Porunca Iubirii
Nr. vizualizari: 114

Ȋnălţarea Domnului şi Ziua Eroilor

Nicuşor Gliga
Tags: ;
Ȋnălţarea Domnului şi Ziua Eroilor. Două mari sărbători în aceeaşi zi, oarecum fără nicio legătură una cu alta. Şi totuşi.
 
Mai întâi să vedem cine sunt eroii. Oameni ca şi noi, călători prin viaţă, gustând din poamele acesteia, aparent toate bune de mâncat şi plăcute ochilor la vedere şi vrednice de dorit, pentru că dau cunoaştere, care cunoaştere este amestecată cu bine şi rău, cu plăcere şi durere, cu tristeţe şi bucurie, cu iubire şi ură…
 
Conştient sau mai puţin conştient, religioşi sau mai puţin religioşi, eroii sunt oameni care depăşesc stadiul relaţiei Dumnezeu-eu, de cele mai mult ori egoiste, fără să ne dăm seama. Că dacă ne rugăm , o facem  mai mult pentru noi decât pentru alţii… Între Dumnezeu şi mine, nu poate intra nimic străin, căci poate fi necurat. Relaţia devine proprietate, o proprietate privată în care apropapele nu are acces. Eroii , însă,  deschid larg porţile, în cele mai diferite moduri, cu gândul şi cuvântul bun, cu fapta bună, lăsându-l pe aproapele să intre, completând, plinind triada Dumnezeu-eu-aproapele. Bărbaţi şi femei, copii,  tineri şi bătrâni, cu timp şi fără timp, şi azi ca şi ieri, pe acolo pe unde-i poartă viaţa.  Liantul acestei triade este iubirea, dar nu una platonică, nu una devoratoare a obiectului iubirii,  ci una jertfelnică. De dragul lui Dumnezeu şi al aproapelui, eu-ul jertfeşte tot, de multe ori chiar şi viaţa. Aceştia sunt eroii de fond, de esenţă, pietre tari la temelia vieţii, a familie, a neamului. Din această perspectivă, eroi au fost, eroi sunt încă şi vor fi până la sfârşitul veacului. Viaţa este un continuu război , văzut şi nevăzut.    
 
Cine poate fi modelul eroismului jertfelnic? Nimeni altul decât Iisus Hristos, Dumnezeu înomenit, răstignit pe cruce, înviat şi înălţat la Cer, în … empireul Sfintei Treimi, în afara spaţiului şi timpului. Că S-a  înălţat, întorcându-Se de unde a venit, găsim că este logic, normal, dar uimitor este că a luat cu Sine şi trupul omenesc transfigurat , ridicându-l la mare cinste. De aceea, spunea un preot, că nu noi , personal, decidem ce facem cu trupul nostru după  moarte, că nici acesta nu ne aparţine. Din pământ este şi în pământ se întoarce şi la învierea de obşte, înainte de judecta de obşte, va fi refăcut şi reunit cu sufletul. 
 
Odată cu Iisus Hristos, se înălţa la Cer şi eroii.
 
Ziua de ieri ar fi trebuit să-şi suspende răutatea, făcând loc celor legate de”  împărăţia lui Dumnezeu şi de dreptatea Lui. (…)Ajunge zilei răutatea ei.” ( Matei 6, 33-34)
Cu excepţia slujbelor din biserici şi a puţinelor acţiuni în afara lor, răutatea zilei de ieri a continuat să-şi etaleze eroismul de suprafaţă, de imagine.
 
Eroismul de imagine este plăcut, atrăgător, chiar apetisant. Este preferat şi promovat de educaţia globalizantă multiculti, multisexy, multisex. Eroismul de imagine este ca o pajişte în care nu se mai deosebesc bururienile de florile bune: eroi sportivi,  eroi gangster, eroi de scenă, că toată lumea are talent, eroi animale politice, eroi de film, eroine femei fatale,  dangerous woman  ca  Ariana Grande, cu cei aproape 21  de anişori ai ei https://www.youtube.com/watch?v=9WbCfHutDSE  , care-şi testează limitele plăcerii senzuale, skin to skin , ( piele lângă piele) luându-l drept martor pe Dumnezeu.
 
Eroismul de imagine este ca iarba câmpului care astăzi este şi mâine se aruncă în foc, împrăştiindu-se şi fumul şi cenuşă. Eroii şi eroinele de imagine, şi admiratorii lor imitatori, mor fie  în paturile lor , fie în circumstanţe tragice, nedorite de nimeni. În a doua variantă sunt victime , fie ale propriilor erori, fie ale teroriştilor, alţi eroi de imagine. care  îşi testează limitele plăcerii de a ucide, şi luându-l drept martor tot pe Dumnezeu. Dumnezeu este întradevăr martor, dar nu unul părtinitor şi mincinos.
 
Cum viaţa este imprevizibilă, nu-i exclus ca eroii de imagine, încă vii, să devină dintrodată eroi de fond, de esenţă, şi viceversa, dar numai celor căzuţi în starea de eroi de esenţă, de fond, li se cântă:
 
Presarăţi pe-a lor morminte, ale laurilor flori,
Spre a fi mai dulce somnul, fericiţilor eroi.
Ridicaţi pe piramida nemuririi, faima lor,
Scris în cărţile de aur, cântecul nemuritor.
 
Iar mamele sunt îndemnate să-şi educe copii aşa:
 
Pe copii la sânul vostru, alintaţi-i cu-acest cânt     
Povestindu-le cu fală, al eroilor avânt.
Dezveliţi tot adevărul, şi le spuneţi tututor
Cum muriră fraţii voştri, pentru neam şi ţara lor.
 
Dar pentru eroii căzuţi în starea de suprafaţă, de imagine, ce se va cânta , şi ce le vor spune mamele copiilor lor?
 
Mai sunt eroi de altădată, din vremurile trecute ale secolului XX, unii peste 90 ani,  pe care Dumnezeu îi ţine, încă,  să facă şi dovada unui altfel de eroism, acela  de a dezveli tot adevărul ca să-l spună tuturor într-o lume în care eroismul de fond, de esenţă este marginalizat.
 
Un astfel de erou, încă printre noi, este şi dl. Dumitru (Dan) Lucinescu (n. 21 mi 1927 - ) care, de la vârsta de  21 de ani ( 24 aprilie 1948), de pe băncile facultăţilor de Matematică şi Fizico-Chimie, Iaşi,  este “ selectat” şi trimis la şcoli speciale ale vieţii, condamnat de Tribunalul Militar Iaşi la : 15 ani muncă silnică pentru crimă contra ordinii sociale; 10 ani de muncă silnică pentru delict de uneltire; 8 ani muncă silnică pentru instigare contra ordinii sociale; 5 ani muncă silnică pentru colportare de materiale scrise interzise. A executat o detenţie de 15 ani la Târgu-Neamţ, Iaşi, Suceava, Jilava, Piteşti, Gherla, Aiud. După eliberare, muncitor sudor şi operator technician ultrasunete, absolvă cu nota maximă Facultatea de Mecanică din Bucureşti (1975). Devine ulterior lector, autor de cărţi tehnice, inventator şi, în ultima parte a vieţ şi autor de cărţi de investigaţie istorică, pentru dezvelirea adevărului, cum este şi volumul “ Lupta”, ediţie aniversară, 2017, din care am extras datele.
 
Ȋn ciuda vicisitudinilor, în ciuda luării peste picior de către intelighenţia globalistă românească, sunt mulţi români, acasă şi departe de ţară, care ţin de Dummnezeu şi luptă. De aceea  am convingerea fermă că, sub pojghiţa eroismului de imagine,
 
Eroi au fost,eroi sunt încă
Şi-or fi în neamul românesc!
Căci rupţi sunt ca din tare stâncă
Românii orişiunde cresc.
 (Pui de lei)
 
Romanii care ţin de Dumnezeu şi luptă.
30-05-2017
De acelasi autor:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu