Porunca Iubirii
Nr. vizualizari: 77

Numai Iisus Hristos oferă omului libertate deplină - mesaj către tineri

PF Daniel - Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Tags: libertate; tineri; ITO;
Numai Iisus Hristos oferă omului libertate deplină - mesaj către tineri
 
  • Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Întâlnirea Internațională a Tinerilor Ortodocși, Iași, 01–04 septembrie 2017. Tema generală a întâlnirii ITO de la Iași (2017) a fost Tânărul în căutarea libertății.

1. Libertatea – o preocupare constantă a umanității

Libertatea a preocupat încă din antichitate pe unii filosofi ca Platon sau Socrate, dar și în timpurile moderne ca Immanuel Kant, Nicolae Berdiaev, Jean Paul Sartre și mulți alții. Libertatea a preocupat, de asemenea, pe unii intelectuali care reflectau asupra raportului dintre libertatea individului și ordinea socială, bazată pe legi, pe drepturi și pe obligații. Astăzi, în contextul capitalist al noilor ideologii seculariste, se acordă prioritate drepturilor sau libertăților individuale, fără nicio referință la valorile credinței în Dumnezeu și la vocația omului de a trăi o viață eternă. Deși tema libertății, ca aspirație permanentă a persoanelor și a popoarelor, a preocupat omenirea de-a lungul timpului, totuși nu există o definiție comună a libertății, esența acesteia fiind greu de definit. Cu toate acestea, se face adesea distincție între libertatea naturală a omului, ca liber arbitru de-a alege între bine și rău, și libertatea socială, ca libertate acordată individului de către societatea în care trăiește. Desigur, libertatea naturală și libertatea socială au o anumită valoare pentru toți oamenii, dar pentru creștini acestea nu reprezintă libertatea spirituală deplină, libertate descoperită lumii de Iisus Hristos și dăruită celor ce cred în El.

2. Libertatea omului s-a deteriorat (pervertit) prin căderea lui din comuniunea de viață cu Dumnezeu, creatorul universului și al omului

Libertatea pe care o are omul, ca persoană creată după chipul lui Dumnezeu (cf. Facere 1, 26-27), a fost grav deteriorată sau coruptă prin neascultarea de Dumnezeu a protopărinților noștri Adam și Eva, când omul a voit să fie ca Dumnezeu, dar în uitare și despărțire de Dumnezeu (cf. Facere cap. 2). Întrucât toți oamenii au moștenit firea lui Adam cel vechi (cf. Romani cap. 5, 12), libertatea omului pe pământ este pervertită de păcat înțeles ca mod de existență egoist și posesiv, care-l împiedică pe om să iubească deplin și permanent pe Dumnezeu și pe toți oamenii („Nu fac binele pe care-l voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc” – constată Sfântul Apostol Pavel – Romani 7, 19). De asemenea, libertatea omului este pervertită și de duhurile răutății (puterile demonice), care îndeamnă adesea pe om la necredință și la neascultare de Dumnezeu, precum și la ură față alți oameni. De aceea, creștinul luptă „împotriva (…) duhurilor răutății care se află în văzduh” (Efeseni 6, 12). În sfârșit, cel mai mare obstacol al libertății omului este moartea, deoarece aceasta se opune dorinței omului de a trăi permanent viața sa în relație cu lumea văzută (oamenii și natura). Din acest motiv, Sfânta Scriptură ne spune că „vrăjmașul cel din urmă (al omului) care va fi nimicit este moartea” (1 Corinteni 15, 26).

3. Iisus Hristos – Noul Adam – a biruit păcatul, iadul și moartea, dăruind astfel omului libertatea deplină de a iubi pe Dumnezeu și pe semeni

Iisus Hristos, Fiul veșnic al lui Dumnezeu, S-a făcut om tocmai pentru a elibera pe oameni de păcat, de duhurile răutății și de moarte, acestea fiind obstacole majore ale libertății spirituale a omului. În această privință, Sfântul Apostol Pavel spune că Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om „ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morții, adică pe diavolul și să izbăvească pe aceia pe care frica morții îi ținea în robie toată viața” (Evrei 2, 14-15). Mai precis, Domnul Iisus Hristos, Noul Adam, prin ascultare smerită de Dumnezeu până la moarte pe Cruce și prin Învierea Sa din morți, eliberează pe oameni din starea de robi ai păcatului, ai duhurilor rele și ai morții, înălțându-i la starea de „fii ai slavei lui Dumnezeu” (cf. Romani 8, 21). Ca rod al lucrării mântuitoare și eliberatoare a lui Hristos, prin Sfântul Botez, se dăruiesc creștinului iertarea păcatelor, înfierea după har și învierea din moarte, adică o viață spirituală nouă, după cum a promis Iisus Hristos, zicând: „Eu sunt Învierea și Viața, cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11, 25). Iar viața cea nouă a celor care cred în Hristos se cultivă în Biserica lui Hristos prin harul Duhului Sfânt pentru dobândirea vieții veșnice în Împărăția lui Dumnezeu. Așadar, libertatea spirituală integrală a omului în Hristos este libertatea deplină de a iubi pe Dumnezeu și pe oameni în timp și în eternitate.

Referindu-Se la această libertate, Domnul Iisus Hristos ne învață astfel: „Veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi” (Ioan 8, 32). Aici adevărul este însăși Persoana Sa divino-umană, Care realizează în Sine comuniunea de iubire eternă a lui Dumnezeu cu umanitatea. De aceea, mai târziu, Iisus Hristos precizează: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (Ioan 14, 6), adică Hristos este Calea spre Adevăr, iar Adevărul ultim este Viața eternă din Împărăția Preasfintei Treimi. Întrucât Duhul Adevărului este Duhul Sfânt (cf. Ioan 14, 26; 15, 26; 6, 13-14), Apostolul Pavel mărturisește că „unde este Duhul Domnului acolo este libertatea” (2 Corinteni 3, 17). Însă, Sfântul Apostol Petru avertizează că libertatea celor ce cred în Hristos, dăruită lor de Duhul Sfânt, nu este libertate de-a săvârși răul, ci libertate de-a săvârși binele: „Trăiți ca oamenii liberi, dar nu ca și cum ați avea libertatea drept acoperământ al răutății, ci ca robi ai lui Dumnezeu” (1 Petru 2, 16). Această libertate spirituală a omului de-a săvârși binele ca iubire smerită față de Dumnezeu și iubire milostivă (darnică) față de oameni este de fapt libertatea deplină pe care au dobândit-o sfinții după ce au luptat timp îndelungat cu patimile egoiste, cu duhurile rele și cu teama de moarte, prin rugăciune, pocăință și post. Iar acești sfinți nu sunt numai monahi, ci și o mulțime de credincioși mireni care au întemeiat familii, au dat naștere la copii și i-au crescut în credință și în iubire față de Dumnezeu și față de oameni. Prin urmare, această libertate deplină este dar al lui Dumnezeu primit prin Botezul în apă și în Duh, însă este și luptă duhovnicească permanentă a omului credincios cu propriul său egoism, pentru a rămâne permanent în starea de iubire smerită față de Dumnezeu și în iubire milostivă (darnică) față de oameni.

4. Libertatea de-a fi permanent în comuniune de iubire cu Dumnezeu și cu oamenii se cultivă în Biserică

Mediul concret al cultivării acestei libertăți spirituale dăruită de Hristos este Biserica lui Hristos sau Casa duhovnicească a Preasfintei Treimi. Din acest motiv, Biserica primește cu multă bucurie pe toți tinerii care caută adevărata libertate și le împărtășește prin Sfintele Taine și Sfintele Sărbători: iubirea părintească a Tatălui ceresc Care Se bucură de fiii duhovnicești ascultători (devotați), dar și de „fiul risipitor” care se pocăiește; le împărtășește tinerilor iubirea vindecătoare și eliberatoare a Mântuitorul Iisus Hristos, Doctorul sufletelor și trupurilor, precum și iubirea sfințitoare a Duhului Sfânt, Mângâietorul, Vistierul bunătăților și Dătătorul de viață. Libertatea spirituală primită prin credința în Hristos și cultivată în comuniune de rugăciune și iubire fraternă devine izvor de pace, bucurie și fericire. În acest sens, Părintele Stăniloae constată că: „Libertatea pe care ne-o dă Duhul Sfânt merge mână în mână și crește cu viața spirituală. El e Duhul libertății, pentru că e Duhul vieții și, chemându-ne la libertate și ajutându-ne să sporim în ea, ni Se face pricină (izvor) de viață”1.[2] În prezent constatăm că în familie, la ora de religie din școală, în parohie, în pelerinaj la mănăstire, în școlile de teologie, în centrele educaționale și culturale ortodoxe, tinerii se bucură mult când sunt iubiți de Dumnezeu și de oameni, dar și când sunt încurajați ca și ei, la rândul lor, să iubească pe Dumnezeu în rugăciune și pe semenii lor prin fapte ale iubirii darnice (generoase).

Iar când tinerii creștini ortodocși poartă în sufletele lor iubirea, pacea și bucuria dăruite lor de Hristos, atunci ei pot deveni în lume mărturisitori și misionari ai iubirii lui Hristos în relație cu alți tineri care doresc să dea un sens spiritual profund vieții lor, sau în relație cu tineri aflați în dificultate (abandonați de familie și de prieteni, confruntați cu sărăcia, șomajul, singurătatea, dezorientarea și alte greutăți). În această privință, Biserica apreciază foarte mult activitățile duhovnicești, umanitare și misionare ale tinerilor. După ce am căutat libertatea în multe etape ale vieții, întrebarea esențială a vieții fiecărui om pe pământ, tânăr sau mai puțin tânăr, este aceasta: Ce am făcut cu libertatea pe care am aflat-o? Dacă această libertate m-a ajutat să iubesc mai mult pe Dumnezeu și pe oameni, atunci am aflat adevărata libertate. Dacă libertatea pe care am aflat-o m-a înstrăinat și mai mult de Dumnezeu, de oameni și de mine însumi, atunci înseamnă că nu sunt liber cu adevărat. Iată un exemplu: în timpul regimului comunist ateu, mulți tineri, dar mai ales clerici și intelectuali mireni, deși erau chinuiți sau torturați în închisoare, au dobândit, prin suferință și rugăciune multă, o mare libertate a sufletului de a mărturisi credința și de-a ierta pe cei care îi persecutau, asemenea martirilor din primele veacuri creștine. Acestea erau libertatea și pacea dăruite lor de Însuși Iisus Hristos, Cel răstignit și înviat, adică libertatea de a iubi pe Dumnezeu și pe oameni nu numai într-un context favorabil, ci și într-un mediu ostil sau opresiv. Aceasta este libertatea sufletului care prin harul lui Dumnezeu transformă suferința Crucii în bucuria Învierii.

În încheiere, felicităm pe Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, și pe toți cei care s-au ostenit în organizarea acestei Întâlnirii Internaționale a Tinerilor Ortodocși la Iași.

Iar vouă, dragi tineri, vă dorim să petreceți aceste zile în comuniune frățească și în prietenie. De asemenea, ne rugăm Preasfintei Treimi, Izvorul vieții și al bucuriei eterne, să vă binecuvinteze cu pace, lumină și iubire!

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

  • Înaltpreasfinţitul Părinte Andreas, Mitropolit de Arkalochori, Castelios şi Vianis, a transmis Cuvântul Sanctității Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, adresat participanților la Întâlnirea Internațională a Tinerilor 2017, Iași:

 

Înaltpreasfințite Părinte Teofan, Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Bucovinei,

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre,

Distinse autorităţi centrale şi locale,

Cinstiți părinți și iubiți tineri, frați în Hristos,

Mă aflu în orașul istoric al Iașilor cu binecuvântarea Sanctității Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, care, prin harul lui Dumnezeu, de mai bine de un sfert de veac se îngrijeşte şi slujeşte creştinismul ortodox de sub cer, ducând lupta cea bună și cârmuind corabia Bisericii lui Hristos spre limanuri bune. Cu această ocazie vă transmit tuturor, sfântului cler și evlaviosului popor al acestei de Dumnezeu păzite Arhiepiscopii şi Mitropolii a Bisericii Ortodoxe Române, rugăciunea părintească și binecuvântările Întâistătătorului Bisericii Constantinopolului.


Cu harul lui Dumnezeu celui în Treime, împreună cu tineri din Biserica Apostolică a Cretei, care se înscrie în jurisdicția canonică a Patriarhiei Ecumenice, vizitez orașul Iași, cunoscut drept capitala culturală a României. Iașiul constituie un simbol în istoria poporului român. Acesta a avut un rol foarte însemnat în istoria Principatelor Române, reprezentând un însemnat centru cultural elen în perioada Imperiului Otoman. A găzduit, de asemenea, la începutul secolului al XIX-lea, sediul organizaţiei Eteria, care a contribuit fundamental la eliberarea Greciei de sub jugul otoman.

Întâlnirea festivă a tinerilor ortodocşi creştini, organizată de Biserica Ortodoxă Română, reprezintă un eveniment important bisericesc, cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a semnalat în Mesajul Sfântului și Marelui Sinod, „Biserica Ortodoxă se adresează tinerilor, care caută deplinătatea vieții în libertate, dreptate, creativitate, dar și iubire. Ea îi cheamă să se alăture în chip conștient Bisericii Celui care este Adevărul și Viața. Să vină oferind trupului eclezial vitalitatea lor, neliniștile, preocupările și așteptările lor. Tinerii nu reprezintă doar viitorul Bisericii, ci și prezentul dinamic și creativ la nivel local și ecumenic”.

De asemenea, s-a subliniat faptul că „Biserica le oferă tinerilor nu doar «sprijin», ci şi «adevărul» noii vieţi divino-umane în Hristos. Tinerii ortodocşi trebuie să fie conştienți de faptul că sunt purtători ai tradiţiei seculare şi binecuvântate a Bisericii Ortodoxe, însă totodată ei sunt şi continuatorii acestei tradiţii, ei vor păzi plini de curaj şi vor cultiva cu dinamism taina cerească şi pământească a Ortodoxiei pentru a oferi mărturia creştină cea bună. Din rândul vostru vor ieși viitorii slujitori ai Bisericii lui Hristos. Voi, tinerii, nu sunteți doar „viitorul” Bisericii, ci şi expresia vie a vieţii Bisericii în prezent, în iubire de Dumnezeu şi de oameni”.

Iubiți tineri,

Fiind comuniune de iubire, după modelul perihorezei treimice, Biserica noastră nu poate decât să împărtășească suferința și să vină în sprijinul „fratelui prea mic al Domnului”, al celui bolnav, al celui sărac, al celui străin, al orfanului, al celui în vârstă, al celui singur, al celui îndurerat, al celui trădat, al celui prigonit, al celui refugiat, al celui lipsit de adăpost, al emigrantului, al șomerului, al deținutului, al dependent şi rob, al celui diferit, al copilului nenăscut, al femeii maltratate, al victimei oricărui fel de exploatare și a crimelor de război.

Într-o lume în care pacea, interioară și exterioară, este pusă la încercare în foarte multe moduri, Biserica vine, asemena unei busole, care arată direcţia, pentru a le inspira tinerilor prietenia, împreună-lucrarea, înțelegerea, încrederea reciprocă.

Mireasa lui Hristos îl ridică, îl vindecă și îl ajută pe tânăr să promoveze sinceritatea în relațiile interpersonale, respectul față de drepturile omului, concurența nobilă, cinstea, curăția, renunțarea la interesul personal, voluntariatul. Îl ajută, de asemenea, să abordeze cu respect mediul natural, ca templu al tainei vieții și podoabă a Creatorului.

Biserica se străduiește să vă ajute pe voi, pe tineri, prin comorile harului Sfintelor Taine şi prin experiențele tradiției ascetice. Este firesc ca la primii voștri pași, să fiți vulnerabili și să aveți nevoie de mai mult sprijin și să căutați modele. Mărturia monahismului ortodox și a experienței vieții parohiale, cu activitățile multiple pe care aceasta le implică, îi oferă tânărului puncte de referință constante și nezdruncinate.

Un eveniment capital în cadrul activităților tânărului creștin îl reprezintă participarea la slujbele Bisericii și la Taina Sfintei Euharistii, unde noi, ortodocșii, depășind orice diferențe dintre noi, care țin de limbă, de naționalitate, de culoare sau de rasă, devenim membri ai Trupului lui Hristos. În acest sens, Părintele Dumitru Stăniloae afirmă:

„Ortodocșii înțeleg Biserica în lumina Sfintei Euharistii. Întreaga viață a Bisericii, cuvântul și Tainele, emană din Sfânta Euharistie și își găsesc împlinirea în ea. Prin urmare, Euharistia nu este doar o taină, ci marea taină  a participării la viața Sfintei Treimi, recapitularea întregii istorii a mântuirii în Hristos și pregustarea Împărăției viitoare” (Dumitru Stăniloae, Dio e Amore, Indagine Storico-Teologico nella Prospettiva Ortodossa, Cita Nuova, Roma, 1986).

Dragi tineri ortodocşi creştini, trăind în mijlocul actualelor probleme pe care le ridică  societatea multiculturală secularizată, sunteți chemați să fiți părtași la tradiția duhovnicească a Bisericii Neamului nostru Ortodox. În Biserică orice diferențe ce țin de identitatea națională sau de capacitatea de cunoaștere, patimile omenești, slăbiciunile, oricare ar fi ele, sunt depășite în taina experienței duhovnicești pe care ne-o oferă credința ortodoxă, care unește cerul cu pământul.

Închei această cuvântare, punându-vă la suflet, ca îndemn, cuvintele părintești ale Patriarhului Bartolomeu, rostite la a doua Conferință Internațională a Tineretului Ortodox, din anul 2007 de la Constantinopol:

„Ca membri ai Bisericii, și voi, prieteni, tineri și tinere, sunteți mădulare ale Trupului lui Hristos și fiecare dintre voi, băiat sau fată, fără deosebire, aveți locul și rolul vostru personal în cadrul acestui Trup divino-uman, potrivit darului și talantului pe care vi le-a hărăzit Dumnezeu sau pe care vi-l va încredința în viitor.

Și va trebui să conștientizați la timp care este acest talant și acest dar și prin urmare, care sunt îndatoririle voastre și care este rolul vostru personal, pe care Dumnezeu așteaptă să îl împliniţi în cadrul Trupului Său eclezial . Și după ce vă veți încredința de acest lucru aveți datoria de a săvârşi această slujire cu simțământ de responsabilitate și cu bunăvoință, spunând din adâncul inimilor voastre: « Iată-mă, Doamne! … Vorbeşte, Doamne… Iată-mă, robul Tău ascultă!»”.

„Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu-Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi, cu toţi!”

 

Sursa: Ziarul Lumina, Doxologia.ro, Basilica.ro, Active News

 

11-09-2017
Citeste si:De acelasi autor:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu