marea Britanie, ultimul recensamint indica ca proportia persoanelor care nu se afiliaza religios a crescut de la 15% in 2001 la 25% in 2011. Ba mai mult, sondajul de opinii British Election Survey spune ca 45% dintre britanici nu se identifica cu nici o denominatie religioasa.

Islamul

Am comparat Anglia cu America pentru ca ele au atitudini radical deferite privind crestinismul. Dar directia e aceasi. Si asta e adevarat cu toate ca America nu are o populatie mare de musulmani. Sa nu ne pierdem, insa, in discutia noastra discutind islamul. Cu toate ca islamul va deveni cea mai raspindita religie in Marea Britanie pe parcursul acestui secol, islamul nu goleste bisericile de la tara. Cel mai mortal inamic al crestinismului occidental nu e islamul ci procesul extrem de complex al secularismului.Ori, dintr-o alta perspectiva, alegerea. (...) Bisericile nu pot tine pasul cu optiunile pe care enoriasii lor le au. (...) James Davison Hunter e un crestin traditional, dar crede ca a aflat calea de iesire din impasul cu care bisericile se confrunta - urmarea poruncilor lui Iisus si prezenta Lui in inimile noastre ne va schimba pe noi si societatea. Dar si perspectiva asta mi se pare ca ignora realitatea ca religiile mor, cel putin la nivel local unde nimeni nu poate fi constrans sa mearga la slujbele religioase. Eu sunt catolic si cred ca portile locuintei mortilor nu vor birui Biserica cladita de Sfantul Petru. Totdeauna va fi cineva care sa ia locul "ultimului crestin". Dar nu neaparat in Marea Britanie unde zgomotele mortii deja se aud. (http://www.alianta-familiilor.ro/)

GERMANIA: EKD A CERUT SCUZE PENTRU ICONOCLASMUL REFORMEI PROTESTANTE

            Biserica Evanghelică a Germaniei (Evangelische Kirche in Deutschland, EKD) a exprimat scuze pentru iconoclasmul Reformei protestante, într-un comunicat din 29 iulie curent, salutat de l’Osservatore Romano în italiană din ziua următoare.

            Ortodocşi şi protestanţi s-au întâlnit pentru a discuta şi aprofunda sensul imaginii pentru tradiţiile lor cu ocazia unei reuniuni a delegaţiei EKD şi a Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului care a avut loc în aceste zile la Hamburg.

            Patriarhul ecumenic Bartholomew şi Episcopul Heinrich Bedford-Strohm, preşedintele EKD, au trimis cuvinte de salut pentru a binecuvânta reuniunea.

            Comunitatea protestantă germană a exprimat scuze pentru distrugerea generalizată a imaginilor religioase care s-a petrecut în perioada Reformei, explică l’Osservatore Romano.

            Comunitatea protestantă condamnă ferm practica de distrugere a “imaginilor”, a explicat preoteasa Episcop Petra Bosse-Huber. Într-adevăr, icoanele au devenit de multă vreme “o expresie a pietăţii protestante”, au recunoscut membrii delegaţiei EKD.

            Această declaraţie, fără precedent, este cu atât mai importantă în cadrul pregătirii aniversării a 500 de ani de la Reforma din 1517 a lui Martin Luther.

            În prima jumătate a secolului al XVI-lea , statuile Fecioarei şi ale sfinţilor, şi la fel vitraliile reprezentând imagini religioase, evenimente miraculoase şi supranaturale au fost scoase din bisericile şi capelele catolice şi adesea distruse. Reaminteşte l’Osservatore Romano, care citează diferite exemple.

            Elveţia, Ţările de Jos, Anglia şi sudul Germaniei au suferit efectele cele grele ale acestei practici distrugătoare, informează agenţia de presă a Vaticanului, Zenit. (din "Viaţa Cultelor")



Înscrierea la ora de Religie se face o singură dată şi este valabilă permanent până la o eventuală schimbare a opțiunii - Biroul de Presă al Patriarhiei Române

Deoarece după publicarea Metodologiei de organizare a predării disciplinei Religie în învăţământul preuniversitar în Monitorul Oficial al României, în ziua de 24 septembrie 2015, unele publicaţii au lansat interpretări eronate cu scop de manipulare, precizăm:

Patriarhia Română își exprimă acordul cu privire la conținutul Metodologiei de organizare a predării disciplinei Religie în învățământul preuniversitar (aprobată prin ordinul ministrului educației și cercetării științifice nr. 5.232/14.09.2015, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720/24.09.2015) și apreciază că aceasta este în concordanță cu Legea pentru modificarea art. 18 din Legea educației naționale nr. 1/2011 (Legea nr. 153/ 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445/22.06.2015).

Precizăm că textul Legii nr. 153/2015 preia conținutul propunerii Consiliului Consultativ al Cultelor, reunit în data de 28 februarie 2015, a cărui idee centrală este că opțiunea în vederea participării la ora de Religie, odată exprimată, rămâne valabilă pe toată durata școlarizării (cu excepția exprimării în scris a schimbării opțiunii) pentru evitarea obstacolelor birocratice și umilitoare pentru părinți prin reînscrierea anuală sau pe cicluri de învățământ(Comunicatul Consiliului Consultativ al Cultelor din data de 28 februarie 2015).

Cu privire la interpretarea eronată a unor jurnaliști a art. 3, alin. (5) din Metodologia menționată (În vederea prefigurării catedrelor, pentru elevii deja înscriși în unitatea de învățământ, cererile menționate la alin. (1) și (3) se depun, de regulă, până la sfârșitul lunii decembrie, pentru anul școlar următor), facem următoarele precizări:

1. Textul Legii nr. 153/2015 și art. 3, alin. (1) al Metodologiei arată că înscrierea la ora de Religie se face prin cerere scrisă a elevului major/a părintelui sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor. Schimbarea opțiunii se face tot prin cerere scrisă și depinde exclusiv de libertatea de conștiință a părintelui, a tutorelui legal sau a elevului major (conform Deciziei nr. 669/2014 a Curții Constituționale a României). Un părinte care a optat o dată pentru o anumită variantă nu poate fi obligat să mai aleagă încă o dată, adică să mai facă o altă cerere în același sens. Textele celor două acte normative sunt clare în această privinţă, doar schimbarea opțiunii se face printr-o altă cerere.

2. Art. 3, alin. (5) din Metodologie nu face referire la faptul că elevii trebuie să se reînscrie în fiecare an la ora de Religie (ceea ce ar fi, oricum, în neconcordanță cu Legea nr. 153/2015), ci se referă la perioada în care trebuie să se depună la secretariatul unității de învățământ cererile menționate în art. 3, alin. (1) și (3), adică cererile de înscriere (pentru cei care nu și-au exprimat niciodată opțiunea de a participa la ora de Religie), respectiv de schimbare a opțiunii (pentru cei care și-au exprimat cândva opțiunea de a participa la această oră).

3. Întrucât Metodologia urmărește rezolvarea unor aspecte de ordin practic-administrativ, un element important pentru înțelegerea ei îl constituie art. 3, alin. (4): Cererile menționate la alin. (1) și (3) se depun la secretariatul unității de învățământ la care este înscris elevul și se înregistrează în Sistemul Informatic Integrat al Învățământului din România (SIIIR). Ca urmare, orice modificare în SIIIR se poate face doar urmare unei cereri explicite depuse la un moment dat, iar nu la începutul fiecărui an, termen care nu este prevăzut nici de Lege, nici de Metodologie, nici în cererile de înscriere deja înregistrate în SIIIR.

Regretăm că unii jurnaliști încearcă în continuare manipularea opiniei publice, insistând asupra reînscrierii anuale a elevilor la ora de Religie (umilitoare pentru părinți şi împovărătoare pentru școală).

Patriarhia Română constată din nou fapul că, în ceea ce priveşte ora de Religie în învăţământul public, exact aceleaşi instituţii media dezinformează sistematic împotriva spiritului Deciziei nr. 669/2014 a Curții Constituționale a României, a prevederilor Legii nr. 153/2015 și ale Metodologiei de organizare a predării disciplinei Religie în învățământul preuniversitar. Acest fapt îngrijorător ar putea fi explicat fie prin pregătirea profesională precară a celor care scriu pe această temă, însuşindu-şi de regulă fără discernământ punctul de vedere al adversarilor orei de Religie, fie prin constrângeri editoriale impuse.

În situațiile în care în mod abuziv se vor realiza modificări în SIIIR, fără cererea expresă a părinților sau aceștia vor fi obligați de către școli să facă cereri de reînscriere la Religie, împotriva prevederilor Legii, ale Metodologiei și a voinței părinților, Patriarhia Română va sesiza autoritățile competente, solicitând sancționarea celor vinovați.



Protocol de cooperare între Patriarhia Română şi Ministerul Sănătăţii - Biroul de Presă al Patriarhiei Române

În Salonul Teoctist Patriarhul din Reşedinţa Patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi Domnul Ministru Nicolae Bănicioiu au semnat, astăzi, joi, 03 septembrie 2015, un Protocol de cooperare între Patriarhia Română şi Ministerul Sănătăţii, privind Programul „Sănătate pentru sate”.

Protocolul a fost încheiat cu scopul organizării unor acţiuni medicale umanitare, care au drept beneficiari persoanele defavorizate din mediul rural, adică: persoane cu vârstă înaintată, persoane cu statut socio-economic scăzut, persoane cu dizabilităţi, nedeplasabile, cu boli cronice, cu nivel educaţional redus, cazuri sociale.

În acest scop, cele două instituţii cooperează pentru facilitarea accesului la asistenţă medicală a beneficiarilor menţionaţi mai sus, din mediul rural şi din localităţile izolate. Aceste activităţi se vor desfăşura pe bază de voluntariat şi vor urmări creşterea gradului de conştientizare şi implicare în acţiuni de prevenire şi combatere a practicilor care dăunează sănătăţii.

Grupul de voluntari va fi constituit din medici, asistenţi medicali şi personal auxiliar care frecventează slujbele de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului. Programul „Sănătate pentru sate” va funcţiona, într-o primă etapă, de câteva luni, ca proiect pilot în zonele care aparţin administrativ de Arhiepiscopia Bucureştilor, respectiv: judeţul Prahova, judeţul Ilfov şi Municipiul Bucureşti, urmând a fi extins ulterior, în funcţie de rezultatele obţinute, la nivel naţional.

Toate resursele umane, financiare şi logistice necesare executării prezentului proiect sunt puse la dispoziţie de grupul medicilor voluntari şi nu afectează bugetul Ministerului Sănătăţii.




ORTODOXIA (dreapta credinţă)
Sfânta Tradiţie şi ereziile
Înălţarea Sfintei Cruci (istorie, mărturii şi semnificaţii) - Fr. Alexandru Mihail Niţă

 

 



Spovedania şi vindecarea arborele genealogic al neamului - Protos. Ioachim Pârvulescu

Fiecare om se trage dintr-o familie, iar mai multe familii apropiate ca grad de rudenie formează un neam. Fiecare neam are un arbore genealogic. Acest arbore genealogic diferă de la neam la neam. După cum un arbore este sănătos şi dă naştere altor ramuri sănătoase, dezvoltându-se foarte frumos, tot astfel se întâmplă şi într-un neam care este credincios, cu frica lui Dumnezeu şi naşte alte ramuri sănătoase şi credincioase, dezvoltând foarte frumos, în mod normal, acel arbore genealogic.

Observăm la unii arbori cum încep să le apară câte o ramură uscată, după aceea altele şi altele, încet, încet, iar la un moment dat observăm că o mare parte din acel arbore s-a uscat. Apoi, la scurt timp, el se usucă definitiv, deoarece nu l-a îngrijit nimeni.

Asemenea analogie putem să o raportăm la diferite neamuri de oameni care sunt necredincioşi.

Păcatul se transmite de la tată la fiu; or, acel păcat netratat macină şi roade în toţi membrii familiei. O bună parte din acei oameni nu-şi dau seama de acel lucru şi se trezesc după ani şi ani, după generaţii peste generaţii că „li s-a cam pierdut neamul”, cum se spune în popor, adică păcatul moştenit în familie şi netratat cu Tainele Bisericii a făcut ravagii.

După cum medicina recunoaşte transmiterea caracterelor (genelor) de la tată la copil, tot astfel religia recunoaşte transmiterea păcatelor de la părinţi la copii. Dumnezeu spune, încă din Vechiul Testament, că „pedepseşte” [în sensul că îngăduie acest lucru în mod pedagogic] pe copii pentru păcatele părinţilor până la al IV-lea neam (Ieşire 20, 5).

De aceea, cei ce sunt căsătoriţi şi au copii, trebuie neapărat să se spovedească, să se cureţe de acele păcate pentru a nu se transmite copiilor lor. Să aibă conştiinţa împăcată că fiii lor nu suferă pentru păcatele părinteşti. Observăm cum foarte mulţi copii se nasc bolnavi. În cele mai multe cazuri copiii se nasc bolnavi datorită păcatelor părinţilor, care nu le-au spovedit şi n-au primit dezlegare de ele.

Un om păcătos care nu se spovedeşte, nu ţine rânduielile bisericeşti: post, rugăciune şi îl prinde sfârşitul vieţii în acea stare păcătoasă, este o ramură uscată la arborele genealogic al neamului său.

Fiecare membru al unei familii care nu se mărturiseşte este o ramură uscată din arborele genealogic al neamului său. Cel mai important remediu pentru vindecarea arborelui este în special Sfânta Spovedanie deoarece aici sunt: curăţirea, tratamentul şi vindecarea.

(Arhim. Ioachim Pârvulescu, Sfânta Taină a Spovedaniei pe înţelesul tuturor, Mănăstirea Lainici)



Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci la Patriarhie

În fiecare an, la 14 septembrie, creştinii ortodocşi sărbătoresc Înălţarea Sfintei Cruci. Anul acesta, în ziua sărbătorii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a oficiat Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală. Alături de Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a slujit şi Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop vicar patriarhal, precum şi un sobor de preoţi şi diaconi.

După citirea pericopei evanghelice, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a adresat un cuvânt de învăţătură numeroşilor credincioşi prezenţi în Catedrala Patriarhală.

Semnul Sfintei Cruci a devenit un semn al identităţii creştinilor

În cuvântul de său, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a vorbit şi despre cinstirea semnului Sfintei Cruci, evidenţiind faptul că a fost o lucrare neîntreruptă în biserica primelor veacuri, începând încă din timpul Sfinţilor Apostoli până astăzi.

„Semnul Sfintei Cruci a devenit un semn al identităţii creştinilor. De aceea, în înţelesul ei duhovnicesc, Sfânta Cruce este cinstită încă din timpul Sfinţilor Apostoli. În această privinţă, în Epistola către Galateni, capitolul 6, versetul 14, Sfântul Apostol Pavel spune: «Iar mie nu îmi este a mă lăuda decât în crucea lui Hristos prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume». Această conştiinţă a legăturii tainice între crucea lui Hristos şi persoana lui Hristos este exprimată duhovniceşte de acelaşi Sfânt Apostol Pavel în cuvintele: «Cuvântul crucii pentru cei ce pier este o nebunie, iar pentru noi cei ce ne mântuim este puterea lui Dumnezeu». Deci, vorbirea despre cruce, despre răstignirea lui Hristos ca un tâlhar pe cruce era o nebunie pentru păgâni, pentru cei care nu credeau în Hristos, era un lucru greu de acceptat că un Dumnezeu Atotputernic se smereşte atât de mult încât moare pe cruce ca un rău făcător. Dar, spune Sfântul Apostol, «pentru noi cei care ne mântuim crucea este puterea lui Dumnezeu»a spus Preafericirea Sa. 

Aflarea lemnului Sfintei Cruci de către Sfânta Împărăteasă Elena

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a vorbit şi despre aflarea, de către Sfânta Împărăteasă Elena, a lemnului Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos.

„În anul 326, Sfânta Împărăteasă Elena a plecat la Ierusalim să caute lemnul Sfintei Cruci. După osteneală foarte mare, săpături multe, la care adesea a asistat Sfânta Elena dăruind bănuţi de aur muncitorilor care săpau ca să-i încurajeze, au fost găsite trei cruci. Aceste cruci erau puse într-un loc adânc, dar nu se ştia care dintre cele trei este Crucea pe care a fost Răstignit Mântuitorul Iisus Hristos. Atunci au adus o femeie bolnavă, după unii o femeie moartă, şi au atins de corpul ei de cele trei cruci. Când a fost atinsă femeia bolnavă de lemnul Crucii Mântuitorului aceasta s-a vindecat sau, după altă versiune, a înviat fiindcă era moartă. Această minune a arătat care dintre cele trei cruci este Crucea Mântuitorului Iisus Hristos”, a spus Preafericirea Sa.

Originea sărbătorii Înălţării Sfintei Cruci

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat şi originea sărbătorii Înălţării Sfintei Cruci.

„În anul 335, a fost construită o biserică pe locul mormântului Mântuitorului Iisus Hristos, locaş de cult ce s-a numit «Biserica Înverii». Ea a fost sfinţită în anul 335, în ziua de 13 septembrie, iar în ziua de 14 septembrie, Episcopul Macarie al Ierusalimului, în noua biserică, pe un amvon, a ridicat Crucea şi de atunci a început să fie prăznuită «Înălţarea Sfintei Cruci» (adică ridicarea ei în văzul tuturor) ca sărbătoare, în fiecare an, la Iersualim. Apoi, sărbătoarea s-a extins şi în alte părţi ale lumii creştine”, a mai precizat Patriarhul României.

Hristos Domnul a arătat iubire iertătoare, smerită, răbdătoare şi jertfelnică pe Cruce

În această zi a sărbătorii «Înălţării Sfintei Cruci» lumina Sfintei Cruci ne cheamă să ne întărim credinţa şi să sporim în iubirea jertfelnică, smerită şi milostivă a lui Hristos care s-a arătat pe Cruce”, a spus Preafericirea Sa, subliniind că puterea crucii este puterea iubirii milostive a lui Hristos mai tare decât moartea.

„Hristos Domnul a arătat iubire iertătoare, smerită, răbdătoare şi jertfelnică pe Cruce, pentru că deşi era Atotputernic nu şi-a nimicit adversarii sau vrăjmaşii Săi, ci S-a rugat pentru cei care L-au răstignit zicând «Părinte, iartă-le lor că nu ştiu ce fac». Aceasta este puterea Sfintei Cruci. Este puterea iubirii milostive a lui Hristos mai tare decât moartea, pentru că Hristos, care S-a smerit pe Sine până la moarte, a biruit moartea cu moartea Sa prin Învierea Sa”, a mai precizat Patriarhul României.

Slava Crucii lui Hristos se arată prin Învierea Lui

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a vorbit celor prezenţi despre legătura mai presus de înţelegere care uneşte taina crucii de taina Învierii lui Hristos.

„Noi cântăm «Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le» şi în noaptea de Paşti preotul uneşte crucea cu lumânarea învierii, le ridică în văzul tuturor şi spune «Hristos a înviat!», iar poporul răspunde «Adevărat a înviat!». Ce înţelegem noi din aceasta? Că puterea Învierii lui Hristos este ascunsă în Sfânta Cruce pentru că este puterea iubirii jertfelnice, iar slava Crucii lui Hristos se arată prin Învierea Lui. Această legătură nedespărţită, această legătură puternică, o legătură mai presus de înţelegere care uneşte taina crucii de taina Învierii lui Hristos se vede şi în faptul că Hristos, deşi a Înviat din morţi, poartă în veşnicie pe Trupul Său Înviat semnele Crucii, semnele cuielor care au fost folosite când El a fost Răstignit. Aceasta ne arată că Hristos a interiorizat taina crucii şi niciodată nu poate fi despărţită Crucea de Învierea Sa şi Învierea Sa de Crucea Sa, pentru că ambele arată taina iubirii smerite a lui Hristos, iubire mai tare decât moartea”, a spus Patriarhul României.

Crucea, prin smerenia lui Iisus, este armă împotriva diavolilor

De asemenea, Preafericirea Sa a mărturisit că în evlavia poporului român, puterea lui Dumnezeu din Cruce este puterea iubirii lui Hristos cel Răstignit şi Înviat.

„Crucea, prin smerenia lui Iisus, este armă împotriva diavolilor, deoarece diavolii nu se pot smeri şi nici nu pot iubi. Ei invidiază şi urăsc. Ei nu sunt smeriţi şi nici iubitori de oameni şi, de aceea, se înfricoşează când văd semnul Sfintei Cruci, deoarece văd pe Hristos lucrăror în Sfânta Cruce prin iubirea Lui smerită şi biruitoare asupra păcatului, asupra iadului şi asupra morţii. Deci, noi nu purtăm semnul crucii doar ca semn al suferinţei, ci şi ca semn al biruinţei prin Înviere. Crucea este deodată semnul suferinţei şi al biruinţei, semnul Răstignirii şi semnul Învierii. Deci, în evlavia poporului român, puterea lui Dumnezeu din cruce este puterea iubirii lui Hristos cel Răstignit şi Înviat”, a spus Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.




ORTOPRAXIA (dreapta trăire)
Misiune. Mărturii. Vieţile Sfinţilor
Harta răspândirii creştinismului
     Harta animată (2015 cadre = 2015 ani) este o editie online a datelor din editia tiparita a "Hartii Răspândirii Evangheliei" realizată de Conservatorul de Vest al Artelor si Stiintelor din Centerville, Tennessee.

Răspândirea creştinismului este rezultatul călătoriilor misionare ale apostolilor, a luptelor teologice ale Bisericii, a persecuţiilor Bisericii (sângele martirilor - sămânţa creştinilor), toate acestea ducând la creştinarea "fiecărei națiuni și fiecarui trib, limbă și popor".

 

 




BISERICA si lumea
Biserica. Neamul. Politica. Lumea
Memoria Holocaustului interzice memoriile concurente - Cezarina Condurache

Cei interzişi astăzi pentru promovarea memoriei Holocaustului
sunt exact cei interzişi ieri pentru promovarea memoriei bolşevice

 Am citit zilele trecute un text semnat de dl Alexandru Florian în revista Timpul – „O lege pentru o societate civilă nepregătită?”. Din momentul în care legea 217 a început să fie dezbătută şi comentată în media, dl Florian, dar şi domnii Vainer, Cioflâncă, Climescu etc., au susţinut că în ciuda scandalului generat în mod gratuit de către legionari, legea 217 nu este una antilegionară, nu este una antiromânească, nu este una procomunistă şi nu este o lege a cenzurii... Cu toate astea dl Florian face o declaraţie profund antidemocratică, ca să nu mai spun lipsită de inspiraţie.

Legea a avut şi are ca obiectiv redarea corectă a memoriei Holocaustului în spaţiul public. Pentru aceasta, având în vedere realitatea, legiuitorul a considerat necesar să prevină şi să limiteze, cum altfel prin interdicţii dacă societatea civilă nu are reacţii?, memoriile concurente. Pe acelea care, direct sau indirect, întinează memoria Holocaustului: negaţionismul, eroizarea lui Ion Antonescu, a simbolurilor sau elitei fasciste etc. În 2015, completările au în vedere: definirea instituţională şi a simbolurilor legionare ca fiind fascismul din România. De asemenea, deşi drama evreilor şi romilor din România în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial este parte a Holocaustului european, pentru mai multă precizie acum se defineşte Holocaustul din România.”

Aşadar pentru că societatea românească nu doreşte să integreze în memoria sa publică Holocaustul, la un nivel care să convină INSHR, statul român a acţionat în favoarea memoriei Holocaustului prin interzicerea memoriilor concurente. Incredibil, deşi e clar pentru toată lumea că istoria este scrisă de cei aflaţi la putere, nu mă aşteptam să ni se spună în faţă că ni se falsifică istoria după bunul plac al legiuitorului. Memoria publică este de fapt o memorie corectă politic modelată de învingători în funcţie de interesele de moment.

Acestă acţiune profund antidemocratică este identică cu cea impusă de regimul comunist care a rescris istoria României pe calapod sovietic şi a încercat să îi remodeleze memoria publică. Cum au făcut asta? Păi cum o face şi astăzi legea 217: prin interdicţie legiuitorul a eliminat memoriile concurente. Legionarii, membrii partidelor istorice, luptătorii anticomunişti, armata română, burghezia şi ţăranii neobedienţi au fost aruncaţi în temniţe sau executaţi în munţi şi pe uliţele satelor. Au fost ponegriţi în fel şi chip din 1944 până în 1989. Au fost scoşi din biblioteci (nu doar din cele publice dar şi din cele personale), le-au fost dărâmate monumentele, au dispărut numele lor din instituţiile publice, le-au fost arestate familiile şi vecinii, le-a fost distorsionată toată viaţa astfel încât oamenii să îi scoată din memoria publică de voie sau mai ales de nevoie.

Le-au fost uneori ascunse trupurile executate fără condamnare ca să nu devină loc de închinare şi ascunse au rămas până astăzi când unii istorici, ca Marius Oprea sau Gheorghe Petrov încearcă să le identifice prin munţi sau gropi comune. Altora le-au dezgropat osemintele şi le-au făcut dispărute – cazul lui Ionel Moţa, Vasile Marin, Corneliu Codreanu. Spunea părintele Calciu „se vor lupta cu noi şi morţi”! Şi iată că avea mare dreptate, ieri au făcut-o comuniştii, astăzi o fac democraţii.

Oponenţii regimului comunist au fost scoşi din memoria publică prin teroare, prin minciună şi prin legislaţia punitivă. Astăzi acceptăm să se reia aceeaşi interdicţie şi mutilare a memoriei publice? Am stat 45 de ani sub întunericul comunist, am bâjbăit 25 de ani în postcomunism încercând să recuperăm câte ceva, răscolind printre minciunile şi resturile lăsate de bolşevici, ca acum să revenim brusc la interdicţie?

Atunci se dorea o memorie publică favorabilă comunismului, astăzi se vrea o memorie publică favorabilă Holocaustului. Cum se face că cei care astăzi trebuie interzişi pentru promovarea memoriei Holocaustului sunt exact aceeaşi oameni care au trebuit interzişi pentru promovarea memoriei bolşevice? Nu vi se pare înspăimântător?

Astăzi se produce o nouă mutilare a memoriei publice prin aceleaşi metode deja testate de comunişti, pe care „democraţii” le îmbracă în forme moderne potrivite secolului XXI. Teroarea nu mai ţine astăzi de duba neagră a Securităţii în care oponenţii regimului dispăreau noaptea fără urmă. Astăzi teroarea se impune prin social media - scrii ceva pe facebook, te vede SRI-ul şi te trezeşti cu dosar penal. Sau se mai poate întâmpla şi aşa: eşti primar la Sighet, primeşti un telefon şi nu îi mai acorzi titlul de cetăţean de onoare lui Aurel Vişovan. Şi ulterior printr-o recomandare corect politică i se dă jos şi placa comemorativă din liceul Dragoş Vodă.

Minciuna s-a tehnologizat şi ea şi se propagă pe internet înveşmântată în ambalaj de adevăr istoric, astfel oricine încearcă să o combată este demascat ca „neolegionar” sau „anticomunist nedemocratic”. Cât priveşte interdicţia, ea nu mai vine în numele socialismului, ci în cel al democraţiei. Interdicţiei i se spune acum „lege a toleranţei”.

Voi face o paranteză. Vreau să vă vorbesc despre un exemplu de minciună acceptată aproape unanim la nivel istoric şi politic. Pe site-ul dedicat Pogromului de la Iaşi (pe care nu îl neg, nu îl contest şi nici nu îl minimalizez în mod evident) există o serie de fotografii ale „făptaşilor”. Această categorie a „făptaşilor” este împărţită în două subunităţi: „decidenţi” şi „agresori”. Subcategoria „agresori” nu conţine nicio imagine, însă cea a „decidenţilor” are numeroase fotografii. Între ele apare şi Horia Sima şi Nicolae Iorga! Subliniez că vorbim despre un site dedicat strict Pogromului de la Iaşi, nu pogromurilor în general, nu cadrului politico-social premergător acestui pogrom etc. Nu există nicio legendă care să sugereze că fotografiile ar putea reprezenta altceva decât pe „făptaşii decidenţi” ai acestui Pogrom.

Cum puteau Sima şi Iorga să fie decidenţi în cazul Pogromul de la Iaşi care a avut loc la finele lunii iunie 1941?! Horia Sima împreună cu regimul legionar fusese înlăturat de la guvernare de către Generalul Antonescu în ianuarie 1941, legionarii erau fie întemniţaţi, fie vânaţi. O parte din ei părăsiseră ţara, între aceştia şi Horia Sima care se afla în iunie 1941 cu domiciliul obligatoriu în lagărul de la Berkenbrück, Germania. Aşadar, cum putea Horia Sima să fie decident faţă de Pogromul de la Iaşi? (decident = persoană fizică sau juridică înzestrată cu putere de decizie).

Despre Nicolae Iorga ce să mai zic? Era mort încă din 1940, asasinat, aşa cum se ştie, chiar de nişte legionari. Ce caută poza lui Iorga în categoria „făptaşi decidenţi” ai Pogromului de la Iaşi? Şi vedeţi vă rog despre ce poză este vorba! Dintre toate pozele lui Iorga a fost aleasă o fotografie a cadavrului său! Pozele nu sunt însoţite nici de nume şi nici de explicaţii suplimentare. Poate Iorga nu e de fapt Iorga, iar Sima nu e Sima şi interpretăm imaginile subiectiv şi nedemocratic.

Domnule Cioflâncă, dacă aveţi dovezi, legaţi-i pe cei doi de alte pogromuri, asasinate, jafuri, agresiuni etc comise împotriva evreilor, dar faceţi astfel încât să se potrivească şi datele istorice, Sima să fie la putere (sau măcar la locul faptei), iar Iorga să fie în viaţă! Sau dacă vreţi neapărat să îi legaţi de Pogromul de la Iaşi, schimbaţi-le încadrarea, numiţi-i „autori morali” aşa cum Alexandra Sidorovici îi considera pe ziariştii naţionalişti autori morali al crimelor de pe front. Mă mir că nu am găsit pe site-ul Pogromului şi fotografia lui Corneliu Zelea Codreanu (mort din 1938) sau de ce nu, a lui Mihai Eminescu în categoria asta de făptaşi decidenţi. (vedeti aici http://www.pogromuldelaiasi.ro/)

Aceasta este o modalitate clară de a deforma memoria publică. Dar să trecem mai departe. Care sunt memoriile care concurează cu cea a Holocaustului şi de ce trebuie interzise? Legea 217 loveşte în memoria eroilor militari, memoria anticomunistă şi în memoria sfinţilor închisorilor.

Memoria eroilor militari este suprimată în mare măsură prin criminalizarea şi interdicţia cultului persoanelor vinovate de „crime de război” şi „crime împotriva umanităţii”. Păi aşa cum am tot scris, vorbim aici despre elita armatei române! Au fost judecaţi pentru aceste delicte, în procese instrumentate de Tribunalele Poporului, generali, colonei, ofiţeri, soldaţi. Numărul generalilor întemniţaţi de comunişti este uriaş: 107 dintre care 47 au fost exterminaţi în temniţe. Acum pot fi scoşi din memoria publică şi din spaţiul public graţie acestei legi. Avem şcoli, străzi, licee, plăci comemorative, busturi închinate acestor oameni. Le vom arunca la gunoi pentru că românii îi cinstesc drept eroi şi prin asta memoria Holocaustului nu stârneşte reacţiile dorite în societatea civilă?

Memoria anticomunistă este acum condamnată la uitare pentru că cei care au luptat în munţii erau în mare parte legionari sau fraţi de cruce. Singurii luptători anticomunişti admişi sunt cei care nu au fost legionari. Ne va da INSHR opinie competentă în acest sens pentru fiecare partizan în parte? Eroismul şi anticomunismul acestor oameni reprezintă o realitate, au luptat împotriva comunismului, au plătit cu viaţa sau cu mulţi ani de temniţă şi tortură, iar astăzi sunt şi ei „anticomunişti nedemocratici” şi trebuie scoşi din memoria publică ca să facă loc Holocaustului? Să îl decupăm pe Ogoranu, pe Nicolae Ciolacu sau pe Spiru Blănaru din galeria rezistenţei anticomuniste ca să facem loc altor eroi impuşi printr-o lege a unei „alte memorii”?

Memoria sfinţilor din închisori este poate cea mai competitivă. Deşi necanonizaţi sunt una dintre categoriile recente ale sfinţilor români din toate timpurile şi toate locurile. Anual numărul pelerinilor care se apleacă asupra mormintelor lor, care le cinstesc moaştele, icoanele şi mai presus de toate mucenicia, creşte necontenit. Mai mult, în ultimii ani unii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe îi consideră şi numesc public drept „sfinţi” pe aceşti foşti deţinuţi politici. Şi aici realitatea este că marea majoritate a acestora sunt legaţi de Mişcarea Legionară: Valeriu Gafencu, Costache Oprişan, Virgil Maxim, George Manu, Pr Iustin Pârvu, Pr Gheorghe Calciu, Pr Ilie Lăcătuşu – provin din rândurile structurilor legionare. Evident că nu asta i-a făcut sfinţi, dar nici nu s-au dezis de Mişcare. Aşadar reprezintă un pericol uriaş pentru memoria Holocaustului care nu poate concura în faţa societăţii civile cu cei consideraţi a fi sfinţi. Aşadar îi aruncăm şi pe ei la gunoi şi încercăm limitarea cultului de care se bucură ca să facem loc memoriei Holocaustului.

Unde sunt valorile democratice? Unde este libertatea de exprimare, de conştiinţă, de libertate religioasă? Unde sunt toate valorile democraţiei pe care dl Florian susţine că le apără şi pe care susţine că legea 217 le promovează? Unde? În interzicerea memoriilor concurente?

Dl Florian s-a exprimat şi anterior în legătură cu memoria publică dezaprobând promovarea patriotismului şi a eroismului în spaţiul public. Iată câteva citate din „Memoria publică și capcanele actului de justiţie. Schiţă pentru o teorie a spaţiului public în tranziţie” - http://www.sferapoliticii.ro/sfera/180-181/art23-Florian.php

Construcţia memoriei pe spaţiul public este un act deliberat de asumare și promovare a unor valori prezumate a fi purtătoare de legitimitate, continuitate, exemplaritate. Într-un cuvânt, simbolurile construite în acest spaţiu sunt creatoare de modele. Societatea modernă și cea postmodernă au o „poftă crescută“ pentru mobilarea spaţiului public cu obiecte care să performeze valori precum patriotismul, valorile naţionale, eroismul statului-naţiune, exemplaritatea elitei politice, culturale sau știinţifice etc. De la plăci memoriale la ansambluri monumentale, de la studii și cărţi, la conferinţe sau emisiuni media, indivizii primesc mesaje creatoare de respectabilitate cu referire la o persoană sau alta, apreciate ca având o contribuţie semnificativă la identitatea sau etosul societăţii respective. Se construiește astfel o reţea comunicaţională cu rolul de a promova ceea ce instituţii publice, ong-uri sau persoane private consideră ca fiind naraţiuni eroizante, modelatoare de comportamente.”

Mai mult, a dat şi soluţia prin care aceste valori, despre care întelegem că nu ii sunt pe plac, pot fi eliminate din spaţiul public:

Există însă perioade în istoria societăţii când mari fracturi generează rescriererea memoriei colective și implicit a celei publice. Revoluţiile, restructurările instituţionale nu răstoarnă numai ierarhii, birocraţii, practici, ci şi valori, mentalităţi sau memorii. Se întâmplă că ceea ce ieri aparţinea memoriei bune astăzi să devină memorie rea și invers.”

Ce face dle Florian legea 217? A existat o mare fractură în societatea româneacă în 2013 când s-a iniţiat acestă modificare legislativă? A existat vreo revoluţie sau vreo restructurare instuţională majoră a statului român care să justifice modificarea radicală a memoriei publice? Ogoranu, Gafencu, Vulcănescu care ieri erau în memoria bună au fost mutaţi cu de-a sila în memoria rea. Legea 217 este o lovitură aplicată statului de drept din România, lovitură pe care dvs. o consideraţi normală şi afirmaţi în scris că este necesar să interzicem unele memorii în favoarea altora! Că unele suferinţe trebuie promovate în detrimentul altora. Asta nu este un atac asupra democraţiei? Asta nu este de fapt o revoluţie prin care încercaţi dărâmarea unei memorii peste care să ridicaţi o alta? E o revoluţie făcută din pix, o asasinare morală a celor deja asasinaţi fizic de comunism.

În societăţi democrate mature, cu reguli asumate şi funcţionale, memoria expusă pe spaţiul public este, în cea mai mare parte, un discurs care se structurează pe valorile democraţiei: libertatea de expresie, respectul diversităţii şi al principiilor umaniste etc. Cu alte cuvinte, valori sau persoane ce au slujit sub ideologii şi regimuri politice antiumane, arbitrare, totalitare nu îşi găsesc contextualizări triumfaliste pe spaţiul public. În același timp, memoria oficială a statului, cea a grupurilor sociale sau a individului, în expresia lor publică, se rescrie cu fiecare ocazie, impulsionată sau timorată de politic, legislaţie, reglementări sau norme. Dar şi de decizii ale justiţiei.”

Aşadar valorile democraţiei: libertatea de expresie, respectul diversităţii şi al principiilor umaniste sunt valabile doar atâta timp cât respectă o corectitudine politică impusă. Şi dacă oamenii nu sunt suficient de „educaţi” să înţeleagă că nu este corect politic să cultive persoane sau valori dintr-o anumită ideologie îi supunem interdicţiilor legislative. Vi se pare normal şi necesar ca oamenii să fie timoraţi prin politică, legislaţie şi justiţie atâta timp cât memoria Holocaustului îşi poate înlătura concurenţa?

Ceea ce dl Florian pare să nu ştie, sau nu doreşte să ştie, este faptul că au existat evrei în România şi după Holocaust (definit temporal prin lege între anii 1940-1944). Şi că o parte dintre aceştia au suferit cumplit în temniţele comuniste. Aceşti evrei fac parte din memoriile concurente pe care legea 217 le-a înlăturat. De ce alegeţi să îi condamnaţi la uitare pe aceşti evrei şi să îi protejaţi doar pe cei care au suferit strict între 1940 şi 1944? Suferinţa evreilor de după 1944 nu a fost suficient de puternică?

Memoriile considerate astăzi concurente Holocaustului nu i-au eliminat pe foştii deţinuţi politici evrei. Dimpotrivă, numele evreilor exterminaţi de regimul comunist nu au fost şterse de către deţinuţii politici legionari, ţărănişti etc. Aceştia nu judecă după calapodul dvs. dle Florian şi nu doresc să monopolizeze suferinţa eliminând abuziv nişte fraţi cu care au împărţit un turtoi amărât şi un prici de închisoare.

Poate dvs. nu stiaţi că pe inscripţia Troiţei foştilor deţinuţi politici de la Târgu Ocna se află înscris şi numele lui Max Mozes şi că sub lista de nume stau scrise următoarele cuvinte „lor şi tuturor celor împreună cu ei neidentificaţi de noi”. Asta scriau „concurenţii” memoriei Holocaustului în 1991 când au înălţat troiţa. Poate dvs. nu stiaţi că în Aiud au suferit şi Louis Blank, Ovisei Felman sau Samuel Drescher; în Jilava au suferit şi Eduard Kaner, David Bernstein sau Seinhorn Rubi; la Mislea au pătimit şi surorile Annie şi Bopsi Samuelli etc.

Domnule Florian noi ştim aceste nume evreieşti şi multe altele alături de cele menţionate, şi stim că toţi aceşti oameni au suferit enorm de pe urma comunismului şi unii au plătit cu viaţa. Noi ştim asta nu de la INSHR, care nu s-a ocupat de memoria acestor oameni, ci ştim asta de la foştii deţinuţi politici legionari care i-au pomenit cu drag şi admiraţie în cărţile de memorialistică cărora legea 217 doreşte acum să le impună un aparat critic.

Vedeţi ce ironică este situaţia? Dvs. consideraţi că toţi legionari sunt vinovaţi in corpore pentru crimele făcute de câţiva membri ai Mişcării Legionare. La polul opus legionarii îi consideră pe evreii cu care au împărţit celulele comuniste nişte fraţi ai lor, egali în suferinţă. Păi la Piteşti o parte din aceşti legionari au fost torturaţi în chip barbar de evreii Iosif Fuchs şi Ioan Steier. După logica dvs, ca pedeapsă pentru ce au făcut Fuchs şi Steier, legionarii ar fi trebuit să îi şteargă din memoria suferinţei carcerale in corpore pe toţi evreii. Iată că nu au făcut asta şi că îi pomenesc şi le promovează memoria. Şi atunci dle Florian, cine este antidemocrat şi cine duce politici antiumane?

Niciodată nu am văzut la comemorările foştilor deţinuţi politici să participe şi evrei. De ce? Şi ei au avut morţi şi pătimitori în temniţe. De ce nu li se aduce cinstirea cuvenită de către comunitatea din care făceau parte? De ce nu s-au ridicat monumente dedicate memoriei lor? De ce nu participaţi alături de noi anual la comemorările deţinuţilor politici în faţa temniţelor şi a monumentelor închinate lor?

Domnule Florian, eu şi mulţi alţii ca mine „neolegionari şi anticomunişti nedemocratici” demascaţi cu mare pompă de legea 217, noi vă cinstim morţii şi îi comemoram anual în public chiar dacă dvs. uitaţi să o faceţi. Poate că facând şi dvs. acest efort de a străbate ţara şi de a vă pleca genunchi în faţa jertfei pe care au dat-o şi evreii în temniţele comuniste nu aţi mai fi avut nevoie de o lege care să încerce să impună forţat respect pentru memoria Holocaustului. V-aţi gândit vreodată că societatea civilă căreia legea 217 încearcă să îi amputeze memoria ar fi fost mult mai receptivă la suferinţele provocate de Holocaust dacă dvs. şi alţii nu aţi fi încercat să monopolizaţi suferinţa şi dreptul la memorie?

Mă opresc aici. Mai sunt şi alte aspecte interesante în articolul dlui Florian, dar despre ele voi scrie într-un articol ulterior. Tot atunci vom vorbi şi despre posibilităţile dlui Florian de a „impulsiona” ştergerea memoriilor concurente dincolo de actuala literă a legii 217.



Legea antilegionară, o lege împotriva Lui Hristos - Marian Costache

            Introducere

            În data de 30 iulie a.c., Presedintele României, Domnul Klaus Werner Iohannis, a semnat și validat Legea 217/2015, cunoscută mai mult sub denumirea de ''legea antilegionară''. Faptul că această lege este antidemocratică, anticonstițională și că suprimă libera exprimare, multă lume a spus-o și a recunoscut-o înaintea mea. În schimb, ceea ce încă nu s-a spus, sau eu cel puțin eu personal n-am văzut-o nici în presa scrisă și nici în presa vizuală, este faptul că această lege abuzivă și procomunistă este, mai întâi de toate, îndreptată împotriva Lui Hristos. Ea, legea, nu se atacă doar la oameni, la pământeni, la creștini (prolegionari sau nu), ci la Hristos, la Însuși Domnul Iisus Hristos.

            Dacă ne uităm cu foarte mare atenție la situația descrisă de evanghelii, la evoluția ultimilor 2000 de ani, și la contextul României de astăzi, putem constata și remarca o serie întreagă de asemănări. Așa cum spune și proverbul franțusesc: Plus ça change, plus c'est pareil (Cu cât se schimbă mai mult, cu atât se aseamănă mai mult), cam tot așa stau lucrurile și cu această lege care, indiferent ce zic și ce vor zice unii și alții, ea Îl atacă direct pe Hristos, și se atacă la tot ce poate fi mai frumos și mai valoros în spiritualitatea românească creștin ortodoxă a secolului 20.

            Președintele Iohannis = Ponțiu Pilat

            Numai de la prima vedere ne putem ușor da seama de faptul că Președintele României, Dl Iohannis, a avut o atitudine mult asemănătoare cu a lui Ponțiu Pilat. Pentru ca această lege să fie valabilă și să poată intra în vigoare, ea a fost semnată și aprobată de președintele țării. Ca și în scriptură, ''ultimul legislator'', fără să știe și fără să-și dea seama de răul care-l face și de consecințele acestuia, n-a făcut nimic altceva decât că ''s-a spălat pe mâini'' de vinovăția sau nevinovăția celor vizați. Direct, sau indirect, ''nu-l privește pe el personal'', pe ''ultimul legislator.'' El nu este chemat de nimeni nicăieri pentru a da socoteală de ceea ce face bine sau rău în cazul de față. În mod normal, după toate cele scrise și detaliate în Sfânta Scriptură, Pilat din Pont ar fi trebuit să-L elibereze pe Iisus și să-L omoare pe Barabas. Iar azi, în anul 2015, în România, înainte de a valida această lege, în mod normal, Președintele Iohannis ar fi trebuit să le dea și legionarilor șansa de a se exprima și de a-și spune punctul de vedere. Deși i s-au transmis scrisori în care era rugat să nu valideze această lege, Președintele Iohannis, ca și Pilat din Pont, s-a făcut că nu aude ultimul glas care-i spune și-i transmite: ''Nimic să nu-I faci Dreptului aceluia, că mult am suferit azi, în vis, pentru El.'' (Matei 27, 19).

            Din nefericire, atât Pontiu Pilat cât și Președintele Iohannis, au cedat presiunilor venite din partea iudeilor, din partea celor care nu L-au recunoscut și nu-L recunosc nici astăzi pe Domnul Iisus Hristos ca fiind Mesia cel mult așteptat. De remarcat este faptul că această presiune, această insistență venită din partea celor care pretind că ''ei și numai ei cunosc adevărul'', este identică în ambele cazuri: și la Pilat din Pont, dar și la Președintele Iohannis. Iar ''adevărul lor'', al iudeilor din evanghelii și al iudeilor care au promulgat Legea 217/2015 este bazat numai și numai pe minciună, pe fals și pe imense exagerări și manipulări. Cum a zis Pilat: ”Eu nu găsesc nici-o vină la el” (Ioan 19, 6), cam tot aceeași ”vină” a găsit și Președintele Iohannis la Domnul Octav Bjoza atunci când l-a decorat...

            Iuda Iscariotenul și cele trei iude liberale

             Orb și rău voitor trebui să fii ca să nu vezi și să nu-ți dai seama de faptul că ceea ce au făcut Crin Antonescu, George Scutaru și Andrei Gerea este o copie, „un plagiat” a ceea ce a făcut Iuda Iscarioteanul: ''Vreți să vi-i livrăm pe legionari? Ce ne veți da în schimb?''

            Acești indivizi, chipurile, sunt urmașii lui Constantin I.C. Brătianu (13 ianuarie 1899 -?? mai 1950), cel arestat și ucis de comuniști la Sighet. Iar ei, aceste trei iude liberale, fac astăzi pact cu urmașii comuniștilor, cu urmașii celor care l-au ucis pe unul dintre cei mai de seamă oameni politici din istoria țării și din istoria PNL-ului, fără să mai pui la socoteală faptul că au aruncat în închisori zeci și sute de demnitari liberali. Este cunoscută și arhicunoscută dorința și obsesia lui Crin Antonescu de a ajunge cât mai sus în fruntea statului și de a ajunge, fie prim-ministru, fie președinte. Iar pentru aceasta, el nu s-a dat și nu se dă în lături de la nimic. El știa și știe foarte bine că promovând o astfel de lege ''se dă bine cu cine trebuie'' ca să-și atingă țelul. În cazul lui, viitorul ne-o va spune, căci cu siguranță vom afla și noi în următorii ani câtă valoare au avut și au cei 30 de arginți în ziua de azi în România...  

            ”Liniștea” din fața lui Pilat = cu ”liniștea”din Parlamentul României

            Cât privește politicienii români, întreg parlamentul și senatul României, ca și atunci când Pilat a întrebat cu glas tare: ''Pe cine vreți să vi-l eliberez?'' nimeni, și nici-unul nu a sărit în apărarea celor care riscă închisoare doar pentru simplul fapt că sunt legionari, că-și fac și ei propaganda lor și că sunt altfel decât să fie ''pe placul stăpânirii lumii acesteia''. Iar aceasta, această lipsă de a sări în apărarea unor oameni care nu au făcut și nu fac nimic rău, se datorează fricii. De frică, de frica lor, de frica iudeilor, căci ei ''au ațâțat mulțimile ca să ceară pe Barabas, iar pe Iisus, să-L piară.'' (Matei  27, 20). Tot astfel și în România zilelor noastre căci ei, iudeii, comuniștii și urmașii lor ''au ațâțat mulțimile ca să-i piară pe <> ăștia de legionari''. Cum a fost cu putință ca după ce că Iisus făcuse atâtea și atâtea miracole, să nu ridice nimeni glasul și să strige în gura mare: ”Eliberează-L pe Iisus și nu pe Barabas! Iisus nu a făcut rău la nimeni și este nevinovat!”!? Cum a fost și cum este cu putință ca în ziua de astăzi, după ce s-a dovedit cu vârf și îndesat, faptul că mulți dintre foștii deținuți politici au fost sfinți și mucenici, iar în parlamentul României și în numele Bisericii Ortodoxe Române (BOR), să nu se audă măcar o voce puternică strigând: ”Nu vă atingeți de sfinții și martirii noștri, de sfinții și martirii neamului românesc!”!? Cum a fost și cum este cu putință ca după 25 de ani în care legionarii au activat liber și nestingheriți, și ținând cont că în toți acești ani nu s-a întâmplat nici măcar cel mai mic eveniment negativ la adresa lor, să nu zică nimeni în Parlamentul României: ''Măi oameni buni, dar acești indivizi au avut și au activitate continuă în țara noastră de mai bine de 25 de ani și nimeni niciodată nu i-a văzut făcând vrun rău la cineva. De mai bine de 25 de ani ei nu au reprezentat și nu reprezintă nici-un pericol în România!''!?

            Nicolae Ceaușescu și Ion Iliescu și ei ”i-au denunțat pe legionarii fasciști”

            Mai mult decât atât, în decembrie 89 Nicolae Ceaușescu i-a tratat pe manifestanții de la Timișoara ca fiind ''legionari și fasciști''; iar în iunie 90, când inclusiv PNL-ul lui Radu Câmpeanu era împotriva lui Ion Iliescu și când mulți PNL-iști manifestau în Piața Universității, cu toții, la grămadă, am fost tratați de Președintele Iliescu ca fiind ''legionari și fasciști''. Inclusiv eu personal, la vremea respectivă, în iunie 90, înainte de a se înființa Partidul Pentru Patrie transformat ulterior în Partidul Totul Pentru Țară, eram membru PNL și manifestam în Piața Universității ca membru al acestui partid.

            Deci, este just să spunem că și Ceaușescu și Iliescu, s-au folosit de aceste cuvinte pentru a-i calomnia și a-i denigra pe luptătorii pentru libertate și democrație. Exact ca și Ceaușescu și Iliescu, tot așa au procedat și procedează și susținătorii legii antilegionare:  fără să-și vadă paiul din ochiul lor, și fără să recunoască faptul că ei sunt de fapt extremiști și periculoși, profită de poziția lor și atacă niște oameni nevinovați care nu au vrut și nu vor nimic altceva decât libertate și democrație în România.

            Cezarul lui Pilat și ”noul Cezar” mai modern...

            Ni s-a spus și ni s-a repetat în nenumărate rânduri că ''trebuie și noi să fim în rândul lumii, la standardul Europei'', și de aceea trebuie să fim alături de ei, de europeni, și să avem o așa lege ''europeană''. Păi asta este exact ca și în șantajul și șmecheria cu ''Nu avem împărat decât Cezarul'' (Ioan 19, 5) pentru că la vremea respectivă, în anul 33 după Hristos, ei, ucigașii Fiului Lui Dummnezeu, nu doreau decât un singur lucru: răstignirea Lui Hristos, iar aceasta, cu orice preț și cu orice mijloace. Astăzi, în România, așa zisul Cezar la care se închină domnii de la institutul Elie Wiesel, nu împărtășește credința creștină și valorile creștinismului. Acest ''nou Cezar'' este unul ateu, unul care de multă vreme L-a negat și L-a marginalizat pe Mântuitorul. În plus, în cazul acestei legi și acestui nou Cezar, ca și acum 2000 de ani, ceea ce fac dânșii este un fals, o minciună, căci în statele din Europa de Vest, Canada, SUA și Australia, atunci când a fost cazul, s-a dovedit că Mișcarea Legionară nu este și nu a fost niciodată o mișcare fascistă și nu are absolut nimic în comun cu fascismul. În timpul lungului exil de peste 45 de ani (din 1945 și până-n 1990), în diferite țări unde s-au refugiat legionarii români, de mai multe ori au trebuit să se explice în fața diferitelor autorități occidentale și au dovedit că Mișcarea Legionară n-a avut și nu are nimic în comun cu fascismul și extremismul. Pe toată durata exilului, comuniștii și agenții securității din diferite țări vestice ''au ațâțat mulțimile'' și autoritățile țărilor respective asupra ''pericolului legionar''. Exemple de acest fel se pot da enorm de multe, adică exemple în care să se arate că minciunile și calomniile comuniștilor despre legionarii refugiați n-au prins în Occident.

            De aceea, și atunci, în cazul Lui Iisus, la Ierusalim, dar și astăzi, la București, în cazul ''neo-legionarilor'' (așa cum au fost numiți noii legionari) se procedează de aceeași manieră: cu minciuni, falsuri, fantezii, exagerări imense și manipulări inimaginabile se cere pedepsirea și răstignirea celor care deranjează ordinea stabilită de unii oameni rău intenționați.

            A fi sau a nu fi pentru Hristos, iată întrebarea

            Dacă Mișcarea Legionară nu a fost și nu este cu și pentru Hristos, atunci ea merită să dispară din istorie. Mai mult, ea merită să fie calificată cum au făcut-o detractorii ei: criminală, teroristă, etc. În schimb, dacă Mișcarea Legionară a fost și este cu și pentru Hristos, atunci ea merită să fie menținută în istorie, atât în istoria patriei, cât și în istoria Bisericii Ortodoxe Române (BOR). Mai mult, dacă a fost și este cu și pentru Hristos, atunci merită să lupți pentru ea chiar cu prețul vieții, chiar cu riscul de a merge și a petrece vreo câțiva ani la închisoare. Cei care au stat câte 15, 16, 20 sau chiar 23 de ani, cum a fost cazul elevilor arestați de Antonescu, ei așa au crezut și au gândit: ''Noi suntem aici în primul rând pentru Hristos, pentru libertate, democrație și pentru binele țării noastre! Dar în primul rând pentru Hristos!'' Cartea și mărturia lui Virgil Maxim intitulată ''Imn pentru crucea purtată'' este doar un simplu și adevărat exemplu. Dar sunt multe, multe alte exemple de acest fel. În cei 25 de ani de ”libertate” s-au publicat suficient de multe cărți și mărturii ale foșilor deținuți politici astfel încât să nu avem nici cea mai mică îndoială a faptului că legionarii și sfinții închisorilor s-au sacrificat și s-au jertfit pentru libertate, democrație și credința în Hristos.   

            În cazul legii 217/2015, ca și în cazul Lui Iisus, ea vine să impună statului și legislatorului punctul de vedere al unor indivizi, al unor indivizi care, din păcate, se comportă în ziua de azi exact așa cum s-au comportat arhiereii și cărturarii în timpul Lui Hristos. Cu de la ei putere, considerând că ei sunt ''buricul pământului'' și că ei trebuie întotdeauna să aibă dreptate, ei cer în gura mare: ''Răstignește-L! Răstignește-L!'' Iar în ziua de azi tot ei țipă din toate puterile: ''Răstigniți-i! Răstigniți-i pe legionari! La-nchisoare cu ei!''

            Atitudinea și comportamentul celor care au inițiat, au promovat și susținut cu hotărâre și înverșunare această lege este mult, mult asemănătoare cu a iudeilor care L-au răstignit pe Domnul Hristos. Ca și atunci, dânșii nu acceptă dialogul, dânșii nu pot înțelege și nu vor să înțeleagă faptul că greșesc, că sunt pe căi greșite. Ei nu au vrut și nu vor să înțeleagă faptul că Iisus a fost și este Mesia cel mult așteptat. Tot astfel dânșii nu vor și nu acceptă faptul că Mișcarea Legionară nu a fost antisemită, nu-i fascistă, și faptul că legionarii au fost și sunt, mai întâi de toate, slujitorii Lui Hristos.

            Neacceptând acest lucru, și dorind neapărat să-și impună punctul de vedere, prin jocuri de culise și tragere de sfori, mai mult sau mai puțin corecte, ei obțin ceea ce doresc, adică o lege și o legislație criminală. Ceea ce I s-a înâmplat Domnului Iisus Hristos a fost o crimă, iar vinovații de această crimă niciodată nu au dat socoteală în fața justiției umane pentru fapta comisă. Tot astfel și în cazul acestei legi, să declari Mișcarea Legionară ca fiind o mișcare fascistă și criminală, fără să ții cont de alte păreri, alte opinii și alte puncte de vedere, este o crimă. Să ceri și să obții o lege în care să bagi oameni nevinovați la închisoare, este o crimă. Să ceri și să obții o lege care condamnă oamenii la închisoare din cauza convingerilor lor politice și religioase, este o crimă. Să ceri revalidarea unor decizii de tribunal date de un sistem comunist și criminal, este o crimă. Academia Română, una din forurile cele mai înalte și cele mai competente din România s-a exprimat deja la acest subiect și a spus foarte clar că Mișcarea Legionară nu este o mișcare fascistă, antisemită, ș.a.m.d. Să negi aceste lucruri, fără să ții seama de opinia și părerea adevăraților specialiști, dar mai ales fără să-i întrebi și pe primii interesați de ceea ce gândesc și care sunt de fapt convingerile lor, este o crimă. Este ca și cum i-ai condamnat deja încă înainte de a se apăra și de a spune ceea ce au de spus. Exact așa cum a fost și în cazul Domnului Hristos.

            Din trecut spre viitor: cu și pentru Hristos

            De cumva se va întâmpla ca în viitor să fie arestați și condamnați compatrioții noștri doar pentru simplul fapt că fac propagandă legionară, ei vor trebui să știe că atâta timp cât nu au făcut și nu fac rău la nimeni, și atâta timp cât ei L-au apărat și Îl apără pe Domnul Hristos și Biserica Lui, în definitiv ei nu vor fi închiși pentru fapte criminale, ci pentru Hristos. Exact așa cum spune și apostolul: ”Și toți care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniți.” (II Timotei 3, 12), căci această lege este o lege prigonitoare, o lege criminală care-L atacă pe Hristos și servitorii Lui.

            Legile  pământești și legile dumnezeiești nu sunt întotdeauna la fel

            Pentru că trăiesc în Canada de aproape 22 de ani, în ultimii ani am avut parte de o experiență rar întâlnită. În anul 2013, a fost în vizită la Montréal Înalt Prea Sfinția Sa Arhiepiscopul Nathaniel, Arhiepiscopul Episcopiei de la Vatra, Michigan, SUA. Dat fiind faptul că de o manieră abuzivă și frauduloasă el și episcopia lui și-au însușit clădirea fostului Centru Cultural Român din Montréal; dat fiind faptul că acolo se fac zeci și sute de mii de dolari fără să se știe ce se face exact cu acești bani; dar mai ales datorită faptului că acolo administratorii bisericii românești și ai episcopiei respective fac afaceri cu organizațiile criminale care se ocupă de vânzarea drogurilor, fără ezitare m-am adresat episcopului spunându-i exact ceea ce Iisus le-a spus negustorilor din templu: ”Nu faceți din casa Tatălui Ceresc casă de negustorie” (Ioan 2, 16) și ”Asta-i casa Lui Dumnezeu iar voi ați făcut peșteră de tâlhari” (Luca 19, 46).

            Cum ”oamenii bisericii” m-au reclamat la poliție pentru tulburarea liniștii publice, am fost dus la judecată. Fără nici-o ezitare i-am spus și judecătorului: ”Domnule Judecător, Canada este o țară a libertăților religioase, iar eu nu a făcut decât să-mi practic religia mea, în interiorul bisericii pe care o frecventez, și să respect întreaga învățătură a religiei mele care se bazează pe immitatio Christi, adică pe imitarea Lui Hristos.” Judecătorul, în înțelepciunea lui, m-a ascultat foarte atent și, deși m-a recunoscut culpabil de a fi perturbat liniștea publică (exact cum a fost cazul și cu Hristos la timpul Lui), m-a achitat de această acuzație. În plus, și el a recunoscut că este trist faptul că nu întotdeauna legile pământului corespund cu cele divine.

            Cam așa ar fi trebuit procedat și cu această lege, adică să poată obține o absoluție imediată atunci când de fapt ”propaganda legionară” nu este nimic altceva decât propagandă pentru Hristos. În schimb, ei, ”legislatorii” au fixat și sentințele...

            Dorința legionarilor: a-L imita și a-L servi pe Hristos

            Hristos, atunci când a trăit pe pământ, nu l-a certat sau contrazis pe Ioan Botezătorul pentru faptul că acesta, pe bună dreptate, i-a reproșat lui Irod păcatul comis cu cumnata sa. El, Domnul, i-a mustrat pe farisei și pe cărturari, iar la templu i-a luat cu biciul pe cei care transformaseră casa de rugăciune în peșteră de tâlhari. Când îi trimite pe apostoli în lume El le zice: ”Iată Eu vă trimit pe voi ca pe niște oi în mijlocul lupilor; fiți dar înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii. Feriți-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna sinedriștilor și în sinagogile lor vă vor bate cu biciul. La dregători și la regi veți fi duși pentru Mine, spre mărturie lor și păgânilor.” (Matei 10, 16-18). Așadar, putem trage concluzia că Mântuitorul nu a fost indiferent la problemele cetății, iar El, cu curaj și îndrăzneală i-a atacat și i-a arătat cu degetul pe cei care meritau să fie criticați și denunțați. În plus pe toți aceia trimiși de El, i-a avertizat...

            Asemenea Lui, și Corneliu Zelea Codreanu și mulți alți legionari după aceea, n-au făcut nimic altceva decât să se opună ”mai marilor lumii acesteia”  care tratau și tratează această lume după bunul lor plac. A-L imita pe Hristos este datoria oricărui creștin, iar cei care s-au opus comunismului n-au făcut nimic altceva decât să urmeze exemplul Mântuitorului. Cum ei, comuniștii și alți politicieni de stânga duceau și duc o politică profund anticreștină, a fi împotriva lor a fost și este o obligație de bun creștin. De aceea, ”ce-i mâna pe ei în luptă” n-a fost și nu este decât o atitudine pro sau contra Lui Hristos. Iar această nouă lege nu face decât să continue lupta...

            Un exemplu asemănător: martirii și ”fasciștii” din Spania

            În limba franceză exisă expresia care spune: ”Quand je me regarde, je me désole; mais quand je me compare, je me console.” (Când mă uit la mine, mă dezamăgesc; dar când mă compar cu alții, mă consolez.) Cam tot așa stau lucrurile și cu martirii și ”fasciștii” din Spania căzuți pe câmpurile de luptă în timpul Războiului Civil din 36-39. În urmă cu mai mulți ani, Biserica Catolică i-a sfințit și i-a martirizat pe mai mulți dintre cei care s-au opus fiarei roșii venită să distrugă bisericile, altarele și să instaleze comunismul. De partea cealaltă, pentru stânga comunistă și anti-Hristos, aceștia continuă să-i considere și să-i trateze de ”fasciști” pe eroii, martirii și sfinții Bisericii Catolice din Spania și din lume. Atunci când Sfântul Scaun de la Roma a luat decizia de a-i sfinți și de a le acorda titlul de martiri pentru credință, oamenii politici de stânga și urmașii lor, care și azi continuă să-L prigonască pe Hristos, s-au simțit lezați și frustrați. La noi în țară, deși situația este cam aceeași cu ”sfinții și fasciștii”, stânga anti-Hristos a fost mai rapidă...

            Biserica Ortodoxă din România și ”indiferența” sinodului

            Dacă la noi în țară s-ar fi întâmplat deja ca BOR să fi sfințit deja pe Valeriu Gafencu și mulți alți legionari care merită să fie sfințiți, era clar astăzi pentru toată lumea că inițiatorii acestei legi continuă să-i prigonească pe sfinții români și pe sfinții închisorilor.

            Pe de o parte, tergiversarea BOR-ului este oarecum de înțeles; pe de altă parte, ceea ce este tot la fel de adevărat este și faptul că, din păcate, de cele mai multe ori, înalții ierarhi ai bisericii noastre nu au avut și nu au întotdeauna o atitudine cu adevărat demnă și curajoasă. Aflat în vizită la Montréal în mijlocul creștinilor ortodocși, un mare prelat al BOR a fost întrebat de către un creștin de ce nu-l sfințesc mai repede pe Valeriu Gafencu, fără să mai facă aluzie și la alții care și ei ar merita. Răspunsul a fost pe cât de simplu pe atât de sincer: Pentru că biserica nu se grăbește!

            În cartea cu titlul ”Mărturisitorii din închisorile comuniste - Minuni, Mărturii. Repere” publicată de Editura Areopag și Editura Meditații în anul 2011, pe prima pagină PS Sebastian Pașcanu, Episcopul Slatinei și al Romanaților, dă o explicație cutremurătoare: ”Trebuie să vă spun mai întâi că nu Biserica îi face pe sfinți. Nu noi, Sinodul Bisericii, îi facem pe sfinți. Ci pe sfinți îi face Dumnezeu și poporul. Dumnezeu - pentru că le recunoaște sfințenia lor și poporul - pentru că păstrează în memoria sa faptele lor. Dar va veni și vremea sutelor și miilor de preoți și credincioși care au fost închiși și bătuți pentru credința lor creștinească în închisorile comuniste...”

            Așadar, nouă, creștinilor obișnuiți, poporului, ne vine datoria de a le păstra vie memoria și de a continua jertfa lor pentru ca ea să fie primită și acceptată, atât în cer, cât și pe pământ. Chiar dacă Duhul Sfânt vine și se coboară prin dânșii, prin Sinodul Bisericii, asta nu înseamnă neapărat că doar ei sunt în măsură să propovăduiască și să apere Cuvântul Lui Dumnezeu. Nu. Dimpotrivă, nu de puține ori înalții noștri ierarhi au greşit, şi anume atunci când au făcut politică (de exemplu, cântau lui Victor Ponta ”Vrednic este” îndemnând poporul să nu-l voteze pe Iohannis).

            Făcând politică, este normal să nu te aștepți să reacționeze împotriva legilor strâmbe și nici chiar împotriva noilor legi care-L atacă pe Hristos. Așa este în anul 2015, așa a fost și în anul 1938 și în 1945...

            Legionarii, ei au fost și sunt ”gardul bisericii”

            În schimb, spre bucuria și fericirea noastră, a creștinilor ortodocși, diferiți laici și buni creștini au fost mai la înălțime decât ierarhii lor. Astfel este cazul legionarilor și mai ales al lui Corneliu Zelea Codreanu. Deși laic, C.Z. Codreanu a lăsat o mărturie  și un testament politic-creștin-ortodox de cel mai  înalt nivel. Tocmai de aceea, cuvântul lui, cuvântul lui Zelea Codreanu a fost și este încă urmărit și pângărit. Dacă scrierile lui Codreanu n-ar veni de la Dumnezeu, cu siguranță că ele n-ar fi atât de urmărite și interzise. Ei, legionarii, au fost și sunt gardul Bisericii Ortodoxe Române. Pentru ca buldozerul să poată intra să dărâme biserica și altarul, el trebuie mai întâi să demoleze gardul. Iar dacă gardul este solid, făcut din fier și din beton armat, și dacă este bine împământenit, îi va fi foarte greu buldozerului să intre și să dărâme biserica. În biserică au fost și sunt ei toți: creștinii indiferenți care nu văd dincolo de gard și preoții lor slujitori care nu vor să privească atent în jurul lor. Iar gardul, gardul spiritual, l-au constituit și-l constituie ei, cei care s-au pus de bună voie și nesiliți de nimeni în fața buldozerului pregătit să dea cu biserica la pământ.

            Dacă ierarhii noștri ar fi cu mai puțină băgare de seamă, ar remarca faptul că în Occident, în casa ”noului Cezar”, din păcate, se închid din ce în ce mai multe biserici catolice. Aceasta se datorează și faptului că aceste biserici n-au avut și nu au ”gard solid”, gard uman care să se fi opus cu hotărâre, înverșunare și dăruire până la jertfa supremă.

            Cei care au promovat și avansat această lege tocmai asta urmăresc: să distrugă gardul bisericii. De vor reuși, în câțiva ani sau în câțiva zeci de ani va fi foarte ușor pentru ei și pentru urmașii lor să intre cu buldozerul în biserică. Așa s-a întâmplat în Rusia după 1917, așa s-a întâmplat în România după 1945, așa se întâmplă astăzi ”în casa noului Cezar”...

            Istoria se repetă și se va repeta mereu, iar această lege tocmai acest lucru și-l dorește: să reușească ceea ce nu a reușit în anii 30 și în 1945...

           Cărțile de bază le-a salvat și le salvează Dumnezeu

            Scrierile lui C.Z. Codreanu au avut și au un destin care seamănă foarte mult cu destinul scrierilor Sfântului Ioan Gură de Aur sau ale lui Maxim Mărturisitorul. Ca și scrierile acestor sfinți, deși au fost urmărite, persecutate și de multe ori distruse, ca prin minune de la Dumnezeu, scrierile de căpătâi ale legionarilor au supraviețuit. Puse din nou la index, din aceleași motive că, vezi Doamne, ar fi ”antisemite și periculoase”, în realitate se dorește interzicerea lor tocmai pentru faptul că ele Îl apără pe Hristos și Biserica Lui.

            Musulmanii și ”criminalul de război” numit Ștefan cel Mare

            La ora globalizării, și la ora luptei împotriva xenofobiei mondiale, ce-ar fi dacă ne-am pomeni în ziua de azi că mica, gălăgioasa și zgomotoasa comunitate a musulmanilor și arabilor din România ar veni să ne ceară nouă, Președintelui și Parlamentului României condamnarea lui Ștefan cel Mare pe motiv că a fost ”criminal de război”!? Din câte se știe, și se știe foarte bine, Ștefan cel Mare a dus multe lupte și multe războaie cu turcii, cu tătarii și cu soldații lui Mahomed. Dacă BOR i-a trebuit peste 400 de ani ca să-l sfințească, oare câte sute de ani îi vor trebui să-l sfințească pe C.Z. Codreanu și pe toți ai lui!? Ce-ar însemna astăzi în România ca musulmanii să ceară ”desființarea” cultului lui Ștefan cel Mare!? Ce-ar însemna să ne oblige, ”în numele noului Cezar” să dăm toate statuile jos, să-l scoatem din icoane și să nu mai putem da nume la străzi și la cartiere cu numele lui!?

            Cu astfel de legi care se atacă la tot ce-i mai curat și mai pur ortodox ne-am putea aștepta la o asemenea cerere din partea musulmanilor din România.

            Concluzie

            Atâta timp cât această lege va fi valabilă, și dacă inițiatorii și susținătorii ei nu vor da înapoi, ea reprezintă o adevără provocare la ortodoxia noastră milenară. De fapt, ca să spunem lucrurilor pe nume, această lege, sub masca unui antisemitism inexistent, ea este în realitate cristianofobă, adică îndreptată împotriva bisericii creștine și se atacă direct la Hristos. Numai că, din păcate, adevărata ei intenție este bine mascată și disimulată.

Montréal, Canada



Hrană la lupi (mărturii despre deportările din Basarabia) - Margareta Cemârtan-Spânu
 
     După ce s-a terminat cu foamea, a început în sat groaza deportărilor. Se ştia că în ’40 luaseră în Siberia intelectualitatea: primari, doctori, notari. Tata nu făcea parte dintre ei şi era sigur că n-o să-l deporteze. Moşier nu era, boier nu era, cu politica nu se ocupase, deci n-aveau pentru ce să-l ridice. Abia acum, când i-am scos din arhivă dosarul, am aflat ce i-au ticluit. După moartea mamei şi a bunelului, tata rămăsese să îngrijească singur 7 hectare de pământ şi a luat pe cineva să-l ajute. Pentru asta l-au acuzat că a fost mare proprietar şi „a exploatat muncă străină”. De asemenea, după ce s-a întors la vatră cu piciorul frânt, el, ca să ţie familia, a deschis împreună cu un vecin, în curte la acela, un magazin de manufactură. Dar când au venit ruşii, au prădat tot, au luat şi magazin, şi marfă, nimic n-a rămas. Şi pentru asta i-au trecut în dosar că a fost „mare comerciant” şi l-au ridicat în Siberia.
      Din familia noastră, cel mai urmărit era însă bunelul. El îl pârâse românilor pe Grişa Ţiganul că a ars icoanele şi a jefuit oamenii şi de-acuma, gata, era cel mai mare duşman al regimului, mai ales că avea doi băieţi ofiţeri în armata română. Dar bunelul fusese judecat şi murise în închisoare, aşa că a rămas bunica. Fiind soţia bunelului, au socotit ei că a fost numaidecât părtaşă la faptele lui şi pentru asta trebuia ridicată.
Deportarea a fost în ziua de 6 iulie. Era pe la amiază şi noi lucram cu toţii afară. Eu măturam prin ogradă, iar tata clădea nişte fân cu Emil. Deodată am auzit un huruit şi am văzut venind spre noi o maşină mare. S-a oprit la poartă şi dintr-însa au coborât vreo patru soldaţi şi preşedintele Sovietului sătesc. I-au poruncit tatei că să ia câte ceva şi să suie cu noi în maşină.
Tata a înlemnit, că nu se aştepta la aşa ceva. Pe urmă a început să se contreze cu dânşii:
   — Da’ pentru ce mă luaţi? Da’ unde mă duceţi? Ce v-am făcut eu vouă?!...
Şi activistul acela i-a zis:
   — Aşa-ţi trebuie! Te-am rugat să fii învăţător la şcoală, de ce n-ai vrut? Iaca, amu’ ai să înveţi lupii în pădure!
Într-adevăr, bolşevicii îi propuseseră tatei să fie învăţător în sat. Dar cum să predai copiilor pe antihrist? Se împotrivise şi bunica: „Ce poţi să-i înveţi pe copii, dacă aiştia ard icoanele şi spun că Dumnezeu nu există?”…
Între timp s-au adunat mulţi vecini la gard şi se uitau, dar nu ziceau nimic, fiindcă se temeau. Că dacă bolşevicii erau cu arma la şold, mai puteai să faci, să spui ceva?! Băgaseră frica în oameni, încât se temeau şi de umbra lor. Cum ziceau activiştii, aşa făceau toţi şi trăia sărmana lume ca pe ace!
Totuşi, o femeie s-a apropiat de mine şi mi-a spus:
   — Fugi! Du-te la mine în ogradă, că n-o să te mai caute! Du-te în beci, ascunde-te!
Eu aveam pe atunci şase ani şi jumătate. M-am uitat la ea şi nu înţelegeam nimica: de ce să fug, de ce să fiu eu fără tată, fără frate, cu o femeie străină? Şi bine am făcut că n-am fugit! Dacă fugeam, ce? Nu tot străină rămâneam? Şi cui îi trebuieşte copil străin? Aşa, ce am tras, am tras cu toţii şi gata!
Deci soldaţii răcneau la noi:
    — Hai mai repede, hai mai repede, hai, suiţi, suiţi!
Oamenii de pe la gard au început să-i strige tatei:
   — Neculai, nu şedea, ia haine! Vă duce la gheţărie, ia ceva haine mai calde, ia pentru copii!
Că de-acuma lumea auzise, ştia ce înseamnă Siberia.
Tata s-a dus în casă, a luat o valiză cu costumul lui de mire, cămaşa, nişte haine pentru noi, a zvârlit valiza aceea în maşină şi s-a întors iar. Noi ne ţineam de pantalonii lui şi umblam după dânsul plângând. A mai luat două plapume, una veche şi una nouă, şi a ieşit cu ele subsoară. Atunci Grişa Ţiganul, care venise cu soldaţii, i-a smuls plapuma aceea nouă, care strălucea frumos, şi i-a zis:
   — Nu-ţi trebuie, că te ducem hrană lupilor şi nu-i nevoie să te încălzeşti acolo!
Tata, sărmanul, a început a plânge şi noi ne ţineam de pantalonii lui şi plângeam şi noi. Fratele pricepea de-acuma tot, că era mai mare, dar eu nu înţelegeam ce se întâmplă, însă plângeam de plânsul lui.
Tata se uita plângând la casă, la ogradă, da’ acela, Grişa Ţiganul, nu-l slăbea:
  — Hai, hai mai repede, hai, suie!
Oamenii au început să strige:
   — D-apăi nu şi-o luat nimic! Copiii ăştia-s goi!
Noi, dacă era vară, eram desculţi, eu într-o rochiţă şi fratele tot aşa, într-o cămăşuţă şi-n pantaloni scurţi.
Ei, nimic:
   — Suiţi, suiţi, hai, hai! Şi-aşa am pierdut vremea cu voi! Suiţi!
Când de-acum eram lângă maşină, Grişa Ţiganul s-a întors spre tata şi i-a zis:
   — Măi Colea, ce-mi pare rău că muierea ta nu trăieşte, că tare ţi-aş mai drege-o (mă iertaţi de expresie, dar aşa a spus!) şi la alţii aş da-o, că frumoasă mai era!
Tata, atuncea, dintr-o dată s-a înnegrit, s-a strâmbat la chip, a adunat salivă şi l-a stupit drept în faţă. Ţiganul – ţin minte cu frică – s-a repezit la tata să-i tragă o palmă, dar soldatul care stătea să închidă maşina i-a spus ceva în ruseşte şi l-a dat la o parte. Ne-am suit, a închis în spate şi am pornit.
Eram singuri în maşină şi nu ştiam unde ne duce. Când acolo, ne-am oprit în mijlocul satului, drept în gard la bunica. Dar la dânsa la poartă era de-amu un munte de haine, perne, plapumă, ceaun, cratiţe… Toate neamurile veniseră la dânsa – fiicele, ginerii, nepoţii – şi tot târâiau din casă.
Grişa Ţiganul a început a striga:
   — Ce-i trebuie atâtea? Ce-i trebuie? Nu-i trebuie! Nu mai scoateţi aicea, în drum!
Da’ ei nu s-au uitat la dânsul şi când s-a deschis uşa maşinii, au început toţi a zvârli lucrurile celea înăuntru. Pe urmă au ajutat-o pe bunica să suie. Ea nu plângea ca tata, nu plângea deloc. Era liniştită, calmă. După ce s-a urcat – parcă o văd şi astăzi – s-a întors cu faţa la oameni, aşa, ca o statuie, a făcut cruce în văzduh şi a spus:
   — Oameni buni, dacă v-am greşit cu ceva, iertaţi-mă!
Ceilalţi tot plângeau, toate rudele, tata, noi, dar ea nu! Era liniştită, împăcată. Mie şi amu, când povestesc, îmi vine a plânge, dar dânsa deloc n-a plâns! Aşa m-am mirat…
Pe urmă, dintr-o dată, i-a zis fetei:
   — Maşa, du-te repede în bucătărie şi adă-mi iconiţa cu Maica Domnului! E ascunsă în ungher, după carton!
Aşa o păstra, ascunsă, că pe toate le distruseseră bolşevicii. S-a dus repede tanti Maria, a găsit-o şi i-a adus-o. Bunica a sărutat-o, a făcut încă o dată cruce şi a zis:
   — Dumnezeu cu noi!
Apoi, întorcându-se spre Grişa, i-a spus:
    — Da’ pe tine, Grişa Ţiganu’, dacă nu oamenii, atunci Dumnezeu te va blestema! Zile bune n-ai s-ajungi!
Aşa a zis şi s-a întors şi am pornit. Şi aşa a fost. Ţiganul ăsta era un om voinic, zdravăn, cu nişte mustăţi negre întoarse în sus. Peste 7 ani, când am venit din Siberia, l-am aflat moşneag – în 7 ani, moşneag! – slab, cu mustăţile înălbite şi orb total. Purta un băţ cu dânsul şi o fetiţă îl ducea de mână. Dreptatea lui Dumnezeu! A fost blestemat de atâtea blesteme, de atâţia oameni nevinovaţi! Că ce greşiseră oamenii aceia? Pe cine au omorât, pe cine au prădat, ca să-i ducă hrană la lupi şi să le ia tot ce au agonisit din tată în fiu, ani şi ani de-a rândul? Ce greşiseră copiii mici şi bătrânele, ca să-i deporteze?!
Nici n-a mai trăit mult ţiganul, doar câţiva ani. În timpul ăsta, comuniştii s-au îngrijit să nu aibă lipsă, că doar le slujise: pe câţi nu omorâse el, pe câţi nu i-a dus prin închisori sau i-a distrus în bătăi! Iar acum cornoraţii aveau grijă de al lor michiduţă. După vreo 7 ani a murit, iar nepotul lui râdea lângă sicriu, râdea de se crucea lumea. Iaca aşa i-a fost sfârşitul!    (din volumul „Să nu ne răzbunaţi. Mărturii despre suferinţele românilor din Basarabia”)
 
 


Mărturii despre suferinţele românilor basarabeni deportaţi în Siberia
 
Marţi, 6 octombrie 2015, ora 18.00, în sala mică a Casei Municipale de Cultură Făgăraş, basarabeanca Margareta Cemârtan din Chişinău, fostă deportată în siberia, va prezenta cărţile „siberia de acasă” şi „Lupii”.

 



Stiinţă. Medicină. Cultură. Artă
R U G Ă C I U N E A - Altarul sfânt al credinţei - Marin Voican-Ghioroiu

     „Măicuţă scumpă, raza mea de soare, floare miresmată lăsată pe pământ în grădina raiului, odorul meu minunat!… ştiu că de sărbători, în odăiţa ta întunecată, evlavioasă cum eşti, ai aprins sfânta candelă curată; pentru morţii noştri te-ai rugat, pe bunul Mântuitor l-ai implorat să-mi ajute, să fiu sănătos şi să mă întorc la căsuţa noastră cât mai curând. Tu, iubire sfântă, dulce precum mierea şi pâinea-n cuptor!… inimioara-ţi spune, că eu, cel plecat în lume, mă topesc de dorul tău şi de cei de-acasă.     Mă aştepţi s-apar, să mă urc pe Culme, să cosesc la grâu, să culeg la vie, să-ţi aduc mireasă, să-ţi fac bucurii, să mă-nsor şi să am copii; anii-ţi de pe urmă să nu-i simţi cum trec”.

     Ţi-e greu singură, aşa-i? Tu mă vezi în hora cum joc şi petrec cu sătenii mei. Printre gene-nrourate de arginţi strălucitori, mintea mi te poartă-n anii tinereţii, şi-ţi apare bunul meu tată când era fecior.

   Aşa-i că-i semăn?  Parcă a fost ieri acea toamnă arămie, când te-a luat de mână şi te-a dus în Dealul Nucilor, la căsuţa din răscruce, acolo unde cerul se coboară ca un voal senin de mare îndrăgostită, cuprinzând  în mreaja lui podgoriile Ţarinii noastre: livezile cu pruni, vişini, piersici, caişi, cireşi îmbrăcaţi în hlamida albă a florilor fermecate, micul paradis al omului pe pământ. E-n vinerea Paştelui, iar tu stai în faţa crucii şi te rogi. Chinurile Domnului Iisus Hristos pe care Le-a suferit pentru iertarea păcatelor noastre, te cutremură... Gânduri triste-ţi năpădesc mintea şi sufletul. Tu, măicuţă plină de iubire... mă vezi şi pe mine la fel, că sufăr cumplit precum Mântuitorul. Gura ta abia mai îngână vorbele către atotputernicul Dumnezeu.”

   Pentru ce, slăvite!… mamele îndură, cum Fecioara sfântă suferă şi Ea? Iartă-mă, dar spune-mi: n-ai găsit măcar… o altă măsură să ne ocroteşti!… când alţii ne fură ce avem mai scump?

 Fiii ne plecară, că ni-i alungară; lumea să colinde pentr-o pâine-amară. Rău ne-ai pedepsit!… Cu ce am greşit că iubita ţară, Doamne,-al ei pământ este părăsit  şi stă nemuncit? Sfinte, mă-nţelege: cum pot să mai cred în tot ce e lege dacă odorul scump... acasă nu vine, să stea lângă mine, să muncească-n câmp? Anii bătrâneţii m-au ajuns, iar putere nu mai am de-ajuns ca să-ndur atât... Cui să spun durerea, cine să m-asculte? Numai Tu, de sus, îmi cunoşti amarul şi dorinţa mea. Ocroteşte-i viaţa, îl aştept să vină la măicuţa sa!…”  

  „Măicuţă, nu plânge, mult nu va dura pân’ să reuşesc să agonisesc... oricât de puţin; acasă-am să vin; iar de ai să vrei, te aduc la mine.   Mi-e atât de greu, iar sufletul meu este lângă tine, căci te văd mereu cum te-nchini la Domnu, te rogi pentru mine ca să-mi meargă bine... Mai rabdă puţin, Dumnezeu e drept şi mă va ajuta. Vom sta împreună, să nu fiu străin. Mica mea scrisoare să te găsească sănătoasă. Of!... de-ai şti ce dor îmi este de casă; chiar în clipa asta aş pleca, măicuţă..., mii de kilometri aş tot alerga, numai să ajung la tine.

Timpul-i tare scurt, şi mă frământ-un gând: “Mare rău făcui că te-am părăsit”. Mama mea iubită, de-ai şti ce-am simţit când m-am văzut într-o lume necunoscută?... În fiecare literă vei aflai dragostea mea pentru tine, iar petele de pe hârtie sunt lacrimile mele, sărutările fierbinţi pe care ţi le trimite fiul tău iubit, cel nechibzuit, care n-a gândit când trebuia.

     De sfintele Paşti să ciocneşti un ou cu surioara mea. Un dor mistuitor îmi pârjoleşte sufletul. Aş vrea s-o am şi pe ea lângă mine. Spune-i că am visat-o. Era tare frumoasă şi atât de veselă cum n-am văzut-o niciodată. Sărut mânuţele care m-au crescut, obrăjorii care sunt înlăcrimaţi şi ochii tăi care îmi încălzesc inima. „Doamne! Nu mai văd.... Mâna singură mai scrie, pacea dulce-a miluirii se coboară. Cred că totul a luat sfârşit. Ah, iubită mamă!… ei nu vor să ştie ce-i dorul de ţară, care ne omoară, şi-ntruna ne cheamă să venim a...ca...să...”

   Aplecată ca un pom lovit de grindină şi zloată, sărmana făptură tot citea întruna şi adânc ofta... Ultima scrisoare, în sân o strecoară, cu degete slabe pe piept o apasă; candela demult se stinsese, zorii se-arătau mai însângeraţi ca niciodată în această primăvară; pentru viaţa ei… nici atât  nu-i pasă, şi-n în sfântă credinţa la cruce se roagă.

-               O speranţă-i spune:  poate-i o greşeală? Cel ce mi-a trimis scrisoarea feciorului, posibil să se fi înşelat? Dacă trăieşte? Cum să-l găsesc? Cine mă poate ajuta? Nu, nu se poate, inima mea îmi şopteşte că fiul meu trăieşte şi s-a făcut bine. Au venit alţii de pe front, când nimeni nu se mai aştepta să-i vadă; şi trecuseră atâţia ani, Doamne...  Dacă mi-ar fi scris adresa... băiatul care mi-a adus-o, puteam să-i scriu, să-l rog să se intereseze de Gelu, să vadă dacă-i bine. Cât o fi rătăcit scrisoarea asta, cât?!… Fecioară născătoare de Dumnezeu, îndură-Te de o muritoare care suferă ca şi Tine, dă-i viaţă copilului meu, adu-mi-l acasă!…

    Icoana căpătase o strălucire intensă, o apă de lumini îi spăla faţa. Ochii Maicii Domnului au clipit pentru o fracţiune de secundă. Bătrânica priveşte prin fereastră şi vede deodată peste pomii încărcaţi de flori, chiar deasupra gutuiului, în care se legăna Gelu când era mic, cum a trecut în zbor o mireasă care purta pe frunte o diademă solară.

   Îşi face cruce, sărută icoana, înţelege că-i un semn bun. Nu se poate desprinde din loc. Genunchii îi sunt amorţiţi, iar tălpile picioarelor au greutatea plumbului, au pătruns în duşumea şi nu poate să mişte măcar un deget. Totuşi, datorită marii rezerve de putere a minţii, cu un efort supranatural reuşeşte să se desprindă din toropeala care pusese stăpânire pe trupul ei atât de istovit. Cu ultimile puteri măicuţa începe să alerge fără a mai simţi oboseala.  Aleargă încontinuu, trebuie să-l primească pe Gelu. Cineva îi spune că-i pe drum. Soarele se lăsa înspre crestele de zgură şi se cufunda într-o mare de nori fumurii prin care-şi trimitea săgeţile sângerii, semn că-i pare rău de pământeni. A cuprins-o toropeala, nu mai aleargă îndemnată de puterea gândului, visul se terminase, iar auzul i se ascuţise la maximum. Orice mişcare, cât de mică, o aude. Tresare. Un zâmbet îi inundă faţa. „Ce să fie cu bucuria asta pe mine?!...”

Păşeşte în prispa casei, îşi pune mâinile căuş la ochi, se apleacă în faţă şi doreşte să vadă cine trece prin fundul grădinii. Nu a văzut pe nimeni. O tristeţe covârşitoare a învăluit-o ca o cortină neară ce prevesteşte un apropiat cataclism. Intră în casă şi se aşează pe marginea patului din camera cu ogeac, unde obiectele au început să se mişte în stânga şi-n dreapta, şi , cu-un ultim efort biata măicuţă îşi prinde capul în palme şi se cufundă într-o linişte de mormânt. Se întunecase de aproape o oră, când în ureche i-a sunat, ca un clopoţel binefăcător, câteva bătăi  bătaie imperceptibile în uşă. A-ntors capul, iar ochii înlăcrimaţi au văzut într-o fracţiune de secundă cum Maica Precesta, din icoana luminată de un bob de luminiţă de la candelă, i-a surâs... A păşit afară, dar ochii ei slăbiţi de atâtea lacrimi vărsate pentru fiul rătăcitor...nu mai vedeau nimic. A simţit că în spatele ei se află un om. Când a-ntins o mână, precum ramura prinsă de uscăciune, să pipăie prin ceaţă, Gelu a cuprins-o peste umerii ei  plecaţi de anii suferinţei, i-a sărutat şuviţele albe de păr şi i-a spus înecat de emoţie: - MAMĂ!... Am venit... Mamă, rugăminţile tale mi-au salvat viaţa.  În clipa aceea, Gelu a văzut cum pământul i-a fugit de sub tălpile picioarelor, iar o mână nevăzută a-ceput să-i urce trupul, ca pe un fulg, spre tăriile cerului. Fiorii bucuriei îl amuţise, nu putea să articuleze niciun cuvânt, nu putea să mai deschidă gura. În clipa când buna lui măicuţă şi-a întors capul a văzut cum din ochii ei, care se asemănau cu ai sfinţilor apostoli ce au îndurat  întru credinţa Mântuitorului nostru Iisus Hristos cele mai groaznice chinuri, fiind secaţi de atât amar de chin, se rostogoleau bobiţe de mărgăritar,  arzându-i obrajii scorojiţi precum scoarţa unui copac din deşert, unde nu mai plouase de ani şi ani. Şi-a apropiat buzele, care-i tremurau, de fruntea mamei, pe care erau dăltuite cutele suferinţei şi, îmbrăţişaţi într-o singură fiinţă, au spus în acelaşi timp, surâzând: „Îţi mulţumim, Doamne!” . Aceasta este taina RUGĂCIUNII care-i ajută pe oameni să urce treptele altarului sfânt al credinţei.



Produsele naturiste de la Mănăstirea Nera

- Manufacturat cu suflet -
Laboratorul „Sfinții Doctori fără de arginţi” al Mănăstirii Nera a apărut în anul 2009, din dorinţa măicuţelor de a aduce mai aproape de oameni darurile tămăduitoare sădite de Dumnezeu în plante.

Ce calităţi au Produsele Nera Plant?

Produsele Mănăstirii Nera apar sub marca Bio Nera Plant şi se pot cumpăra de AICI


Domnul a zidit din pamant leacurile si El a dat oamenilor stiinta, ca sa Se mareasca intru leacurile Sale cele minunate
(Cartea intelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah)




Evenimente, Apeluri, Promoții
Mărturii despre suferinţele românilor basarabeni deportaţi în Siberia

Marţi, 6 octombrie 2015, ora 18.00, în sala mică a Casei Municipale de Cultură Făgăraş, basarabeanca Margareta Cemârtan din Chişinău, fostă deportată în Siberia, va prezenta cărţile „Siberia de acasă” şi „Lupii”.




CĂRŢI NOI / Produse noi
Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală - Anca Manolache (CARTE)

„Titlul acestei cărți poate fi înșelător. Cititorul ar putea crede că are dinainte o lucrare de pură istorie culturală, o culegere de documente și analize, menite să devină un omagiu pios, comemorativ, adus unor grupuri de intelectuali care, în vremuri neprielnice, au încercat să-și păstreze chipul și să-și urmeze vocația. În realitate, e vorba de o reconstrucție erudită, dar intens simpatetică, a unui «model» de viață spirituală atemporal. E vorba despre modul în care se nasc întâlnirile purtătoare de destin, despre farmecul – și rigorile – drumului tatonant spre cunoaștere, despre comuniune, împreună-căutare, dramă lumească și speranță. E vorba despre efortul oamenilor de a se situa, de «a-și găsi locul» și despre «instituționalizarea» – dincolo de instituții – a formării intelectuale.
În ce mă privește, am aflat neașteptat de multe lucruri despre împrejurări pe care credeam că le știu dinăuntru. Anca Manolescu le știe însă mai bine. Într-un anumit sens, ea este mai intim legată de modelele pe care le invocă decât chiar unii dintre reprezentanții lor.“

Andrei Plesu

„E oare nepotrivit ca intelectualul să se comporte în credinţă ca intelectual? E inutil să-şi păstreze în acest domeniu chipul specific sau măcar ideal? Pofta de a înţelege, disciplina şi elanul gândului nu-şi găsesc locul în religie? În epocile premoderne, întrebarea ar fi fost întrucâtva caraghioasă. De la autori creştini timpurii până la monahismul medieval, nu a fost oare înfăţişată credinţa drept «filozofie» în sensul antic al termenului, drept «adevărata filozofie»: formare a sinelui întemeiată pe revelaţie, urmare a Logosului pe calea cunoaşterii lui Dumnezeu?
Calea filozofiei, în rostul ei prim, şi calea cunoaşterii religioase nu sunt divergente. Ca stil de viaţă şi de convivialitate, între cercul filozofic şi grupul de studiu creştin, asemănările, nu deosebirile par să precumpănească. Modelul Antim şi modelul Păltiniş ne-o reamintesc.“

Anca Manolescu

Detalii despre carte / COMANDA



Imagini si simboluri - Mircea Eliade (CARTE)

„Redescoperirea valorii cognitive a simbolului de către Europa Occidentală s-a produs în momentul în care aceasta nu mai este singura «creatoare de istorie», când cultura europeană, în loc să se claustreze într-un provincialism sterilizant, se vede constrânsă să ia în consideraţie şi alte căi de cunoaştere, cu alte scări de valori decât ale sale. În această privinţă, toate descoperirile şi curentele succesive având legătură cu iraţionalul, cu inconştientul, cu simbolismul, cu experienţele poetice, cu artele exotice şi nonfigurative etc. au ajutat indirect Occidentul, pregătindu-l pentru o înţelegere mai vie, deci mai profundă, a valorilor extraeuropene.“

Mircea Eliade

Detalii despre carte / COMANDA



Predica de pe Munte (Matei 5, 7) - Ulrich Luz (CARTE)

Ulrich Luz (n. 23 februarie 1938) este teolog elvețian și profesor la Universitatea din Berna. S-a născut la Mannedorf și a studiat teologia protestantă la Zurich, Gottingen si Basel. Între anii 1972-1980 a predat Noul Testament la Gottingen, apoi, din 2003, a devenit profesor la Berna. Multe din cercetările lui s-au îndreptat către Evanghelia după Matei, iar activitatea lui a fost încununată cu șapte titluri de Doctor Honoris Causa.

"Lucrarea prof. Urlich Luz trece dincolo de granițele unei simple exegeze de specialitate, acoperind și un areal de referință spiritual-practic și de influență a textului sfânt la viața creștină, în desfășurarea sa istorică, fapt care o și particularizează, dându-i nota specifică de originalitate."

Detalii despre carte / COMANDA

 



Jurnal de razboi 1918 - Maria, regina Romaniei (CARTE)

În primăvara anului 1918, România e prăbuşită. Pacea separată, pe care fusese nevoită să o accepte în urma defecţiunii ruseşti, a mutilat-o teritorial, înrobind-o totodată economic şi anulându-i independenţa politică. Cine ar fi putut să întrevadă răsturnarea care avea să se petreacă pe frontul de Vest în partea a doua a anului? La doi paşi de ceea ce ar fi putut fi pentru ea victoria definitivă, Germania cedează şi pierde complet partida. România înfrântă, aproape nimicită, se află acum în tabăra învingătorilor. Austro-Ungaria dispare de pe harta Europei. Bucovina şi Transilvania se unesc, la rândul lor, cu ţara. Din ideal, România Mare devine realitate.
Înfrângerea Puterilor Centrale o propulsează din nou pe regină în prim-plan. Istoria i-a dat dreptate! Tot mai multe voci o aclamă, numind-o „împărăteasa tuturor românilor“. La 1 decembrie 1918 îşi va face intrarea triumfală în Bucureşti, călare şi în uniformă militară... A rămas în istorie, la loc de frunte, printre marii făuritori ai României Mari.“ (Lucian BOIA)

„Câte tragedii, câtă suferinţă, nenorocire, nădejde, disperare am trăit în aceşti doi ani! Pare aproape de necrezut câtă muncă şi câte eforturi am dus la capăt! Dar mai toată a fost o muncă binecuvântată, m-a adus foarte aproape de inima poporului meu, m-a adus extrem de aproape de mizerie, durere, sărăcie şi nevoie.
Mă simţeam pe deplin mama poporului acestuia suferind, sfâşiat, neînţeles, adesea nedemn, dar iubit din toată inima, cu atâta tărie... Mi se părea că văd tot ce a fost şi tot ce ar fi putut să fie, nădejdile zdrobite, visul sfărâmat, realitatea crudă, multele greşeli, toţi morţii căzuţi pentru o cauză în care, ca şi mine, au crezut. Ochii mi s-au umplut de lacrimi şi am plâns, am plâns cum nu poate plânge decât o mamă cu inima frântă – mama unui copil mort, mama unor speranţe moarte şi a inimii sângerânde a unui popor îndurerat pe care a învăţat să-l iubească şi care a învăţat s-o iubească şi el pe ea. Neamul va trăi, trebuie să trăiască, voi trudi pentru el cu toată inima şi cu tot sufletul.
Cred că, dacă va citi cineva vreodată însemnările pe care le-am făcut zi după zi, îşi va da seama că fiecare cuvânt pe care-l scriu izvorăşte din adevăr.“

Detalii despre carte / COMANDA



 

Descarca oferta de CARTI la zi
de la toate editurile ortodoxe din tara (2500 de titluri),
precum si icoane, tamâie, cruciulite, calendare, felicitari etc.

NOU: Produse naturiste

Descarca oferta
Editurii Agaton
reducere 25%

Va invitam sa scrieti articole si stiri in revista Porunca iubirii


"Fericit cel ce citeşte…
căci vremea este aproape" (Apoc. 1, 3)

Periodicitate: lunar    

Revista Porunca Iubirii
apare din 1998 cu binecuvântarea Arhiepiscopiei Sibiului

Editor
Asociatia ORTOPRAXIA (Ed. Agaton)
0740054256; revista@agaton.ro
Fondatori: ing. Ioan Cişmileanu, ing. George Căbaş, ing. Alexandru Stănese

Director: Ioan Cismileanu
Consilier editorial: Pr.conf.dr. Constantin Valer Necula
Redactori
Pr. Adrian Roman; Cristina Roman; Ioan Cismileanu; Natalia Corlean

----------------------
ISSN 2344 - 0619
ISSN-L 1453 - 7567

http://poruncaiubirii.agaton.ro/html2doc/PoruncaIubirii-Septembrie-2015.doc