Porunca Iubirii
Nr. vizualizari: 100

Adevărata libertate înseamnă să îl ai pe Hristos

Pr. Conf. Dr. Constantin Necula
Tags: ;
Adevărata libertate înseamnă să îl ai pe Hristos

 

Conferința Pr. Constantin Necula, ITO 2017 - Iași

Pentru al patrulea an consectiv, Întâlnirea Tinerilor Ortodocși, organizată anul acesta la Iași, a adunat mii de tineri din țară și din afara granițelor, fiind unul dintre cele mai importante evenimente bisericești.  ITO 2017 este organizat de Arhiepiscopia Iașilor prin Departamentul de Tineret și Asociația Studenților Creștin Ortodocși Români (ASCOR) Iași și are ca temă Tânărul în căutarea Libertății. La evenimentul din această toamnă participă mii de tineri ortodocși din România, Republica Moldova, Ucraina, Grecia, Serbia, Albania, Macedonia, Franța, Germania, Belgia, Italia, Spania, Portugalia, Irlanda, Marea Britanie, Elveția, Turcia, Iordania, Siria, dar și de pe continentul african.

Părintele prof. Constantin Necula de la Facultatea de Teologie din Sibiu a conferenţiat sâmbătă seară la Iaşi. Adevărata libertate înseamnă să îl ai pe Hristos, le-a spus părintele profesor miilor de tineri ortodocşi aflaţi în Capitala Moldovei. Evenimentul l-a avut moderator pe Daniel Buzdugan.

„Până la urmă, cea mai deplină formă de libertate este să te duci lângă potir, să deschizi gura și să primești Trupul și Sângele lui Hristos. Atunci când toți ceilalți ne spun «Închideți gura», Hristos ne spune «Deschideți gura și primiți Trupul și Sângele lui Hristos!». (...) Cea mai deplină libertate pe care ne-a dat-o Hristos este «Te iert și te dezleg» în scaunul de spovedanie. Asta înseamnă «Ești liber! Nu mai ai nici o cătușă! Ești liber spre Rai!»”

Conferinţa susţinută de părintele Constantin Necula a debutat prin rugăciune. 6000 de tineri şi-au unit glasurile şi au rostit împreună rugăciunea Împărate Ceresc. Apoi, părintele profesor şi moderatorul evenimentului, Daniel Buzdugan, au mulţumit tinerilor prezenţi în grădina Palas din Iaşi deoarece au venit să demonstreze că Biserica, în esenţă, nu este a  trecutului, ci este aparţine prezentului, care este un viitor continuu. Pr. Constantin i-a îndemnat pe tineri să părăsească lumea virtuală şi să guste din bucuriile oferite de viaţă şi de tinereţea trăită în Hristos.

Libertatea şi iubirea nu răspund la întrebarea ce, ci la întrebarea cine, iar răspunsul este Hristos. Adevărata libertate ține de capacitatea de a fi împreună cu El în permanență. Adevărata libertate înseamnă să îl ai pe Hristos. În seara aceasta vă mulţumesc că aţi venit să mărturisiţi că sunteţi parte vie a Bisericii, a spus părintele profesor.

Părintele a răspuns numeroaselor întrebări venite din partea tinerilor prezenţi la Iaşi. Vorbind despre marginalizarea tinerilor credincioși în general și a fiilor de clerici în special, pr. Constantin i-a încurajat să sufere cu demnitate pentru Hristos: Vreau să aveți convingerea că Hristos știe câte înjurături, câte miștouri, câte șuturi în fund ați luat pentru că sunteți fiii păzitorilor cheilor Împărăției Cerurilor.

Părintele profesor le-a spus tinerilor că ei sunt apa cea vie din Biserică şi i-a îndemnat să fie apărători ai acesteia. Dovediţi că vă pasă, rana Bisericii este şi rana voastră, durerea Bisericii este şi a voastră, a evidenţiat părintele profesor. Învăţaţi să vă iertaţi este un alt îndemn al părintelui adresat tuturor. Aceasta este cea mai deplină libertate pe care ne-a dat-o Hristos: te iert.

Conferinţa s-a încheiat cu rugăciunile de seară rostite de tinerii prezenţi la eveniment. Conferința poate fi vizionată mai jos, unde putem citi și un cuvânt scris de părintele Constantin Necula pentru Ziarul Lumina, cu ocazia ITO 2017:

 

Tinerețea Bisericii

Ani de zile am fost invitat să vorbesc despre modul în care tinerii provoacă Biserica la o reacție pastorală. Până când, după o vreme, am căutat să aflu altă realitate: cum provoacă Biserica pe tineri? Acum, nu pentru că musai trebuie să ne provocăm pentru a funcționa ca mădulare ale Bisericii, dar, limpede ne este, mult face dinamizarea reciprocă a relației preot-credincios tânăr, Biserică-tineret. Mai întâi am aflat că tinerii răspund la stimulii pastorali numai când se întrupează în proiect coerent, că funcționarea cu ratări a unui proiect nu-i mai interesează. Nu mai au timp de pierdut. 

Tinerețea lor are alt timp de îmbătrânire decât al nostru, odinioară și acum. Apoi, ei nu se vor confundați cu niște mici slujbași în slujba altora mai mari, nici nu funcționează pe principiul obligativității și nici nu percutează la cuvinte de genul: trebuie, obligatoriu, vom face totul... Par să se răzbune pe toate cuvintele care ideologizează credința, resping cu demnitate orice fel de absurdizare a credinței. Am descoperit apoi că pârghia comunicării cu ei este sinceritatea cuvintelor comune, că sunt dispuși să asculte un limbaj nesofisticat. Bine, e mai greu cu studenții teologi, ei sunt deja antrenați la cuvinte, multe dintre ele aproape toxice pentru cultura colegilor lor de generație. Le transmit către ei și nu înțeleg de ce îi refuză. Dorința de a te remarca drept un profesionist în teologie atrage deziluzia unei comunicări paralizate, rupte, trunchiate. Și nu din vina ascultătorului. Sinceritatea cere simplitate, atenție la ton și curtoazie în dialog. Asta cer, în fond, tinerii. 

E dificil să înțelegi de ce au nevoie ca generație dacă te plimbi pe lângă generație. Dacă nu intri în școli și licee, dacă reduci tineretul țării la cei care vin cuminți la biserică ori la studenții care-și asumă pregătirea cu rigoare academică și destindere intelectuală de oameni întregi (trup și suflet). Cred, personal, că avem nevoie de colective pastorale care să analizeze coerent și corect ce se întâmplă, să nu propună scenarii apocaliptice la situații de risc pastoral și care să asume soluțiile propuse cu distincție creștină. Adică iubire, liniște și cultură liturgică propusă pe măsura cunoașterii acesteia de către tineri. Presiunea liberalizării vieții, venită dinspre anapoda lume a seculariștilor, demiurgii ipohondriilor la multe din valorile creștinismului, poate fi evitată prin libertatea propusă, în Hristos, de către Biserică. Nu folosind metodele secularismului vom putea întoarce la Dumnezeu suflete. Pentru aceasta suntem chemați să restartăm conștiința misionară a preoțimii, colaborarea cuminte cu școala românească, dezvoltarea de centre pastorale active în centre universitare. Pentru a păstori tineri trebuie să creștem tinerii asumați de Biserică drept viitori păstori, de-smintindu-i de rănile căpătate - uneori de la oamenii Bisericii și școala Bisericii -, retocmind, pe pământ netocmit și gol, structura unui Rai oricând posibil. Dezvoltarea unei voințe pastorale în favoarea lucrului cu tinerii și copiii, fără a neglija nicidecum celelalte vârste ale Bisericii, asumarea unui plan de cateheză cu adulții și intergenerațional, sprijinirea unui învățământ religios și teologic exigent și atent orientat spre cunoașterea lui Dumnezeu și împlinirea unei vieți morale sunt priorități absolute. Cred că este nevoie, la 100 de ani de Românie, să-i învățăm pe tinerii noștri ce anume le-a dăruit curaj celor care ne-au dăruit România. Să le oferim Evanghelia ca parte integrantă a istoriei neamului românesc.

* Pr. dr. Constantin Necula, conferențiar la Catedra de omiletică a Facultății de Teologie „Andrei Șaguna“ din Sibiu

 

 

04-09-2017
De acelasi autor:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu