Porunca Iubirii
Nr. vizualizari: 161

E uşor să întrerupă cineva pomenirea şi să se despartă de Biserică, dar greu se întoarce! - Mitropolitul Ierotheos Vlachos

Tags: sinod panortodox; erezii;
E uşor să întrerupă cineva pomenirea şi să se despartă de Biserică, dar greu se întoarce! - Mitropolitul Ierotheos Vlachos

 

Transcrierea unui răspuns din conferința Mitropolitului Ierotheos Vlachos de la Iași,Viața duhovnicească a creștinului în societatea actuală” – 30 aprilie 2017

[…] Sunt şi întrebări pe tema sinodului din Creta. În general, ele gravitează în jurul a trei probleme principale: cum să ne raportăm la diferitele confesiuni creştine? Este sinodul din Creta un sinod eretic? Ce poziţie trebuie să adoptăm faţă de ierarhii are au participat la sinodul din Creta, cu trimitere şi la ÎPS părinte Teofan. Este nepomenirea ierarhilor o soluţie?

Acum eu ce să spun? Aveţi chef să staţi până la miezul nopţii? În primul rând vreau să spun că Creta este o insulă foarte frumoasă şi trebuie s-o vizitaţi ca să vedeţi ce frumuseţe are şi să vă bucuraţi. Ce vină are sărmana Creta? Cred că nu pot să spun mai multe decât ceea ce am spus deja vineri. Spunem că în Biserică au loc tot felul de procese şi suntem mădulare ale Bisericii prin botezul nostru, dar acest lucru nu este de ajuns; trebuie să fie pus în lucrare şi botezul Duhului şi să se săvârşească înlăuntrul omului rugăciunea. Aristotel spunea că există lucruri potenţiale şi lucruri în lucrare, în acţiune. Prin urmare, de pildă, nuca este un potențial pom, un potenţial nuc. În anumite condiţii, poate să crească şi să devină nuc. Iar nucul este nuca activată, pusă în lucrare.

În Biserică există diferite vârste duhovniceşti. Există începători, există cei de vârsta mijlocie şi există şi cei desăvârşiţi. Acest lucru este valabil şi pentru mireni şi pentru clerici. există clerici care se află la vârsta duhovnicească a începătorilor şi există clerici care se află la vârsta duhovnicească a desăvârşiţilor. Prin urmare, în Biserică există diferite vârste duhovniceşti şi fiecare acţionează în funcţie de această vârstă.

Eu am studiat foarte mult perioada dintre primul şi al doilea Sinod Ecumenic, lupta pe care au dat-o Sf. Atanasie cel Mare şi apoi Sf. Vasile cel Mare. E vorba de un interval de 60 de ani, din 325 până în 381. Vreme de 60 de ani a avut o foarte amplă dezbatere. A avut loc primul Sinod Ecumenic şi nu a abordat în totalitate subiectul acesta; problema era un termen: homousious, deofiinţă, termen pe care l-a folosit prima dată un eretic, Pavel de Samosata. El îl folosea cu sensul de identitate a ipostasului, adică un singur ipostas. Acest termen le-a plăcut Părinţilor şi l-au folosit, însă, cu sensul de aceeaşi esenţă, aceeaşi fiinţă, dar persoane, ipostasuri diferite. La început, Sf. Atanasiea preferat termenul de care înseamnă de esență similară, adică spunea că Fiul are o esenţă, o fire similară cu cea a Tatălui, nu asemănătoare, ci aceeaşi, identică. După care, mai târziu, au preferat termenul de homousious. Zeloţii acelei perioade s-au împotrivit şi a avut loc o dezbatere teologică după primul Sinod Ecumenic. Sfântul Atanasie încerca să-i convingă pe cei care erau mai conservatori şi nu acceptau termenul de homousious.

În intervalul acesta de 60 de ani au avut loc în jur de 35 de sinoade, la care participau aproape aceleaşi persoane, aceiaşi episcopi. Şi se luptau să găsească cel mai bun termen şi încercau să convingă că bine a fost ales acest termen, homousious, deofiinţă. Fiecare dintre aceste sinoade emitea şi un simbol de credinţă, un crez. Avem în jur de 30-35 de asemenea texte de simboluri de credinţă. Ajungem, deci, la al doilea Sinod Ecumenic din 381, care este prezidat la început de Sf. Grigorie Teologul. Completează Simbolul de Credinţă şi referitor la Sfântul Duh şi la Biserică. Într-un punct au schimbat terminologia şi, fiţi atenţi la ceea ce este mai surprinzător, pentru că s-au confruntat cu multe probleme referitoare la termenulhomousios, deofiinţă, cu privire la Tatăl şi Fiul, nu folosesc acelaşi termen şi pentru Duhul Sfânt, dar folosesc alt termen, care are acelaşi sens, în articolul despre Duhul Sfânt din Crez. Şi nu au folosit acest termen, homousious, deofiinţă, pentru că nu l-ar fi considerat valabil, ci pentru a nu se crea mari probleme și schisme în Biserică. Acelaşi lucru îl observăm şi în intervalul de timp dintre al treilea şi al patrulea Sinod Ecumenic. A fost şi sinodul din 449 care a fost considerat un sinod tâlhăresc, dar la toate acestea participau cam aceiaşi episcopi. În 431 a avut loc al treilea Sinod Ecumenic, în 449 sinodul tâlhăresc, iar în 451 al patrulea Sinod Ecumenic. Se luptau pentru cea mai bună formulare a termenilor. În orice caz, în cele din urmă s-a impus terminologia Bisericii, pe care o respectăm în orice caz.

Când, deci, avem un sinod, o problemă este pregătirea pentru sinod; a doua este acceptarea sinodului de către popor. Aceasta este o problemă mai mare, mai puternică, însă acceptarea sinodului de către poporul care are experienţa lui Dumnezeu sau, cel puţin, dacă ei înşişi nu au experienţa lui Dumnezeu, îi urmează pe cei care au experienţa lui Dumnezeu. Iar, când vorbim de experienţă, ne referim la rugăciunea minţii şi vederea lui Dumnezeu. Am spus și vineri ceva general, că Biserica este trupul lui Hristos, este un organism. Nu este o organizaţie omenească, ci este un organism dumnezeiesc-omenesc. Nu este o corporaţie omenească, ci trup dumnezeiesc-omenesc, teandric. Este trupul lui Hristos. Hristos este capul Bisericii, Hristos chiverniseşte Biserica, indiferent dacă noi credem sau nu acest lucru. El conduce Biserica la tot adevărul, şi prin Duhul Sfânt, şi aşa cum organismul primeşte în fiecare zi microbi, viruşi, dar, dacă are un sistem imunitar bun, se împotriveşte acestora, păstrează în organism ceea ce este necesar şi înlătură ceea ce este nefolositor, acelaşi lucru se întâmplă şi cu trupul lui Hristos, cu Biserica.

Părintele Sofronie spunea că au existat în istoria Bisericii mulţi teologi, episcopi, care au scris lucrări eretice. Aceste scrieri au fost date la o parte de Biserică, care le-a păstrat doar pe cele ortodoxe. Noi avem o viziune foarte îngustă asupra lucrurilor. Şi eu, desigur, am fost la sinodul din Creta, am văzut multe lucruri, am văzut şi ceea ce nu a fost dat publicităţii şi am auzit lucruri care nu au fost publicate. Am scris multe texte pe această temă, nu am dat la iveală tot ce ţine de sinodul din Creta, le voi da la iveală treptat. Am ţinut procese verbale, am consemnat personal tot ce s-a spus şi s-a întâmplat acolo, ştiu ce este fiecare dintre participanţi şi, la un moment dat, fiecare dintre aceste lucruri vor fi date publicităţii. Şi fac lucrul acesta cu mult discernământ şi mi-am mărturisit credinţa şi la sinod. Nu vreau să spun că eu eram ortodox şi ceilalţi nu erau ortodocşi, pentru că fiecare avea propriul criteriu pe baza căruia acţiona. Am scris acest lucru, dar îl spun şi îl public, că Biserica României a venit foarte organizată, a făcut mai bine de 22 de propuneri de îmbunătăţire a textelor, dar există acest regulament al sinodului care prevede ca, dacă o Biserică face o propunere şi nu este acceptată de întregul sinod, textele rămân neschimbate, iar propunerea se consemnează ca simplă propunere. Şi Mitropolitul dvs. a vorbit în sinod cu un bun conţinut şi într-un mod ortodox şi important este să păstrăm unitatea Bisericii,să vedem ce se poate întâmpla în continuare, cu multă seriozitate şi cu sânge rece, nu cu mișcări pripite, ca să vindecăm ceea ce trebuie vindecat e nevoie de multă rugăciune lăuntrică şi teamă de Dumnezeu, pentru că e uşor să întrerupă cineva pomenirea şi să se despartă de Biserica, dar greu se întoarce, pentru că poată să întrerupă pomenirea din motive teologice, dar apoi se amestecă şi patimile şi nu mai ştie cum să se întoarcă. Și e posibil ca Biserica să îndrepte greşelile care s-au făcut, dar unii să nu mai vrea să se întoarcă nici după îndreptarea lucrurilor şi să găsească alte motive să rămână în această stare.

Nu uitaţi că este foarte importantă această perioadă pe care o petrecem, care vizează asimilarea şi acceptarea hotărârilor sinodului. E uşor să găteşti o mâncare, dar cel mai important lucru este cum are loc asimilarea acestei mâncări în organism. De aceea este nevoie de multă seriozitate, cumpătare, rugăciune. Eu ştiu problemele, inclusiv pe cele pe care dvs. nu le ştiţi, dar înţeleg că este nevoie de mărturisirea credinţei, de cumpătare şi rugăciune ca să nu provocăm mai multe răni în Biserică. Aţi văzut ce spune Hristos: Dacă Mă mărturiseşte cineva întru Mine înaintea oamenilor, pentru aceasta îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui. Întru El!

Nu cred că e nevoie de ceva mai mult.

 

Sursa: Cuvantul Ortodox 

20-05-2017
Citeste si:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu