Februarie 2017

 
Sf.Sfințit Mucenic Haralambie    
 
Sumar:
- Reacții la comunicatul de presă al Patriarhiei față de protestele de stradă
- Bani mai puțini pentru biserici, în 2017. Reacția BOR
- Apărătorii Ortodoxiei în timpul comunismului - Sala Petre Țuțea a Penitenciarului Aiud a fost sfințită
- România fierbe - Îndemn al BOR la rugăciune, dialog şi coresponsabilitate socială
- Sfârșit de săptămână cu soția în Parisul Musulman
- Noi hotărâri ale Sfântului Sinod privind viața Bisericii și a societății
- Știați că Google vă înregistrează prin microfon?
- Către popor: Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei despre Sfântul și Marele Sinod din Creta
- Știri interne - februarie 2017 (RO)
- Știri externe - februarie 2017 (EXT)
- Decizii luate la Forumul catolico-ortodox despre terorism
- Anti-ecumenism? Sau răzvrătire împotriva Bisericii lui Hristos?
- Părintele Ghelasie de la Frăsinei
- Am văzut raiul. Am văzut iadul - Mărturii (1)
- Clarificare a Patriarhiei privind Marșul pentru viață 2017
- Patriarhul României, îndemn pentru susținerea normalității în viața de familie
- Familie şi inteligenţă emoţională (6) - gestionarea relaţiilor
- Preotul Gheorghe Tatu – Temniţă pentru spovedanie!
- Temniţele şi închisorile comuniste din România
- Teologia brâncușiană. Simbolism
- Apel la Identitate, Suveranitate și Unitate Națională al unor membri ai Academiei Române
- Tabără duhovnicească pentru femeile creștine din Arhiepiscopia Ortodoxă Română din cele două Americi (17-19 martie 2017)
- Ziua Ei (expoziție fotografică, lansare de carte, recitare de poezii) - 8 martie
- Conferinţă Valeriu Gafencu - Sfântul Închisorilor (23 feb.2017 - Târgoviște)
- Capsule Hepato-Complex (100 capsule) Detoxifiant al ficatului - Bio Nera Plant
- ABC de nutritie - dr. Mihaela Bilic (CARTE)
- Vârstele iubirii Cum transformăm întâmplarea în destin - Mihail Neamtu (CARTE)
- Cetatea sub asediu Însemnări despre credință, rațiune și terorism - Teodor Baconschi (CARTE)
- Omul - ținta cercetării dumnezeiești, Arhim. Zaharia Zaharou (CARTE)
- Omilii despre pocăință, dragoste și optimism- Sfantul Nicolae Velimirovici (CARTE)
- Cantari ortodoxe (CARTE)
- Minuni, semne cerești și tămăduiri petrecute cu oameni obișnuiți ai zilelor noastre (CARTE)
- Mica Biblie (CARTE)
- Ulei de salvie, 250 ml Tonic fizic şi mental. Protejează organismul împotriva stresului oxidativ
- Carol I - Primul si cel mai mare rege al Romanilor - Adrian Cioroianu, Andrei Radu (CARTE)
- Gem de zmeură și aronia, 480g
- Ghid de buzunar pentru părinți - Gail Reichlin, Caroline Winkler (CARTE)
- Nunta de taină a sufletului - Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, Fericitul Theodorit (CARTE)
- Icoana în tradiția ortodoxă - Pr. Stephane Bigham (CARTE)
- Dicționar de teologie ortodoxă și știință - Pr. Razvan Andrei Ionescu, Adrian Lemeni (CARTE)
- 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea (CARTE)



Tema lunii
Reacții la comunicatul de presă al Patriarhiei față de protestele de stradă - Pr. dr. Adrian Roman

 

Patriarhul Daniel, mesaj după protestele masive din ultimele zile: "Pacea de la Dumnezeu pacifică patimile egoiste ca abuzul de putere şi de profit"/ Patriarhia: Trebuie continuată lupta anticorupţie, iar cei vinovaţi trebuie sancţionaţi – Mediafax (Monica Stoica)

Patriarhul Daniel a transmis un mesaj după protestele masive din ultimele zile: "În contextul lumii de astăzi, frământată de neînţelegeri şi războaie, avem nevoie mai mult ca oricând de făcători de pace", afirmă Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

"În contextul lumii de astăzi, frământată de neînţelegeri şi războaie, avem nevoie mai mult ca oricând de făcători de pace, adică de toţi aceia care pot preveni sau aplana conflictele între oameni, în societate sau între popoare.", afirmă patriarhul Daniel, într-un mesaj publicat pe pagina de Facebook a agenţiei Basilica.

"Adesea există violenţă şi tulburare şi pentru că oamenii nu mai adună în sufletul lor pacea care vine de la Dumnezeu şi care pacifică patimile egoiste ca abuzul de putere şi de profit material fără limite.", adaugă Patriarhul Daniel în mesajul transmis, care este şi un "îndemn la rugăciune".

"Să ne rugăm mai intens lui Dumnezeu, Maicii Domnului şi tuturor sfinţilor care au fost făcători de pace să aducă pace, ocrotire şi armonie în familie, în societate şi, mai ales, între popoare în lumea de astăzi", îndeamnă Patriahul.

"Pacea şi bucuria sunt două daruri Dumnezeieşti care trebuie primite cu recunoştinţă, ele trebuie căutate şi cultivate. Când omul nu mai are pace în suflet, în familie, când nu mai există pace în societate, toate se tulbură, toate se întristează, ajung în stare de confuzie. Dar pacea Dumnezeiască este armonia pe care Duhul Sfânt o construieşte în sufletul omului, făcându-l să se uite la sine, în iubirea lui Dumnezeu şi în iubirea faţă de semeni", arată Patriarhul Daniel.

Patriarhia Română transmite apoi un comunicat de presă: Trebuie continuată lupta anticorupţie; hoţia şi furtul degradează societatea

"Societatea românească este foarte tulburată în aceste zile, deoarece există un conflict între instituţii majore ale statului şi, ca atare, o polarizare în rândurile populaţiei. Deşi neutră din punct de vedere politic, Biserica nu este indiferentă în plan social, ci receptează orientările sau dorinţele majore ale poporului: dreptatea socială, diminuarea sărăciei şi creşterea nivelului de trai. În acest sens, trebuie continuată lupta anticorupţie, iar cei vinovaţi trebuie sancţionaţi, deoarece hoţia şi furtul degradează societatea în plan moral şi material. Totodată, lupta împotriva corupţiei nu trebuie folosită în scopuri politice partinice, iar sancţionarea şi folosirea penitenciarelor nu trebuie confundată cu exterminarea, deoarece scopul acestora este îndreptarea şi reintegrarea socială a celor care recunosc şi regretă faptele rele pe care le-au săvârşit. În acest context social polarizat şi fracturat, în calitatea ei de „factor al păcii sociale” (cf. Legea cultelor nr. 489/2006, art. 7, al.1), Biserica îndeamnă la rugăciune, dialog şi coresponsabilitate socială", este mesajul Patriarhiei Române, transmis printr-un comunicat de presă. Sursa

Reacții publice la mesajul Patriarhului Daniel și al Patriarhiei Române

Publicistul Dan Ciachir a precizat, pentru DCNews, că mesajul Patriarhului Daniel înseamnă la pace, la rugăciune, la abandonarea răului. El a subliniat că a citit că ”Patriarhul îl rade pe Dragnea”, ceea ce ”este o tâmpenie”, pentru că ”Biserica, prin natura ei, este o comunitate de iubire și credință, mai ales o biserică ortodoxă, ori ea adună, nu dezbină, adună, nu desparte. Nu are copii buni și copii vitregi. Asta este menirea ei și lucrul acesta îl reflectă Patriarhul Daniel, al cărui obiectiv este pacea, rezultatul împăcării. Biserica nu lovește pe nimeni, nu e partid politic, e un întreg. Dan Ciachir a subliniat că, după modelul lui Hristos, Biserica este un model de responsabilitate, reconciliere, pace, solidaritate, dreptate și dragoste. Sursa

Preotul Constantin Necula, prezent la protestul de la Sibiu: "Nu pot să fiu indiferent'' - Agerpres

(…) Preotul Contantin Necula, unul din cei mai cunoscuți și apreciați preoți ortodocși din țară, s-a alăturat sâmbătă seara sutelor de protestatari prezenți în Piața Mare din Sibiu. "Nu sunt în calitate oficială de reprezentant al Mitropoliei Ardealului, ci în calitate de om de presă. Nu pot să fiu indiferent la o generație pe care vrem să o păstorim în Hristos", a declarat, pentru AGERPRES, preotul Constantin Necula.

Să vină Patriarhul! – Cotidianul (Sorin Avram)

(...) Singurul care ar putea să-i adune la aceeaşi masă pe preşedinte şi pe reprezentanţii partidelor şi pe cei ai puterilor legislativă, executivă şi judecătorească, pentru a calma spiritele şi pentru a se ajunge la nişte decizii care să oprească ţara asta din drumul ei către nicăieri, ar fi Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române. Da, da, Patriarhul, chiar dacă la aceeaşi masă se vor regăsi unii de altă religie şi alţii care nu au nici un Dumnezeu.

Reacţii pe Facebook la Mesajul Patriarhiei

Adrian Papahagi: Mă bucură mesajele Patriarhiei. Ele marchează un început al întoarcerii ierarhiei alături de poporul Bisericii. Numirea ca purtător de cuvânt a domnului Vasile Bănescu s-a dovedit o decizie fastă şi înțeleaptă.

Mircea Marian: Eu sunt credincios ortodox şi am suferit în tăcere văzând drumul pe care a mers nomenklatura Bisericii, în ultimii ani. Nu uit cum l-a decorat pe Dragnea, prin 2014, când PSD-ul lui Ponta părea de neoprit. Mă bucur enorm când văd că această Biserică pare că a înţeles de ce parte trebuie să fie: "Trebuie continuată lupta anticorupție, iar cei vinovați trebuie sancționați, deoarece hoția și furtul degradează societatea în plan moral și material".

Dragoş Paul Aligică: BOR a apreciat corect - atât istoric cât și moral - magnitudinea și semnificația multiplă a acestui moment. Prin poziția luată a închis definitiv și ultima iluzie a susținătorilor ordonanței și Grupului Infracțional privind validitatea morală, politică sau istorică a demersului lor.  

Sergiu Voicu: Oameni frumoși, copii, flori, ceai cald și tort pentru sărbătoriți, preoți, mâncare și imnul României cântat la unison - o postare despre FRUMOSUL VĂZUT ASTĂZI - Facebook.ul ne ajuta să ne vedem și idealurile și mesajele.

Traian Băsescu: Patriarhia a lansat astăzi cel mai important şi corect mesaj de la începutul protestelor. Îmi permit să-l preiau.

Adrian Papahagi: După acest prim pas, Biserica noastră va trebui să înceteze să mai frecventeze politicienii fără niciun dumnezeu și să reziste încercării acestora de a o mitui. Bine ești cuvântat, Doamne, învață-ne pe noi îndreptările Tale!

Pr. Coman Alexandru: Cum sa te numești credincios și să calci întreaga învățătura a Bisericii, fiind suporter al hoției generalizate? Ultima declarație a Patriarhiei spune clar - Biserica e apărătoare a poruncilor lui Dumnezeu și de partea celor care le apără!

Biserica și strada. Câteva lămuriri privitoare la comunicatul de presă al Patriarhiei față de protestele de stradă Contributors (Cezar Marksteiner-Ungureanu)

Pentru prima dată în ultimii zece ani, Patriarhia Română nu mai privește cu răceală la starea cetății, ci începe să sancționeze public corupția și să se atașeze câtorva principii ale statului de drept, pe care le promovează. Este, probabil, lecția învățată după Colectiv și pusă în aplicare prin aducerea noului purtătorul de cuvânt Vasile Bănescu. Cu siguranță că Patriarhiei nu-i este ușor să se dezică, chiar dacă nu o spune explicit, de PSD – partidul care o susține atât în guvern cât și în teritoriu – și să se alipească valorilor democrației, promovate în cazul de față de Președintele Klaus Johannis și de opoziție. Să facem un apel la memorie, pentru a justifica cele afirmate: Acum câteva luni, Klaus Johannis îi făcea „fanatici religioși” pe cei 3 milioane de români semnatari ai petiției pentru susținerea familiei creștine tradiționale (eu știam că fanaticii religioși sunt de regulă membrii ai grupării ISIS, nu semnatari a unei petiții care respectă pe deplin legea în vigoare), iar Guvernul Cioloș tăia – în mod profund nedrept – finanțarea Bisericii Ortodoxe de la bugetul de stat și lovea în obligativitatea orei de religie. În acest răstimp, PSD susținea la nivel central inițiativele Bisericii și promitea finanțare proiectelor Bisericii la nivel regional. Tot acest sprijin, însă, cu prețul acceptării de către Biserică a corupției pesediste generalizate, ceea ce ducea implicit la transformarea Bisericii, prin pasivitatea ei într-un complice. Poziția recentă a Patriarhiei deschide însă un nou capitol în etica socială a Bisericii Ortodoxe din România.

Ce spune Patriarhia mai precis în comunicatul intitulat: „Îndemn la rugăciune, dialog şi coresponsabilitate socială”? Pornind de la identificarea stării de facto a societății românești, anume aceea de „conflict între instituții majore ale statului şi, ca atare, o polarizare în rândurile populației”, Biserica deși se declară neutră din punct de vedere politic, „nu este indiferentă în plan social”. Cum se traduce această „indiferență”? Prin faptul că Biserica „receptează orientările sau dorinţele majore ale poporului: dreptatea socială, diminuarea sărăciei şi creşterea nivelului de trai.” Trebuie subliniată aici acțiunea de „receptare” a Bisericii față de aspirațiile societății, de deschidere față de realitatea socială, acțiune cu care nu am fost foarte obișnuiți în ultimii ani. Mai departe, comunicatul promovează următoarele principii etico-sociale: „dreptatea socială”, „diminuarea sărăciei” și „creșterea nivelului de trai”. Prin enunțarea acestor trei elemente fundamentale, caracteristice societăților prospere și moderne, se conturează tema centrală a actualități românești, anume lupta împotriva corupției care riscă să fie relativizată. De aceea, comunicatul consemnează mai departe:

„În acest sens, trebuie continuată lupta anticorupție, iar cei vinovați trebuie sancționați, deoarece hoţia şi furtul degradează societatea în plan moral şi material. Totodată, lupta împotriva corupţiei nu trebuie folosită în scopuri politice partinice, iar sancţionarea şi folosirea penitenciarelor nu trebuie confundată cu exterminarea, deoarece scopul acestora este îndreptarea şi reintegrarea socială a celor care recunosc şi regretă faptele rele pe care le-au săvârşit.”

În paragraful citat Biserica își arată deschidere și înțelegerea față de principalele argumente ale taberelor beligerante și propune în consecintă o soluție echilibrată: Pe de o parte continuarea luptei împotriva corupției este singura cale spre dezvoltarea materială și spirituală a României (argumentul lui Johannis și al străzii), iar pe de altă parte cei pedepsiți pentru fărădelegi trebuie reintegrați în societate, nu exterminați prin condiții de detenție execrabile (argumentul PSD și Antena 3). În altă ordine de idei, Biserica condamnă categoric păcatul, iar nu pe păcătos. Pe cel din urmă îl așteaptă să-l ierte, dacă acestuia îi pare rău pentru greșeala/greșelile lui.

„În acest context social polarizat şi fracturat, în calitatea ei de „factor al păcii sociale” (cf. Legea cultelor nr. 489/2006, art. 7, al.1), Biserica îndeamnă la rugăciune, dialog şi coresponsabilitate socială.”

Îndemnurile Bisericii sunt oarecum anticipabile și conforme cu slujirea acesteia, însă ceea ce merită remarcat este afirmarea unei înțelegeri sociale (nu teologice!) de sine a Bisericii ca instituție (altminteri cea mai mare instituție non-guvernamentală din România), al cărei angajament social este definit de un cadru legal adecvat și recunoscut de către stat prin Legea Cultelor. În contextul de față, Biserica tratează cu ceilalți actori sociali în mod instituțional, fie că e vorba de societatea civilă care protestează, fie cu instituțiile politice responsabile, îndemnând la rugăciune, dialog și coresponsabilitate socială.

În concluzie, Biserica Ortodoxă începe să se pronunțe ferm pentru principiile statului de drept și nu pentru persoane politice concrete. Această schimbare de strategie este încă la început și trebuie încurajată și implementată nu doar în societate, ci și interiorul Bisericii.

Comentariu Cuvântul-Ortodox: Sa nu se amăgească, însă, nimeni. Valul social de acum, care poate lua fața definitiv, într-un contratimp curios, dar nu spontan, ci manufacturat, societății românești, amuțind România profundă, este anticlerical și antiortodox prin definiție. Cu tema asa-zisei anticorupții ca unic și totalitar principiu de guvernare a țării, se poate spune adio, definitiv, referendumului pentru familie. Modelul securisto-procurorisic va avea aceeași sarcina de a moderniza cu forța Romania, adică de a-i extirpa, asa cum se exprimă un autor al Hotnews foarte activ și în aceste zile, ”tumoarea” BOR. 




ACTUALITATEA religioasă
Bani mai puțini pentru biserici, în 2017. Reacția BOR

 

Proiectul de buget pentru 2017 prevede alocarea a 20 de milioane de lei pentru susţinerea cultelor, cu 100 de milioane de lei mai puţin decât în 2016, iar pentru anii 2018-2020 nu există estimat niciun leu, transmite News.ro, citat de vocea.biz.

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, a declarat că reducerea bugetului este profund regretabilă, însă a adăugat că Patriarhia înţelege actuala stare socială austeră din România şi speră într-o rectificare bugetară.

Aşa cum arată proiectul de buget pentru 2017 pus în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice, la capitolul susţinerea cultelor sunt prevăzute 20 de milioane de lei, în scădere cu 83,33 la sută faţă de 2016 şi fără să fie estimate alocări bugetare în intervalul 2018-2020. În 2016, la acest capitol au fost alocate 120 de milioane de lei, iar în 2015 – 176,8 milioane lei. În proiect este prevăzută, de asemenea, contribuţia statului pentru sprijinirea aşezămintelor religioase româneşti din afara graniţelor şi a Schitului românesc Prodromu de la Muntele Athos – de 14,7 milioane de lei, sau contribuţia la salarizarea personalului de cult şi contribuţiile la salarizarea personalului neclerical, de 364,6 milioane de lei.

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române: Reducerea bugetului este “profund regretabilă”

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, a declarat pentru News.ro, că reducerea bugetului pentru orice instituţie cu un rol spiritual, social si cultural esenţial în societate, între care şi Biserica, este profund regretabilă, dar Patriarhia înţelege actuala stare socială austeră din România şi speră într-o rectificare bugetară. “Putem spune că reducerea bugetului pentru orice instituţie cu un rol spiritual, social şi cultural esenţial în societate, între care şi Biserica, este profund regretabilă. Patriarhia Romană înţelege însă actuala stare socială austeră din România, sperând că, pe parcursul anului în curs, va exista posibilitatea unor necesare rectificări bugetare, continuarea lucrărilor la Catedrala Naţională fiind de maximă importanţă din varii raţiuni, dar mai ales din perspectiva centenarului Marii Uniri de la 1 decembrie 2018”, a mai spus Bănescu.

Peste 80% din populația României este de religie ortodoxă

În România sunt, potrivit recensământului din 2011, 18 culte religioase recunoscute. Astfel, religia ortodoxă reprezintă 81,04 la sută din populaţia de 20.121.641, religia romano-catolică – 4,33 la sută, reformată – 2,99 la sută, penticostală – 1,80 la sută, greco-catolică – 0,75 la sută, baptistă – 0,56 la sută, adventistă de ziua a şaptea – 0,40 la sută, musulmană – 0,32 la sută, unitariană – 0,29 la sută, Martorii lui Iehova – 0,25 la sută, creştină după Evanghelie – 0,21 la sută, creştină de rit vechi – 0,16 la sută, evanghelică luterană – 0,10 la sută, ortodoxă sârbă – 0,07 la sută, evanghelică 0,35 la sută, evanghelică de confesiune augustană – 0,03 la sută, mozaică 0,02 la sută, armeană – 0,00195 la sută (393 de membri).

Secretariatul de Stat pentru Culte are, potrivit proiectului de buget, următoarele obiective prioritare: sprijinirea construirii şi finalizării unor lăcaşuri de cult; sprijin financiar pentru salarizarea clerului; susţinerea cultelor în derularea unor programe sociale, educaţionale, caritabile de orientare socio – profesională şi formare continuă, în cooperare cu autorităţile publice; sprijinirea unor activităţi de restaurare a spaţiului eclezial pentru promovarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice aflate în proprietatea cultelor; sprijinirea comunităţilor religioase de peste hotare; promovarea pluralismului religios şi a dialogului intereligios şi monitorizarea respectării legislaţiei naţionale şi internaţionale în domeniul libertăţii religioase.

Citiți și: Fonduri pentru biserici reduse cu 85%



Apărătorii Ortodoxiei în timpul comunismului - Sala Petre Țuțea a Penitenciarului Aiud a fost sfințită

 

La Penitenciarul Aiud, județul Alba, a fost sfințită joi, 19 ianuarie, Sala  „Petre Ţuţea”. Slujba religioasă a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, împreună cu Înaltpreasfințitul Irineu, Arhiepiscop de Alba Iulia și cu Preasfințitul Ilarion, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului.

Sala „Petre Țuțea” este un spațiu destinat activităţilor de educaţie şi asistenţă psihosocială cu deţinuţii și a primit acest nume în semn de respect și apreciere a marelui filosof și scriitor Petre Ţuţea, victimă a regimului opresiv de tristă amintire. Petre Țuțea a executat 13 ani de detenţie politică, dintre care mai mult de cinci ani în Penitenciarul Aiud. Pe lângă acest spațiu, angajații și deținuții au la dispoziție și o biserică ridicată pentru nevoile lor spirituale.

La sfințirea Sălii „Petre Țuțea” preotul capelan al Penitenciarului Aiud, Liviu-Iulian Tarcău, a rostit un cuvânt de deschidere, iar părintele Iosif Zoica a susţinut prelegerea „Un destin de român – Petre Ţuţea”.

La finalul evenimentului, un grup de deţinuţi aflaţi în custodia penitenciarului a prezentat un program artistic.

Ajutor spiritual pentru deținuți

În cuvântul său IPS Mitropolit Laurenţiu i-a îmbărbătat pe deținuți și i-a îndemnat să își pună nădejdea în Dumnezeu și în ajutorul celor care s-au angajat să-i sprijine în acest proces de reeducare.

„Chiar dacă în sufletul nostru avem această tristețe a privării dumneavoastră de libertate, avem și o speranță. V-am auzit cum ați cântat și nu am luat în seamă modul artistic de interpretare, ci cum v-ați implicat și v-ați asumat cuvintele pe care le-ați exprimat în cântare sau în poezie. Este adevărat că le-ați luat de la alții, dar luăm de la alții ca să ajungem și noi să putem da altora. Această inițiativă de a pune numele filosofului, creștinului Petre Țuțea acestui centru spiritual este un lucru extraordinar și el va sta legat de Biserică cu aceeași putere și lucrare a  Duhului Sfânt”, a spus IPS Mitropolit Laurențiu.

IPS Arhiepiscop Irineu a subliniat în cuvântul rostit chemarea pe care Dumnezeu o face tuturor oamenilor de a primi iubirea Sa în suflete, iubire care schimbă în mod uimitor ființa umană.

„Sfântul Prooroc Iezechiel spunea că lemnul de viță nu are valoare în sine. Tot așa omul, această ființă fragilă, nu are valoare în sine separat de Dumnezeu, iar viața lui nu are sens fără Dumnezeu care l-a creat din iubire și l-a răscumpărat cu prețiosul sânge al lui Histos. Această iubire crucificată este eternă și neschimbătoare. Dacă tu îți ancorezi existența ta în Dumnezeu, oricât de netrebnic ai fi se produce în tine o uimitoare schimbare. Astfel, pe ruinele omului vechi se înalță capodopera omului nou, care poate exclama: «am fost orb și acum văd, am fost mort și am înviat!» De această reabilitare sau redresare spirituală trebuie să fie conștienți deținuții aflați aici”, a spus IPS Arhiepiscop Irineu.

Directorul Penitenciarului Aiud, Ioan Emil, a evocat personalitățile duhovnicești și culturale prezente în Sala „Petre Țuțea” prin intermediul fotografiilor expuse aici.

„Ce putem citi din acest litografii? Îndârjire, spreanță, împăcare, iertare, credință. Există un mesaj nespus, dar pe care îl observăm aproape în fiecare litografie. Însă, părerea mea este că litografia părintelui Arsenie Papacioc o și spune prin viu grai”, a spus directorul Penitenciarului Aiud, Ioan Emil.

Manifestarea de la Penitenciarul Aiud a făcut parte din Proiectul „Memorie şi mărturisire în penitenciare” al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, dar se încadrează şi în activităţile tematice din Anul comemorativ al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului.

Sursa: mitropolia-ardealului.ro

 



România fierbe - Îndemn al BOR la rugăciune, dialog şi coresponsabilitate socială - Biroul de Presă al Patriarhiei Române

 

Societatea românească este foarte tulburată în aceste zile, deoarece există un conflict între instituții majore ale statului şi, ca atare, o polarizare în rândurile populației. Deşi neutră din punct de vedere politic, Biserica nu este indiferentă în plan social, ci receptează orientările sau dorinţele majore ale poporului: dreptatea socială, diminuarea sărăciei şi creşterea nivelului de trai.

În acest sens, trebuie continuată lupta anticorupție, iar cei vinovați trebuie sancționați, deoarece hoţia şi furtul degradează societatea în plan moral şi material. Totodată, lupta împotriva corupţiei nu trebuie folosită în scopuri politice partinice, iar sancţionarea şi folosirea penitenciarelor nu trebuie confundată cu exterminarea, deoarece scopul acestora este îndreptarea şi reintegrarea socială a celor care recunosc şi regretă faptele rele pe care le-au săvârşit.

În acest context social polarizat şi fracturat, în calitatea ei de „factor al păcii sociale” (cf. Legea cultelor nr. 489/2006, art. 7, al.1), Biserica îndeamnă la rugăciune, dialog şi coresponsabilitate socială.

Rugăciunea este necesară, deoarece luminează raţiunea, pacifică patimile egoiste şi cultivă comuniunea de iubire a oamenilor cu Dumnezeu şi întreolaltă.

Dialogul este necesar pentru a depăși conflictele între persoane, instituții şi orientări sociale divergente.

Coresponsabilitatea socială este necesară, deoarece transferul de responsabilitate totală asupra adversarului nu rezolvă problemele comune ale societății, care au nevoie de soluții concrete elaborate în comun.

Prin urmare, Patriarhia Română cheamă pe toţi slujitorii Sfintelor Altare şi pe toţi credincioșii să săvârșească rugăciuni pentru pacea şi unitatea poporului român, pentru înnoirea vieţii morale şi spirituale a societății româneşti, dar şi să încurajeze dialogul şi coresponsabilitatea în societate.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române

Sursa foto: click.ro

 



Sfârșit de săptămână cu soția în Parisul Musulman - Martin Kohout


Povestea jurnalistului Martin Kohout (Cehia) care a vizitat Parisul în weekend și a surprins câteva lucruri șocante în timpul călătoriei.
 „Recent am mers cu soția la Paris pentru weekend. Nu am mai vizitat acest oraș pentru mai mult de 10 ani. Un alt motiv pentru care am decis să ne diversificăm nițel sfârșitul de săptămână a fost costul extrem de mic al biletelor Air France. Biletul de întoarcere pentru o singură persoană a fost la numai 100$, inclusiv comisioanele, și asta ar trebui să fie un semn de alertă, dar din păcate, nu am considerat nimic dubios în afacerea planificată intenționat.Zborul spre Paris a decurs normal și ajunși la aeroport, ne-am urcat în trenul care trebuia să ne conducă spre centrul orașului. După sosirea la Gara de Nord, eu și soția mea am avut primul șoc: pretutindeni dezordine și haos și cel mai important – nici un francez alb.  Ne-am urcat în metrou și am mers să vizităm principalele obiective turistice. În timpul unei călătorii cu metroul de la Grand Etoile la muzeul Luvru, ne-am dat seama dintr-odată că din tot vagonul doar 2 persoane erau albe – eu și soția mea. Acțiunea s-a desfășurat în ziua de vineri, la ora 14.00. La intrarea în muzeu nu puteai găsi pe cineva cu cine să poți împărtăși viziunea asupra artei, în schimb peste tot patrulau soldați înarmați până în dinți cu arme de foc, cu degetele fixate pe trăgaci. La scurt timp am aflat de la un prieten că Franța se află într-o stare de urgență de acum un an..
 *Mai târziu am luat prânzul cu prietenii la câțiva pași de Grands Boulevards, pe strada căruia am întâmpinat doar migranți. Seara ne-am îndreptat către Turnul Eiffel, unde, ca de obicei, puteai da de zero turiști și de un duium de solați și jandarmi, care îi percheziționau corporal pe toți turiștii cu excepția femeilor mulsumane acoperite cu straie din cap până-n picioare – probabil că astfel se manifestă egalitatea franceză.

În schimb în cartierul Trocadero am trăit iadul pe pământ – pretutindeni ne poticneam de vânzători africani ciudați „de suvenire” vagabonzi din Africa  și hoți de buzunare arabi.*
 *Poliția închide ochii la infracțiunile mici. Seara, în apropierea Turnului Eiffel imigranții arabi au violat o tânără franțuzoaică. Firește, la noutăți aceste eveniment s-a menționat în treacăt.
Probabil, cele întâmplate reprezintă un fenomen normal în cadrul îmbogățirii culturale…*
*În dimineața următoare, i-am sunat pe prietenii meu cu propunerea de a ne întâlni la un picnic în centru, ca pe vremurile anilor de studenție. Aceștia mi-au răspuns că e mai sigur să ne întâlnim într-un restaurant pentru că picnicul poate fi foarte periculos. Nu prea am înțeles despre ce era vorba, dar am acceptat invitația și ne-am îndreptat spre Bastille. Aici din nou am dat peste mizerie, murdărie și un cârd de refugiați.*
 *Punctul culminant al serii a fost vizita la un bistro mic unde ne-am oprit pentru a savura câte un pahar de vin. Dar un bărbos „francez” de undeva de prin Algeria ne-a spus că nu va vinde niciodată alcool în țara lui, după care i-a înjurat pe blestemații „creștini”. După o asemenea discuție am preferat să revenim cât mai curând la hotel. Era abia sâmbătă, însă noi eram în așteptarea duminicii și plecării acasă. Franța de odinioară a luat aspectul Africii musulmane, în care noi nu mai aveam dorința să revenim…*
 *Weekendul la Parisul de azi a fost o experiență cu adevărat teribilă. Nici nu-mi pot imagina ce s-a făcut din orașele Calais și Marseille unde imigranții de facto au capturat și au preluat controlul acestora. Franța va trăi fie o dictatură, fie un război civil.

Adio, dulce Franța!

Noi vom face totul, ca Republica Cehă să nu experimenteze ceea ce suportă actualmente țara modei și a parfumului!”*

sursa: http://sibiu.justitiarul.ro/decaderea-parisului/



Noi hotărâri ale Sfântului Sinod privind viața Bisericii și a societății - Biroul de Presă al Patriarhiei Române

 

În ziua de 9 februarie 2017, în Sala Sinodală din Reședința Patriarhală, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a avut loc ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul căreia au fost luate următoarele hotărâri:

 Biroul  de Presă al Patriarhie Române



Știați că Google vă înregistrează prin microfon?

Fără să-i înştiinţeze în mod clar pe utilizatori, google ascultă şi înregistrează pe serverele sale toate discuţiile din faţa laptopului sau telefonului. Şi nu e vorba doar de discuţiile pe care le purtaţi la telefon: înregistrarea merge chiar şi atunci când smartphone-ul dvs. stă pe birou sau în buzunar. Prin urmare dacă vă folosiţi de mulţi ani de smartphone, puteţi asculta toate înregistrările pe care le-a colectat Google în acest timp. Compania de fapt nici nu ascunde acest fapt. Numai că pentru a afla despre acest model de spionaj trebuie să citiţi câteva zeci de pagini de “Termeni şi condiţii“. Bineînţeles nimeni nu face asta.

De ce Google face aşa ceva?

Compania transmite toată informaţia colectată despre dvs. către motorul de inteligenţă artificială. Teoretic acesta vă studiază şi se adaptează astfel încât să vă prezinte produsele Google într-un mod cât mai confortabil pentru dvs.

Pare să sune bine, dar există nişte paranteze:

  1. Toate aceste informaţii pot ajunge în mâinile oamenilor rău-intenţionaţi, dacă aceştia vă vor sparge contul Google.
  2. Aceste informaţii pot fi utilizate împotriva dvs. într-un eventual litigiu cu statul sau cu Google.
  3. Aceste informaţii sunt utilizate pentru a vă arăta cea mai “potrivită” publicitate.

Din fericire există o metodă de a face ordine şi de a şterge toate aceste informaţii. Asta se face printr-un serviciu special, despre care cunosc foarte puţini. Trebuie doar să vă logaţi şi să curăţaţi totul.

Iată adresele de care aveţi nevoie

Printre altele aici sunt informaţii despre locurile în care aţi fost (cel puţin în care a fost telefonul dvs.), despre căutările dvs. pe internet, despre paginile pe care le-aţi deschis etc.

Dar cea mai importantă funcţie accesibilă a acestui serviciu este că puteţi şterge repede totul din arhivă, lucru pe care vă recomandăm să îl faceţi! Îndemnaţi-i şi pe prietenii dvs. să distrugă aceste informaţii ce pot fi periculoase!

Şi în timpul oricărei activităţi pe internet reţineţi: Google vă urmăreşte.

Sursa: www.ortodoxinfo.ro



Către popor: Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei despre Sfântul și Marele Sinod din Creta - Biroul de Presă al Patriarhiei Române

 

În cadrul ședințelor de lucru din 23-24 noiembrie 2016, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei a luat decizii privitoare la Sfântul și Marele Sinod. O hotărâre presupunea informarea, după datoria pastorală, a plenitudinii (pleromei) Bisericii Greciei prin publicarea unei enciclice concise, cu limbaj inteligibil, după cum a făcut deja Biserica Ciprului, în vederea edificării și informării responsabile. (Publicarea, cu purtarea de grijă a Sfântului Sinod Permanent, a unei broșuri informative „Către popor”).

Mesajul Către popor al Sinodului Bisericii Greciei a fost publicat și cuprinde aspecte importante referitoare la Sfântul și Marele Sinod. De menționat că în mesaj se reafirmă faptul că documentele Sinodului din Creta vor reprezenta obiectul unui studiu ulterior. De asemenea, este condamnată orice tentativă de schismă și depărtare de la Biserică din motive imaginare de rigoare (acrivie) dogmatică.

Redăm în continuare traducerea în limba română a Mesajului Către popor al Sinodului Bisericii Ortodoxe a Greciei referitor la Sfântul și Marele Sinod.

Traducere de Basilica.ro


Sfântul Sinod al Bisericii Greciei se adresează tuturor credincioșilor pentru a-i informa cu privire la Sfântul și Marele Sinod al Bisericilor Ortodoxe, care s-a întrunit în luna iunie 2016, în insula Creta. Principalul obiectiv al Sfântului și Marelui Sinod a fost întărirea și manifestarea unității tuturor Bisericilor Ortodoxe, dar și abordarea a diferite aspecte pastorale actuale.

Pe baza concluziilor Sfântului și Marelui Sinod:

 



Știri interne - februarie 2017 (RO)

 

Biserica Ortodoxă a cheltuit in 2016 aproape 96 milioane lei pe acțiuni filantropice  

Biserica Ortodoxă Română a cheltuit, în 2016, în scop social-filantropic suma de 95.841.602 lei, se arată într-un comunicat de presă al Patriarhiei Române. Eparhiile BOR, prin birourile social-filantropice, au acordat ajutoare financiare directe în valoare de 11.936.934 lei și ajutoare materiale în valoare estimată de 21.628.323 lei, la care se adaugă cheltuielile de salarizare și întreținere a instituțiilor și proiectelor sociale, precum și cheltuieli cu ajutorarea sinistraților. BOR mai precizează că în eparhiile sale funcționează 718 de instituții și servicii sociale, prezentând lista acestora: 159 cantine sociale și brutării; 38 instituții ce oferă servicii medicale și farmacii; 93 centre de zi pentru copii; 47 centre educaționale; 12 centre de zi pentru vârstnici; 51 centre rezidențiale pentru vârstnici; 22 birouri de asistență socială și centre comunitare; 36 centre de tip familial; 40 grădinițe sociale și after-school; 15 locuințe protejate; 65 centre de informare, consiliere și resurse; o instituție de învățământ pentru adulți; 21 centre de urgență (pentru persoane fără adăpost, victime ale violenței domestice și ale traficului de persoane); 14 campusuri de tabară; alte 104 de instituții sociale.

De asemenea, la nivelul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române se află în derulare 617 de proiecte și programe sociale, dintre care 451 finanțate din fonduri proprii, 74 cu finanțare publică, 15 cu finanțare externă și 77 cu finanțare mixtă. Sursa: hotnews.ro

Casa Regală, mesaj de susținere pentru protestatari: Este înălțător să vezi că românii luptă

,,Români,

Viața noastră publică trece printr-un moment de cumpănă. Rătăcirea noastră nu are doar o cauză politică. Obiceiul exercitării puterii după bunul plac a trecut de la o generație la alta, de mai multe decenii încoace, în istoria noastră. Această tristă realitate nu are legătură cu alegerile și nici cu alternanța la putere. Adesea, oamenii cu înalte poziții au convingerea că subordonarea instituției este o dovadă de luciditate, iar etica este apanajul celui slab. România este o țară europeană ca oricare alta. Dar condițiile grele pe care a trebuit să le înfruntăm în timpul dictaturii comuniste ne-au lăsat urme în mentalitate. Respectarea legalității nu este o chestiune teoretică, ci un aspect de zi cu zi al existenței noastre, publice și private. Respectăm Constituția, legile, tradițiile și avem o conduită morală pentru noi înșine, spre binele familiei noastre, nu pentru că ne îndeamnă partenerii europeni sau trans-atlantici.

Lumea ultimilor ani ne-a arătat că democrația nu este la adăpost pentru totdeauna. Societatea își câștigă în fiecare zi dreptul de a avea un viitor liber. De aceea, este vital ca societatea civilă să vegheze la corecta folosire a puterii instituționale. Este înălțător să vezi că românii păstrează nobila tradiție de a lupta pentru principii și idealuri. Nădăjduiesc să văd Statul român alcătuit din instituții solide și servit de oameni care să se respecte pe ei înșiși. Doar atunci vom fi cu adevărat liberi.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Margareta,

Custodele Coroanei române” Sursa: Ştiri pe surse

„Nimic fără Dumnezeu!”. Tinerii care protestează şi se roagă în Piaţă

La Timişoara, mai mulţi tineri care au participat la protest au rămas după manifestaţie în Piaţă să se roage: „Nimic fără Dumnezeu”, este deviza lor. Printre protestatari a fost şi un grup de studenţi creştini din Timişoara. În cursul zilelor de protest, tinerii s-au organizat pe Facebook şi au stabilita ca după proteste să mai rămână în Piaţă să se roage. Zeci de tineri care au participat la protestul de la Timişoara s-au rugat în Piaţa Operei pentru România. „Noi credem că România se va schimba cu adevărat atunci când noi toţi vom înţelege mesajul: Nimic fără Dumnezeu! Noi nu am ieşit în stradă să susţinem un partid sau altul. Am ieşit pentru a ne apăra credinţa creştină care este împotriva imoralităţii. În aceste zile de proteste am ales să apăram un principiu care spune: ‹‹să nu furi!››. Altă dată a trebuit sa apărăm familia normală, aşa cum a fost ea instituită de Dumnezeu, iar alte ori ne-am maifestat în sprijinul dreptului la viaţă al copiilor nenăscuţi. Ne dorim ca bisericile noastre să fie mai implicate în viaţa socială. Aşadar, le vom oferi în continuare hrană oamenilor străzii şi vom încerca să-i ajutăm să-şi restaureze vieţiile. Vrem să sprijinim în creşterea lor copiii orfani din orfelinatele acestui oraş. Facem asta pentru că ştim că aceşti copii au vise mari şi îşi doresc un viitor mai bun, au nevoie de ajutor. Vrem să fim alături de tinerii care şi-au distrus viaţa datorită consumului de droguri sau alcool, chiar dacă mulţi nu cred că pentru ei mai există vreo şansă de reabilitare. Aşa că, am decis să ieşim în stradă şi la finalul fiecărui protest să ne rugăm pentru binecuvântarea României. Şi nu, nu suntem fanatici alegând să fim creştiti practicanţi”, a declarat Gabriel Serdiuc, un reprezentant al unui grup de studenţi creştini din Timişoara. Sursa: Adevărul, foto: mediafax.ro

O stradă din Tîrgu Neamț va purta numele Părintelui Justin Pârvu

Prin hotărîrea 30 / 31 Ianuarie 2017 a Consiliului Local Tîrgu Neamţ, privitoare la acordarea de denumiri unor noi străzi apărute prin extinderea oraşului Târgu Neamţ, una dintre străzi, în lungime de 1356 metri, primeşte numele Părintelui Justin Pârvu, stareţul şi duhovnicul nostru, ctitorul Mănăstirilor Petru Vodă şi Paltin, cetăţean de onoare al oraşului Târgu Neamţ din luna August 2014. Fie ca această iniţiativă să sporească credinţa şi iubirea de neam şi în sufletele altor români din această ţară! Pentru rugăciunile Părintelui Justin, Dumnezeu să le răsplătească evlavia domnilor consilieri, care au votat această hotărîre în unanimitate! Sursa: Manastirea Petru Voda

Gigi Becali va înfiinţa „Familia Ortodoxă” – un nou partid naţionalist ortodox

Gigi Becali a declarat, pentru revista Capital, că se retrage din business-urile pe care le are în România şi intră în politică. Va înfiinţa un nou partid naţionalist ortodox. „Mă retrag din business-uri, le vând şi îmi voi dedica viaţa României. Intru în politică”, a declarat Becali, pentru revista Capital. Fostul europarlamentar şi deputat ne-a declarat că intenţionează să îşi înfiinţeze un nou partid „naţionalist ortodox”. „Un nume posibil pentru noul partid este Familia Ortodoxă”, a explicat Becali. Acesta ne-a mărturisit că nu va mai candida, însă va susţine „doar oameni cu studii superioare la conducerea ţării.” „Camarazii mei la înfiinţarea partidului vor fi doar academicieni, profesori universitari. Vreau ca România să fie condusă de oameni cu studii”, a explicat Becali. Potrivit acestuia, un criteriu important pentru membrii partidului, care urmează să fie înfiinţat, este ca aceştia „să fie credincioşi şi corecţi”. Sursa: ortodox.md

Precizare referitoare la un fals cont de Facebook al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel

Referitor la presupusele conturi ale Patriarhului României înregistrate pe unele rețele de socializare, inclusiv pe Facebook, Patriarhia Română precizează: Niciunul dintre aceste conturi nu aparține Preafericirii Sale și nu are acordul sau binecuvântarea sa, toate fiind exclusiv inițiative particulare ale unor utilizatori ai acestor rețele de socializare. Patriarhia Română i-a sesizat în repetate rânduri pe administratorii rețelelor de socializare în legătură cu aceste conturi false atribuite Patriarhului României și a solicitat închiderea acestora. Din păcate, solicitările Patriarhiei Române nu au primit până acum niciun răspuns. Sursa: agerpres.ro

Ziua Mondială a Tineretului Ortodox

În Sala Iustin Moisescu a Centrului Eparhial Iași a avut loc la 2 februarie 2017, de Ziua Mondială a Tineretului Ortodox, prezentarea celei de-a patra ediții a Întâlnirii Internaționale a Tinerilor Ortodocși (ITO). ITO 2017 se va desfășura la Iași în perioada 1-4 septembrie. În acest sens, Doxologia Media a lansat, cu sprijinul Mitropoliei Moldovei, site-ul oficial al acestui eveniment: ito2017.ro. Acesta este disponibil în limbile română și engleză și oferă informații cu privire la programul evenimentului și condițiile de participare. Totodată, Întâlnirea Tinerilor Ortodocși este promovată și prin intermediul rețelelor de socializare: FacebookYoutubeTwitterInstagram. Evenimentul se încadrează în seria întâlnirilor organizate în anii 2013 și 2014 la Baia Mare, în 2015 la Cluj și în 2016 la București.

Scopul întâlnirii este crearea cadrului în care tinerii să poată găsi modele și trăi experiențe formatoare care să-i apropie de Biserică prin împărtășirea valorilor creștin-ortodoxe și încurajarea dialogului dintre grupurile de tineret din țară și străinătate. ITO 2017 este organizat de Arhiepiscopia Iașilor prin Departamentul de Tineret și Asociația Studenților Creștin Ortodocși Români (ASCOR) Iași și va avea tema Tânărul în căutarea Libertății. La evenimentul din această toamnă sunt așteptați 7000 de tineri ortodocși din România, Republica Moldova, Ucraina, Grecia, Serbia, Albania, Macedonia, Franța, Germania, Belgia, Italia, Spania, Portugalia, Irlanda, Marea Britanie, Elveția, Turcia, Iordania, Siria, dar și de pe continentul african. De asemenea, 550 de tineri vor fi implicați în acest proiect ca voluntari. Sursa: basilica.ro

LINKURI la știri:

Ortodoxie și corupție
Dezastrul demografic al României
Înmormântarea Părintelui Proclu Nicău
Despre prostie. Informații din teren
Biserica în vremuri de criză morală
DNA face dosar penal pentru cei care nu și-au declarat public apartenența la masonerie


Știri externe - februarie 2017 (EXT)

 

REPUBLICA MOLDOVA: Manifestare de doliu în satul Lunca, regiunea Cernăuți, în memoria martirilor neamului românesc uciși de sovietici

Duminică, 12 februarie 2017, lângă satul Lunca din actualul raion Herța, a avut loc o manifestare de doliu în memoria martirilor neamului, secerați de gloanțele grănicerilor sovietici în timpul masacrelor sângeroase din iarna anului 1941, transmite Romanian Global News. Masacrul din Lunca Prutului (Ținutul Herța) din noaptea de 6 spre 7 februarie 1941, este una din paginile negre ale istoriei neamului nostru românesc. O pagină tristă pentru pământurile și neamul înstrăinat de Patria Mamă. „Lunca Prutului" a fost în acea zi cumplită înecată în sîngele părinților, fraților și surorilor care au pornit să treacă Prutul pentru a se refugia în granițele a ceea ce mai rămăsese din Patria Mamă, ciuntită în fatidicul an 1940. Majoritatea au rămas pe vecie în acea adevărată „Vale a plângerii", secerați de gloanțele călăilor sovietici. În urma pactului Ribbentropp-Molotov (1939), Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herței au fost anexate de către URSS în 28 iunie 1940. Îndată după anexare, regimul comunist a declanșat represiunea, din dorința de epurare etnică și de înlăturare a valorilor societății românești, în primul rând a credinței și a iubirii de neam. Numeroși români, mai ales din nordul Bucovinei și ținutul Herței, au început să fugă peste graniță, în România. Mulți dintre ei, căutând să trăiască în patria mamă, au căzut secerați de gloanțele grănicerilor sovietici. Sursa: rgnpress.ro

REPUBLICA MOLDOVA: 51% din cetățenii R. Moldova vor UNIREA cu România

În cadrul unei conferințe de presă organizată de Centrul de Cercetare Sociologică din Republica Moldova cu tema „Evoluția și comportamentul electoral din Republica Moldova. Sondaj de opinie”, au fost prezentate opiniile cetățenilor față de unirea R. Moldova cu România. Ce părere aveți în legătură cu unirea R. Moldova cu România? Total de acord - 12%; este bine din punct de vedere economic - 22%; nu aș fi împotrivă - 17%; nu vom avea nimic de câștigat - 31%; total dezaprob - 18%.

Interpretând răspunsurile putem constata că cei care sunt împotriva (dezaprobă și consideră că nu vom avea nimic de câștigat) sunt 49% din respondenți în timp ce cei care aprobă unirea R. Moldova cu România, consideră ca este bine din punct de vedere economic sau nu sunt împotrivă este de 51%. 77% din respondenți consideră că realizarea unirii R. Moldova cu România ar trebui realizată prin referendum. Menționăm că mai multe organizații civice, precum Tinerii Moldovei, au anunțat intenția de a organiza un referendum la acest subiect în anul 2018. Sondajul a fost realizat în perioada 21 septembrie – 8 octombrie pe un eșantion de 1100 de respondenți. Reamintim că un marș pentru Unire va avea loc sâmbătă, 22 octombrie în București pornind de la Hanul lui Manuc. Sursa: timpul.md, Sursa foto: euromendia-ucraina.blogspot.com

POLONIA: Iisus a fost declarat Rege al țării!!!

Iisus a fost numit Rege al țării în cadrul unei ceremonii la care a fost prezent președintele Poloniei, Andrzej, Duda. Ceremonia a avut loc în Biserica Divine Mercy din Cracovia. Evenimentul a coincis cu încheierea Anului Jubiliar al Milostivirii și cu cea de-a 1050-a aniversare a creștinismului polonez, notează ChristianToday.com. După ceremonia de sâmbătă [dându-și probabil seama de greșeală], episcopul Andrzej Czaja a spus următoarele: „Nu l-am declarat pe Hristos ca Rege deoarece El este deja Rege. Nu l-am declarat pe Hristos ca Rege al Poloniei deoarece împărăția Lui nu este a acestei lumi, iar El stăpânește deja întregul univers.” Declarația precum că Isus este Rege al Poloniei vine în urma declarației unei asistente medicale poloneze pe nume Rosalia Zelkova, care la începutul secolului XX a declarat că a avut o revelație divină conform căreia Isus trebuia să devină Rege al țării. Acum 350 de ani, fostul Rege al Poloniei a declarat-o pe Fecioara Maria – Regina onorifică a Poloniei. Sursa: stiricrestine, Sursa foto: agnusdei.wordpress.com

SIRIA: Sfințire de biserică închinată Sfântului Paisie Aghioritul

Preafericitul Părinte Ioan al X-lea al Antiohiei şi al Întregului Orient a vizitat la începutul lunii februarie comunitatea din Jaramana, informează pravoslavie.ru. A doua zi, în 3 februarie 2017, Întâistătătorul Bisericii Antiohiei a sfinţit o biserică al cărei ocrotitor este Sfântul Paisie Aghioritul. Ca noutate, aceasta este singura biserică din Siria ocrotită de acest sfânt canonizat în 2015. Prima Liturghie a fost oficiată duminică, 4 februarie 2017, de Părintele Patriarh Ioan, în cadrul căreia s-a rugat împreună cu clericii şi credincioşii. Din imaginile și clipurile video disponibile pe pagina de facebook a Patriarhiei Antiohiei se poate observa că la evenimente au participat numeroşi credincioși care s-au adunat cu bucurie pentru sfințirea bisericii. Lăcaşul de cult va fi casa a 4.500 de familii ortodoxe. Sursa: basilica.ro

SUA: Sute de mii de oameni au participat la Marșul pentru viață din Washington

Pe 27 ianuarie 2017, la Washington, DC și în multe localități din SUA a avut loc Marșul pentru viață (March for Life), cea mai amplă manifestație pentru drepturile omului din SUA, care în ultimul deceniu a devenit o mișcare ce s-a extins la nivel global. Câteva sute de mii de oameni au particpat la acest marș. Pentru prima dată în istorie, Marșul pentru viață de la Washington a beneficiat de sprijinul declarat al președintelui SUA și de prezența ca vorbitori la eveniment a unor înalți oficiali din Administrația SUA: Vicepreședintele SUA și soția sa, Mike și Karen Pence, și Kellyanne Conway, consilier-șef la Casa Alba și fostă șefă de campanie a lui Trump.

În timpul campaniei electorale pentru Donald Trump, Mike Pence le-a promis activiștilor pro life că va opri finanțarea Planned Parenthood, principala asociație beneficiară a acestor fonduri pentru avort. Încă din prima săptămână la Casa Albă, președintele Donald Trump a sistat finanțarea avorturilor și a lobby-ului pro-avort, efectuate în afara țării, reinstituind interdicția ridicată de Barack Obama în 2009. Ordinul executiv al președintelui ține seama de faptul că foarte multe organizații care lucrează în domeniul sănătății reproductive au devenit cei mai mari activiști ai avortului la cerere. Pe 25 martie va avea loc și Marșul pentru viață România și Republica Moldova – „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”, care promovează sprijinirea mamelor și copiilor. Sursa: activenews.ro, Sursa foto: agnusdei.wordpress.com

AUSTRALIA: 7% dintre preoţii catolici, acuzaţi de pedofilie

Şapte la sută dintre preoţii catolici australieni au fost acuzaţi de abuzuri sexuale asupra copiilor între 1950 şi 2010, fără ca suspiciunile să conducă la investigaţii, potrivit cifrelor publicate luni de o comisie ce anchetează asupra pedofiliei în cadrul Bisericii, relatează AFP. Această comisie regală de anchetă se interesează din 2013 de răspunsurile instituţionale la acuzaţiile de pedofilie. Ea a adunat mărturiile mai multor victime şi după patru ani de investigaţii, avocata ce prezidează lucrările ei a făcut publice statisticile care indică amploarea abuzurilor. Potrivit acestor date, 4.444 de fapte de pedofilie au fost semnalate autorităţilor Bisericii. Vârsta medie a victimelor era de 10 ani pentru fete şi 11 ani pentru băieţi. Dintre 1.880 de pedofili suspectaţi, 90% sunt bărbaţi. Ordinul St John of God Brothers este suspectat de cele mai grave abuzuri, cu 40% dintre membrii săi acuzaţi de pedofilie. Comisia a audiat mii de supravieţuitori. Ea a investigat Biserica dar de asemenea şcolile, orfelinatele, armata, asociaţiile de tineret sau cluburile sportive, după mai mult de un deceniu de presiuni. Biserica australiană a înfiinţat un Consiliu al Adevărului, Dreptăţii şi Vindecării pentru a face faţă plângerilor. – Sursa: agerpres.ro

VATICAN: Papa Francisc îi îndeamnă pe catolici și protestanți să depășească diferențele

Papa Francisc a cerut catolicilor și protestanților să-și depășească diferențele, cu prilejul unei întâlniri cu șeful Bisericii Evanghelice din Germania (EKD), desfășurate luni la Vatican, relatează agenția DPA. ''Diferențele actuale în materie de credință și morală rămân provocări pe drumul spre acea unitate vizibilă, după care tânjesc credincioșii noștri'', a spus suveranul pontif cu ocazia împlinirii a 500 de ani de la Reforma Protestantă din 1517. ''Acest an de comemorare ne oferă oportunitatea de a face un alt pas înainte, în timp ce privim spre trecut fără resentiment'', a adăugat liderul bisericii catolice. EKD a vorbit despre o ''întâlnire prietenoasă'' în care papa l-a descris pe președintele consiliului EKD și arhiepiscop regional al Bavariei Heinrich Bedford-Strohm drept ''un om cu foc în inimă'''. La întâlnire a participat și președintele Conferinței arhiepiscopilor catolici germani, arhiepiscopul de Munchen, cardinalul Reinhard Marx. Impulsul pentru reforma protestantă din 1517 care a dus la schisma din interiorul Bisericii Catolice a fost generat în parte de scrierile teologului german Martin Luther, amintește DPA. Sursa:agerpres.ro

VATICAN: Papa Francisc își retrage efigia de pe euro

Efigia Papei Francisc va dispărea, începând din luna martie, de pe monedele euro ale statului Vatican, fiind înlocuită de însemnele heraldice ale papalității, a anunțat vineri cotidianul catolic Avvenire, citat de agenția I.Media și de AFP. Noile 8 modele de monede euro ale Vaticanului, cu valori pornind de la 1 eurocent și până la 2 euro, au fost prezentate la 24 ianuarie în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și nu mai conțin portretul Suveranului Pontif. Reversul lor este același cu al tuturor monedelor euro aflate în circulație: cele 12 stele UE.

Papa Francisc, supranumit și "Papa celor săraci" nu a încetat să critice, de-a lungul timpului, puterea malefică a banilor. Monedele euro bătute pentru Vatican de Italia sunt destul de rare și sunt de multe ori retrase din circulație și vândute pe piața colecționarilor. Prima serie anuală de monede euro cu efigia Papei a fost introdusă în circulație la 1 martie 2002, cu efigia lui Ioan Paul al II-lea. Sursa: cotidianul.ro

 

LINKURI la știri:

Biserica nu caută să fie "pe gustul" societății – Locaşuri Ortodoxe
Cine îl contestă pe Papa Francisc? – Adevărul
Experții sioniști: Trebuie să începem acum construirea celui de-Al Treilea Templu
Țineți-i pe cei dragi departe de Facebook

 



Decizii luate la Forumul catolico-ortodox despre terorism

 

 

FRANȚA: Decizii luate la forumul catolico-ortodox despre terorism: „Nu se pune problema să stigmatizăm religia musulmană“

Bisericile catolică şi ortodoxă au transmis un mesaj comun referitor la terorism la cel de-al V-lea Forum Catolico-Ortodox European. Episcopul greco-catolic Florentin Crihăleamnu, care a fost invitat să ţină o conferinţă despre demnitate şi libertate religioasă, explică principalele poziţii pe care cele două Biserici le-au adoptat cu privire la problemele cu care se confruntă Europa precum terorism, imigranţi, libertatea de exprimare etc.

„Europa în îngrijorarea ameninţării terorismului fundamentalist şi valoarea persoanei şi a libertăţii religioase” – a fost tema celui de-al V-lea Forum Catolico-Ortodox European, care a avut loc în perioada 9-12 ianuarie la Paris. Doisprezece episcopi catolici delegaţi ai Consiliului Conferinţelor Episcopale Europene şi doisprezece reprezentanţi ai Bisericilor Ortodoxe din Europa au dezbătut şi au căzut de acord să transmită lumii un mesaj comun „în contextul actual al provocărilor şi ameninţărilor fără precedent împotriva creştinismului”. „Forumul ecumenic s-a încheiat cu un mesaj scris în 14 puncte care a fost transmis preoţilor din ambele biserici şi a fost făcut public. Fiecare ierarh invitat a prezentat o expunere pe o temă dată, iar după două lucrări s-a ţinut dezbateri. În timpul acesta, un comitet de redactare a preluat idei pentru scrierea comunicatului final al forumului. Momentul inaugural a fost urmat de conferinţa susţinută de ierarhul clujean, PS Florentin, care a vorbit înalţilor prelaţi despre „Demnitatea umană şi libertatea religioasă”.

Poziţia Bisericilor catolice şi ortodoxe faţă de terorism

Fiecare dintre cele 14 puncte ale mesajului final a fost discutat şi s-a ajuns la un consens. Întrebat ce efect concret va avea mesajul final al forumului asupra prelaţilor celor două Biserici şi a slujbelor pe care aceştia le ţin, PS Florentin a spus: „Este mai degrabă un cadru teoretic, noi nu eram în măsură să dăm sfaturi altora, dar formumul acesta, având în vedere şi seara de rugăciune pentru unitatea creştină, avea ca scop să arătăm lumii că putem da un mesaj împreună ortodocşi şi catolici, reflectând asupra acestui fenomen al terorismului fudamentalist, că suntem de acord să luptăm împreună împotriva de extremismului şi a terorismului”. PS Florentin a povestit pentru „Adevărul” despre principalele poziţii adoptate de invitaţii la forum. Poziţia celor prezenţi faţă de terorism a fost exprimată de organizatorul formului, cardinalul Andre Vingt-Trois, arhiepiscopul Parisului. „În primul rând, Biserica în faţa acestor acte de violenţă umană dusă la extrem a rămas uimită şi întristată, îndoliată, cu convingerea, a spus cardinalul, că avem ceva de apărat, este vorba despre valoarea umană, de aici discursul demnităţii şi libertăţii umane. În cadrul demnităţii umane – principala valoare, zicem noi, este apărarea vieţii, atunci în clipa în care cineva atentează asupra vieţii apare o problemă legată de neprespectarea demintăţilor naturale ale omului, a unei legi naturale conform căreia trebuie să ocrotim viaţa celuilalt”, arată episcopul Eparhiei de Cluj Gherla.

Rezistenţa în faţa dinamicii urii

Un al punct la care cardinalul s-a referit este rezistenţa în faţa dinamicii urii „în faţa acestor acte de violenţă dure fără o motivaţie imediată, coerentă, ne gândim de exemplu la cei ucişi la Btaclan – erau oameni care mergeau la un concert care nu avea nimic cu Islamul. E orecum în natura umană, în faţa morţii, în faţa anulării vieţii să devolte un sentiment de ură, de răzbunare, o dorinţă de a anula şi viaţa celuilalt. Cardinalul a dorit să invite la calm şi la a nu căuta acum să se răzbune la întâmplare pe cetăţeni de religie islamică. Ideea de bază este de a nu deveni radicali, de a nu cădea în extrema cealaltă, ci tocmai Biserica să ofere un exemplu creştin, o ocazie potrivită pentru a arăta că speranţa nu este în forţa pumnului, ci speranţa noastră e în Dumnezeu”, relatează PS Florentin. Întrebat ce pot să facă victimele sau rudele persoanelor ucise în atacurile teroriste pentru a nu se lăsa cuprinse în această „dinamică a urii”, episcopul clujean a spus: „În general, creştinii sunt trimişi la exemplul patimilor Mântuitorului. În momentul în care Isus este răstignit pe cruce cu mâinile întinse în acea îmbrăţişare în care vrea să-i cuprindă pe toţi, inclusiv pe cei care îi doresc moartea şi l-au bătut în cuie, dar şi pe mai marii societăţii religioase care-l batjocoresc şi îi spun: «Dacă tu eşti Mesia, dă-te jos de pe cruce să vedem de ce eşti în stare». Răspunsul lui Isus este «Părinte, iartă-i, pentru că nu ştiu ce fac»”. Episcopul a susţinut, de asemenea, că trebuie să facem un efort pentru a încerca să înţelegem ceea ce se întâmplă în minţile acestor oameni.

Întoarcerea celuilalt obraz şi terorismul Două dintre principiile de bază ale creştinismului sunt „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” şi „Întoarce şi celălalt obraz”. L-am întrebat pe PS Florentin cum se pot aplica aceste principii în legătură cu problema terorismului cu care se confruntă acum Europa? „E greu de dat principii generale în situaţii speciale. Eu cred că la situaţii speciale, e nevoie de principii speciale. Teorismul până acum nu a fost o problemă pentru Europa. Acum când te trezeşti cu cetăţeni de-ai tăi, francezi, că se întorc împotriva ta, a gazdelor care, cu îngăduinţă, le-ai furnizat alocaţii, educaţie, locuinţă, eu zic că trebuie adoptate principii speciale. Iisus a promovat tot timpul pacea şi buna înţelegere, dar când a fost vorba să pună mâna pe bici şi să-i scoată din templu pe cei care au transformat casa de rugăciune în bâlci nu a ezitat s-o facă”, explică episcopul. Creştinul trebuie să fie deschişi la dialog, dar „nu trebuie să fie văzut ca acel nimeni, ca o persoană lipsită de iniţiativă, de forţă. Creştinul este o persoană dinamică, uitaţi-vă la Papă, Papa când a trecut cu maşina pe lângă Tibru şi a vrut să meargă să-i viziteze pe săracii care locuiau pe malul râului a fost criticat de cei care răspundeau de organizare, care au susţinut că oprirea nu era prevăzută. Atunci, le-a zis: «Prevedeţi-o, că acum mergem». Creştinul este un om dinamic, conştient de valorile pe care le apără, de reponsabilităţile pe care le are, dar care este în acelaşi timp gata să-l înţeleagă pe celălat, să fie un om perfect integrat şi în societatea şi în timpul său”.

Mesajele forumului de la Paris

În continuare prezetăm pe scurt cele mai importante puncte din mesajul celei de-a V-a ediţii a Forumului Catolico-Ortodox European de la Paris (intertitlurile ne aparţin-nr): „În contextul actual al provocărilor şi ameninţărilor fără precedent împotriva creştinismului, Bisericile noastre, catolică şi ortodoxă, se vor solidare pentru a face faţă acestora. Ele doresc să acţioneze împreună atât pe planul informaţiei, cât şi în promovarea valorilor şi a principiilor creştine în sfera publică, inclusiv la nivel internaţional”, se arată în mesaj.

Despre religia musulmană

„Nu se pune problema să stigmatizăm religia musulmană. Observăm împreună cu înşişi responsabilii musulmani că anumiţi terorişti îşi justifică acţiunile pornind de la textele sacre ale Islamului. Suntem foarte conştienţi că o muncă de cercetare hermeneutică a textelor fondatoare este necesară pentru a dobândi o înţelegere luminată a acestora. Autorii actelor teroriste sunt cel mai adesea tineri neintegraţi social care găsesc în aceste acţiuni incalificabile o eliberare de propria lor nefericire. S-a sugerat că mai degrabă radicalizarea s-a islamizat şi nu invers. Credem că anumite povestiri din istoria şi din experienţa islamică au putut consolida în mintea acestor tineri o viziune de ură şi de respingere a celuilalt. (...) Chemăm autorităţile religioase musulmane să vegheze să nu se propage o imagine sistematic ostilă lumii nemusulmane”.

Despre emigranţi

„Considerăm că primirea străinului este o datorie umană şi creştină primordială. Cu toate acestea, imigraţia trebuie de asemenea să ţină cont de posibilităţile reale ale ţărilor de primire. Potrivit Dreptului Internaţional, orice persoană are dreptul să-şi părăsească ţara şi să se stabilească într-o alta cu condiţia de a se angaja să respecte legile şi suveranitatea Statului care primeşte. Ţara de primire trebuie să respecte la rândul ei libertatea de conştiinţă şi de religie a imigranţilor, garantând deopotrivă ordinea publică. Pentru imigrant cuvântul de ordine este integrarea. Nu este vorba ca el să să-şi părăsească indentitatea sa umană profundă, ci să trăiască în contextul nou al ţării de primire”.

Cu privire la incidentul de la Charlie Hebdo

„Denigrarea mediatică a ceea ce este mai sacru pentru unii poate fi percepută de ei ca o ofensă. O ripostă violentă nu este admisibilă, căci este mai rea decât răul pe care vrea să-l denunţe. Dar în societatea noastră pluralistă, noţiunea de respect trebuie să prevaleze asupra dorinţei de denigrare. Libertatea de expresie trebuie să fie exercitată , la fel ca toate libertăţile, într-o manieră responsabilă mai ales într-o lume în care tehnologiile numerice amplifică în mod considerabil de răspândirea informaţiei”.

Despre educaţia religioasă

„Este important ca elevii tuturor religiilor sau convingerilor să poată beneficia de informaţie obiectivă asupra marilor religii, în special asupra celor prezente în ţara lor. Alături de învăţământul obligatoriu pentru toţi, trebuie să fie menajată posibilitatea de a organiza ore de cateheză confesională. Copiii şi tinerii, pentru a fi în mod convenabil instriuţi în propria lor religie, în acelaşi timp, trebuie să fie aducaţi în respectul faţă de religoa altora”.

Despre religie în societate

„Constituţiile statelor noastre garantează drepturile fundamentale ale persoanei umane. Cu toate acestea, în societăţile noastre există totdeauna forţe care acţionează mereu pentru a marginaliza, ba chiar pentru a şterge din spaţiul public religiile şi mesajul lor. Noi credem că Europa are mai mult ca oricând nevoie de suflul credinţei în Cristos şi de cel al speranţei pe care ea îl conferă”.

Sursa: Adevarul.ro




ORTODOXIA (dreapta credinţă)
Predici. Cateheze. Pastoraţie
Anti-ecumenism? Sau răzvrătire împotriva Bisericii lui Hristos?

 

Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!

Deoarece în zilele noastre câteva persoane tulburate s-au răzvrătit în Sfânta noastră Biserică Ortodoxă, îndemnăm părinteşte să vă păstraţi mintea în rugăciune şi să vă rugaţi pentru îndreptarea fraţilor noştri căzuţi în marele păcat al mândriei, ce i-a făcut să se rupă de Sfânta Biserică prin neascultare şi îndemnul diavolului, urâtorul a tot binele!

După ce recunoaştem un creştin, care se numeşte „nepomenitor”, sau care îndeamnă la schisma nepomenirii ierarhului, socotind că Biserica Ortodoxă a căzut în erezie în urma Sinodului din Creta? Care sunt semnele?

1. Nerecunoaşterea legăturii sfinţeniei şi harului primit de la Însuşi Domnul Iisus Hristos, prin Sfinţii Apostoli până la slujitorii Sfintei Biserici din zilele noastre, precum sectele neoprotestante, socotindu-i pe toţi căzuţi, numai ei fiind mântuiţi.

2. Promovarea unor neadevăruri prin pliante, broşuri (numite „Adevărul despre Ecumenism” şi „Sinodul din Creta”) – în care îndeamnă la dezbinare. Au creat blogguri şi pagini de Facebook, afirmând că întreaga Biserică Ortodoxă Română (şi toate celelalte Biserici Ortodoxe participante la Sinodul din Creta) a căzut în erezie. Pe ce se bazează şi ce greutate au spusele acestor persoane (preoţi suspendaţi sau caterisiţi, monahi răzvrătiţi), când, într-un glas, vocea părinţilor noştri îmbunătăţiţi şi a teologilor îndeamnă la smerenie şi ascultare?

3. Însuşirea unui comportament neoprotestant, neadecvat, numind biserica „simplu zid”: aceeaşi biserică în care ei înşişi au fost botezaţi şi hirotoniţi, au săvârşit Sfânta Liturghie, rugându-se lui Dumnezeu; aceeaşi biserică în care fiecare dintre noi am devenit primitori ai celor mai importante slujbe din viaţa noastră (toate Sfintele Taine, am însoţit pe cei adormiţi cu rugăciunea, chiar şi dincolo de mormânt, ne-am aflat linişte sufletelor) a devenit pentru ei „simplu zid”, trădând-o, precum a făcut Iuda cu Mântuitorul Iisus Hristos. Au căzut pradă ispitelor diavoleşti, aşa cum fac cei rupţi de Sfânta Biserică. Oare, sfinţii ctitori de biserici (Sfântul Ştefan cel Mare şi Sfânt, Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu, începătorii monahismului care au ridicat biserici ş.a.) au ridicat numai ziduri sau, de fapt, sfinte lăcaşuri închinate Domnului?

4. Organizarea de întâlniri în anumite locuri/case, la fel ca sectele care, după ce s-au rupt de Sfânta Biserică, îşi creează propria învăţătură. Au pierdut harul lui Hristos prin neascultare şi îşi fac locuri în care ei spun că vorbesc despre Dumnezeu, dar nu fac nimic după voia lui Dumnezeu.

5. Promovarea falsei idei că biserica este în sufletul lor, la fel cu ateii care resping Biserica şi învăţătura lui Dumnezeu. Dacă Biserica este în sufletul lor, unde este Duhul Sfânt din Biserică? Unde se poate săvârşi Sfânta Liturghie în sufletul lor? Dar Sfântul Botez – au cristelniţa şi lumânarea în suflet? Au sufletul pictat cu icoane, precum e biserica? Nu se mai modelează ei după Dumnezeu, dar îşi fac un dumnezeu după căderea lor, sub demonul mândriei. Cel care spune că are credinţa (sau dragostea) numai în suflet, este plin de mândrie, precum sunt toţi cei rupţi de Sfânta Biserică, semănând dezbinare, înfricoşare şi dezinformare, pentru a sminti sufletele slabe.

6. Organizarea unei forme de conducere proprii, făcută de clerici caterisiţi (răspopiţi), care au ieşit de sub ascultare. Unii vin din Sfântul Munte, fără să aibă aprobarea stareţilor lor. Un călugăr nu are voie să părăsească mănăstirea lui fără binecuvântare – lucrul acesta şi l-a asumat şi l-a promis lui Dumnezeu. Aşadar, aceşti pseudo-clerici au călcat înainte de toate făgăduinţa lui Dumnezeu, din pricina mândriei. Venind din locuri deosebite (Sfântul Munte Athos), căderea este cu atât mai mare.

7. Neascultarea faţă de duhovnicii lor şi de părinţii îmbunătăţiţi pe care îi urmau înainte, socotindu-i pe toţi eretici. De unde această cădere? Nu uitaţi că însuşi lucifer a căzut din Împărăţia lui Dumnezeu din pricina mândriei şi neascultării. Când omul se face mai mic pe sine (se smereşte), lasă loc lui Dumnezeu să lucreze. Când se mândreşte, priveşte cu ură pe aproapele (precum schismaticii).

Dacă Însuşi Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu, asemenea trebuie să facem şi noi: rugăciune fierbinte, ca Domnul milei să îi înţelepţească şi să îi întoarcă. Un crez al lor era „nu există mântuire în afara Bisericii!”. De ce au plecat şi s-au lepădat? De ce nu mai iubesc Biserica lui Hristos, pe care El Însuşi a sfinţit-o cu scump Sângele Lui? Dacă mândria e pricina căderii lor, smerenia şi ascultarea sunt calea de întoarcere.

Noi, creştinii vii şi fii ai Bisericii, pentru a nu deveni părţi moarte şi uscate, trebuie să păstrăm flacăra credinţei cu sufletul curat. Iar dacă simţim că mulţi doresc să o stingă, să alergăm unii la alţii, ca prin sfătuire să o aprindem, iar prin ascultare să fim feriţi de toată căderea.

Dreptul Iov a răbdat şi a ascultat de Dumnezeu, iar răsplata a fost după marea milă a lui Dumnezeu, har peste har. Adam şi Eva nu au ascultat şi au pierdut toată frumuseţea raiului, după care au plâns toată viaţa. Omul înţelept ştie întotdeauna să aleagă!

(articol preluat de pe pagina oficiala a Episcopiei Sloboziei si Calarasilor via lonews.ro)

 

 




ORTOPRAXIA (dreapta trăire)
Misiune.Mărturii. Vieţile Sfinţilor
Părintele Ghelasie de la Frăsinei - Cristian Neacşu


Ultima oară l-am văzut, sau mai bine zis ne-am văzut, într-o zi de octombrie a anului 2001, de Sfântul Dumitru... când cred că mi-a ridicat o mare povară de pe suflet, m-a liniştit şi m-a luminat cu sfatul său. Astfel, am evitat să înţeleg greşit lucruri pe care alţii mi le sădiseră în suflet mai degrabă cu habotnicie şi care mă puteau conduce la pieire.

Prima oară când l-am cunoscut pe Părintele Ghelasie, pe atunci fratele Gheorghiţă, a fost pe 24 mai 1984, la Frăsinei.

Între aceste două coordonate temporale s-au petrecut multe şi minunate întâmplări. Una din aceste întâmplări o voi spune, pentru că este absolut necesar. E un fel de clarificare şi nu o justificare, este mai degrabă o analiză nepărtinitoare şi obiectivă, ponderată si fără nuanţe extremiste. De ce aceasta?
De curând am citit, dintr-o tainică întâmplare, o analiză exterioară sau mai degrabă interpretarea unor Părinţi în vârstă, care, deşi imbunătăţiţi, au interpretat spusele unora ca presupuse fapte, ca pe un ceva viu sau real care s-ar fi petrecut cândva.

Este vorba de coperta uneia dintre primele cărţi ale părintelui Ghelasie, ISIHASM - Dialog în Absolut, apărută la inceputul anilor '90. Copertă care a stârnit comentarii incredibile…
Se cuvine să precizez că am avut ocazia sau bucuria sufletească să particip intr-un anume fel la naşterea unora din ideile pe care părintele le-a aşternut pe hârtie mai târziu... Deci i-am cunoscut destul de bine obiceiurile şi felul de a fi, filosofia personală şi profundă, Credinţa ce-l anima fără tăgadă, credinţa nestrămutată, străbună şi creştin-ortodoxă. Şi nicidecum altceva sau rătăciri „la modă”, pe care unii au inventat că le-ar fi adoptat. Este nedrept şi neadevărat ce-au spus.

În acest sens, vă descriu un episod, trăit pe viu, despre naşterea unei coperţi de carte, de care am pomenit mai devreme, al cărei unic autor sunt.

Părintele Ghelasie mi-a spus intr-o zi: „Oare cum am putea reprezenta – simbolic - mai bine Legea veche si noua Lege, creştinismul?!”...

Şi am decis de comun acord, după ceva timp de reflecţie, că dacă ar fi să reprezentăm cu un simplu şi profund simbol Legea veche acesta ar fi Steaua lui David. David, Regele şi poetul atâtor Psalmi minunaţi şi inspiraţi de Domnul şi care stau la căpătâiul Psaltirii noastre creştin-ortodoxe. Ortodoxe!
Dar Legea nouă pe care Mântuitorul a împlinit-o? Cu ce simbol o vom „scrie”...?
Sfântul Duh este năzuinţa noastră supremă, sufletească, ca El să se coboare, să ne umbrească cu prezenţa Sa, să ne sfinţească şi să ne mântuiască... Iată ţelul fiecărui adevărat creştin, să-şi mântuiască sufletul. Iar pentru Duhul Sfânt avem ca simbol arhicunoscut un porumbel.
Revenind la Legea veche şi pe care Mântuitorul a împlinit-o într-o nouă Lege, iată sensul simbolurilor ce se pot suprapune, pe plan grafic, pe coperta unei cărţi.

Coperta cărţii, iniţial, se dorea să fie color, dar anumite imperative economice ale vremurilor au făcut să alegem o variantă pe alb şi negru.

Din punct de vedere grafic sau plastic, Legea veche – Steaua lui David – este în ultimul plan şi peste ea se suprapune Legea nouă, reprezentată prin Duhul Sfânt, porumbelul. Legea nouă a adus mai târziu in timp ceva minunat în sufletul unor fericiţi Părinţi – Isihia. Ei, aceşti Părinţi, au descoperit cu răbdare, umilinţă şi smerenie Taina Isihiei. Pe urmă, fiind „inspiraţi” au dat un nume acestei stări sau acestui fel de a fi creştin-ortodox, şi care induce pacea sau liniştea sufletească: ISIHASMUL...

Aşadar, făcând o sinteză şi o conexiune cu cele ce am spus, iată cum s-a născut o copertă de carte, care să reprezinte o idee, un fel de a trăi şi un rezumat al acestei trăiri sau un fel de a fi. Atât, pur si simplu.
Nimic din cele false, sau din cele ce s-au afirmat sau inventat, rău-grăit sau fără de bună înţelegere s-au spus nu l-au caracterizat pe părintele Ghelasie. Diverse rătăciri, aiureli, yoga, zen, budism, sincretism etc. şi alte defecte nu făceau parte din gândirea şi credinţa părintelui Ghelasie, cum au afirmat unii, fie ei chiar cu suflete – să le zicem – îmbunătăţite.

Dumnezeu să le ierte pripeala şi nouă să ne ierte tinereţea şi lipsa de experienţă. Însă sinceritatea, credinţa şi dragostea noastră întru Domnul cred că este suficientă pentru ca mărturia noastră sa fie demnă de încredere şi luată pe drept de bună mărturie.

Doamne-ajută şi fie ca numai cele Bune şi Frumoase, deci Adevărate, să rămână pe veci. Amin.

Artist plastic Christian NEACŞU

(preluat de pe http://ghelasiegheorghe.blogspot.ro/ cu permisiunea autorului)



Am văzut raiul. Am văzut iadul - Mărturii (1)

Gavrilă Bărnuțiu

 




BISERICA si lumea
Familia. Copiii. Educaţia. Vocaţia
Clarificare a Patriarhiei privind Marșul pentru viață 2017

 

În contextul în care una dintre hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, întrunit în şedinţă de lucru joi, 09 februarie 2017, a fost de a binecuvânta și sprijini Marșul pentru viață 2017 – „Ajută mama şi copilul. Ei depind de tine, în urma solicitării formulate și transmise Patriarhiei Române de către Asociația „Studenți pentru viață, precizăm următoarele:

NOTA REDACȚIEI:

Clarificarea de mai sus a venit în contextul în care o parte a mass-media au preluat comunicatul, însoțindu-l de observații eronate, precum că BOR este singurul organizator al Marșului (Digi24), ori că BOR s-ar fi pregatit pentru ”cel mai mare marş din istoria sa recentă” (Gandul.info). Este o nouă manieră de inducere în eroare a cititorilor mai puțin familiarizați cu detaliile Marșului pentru Viață, care dorește să treacă sub tăcere cooperarea BOR la nivel local și cu alte ONG-uri importante. Ca și în cazul protestelor masive de stradă, o parte a mass-media nu dă credit implicării voluntare a tinerilor cu valori morale, ci pune evenimentele sub umbrela unor organizatori unilaterali. După cum au observat și redactorii Cuvântul-Ortodox, este acceași manieră de manipulare pe care aceste surse media au folosit-o și în cazul strângerii semnăturilor pentru Referendumul pro-familie. Biserica a dorit prin aceste clarificări să nu fie identificată cu instigatorii la manifestații, având în vedere contextul politic tulbure pe care îl traversăm, ci să sublinieze sprijinul său total pentru valorile creștine fundamentale, între care lupta pentru dreptul la viață al pruncilor nenăscuți.

În fapt, Sfântul Sinod al BOR reconfirmă și consfințește cu puterea autorității sale administrative și duhovnicești, buna colaborare existență deja la nivel local între co-organizatorii Marșului pentru Viață, marș care se adresează tuturor românilor, indiferent de etnie și confesiune religioasă.

 



Patriarhul României, îndemn pentru susținerea normalității în viața de familie

 

Patriarhul Daniel și-a arătat, în repetate rânduri, susținerea față de familia tradițională care trebuie să facă față astăzi multiplelor provocări și crize din societatea contemporană. Familia se găsește într-o situație fragilă și dificilă, spune Patriarhul, deoarece modelul însuși al familiei tradiționale este considerat de unii ca fiind învechit sau perimat. Evidențiind contextul actual dominat de o mentalitate individualistă și secularizantă, care nu căută sfințirea vieții prin rugăciune, nașterea de copii și creșterea lor în credința creștină, Patriarul Daniel trage un semnal de alarmă față subminarea valorilor tradiționale ale familiei creștine, scrie Basilica.ro.

Patriarhul României avertizează că există un număr în creștere a persoanelor care tratează căsătoria ca un simplu contract sau parteneriat între două persoane de gen diferit sau de același gen. Parteneriatele sociale sau de conviețuire între persoane nu pot fi asimilate familiei tradiționale și orice atentat la identitatea tradițională a acesteia constituie o inovație artificială care nu poate purta numele realității naturale de care se îndepărtează, subliniază acesta. În acest context, Biserica își arată grija, responsabilitatea, prețuirea și mai ales sprijinul pentru această instituție importantă a societății – familia, care deși a trecut prin multe încercări și pericole, totuși a fost instituția cea mai stabilă a umanității, asigurând continuitatea acesteia în istorie. Subliniind faptul că familia este mai întâi de toate un dar al lui Dumnezeu-Creatorul pentru umanitate, Părintele Patriarh îndeamnă să susținem efortul Bisericii de a apăra familia naturală, tradițională, universală și de a rezista în fața unor „modele” noi de familie, care consideră că uniunea firească bărbat-femeie ar fi doar un model printre altele.

Fundament al existenței, stabilității și continuității societății europene, al maturizării iubirii părinților și al bunei educații a copiilor, al sănătății spirituale și al prosperității materiale, familia umană naturală nu poate fi înlocuită cu niciun substitut sau model artificial. Numind-o adeseori binecuvântare și icoană a iubirii lui Dumnezeu pentru umanitate, Patriarhul României explică faptul că familia nu poate fi redusă doar la aspectele ei biologic, juridic, psihologic, sociologic sau economic, deoarece ea este mai mult decât toate acestea laolaltă și le transcende. Pentru tradiția creștină și pentru toate religiile monoteiste, familia este o realitate sacră, o împlinire a ființei umane în starea de comuniune de iubire generoasă, având vocația sfântă de a fi conlucrare vie a omului cu Dumnezeu-Creatorul vieții naturale terestre, pentru a dobândi viața eternă, cerească, în iubirea eternă a lui Dumnezeu.

Având în vedere că relația părinți-copii se înțelege mai ales din perspectiva relației omului cu Dumnezeu, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române îi îndeamnă pe părinți să acorde mai mult timp copiilor, să-i ajute să-și păstreze sănătatea sufletească și trupească, să cultive libertatea de a face binele și de a aduce bucurie celor din jurul lor. În ceea ce îi privește pe copii, Patriarhul tinerilor le adresează sfatul părintesc de a-și iubi părinții și de a se ruga pentru ei, întrucât prin ei Dumnezeu le-a dăruit viața și tot prin ei îi ajută să-și împlinească vocația lor de-a crește spiritual în iubire față de Dumnezeu și de oameni.

 



Familie şi inteligenţă emoţională (6) - gestionarea relaţiilor - Pr. dr. Ciprian Valentin Bâlbă

Familia românească azi. Între Est şi Vest

Este dincolo de orice îndoială că azi familia reprezintă o miză majoră pentru toată lumea. Nu că ar fi fost vreo perioadă în care familia să fi avut o mai puţină importanţă. Pentru că toţi, volens nolens, facem parte dintr-o familie. Sau creăm o nouă familie.

Dar, se pare că azi familia se apropie tot mai tare de zona socială şi instituţională. Se deschid tot mai multe centre sociale de protecţie a familiei, sau de protecţie împotriva violenţei din familie. Sunt chiar numere de telefon care susţin nevoia urgentă de protecţie împotriva uneia sau alteia din formele de abuz familial. Femeile şi copiii, în special, sunt categoriile vizate de protecţia socială.

Mai mult, vântul contemporan bate în pânzele instituţiei familiei ducând-o în direcţia ideologicului, atât autohton, cât şi european. Sau, mai nou, antieuropean, dacă ne referim la inedita ideologie familială rusească. O singură realitate, “familia”, şi atât de multe păreri. Poate părea că e vorba de celebra psihologie a maselor pe care ne-o propune Gustave Le Bon şi în care contagiunea emoţională pe baza sugestiei, bate orice sclipire de discernământ. Concluzia lui este apodictică: “oamenii nu se conduc după recomandările raţiunii pure ”  ( Le Bon, G., Psihologia…, p.7).    

Mă întreb, ce se întâmplă acum cu iniţiativa cetăţenească a Coaliţiei pentru familie în vederea modificării articolului 48 din Constituţia ţării? Peste 3000000 de semnături în favoarea familiei ca fiind formată dintr-un bărbat şi o femeie nu sunt de ici de colo. De unde, oare, bate vântul care blochează această iniţiativă între Camera Senatului şi Camera Deputaţilor? Cine trage iţele astfel încât o decizie care pare floare la ureche pentru tot românul, de la vlădică până la opincă, să fie amânată sine die?

Familia românească este la mijloc. Puţin mai la Est de noi se pare că este îngăduită şi chiar legală “puţină”  agresivitate în familie. Simetric, mai spre Vest, nu este trecută cu vederea nici cea mai mică nuanţă de violenţă intrafamilială. Vestul protejează familia chiar de ea însăşi, propunând mai puţin coercitiva uniune consensuală ca alternativă la familia tradiţională întemeiată pe căsătorie. SUA aduc ceva noutăţi în privinţa familiei dar să mai aşteptăm un pic. Concluziile se trag la urmă.

Revenind la spaţiul autohton şi privind în ograda noastră, noi unde ne situăm? Ar putea veni un răspuns de la orchestrarea mediatică şi ideologică a beligeranţei “tineri-bătrâni” cu privire la modificarea Codului penal şi a Codului de procedură penală? Să fie oare asta un simptom ideologic al fracturării, din alt plan, al familiei româneşti?

Sau, din alt unghi, marşul pentru viaţă organizat la noi peste câteva zile ne transmite oare alt mesaj? Şi dacă da, atunci cine îl aude şi cine se încumetă să-l operaţionalizeze concret?

Aşadar, diferite puncte de vedere asupra familiei, încercată direct sau indirect, din interior şi din afară.

Mă întreb, oare câţi dintre cei care cunosc aceste probleme ale familiei contemporane sunt ei înşişi fericiţi în propriile lor familii? Oare câţi dintre cei care au semnat pentru menţinerea familiei tradiţionale ştiu să se raporteze la situaţiile conflictogene din propriile familii? Aici nu mai e vorba de social sau de ideologic – care, fie vorba între noi – ne asigură un oarecare confort al distanţei faţă de propriile probleme familiale, ci de însăşi familia in se la care avem acces direct fiecare dintre noi. Ştim să ne gestionăm propriile relaţii familiale? 

 

Familia ad intra versus familia ad extra

Familia nu trăieşte din ideologie şi nici din protecţie socială. Relaţiile vii şi dinamice din interiorul ei sunt gestionate de părinţi între ei dar şi cu privire la copii, pe seama abilităţilor de inteligenţă emoţională. La rigoare, familia nu se hrăneşte nici cu venituri substanţiale, nici cu averi imense şi, cu atât mai puţin cu realizări profesionale. Majoritatea dintre noi atunci când ne-am căsătorit nu aveam la activ toate aceste lucruri şi, cu toate acestea, iubirea fiinţa la parametrii maximi. A considera că familia trăieşte şi se hrăneşte cu bani şi poziţie socială şi că fericirea familială se susţine prin referendum, e ca şi când ai încerca să hrăneşti o privighetoare cu nuci întregi de cocos.

Familia se hrăneşte cu timp. Nu atât cu timp mult, dar, cu siguranţă, cu timp de calitate. Îndepărtarea prin detaşare de problemele ei nu oferă decât o soluţie pe termen scurt sau poate chiar mediu. Indiferenţa hrăneşte divorţul, nu familia. Neutralitatea maximă faţă de familie amână doar inevitabilul. În familie nu e câtuşi de puţin loc pentru laissez-faire. Nici între soţi, nici între aceştia şi copii.

Dacă detaşarea faţă de interesul familial este motivată profesional, carieristic, atunci apare un duşman suplimentar al relaţiilor, epuizarea. Resursele de energie epuizate de cei doi soţi la serviciu, îi indisponibilizează faţă de preocuparea empatică reciprocă. Iar în ceea ce priveşte copiii… “e suficient că au de toate şi nu mai trebuie decât să înveţe…”.

Starea de bine, optimismul şi creativitatea au murit de mult într-o astfel de familie care se apropie de marginea prăpastiei existenţiale, fie că această prăpastie este divorţul înţeles ca apogeu conflictogen, fie că este vorba despre perpetuarea mocnită a unei singurătăţi în doi sau între mai mulţi şi care uneori poate dura o viaţă de om. Aceştia din urmă trăiesc mai mult după “gura lumii”, trăgând la greu şi zicând că-i bine, i.e. căutând să păstreze imaculată imaginea socială a familiei proprii. Pe aceştia nu-i mai ţine împreună nici Coaliţia pentru familie, nici bogăţia sau poziţia socială.

            Pentru a se mai putea face ceva e nevoie de reconfigurarea calitativă a timpului petrecut împreună “la gura sobei” propriei familii. 

 

O nouă şansă. “Neurobiologia interpersonală”.

Faptul că noi ne naştem cu o cantitate impresionantă de neuroni pe care apoi îi pierdem în mod treptat pe măsură ce îmbătrânim, este o pură chestiune de neuromitologie.

După ultimele descoperiri în domeniul neurologiei, se pare că în fiecare zi creierul nostru generează 10 000 de celule stem, care se împart în două categorii: una generează alte celule stem, în vreme ce a doua categorie se duce în zona creierului care are mai multă nevoie de ele. Centrul cortical destinat învăţării este unul din obiectivele prioritare ale celulelor stem din această din urmă categorie (GOLEMAN, D., 2016, Creierul…, p. 99).

Aşa se explică posibilitatea învăţării pe tot parcursul vieţii, ceea ce psihopedagogia încadrează în conceptul de “educaţie permanentă”. Aşadar, chiar dacă nu stăm neapărat foarte bine la capitolul gestionării relaţiilor sociale, în cazul de faţă referindu-ne mai ales la gestionarea relaţiilor familiale, avem, iată, şansa optimizării comportamentului interpersonal.

Şi având în vedere o altă calitate funciară a creierului uman, neoroplasticitatea, putem spune că atunci când vrem să facem un lucru nou şi ne angajăm în mod repetat în implementarea lui, se creează noi circuite neurale care, în timp, fac o obişnuinţă din acest, deocamdată, nou obicei de comportament. Iar repetiţia trebuie să fie cu atât mai prelungită cu cât vechiul obicei pe care îl înlocuim este mai puternic inoculat în circuitele noastre neurale vechi.

Dacă, de exemplu, avem obiceiul “familial” de a interveni peste partenerul nostru atunci când vorbeşte despre un lucru cu care noi nu suntem de acord, şi vrem să nu mai facem acest lucru, atunci ne vom exersa competenţele de ascultare activă. Şi cu cât ne este mai greu să facem acest lucru, cu atât mai mare este “plăcerea” de a-l contrazice pe partenerul nostru de viaţă şi de a interveni coercitiv în timp ce vorbeşte, obiceiul nostru vechi. Până la urmă este vorba despre o adevărată descărcare de forţe beligerante între două tipuri de circuite neuronale: cel vechi de care vrem să scăpăm şi cel nou pe care dorim să-l croim şi să ni-l însuşim. Totuşi, repetiţia este mama învăţăturii.  

Aşadar, speranţele există. Şi nu doar că posibilitatea dezvoltării abilităţilor de gestionare a relaţiilor se poate implementa la orice vârstă, chiar felul în care creierul uman e structurat ne pune la dispoziţie premiza neurobiologică interpersonală. E vorba despre creierul social, i.e. despre faptul că creierul uman e făcut pentru a intra în relaţie cu un alt creier uman. Acest lucru se realizează prin intermediul neuronilor-oglindă, care reflectă trăirile şi dispoziţiile celuilalt. Dacă am putea reflecta la semnificaţia miraculoasă a acestei descoperiri, am înţelege că soluţia reglării temperaturii emoţionale în cadrul familial se află chiar la noi înşine.

 

Sufletele noastre sunt în noi, când suntem doi         

Acum mă voi referi la relaţia maritală. Deşi este extrem de important să avem în vedere şi relaţiile părinţilor cu copii, pentru complexitatea problemei, voi lăsa deocamdată deoparte acest subiect, în favoarea discuţiei despre soţi. Voi folosi în continuare termenul de “soţi”, chiar dacă prin aceasta subînţeleg aspectul conjugal dintre un bărbat şi o femeie.

Scopul căsătoriei este de a crea permanent un “moment profund uman”(GOLEMAN, D., 2016, Leadership…,  p. 116). Poate că dacă am arunca o privire în oglinda retrovizoare a vieţii şi ne-am opri la momentele de început ale relaţiei, ne-ar fi mult mai limpede ceea ce înseamnă un moment uman. E ceea ce marele psihopedagog evreu de origine română, Reuven Feuerstein,  numea “întâlnirea”.

În acel timp, întâlnirea era atât de aşteptată încât devenea prioritatea 0. Pajiştea politeţurilor era atât de întinsă şi asezonată încât, pentru câteva secunde de întârziere, ori pentru o simplă stângăcie general valabilă, scuzele se prelungeau mult şi luau forme dintre cele mai creative. Motivele stângăciei erau prezentate şi ascultate atât de răbdător, aproape hipnotic, ca în cazul preşcolarului de 4-5 ani aflat în faţa filmului de desene animate. Nimic din ceea ce spunea sau făcea celălalt nu era rău. Pentru absolut tot se găsea o explicaţie satisfăcătoare. O floare sau un cadouaş era preludiul perfect pentru atmosfera de poveste a întâlnirii. Dopamina, oxitocinele şi endorfinele erau atotstăpânitoare. Chimia era perfectă. Era epoca lui Eros, când hormonal bătea neuronul.

Însă, odată cu trecerea timpului, prin evazarea percepţiei asupra lumii, descoperind şi alte fiinţe care fac parte din universal familial, prin căsătorie, prin preluarea angajamentului familial vis-a-vis de copii…, afectul iubirii îşi urmează insurmontabil traseul diacritic care, încet, încet, se îndepărtează de Eros înspre zeii mai maturi ai Epithumiei, Philiei şi, uneori, în cel mai fericit caz, ai lui Agape (NUŢĂ, A., 2006, p. 98 – 102). Aceasta într-o anumită logica şi care, bineînţeles, că nu e valabilă pentru toată lumea 100%.

Aşadar, pentru cei care doresc să-şi continue împreună periplul conjugal în condiţii cât mai bune cu putinţă, apelul la celulele stem şi la funcţiile relaţionale ale neuronilor-oglindă, este mai mult decât necesar. Dar cum?

E o zicătoare cu valenţe biologice, probabil de pe vremea lui J.B. Lamarck, şi care spune că “funcţia creează organul”. Adică, după Richard Davidson, tot făcând şi făcând, o mulţime de celule stem se îndreaptă către centrii învăţării din creier şi astfel se creează un nou circuit neuronal care susţine, organic, noul sau noile comportamente însuşite. Făcând o paranteză, am spune că ne aflăm în plin siaj evoluţionist-darwinist, dar, ce să facem ca nu cumva odată cu apa din cădiţă să azvârlim şi bebeluşul.            

Să trecem la treabă şi să vedem cum putem recrea acel dorit moment uman, bineînţeles că adaptat la momentul de viaţă maritală în care ne aflăm acum. Se pare că un moment profund uman se poate atinge numai îndeplinind câteva condiţii bazale: întreaga atenţie se concentrează asupra celuilalt, sincronizarea non-verbală şi sentimentul pozitiv al unei simbioze interpersonale.

Desigur că nu vom trata lucrurile neapărat şcolăreşte şi le vom lăsa să se intrice într-un firesc inspiraţional care susţine însăşi spontaneitatea vieţii.

Atenţia este, poate, ingredientul de bază şi condiţia sine qua non a posibilităţii de realizare a armoniei non-verbale şi a armoniei relaţionale în familie. În primul rând, atenţia înseamnă sacrificiu de sine pentru cel de lângă tine. Nimeni, niciodată, n-a spus că întotdeauna şi în orice condiţii e uşor să fii “aici şi acum” cu celălalt şi pentru celălalt, într-o totală abandonare de sinele ego-centrist.

Atenţia poate îmbrăca diferite forme concrete. De pildă, timpul concret pe care eşti dispus să-l dăruieşti partenerului tău. Doar dăruirea face ca timpul pe care îl petrecem împreună în familie să fie de calitate. Pentru că timpul dăruit nu mai este timpul meu şi atât, ci timpul meu pe care ţi-l dăruiesc ţie. Nu eu sunt prioritar cu problemele mele cu care te încarc pe tine din dorinţa de a-mi descărca povara sufletească. Făcând asta nu ajung nicidecum la scopul propus. Dimpotrivă. În ciuda bunei intenţii de a petrece timp cu persoana iubită, devin cronofag pentru ea. Mă transform într-un “vampir energetic”. 

A dărui timp înseamnă că sunt trup şi suflet pentru tine prezent. Sunt curios să aflu cât mai multe lucruri despre tine şi despre ce ţi s-a întâmplat astăzi la serviciu. Îţi acord atenţie dacă sunt interesat de ce se întâmplă cu tine. Dialogul meu interior pică în faţa atenţiei pe care ţi-o acord total. Accentul nu este pe mult sau pe puţin timp, ci pe total. Soţia spune: “Of! Iar am avut trânteli cu colega cea nouă care nu primeşte nimic din ce-i spun!”. Soţul: “No lasă că nici tu nu eşti uşă de biserică. Ştii şi tu prea bine că şi tu eşti, uneori, puţin cam autoritară”. Aşa se strică totul prin nereţinerea discursului interior. Aşa se întâmplă când vrei să validezi sentimentele celuilalt, dar, de fapt, îţi validezi propriile sentimente.

Nu uita să fii recunoscător şi să spui mai des “îţi mulţumesc”. Un mulţumesc sincer şi din suflet şi din trup. Nu poţi mulţumi privind pe fereastră. Dar o poţi face privind în ochi şi poate chiar îmbrăţişând. Cercetările arată că mângâierea favorizează armonia interpersonală. Creşte secreţia oxitocinei şi susţine starea de flux a relaţiei. Nu chiar degeaba se spune că iubirea e chimie. Trupul se află în cea mai reuşită sincronizare non-verbală. Este ca atunci când te uiţi la un film mut. Vezi iubirea sau disensiunea dintre persoane doar prin felul în care îşi mişcă mâinile şi corpul. Dacă urmăreşti mişcările a două persoane care se plac vei fi uimit să vezi cât de mult se aseamănă mişcările pe care le fac. Sunt implicaţi aici neuronii de tip oscilatoriu care le sincronizează mişcările.

Lucrurile merg şi complementar. Atunci când vorbeşti cu persoana iubită, adoptă poziţia corporală pe care aceasta o are şi îţi va fi mai uşor să fii trup şi suflet prezent pentru ea. E ceea ce Programarea Neuro-Lingvistică numeşte pacing şi leading. (O’CONNOR, J., 2010, p. 71). Armonizează-te gestual cu persoana de lângă tine ca apoi să poţi să o faci şi dispoziţional.

Mai mult, se pare că persoana care este cea mai expresivă emoţional este şi cea care dă tonul afectiv al relaţiei. (GOLEMAN, D., 2016, Leadership…, p. 126). Mă refer exact la ceea ce cineva poate spune despre partener: “Întotdeauna mă face să mă simt bine, îmi creează o stare de bună dispoziţie. Nu e perfect, dar nu ştiu cum reuşeşte să mă scoată de fiecare dată din supărare”.

Un cadou, oricât de mic îşi are şi el rostul lui. De fapt, o mică atenţie. O, sunt importantă pentru tine. Te-ai gândit la mine şi mi-ai cumpărat ceva. O asistentă medicală te tratează mult mai grijuliu dacă îi oferi o ciocolată. Principiul e acelaşi. Dăruind vei dobândi.

 

Şi probabil că mai presus de toate aceste lucruri stă tocmai iubirea. Fără acest background inspiraţional totul ar fi doar chimie organică şi atât. Biologie şi darwinism. „Neuroştiinţa contemplativă” face un pas mai departe şi spune că meditaţia este un bun instrument de mindfulness (GOLEMAN, D., 2016, Creierul…, p. 48 – 51). Aducând lucrurile mai în ograda noastră, am spune că rugăciunea este cel mai pertinent instrument de implementare a „stării de armonie neuronală” şi, chiar mai mult, de armonie neuronală interpersonală. Când se roagă împreună, soţul cu soţia îşi activează în oglindă circuitele neurale şi devin una nu doar biochimic şi energetic, ci şi teocentric. Teandria rugăciunii este cea care le propune celor care se roagă împreună inspiraţia divină. Ei nu mai sunt la unison doar dpdv hormonal, iubirea lor transcendând biologicul şi lăsându-se inspirată de iubirea  milostivă şi jertfelnică a lui Dumnezeu care pe Însuşi Fiul Său L-a dăruit, ca oricine crede în El să aibă viaţă veşnică.

Fără această iubire inspiraţională divină, este extrem de dificil să distingem între autenticitate şi manipulare, între biologie şi spirit, între nevoia mea şi nevoia ei şi, în cele din urmă, între fericirea mea şi fericirea noastră... fericire vremelnică şi veşnică.    

Bibliografie:

  1. BRADBERRY, Travis & GREAVES, Jean, (2016). Inteligenţa emoţională 2.0 – Strategii esenţiale pentru succesul personal şi profesional, Bucureşti: Editura Litera.
  2. GOLEMAN, Daniel, (2016). Creierul şi INTELIGENŢA EMOŢIONALĂ – noi perspective, Bucureşti: Curtea Veche Publishing.
  3. GOLEMAN, D., (2016). LEADERSHIP: Puterea Inteligenţei Emoţionale, Bucureşti: Curtea Veche.
  4. LE BON, Gustave, Psihologia Mulţimilor, Filipeştii de Târg, Prahova: Editura ANTET XX PRESS.
  5. NUŢĂ, Adrian, (2006). PSIHOLOGIA CUPLULUI, Bucureşti: Editura SPER.
  6. O’CONNOR, Joseph, (2010). MANUAL DE NLP – ghid practic pentru a obţine rezultatele pe care le doreşti, Bucureşti: Curtea Veche.


Biserica şi Neamul.Politica.Lumea
Preotul Gheorghe Tatu – Temniţă pentru spovedanie! - Octavian D. Curpaș


Preotul Gheorghe Tatu din Sebeşul de Sus, militant activ împotriva comunismului, a fost una dintre victimele ticălosului regim instaurat la 23 august 1944 în România. În anul 1953 ajunge după gratii şi petrece zece ani din viaţă în temniţele comuniste, în timp ce famila sa suportă consecinţele. Informaţiile despre dosarul preotului Gheorghe Tatu sunt lapidare iar motivele arestării sale, de-a dreptul hilare: Preotul Gheorghe Tatu din Sebeşul de Sus, Sibiu a fost arestat şi condamnat pentru că a spovedit persoane urmărite de securitate! – scrie în dreptul numelui său, în listele cuprinzând preoţii arestaţi în acea perioadă. Lipsa de dovezi, deşi atitudinea şi acţiunile preotului fuseseră, fără îndoială, anticomuniste, au condus, probabil, la fabricarea de acuzaţii.  

Drama familiei Tatu din Sebeşul de Sus am aflat-o de la Doina Tatu (căsătorită Nicula), care mi-a povestit mai pe larg despre cele întâmplate în copilăria şi tinereţea sa, la Sebeşul de Sus, şi nu numai. Ea a fost recent în vizită la Dumitru Sinu la Phoenix, Arizona. Nici cei 63 de ani de când nea Mitică a plecat din ţară şi nici miile de kilometri care-i despart, n-au umbrit prietenia care s-a sudat cu mulţi ani în urmă, în satul copilăriei lor. Doar patina timpului şi-a lăsat amprenta asupra celor doi, aflaţi astăzi la vârsta senectuţii, lăsându-le însă la fel de vii, amintirile.  

Drama preotului Gheorghe Tatu – deţinut politic!  

Gheorghe Tatu este ultimul dintre cei şapte copii ai lui Ion Tatu, mulţi ani primar în Sebeşul de Sus, la începutul secolului XX. Vede lumina zilei în satul de la poalele masivului Suru, din munţii Făgăraş, la data de 1 aprilie 1909. Şcoala primară o face în satul natal, iar apoi urmează cursurile Şcolii Pedagogice din Sibiu. Îşi continuă studiile tot la Sibiu, şi în anul 1932 absolvă cursurile Facultăţii de Teologie Ortodoxă din oraşul de pe malul Cibinului.  

Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu este cea mai veche instituţie de acest gen din ţară. Înfiinţată în 1786, ca Şcoală Teologică, reorganizată sub conducerea lui Gheorghe Lazăr, în 1811, funcţionează neîntrerupt până astăzi. În perioada 1948-1990, sub numele de Institut Teologic de Grad Universitar, a fost una dintre cele două şcoli teologice ortodoxe de rang universitar din România, care au pregătit slujitorii Bisericii Ortodoxe. Din 1990 devine parte componentă a Universităţii din Sibiu.  

În anul 1933, Gheorghe Tatu se căsătoreşte cu Eudochia Spârlea, din Avrig, nepoata preotului Cârdea. Născută în Avrig, la 30 ianuarie 1906, Eudochia face clasele primare în satul natal, după care urmează cursurile Şcolii Normale din Cluj. După căsătorie, îşi urmează soţul care slujeşte ca preot în Sebeşul de Sus şi lucrează aici ca învăţătoare.  

Era o modă a vremii ca tinerii preoţi să se însoţească cu învăţătoare, mai ales în mediul rural, fenomen arhicunoscut în tradiţia satului românesc: o combinaţie fericită, şcoala şi biserica făcuseră dintotdeauna casă bună împreună! Nea Mitică Sinu şi-a adus aminte, la un moment dat, de sărbătoarea Floriilor. Mi-a povestit atunci, cum toţi copiii de la şcoală, în frunte cu învăţătorul Stroia, părintele Tatu şi doamna preoteasă, mergeau în dimineaţa Floriilor în afara satului, ca apoi să revină pe uliţele lui, frumos încolonaţi, cu cei doi bărbaţi în faţă şi doamna Eudochia în urma lor, într-o procesiune emoţionantă, purtând ramuri de salcie în mâini, şi cântând pricesne specifice Floriilor.  

La 19 august 1934, casa preotului Tatu se umple de bucuria venirii pe lume a unei fetiţe drăgălaşe, care va purta numele Doina. Fericirea tinerei familii sporeşte în 1937 când se naşte primul băiat, Septimiu Bujor Tatu şi mai apoi, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1941, când vine al treilea copil care poartă numele tatălui, Gheorghe, şi este răsfăţatul familiei. Îmi povestea Doina Tatu că celui mic, toată familia îi spunea Puiu!  

În ciuda greutăţilor inerente apărute pe vreme de război, familia preotului Tatu era fericită şi privea cu încredere spre timpuri mai bune.  

Regimul comunist proaspăt instaurat era în plină ascensiune. Însă încet, încet a început să-şi arate dinţii de fiară, manifestându-şi influenţa nefastă în toate mediile sociale. Se produsese o adevărată răsturnare a valorilor şi începuse prigoana împotriva slujitorilor bisericii şi a celor care nu rezonau cu ideologia comunistă. Nemulţumirile se înmulţeau vizibil şi lupta rezistenţei anticomuniste se intensificase.  

Injustiţiile practicate de un sistem ticăloşit, aflat în distonanţă cu idealurile poporului român, pe fondul unei campanii puternice de discreditare a bisericii, în favoarea comunismului ateist, îl determină pe Gheorghe Tatu să se ralieze mişcării anticomuniste, devenind militant activ. Inteligenţa preotului şi totodată, precauţia, îl ajută să se strecoare prin filtrul securităţii, care nu-i găseşte motive plauzibile de arestare. Dar cum de ghearele temutei securităţii nu aveai cum să scapi, motivele arestării sale din 1953 sunt, probabil, fabricate: este arestat şi condamnat pentru spovedirea persoanelor urmărite de securitate! Ce hilar!  

Comunismul instaurat în Europa primei jumătăţi a secolului XX s-a năpustit ca o fiară asupra oricăror forme de credinţă care nu urmau doctrina comunistă, în ţările care i-au căzut victimă, printre care şi în România. Conflictele între laicii orbiţi de comunism şi biserică, pe fondul permanentelor frământări generate de acţiunile rezistenţei anticomuniste în diferitele ei forme, ofereau reprezentanţilor bisericii două posibilităţi: fie menţinerea şi susţinerea ideilor lor, purtând manifestul roşu în buzunar, fie convertirea lor peste noapte în comunişti cu crucea de gât... Gheorghe Tatu însă şi-a purtat crucea în spiritul aceloraşi idei, răzbătând prin jungla comunistă şi rămânând fidel convingerilor sale.  

Un complet de judecată de la Tribunalul Braşov îl judecă şi-l condamnă la zece ani de închisoare. Ceea ce a îndurat în anii de detenţie Gheorghe Tatu, numai el şi Dumnezeu au ştiut! Condiţiile din închisori şi ororile unui regim draconic din interiorul lor au făcut multe victime. Scapă cine poate sau cine rezistă! După aproape zece ani de perindare prin temniţele comuniste de la Sibiu, Codlea, Aiud, Gherla, Salcia şi Periprava, este eliberat în toamna anului 1962.  

Arestarea preotului Tatu a avut o puternică rezonanţă în rândurile enoriaşilor săi. Fusese un om de omenie, un preot dedicat “meseriei” sale şi în primul rând un om cu suflet mare.  

“Nu pot decât de bine să-mi amintesc de popa Tatu – spune nea Mitică – nimeni nu avea o vorbă rea de spus de el şi de doamna Eudochia. Nu exista sătean care să fi avut nevoie de sfatul sau sprijinul său, să nu-l primească! Era trup şi suflet pentru obştea sătească, doar era fiu de primar! Îmi aduc aminte cum doamna preoteasă le învăţa pe fete lucru manual, gospodărie şi multe lucruri folositoare în viaţă. Era o femeie de excepţie, care punea mult suflet în profesia ei. A adus războiul de ţesut la şcoală ca să le înveţe pe fete să ţeasă. Ieşeau din mâna fetelor, sub îndrumarea doamnei Eudochia, nişte lucruşoare minunate, de la prosoape cu motive naţionale, la tot felul de covoraşe şi perdele, pe care le vindeau, iar cu bănuţii adunaţi erau cumpărate diverse materiale şi lucruri trebuincioase şcolii”.  

Imediat după arestarea preotului, soţia sa este dată afară din învăţământ, constituind un pericol şi în acelaşi timp, un exemplu negativ pentru elevii săi, însă doar în concepţia comuniştilor. Eudochia Tatu era o femeie foarte apreciată şi o dăscăliţă desăvârşită pentru comunitatea din Sebeşul de Sus.  

Rămasă fără loc de muncă, cu trei copii de crescut, preoteasa Eudochia Tatu îşi ia copiii şi se mută la Avrig, în satul său natal.  

După ce iese din închisoare, în 1962, preotul lucrează pe unde poate pentru a-şi câştiga existenţa şi a-şi întreţine familia, din care lipsise aproape zece ani. La început şi-a găsit de lucru la Codlea, apoi a lucrat ca pontator la uzina de la Mârşa, până când a reuşit să obţină reabilitarea şi revenirea în rândurile preoţimii. A fost un proces anevoios dar fiind un om perseverent şi demn, a reuşit să obţină o parohie, de data aceasta în localitatea Bradu.  

Doamna preoteasă s-a angajat ca şi contabilă la o fabrică de sticlă, unde a lucrat până la vârsta de pensionare.  

Părintele Gheorghe Tatu s-a stins din viaţă la data de 15 iulie 1975 şi a fost înmormântat la Avrig. Eudochia Tatu şi-a urmat soţul după mulţi ani. A trecut în eternitate la 29 martie 1999, fiind înmormântată alături de soţul ei şi lăsând în urmă imaginea unei femei admirabile.  

Dar copiii preotului au suportat consecinţele convingerilor şi acţiunilor anticomuniste ale tatălui lor. Rând pe rând, toţi trei s-au confruntat cu tot felul de piedici în procesul de formare profesională.  

“Greşelile” părinţilor… necazurile copiilor!  

Când Gheorghe Tatu a fost arestat, fiica sa, Doina, era studentă în anul I la matematică, la Cluj, iar băieţii erau minori. Dosarul penal al tatălui îi aduce mari necazuri tinerei studente. Era pe punctul de a fi exmatriculată din facultate însă, printr-un “noroc” fantastic, reuşeşte să ajungă la rectorul Universităţii clujene, care, pe vremea aceea, era Raluca Ripan, un nume strălucit al chimiei româneşti. Doina Tatu a găsit înţelegere şi sprijin din partea Ralucăi Ripan, reuşind să-şi termine studiile începute la Facultatea de Matematică clujeană. Era o studentă bună şi nu era responsabilă de convingerile politice ale părintelui său.  

Academicianul Raluca Ripan a fost o proeminentă personalitate a şcolii de chimie clujene, prima femeie-rector din istoria instituţiilor de învăţământ superior din România, ctitor, şi primul director al Institutului de Chimie din Cluj, care începând cu anul 1994 îi poartă numele.  

Nici băieţii familiei Tatu n-au fost scutiţi de repercursiunile acţiunilor tatălui lor, resimţindu-le mai ales, după terminarea liceului.  S-au înscris amândoi la facultatea de medicină umană, de unde au fost ulterior exmatriculaţi, datorită originii nesănătoase pe care o aveau: proveneau dintr-o familie cu un tată anticomunist, duşman al partidului…  

Dar au perseverat, nu s-au dat bătuţi şi s-au înscris la Facultatea de Medicină Veterinară, pe care au absolvit-o. Cel mare, Bujor, a fost repartizat mai întâi la Ceala, în judeţul Arad, iar ulterior s-a transferat la Avrig, unde locuieşte şi astăzi, în casa părintească.  

Mezinul familiei Tatu, Puiu (Gheorghe), a lucrat şi a locuit mulţi ani la Sfântu Gheorghe, în judeţul Covasna. Acum însă, la pensie, s-a mutat şi el la Avrig, în casa bunicilor săi, care este lângă casa lui Bujor.  

“Doar eu nu sunt acasă, la Avrig – îmi spune Doina Nicula – eu mi-am urmat ursitul, dar nu sunt departe de fraţii mei, locuiesc la Sibiu”.  

Matematica e ca o fată frumoasă…  

“Îmi amintesc cu drag de părintele Tatu, de doamna învăţătoare Eudochia, de copiii lor, dar mai ales de fata popii (Doina) care s-a măritat cu cel mai bun prieten al meu”, mi-a spus odată nea Mitică.  

Aşa am aflat şi eu, tocmai de la fata popii! Graţie sprijinului acordat de rectorul Raluca Ripan, Doina Tatu termină facultatea şi se căsătoreşte cu Emilian Nicula. Amândoi au fost studenţi la Cluj. Unindu-şi destinele, cei doi erau hotărâţi să-şi întemeieze o familie şi să se bucure împreună de viaţă.  

De profesie inginer chimist, soţul Doinei obţine un loc de muncă la Combinatul Chimic din Făgăraş şi în 1956, cei doi tineri se mută aici. Doina va lucra ca profesor de matematică în cadrul Liceului Radu Negru.  

Acest liceu, astăzi cunoscut sub numele de Colegiul Naţional “Radu Negru”, este cea mai veche instituţie de învăţământ secundar din Ţara Făgăraşului, fondată la 13 septembrie 1869, de către cărturarul transilvănean Ion Codru Drăguşanu, care îi dă şi numele “Radu Negru”. Demni de numele şi prestigiul colegiului sunt şi cei care au desluşit tainele cunoaşterii pe băncile sale. Este suficient să-i amintim aici pe ilustrul scriitor, poet şi eseist Octavian Paler, sau pe Paul Goma precum şi alte nume strălucite ale culturii şi ştiinţei româneşti, ca să evidenţiem valoarea educativă a instituţiei.  

“Matematica e ca o fată frumoasă – spune Doina Nicula, cu nostalgie în glas -, dacă eşti atent cu ea, atunci te place. Dacă două zile o neglijezi, îţi întoarce spatele. Totodată, matematica formează caractere!”  

Accentuând faptul că făgărăşenii erau oameni isteţi şi ambiţioşi, cărora le plăcea cartea, Doina Nicula mi-a spus că este mândră de generaţiile care i-au trecut prin mână. Unii dintre elevii săi au ajuns profesori universitari, medici, academicieni. Printre aceştia se numără şi Laurenţiu Streza, pe numele de mirean Liviu Streza, mitropolitul Ardealului.  

Soţii Nicula au fost apreciaţi în colectivele în care au lucrat şi mulţumiţi de rezultatele muncii lor, fiecare făcându-şi meseria cu pasiune şi dăruire. Doina, un priceput profesor de matematică, Emilian un inginer chimist specializat şi în operaţiunile de export - ceea ce i-a deschis porţile spre lume. A fost în multe ţări ale lumii, l-a fascinat Egiptul, a ajuns şi în El Salvador, America de Sud, a călătorit foarte mult în interes de serviciu.  

S-au bucurat de viaţă, şi-au petrecut concediile departe de casă, la mare sau la munte. Preferau însă muntele!  

Doina Nicula s-a pensionat în 1989, la doi ani după ce Emilian se pensionase de boală (1987). Din păcate, în 2003, la 74 de ani, se stinge din viaţă. Soţii Nicula au avut o căsnicie fericită, s-au respectat şi s-au iubit timp de 47 de ani, şi-au fost aproape şi la bucurie şi la necaz. Vorbindu-mi de soţul ei, Doina Nicula nu are decât cuvinte de laudă la adresa lui: ”A fost un bun inginer, un tată desăvârşit, un soţ iubitor, un om cult, corect, vesel şi în plus ştia să cânte foarte frumos”.  

Produsul dragostei lor este un băiat, Horea, de profesie inginer, care din 1990 s-a stabilit în Belgia, în oraşul Spa. Este căsătorit cu o fostă colegă, tot Doina o cheamă, ca pe mama lui. I-au dăruit Doinei şi lui Emilian Nicula o nepoată, pe Alexandra, absolventă de facultate la Bruxelles, în prezent masterandă, tot în capitala europeană.  

Chiar dacă s-au stabilit în Belgia, Horea şi Doina Nicula vizitează destul de des România. Şi mama lui a ajuns de mai multe ori în Belgia. Am întrebat-o pe doamna Nicula ce părere are despre Belgia. “Este ca o grădină civilizată – răspunde fata preotului Tatu – cu oameni politicoşi, prietenoşi, civilizaţi. Mă simt foarte bine când merg acolo”.  

Doina Nicula a învăţat engleza şi franceza la nivel de conversaţie. Poliglotul familiei era însă soţul ei: “Emilian vorbea cursiv germana, italiana şi spaniola, dar nu vorbea engleza. Fiul meu l-a moştenit - zice Doina -, el are o pasiune exacerbată pentru limbile străine. Vorbeşte perfect franceza, neerlandeza (limba care se vorbeşte în Flandra şi zona Bruxelles), engleza şi italiana”.  

Cu toată drama petrecută în familia preotului Gheorghe Tatu din Sebeşul de Sus în vremurile tulburi de după venirea regimului comunist la conducerea României, iată că urmaşii lui, au reuşit să depăşească stavilele ridicate în calea lor şi nu şi-au făcut părintele de râs: au devenit buni profesionişti şi au rămas, precum părinţii lor, oameni de omenie.  



Temniţele şi închisorile comuniste din România - Dr. Stelian Gomboş

= câteva referinţe despre numărul lor, activitatea, volumul de încarcerare, capacitatea şi dispunerea lor geografică =
 
 
Introducere
 
Pentru a intra direct în tema şi subiectul acestui material documentar, vom afirma, remarca şi susţine că reperele doctrinare comuniste demonstrează că acest curent politic a fost mai mult decât atât, a fost un sistem malefic ce are structura şi modul de functionare foarte asemănătoare cu o religie. Valorile pe care le-a promovat au evidente conotaţii negative dacă le raportăm la o viziune creştină. Modul de implementare a fost bazat pe două coordonate: - mistificare; - teroare. Cu rădăcini în mişcările socialiste şi anarhiste, comunismul a apărut între ideologiile politico – filozofice, sub apanajul egalitarismului şi bunăstării generalizate dar purtând în substratul discursului său elemente cu evidente conotaţii malefice. Evoluţia lui a demonstrat, cum nu se poate mai explicit, modul în care diavolul a procedat şi operează în istorie.
            După discursurile triumfaliste şi după schema pe care s-a construit ideologia, comunismul s-a vădit mai degrabă o religie sau, mai corect spus o utopie, ce aminteşte de ereziile dualiste: - existând o luptă maniheică ce se dă între proletariat (Binele, Mesia) şi burghezie (Răul) - în urma acestei încleştări violente şi sângeroase se naşte o nouă eră, paradisiacă, din care Răul (burgezia) a fost abolit, - iar cetăţeanul noului paradis a fost omul nou, comunist (1).
            În implementarea pe care ideologia comunistă a cunoscut-o în URSS au existat două mijloace de manipulare care s-au folosit: minciuna şi violenţa, cu multiplele lor forme de manifestare. Există o evidentă schimbare de optică între comunismul marxist şi comunismul bolşevic, deşi amândouă îşi declară aceleaşi finalităţi şi au suprapuneri în cele mai multe aspecte. Diferenţa este aceea că Marx vedea naşterea revoluţiei proletare ca un proces firesc rezultat din crizele provocate de evoluţiile tehnologice, astfel că implicarea factorului politic era oarecum secundară, pe când în viziunea leninistă revoluţia politică este elementul declanşator, dealtfel nici nu s-ar fi putut vorbi de crize provocate de tehnologie, când aceasta era aproape o metaforă pentru Rusia anului 1917 (2). Debutând cu o lovitură de stat, comunismul în URSS se instaurează sub auspiciile lui Lenin şi evoluează sub cizma necruţătoare a lui Stalin.
            Cu toate că vizează naşterea unui om nou, comunismul depersonalizează şi deznaţionalizează, astfel substanţa umană îşi pierde consistenţa rămânând doar învelişul corporal. Conştiinţă, sentiment, într-un cuvânt întreaga interioritate sunt dinaminate şi se naşte homo sovieticus, un humanoid ce are o grilă morală conform căreia orice este bun şi sfânt dacă slujeşte la victoria revoluţiei. Prezenţa demonului este demonstrată poate cel mai bine prin această obstinaţie cu care maşinăria comunistă vizează depersonalizarea, care duce neîndoielnic la o demonizare. Se operează falsificarea tuturor valorilor, a istoriei şi în consecinţă a existenţei înseşi. Anii 1936-1938 sunt cunoscuţi în istoria URSS ca anii terorii când execuţiile se făceau zilnic de ordinul sutelor. Există o evidentă violenţă verbală la nivelul discursului oficial şi se operează mutaţii de bază în limbaj care şi el îşi pierde consistenţa născându-se acel monstru lingvistic numit „limbă (sau) limbaj de lemn” (3).
            Liderii comunişti, atât cei sovietici cât şi ceilalţi, supuşii lor mai mici, dar şi cei din Asia ori de aiurea au un accentuat apetit pentru cultul personalităţii. Ceea ce va duce la manifestaţii şi frazeologii monstruoase dar şi la ivirea unui panteon comunist ale cărui personaje au ca trăsături definitorii cruzimea şi infinita admiraţie de sine, un hybris nestăpânit care îi va incita mereu să-şi devore supuşii.
            În România Mare mişcarea comunistă nu figura printre forţele politice care puteau fi luate în calcul. Din PSD se va desprinde aripa maximalistă care va semna afilierea la a III-a Internaţională (Comintern), în anul 1921, luând astfel naştere PCR. Modul cum această grupare politică funcţionează atât înainte, cât şi în timpul celui de al II-lea Război mondial demonstrează că se supunea fără cârtire centrului de la Moscova (4). De acolo primea directive precise care erau aplicate în ţară în cea mai deplină conspirativitate, astfel că mai mult decât o grupare politică PCR sau PCdR era o agenţie de spionaj. Conştientizându-se adevărata natură a mişcării comuniste în România, în anul 1924 partidul este scos în ilegalitate. Atât linia ce trebuia urmată cât şi liderii sunt în continuare numiţi de la Moscova. Spre acolo se îndrepta speranţa şi privirea plină de admiraţie a comuniştilor români. Încă de pe acum partidul era măcinat de lupte intestine ce nu vor înceta niciodată (5)...
            Prin urmare, cea mai spectaculoasă „realizare” a sistemului comunist a fost represiunea, care a atins dimensiuni înspăimântătoare, un malaxor de vieţi omeneşti, implacabil şi necruţător cu ajutorul căruia comunismul a reuşit să se menţină ca regim politic în România cinci decenii, timp în care a operat o urâţire a interiorităţii naţionale şi personale ce se dovedeşte greu de remediat. Instaurată după model sovietic şi de către cadre sovietice Securitatea, braţul înarmat al partidului va fi dublată de Miliţie, o altă instituţie represivă care la nivelul comunelor şi satelor va prelua prerogativele Securităţii (6). În primii ani cadrele de Securitate vor fi formate în cea mai mare parte din oameni proveniţi de la periferia vieţii sociale, ajutaţi de consilierii sovietici. Ulterior se vor forma cadre autohtone, adesea şcolite la Moscova. Dacă în anii ’45 -’60 tortura şi bătaia erau principalele instrumente securistice, mai târziu metodele se vor rafina, supravegherea şi delaţiunea vor deveni unelte represive difuze dar nu mai puţin eficiente. Pe măsura scurgerii timpului, deşi puterea devenea din ce în ce mai sigură pe poziţia ocupată, aparatul Securităţii devenea şi el din ce în ce mai stufos, semn că, paradoxal, frica regimului de propria populaţie creştea şi ea (7).
            Duritatea metodelor aplicate în anchetele Securităţii şi regimul exterminant aplicat în penitenciare a determinat ca să se realizeze o serie de anchete în această privinţă fără însă să existe rezultate concrete notabile, aceasta fiind imposibil pentru că răul nu era în neglijenţa sau în excesul de zel al unor angajaţi ci la rădăcinile aparatului, Securitatea fiind o instituţie criminală şi represivă ce lupta împotriva propriei populaţii. Intrat într-un astfel de aparat, fundamental rău se producea fragmentarea conştiinţei şi personalităţii omului, el putea fi tată bun acasă dar torţionar neîntrecut la servici.
            Cea mai mare forţă a Securităţii şi totodată cel mai mare succes al ei au constituit-o informatorii, privită din acest unghi Securitatea era un monstru cu nenumăraţi ochi şi nenumărate membre care îi confereau ubicuitate. În 5 martie anul 1946 premierul britanic Churchill făcea o declaraţie prin care recunoştea intrarea sub sfera de influenţă sovietică a estului Europei, declaraţia a fost considerată ca începutul războiului rece. Dar occidentul fusese conştient încă din anul ’44 că Stalin nu va întârzia să colonizeze teritoriile respective iar când procesul începuse să se desfăşoare sub ochii lor nu putuseră decât sporadic şi firav să lanseze slabe proteste, mai mult formale pe care sovietici


Stiinţă. Medicină. Cultură. Artă
Teologia brâncușiană. Simbolism - Prof. dr. Eduard Traian Popescu

În cadrul colocviilor dedicate Marelui Sculptor Brâncuşi, am avut bucuria să fiu prezent la sesiunea de comunicări „Brâncuşi la Craiova”, unde, în galeria de artă „Vollard” a Casei de Cultură „Traian Demetrescu”, aveau să susţină comunicări prof. dr. Laurenţiu Puicin – directorul Colegiului Tehnic de Arte şi Meserii „Constantin Brâncuşi”, prof. Magda Bace-Răduţ – critic de artă, prof. dr. Emilian Popescu – sculptor şi Marcel Voinea – sculptor, preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici Craiova.
Comunicările s-au dovedit a fi interesante, căci au scos la iveală aspecte ale vieţii tânărului Brâncuşi, care aveau să ne facă să înţelegem de ce Brâncuşi se dovedeşte a fi Sculptorul de adâncă inspiraţie, pan-cosmică, context în care supun atenţiei un aspect încă neexplorat al personalităţii sale, şi anume: aspectul trăirilor lui spirituale, ce consider că se regăseşte în ceea ce eu numesc „Teologia Brâncuşiană”.
În soborul celor din lume, care s-au pogorât în adâncul cel înalt al teologiei, se înscrie și Constantin Brâncuși, cunoscut lumii întregi ca sculptorul de adâncă inspiraţie, care, purtat fiind de focul credinţei în realitatea tainei celei din veac ascunsă și de îngeri neștiută, a lăsat lumii un întreg și neprețuit tezaur: tezaurul obiectelor de artă brâncușiană.
Pentru noi, românii, reprezentativ, pentru arta brancușiană, este ansamblul de la Târgu-Jiu, cunoscut ca Axa Masa Tăcerii – Poarta Sărutului – și Coloana fără de sfârșit (Infinitului), un ansamblu de artă colosal, de o importanță covârșitoare și de o mare încărcătură națională. și spun națională, deoarece, chiar dacă Brâncuși a pribegit pe alte meleaguri decât cele românești – atât de dragi lui -, el rămâne, în întreaga ființă a lucrării sale, un profund patriot, un naționalist convins, legat - parcă totuși ca nimeni altul -, de valorile naționale, spiritual-morale ale poporului român, un popor care a fost, este și va fi, cât vor dăinui veacurile, un popor pur creștin, și, mai ales, creștin ortodox, crezând de-a pururi, ca și Brâncuși, în dumnezeirea lui Iisus Hristos.
Întreaga operă brâncușiană abundă în teologie. Constantin Brâncuși, ca unul care era crescut la umbra Bisericii, avea în fața ochilor tot timpul Chipurile Prea Curate ale Domnului Iisus Hristos, ale Maicii Domnului și ale sfinților, și parcă își asemăna pribegia vieții sale tot timpul cu drumul Crucii făcut de Mântuitorul, urmat, în taină, de Maicuța Sa și mărturisit, peste veacuri, de sfinți.
Având în minte și privind cu ochii inimii nu mai mult de ansamblul brâncușian de la Târgu-Jiu, desprindem o întreagă soteriologie creștin ortodoxă, căci Brâncuși, lasă lumii în general, și poporului român - gorjenilor -, în special, o axă ce cuprinde trei lucrări monumentale: Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana Infinitului, toate așezate în câte un splendid părculet, parcă ocrotit de Dumnezeire.
Cine pios a străbătut măcar o singură dată părculețul ansamblului brâncușian nu poate să nu simtă puterea credinței lui Brâncuși. Dar, mai ales, cine se așează în fața Mesei Tăcerii și privește spre răsărit, vede încă un monument ce nu putea lipsi din contextul teologiei brâncușiene și care, de fapt, deslușește această teologie în toată adâncimea ființei sale. Acest monument nu este altul decât biserica pe care gorjenii o cunosc sub numele de „Biserica de Aramă” sau „Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, la strana căreia mi-am început buchisirea muzicii psaltice.
Personal, eu cred în teologia pur creștin ortodoxă a lui Brâncuși. De aceea, cred că întreg ansamblul brâncușian de la Târgu-Jiu, având Biserica în centru, conține, în toată adâncimea tainei sale, o întreagă soteriologie creștin ortodoxă.
Pentru lumea profană, ansamblul brâncușian este o operă de artă, însă pentru un popor creștin totul înseamnă teologie, adică Cuvânt despre Dumnezeu, ansamblul brâncușian teologhisind despre drumul Crucii, al Patimilor lui Hristos spre Înviere și Înălțare.
Mai precis, privind cu ochii credinței și purtați fiind de focul Dumnezeirii, înțelegem că Brâncuși, prin Masa Tăcerii, de fapt, ne prezintă Masa Cinei celei de Taină, unde Iisus Hristos a frânt pâinea și le-a dat Sfinților Apostoli, - și prin ei nouă celor de ieri și de azi -, Trupul și Sângele Său, cu porunca: „aceasta să faceţi spre pomenirea Mea” (Lc. 22, 19).
Mergând înspre răsărit, ajungem la Poarta Sărutului, prin care Brâncuși vede locul sărutului lui Iuda din grădina Ghetsimani, locul unde Iisus Hristos este vândut, arestat și dus spre judecată și Jertfă, căci Brâncuși este plin în convingerea sa că Hristos Se oferă ca „jertfă de ispăşire” (I In. 2, 2; 4, 10), prin puterea trupului Său jertfit, care este adevărată mâncare, din care, dacă mănâncă cineva, nu moare, ci viu va fi în veci (In. 6, 50, 51 şi 55).
Cine cunoaște părculețul din Târgu-Jiu poate foarte ușor să înțeleagă asemănarea cu grădina Ghetsimani, o gradină la fel de linistită și plină de verdeață. Iar cine privește Poarta Sărutului, observă cum două brațe ridică o ladă de zestre, adică, spiritual vorbind, se întelege cum Iisus Hristos vândut, plecând din Ghetsimani, ia în brațe întreaga zestre a lumii robită de păcat, o ridică și o duce spre desăvârșirea cea dintru Înviere.
Aici își găsește locul Biserica brâncușiană, pe care gorjenii o numesc „Biserica de Aramă”. Știm că, în Biserică, se află prezent tot timpul Iisus Hristos, Trupul și Sângele Său, și tot în Biserică preotii, înconjurați de credincioși, săvârșesc Sfânta Liturghie, mărturisindu-și credința în teologia pâinii, căci, deşi aparent această teologie reţine numai aspecte de hristologie, în realitate teologia pâinii conţine adânci aspecte de teologie hristo-pnevmatologică, pe care Brâncuși le-a simțit de la statura sa de înduhovnicit.
De aceea, Biserica nu putea lipsi din contextul teologiei brâncușiene, Brâncuși, văzând, prin Biserica de Aramă de la Târgu-Jiu, mediul sacru, unde Hristos se oferă celor doritori ca „pâinea vieţii” (In. 6, 35, 48, 51), care este o pâine plină de Duhul, căci această pâine este Însuşi Trupul lui Hrisos, „care s-a pogorât din cer” (In. 6, 41, 51, 58) şi care s-a arătat „plin de har şi de adevăr” (In. 1, 14), ceea ce aceluia, care doreşte să pășească pragul Bisericii de Aramă și să primească „pâinea”, oferă posibilitatea de a cunoaşte şi a-şi împropria trăsăturile personalităţii lui Iisus Hristos şi caracterul profund spiritual al religiozităţii Sale.
Complexul brâncușian reține și motivul martirionilor, adică al mărturisitorilor, prin acele scaune, sub formă de clepsidre, din jurul Mesei Tăcerii și de pe marginile aleii  Motivul clepsidrei nu a fost ales întâmplător, ci, purtat fiind de focul credinței în soteriologia creștină, absorbită la umbra Bisericii, prin motivul scaunelor-clepsidră Brâncuși își continuă teologia mărturisirii credinței în realitatea prezenței în lume a păcatului și a sacralității oferite prin Sfintele Taine, dăruite lumii prin Jertfa lui Hristos.
Ansamblul brâncușian se încheie, iar teologia brâncușiană își plinește adâncimea teologică și eternizează întreaga soteriologie cea plină de patimi a lui Hristos prin Coloana fără de sfârșit, adică prin Învierea și Înălțarea lui Hristos și așezarea de-a dreapta Tatălui, ca efect al Crucii pe care Hristos „Şi-a dat Duhul” (In. 19, 30), dar nu înaintea strigătului de victorie: Săvârşitu-s-a (In. 19, 30), ce oferă lumii moarte prin păcat şi înviate prin Iisus Hristos bucuria de a gusta din fărâmiturile Ospăţului şi a se face astfel părtaşă dumnezeieştii Firi.
Prin urmare, privind ansamblul operei brâncușiene și convinși fiind de credința lui în dumnezeirea lui Iisus Hristos, putem să vorbim de teologia brâncușiană sau de Constantin Brâncuși sculptorul si, de ce nu, și teologul, care, sculptând în piatră și ținându-și inima la pieptul lui Hristos, se adâncește cu aripi de vultur în adâncul teologiei, căci el, de fapt, interpretează Cuvântul lui Dumnezeu (Teologia) în toată infinitatea Sa, născută din Treimea cea „Una” (In. 10, 30).
Teologia lui e una sublimă, căci teologhisirea ce-o face vizează, din perspectiva acelui „continuum eshatologic”, atât aspectul de intersubiectivitate, cât și cel iconomic  al Teologiei, ca icoană vie a relaţiei Omului cu Dumnezeu, relaţie care-şi plineşte sensul plin de har şi de adevăr în înfierea noastră, dobândită prin puterea Trupului jertfit al lui Hristos, care este „adevărată mâncare” (In. 6, 55), prin care ne unim cu Fiul, „Care este în sânul Tatălui” (In. 1, 18), dimpreună cu Duhul, „Care de la Tatăl purcede” (In. 15, 26).
Pentru toate acestea, cât și pentru sudoarea darului frunții sale, poporul român ii este recunoscător, iar Biserica Ortodoxă Română mulțumește lui Dumnezeu și se roagă pentru veșnica sa pomenire.
Întru fericită adormire, veșnică să-i fie pomenirea, căci în tot pământul a ieșit vestirea lui și la marginile lumii cuvintele măinilor lui, amin!



Anunţuri. Apeluri
Apel la Identitate, Suveranitate și Unitate Națională al unor membri ai Academiei Române

 

ACADEMIA ROMÂNĂ

IDENTITATE, SUVERANITATE ŞI UNITATE NAŢIONALĂ

Apelul unor academicieni români

Către Poporul Român,

Către instituţiile Statului Român

 

Având în vedere poziţia Academiei Române, de instituţie identitară fundamentală, aflată de un secol şi jumătate în serviciul Naţiunii Române, semnatarii acestui Apel,

îngrijoraţi de evoluţiile interne şi internaţionale din ultimele decenii, caracterizate printr-o continuă şi alarmantă încercare de erodare a identităţii, suveranităţii şi unităţii naţionale a României, cu multe acţiuni plasate sub semnul globalismului nivelator sau al unei exagerate „corectitudini politice”, dar şi cu multe acţiuni îndreptate direct împotriva Statului şi Poporului Român (rescrierea tendenţioasă, lacunară sau chiar mistificatoare a istoriei, denigrarea simbolurilor naţionale, subminarea valorilor şi instituţiilor fundamentale, sabotarea viitorului, dezmoştenirea generaţiilor care vin după noi prin vânzarea pământului, a resurselor solului şi subsolului, prin defrişări masive, prin înstrăinarea sau falimentarea unităţilor economice, prin degradarea învăţământului şi a sistemului sanitar, prin politizarea excesivă a tuturor subsistemelor statului şi societăţii, ceea ce are ca efect deprofesionalizarea, confuzia valorilor, corupţia, lipsa de eficienţă, apariţia unor tensiuni sociale),

preocupaţi în mod deosebit de încercările recurente de „regionalizare” a României sau de crearea de enclave autonome pe baze etnice, contrare Constituţiei României şi tendinţelor de integrare europeană, total neproductive din punct de vedere economic, social, al calităţii vieţii în aceste zone,

ne exprimăm ferm împotriva tuturor acestor acţiuni,

ne pronunţăm cu tărie în favoarea identităţii, suveranităţii şi unităţii naţionale,

solicităm instituţiilor abilitate ale Statului Român, de la toate nivelurile, să vegheze şi să acţioneze pentru a preveni, pentru a contracara şi, atunci când se încalcă legea, pentru a pedepsi toate diversiunile şi agresiunile la adresa identităţii, suveranităţii şi unităţii naţionale a României şi a
stabilităţii statului de drept.

Chemăm alături de noi, în acest demers, întregul popor român, pe toţi locuitorii acestui pământ, ne adresăm în particular intelectualilor, invitându-i să fie exemplu de înţelepciune şi de patriotism, ne adresăm oamenilor politici, invitându-i să conlucreze cu responsabilitate şi patriotism pentru binele României, cu atât mai mult cu cât ne aflăm în preajma sărbătoririi Centenarului Marii Uniri, a centenarului aducerii împreună a tuturor provinciilor româneşti, eveniment pe care poporul român l-a aşteptat, pentru care a suferit, a lucrat şi a luptat atâtea veacuri şi pe care l-a realizat cu atâtea jertfe.

Să ne cinstim eroii, să fim la înălţimea lor, lăsând generaţiilor următoare, tuturor locuitorilor României, o ţară unită, suverană, cu dragoste pentru trecut şi pentru cultura sa, cu respect de sine, stăpână pe pământul său, educată şi prosperă, o ţară a Europei Unite, dar cu identitate proprie, românească.

Aşa să ne judece viitorul!
Iniţiat de academicienii Victor Voicu, Ioan-Aurel Pop, Gheorghe Păun şi semnat de un mare număr de membri ai Academiei Române

8 februarie 2017, sursa: agerpres.ro

 



Tabără duhovnicească pentru femeile creștine din Arhiepiscopia Ortodoxă Română din cele două Americi (17-19 martie 2017)

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului părintele nostru NICOLAE, Arhiepiscopul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din cele două Americi, AROLA (The Association of Romanian Orthodox Ladies Auxiliaries) organizează cinci tabere duhovnicești în anul 2017 pentru femeile creștine din parohiile Arhiepiscopiei noastre.

Acestea sunt precum urmează:



Ziua Ei (expoziție fotografică, lansare de carte, recitare de poezii) - 8 martie


Conferinţă Valeriu Gafencu - Sfântul Închisorilor (23 feb.2017 - Târgoviște)

Dragi prieteni,

Vă așteptăm joi, 23 februarie 2017, ora 17, la Biblioteca Judeţeană Ion Heliade Rădulescu, să ne bucurăm împreună de încă o seară închinată lui Valeriu Gafencu. Evenimentul, organizat împreună cu prietenii de la Asociaţia Literata Târgovişte, se va desfăşura cu binecuvântarea Arhiepiscopiei Târgoviştei.

Invitatul special al serii este sociologul și scriitorul Ciprian Voicilă. Alături de el se vor afla: actriţa Carmen Varga şi formaţia Basarabii. În cadrul evenimentului vor fi proiectate secvenţe din filmul documentar dedicat martirului Valeriu Gafencu - "Noaptea pătimirilor", realizat în anul 1998 de Radu Dinu - TVR Internaţional.

Vă aşteptăm cu zeci de titluri de carte anticomunistă şi incorectă politic la standul de carte Evdokimos/Fundaţia Profesor George Manu şi vom lansa la Târgovişte cea mai recentă apariţie editorială a noastră: "Îndreptar la spovedanie", de Valeriu Gafencu.

Ne vedem la Târgovişte!

Cezarina Condurache
Fundația Profesor George Manu




CĂRŢI NOI / Produse noi
Capsule Hepato-Complex (100 capsule) Detoxifiant al ficatului - Bio Nera Plant
 


Producator: Bio Nera Plant
Categorie: Capsule
- COMPOZITIE: Pulberi din 8 plante: părți aeriene de Coada-șoricelului, flori de Gălbenele, părți aeriene de Sulfină, părți aeriene de Țintaură, frunze de Anghinare, părți aeriene de Cicoare, părți aeriene de Isop, părți aeriene de Sunătoare - în proporţii egale. 
- ADMINISTRARE: cate 1 capsula de 3 ori pe zi, in cure de 4 saptamani, cu jumatate de ora inainte sau dupa masa 
100 de capsule, in flacoane din sticla violet, de 150 ml, cu sigiliu. 
220 grame 
Data Expirarii: 12/2018 
Cod produs: 60095 
Disponibila 
PRET: 22 RON
Mai multe produse disponibile în stoc
Detalii / COMANDA


ABC de nutritie - dr. Mihaela Bilic (CARTE)

 

Prezentare:

Relaţia unui copil cu mâncarea se construieşte în copilărie. Atunci învaţă ce înseamnă foamea şi pofta, descoperă plăcerea de a mânca, începe să-şi recunoască nevoile corpului, să ştie ce rol au alimentele. Dar un copil nu poate să-şi construiască singur o dietă diversificată şi echilibrată, nu ştie să se protejeze de supraoferta alimentară, nu reuşeşte să identifice corect produsele. Pentru asta are nevoie de familie, de educaţie, de şcoală, de informaţie, de cărţi… şi de un abecedar de nutriţie! dr. Mihaela Bilic, medic nutriţionist Vrei să fii bine crescut? Atunci trebuie să fii bine hrănit! Descoperă singur adevărul despre alimente, află care este rolul lor în organism, ce şi cât trebuie să mănânci. Gustul se educă şi se antrenează din copilărie. Intră la Şcoala Gustului şi învaţă să faci din mâncare un prieten. E mai distractiv şi mult mai interesant decât la orice altă şcoală, pentru că are gust bun! Joacă-te, experimentează, află, nutriţia este acum pe înţelesul tău. Ai la dispoziţie 30 de jocuri şi experienţe legate de mâncare, 30 de curiozităţi şi secrete despre alimente, teste şi exerciţii de isteţime, liste de echivalenţe, explicaţii medicale şi informaţii ştiinţifice, tabele şi grafice cu procente de nutrienţi, o istorie cu gust şi o diplomă de absolvire. Totul cuprins într-o carte scrisă pentru tine, simplă, colorată şi frumos ilustrată. Începând de astăzi vei şti totul despre mâncare!

Detalii despre carte / COMANDA



Vârstele iubirii Cum transformăm întâmplarea în destin - Mihail Neamtu (CARTE)

 

Prezentare:

Filozoful american Allan Bloom observa că majoritatea tinerilor au relaţii sexuale, dar nu (mai) trăiesc o poveste de dragoste. Şi totuşi, lumea animală nu ne va satisface niciodată. Când iubirea se înfiripă, simţim că aparţinem Cerului. În ce fel transformăm, atunci, întâmplarea amoroasă într-un destin singular?
Trei scurte naraţiuni, interpretate filozofic de Mihail Neamţu, surprind situaţiile-cheie ale iubirii. În zorii civilizaţiei, Mowgli părăseşte jungla pentru că aude cântecul de iubire al frumoasei Shanti. Doi romantici în plină adolescenţă, Mihnea şi Dora, cunosc văpaia iubirii pasionale, al cărei jăratec se înteţeşte prin epistolarul „cuvintelor bune de mâncat”. În sfârşit, Dinu şi Nelli Pillat-personalităţi istorice - au cunoscut atât extazul erotic, cât şi suferinţa, pariind mereu pe veşnicie.
Dincolo de eşec şi blazare, dar fără să propună reţete pentru fericirea conjugală, cartea ne invită să descoperim promisiunile, capcanele şi bucuriile iubirii.
...Un Alioșa Karamazov școlit - mi-am spus, de îndată ce l-am văzut pe Mihai Neamțu...

Andrei Pleșu

Detalii despre carte / COMANDA



Cetatea sub asediu Însemnări despre credință, rațiune și terorism - Teodor Baconschi (CARTE)

 

Prezentare:

"Libertatea e neapărat inteligentă", repetă autorul nostru. De ce? Pentru că încercările de uniformizare a gândirii sfârșesc printr-o imbecilizare involuntară a cetățenilor din agora. Când bucătăria corectitudinii politice pregătește meniul fad și nisipos al cantinei oficiale, te intrebi cine mai păstrează "sarea pământului"? Răspunsul lui Teodor Baconschi e simplu: oamenii care-și asumă riscul neliniștii metafizice și pariul gândirii pe cont propriu.

"Înzestrat cu o inteligență echilibrată, bine nutrită cu lecturi ample și diverse, temeinic - fără crispare - în demersurile sale investigatoare, Teodor Baconschi are norocul de a vorbi cu egală ușurință și limbajul tradiției, și pe acela al veacului. Cultura și credința sunt, pentru el, materia unei opțiuni unice, a unei experiențe globale, în care nu încap discriminări schizoide și excomunicări sărăcitoare. E, în peisajul nostru religios, o noutate absolută, un sunet distinct, pe care îl așteptam demult.

Andrei Pleșu

Detalii despre carte / COMANDA



Omul - ținta cercetării dumnezeiești, Arhim. Zaharia Zaharou (CARTE)

 

Prezentare:

Atât în scrierile Sfântului Siluan, cât și în cele ale Părintelui Sofronie teologia principiului ipostatic este înfățișată în mod catafatic, deși conținutul ei este necuprins și negrăit. La amândoi predomină același element pozitiv, căci amândoi vorbesc despre un Dumnezeu cunoscut și iubit, ale Cărui lumină și prezență se sălășluiesc în inima omului în chip simțit. Dumnezeu îl umple pe om cu harul Duhului Sfânt într-un mod personal și unic. Fiecare om este o persoană, un purtător al principiului ipostatic, pentru că este zidit după chipul și asemănarea Ipostasului Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu. Omul și-a primit principiul ipostatic prin porunca plăsmuitoare a lui Dumnezeu. Fiind zidit după chipul și asemănarea Făcătorului său, el vine în lume purtând în sine un principiu care, precum în Ființa dumnezeiască, la fel și în ființa omenească, nu este nicidecum un principiu limitativ, ci unul care poate să se dezvolte și să se desăvârșească, până ce se umple de plinătatea ființei divino-umane. Numai Dumnezeu posedă principiul originar al Ființei, iar centrul Ființei Sale, principiul Ei cel mai lăuntric, este Persoana-Ipostasul, care reprezintă temelia a tot ce ființează. La rândul său, omul, fiind chipul lui Dumnezeu, se naște în această viață potențial ca persoană-ipostas. Înlăuntrul său sunt tăinuite adâncuri: el are puterea de a împreună-lucra cu Ziditorul său pentru a asimila și veșnic a purta în sine viața cea nefăcută a Dumnezeirii. Principiul ipostatic se dezvoltă și se desăvârșește în om prin lupta de a reînnoi înlăuntrul său chipul dumnezeiesc și de a redobândi starea firească a liberei sale determinări de sine. Acest principiu constituie un dar cu care Dumnezeu înzestrează făptura zidită și înțelegătoare, învrednicindu-l pe om să devină cu adevărat stăpân pe propria-i fire. Principiul ipostatic devine lucrător și se reînnoiește în om atunci când acesta primește cercetarea luminii nezidite, care purcede de la Dumnezeul personal și Cel fără de început.

Arhimandrit Zaharia Zaharou

Detalii despre carte / COMANDA



Omilii despre pocăință, dragoste și optimism- Sfantul Nicolae Velimirovici (CARTE)

 

Prezentare:

Optimismul şi pesimismul sunt două moduri diferite de a aprecia viaţa. Conform aprecierii optimiste, viaţa este un mare dar, în timp ce după gândirea pesimistă, viaţa este un mare rău. Optimism înseamnă fericire, iar pesimism înseamnă nenorocire. Pentru om, cea mai mare fericire nu este sănătatea, bogăţia, prietenii sau slava. Cea mai mare fericire pentru om este să fie optimist. Pe de altă parte, cea mai mare nenorocire pentru om nu este boala, sărăcia, singurătatea, părăsirea, nedreptatea sau oricare altă greutate sau pierdere. Cea mai mare nenorocire pentru om este să fie pesimist. Pentru că, în timp ce optimismul constituie imn de viaţă, pesimismul constituie imn de moarte. Refrenul primului imn este: „Merită să trăieşti!”, în timp ce refrenul celui de-al doilea este: „Nu merită să trăieşti!”. A trăi înseamnă să gândeşti, să simţi, să munceşti. Optimistul repetă: „Merită să gândeşti, merită să simţi, merită să munceşti”.

Detalii despre carte / COMANDA



Cantari ortodoxe (CARTE)

 

Detalii despre carte / COMANDA



Minuni, semne cerești și tămăduiri petrecute cu oameni obișnuiți ai zilelor noastre (CARTE)

 

Prezentare:

Pocăința e cea mai mare și mai de folos minune pentru suflet – poate chiar mai mult decât învierea unui mort. Dar asta nu înseamnă că minunile nu au nici un fel de importanță în viața duhovnicească. ­Altminteri pentru ce Sfânta Scriptură – mai cu seamă Evangheliile – descrie atât de multe întâmplări de felul acesta? De ce Însuși Hristos a săvârșit minuni într-un număr atât de mare, după mărturia Evangheliei: lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris (In 21, 25)? Care este chiar rostul prezentei cărți, cu zecile de minuni cuprinse în ea? Răspunsul la aceste întrebări îl dă Sfântul Apostol Pavel: un semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi (I Cor. 14, 22). Vom adăuga: și pentru cei puțini credincioși.
Hristos a ales să facă multe și mari minuni, pentru a trezi conștiința adormită a omului căzut în păcat. Minunile Lui au fost ca o trâmbiță răsunătoare, ce a deșteptat și continuă să deștepte milioane de suflete omenești din somnul lor de moarte.
Cartea de față cuprinde minuni din vremea noastră... Unele din întâmplările descrise aici nu sunt minuni în adevăratul sens al cuvântului, ci mărturii ale îndurării lui Dumnezeu. Totul este scris cu emoţie sinceră şi potrivit adevărului, călăuzind către ­Dumnezeu şi către întărirea credinței în El.

Detalii despre carte / COMANDA



Mica Biblie (CARTE)
 

Detalii despre carte / COMANDA

 


Ulei de salvie, 250 ml Tonic fizic şi mental. Protejează organismul împotriva stresului oxidativ

 

Prezentare:

Produs natural obținut din părți aeriene de salvie, ale căror substanţe active au fost extrase în ulei de floarea soarelui presat la rece.

Efect terapeutic:

Recomandari:

Produsul este un supliment alimentar şi nu trebuie să înlocuiască un regim alimentar variat şi echilibrat şi un mod de viaţă sănătos.

A nu se depăşi doza zilnică recomandată pentru consumul zilnic.

Contraindicat persoanelor cu alergie sau hipersensibilitate la oricare dintre componentele produsului.

A se păstra bine închis, ferit de umiditate şi căldură. A nu se lăsa la îndemâna şi la vederea copiilor mici.

COMPOZITIE:

Salvia - Frunzele conţin 3-8% taninuri catechice, acizi fenolici: rosmarinic, cafeic, clorogenic, ferulic şi galic, 1-3% flavonoide: apigenină, derivaţi ai luteolinei. Cele mai importante substanţe active ale plantei sunt: uleiul esenţial (1-2%), salvinul, cirsimaritinul şi acidul rosmarinic. Salvinul şi cirsimaritinul distrug bacteriile; acidul rosmarinic are efect antiinflamator, iar uleiul esenţial actionează ca antiperspirant, influenţând centrul de comandă din creier al reglării temperaturii corpului.

Datorită compoziţiei chimice complexe a uleiului esenţial şi a celorlalte substanţe active din frunze, extractele de salvie au proprietăţi coleretice, carminative, estrogene, antiseptice şi uşor astringente. Se utilizează ca eupeptic-amar, stimulent în dispepsii şi atonii gastro-intestinale, colagog şi în disfuncţii ovariene.

Uleiul de floarea soarelui presat la rece este foarte bogat în vitamina E, oferind protecție pentru artere și inimă. Are efect antioxidant, previne îmbătrânirea celulară, este imunostimulator. Prin conținutul de lecitină ajută la tonifierea sistemului nervos, iar prin vitaminele conținute și acizii grași polinesaturați are efect în scăderea colesterolului. Uleiul de floarea–soarelui presat la rece este tonic, nutritiv, antianemic, antiinfecțios și ajută la dezintoxicarea organismului. Vitamina A ajută la creșterea oaselor și a dinților, la prevenirea diverselor infecţii, a aterosclerozei şi a hipertensiunii arteriale. Luat dimineața pe stomacul gol, are efect benefic împotriva constipației.

Detalii / COMANDA



Carol I - Primul si cel mai mare rege al Romanilor - Adrian Cioroianu, Andrei Radu (CARTE)

 

Prezentare:

Asemeni inițiativei generoase și vizionare din anul 1895, când, sub domnia Regelui Carol I și prin efortul folcloristului Dumitru Stăncescu și al editorului Carol Müller, a fost pusă temelia colecției de carte „Biblioteca pentru toți“, astăzi, Curtea Veche Publishing vine, altruist și inspirat, în ajutorul copiilor și tinerilor țării.
Numărul cititorilor de carte a scăzut foarte îngrijorător în România ultimelor două decenii. Tot mai puține volume ajung în mâinile copiilor și adolescenților, tot mai puține titluri se așază în biblioteca de familie a contemporanilor noștri.
La fel ca primii noștri Suverani, Carol I și Elisabeta, care erau absolut convinși de nevoia de carte pentru prosperitatea națiunii, Familia Regală a României de astăzi crede că ignorarea cuvântului tipărit între copertele cărții reprezintă o vulnerabilitate a națiunii și a patriei.
Părinți, aduceți cartea aproape de copiii voștri! Așa cum au nevoie de iubire, de soare și de familie, cei mai mici români au nevoie de cărți, pentru a se întregi ca oameni.

Principele Radu al României

Detalii despre carte / COMANDA



Gem de zmeură și aronia, 480g

 

Prezentare:

Gemul Nera Plant de zmeură și aronia este un aliment hrănitor și aromat, dar și un remediu accesibil pentru numeroase carențe și afecțiuni.

Produs natural fără aditivi, conservanți sau coloranți.

A se păstra bine închis, la temperatură constantă.

COMPOZITIE:

Fructele de Aronia au un gust dulceag-amărui şi conţin o cantitate mare de antioxidanţi. Cu un efect tonic general, ele înviorează, cresc vitalitatea şi sporesc imunitatea, echilibrează metabolismul, scad nivelul hormonilor de stres, calmează şi întreţin buna dispoziţie. Foarte bogate în vitamine și minerale - potasiu, calciu, fosfor, magneziu, fier, mangan, iod și vitaminele A, B₁, B₂, B₃,B₅,B₆,B₉, C, E, K, PP,  fructele de Aronia mai conţin zaharuri, acizi organici, tanini și pectine. Ele conţin de 15 ori mai multă vitamina C decât Afinele, dar și vitamina PP, care are rolul de a o fixa în organism.

Datorită proprietăților antiseptice, fructele de Aronia sunt un remediu puternic în răceli și prevenirea infecțiilor virale și bacteriene.

Anticancerigene și detoxifiante, fructele de Aronia ajută la îmbunătăţirea fluxului sangvin şi la stabilizarea tensiunii arteriale. Studiile au demonstrat că acestea ajută creierului,  previn pierderile de memorie, pierderea echilibrului și a coordonării, previn și Alzheimer-ul. Printre beneficiile fructelor de Aronia, mai amintim: prevenirea și tratarea bolilor ficatului şi vezicii biliare, inflamaţiilor stomacului, alergiilor, a bolilor de piele, infecțiilor urinare, hiperglicemiei și obezității.

Datorită proprietăților pe care le au, fructele de Aronia au fost introduse în dieta cosmonauților ruși, în anul 1959. Totodată, ele sunt recomandate și în dietele sportivilor și pot fi oferite chiar și bebeluşului de la vârsta de 1 an, conținutul mare de iod al lor fiind benefic în fazele de creștere ale copiilor.

Vă puteți bucura din plin de beneficiile acestui fruct și consumând Siropul Nera Plant Tonic vitaminizant.

Zmeura este o sursă remarcabilă de antioxidanți și fitonutrienți - protectori împotriva bolilor cronice și degenerative precum  obezitatea, diabetul zaharat, hipertensiunea, ateroscleroza, afecțiuni ale sistemului osteoarticular și nervos.Tilirosida conţinută de Zmeură activează un hormon care reglează metabolismul țesutului adipos. Chiar dacă are puține calorii, Zmeura este sățioasă și alungă senzația de foame pentru mult timp. Fructele de Zmeură sunt bogate în fibre, fapt ce favorizează arderile și o digestie bună. Consumând Zmeură, aducem în organism o paletă largă de compuși antiinflamatori care întăresc imunitatea, redau vitalitatea organismului și încetinesc procesele de îmbătrânire. În plus, ea îmbunătățește memoria, întârzie îmbătrânirea cognitivă, reduce nivelul de zahăr din sânge și previne bolile de inimă și pe cele de ochi.

Cu un conținut foarte bogat în vitamina C, vitamina K, acid folic, vitaminele B₁, B₂, B₃, B₅,B₆, B₉, A și vitamina E, fructele de Zmeură inhibă creșterea celulelor canceroase și opresc dezvoltarea anumitor forme de cancer. Ultimele studii au arătat că, datorită nivelului ridicat de vitamina C, dar și de magneziu, fructele de zmeură sunt benefice și în cazul infertilității, atât la femei, cât și la bărbați.

Puteți regăsi beneficiile fructelor de Zmeură și în Siropul Nera Plant Tonic vitaminizant și ale mlădițelor de Zmeur în 3 produse destinate sănătății femeii: Tinctură Nera Plant Femina - complexCeai Nera Plant Femina-complex și Capsule Nera Plant Femina-complex

Detalii / COMANDA



Ghid de buzunar pentru părinți - Gail Reichlin, Caroline Winkler (CARTE)

 

Prezentare:

Ajutor! Cum procedezi când copilul tău preşcolar îşi iese din fire, muşcă alţi copii, te întrerupe tot timpul, vorbeşte urât, nu vrea să folosească oliţa şi face multe altele…

Cartea de faţă oferă sute de soluţii rapide la problemele cu care se confruntă frecvent părinţii cu copii mici. Sfaturile incluse în aceste pagini se bazează pe îndelungata experienţă a autoarelor, pe bun-simţ, judecată sănătoasă şi înţelepciune părintească. Filozofia acestui ghid promovează disciplina bazată pe iubire necondiţionată, însoţită de limite educaţionale ferme. Iar strategiile sugerate de cele două autoare garantează o calmare imediată a situaţiei şi o bună înţelegere pe termen lung a problemelor de comportament ale copiilor.

Detalii despre carte / COMANDA



Nunta de taină a sufletului - Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, Fericitul Theodorit (CARTE)

 

Prezentare:

Vorbind de Dascălii cei înțelepți
Și pe Theodorit îl trec în rîndul lor
Ca pe-un bărbat dumnezeiesc, ca pe un Dascăl mare,
Ca pe un stîlp neclintit al Ortodoxiei.
Iar de s-a și clintit odată din întîmplare,
Om era: nu-l osîndi, omule,
Că nu atît din rea-credință s-a clintit,
Cît purtat de sfada cea aprigă.
Ce, trebuia să-l întreacă pe Chiril în toate cele,
și ca dogmatist, și ca scriitor?
Pe deasupra, s-a îndreptat –
Iar în toate celelalte privințe
Văzîndu-l cu nimic mai prejos decît Păstorii cei mai mari,
Cu bun temei îl scriu aici în ceata lor.

Sfîntul Ioan al Efhaitelor
(epigramă din Anthologia Graeca)

Detalii despre carte / COMANDA



Icoana în tradiția ortodoxă - Pr. Stephane Bigham (CARTE)

 

Prezentare:

În societatea contemporană, în care Dumnezeu este din ce în ce mai absent şi în care totul este apreciat după utilitatea practică, aspectul „neobişnuit” al icoanei deranjează prin capacitatea sa de a face apel la nivelurile profunde ale fiinţei umane. Icoana reintroduce o prezenţă dumnezeiască în viaţa de zi cu zi. Aceasta poate surprinde „pe furiş” privitorii anesteziaţi sau nepăsători care, prin intermediul ei, se simt mai aproape de o dimensiune nebănuită a existenţei lor, o dimensiune înăbuşită. Ochii pătrunzători ai feţei sfinte străpung adâncurile omului modern şi acolo, acest chip poate face simţită frica sau pacea. Chiar şi creştinii „secularizaţi”, dacă nu cumva această formulare reprezintă o contradicţie în termeni, simt bucurie sau tristeţe. Prezenţa lui Dumnezeu este un foc mistuitor care încălzeşte sau arde inima.

Detalii despre carte / COMANDA

Pr. Stéphane Bigham



Dicționar de teologie ortodoxă și știință - Pr. Razvan Andrei Ionescu, Adrian Lemeni (CARTE)

 

Prezentare:

Lucrarea de faţă se doreşte a fi un dicţionar mai ales în accepţiunea de instrument de lucru. Îşi propune să-l familiarizeze pe cititor cu concepte şi termeni fundamentali aparţinând demersului ştiinţific de după modernitate, respectiv demersului teologic ortodox contemporan într-o abordare dorit neopatristică şi filocalică şi, nu în ultimul rând, cu termeni aparţinând demersului actual de dialog dintre teologie şi ştiinţe, cel care naşte astăzi, prin continua sa maturizare, un instrumentar conceptual absolut necesar celor care se încumetă să facă incursiuni în zona de graniţă dintre cele două domenii de cunoaştere. Lucrarea are un caracter „enciclopedic” în măsura în care propune, după criteriile clasice ale enciclopedismului, explicarea fiecărui termen în parte însoţită de repere bibliografice, de observaţii, respectiv de trimiteri către termeni înrudiţi a căror lectură întregeşte orizontul noţional. Deopotrivă, se doreşte „neopatristică” şi „filocalică”, în măsura în care propune un demers teologic cu trimiteri dese la cuvintele Părinţilor (cu precădere ale celor din contemporaneitate, dar nu numai) care, prin experienţa vieţii lor, trăite în contextul frământărilor lumii actuale, au a ne împărtăşi un cuvânt viu structurat ca răspuns în sensul nevoilor de mântuire ale omului de azi. În fine, lucrarea este, într-un anume fel, „vocabular”, deşi îi lipseşte programatic o tindere către exhaustivitate la nivel de prezentare de termeni, întrucât propune un posibil fond de bază – instrumentar conceptual necesar studiului relaţiei dintre teologia ortodoxă şi ştiinţă.

Detalii despre carte / COMANDA



322 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea (CARTE)

 

Prezentare:

"Cum singur spune, Tutea s-a revarsat in altii. Cand apele spiritului sau s-au retras, ele au lasat in urma, cristaline, slefuite de patima, suferinta si inteligenta, cateva sute de vorbe memorabile. Functia acestor pagini este simpla: intelese in dozajul lor corect, uneori cu doza necesara de umor, alteori ramanand de-a dreptul contestabile, ele pot sa apere de amagitori, de prosti si uneori de excesul care sta la panda in fiecare dintre noi. Dar mai presus de orice ele sugereaza un lucru nespus de simplu si de greu de obtinut: ca a fi liber inseamna a gandi totul cu mintea ta. Pentru ca in acest caz chiar si eroarea, apartinandu-ti, este mai lesne suportabila. Cu atat mai mult in acest secol, in care lucrul cel mai teribil care ni s-a putut intampla a fost acela de a fi gresit (sau de a fi devenit victime), participand la erorile altora."

Gabriel Liiceanu

Detalii despre carte / COMANDA



 

Descarca oferta completa de CARTI/Produse la zi (.xls)
de la toate editurile ortodoxe din tara (3000 de titluri),
precum si icoane, tamâie, cruciulite, calendare, felicitari etc.

Produse naturiste (.pdf)

Descarca oferta 
Editurii Agaton
reducere 20%

Va invitam sa scrieti articole si stiri in revista Porunca iubirii


"Fericit cel ce citeşte…
căci vremea este aproape" (Apoc. 1, 3)

Periodicitate: lunar    

Revista Porunca Iubirii 
apare din 1998 cu binecuvântarea Arhiepiscopiei Sibiului

Editor
Asociatia ORTOPRAXIA (Ed. Agaton)
0740054256; revista@agaton.ro
Fondatori: ing. Ioan Cişmileanu, ing. George Căbaş, ing. Alexandru Stănese

Director: Ioan Cismileanu
Consilier editorial: Pr.conf.dr. Constantin Valer Necula
Redactori
Pr. Adrian Roman; Cristina Roman; Ioan Cismileanu; Natalia Corlean

----------------------
ISSN 2344 - 0619
ISSN-L 1453 - 7567

http://poruncaiubirii.agaton.ro/html2doc/PoruncaIubirii-Februarie-2017.doc