Porunca Iubirii
Nr. vizualizari: 249

Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera.

Tags: cruce; Sfanta Cruce; emigranti;
Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera.
 

Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera.

Să nu încetăm de a face binele, căci vom secera la timpul său, dacă nu ne vom lenevi.

Deci, dar, până când avem vreme, să facem binele către toţi, dar mai ales către cei de o credinţă cu noi.

Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!

(Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel Capitolul 6)

 

În fiecare an, la 14 septembrie, Biserica Ortodoxă prăznuiește Înălțarea Sfintei Cruci. „Prin ascultarea Sa smerită față de Dumnezeu, până la ascultare pe cruce, Domnul Hristos a biruit păcatul neascultării lui Adam și moartea ca plată sau pedeapsă a păcatului. Prin Învierea Sa a arătat slava crucii ca fiind slavă a iubirii sale jertfelnice, sfințitoare și de viață făcătoare. De aceea cântăm: «Iată, prin cruce a venit bucurie la toată lumea». Crucea este semn de mântuire, de biruință și de viață veșnică. Transformarea morții lui Hristos în biruința vieții veșnice înseamnă și transformarea crucii din obiect de tortură sau de ocară în semn de mântuire, de viață nesfârșită” (PF Patriarh Daniel – Ziarul Lumina)

În acest an, chiar în prag de ziua cinstirii Sfintei Cruci, o știre de circulație internațională a adus mâhnire și îngrijorare în rândul creștinilor. Un retailer renumit, cu desfacere și în țara noastră, Lidl Germania, a eliminat crucile care apar pe ambalajul unor produse pe care le vinde, afirmând ca grupul evită folosirea de simboluri religioase, deoarece nu dorește să excludă nicio credință religioasă.  În fața valului de comentarii indignate, purtătorul de cuvânt al grupului a revenit asupra politicii companiei. "Nu am avut niciodată intenția să șocăm. Evităm folosirea simbolurilor religioase pe ambalajele noastre pentru a menține o poziție neutră față de toate religiile. Dacă acest lucru a fost perceput altfel, ne cerem scuze persoanelor care ar fi putut fi șocate", a declarat acesta. (Sursa: Hotnews)

Presiunea opiniei publice a determinat ulterior compania Lidl să ceară scuze clienților pentru gestul de a elimina crucea de pe produsele unei firme grecești. „Ne cerem scuze pentru orice ofensa provocată de editarea în gama de produse Eridanous. Putem confirma că design-ul va fi revizuit cât de curând posibil", au precizat germanii de la Lidl. Lanțul de supermarketuri a precizat că decizia de eliminare a crucilor nu a intenționat să transmită o poziționare ideologică. „Am făcut o greșeală în cea mai recentă revizuire a designului produselor noastre și tratăm această problemă cu cea mai mare prioritate", a adăugat Lidl. Ceea ce ne dă și mai mult de gândit este ca în vreme ce retailarul german cenzurează crucea de pe produse, nu are nicio problemă cu semiluna islamică. Un român aflat în străinătate a publicat pe o rețea de socializare o imagine cu o promoție realizată de Lidl Cehia, în care compania folosește, fără a fi obligată, semiluna islamică pentru a ilustra Orientul. Aceeași situație s-a petrecut și-n Italia, cu aceeași campanie.

Reacția Bisericii Catolice

Cardinalul ceh Dominik Duke este primul reprezentant al Bisericii Catolice care ia atitudine împotriva celor de la Lidl. Într-o scrisoare adresată ambasadorului grec la Praga, cardinalul spune că gestul de a șterge crucea este unul fără precedent și necivilizat. „Acum este vorba doar despre falsificarea unor fotografii, dar există temeri că pe termen scurt se poate ajunge la înlăturarea crucilor reale de pe biserici. Civilizația europeană este compusă din mai multe ramuri, iar filosofia greacă este una dintre cele mai importante. Suprimarea libertății de exprimare este prioritatea pe care o au unii comercianți”, spune Duke.

Reacția unui europarlamentar român

”Niciodată un Creștin nu va fi ofensat sau deranjat de prezența unei Semiluni deasupra unei Moschei. Sau a unei Stele a lui David aflată deasupra unei Sinagogi. De ce am dori să protejăm unei persoane care, aflată în Europa, se simte ofensată când vede o Cruce deasupra unei Biserici??? O astfel de persoană nu are ce căuta în Europa pentru că în mod evident se află în conflict cu tot ce înseamnă valori și tradiții europene!”, scrie europarlamentarul Ramona Mănescu (PPE) într-o postare publicată pe blogul personal„Gestul facut de Lidl este insultător la adresa a 500 de milioane de cetățeni europeni, este revoltător și este profund anti-european. Europa este un continent așezat pe fundamentul a 2.000 de ani de creștinism și care a plătit foarte scump drumul care a dus pana la valorile în care credem cu toții astăzi, așa cum este toleranța. A șterge în mod intenționat o Cruce de pe cupola unei Biserici dintr-o țară profund Ortodoxă nu este toleranță, ci exact opusul.”, susține reprezentantul României în Parlamentul European.

Cine nu cinstește Crucea nu a înțeles nimic din misiunea lui Hristos pentru omenire

Părintele Nicolae Steinhard, adresându-se celor care văd în cruce doar lemnul pe care a suferit Domnul, spunea că a nu pomeni Crucea, a ne feri de amintirea celor petrecute pe Golgota înseamnă „a nu înțelege misiunea pământească a lui Hristos, voința Sa de a se identifica cu soarta omului, de a o cunoaște în forma sa cea mai neprefăcută". Crucea Domnului nu e numai a Sa, e a noastră, a tuturor. Acoperind-o, ne mințim pe noi înșine, ne trădăm și ne lipsim de lucrul prin care s-a înfăptuit mântuirea noastră și care destăinuie omului cât de mare este iubirea Ziditorului pentru făptura Sa.  (Sursa: Ziarul Lumina)

Chestiunea refugiaților islamici. Cu ce preț le "menajăm sentimentele"?

Ana Blandiana a avut îndrăzneala de a vorbi răspicat pe acest subiect încă de anul trecut. Întrebată fiind într-un interviu cum gestionează Uniunea Europeană valul de refugiaţi din Orientul Mijlociu, ea spune: „E clar că relaţia noastră cu ei pe această temă nu stă în picioare în acest context. Pe noi nu ne primesc în Schengen de nu ştiu câţi ani, din cauză că nu avem măsuri de securitate a frontierei şi acum sunt primiţi sute de mii de refugiaţi...   Problema nu e de a nu da tot ce poţi să dai, ci a nu renunţa la ceea ce eşti tu primind mase de emigranţi de cu totul alt tip de cultură, de mentalitate... E clar că e vorba de nişte interese organizate şi în faţa acestor interese nu a existat un răspuns înţelept al Europei. Unul din răspunsuri e acela că  Europa are o natalitate mult mai scăzută, Germania în cazul acesta, şi că deci are nevoie să primească forţă de muncă; da, dar având în vedere numărul acesta mare de refugiaţi, Germania în speţă, şi Europa, vor avea de ales între a primi migranţi şi a trăi în continuare la fel de bine, ca să-şi asigure pensiile, şi a renunţa la propria integritate pentru că, în mod ciudat, cei care vin nu se adaptează aşa cum s-a dovedit prin minoritatea turcă din Germania sau musulmanii din Franţa, oamenii nu s-au adaptat regulilor ţărilor respective, culturilor şi legilor ţărilor respective.

Ei chiar cred în Dumnezeul lor, pe când noi nu mai credem în al nostru

După părerea mea, ţările care au probleme cu musulmanii n-au abordat-o corect pentru că au avut tot timpul ca lege supremă libertatea supremă, libertatea totală. Orice abordare care să fi dus la rezultate echilibrate ar fi fost o reducere a libertăţii de mişcare, iar libertatea totală duce la ce spunea Lech Walesa („Dacă Europa îşi deschide porţile, curând vor veni aici milioane şi, trăind printre noi, vor începe să-şi practice obiceiurile, inclusiv decapitările”- spunea Walesa într-un interviu-nr). „Asta dovedeşte în ce măsură noi suntem slabi în faţa unor oameni care vin şi care cred foarte tare, până la nebunie, până la fanastim. Nu discutăm despre cei răi, discutăm despre cei normali, ei chiar cred în Dumnezeul lor, în timp ce noi nu mai credem în al nostru. Ca să nu mai zic că urmarea acestui fapt nu e  doar lipsa unei spiritualităţi, care a dus la o societate de consum în care important este doar să lucrezi cât mai mult, ca să mănânci cât mai mult, ca să faci apoi cură de slăbire că te-ai îngrăşat prea tare...”  

În discursul de acceptare a titlului de Doctor Honoris Causa al Universității din Cluj, Ana Blandiana spunea: ”Astăzi 50% din populația Londrei este neengleză, iar în suburbiile Parisului sau ale Rotterdamului trebuie să îți repeți unde ești pentru a nu uita că te afli în EuropaEste evident că în implacabila ciocnire a civilizațiilor, Europa pierde văzând cu ochii nu pentru că nu are resurse, ci pentru că nu are credință. Și nu mă refer numai la credința în Dumnezeu, deși evident și despre asta e vorba, ci pur și simplu la puterea de a crede în ceva. Încleștarea dintre unul care crede cu tărie în adevărul credinței sale, oricât de aberant ar fi acel adevăr, și unul care se îndoiește de adevărul idealurilor sale, oricât de strălucitoare, se va termina întotdeauna cu victoria primului. Ceea ce spun nu este o pledoarie pentru fanatism, ci una pentru încredere și fermitate. Să ne amintim dezbaterile de acum nu mulți ani în urma cărora Uniunea Europeană a optat să refuze sintagma „rădăcinile creștine al Europei”, infirmându-și astfel propria istorie și propria definiție culturală. Ni se va răspunde că Europa crede în libertate. E adevărat. Dar libertatea este o noțiune cu margini nesigure, în stare să producă orice, dar nu și să scuze orice. Din nefericire părinții democrației, când au scris Carta Drepturilor Omului, au uitat să scrie și o Cartă a datoriilor omului. „Unde nu este datorie, nu este drept, spunea Carol I, și unde nu este ordine nu este libertate”. Ordinea europeană odată sfărâmată sub pașii milioanelor de emigranți, libertatea Europei va rămâne o formă periculoasă cu un fond tot mai inexistent. (...)

Un exemplu major al istoriei ca viitor pornește de la întrebările legate de political correctness, un termen care se folosește în general în engleză pentru că tradus și-ar pierde încărcătura ironică pe care citările o conțin. Corectitudinea politică pare o locuțiune mai benignă, care poate fi discutată, căreia i se pot pune întrebări (cine a stabilit-o? în ce scop? respectarea ei face lumea mai comprehensibilă? omul mai bun?) în timp ce political correctness este pur și simplu un ordin care nu se discută, ci se execută, iar cei ce nu o fac trebuie să se pregătească să tragă consecințele.

Satanizarea noțiunii de națiune, naționalitate, naționalism de către internaționalismul proletar sau de către political correctness, chiar dacă are scopuri diferite, se manifestă cu aceeași violență și are aceleași victime: tradiția, mândria moștenirii din bătrâni și solidaritatea cu cei din neamul tău, neamul însemnând în același timp popor, dar și familie. Pentru că, deși pare că nu are legătură, primele semne de îmbolnăvire gravă a unei societăți apar la nivelul celulei ei de bază, prin slăbirea legăturilor de familie despre care vorbește David Cooper în „Moartea familiei”.

„Înăuntrul nostru suntem la fel. Cultura este cea care face diferența” observa cu mii de ani în urmă Confucius. Europa se simte amenințată nu pentru că vin spre ea sute de mii de ființe umane care au nevoie de adăpost și a căror primire reprezintă o scădere a propriului ei nivel de viață, ci pentru că aceste ființe umane au o mentalitate și cultură (religia fiind o importantă parte a acesteia) extrem de deosebite, fără a avea intenția și poate nici capacitatea de a se adapta la regulile de viața și formula culturală a celor dispuși să îi găzduiască. Însăşi toleranța europeană este privită nu ca o calitate, ci ca o formă de slăbiciune, și chiar este, în măsura în care în toleranța față de ceilalți nu se cuprinde și respectul față de propria noastră definiție și curajul de-a ne-o apăra. Şi dacă, aşa cum spunea Lovinescu, „cultura este finalitatea tuturor societăţilor”, şansa noastră, a noastră şi a Europei, este să ne apărăm cultura, pentru ca să ne salvăm prin ea. Rezistenţa prin cultură, eficientă ieri în absenţa libertăţii, este încă mai necesară azi, în overdoza de libertate ,când nu mai este doar un mijloc de a salva poeţii, ci chiar scopul în sine al salvării civilizaţiei."  (Citește mai mult: adev.ro/nxwhwi)

Să nu ne rușinăm cu Crucea lui Hristos

"Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat și păcătos, și Fiul Omului Se va rușina de el, când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinții îngeri."

De cel ce se rușinează de Hristos în lumea aceasta, și Hristos Se va rușina la sfârșitul lumii. De cel ce se rușinează de Hristos înaintea păcătoșilor, și Hristos Se va rușina înaintea sfinților îngeri. De ce te vei mândri, o, omule, dacă Hristos se rușinează de voi? Dacă voi vă rusinaţi de viaţă, aceasta înseamnă că veţi primi strălucire în moarte; dacă vă rusinaţi de adevăr, vă mândriţi cu minciunile; dacă voi vă rusinaţi de milostivire, aflaţi mândrie în facerea de rău; dacă voi vă rușinați de dreptate, aflaţi mândrie în nedreptate. Dacă voi vă rusinaţi să suferiţi pe cruce, aceasta înseamnă că aflaţi mândrie în blasfemia idolească; dacă vă rușinați de viaţa fără de moarte, aflaţi mândrie în stricăciunea morţii și putreziciunea mormântului! În această situaţie, înaintea cui vă puteţi rușina de Hristos? Este mai bine înaintea omului decât înaintea lui Hristos? Nu; pentru că nu este nimeni mai bun decât Hristos. Aceasta înseamnă că voi vă rușinați de Hristos înaintea cuiva mai mic decât Hristos.

Te rușinezi de tatăl tău înaintea unui urs, sau se rușinează o fiică de mama ei înaintea vulpii? Atunci, de ce să te rușinezi de Cel mai bun înaintea celui rău, de Preacuratul înaintea celui necurat, de Atotputernicul înaintea celui fără de putere, de Preaînţeleptul înaintea celui prost? De ce să te rușinezi de Domnul cel măreţ înaintea neamului desfrânat și păcătos? Se întâmplă aceasta pentru că neamul acesta joacă într-una înaintea ochilor tăi? Încă puţin, numai puţin, și Domnul va veni întru slavă pe nori de îngeri si neamul acesta va pieri dinaintea tălpilor Sale, întocmai ca pulberea înaintea vântului puternic. Te vei rușina atunci în faţa adevărului, nu de împăratul slavei, ci de tine însuţi, dar atunci rusinea ta nu-ţi va fi de nici un folos. Este mai bine să te rușinezi acum, când rușinea te mai poate ajuta, să te rușinezi de fiecare lucru înaintea lui Hristos, iar nu de Hristos înaintea fiecărui lucru. (Sursa: Nicolae Velimirovici)

Însuși trupul nostru ia forma Sfintei Cruci

Faptul că tocmai Crucea a ajuns să fie un simbol al creştinismului, chip al mântuirii omului, nu este deloc o întâmplare. Însuşi trupul nostru are forma crucii atunci când ridicăm braţele pentru a îmbrăţişa lumea, adică viaţa aceasta pământească, viaţă care pentru noi, ca urmaşi ai lui Adam, nu este scutită de suferinţă. Crucea, acest simbol al vieţii şi mântuirii noastre, este pus de creştini la loc de cinste în casă, purtat la piept, dar nu precum fac cei care o consideră o bijuterie asortată cu o anumită îmbrăcăminte sau ca pe un talisman purtător de noroc. Crucea nu se poate “asorta” decât cu o dragoste jertfelnică. Linia orizontală a semnului purtător de biruință unește umăr cu umăr. În genere, umărul, partea corpului omenesc corespunzând articulației dintre brațe și trunchi, este asociat cu puterea. De aici zicala: „a pune umărul la greu”. Unind umerii cu orizontala Crucii, devenim mai puternici, căci, aşa cum ne spune dumnezeiescul Pavel, Sfânta Cruce reprezintă puterea lui Dumnezeu. Așadar, crucea de la gât nu este o bijuterie, chiar dacă e confecționată din metale prețioase, nu e nici măcar un obiect decorativ, ci trebuie să fie semnul credinței noastre, să se transforme într-un prilej de mărturisire autentică a lui Hristos. Crucea nu reprezintă un talisman. Nu semnul în sine constituie o armă împotriva diavolului, ci credința noastră că Hristos, prin jertfa Sa, a dat putere crucii, transformând-o într-un semn de biruință prin învierea Lui din morți. (Sursa: cuvantulortdox)

 

17-09-2017
Citeste si:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu